Mana Zilnica

Mana Zilnica

13 Martie 2016

TOTUL PENTRU GLORIA LUI

de Oswald CHAMBERS

 

Dăruirea de Sine a lui Dumnezeu

Atât de mult a iubit Dumnezeu lumea, încât a dat… loan 3:16

 

Mântuirea nu este doar o eliberare de păcat sau experienţa sfinţirii personale; mântuirea care vine de la Dumnezeu este eliberarea totală de mine însumi şi unirea perfectă cu EI. Eu am o cunoaştere experimentală a mântuirii în sensul eliberării de păcat şi al sfinţeniei personale; dar mântuirea înseamnă că Duhul Iui Dumnezeu m-a adus în contact cu natura lui Dumnezeu şi sunt fascinat de ceva infinit mai mare decât mine însumi; sunt acaparat de dăruirea de Sine a lui Dumnezeu.A spune că suntem chemaţi să predicăm sfinţenia sau sanctificarea înseamnă a nu vedea esenţa. Noi suntem chemaţi să-L proclamăm pe Isus Cristos. Faptul că El ne salvează din păcat şi ne face sfinţi este doar o parte a efectului minunatei Sale dăruiri faţă de noi. Predarea totală nu trezeşte niciodată conştiinţa propriilor eforturi, deoarece întreaga viaţă este captivată de Cel în braţele căruia te abandonezi. Fereşte-te să vorbeşti despre predarea totală dacă nu ştii nimic despre ea; nu vei ştii nimic despre ea până când nu vei înţelege ce înseamnă loan 3:16, şi anume că Dumnezeu S-a dat pe Sine însuşi în mod absolut. Prin predarea noastră totală ne dăruim pe noi înşine lui Dumnezeu aşa cum şi El S-a dat pentru noi: necondiţionat şi fără rezerve. Consecinţele dăruirii de sine nu intră niciodată în calculele noastre pentru că viaţa noastră este una cu El.

 

MANA DE DIMINEAŢĂ

 

„Ce rost au strigătele acestea? Spune copiilor lui Israel să pornească înainte.” EXODUL 14:15

Era un moment hotărâtor şi critic pentru poporul Israel. Marele plan al lui Dumnezeu avea să fie pus în lucru. Izbăvirea Sa începea, dar şi mişcarea de împotrivire a vrăjmaşului era declanşată. Vrăjmaşul era pe urmele lor iar Marea Roşie le bara drumul. Dar Dumnezeu făgăduise să-i izbăvească şi aceasta era de ajuns. Poporul era pe punctul de a comite greşeala străveche, care este deasemenea şi pericolul spiritual al fiecărui creştin: prin teamă, prin ignorarea legilor spirituale, prin neglijarea poruncilor lui Dumnezeu, Israel rămânea pe loc, rugându-se şi strigând la Dumnezeu. Dar Domnul îi spuse lui Moise: „Ce sunt strigătele acestea? Spune copiilor lui Israel să pornească înainte.” Ce învăţăm de aici? Rugăciunea este vitală; dar este o vreme pentru rugăciune şi o vreme pentru acţiune. Când rugăciunea ia locul acţiunii şi a ascultării, ea nu-şi mai împlineşte scopul; sufletul cade în inactivitate. Dumnezeu nu ascultă astfel de rugăciuni. Rugăciunea este punctul de plecare, secretul reuşitei, respiraţia însăşi a legăturii directe cu Dumnezeu şi imboldul ascultării; când ea este sănătoasă şi după voia lui Dumnezeu, credinciosul ştie când trebuie să se ridice şi să ia asupra lui răspunderea de a acţiona. Ne găsim poate şi noi în aceeaşi situaţie? Suntem într-o stare de inactivitate, sub teama împrejurărilor, în faţa vreunui obstacol oricare ar fi el? Suntem noi însă înlăuntrul voii lui Dumnezeu, mergem noi după planul Lui divin? Suntem noi în ordine cu El din toate punctele de vedere? Ne-a poruncit El să facem ce facem noi acum? Ne-am însuşit noi chemarea Sa? Ne sunt de ajuns făgăduinţele Lui? Credem noi că ele sunt „Da!” în Domnul Isus şi că Dumnezeu le va împlini pentru noi de dragul Fiului Său? Atunci ce rost au strigătele, tânguirile, gemetele şi frământările? Să pornim! Marea Roşie, Iordanul, nu se dechid înaintea noastră decât în măsura în care mergem un pas după altul. Zidurile Ierihonului cad înaintea noastră în măsura în care ascultăm ordinele date. Pescuirea minunată ne este asigurată când aruncăm mreaja unde ne spune Domnul. Să rugăm pe Dumnezeu să ne dea un duh de rugăciune sfântă dar şi credinţa care să ne ridice din inerţia în care ne găsim şi să trecem la acţiune, după înţelepciunea care vine de sus.

 

MÂNTUIREA PRIN HRISTOS

Meditaţii zilnice – de Fritz BERGER

 

Nu, mâna Domnului nu este prea scurtă ca să mântuiască, nici urechea Lui prea tare ca să audă, ci nelegiuirile voastre pun un zid de despărțire între voi și Dumnezeul vostru; păcatele voastre vă ascund fața Lui și-L împiedică să v-asculte! Isaia 59:1,2

După întronarea lui Ezechia a înlăturat închinarea la idoli din Israel şi a reînfiinţat slujba Domnului, aşa cum a fost poruncit din partea Domnul lui Moise. Acest lucru i-a displăcut diavolului şi l-a pus pe Ezechia la încercare. Sanherib împăratul asirian a venit cu o oaste mare împotriva Ierusalimului şi a trimis pe slujitorii lui la Ezechia ca să-şi bată joc de credinţa şi Dumnezeul lui. Au vorbit şi poporului îndemnându-l să nu se lase înşelat de Ezechia, să nu se mai încreadă în Dumnezeu. A scris şi o scrisoare lui Ezechia prin care şi-a bătut joc de de Domnul Dumnezeul lui Israel. Dar Ezechia s-a dus la Templu şi s-a rugat, aducând înaintea Domnului ceea ce îl apăsa. Răspunsul Lui Dumnezeu nu s-a lăsat aşteptat, căci Îngerul Domnului a nimicit 185.000 de asirieni. Astfel a fost nimicită oastea asiriană. Dumnezeu este acelaşi Dumnezeu şi astăzi, şi acelaşi Tată iubitor. El nu părăseşte pe aleşii Lui. Putem fi fericiţi, dacă am renunţat la toate lucrurile din viaţa noastră care erau împotriva Lui Dumnezeu, şi ne lăsăm conduşi, mustraţi de Duhul Său, fiind ascultători în toate lucrurile. Astfel şi astăzi putem săbători biruinţe. Putem să experimentăm puterea Lui Dumnezeu în noi înşine, în familia noastră, în profesia noastră. La Domnul nu sunt lucruri imposibile. Chiar dacă Diavolul porneşte împotriva noastră ca un leu care răcneşte, nu trebuie să ne fie frică, căci Domnul nostru este Atotputernic. Slăviţi toate minunile pe care le face, dar mai presus de toate slăviţi sângele Lui.

 

TEZAURUL PROMISIUNILOR LUI DUMNEZEU

de Charles H. SPURGEON

 

SĂ NU-ŢI DISPREŢUIEŞTI TINEREŢEA

Eu am răspuns: „Ah! doamne Dumnezeule, vezi că eu nu ştiu să vorbesc, căci sunt un copil”. Dar Domnul mi-a zis: „Nu zice: „Sunt un copil”, căci te vei duce la toţi aceia la care te voi trimite, şi vei spune tot ce-ţi voi porunci”.

Ieremia 1.6-7

Ieremia era tânăr şi se înfricoşa, fireşte, în faţa marii însărcinări ce-i dădea Domnul; dar Acela care-l trimetea, nu-i lua în seamă scuza: „Nu sunt decât un copil”. El trebuia să nu se uite la ceea ce era în el însuşi, în faţa faptului că era ales să vorbească din partea lui Dumnezeu. El nu avea nici să-şi compună, nici să-şi inventeze vorbirea; nu avea decât să vorbească aşa cum îi comanda Dumnezeu şi pentru această însărcinare trebuia să primească o putere specială.Nu este oare la fel pentru orice tânăr creştin, pe care Dumnezeul îl cheamă în slujba Sa? Dumnezeu ştie că tu eşti tânăr, că experienţa şi cunoştinţa ta sunt slabe; dar, dacă El te alege pentru a te trimete, ia seama să nu dai înapoi. Dacă ai fi bătrân ca Metusalem, la ce ţi-ar folosi anii? Şi daca ai fi înţelept ca Solomon, tot degeaba ar fi. Tu, lasă-te călăuzit numai de Domnul; aşa îţi vei arăta înţelepciunea şi priceperea.

 

DOMNUL ESTE APROAPE!

Calendar Biblic

 

Căci în pustie vor ţâşni ape, şi în pustietate pâraie.

Isaia 35.6

Ce minunat va fi când Domnul Isus va veni cu ai Săi din cer pe pământ ca să-şi întemeieze împărăţia păcii! Atunci se va împlini versetul de astăzi. Oftatul întregii creaţiunii va lua sfârşit şi bucuria va umple pământul. Acest timp nu este prea departe. Dacă comuniunea noastră intimă cu Domnul este reală putem spune că această lume e un pustiu. Ea L-a lepădat pe Domnul Isus Cristos şi l-a răstignit. Ea ne va lepăda şi pe noi care aparţinem de El. Cum ar putea această lume să fie ţinutul nostru veşnic? Domnul Isus în împărăţia Sa desăvârşită simte împreună cu noi cum suntem trataţi de lume în ţinutul ei. El nu ne lasă să fim amăgiţi. El ne dă zi de zi apele Lui odihnitoare. Acolo curg râuri întregi pentru inimile noastre. Cum e răsăritul aşa este toată ziua. Atunci vorbim îngenuncheaţi în faţa Lui. Dacă ne luăm timp destul atunci binecuvântarea ne călăuzeşte tot timpul zilei. Oare nu ne-a lăsat Domnul Isus o pildă desăvârşită? El se scula devreme: „S-a dus într-un loc pustiu. Şi se ruga acolo” (Marcu 1.35).Dacă Cuvântul „lui Cristos locuieşte din belşug în noi” atunci şi în învălmăşeala zilei ne vine în minte ca să nu-L întristăm şi seara vom avea motive să-L lăudăm din inimă. Strângerea noastră laolaltă ca Adunarea lui Dumnezeu este încă unul din multele motive pentru care să-L lăudăm. Aici Domnul foloseşte Cuvântul Său ca să ne binecuvânteze pe toţi. Să nu pierdem nici o ocazie când copiii lui Dumnezeu se strâng în Numele Domnului Isus. Aici Dumnezeu îşi revarsă binecuvântările Sale în mod deosebit. El însuşi face ca din aceste strângeri laolaltă să ţâşnească apele vii ale Cuvântului Său. Să păzim acest teren sfânt de orice urmă de formalism, de orice lucrare omenească. Să ridicăm tot mai sus Cuvântul Său şi Numele Său cel Veşnic.În curând vom fi la El unde apa vieţii va ţâşni nestingherită şi liberă. Vino, Doamne Isuse!

 

BĂTÎND LA UȘA LUI DUMNEZEU

de Oswald CHAMBERS

 

Doamne, dorinţa mea supremă este să fiu înrădăcinat şi întemeiat în Tine – să Îl am pe Dumnezeu ca punct central, să fiu absorbit de Dumnezeu, entuziasmat de Dumnezeu şi iubit de Dumnezeu. Ce doritor este sufletul meu să Te cunoască şi să stea liniştit!

 

MEDITAŢII ZILNICE

de Wim MALGO

 

«Până nu se întoarce ţărâna în pământ, cum a fost, si până nu se întoarce duhul la Dumnezeu, care l-a dat.» ECLESIASTUL 12.7

Toţi mergem pe o cale, păşim spre o ţintă, spre Dumnezeul veşnic. Nenumăraţi oameni au încercat să evite orice întâlnire cu Dumnezeu, chiar şi cea finală, dar în zadar, însă cine este împăcat cu Dumnezeul cel veşnic, prin credinţa în jertfa Domnului Isus, păşeşte pe cale cu bucurie şi hotărâre. Iată câteva exemple pentru a ilustra cele spuse:

• Avraam: Domnul spune despre el: «Tatăl vostru Avraam a săltat de bucurie că are să vadă ziua Mea. A văzut-o şi S-a bucurat» (Ioan 8,56). Credinţa lui l-a susţinut în umblarea pe calea Domnului.

• Iacov: Israel a strigat cu puţin înainte de moarte: «In ajutorul Tău nădăjduiesc, Doamne!» (Gen. 49,18). Iacov păşea pe calea Domnului cu toate că aparent era foarte departe de ţinta sa, deoarece pe atunci se afla în Egipt.

• Iov: Acest om foarte încercat a văzut biruinţa finală spre care se îndrepta, în ciuda marii sale suferinți. Această speranţa l-a ajutat să depăşească toate încercările din viaţa sa: «Dar ştiu că Răscumpărătorul meu este viu …» (Iov 19,25).

Din toate acestea învăţăm că trebuie să ne detaşăm tot mai mult de ceea ce este trecător, de suferinţă, pentru a vedea mai clar ţinta finală şi pentru a păşi cu încredere pe calea Domnului.

 

MEDITAŢII PENTRU FIECARE ZI A ANULUI

de Charles H. SPURGEON

Dimineaţa şi Seara

DIMINEAŢA

La ce să şedem aici până vom muri? 2 Împăraţi 7:3

Dragă cititorule, această carte a fost scrisă special pentru zidirea credincioşilor, dar dacă tu eşti încă nemântuit, inima mea plânge. Ţi-aş spune bucuros câteva cuvinte care să reprezinte o binecuvântare pentru tine. Deschide-ţi Biblia şi cieşte povestea leproşilor. Observă poziţia lor, care seamănă farte mult cu poziţia ta. Dacă rămâi unde eşti,vei pieri, dar dacă mergi la Isus, nu poţi decât să mori. Nu rişti, nu câştigi, spune înțeleptul proverb, şi în cazul tău riscul nu este mare. Dacă stai liniştit într-o stare disperată, nimeni nu îţi va plânge de milă când te va ajunge nenorocirea; dar dacă mori căutând îndurarea – dacă este posibil aşa ceva – vei fi obiectul simpatiei universale. Nici unul dintre cei care refuză să privească la Isus nu va scăpa. Ştii că doar cei care cred în El sunt salvaţi, fiindcă unele dintre cunoştinţele noastre au primit îndurare. Atunci de ce să nu primeşti şi tu? Ninivitenii au spus „cine stie dacă…?” (Iona 3:9). Acţionează conform aceluiaşi principiu, şi încearcă îndurarea Domnului. Pieirea este atât de îngrozitoare încât, dacă ar exista un singur pai de care să te poţi agăţa, instinctul de conservare te-ar ajuta să te prinzi. Am spus aceste lucruri vorbind din punctul de vedere al unui necredincios. Acum te voi asigura din partea Domnului că, dacă ÎI cauţi, ÎI vei găsi. Isus nu alungă pe nic unul dintre cei care vin la El. Nu vei pieri dacă îţi pui îecrederea în El; din contră, vei găsi comori mult mai bogate decât cele găsite de sărmanii leproşi în tabăra sirienilor. Fie ca Duhul Sfânt să te încurajeze să ieşi imediat, şi nu va fi în zadar. Când ştii că eşti mântuit, nu poţi să nu spui şi altora vestea cea bună. Nu sta liniştit. Spune întâi bisericii, şi uneşte-i în părtăşie sfântă. Spune-i şi pastorului despre descoperirea ta, şi apoi proclamă vestea cea bună în orice loc. Fie ca Domnul să te salveze astăzi, înainte de apusul soarelui.

SEARA

Noe a întins mâna, l-a luat, şi l-a băgat la el în corabie. Genesa 8:9

Obosit de atâta căutare, porumbelul se întoarce în cele din urmă la corabie ca la singurul loc de odihnă. Cât de greu zboară — zici că acum va cădea; nu va ajunge niciodată la arcă! Noe urmărise porumbelul toată ziua, şi era gata să-l primească. Dar porumbelul nu mai poate decât să atingă marginea corăbiei. Aripile îi sunt atât de obosite! E gata să cadă când Noe întinde mâna şi îl trage în corabie. Observă aceste cuvinte: „l-a băgat la el în corabie”. Porumbelul nu a zburat singur înăuntru, fiindcă era prea fricos sau prea obosit ca să facă asta. A zburat cât de aproape a putut, şi apoi Noe a întins mâna şi l-a tras în siguranţă. Acest act de îndurare era pregătit pentru porumbelul rătăcitor; el nu a fost mustrat pentru rătăcirile lui. Aşa cum era, a fost tras în corabie. Aşa vei fi primit şi tu, păcătosule rătăcitor. lntoarce-te numai — acestea sunt cuvintele îndurării lui Dumnezeu. Cum? Nimic altceva? Nu, „întoarce-te numai”. Porumbelul nu avea nici o ramură de măslin în cioc de data asta. Nu avea nimic în afară de propriile rătăciri. Dar mesajul este „întoarce-te numai”. S-a întors, şi Noe l-a tras în corabie. Zboară, rătăcitorule zboară, porumbel istovit Deşi crezi că eşti negru ca un corb din pricina păcatelor, zboară înapoi la Domnul. Fiecare moment de aşteptare îţi măreşte nefericirea. Dorinţa ta de a te albi singur şi de a te pregăti singur pentru Isus este o deşertăciune. Vino la El aşa cum eşti. „lntoarce-te, necredincioasă Israel” (Ieremia 3:12). Dumnezeu nu spune „întoarce-te, credincioasă Israel” (deşi o asemenea invitaţie există, fără îndoială), ci întoarce-te „necredincioasă”, Aşa necredincioasă şi şovăielnică cum eşti, întoarce-te, întoarce-te, întoarce-te! Isus te aşteaptă! El va întinde mâna şi te va trage în corabie. El te va trage la sine, fiindcă în El este căminul inimii tale.

 

IZVOARE IN DEŞERT

 

Drepte şi adevărate sunt căile Tale, Împărate al neamurilor! (Apocalipsa 15:3)

Următoarea istorisire a fost relatată de Dna Charles H. Spurgeon, care a suferit grozav din cauza sănătăţii şubrede, mai mult de douăzeci şi cinci de ani:”La sfârşitul unei zile triste şi mohorâte, mă odihneam în fotoliul meu în timp ce întunericul nopţii creştea tot mai mult. Deşi camera mea era luminoasă şi plăcută, puţin din întunericul de afară parcă se furişase în sufletul meu, acoperindu-i viziunea spirituală. În zadar am încercat să văd mâna suverană care ştiam că o ţine pe a mea şi că îmi conduce picioarele înconjurate de ceaţă de-a lungul unui drum prăpăstios şi alunecos de suferinţă. Cu inima plină de durere am întrebat: «De ce Se poartă Domnul în felul acesta cu un copil al Său? De ce-mi trimite atât de des dureri aşa de ascuţite şi de amare? De ce îngăduie această slăbiciune nesfârşită care împiedică buna slujire pe care doresc atât de mult să o ofer sărmanilor Lui slujitori?»Aceste întrebări nerăbdătoare au primit repede răspuns printr-un limbaj foarte ciudat. Totuşi, n-a fost nevoie de nici un interpret, cu excepţia şoaptei atente a inimii mele. Pentru un timp, a domnit liniştea în camera micuţă, fiind întreruptă doar de trosniturile unui buştean de stejar care ardea în şemineu. Dintr-odată am auzit un sunet plăcut şi liniştit: o notă muzicală slabă, dar clară, ca trilul gingaş al unui prigor sub fereastra mea.Am întrebat cu voce tare: «Ce poate fi aceasta? Cu siguranţă nici o pasăre nu poate cânta afară în acest timp al anului sau noaptea». Dar din nou s-au auzit notele slabe, triste, atât de plăcute şi melodioase, şi totuşi suficient de misterioase ca să ne facă să ne minunăm. Atunci prietena mea a exclamat: «Vine din buşteanul de pe foc!» Focul descătuşa muzica prizonieră din adâncul inimii bătrânului stejar!Probabil că stejarul a învăţat acest cântec în timpul zilelor când îi mergea bine – când păsărelele cântau vesele pe crengile lui şi când lumina blândă a soarelui îi poleia frunzele gingaşe cu aur. Dar el a îmbătrânit şi s-a făcut tare de atunci. Inel după inel de creştere noduroasă au pecetluit melodia lui de mult uitată, până când limbile nemiloase ale focului i-au mistuit duritatea. Căldura intensă a focului smulgea din el, în acelaşi timp, un cântec şi un sacrificiu. Atunci am realizat: când flăcările suferinţei scot cântări de laudă din noi, suntem cu adevărat curăţiţi, şi Dumnezeul nostru este glorificat! Poate că unii dintre noi suntem ca acest buştean al stejarului bătrân: reci, duri, insensibili, şi niciodată cântând vreun cântec melodios. Numai flăcările care ard în jurul nostru dau drumul notelor încrederii în Dumnezeu şi aduc fericita ascultare de voia Sa. Pe când mă gândeam la aceasta, focul ardea, şi sufletul meu a găsit o dulce mângâiere în parabola descoperită atât de ciudat înaintea mea.Da, să cânţi în foc! Dumnezeu, ca să ne ajute, foloseşte uneori singura cale prin care El poate să scoată armonie din inimile noastre tari şi reci: lasă cuptorul să se «încălzească de şapte ori mai mult … decât se cădea să-l încălzească»” (Daniel 3:19).

 

SCRIPTURILE ÎN FIECARE ZI

Volumul III

 

Psalmul 26

În Psalmul 25, credinciosul avea de mărturisit păcate (v.7, 11 şi 18), iar rugăciunea lui era: „Condu-mă în adevărul Tău”. În Psalmul 26, tonul se schimbă; credinciosul stă înaintea Domnului cu o conştiinţă curată (v. 1,2) şi poate declara: „Am umblat în adevărul Tău” (v. 3). El este unul dintre acei fericiţi care, potrivit Psalmului 1.1, nu s-a asociat cu cei care fac răul (v. 4,5). Toate gândurile îi sunt absorbite de o preocupare sfântă, cea ilustrată în v. 6 şi 7. Cu mâinile spălate în ligheanul de aramă, altfel spus, după ce s-a judecat pe sine, el înconjoară altarul, privind sub toate aspectele lucrarea de la cruce şi pe Cel care a fost Jertfa desăvârşită. Gura i se deschide pentru a lăuda şi a istorisi „toate minunile” făcute prin har (v. 7). Viaţa creştină nu constă numai în scoaterea din nelegiuire. Odată curăţit de „vasele de ocară”, copilul lui Dumnezeu îi caută şi îi găseşte pe aceia care, împreună cu el, „cheamă pe Domnul dintr-o inimă curată” (2 Timotei 2.21,22). Aici, credinciosul care a urât „adunarea celor care fac răul” (v. 5) se bucură de locuirea gloriei Dumnezeului său şi-L binecuvântează pe Domnul „în adunări” (v. 12). Constituie o bucurie pentru inima noastră prezenţa Domnului Isus în adunarea a doi sau trei strânşi în Numele Lui (Matei 18.20)?

 

PÂINEA CEA DE TOATE ZILELE

 

Text: Psalmul 100

Intraţi cu laude pe porţile Lui, intraţi cu cântări în curţile Lui! Psalmul 100:4

ÎNCHINAREA ACTIVĂ

Pastorul Ray Stedman, în cartea sa „Psalmii populari ai credinţei”, spune că ar dori ca toţi cei ce merg la biserică să aibă ocazia să stea la amvonul bisericii şi să privească spre sală în timpul unei predici. El spune că, în timp ce cei mai mulţi din audienţă par să dea atenţie predicatorului, un număr destul de mare din ei au mintea în altă parte. Stedman scrie: „Ar fi fascinant ca la sfârşitul unei predici să ştii unde au fost aceşti oameni!” In legătură cu acest aspect, putem fi siguri de un lucru: Acei care şi-au disciplinat minţile cu succes să „stea” în biserică, aceia sunt cei mai câştigaţi în urma serviciului.  Pentru ca să obţii cel mai mare beneficiu din mersul la biserică, trebuie să devii un participant activ. În primul rând, înainte de-a pleca de acasă, trebuie să ne pregătim inimile. Apoi, la biserică, trebuie să ne implicăm cu toată inima în serviciile ce se ţin – intonarea cântărilor, rugăciunea în tăcere. În timp ce pastorul se roagă cu voce tare, închinarea împreună cu corul, bucurându-ne de părtăşia caldă cu ceilalţi credincioşi. In final, trebuie să ne disciplinăm noi înşine să ascultăm, şi aceasta înseamnă să primim cu grijă, deschis şi cu intensitate,învăţătura Cuvântului lui Dumnezeu. Ar trebui să avem o foame după Adevărul care ne linişteşte duhul, ne înspiră închinarea, care ne face să-L lăudăm pe Dumnezeu şi care ne îndeamnă la acţiune. Este uşor să dai vina pe pastor atunci când părăseşti biserica descurajat şi cu un gol interior. Dar el nu poate face totul. Trebuie să ne facem partea noastră. Cei care beneficiază cel mai mult dintr-un serviciu, sunt cei care investesc cel mai mult în el. R.W.D.

Casa Domnului e sfânt locaş

De laudă şi rugăciune.

Intrând, să fii în orice ceas

Cu duh zdrobit şi gânduri bune.  – H.G.B.

O închinare activă cere o implicare activă.

 

 

DOMNUL ESTE APROAPE – GBV

http://www.gbv.ro/meditatii-zilnice/domnul-este-aproape

 

Omul Hristos Isus. 1 Timotei 2.5

Gândițivă bine dar la El.  Evrei 12.3

Trăsătura principală a credinței creștine și secretul puterii ei este acesta: tot ceea ce ea are și tot ceea ce ea oferă este cuprins întro Persoană. Iată ceea ce o face puternică, în timp ce orice altceva se dovedește a fi slab. Ea are nu doar eliberare, ci și un Eliberator; ea are nu doar răscumpărare, ci și un Răscumpărător. Iată ceea cei conferă strălucirea soarelui, în timp ce orice altceva, în comparație cu ea, are strălucirea lunii – frumoasă, dar rece și ineficientă – în timp ce, în credința creștină, viața și lumina sunt una.Cât de mare este diferența între a te supune unui set de reguli și a te sprijini pe un piept în care bate o inimă plină de dragoste! Între a accepta un sistem religios și a te alipi de o Persoană! Binecuvântarea noastră este aceasta: că toate comorile noastre sunt întro Persoană, întrUnul care este prezent și viu pentru toate generațiile.În relațiile Sale cu lumea care Îl înconjura atunci când a fost aici, pe pământ, Îl vedem deopotrivă ca Biruitor, ca Suferitor și ca Binefăcător. Ce glorii morale strălucesc în toate acestea! El a biruit lumea, refuzând toate atracțiile ei; a suferit din partea ei, dând mărturie împotriva întregului ei curs; ia făcut bine, revărsând rodul harului Său și puterea Sa necontenit. Ispitele lumii nau făcut altceva decât săL facă Biruitor; păcatul și vrăjmășia ei Lau făcut Suferitor; iar starea ei nenorocită La făcut Binefăcător! J. G. Bellett

 

SĂMÂNȚA BUNĂ

http://www.gbv.ro/meditatii-zilnice/samanta-buna

 

Simon Petru, drept răspuns, i-a zis: „Tu ești Hristosul, Fiul Dumnezeului celui Viu!”. Matei 16.16

Foarte personal

Cu toții suntem de acord că Isus Hristos este o Persoană deosebită. Cei mai mulți dintre semenii noștri aprobă acest fapt.

Așa a fost și acum 2.000 de ani. Hristos Însuși a permis să se confirme aceasta. El i-a întrebat pe ucenicii Săi care Îl urmau: „Cine spun oamenii că sunt Eu?”. Răspunsurile au fost diverse. Unii oameni L-au considerat a fi Ioan Botezătorul care tocmai murise. Ioan a fost profetul cel mai mare printre toți profeții lui Israel. Alții au fost de părere că El era profetul Ilie înviat; deci, tot un om cunoscut al lui Dumnezeu. Iar alții Îl vedeau pe Isus Hristos ca unul dintre proroci. Astfel, El era în aprecierea lor doar unul dintr-o grupă mai mare.

Firește, ar fi prea puțin, dacă Isus nu ar fi mai mult decât „unul dintre proroci”. Ca un profet, Isus este văzut chiar și în Coran.

Când ucenicii lui Isus i-au prezentat părerile diferite, El nu i-a condus pe ucenici la o discuție, ci i-a întrebat foarte personal: „Dar voi, cine ziceți că sunt?”.

Această întrebare o pune El până astăzi tuturor care au auzit despre El. Și ție! Cine este Isus Hristos pentru tine? Ce înseamnă El pentru tine? Este El pentru tine un mare Învățător, un Model demn de urmat sau un însemnat întemeietor de religie? Acestea nu sunt de ajuns! Isus Hristos este Fiul lui Dumnezeu. Și El dorește să fie Mântuitorul și Domnul tău personal.

 

Cele 13 Calendare Biblice (TOTUL PENTRU GLORIA LUI de Oswald CHAMBERS / MANA DE DIMINEAŢĂ / MÂNTUIREA PRIN HRISTOS / Meditaţii zilnice – de Fritz BERGER / TEZAURUL PROMISIUNILOR LUI DUMNEZEU de Charles H. SPURGEON / DOMNUL ESTE APROAPE! – Calendar Biblic / BĂTÎND LA UȘA LUI DUMNEZEU de Oswald CHAMBERS / MEDITAŢII ZILNICE de Wim MALGO / MEDITAŢII PENTRU FIECARE ZI A ANULUI Dimineaţa şi Seara de Charles H. SPURGEON / IZVOARE IN DEŞERT / SCRIPTURILE ÎN FIECARE ZI – Volumul III / PÂINEA CEA DE TOATE ZILELE / DOMNUL ESTE APROAPE – GBV / SĂMÂNȚA BUNĂ) sunt preluate de pe pagina https://ioan17.wordpress.com/2016/03/

 

CUVÂNTUL LUI DUMNEZEU PENTRU ASTĂZI

coordonatori Bob & Debby Gass

www.fundatiaseer.ro

 

SECRETUL FERICIRII DE DURATĂ

„Ferice de omul… care are o mare plăcere pentru poruncile Lui!” (Psalmul 112:1)

     Fericirea de durată nu se regăsește în posesiuni materiale sau într-o carieră de succes. Să însemne oare asta că aceste lucruri sunt greșite? Nu! Când Îl pui pe Dumnezeu pe primul loc, El ți le va dărui! (Matei 6:33). Dar tu nu trebuie să permiți ca vreun lucru din ce-ți dă Dumnezeu să-I detroneze pe El de pe primul loc din viața ta. Psalmistul a spus: „Ferice de omul… care are o mare plăcere pentru poruncile Lui. Sămânţa lui va fi puternică pe pământ; neamul oamenilor fără prihană va fi binecuvântat. El are în casă bogăţie şi belşug, şi neprihănirea lui dăinuieşte în veci. Celui fără prihană îi răsare o lumină în întuneric; el este milostiv, îndurător şi drept. Ce bine-i merge omului care face milă şi împrumută pe altul, şi care îşi rânduieşte faptele după dreptate! Căci el nu se clatină niciodată; pomenirea celui neprihănit ţine în veci. El nu se teme de veşti rele, ci inima lui este tare, încrezătoare în Domnul. Inima îi este mângâiată, n-are nicio teamă, până ce îşi vede împlinită dorinţa faţă de potrivnicii lui. El este darnic, dă celor lipsiţi; milostenia lui ţine în veci; capul i se înalţă cu slavă” (Psalmul 112:1-9). Cineva a spus că cele mai bune lucruri din viață nu sunt lucrurile. Fericirea nu este determinată de ceea ce ai, ci ea se regăsește în relații; iar prima relație de care ai nevoie este cea cu Dumnezeu, întrucât fiecare binecuvântare a vieții se revarsă de la El. Într-o lume a urgenței și a confuziei, Dumnezeu îți va dărui valori și priorități după care să trăiești. „Ferice de omul… care are o mare plăcere pentru poruncile Lui.”

 

Textul zilei „CUVÂNTUL LUI DUMNEZEU PENTRU ASTĂZI”, coordonatori Bob & Debby Gass este preluat si poate fi gasit la urmatoarele pagini:

Single Post Navigation

Lasă un răspuns

Te rog autentifică-te folosind una dintre aceste metode pentru a publica un comentariu:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare /  Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare /  Schimbă )

Conectare la %s

%d blogeri au apreciat asta: