Mana Zilnica

Mana Zilnica

Archive for the tag “spiritualitate”

09 ian. 2026

9 Ianuarie 2025

DOMNUL ESTE APROAPE

Către adunarea lui Dumnezeu care este în Corint […] împreună cu toți cei care, în orice loc, cheamă Numele Domnului nostru Isus Hristos, Domn și al lor și al nostru.

1 Corinteni 1.2

Apostolul, prin Duhul lui Dumnezeu, scrie această epistolă pentru creștinii din Corint, în jurul anului 54 d.H. După ce le dăduse învățătură din Cuvântul lui Dumnezeu timp de aproximativ optsprezece luni (Fapte 18.11), el rămăsese, în mod evident, în legătură cu ei și după aceea (1 Corinteni 5.9). În această epistolă, Domnul l‑a folosit pe Pavel pentru rezolvarea unor probleme importante din mijlocul corintenilor.

Epistola le‑a fost trimisă, desigur, sfinților din Corint, având în atenție problemele de acolo: mândrie, atitudine sectară, purtare imorală etc. În plus, pentru că cei din Corint îi adresaseră lui Pavel întrebări specifice, cu privire la căsătorie, mâncăruri sau daruri spirituale, el le trimite răspuns tot cu această ocazie.

Totuși, deși această epistolă plină de semnificație le‑a fost scrisă corintenilor, învățătura din ea nu era limitată la ei. Ea conține instrucțiuni divine pentru „toți cei care, în orice loc, cheamă Numele Domnului nostru Isus Hristos“. Alte locuri din Scriptură arată același lucru. Instrucțiunile cu privire la darurile materiale au fost aceleași pentru Corint și pentru Galatia (1 Corinteni 16.1). Epistola adresată colosenilor trebuia citită și de cei din Laodiceea (Coloseni 4.16). Vedem deci cu claritate că Biblia nu este limitată la o anumită sferă locală sau culturală. Învățăturile apostolilor erau aceleași peste tot. Creștinii din Roma sau din Efes puteau căpăta învățătură din orice parte a revelațiilor inspirate ale lui Dumnezeu.

Credincioșii de astăzi trăiesc într‑un timp diferit, însă și ei sunt incluși în rândul celor care cheamă Numele Domnului nostru Isus Hristos. Pentru noi, la fel ca pentru creștinii din orice perioadă, Cuvântul lui Dumnezeu rămâne singura sursă sigură. Dumnezeu dorește să‑l citim, să învățăm principiile prezentate în el și să le aplicăm cu o asemenea putere spirituală, încât mărturia noastră personală și colectivă să‑L onoreze pe El.

S. Campbell

SĂMÂNȚA BUNĂ

Voi căuta pe cea pierdută și voi aduce înapoi pe cea alungată.

Ezechiel 34.16

Raymond Maufrais

Tânărul explorator francez Raymond Maufrais a pornit singur, pe jos, în anul 1949, dinspre Guyana înspre inima Braziliei, pentru a cerceta una dintre cele mai puțin cunoscute și aproape inaccesibile zone din țară. Pentru o vreme a trimis cu regularitate vești acasă – până când a dispărut fără urmă. Șase săptămâni mai târziu, un băștinaș i‑a găsit jurnalul pe care îl lăsase într‑o tabără părăsită.

Ferm convins că fiul său nu era mort, tatăl a decis să înceapă să‑l caute. Era în anul 1952. Timp de doisprezece ani, el a străbătut 12.000 km – în cadrul a douăzeci și două de expediții – neținând cont de greutăți și de pericole. Și‑a căutat fiul cu o perseverență de neclintit, în străfundul pădurilor virgine și pe înălțimile munților. I‑a gravat numele în trunchiurile copacilor și a lăsat mesaje în sticlă. Împins de dorința de a‑și găsi fiul, a ignorat orice urmă de foame și de sete și amenințările continue la adresa propriei vieți, atât din partea triburilor, cât și a prădătorilor și a șerpilor. În cele din urmă, complet istovit, a renunțat la investigație. Epuizat și simțind povara anilor, s‑a întors acasă. „Lăsați‑mă în pace“, le spunea el celor care‑i lăudau curajul, „eu sunt doar un biet om care și‑a pierdut fiul“.

Ce întâmplare impresionantă! Nu ne duce ea oare cu gândul la Acela care a venit să caute și să mântuiască ce era pierdut? Fiul lui Dumnezeu a venit din cer pe pământ, unde a avut parte de cea mai mare împotrivire. În cele din urmă, a murit pe cruce – din dragoste pentru tine și pentru mine! Isus Hristos ne caută și astăzi. Bucuria Lui este de necuprins pentru fiecare suflet regăsit.

Citirea Bibliei: Osea 9.1-17 · Iacov 4.11-17

SCRIPTURILE ÎN FIECARE ZI

de Jean Koechlin

Iov 8:1-22

Să ascultăm acum ce are de spus Bildad. Neîndrăznind încă să afirme deschis că nenorocirile lui Iov sunt rezultatul propriilor sale păcate, începe prin a vorbi despre fiii acestuia. Pentru el, problema era simplă: Ťmoartea copiilor lui Iov era consecinţa fărădelegilor lor (v. 4): au păcătuit şi Dumnezeu i‑a lovitť. Erau vorbe crude pentru acest om evlavios, căruia îi cunoaştem fericitul obicei: Iov se scula dis‑de‑dimineaţă ca să aducă arderi‑de‑tot pentru fiii săi (1.5). Era ca şi cum prietenul său i‑ar fi spus: ŤRugăciunile tale au fost inutile; Dumnezeu nu te‑a ascultat şi n‑a vrut să‑ţi salveze copiiiť.

Cei trei prieteni Îl cunoşteau pe Dumnezeu doar ca Judecătorul cel drept. Desigur că dreptatea Celui Atotputernic (v. 3) este un aspect al adevărului. Ea este atât de perfectă, încât, atunci când propriul Său Fiu S‑a încărcat cu păcatele noastre, Dumnezeu a fost nevoit să‑L lovească, în mânia Sa. Dar crucea, prin care s‑a făcut dovada supremă a dreptăţii Sale, ne aduce în acelaşi timp cea mai minunată dovadă a dragostei Sale. Dacă le vorbim oamenilor numai despre dreptate, nu şi despre dragoste, îi expunem atât descurajării, cât şi riscului de a se justifica singuri: acesta este dublul efect pe care îl vor produce raţionamentele prietenilor săi asupra lui Iov.

SCHIMBĂ-ȚI RUTINA! | Fundația S.E.E.R. România

„Îi voi povăţui pe cărări neştiute de ei…” (Isaia 42:16)

Așa cum o dovedește legea varietății, existența continuă a oricărui sistem necesită capacitatea de a cultiva varietatea în structurile sale interne.

În domeniul exercițiilor fizice, de exemplu, rutina devine în cele din urmă inutilă. Dacă te antrenezi în același mod de fiecare dată când faci exerciții, mușchii tăi încep să se adapteze și nu se mai dezvoltă. Trebuie să-ți schimbi obiceiul. Trebuie să îi derutezi.

Acest lucru este valabil și din punct de vedere spiritual. Un autor a scris: „Când sunt într-o cădere spirituală, de nouă ori din zece, ceva sacru a devenit rutină. Sunt sigur că diferă în funcție de personalitate, dar una dintre modalitățile prin care eu ies dintr-o criză spirituală este prin perturbarea rutinei și experimentarea disciplinelor spirituale. Uneori este nevoie doar de o mică schimbare în rutină. Fă voluntariat la un așezământ din vecinătate pentru persoane fără adăpost. Începe să ții un jurnal al recunoștinței. Integrează-te într-un grup de casă sau într-un studiu biblic. Ia-ți o zi liberă și retrage-te undeva singur. Sau pur și simplu trezește-te puțin mai devreme dimineața și petrece puțin timp în plus cu Dumnezeu. Una dintre micile schimbări ale rutinei care m-au ajutat să-mi împrospătez momentele de devoțiune a fost să citesc o altă versiune de traducere a Bibliei. Cuvintele noi m-au ajutat să am gânduri noi.”

Pentru a crește spiritual, ai nevoie de consecvență, structură și disciplină. Dar când treci printr-o perioadă de secetă spirituală, încearcă să-ți schimbi rutina spirituală. În loc să faci lucrurile așa cum le făceai de obicei, încearcă o altă abordare. Dumnezeu spune: „Îi voi povăţui pe cărări neştiute de ei”. Dumnezeu nu Se schimbă, dar El Se mișcă!

Pentru a ajunge acolo unde Dumnezeu vrea să te ducă, trebuie să fii dispus să te miști împreună cu El!

Posted in Romanian devotionals and tagged , , , , | Lasă un comentariu
14 nov. 2025

14 Noiembrie 2025

DOMNUL ESTE APROAPE

Și Domnul i-a zis lui Satan: „Ai privit tu la robul Meu Iov, că nu este nimeni ca el pe pământ, bărbat integru și drept, temător de Dumnezeu și care se abate de la rău?“.

Iov 1.8

Domnul ne oferă o mărturie frumoasă despre Iov: El îl numește robul Său. Iov era deci un credincios care dorea să asculte de Dumnezeu din inimă. Vreau să ating aici în mod deosebit inima tinerilor: este o mare binecuvântare pentru viața voastră, dacă doriți să fiți ascultători de Domnul Isus. Atunci El poate spune și despre voi: „Tu ești robul Meu“.

Însuși Dumnezeu îndreaptă discuția cu Satan spre Iov. Aceasta ne arată că orice încercare vine de la Dumnezeu. În decursul istoriei lui Iov vedem că atotputernicul Dumnezeu a pus hotare încercării care îl atinsese pe Iov. Satan dădea loviturile, dar totul era sub controlul lui Dumnezeu. Nu este aceasta o mare mângâiere pentru oricine este încercat?

Un frate cu experiență a vizitat-o odată pe o soră bătrână și bolnavă. Ea i s-a plâns: «Dumnezeu a permis ca eu să fiu bolnavă și să nu mai pot veni la strângerile laolaltă». Fratele i-a dat următorul răspuns: «Dumnezeu nu numai că a permis aceasta, ci chiar El ți-a trimis boala». Apoi a întrebat-o: «Vrei să primești această boală de la vrăjmaș, sau de la Dumnezeu?». Atunci ochii surorii bătrâne s-au luminat. Dorea să ia încercarea din mâna Dumnezeului iubitor.

M. Billeter

SĂMÂNȚA BUNĂ

Credința voastră să nu fie în înțelepciunea oamenilor, ci în puterea lui Dumnezeu.

1 Corinteni 2.5

Arestat din nou

Pentru că a ajutat la distribuirea de Biblii în China, un creștin a fost arestat din nou. Mai târziu, el a spus: „Chiar am simțit că trebuie să învăț ceva. Dumnezeu dorea să mă pregătească pentru o misiune specială: trebuie să fiu martor pentru El. Deci El mă adusese în această situație. Trebuia să-L cunosc pe El mai bine. Așa că nu am simțit aceasta ca pe o pedeapsă“. Ce reacție frumoasă! Dorința acelui credincios era să ajungă să-L cunoască pe Dumnezeul său mai bine cu fiecare zi, în ciuda împrejurărilor dificile. Așa că nu s-a apucat să-și facă viața cât mai confortabilă și să aranjeze lucrurile așa cum credea el că ar fi mai bine. Mai presus de toate, s-a asigurat că relația sa personală cu Dumnezeu, credința în El și încrederea în puterea lui Dumnezeu sunt cele care îi caracterizează viața. În ce ne privește, pe ce se bazează bucuria noastră? Pe puterea proprie? Pe înțelepciunea altor oameni? Sau pe o credință vie, primită prin Fiul crucificat? Planifici tu singur, sau ceri să afli care este voia lui Dumnezeu? Ești ghidat în viață de o atitudine lumească, sau de Dumnezeu? Domnul Isus ne îndeamnă: „Aveți credință în Dumnezeu“ (Marcu 11.22). Există resurse divine pentru timp de ruină!

Îmbătrânit înainte de vreme, istovit în slujba Stăpânului său, apostolul Pavel vedea deja izbucnind apostazia și înmulțindu-se falsele învățături. Era uitat și contestat. Întemnițat, el aștepta o a doua înfățișare la tribunalul cezarului. Câte motive pentru a lăsa brațele jos și pentru a părăsi lupta… Însă Pavel vorbește ca biruitor. Știa în cine a crezut și se preocupa de luptătorii care vor veni după el: „Dumnezeu nu ne-a dat un duh de frică!“.

Citirea Bibliei: Eclesiastul 2.1-11 · Marcu 4.35-41

SCRIPTURILE ÎN FIECARE ZI

de Jean Koechlin

Estera 1:1-11

Prin Ieremia, Domnul fixase mai dinainte ca durata captivităţii în Babilon să fie de şaptezeci de ani. Aceia care, ase­menea lui Daniel, cercetau Scripturile, avuseseră posibilitatea să cunoască sfârşitul apropiat (Daniel 9.2). Cei şaptezeci de ani sunt număraţi de la primul an al lui Nebu­cad­neţar, cel responsabil cu transportarea, până la primul an al lui Cirus, cel care îi va pune punct (Ieremia 25.1, 11). Cu circa două secole mai devreme, Domnul îl iden­ti­ficase deja, pe nume, pe acest ultim împărat (Isaia 44.28; 45.1). Fără nici o îndoială, Cirus avea cu­noş­tinţă de această profeţie, deoarece era conştient că ea reprezenta un instrument ales de Dumne­zeu ca să restabilească închi­narea faţă de El.

În acelaşi timp, Domnul trezeşte duhul unui număr de iudei exilaţi, dintre aceia care-şi aminteau de Ierusalim cu la­crimi şi care făceau din el „cea dintâi dintre bucuriile lor“ (vezi Psalmul 137.1, 5, 6). Prieteni creştini, şi noi ne aflăm într-un „ţinut străin“. Tânjim noi după Cetatea cereas­că? Duhul nostru a fost el „trezit” ca să-L aştep­tăm pe Domnul Isus? El este marele Împărat, centrul pro­feţiilor, Cel Căruia Dumnezeu Îi va da în curând toate împărăţii­le pământului (v. 2), ca să-Şi restabilească lauda şi gloria.

TRĂIEȘTE PRIN ASCULTARE, NU PRIN EMOȚII! | Fundația S.E.E.R. România

„Femeia a văzut că pomul era bun de mâncat şi plăcut de privit, şi că pomul era de dorit…” (Geneza 3:6)

Emoțiile au o componentă pe care o numim sentiment. Sentimentul este mai durabil și mai complex decât emoția, și exprimă atitudinea omului față de realitate. Majoritatea dintre noi i-am simțit puterea și efectul. Noi toți luăm decizii determinate de sentimente. Relațiile sunt stabilite sau deteriorate din cauza sentimentelor. Ceea ce a condus-o pe Eva la neascultare a fost vederea a ceea ce arăta bine, plăcut și de dorit. Biblia nu spune că îi era foame; altfel, ar fi mâncat din orice alt pom din grădina Edenului.

Drama emoțională a primei femei a deschis ușa dramei emoționale pentru întreaga umanitate. Deci, este genetic.

Emoțiile au nevoie de satisfacție: furia, durerea și dragostea vor să fie satisfăcute. Dacă nu suntem propriii noștri stăpâni, trăim sub dominația dramatică a emoțiilor care ne conduc la rău.

Dacă ești creștin, născut din nou, și emoțiile tale nu au fost atinse de Dumnezeu înseamnă că ai un stil de viață nesatisfăcător. Dumnezeu trebuie să facă în noi o lucrare numită „transformare” (vezi Romani 12:1-2). Emoțiile trebuie să fie reînnoite astfel încât ura să se transforme în dragoste, blestemul în binecuvântare, resentimentele în iertare, mânia în pace și tristețea în laudă.

Transformați de Cuvântul lui Dumnezeu și de Duhul Său, suntem eliberați de drama și haosul pe care le pot produce emoțiile noastre. Atunci când suntem conduși de emoțiile noastre, ne dorim o mentalitate de tipul „să ne simțim bine”… Dar Eva ne demonstrează că tipul acesta de mentalitate este un motivator crunt și ne duce la necaz, iar oamenii înțelepți învață din greșelile altora. Viețile noastre trebuie să fie motivate de Duhul Sfânt, iar motivația Sa nu este doar să creeze sentimente bune; scopul Său este să producă ascultare.

Ascultarea va depăși întotdeauna emoțiile și ne va aduce mulțumire în moduri în care emoțiile nu vor fi niciodată în stare s-o facă. Așadar, trăiește prin ascultare, nu prin emoții!

Posted in Romanian devotionals and tagged , , , , | Lasă un comentariu
12 iul. 2025

12 Iulie 2025

DOMNUL ESTE APROAPE

Dar înțelepciunea de sus este întâi curată, apoi pașnică, blândă, ușor de înduplecat, plină de îndurare și de roade bune, nepărtinitoare și neprefăcută.

Iacov 3.17

Noul Testament pe scurt (20) – Iacov

Iacov nu se adresează Adunării, ci „celor douăsprezece seminții care sunt în împrăștiere“. Prin urmare, tema epistolei lui este creștinismul timpuriu privit prin prisma credincioșilor iudei. La vremea scrierii ei nu avusese încă loc separarea de sinagogile iudaice (capitolul 2.2), separare asupra căreia a insistat mai târziu Epistola către Evrei.

Din acest motiv, Epistola lui Iacov a fost numită leagănul creștinismului. Ea tratează chestiuni elementare. Totuși să nu credem că, dacă am avansat în adevăr, ea nu ne-ar mai fi necesară. Dacă nu învățăm principiile elementare așa cum trebuie, nu vom putea învăța corect nici adevărurile avansate. De asemenea, este important ca aceste adevăruri de bază să fie reluate încontinuu, pentru a beneficia de o aplicație consecventă a creștinismului în viața noastră practică. Un elev din clasele mari învață lucruri complicate, însă el poate ușor uita ceea ce a învățat odinioară în clasele mici. Aceste adevăruri elementare nu sunt învățate însă doar cu înțelepciunea naturală, ci au nevoie de o înțelepciune de sus. Cel credincios știe bine că doar comuniunea reală și continuă cu Domnul poate menține vii aceste adevăruri în inima sa.

Această epistolă insistă asupra credinței arătate prin intermediul faptelor. Faptele nu îndreptățesc pe nimeni înaintea lui Dumnezeu, însă îndreptățesc înaintea oamenilor. Nu este altceva decât ipocrizie să spui că ai credință și să n-o arăți în purtare. Această epistolă este deci foarte necesară pentru ca cel credincios să se verifice înaintea lui Dumnezeu cu privire la responsabilitatea sa în umblare.

L. M. Grant

SĂMÂNȚA BUNĂ

Și ucenicii au fost numiți creștini pentru întâia dată în Antiohia.

Fapte 11.26

Creștin

Denumirea de „creștin“ apare doar de trei ori în Noul Testament.

    În Antiohia, un oraș din Siria de astăzi. Credința creștină se răspândise în afara granițelor Israelului, iar cei dintre națiuni Îl acceptau pe Hristos, ca aici, în Antiohia. Faptul că erau adepți ai lui Isus Hristos era recunoscut de cei din jurul lor; de aceea au fost numiți creștini.

    În fața regelui Agripa. Irod Agripa al II-lea domnea peste nordul și nord-estul Israelului. Înainte de convertirea sa, Pavel îi persecutase pe creștini. Acum el însuși se afla înaintea regelui, ca întemnițat al lui Hristos, mărturisindu-și convertirea. Agripa a spus: „Mă vei convinge în puțin timp să devin creștin“ (Fapte 26.28).

    Câțiva ani mai târziu, credincioșii erau persecutați și uciși de împăratul roman Nero. Apostolul Petru le-a scris: „Dacă cineva suferă pentru că este creștin, să nu se rușineze, ci să-L glorifice pe Dumnezeu în Numele acesta“ (1 Petru 4.16).

În niciuna dintre cele trei situații, creștinii nu și-au dat singuri acest nume. Alții au constatat că Îl urmau pe Isus Hristos și astfel i-au numit creștini. În zilele noastre, mulți oameni pretind că sunt creștini. Cu toate acestea, doar puțini dintre ei Îl urmează cu adevărat. Tu L-ai acceptat pe Isus Hristos ca Domn și Mântuitor? Atunci tu porți pe drept frumosul nume de creștin!

Citirea Bibliei: Daniel 7.15-28 · Fapte 2.14-24

SCRIPTURILE ÎN FIECARE ZI

de Jean Koechlin

2 Imparati 5:1-14

Iată-l pe Naaman, căpetenia oştirii împăratu­lui Siriei, un erou acoperit de glorie şi de dis­tinc­ţii. Şi totuşi există ceva care face din acest măreţ personaj cel mai de plâns din­tre oameni: fru­moa­sa-i uniformă acoperă un trup ros de lepră. În a­celaşi fel, boala păcatului a corupt orice fiinţă ome­nească, inclusiv pe cei mai distinşi oameni.

În casa lui Naaman locuieşte însă un tânăr mesa­ger al veştii bune. O fetiţă luată cap­tivă îşi depune simpla măr­tu­rie despre puterea omului lui Dumnezeu. Nimeni nu este vreodată prea tânăr ca să fie un martor al Domnului Isus.

Naaman se pune la drum şi, după un ocol pe la palatul lui Ioram, primeşte mesajul lui Elisei. Şi astăzi încă, Dumnezeu are un mesaj pentru pă­că­toşi: Cuvântul Lui scris. Mulţi nu cred că Dum­ne­zeu Se adresează lor în felul acesta şi nu acceptă Biblia ca fiind Cuvântul lui Dumne­zeu. De asemenea, mulţi găsesc că mântuirea este prea simplă. Îndrumarea dată lui Naaman este ace­eaşi cu cea pe care Isus a dat-o omului născut orb: „Mergi şi spală-te“ (v. 10; Ioan 9.7). Dum­nezeu nu cere omului lucruri mari (v.13), ci numai atât: să se re­cunoască mur­dar, mort în greşelile lui (E­fe­seni 2.1, 5; Coloseni 2.13). Cât despre lucrurile mari, Dum­ne­zeu Însuşi le-a împlinit pentru sărmanii păcătoşi printre care ne număram şi noi.

LASĂ-L PE DUMNEZEU SĂ TE MÂNGÂIE!

„Binecuvântat să fie Dumnezeu… care ne mângâie în toate necazurile noastre…” (2 Corinteni 1:3-4)

Dumnezeu te poate face să te simți confortabil în cele mai neplăcute locuri! El te poate scoate din situații în care credeai că vei fi blocat pentru totdeauna. El îți poate da pace, chiar și în mijlocul traumei. Înainte ca viața ta să se termine, vei trăi, vei iubi și vei experimenta pierderi. Pierderea unor lucruri te va ajuta de fapt să apreciezi lucrurile pe care încă le ai! Gustul eșecului este cel care face succesul atât de dulce. Cum poți sărbători victoria, dacă nu ai cunoscut înfrângerea?

Vei trăi fiecare zi fără să știi ce-ți rezervă ziua de mâine, dar știind că Dumnezeu deține toate zilele de mâine! Ele nu sunt în mâinile șefului tău, ale brokerului tău, ale soțului tău, sau ale altcuiva… Nici în mâinile tale nu sunt, ca să le manipulezi și să le controlezi… Nu, toate zilele tale de mâine sunt în mâinile lui Dumnezeu!

Așa că, orice ai face, cunoaște-L, pentru că vei avea nevoie de El! Și El va fi acolo pentru tine. El va fi acolo când toți și toate vor dispărea… El va fi acolo cu tine chiar și în locurile întunecoase. Promisiunea Lui pentru tine este că, dacă „seara vine plânsul… dimineaţa (vine) veselia.” (Psalmul 30:5). Oricât de lungă ar fi noaptea, dimineața vine întotdeauna, și cu ea bucuria Sa. Gândește-te că, indiferent cât de întunecată a fost noaptea, ai trăit întotdeauna și ai văzut dimineața. Nu-i așa? Cumva, harul Său te-a protejat, ți-a purtat de grijă, ți-a oferit siguranță, te-a liniștit, te-a mângâiat și te-a făcut să treci peste… Vremurile și anotimpurile se schimbă, dar nu și Dumnezeu! El este întotdeauna „Dumnezeul oricărei mângâieri”, și El te veghează și vrea să te mângâie ta și astăzi!

Posted in Romanian devotionals and tagged , , , , | Lasă un comentariu
02 feb. 2025

2 Februarie 2025

DOMNUL ESTE APROAPE

Și Cuvântul S-a făcut carne și a locuit printre noi (și noi am privit gloria Lui, glorie ca a Singurului de la Tatăl), plin de har și de adevăr.

Ioan 1.14

Noul Testament pe scurt (4) – Ioan

Ioan, care înseamnă „Iahve dăruiește har“, a scris o Evanghelie unică în măreția ei glorioasă. În ea, Domnul Isus este prezentat ca fiind Creatorul Însuși, Cel etern, Singurul de la Tatăl, unicul Fiul al lui Dumnezeu, trimis de Tatăl pentru a revela pe deplin gloria Sa. Aceasta înseamnă cu mult mai mult decât autoritate, slujire sau har – înseamnă lumina și dragostea Dumnezeului etern. El, o Persoană divină, este prezentat aici ca fiind Obiectul adorării noastre.

Prin urmare, această Evanghelie nu este sinoptică (adică nu prezintă o vedere generală asupra vieții și lucrării Domnului pe pământ), așa cum sunt celelalte trei, ci atrage în mod special atenția asupra Persoanei și cuvintelor Sale, cu privire la care au dat mărturie chiar și vrăjmașii Săi: „Niciun om nu a vorbit ca Omul acesta“ (Ioan 7.46). Minunile și parabolele conținute de ea prezintă cea mai clară mărturie cu privire la gloria Lui divină personală. În această Evanghelie găsim cuvintele rostite chiar de El Însuși: „Înainte să fi fost Avraam, Eu sunt“ (Ioan 8.58). Cele șapte afirmații „Eu sunt“ din Evanghelia după Ioan sunt și ele bine cunoscute. Ele vorbesc despre divinitatea Lui (Exod 3.14).

Relatarea calmă și plină de demnitate nobilă a răstignirii Sale atrage și ea atenția, fiindcă aici este văzut caracterul de ardere-de-tot al jertfei Sale (Levitic 1), arderea vorbind despre ceea ce se înalță către Dumnezeu ca mireasmă plăcută pentru El. Arderea-de-tot era o jertfă în mod predominant pentru gloria lui Dumnezeu. Simplitatea minunată a Evangheliei după Ioan face ca ea să exercite multă putere asupra celor mai puțin capabili, în timp ce adâncimea ei stârnește admirația celor mai erudiți cărturari.

L. M. Grant

SĂMÂNȚA BUNĂ

Dumnezeu, după ce le-a vorbit odinioară în multe rânduri și în multe feluri părinților prin profeți, la sfârșitul acestor zile ne-a vorbit în Fiul.

Evrei 1.1,2

Mesajul creștinismului este ISUS

Care este diferența dintre creștinism și alte religii? Religiile pun accent pe a urma învățături, pe a adopta o anumită filosofie și pe a face fapte bune, pe când creștinismul ne îndrumă spre o Persoană. Nu se pune problema să faci ceva, ci să crezi în Isus Hristos. Întemeietorii religiilor nu ne eliberează de rău; mesajele lor nu au puterea de a ne transforma viața de la rădăcina ei. Credința creștină ne conduce însă la Hristos, Cel care are puterea de a ne salva deplin și de a ne garanta viața eternă. Isus nu este Unul care doar ne aduce un mesaj de la Dumnezeu, ci El Însuși este Mesajul lui Dumnezeu. Nu este Unul care doar proclamă adevărul, ci El Însuși spune: „Eu sunt Adevărul“. Nu este Unul care doar ne arată o cale, ci El Însuși spune: „Eu sunt Calea“. El nu este Unul care doar ne deschide perspective noi, ci El Însuși spune: „Eu sunt Ușa“.

A fi creștin nu înseamnă a urma o învățătură, a practica anumite ritualuri sau a face fapte bune, ci înseamnă a-L accepta pe Hristos ca fiind Salvatorul trimis de Dumnezeu. A-L primi pe Isus înseamnă a te încrede în El și a-I deschide ușa vieții și a inimii. Înseamnă a primi cuvintele Lui consemnate în evanghelii. Nimeni nu poate pretinde că primește o persoană, dacă refuză să asculte ceea ce vrea să-i spună. De aceea, este important să citim evangheliile cu credință și cu rugăciune, cerându-I lui Dumnezeu să Se îngrijească pentru ca ceea ce am citit să ne ajute să venim la Isus și să credem în El.

Citirea Bibliei: Neemia 1.1-11 · Proverbe 10.11-21

SCRIPTURILE ÎN FIECARE ZI

de Jean Koechlin

Judecători 18:17-31; 21:25

Luarea cetăţii Lais nu are nimic comun cu cuceririle credinţei din zilele lui Iosua. Ce putem vedea la Dan? Lăcomie după tot ce este pe pământ („un loc în care nu lipseşte nimic din ce este pe pământ” 18.10), încredere în propriile forţe în acelaşi timp cu laşitate, ingratitudine, furt, credinţă rea şi, ca o încununare a tuturor, stabilirea unui cult idolatru. Ce privelişte! Şi trecem peste capitolele următoare (care descriu în detaliu acest tablou chiar mai sumbru), pentru a ajunge la cel din urmă verset al cărţii, care este o repetare a celui din cap. 17, v. 6: „fiecare făcea ce era drept în ochii săi”. Propoziţia aceasta rezumă starea în care se afla poporul Israel în perioada judecătorilor. Şi, în mod trist, ea rezumă şi starea creştinătăţii din zilele noastre. Dacă Iosua este cartea care a fost asemănată cu Efeseni, cartea Judecători ne aminteşte cel mai mult de 2 Timotei (în special cap. 3). Dar aceste succesiuni de perioade de ascensiune şi de decădere, de faliment şi de restaurare, nu au loc prea adesea şi în vieţile noastre? Să ne ferim de a face ceea ce este bun numai în ochii noştri, în care nu ne putem pune încrederea şi, mai degrabă, să ne străduim să facem ce-I este plăcut Domnului (Efeseni 5.10; Evrei 13.21). Fapt deosebit de solemn: Ionatan, nepotul lui Moise (18.30), a confirmat deci ceea ce profeţise bunicul său în Deuteronom 4.25!

CUVÂNTUL LUI DUMNEZEU PENTRU ASTĂZI

coordonatori Bob & Debby Gass

CUM SĂ CREȘTI COPII MINUNAȚI ÎNTR-O LUME TULBURE (3) | Fundația S.E.E.R. România

„Nu cruţa copilul de mustrare…” (Proverbele 23:13)

Astăzi, privim spre alte domenii în care părinții sunt adesea confuzi: disciplină versus pedeapsă. Înțeleptul Solomon a scris: „Nebunia este lipită de inima copilului, dar nuiaua certării o va dezlipi de el.” (Proverbele 22:15)

Ai sesizat cuvintele folosite aici pentru disciplină? „Nuiaua pedepsei”? Nu, ci „nuiaua certării”! Disciplina și corecția au ca scop învățarea și deprinderea; pedeapsa are ca scop să-l facă pe copil să sufere pentru comportamentul său.

Copiii au nevoie de disciplină, nu de pedeapsă, care este adesea administrată de un părinte frustrat și furios. Nu cruţa copilul de mustrare! Refuzarea disciplinei îl pregătește pentru o viață de eșec și suferință. Disciplina se concentrează pe îmbunătățirea comportamentului său. Ea îl învață pe copil ce este corect și ce este greșit, cu efecte care au legătură directă cu alegerile copilului. Aceasta poate lua forma pedepsei sau a suspendării privilegiilor, dar ar trebui să fie întotdeauna în beneficiul copilului, și niciodată menită să-i provoace durere!

Mai departe, dragoste versus indulgență! Lumea noastră materialistă confundă dragostea cu îngăduința. Dar părinții iubitori dăruiesc fără să răsfețe, pentru binele copilului, și îl motivează prin recompensarea comportamentului bun. Părinții indulgenți le dau copiilor tot ce vor, indiferent de comportament, nereușind astfel să-i motiveze să fie responsabili. Copiii răsfățați dezvoltă un sentiment de îndreptățire și percepția că ceilalți există pentru a-i mulțumi pe ei! Părinții indulgenți se simt adesea vinovați și se tem că pruncii lor nu-i vor plăcea sau nu-i vor iubi. Ei confundă indulgența cu dragostea, și cresc copii care cer, care manipulează și care nu sunt niciodată satisfăcuți!

Iubirea presupune să vorbești, să asculți, să înțelegi, să râzi, să împărtășești momentele dificile, să-ți respecți și să-ți încurajezi copiii cu acceptare necondiționată. O astfel de iubire nu costă nimic, dar merită totul!

Posted in Romanian devotionals and tagged , , , , | Lasă un comentariu
26 ian. 2025

26 Ianuarie 2025

DOMNUL ESTE APROAPE

Și El le-a spus: „De ce sunteți tulburați? Și pentru ce se ridică astfel de gânduri în inima voastră? Priviți mâinile Mele și picioarele Mele, că sunt Eu Însumi; atingeți-Mă și vedeți, pentru că un duh n-are carne și oase, după cum Mă vedeți pe Mine că am“.

Luca 24.38,39

Noul Testament pe scurt (3) – Luca

Luca înseamnă „lumină“, iar el a fost singurul om provenit dintre națiuni care a fost folosit pentru a scrie cărți din Scriptură. În Evanghelia sa, Hristos este prezentat ca Fiu al Omului și sunt scoase în relief realitatea și perfecțiunea umanității Sale. În această Evanghelie găsim vestirea și descrierea nașterii Domnului, precum și felul în care El creștea în înțelepciune și în statură. De asemenea, găsim accesibilitatea și interesul Său pentru oameni, dorința Lui de a mânca împreună cu ucenicii Săi, cuvintele Sale de iertare rostite pe cruce, demonstrarea față de ucenici a realității trupului Său de înviere și înălțarea Sa în trup la ceruri.

Dacă autoritatea este ilustrată în Evanghelia lui Matei, iar slujirea în cea a lui Marcu, aici harul este cel care strălucește în mod minunat, har manifestat nu numai către Israel, ci și către națiuni. Acest lucru se vede în mod izbitor în parabolele și în minunile Domnului Isus. Prin urmare, harul care își găsește plăcerea în a binecuvânta și în a aduce în prezența divină nu poate fi satisfăcut cu nimic mai puțin decât cu comuniunea deplină a celor credincioși cu Dumnezeu.

Acest aspect face parte din caracterul jertfei de pace și este predominant în Evanghelia după Luca, accentuând lucrarea Lui ca fiind cea care aduce împreună pe Dumnezeu și om, în pace și în înțelegere, lucrare din care Dumnezeu Își primește partea, de asemenea Preotul (Hristos), și în care închinătorii își au și ei partea lor.

L. M. Grant

SĂMÂNȚA BUNĂ

Isus deci, fiind obosit de călătorie, S-a așezat astfel lângă izvor.

Ioan 4.6

Isus – obosit de călătorie

Simțindu-Se obosit, Isus ședea lângă fântână. O asemenea oboseală arată clar că Domnul Isus era Om adevărat. El S-a dăruit fizic în slujbă pentru alții. El trebuia să străbată Samaria mergând pe jos, așa că a obosit și S-a așezat. Cu toate acestea, El era Dumnezeu! Când L-a ispitit pe Isus, Satan a citat din Biblie: „Va porunci îngerilor Săi … și Te vor purta pe mâini, ca nu cumva să-Ți lovești piciorul de vreo piatră“ (Matei 4.6; Psalmul 91.11,12). Acel cuvânt era perfect adevărat. Isus S-ar fi putut folosi de puterea Lui pentru a nu obosi, dar toate evangheliile ne arată că El era dispus să suporte oboseala, căldura, foamea și setea.

Dar cine își poate imagina apăsarea poverii morale pe care a trebuit să o poarte în tot timpul vieții Sale pe pământ, când nimeni nu L-a înțeles cu adevărat? El simțea răutatea încrâncenată și egoismul din inimile celor din jurul Lui și avea înainte momentul crucii, când urma să poarte toate păcatele noastre ca și cum ar fi fost ale Lui.

Isus S-a smerit și a devenit Om. A suferit pe pământ; a suferit toate necazurile noastre și îl înțelege și pe cel trudit și împovărat și pe infirmul care are suferințe fizice. El este Acela al Cărui duh este întristat.

„În ceea ce El Însuși a suferit, fiind ispitit, poate să-i ajute pe cei ispitiți“ (Evrei 2.18).

Citirea Bibliei: Ezra 6.13-22 · Proverbe 6.20-35

SCRIPTURILE ÎN FIECARE ZI

de Jean Koechlin

Judecători 14:14-20; 15:1-8

În loc să-l obosească sau să-l slăbească, victoriile celui credincios îi oferă hrană şi dulceaţă spirituală. Aceasta semnifică mierea găsită în trupul leului! Dar este un secret pe care lumea nu-l poate înţelege, pentru că ea îşi găseşte propriile bucurii mai degrabă în ospeţe (v. 10). Pentru omul neîntors la Dumnezeu, acolo se află un mister: Cum poate un credincios să-şi găsească plăcerile şi hrana pentru suflet într-un loc în care el însuşi nu vede decât teroare şi moarte (puterea lui Satan desfiinţată prin moartea lui Hristos − Evrei 2.14)? Samson îşi expune ghicitoarea sa filistenilor şi aceştia, fără trădarea soţiei sale, n-ar fi putut să-i dezlege secretul. Mai târziu, socrul său nu‑şi ţine cuvântul dat (15.2). Lumea este întotdeauna înşelătoare, întotdeauna ne dezamăgeşte. Dacă ajungem, asemenea lui Samson, să ne punem încrederea în ea sau să ne amestecăm în plăcerile ei, vom cunoaşte amare decepţii.

Dumnezeu Îşi păzeşte slujitorul, păstrându-l departe de acest mariaj cu o filisteancă. Dar şi toată neliniştea şi suferinţa pe care le-a atras asupra sa ar fi fost evitate, dacă şi-ar fi ascultat părinţii; şi Dumnezeu nu l-ar fi lipsit de a‑i furniza o altă „ocazie împotriva filistenilor” (14.4).

CUVÂNTUL LUI DUMNEZEU PENTRU ASTĂZI

coordonatori Bob & Debby Gass

TRECEREA DE LA EȘEC LA BIRUINȚĂ (1) | Fundația S.E.E.R. România

„Astăzi, Domnul te va da în mâinile mele…” (1 Samuel 17:46)

Toți cei care au realizat ceva important în viață au trebuit să învingă obstacole. Problema majorității dintre noi nu sunt obstacolele, ci faptul că ne subestimăm.

După cum a observat și R.H. Headlee, care a spus: „Cei mai mulți oameni se desconsideră, țintesc prea jos și renunță prea repede!” Șansele ca David să-l învingă pe Goliat nu erau mari. Asta, dacă nu iei în calcul credința lui în Dumnezeu, adică exact ceea ce a contat pentru David! Ascultă cuvintele pe care I le-a adresat uriașului: „Te voi doborî și-ți voi tăia capul!” (vers. 46). În mod clar, David țintea sus. Iar când vine vorba despre ce te cheamă Dumnezeu să faci, țintește sus!

Obstacolele contează prea puțin. Faptul că vei cădea contează prea puțin. Ai căzut când ai învățat să mergi, nu-i așa? Dr. Maxwell Maltz spune: „Ești un campion în arta de a trăi, dacă îți atingi doar 65% dintre obiective!” Dacă șansele indică faptul că vei face multe greșeli în drumul tău spre biruință, așa să fie!

Atâta timp cât, în cele din urmă, vei reuși, nu asta este ce contează? Gândește-te în felul următor: Dacă la început nu reușești, dar continui să te încrezi în Dumnezeu și să încerci, El îți va veni în ajutor!

Apostolul Iacov a spus: „Ferice de cel ce rabdă ispita. Căci, după ce a fost găsit bun, va primi cununa vieții…” (Iacov 1:12)

Iar apostolul Pavel scrie: „Să nu obosim în facerea binelui, căci, la vremea potrivită, vom secera, dacă nu vom cădea de oboseală.” (Galateni 6:9)

Așadar, când crezi că Dumnezeu vrea să reușești, și perseverezi, treci de la eșec la biruință!

Posted in Romanian devotionals and tagged , , , , | Lasă un comentariu
30 dec. 2024

30 Decembrie 2024

DOMNUL ESTE APROAPE

Și noi avem mai tare cuvântul profetic, la care bine faceți că luați aminte (ca la o lumină strălucind într-un loc întunecos), până se va ivi ziua și va răsări steaua de dimineață în inimile voastre.

2 Petru 1.19

Obiecțiile ridicate față de studiul profeției își au izvorul într-o rădăcină a necredinței, uneori adânc ascunsă, care presupune că binecuvântarea depinde de măsura în care un subiect are legătură cu mine sau cu împrejurările mele. Prin urmare, când cineva pretinde că profeția nu este esențială, întreb: Esențială pentru ce? Dacă este vorba de mântuire, da, sunt de acord că nu este esențială pentru ca cineva să fie mântuit. Însă faptul că cei care obiectează față de profeție se plasează pe terenul afirmațiilor că trebuie să studiem doar ceea ce este indispensabil pentru mântuire arată că ei nu au nicio conștiență a ceea ce înseamnă cu adevărat să fie mântuiți și că această nevoie a sufletului lor este singura pe care ei o percep.

Cu toții suntem de acord că celor neconvertiți trebuie să li se prezinte evanghelia, nu profeția. Venirea lui Hristos în glorie, care este centrul profeției neîmplinite, nu poate constitui decât teroare pentru inimile lor, în loc de a fi un subiect care să-i incite la discuție. Pentru cel credincios, venirea Lui este „speranța fericită“, însă pentru cel care nu are pace prin credința în El, ca mort și înviat, preocuparea cu nădejdea Adunării sau cu evenimentele profetice nu este decât o diversiune de care vrăjmașul se poate folosi din plin.

De altă parte, profeția este esențială pentru a putea aprecia corect gloria lui Hristos și gloriile care urmează să fie revelate. Prin urmare, a disprețui profeția înseamnă să disprețuiești, în mod involuntar, gloria și harul care ne-au fost făcute cunoscut. Aceasta este cea mai clară dovadă cu privire la egoismul inimilor noastre, inimi care doresc ca totul din Scriptură să fie numai despre noi. Dumnezeu însă presupune că cei ai Săi doresc să audă orice lucru care Îl înalță pe Domnul Isus. Dacă Hristos este Obiectul inimilor noastre, totul este pace; dacă însă fericirea personală este gândul nostru principal, totul va fi dezamăgire și incertitudine.

W. Kelly

SĂMÂNȚA BUNĂ

O, adevărat și cu totul demn de primit este cuvântul acesta: „Hristos Isus a venit în lume ca să mântuiască pe cei păcătoși“.

1 Timotei 1.15

Busola a cedat

Un om de știință a comparat lumea actuală cu un vas de croazieră, pe care mulți oameni se distrează. Căpitanul și echipajul său fac tot posibilul pentru a garanta o călătorie plăcută. Dar deodată ceva nu este în regulă. Busola a cedat. Dezorientată, nava plutește pe apă. Când va veni catastrofa?

Comparația este potrivită. Omenirea pare să se îndrepte spre pieire. Politicieni, oameni de știință, economiști, filosofi și ideologi caută o cale de ieșire. Dar ei nu reușesc să aibă sub control problemele actuale. Mulți oameni trăiesc fără rost și nefericiți, fără Dumnezeu și fără standardele Sale bune.

    Căutau ei, căutau în tot locul

    Uitare, plăceri și noroc.

    Dar, vai, în zadar era totul,

    Odihnă n-aflau deloc.

Situația ar fi fost disperată dacă Isus Hristos nu ar fi venit în lume. Dumnezeu l-a iubit atât de mult pe om, încât nu l-a lăsat pradă disperării. L-a trimis pe Fiul Său Isus Hristos în această lume, pentru ca oricine se încrede în El să fie salvat din starea sa pierdută și să găsească ajutor. Hristos a primit pe cruce pedeapsa pentru păcatele noastre, astfel încât Dumnezeu să ne poată ierta. Oricui se refugiază la El, Isus Hristos îi dă o viață nouă. El Însuși dorește să preia cârma vieții noastre. El vrea să ne arate calea cea bună cu ajutorul Bibliei.

Citirea Bibliei: Ezechiel 48.1-19 · Psalmul 149.1-9

SCRIPTURILE ÎN FIECARE ZI

de Jean Koechlin

Iosua 2:6-15

Dacă ne-am recunoscut printre aceşti mizerabili întâlniţi „dincolo de râu“, slujind idolilor acestei lumi, acum recitim şi admirăm ce a făcut pentru ai Săi Dumnezeul „care este bogat în îndurare“ (Efeseni 2.4…). Pentru că vom sonda profunzimile harului lui Dumnezeu numai în măsura în care vom înţelege la ce punct aveam nevoie de el.

Mesajul de rămas-bun al lui Iosua faţă de popor ne face să ne gândim la cel al lui Pavel către bătrânii din adunarea din Efes (Fapte 20.17 …). Apostolul credincios aminteşte şi el de harul şi de puterea lui Dumnezeu care dau o moştenire tuturor sfinţilor (Fapte 20. 32). El subliniază responsabilitatea ce decurge din aceasta şi îndeamnă să ia seama, să vegheze … (Fapte 20.28, 31). Şi poate invoca propriul său exemplu: el l-a servit pe Domnul (v. 19) şi n-a avut altă dorinţă decât să sfârşească lucrarea primită de la El (v. 24). Aceasta este şi concluzia lui Iosua. Slujba sa pare încheiată. Cu toate acestea, el declară dintr-o neclintită decizie a inimii: „eu şi casa mea vom sluji Domnului“. Iosua vorbeşte în numele familiei sale.

Oare acest „eu şi casa mea vom sluji“ nu răspunde într-o manieră cu totul naturală la „vei fi mântuit tu şi casa ta“ din Fapte 16.31? Credinciosul şi cei din casa lui sunt mântuiţi pentru a sluji.

CUVÂNTUL LUI DUMNEZEU PENTRU ASTĂZI

coordonatori Bob & Debby Gass

SIGURANȚA LOCULUI DE MUNCĂ (4) | Fundația S.E.E.R. România

„Pot totul în Hristos care mă întărește.” (Filipeni 4:13)

Pierderea locului de muncă poate fi un lucru devastator. Acesta este momentul în care trebuie să-ți păstrezi perspectiva corectă. Faptul că ai mai puțin nu te face o persoană mai puțin bună. Dumnezeu încă te prețuiește, iar tu trebuie să continui să te prețuiești. Viața creștină este una plină de încercări și victorii. Apostolul Pavel scrie: „Știu să trăiesc smerit şi ştiu să trăiesc în belşug. În totul şi pretutindeni m-am deprins să fiu sătul şi flămând, să fiu în belşug şi să fiu în lipsă. Pot totul în Hristos, care mă întăreşte.” (Filipeni 4:12- 13). Ce-ar trebui să faci, dacă ești șomer?

1) Să-ți reduci cheltuielile la minimum. Acest lucru poate însemna să circuli cu autobuzul sau cu trenul, să-ți pregătești singur prânzul… și alte asemenea măsuri de reducere a costurilor.

2) Să elimini stigmatul de șomer. Nu presupune că oamenii au o părere mai proastă despre tine pentru că ți-ai pierdut locul de muncă. În general, oamenii reacționează la situația ta în același mod în care reacționezi și tu. Ei vor considera că entuziasmul tău cu privire la următoarea mișcare te va inspira… chiar dacă s-ar putea să nu știi care este aceasta încă!

Dar de un lucru poți să fii sigur: „Știm că toate lucrurile lucrează împreună spre binele celor ce iubesc pe Dumnezeu, şi anume spre binele celor ce sunt chemaţi după planul Său.” (Romani 8:28). Ia exemplu de la Iosif. Faptul că a fost aruncat în închisoare l-a pregătit pentru a deveni prim-ministru al Egiptului. Iar Dumnezeu poate schimba situația ta în binecuvântare.

Biblia spune că: „Domnul Dumnezeul tău n-a voit să asculte pe Balaam şi Domnul Dumnezeul tău a schimbat blestemul acela în binecuvântare, pentru că tu eşti iubit de Domnul Dumnezeul tău.” (Deuteronomul 23:5)

Dumnezeu poate scoate la iveală talentele din tine și legăturile din jurul tău și poate deschide ușa către un nivel de binecuvântare și succes pe care nu l-ai fi crezut niciodată posibil.

Așadar, ai încredere în El și continuă să crezi că zilele tale cele mai bune sunt înaintea ta, și te așteaptă!

Posted in Romanian devotionals and tagged , , , , | Lasă un comentariu
23 dec. 2024

23 Decembrie 2024

DOMNUL ESTE APROAPE

Isus deci le-a vorbit din nou, spunând: „Eu sunt lumina lumii; cine Mă urmează pe Mine nicidecum nu va umbla în întuneric, ci va avea lumina vieții“.

Ioan 8.12https://www.good-seed.org/img/teiler.png

Nu ne imaginăm noi, adesea, că ne sprijinim pe Dumnezeu și că așteptăm totul de la El, pe când, în realitate, dacă analizăm cu sinceritatea rădăcina lucrurilor și ne judecăm în prezența lui Dumnezeu, vom găsi o măsură înspăimântătoare din aluatul încrederii în făptură? Cât de adesea vorbim de trăire prin credință și de încredere doar în Dumnezeu și totuși, în același timp, dacă ne vom cerceta în profunzimea inimilor, vom găsi o mare măsură de dependență față de împrejurări, ne vom surprinde că facem tot felul de calcule bazate pe cauze secundare!

Cititorule creștin, să cântărim cu grijă acest lucru! Să veghem ca ochiul nostru să fie ațintit doar asupra Dumnezeului cel viu, și nu asupra omului „a cărui suflare este în nările lui“ (Isaia 2.22)! Să nădăjduim în El, să nădăjduim cu răbdare, să nădăjduim în mod constant! Dacă ne lipsește ceva, să ne raportăm în mod direct și simplu la El. Avem cumva nevoie de cunoaștere cu privire la drumul pe care trebuie să mergem și cu privire la direcția în care trebuie să ne îndreptăm privirile? Să ne amintim că El a spus: „Eu sunt Calea“; să-L urmăm pe El! El va face ca totul să fie clar, strălucitor și sigur. Dacă Îl urmăm pe El, nu vom fi nici în întuneric, nici în confuzie, nici în incertitudine, pentru că El a spus, iar noi avem datoria să credem: „Cine Mă urmează pe Mine nicidecum nu va umbla în întuneric“ (Ioan 8.12). Prin urmare, dacă suntem în întuneric, este clar că nu Îl urmăm pe El. Niciun întuneric nu se poate așeza de-a lungul acelei cărări binecuvântate pe care Dumnezeu îi conduce pe aceia care, cu un ochi simplu, caută să-L urmeze pe Isus.

Confuzia și incertitudinea sunt prea adesea rodul lucrării propriei voințe, a faptului că suntem înclinați să facem un lucru pe care Dumnezeu nu-l dorește nicidecum sau să mergem într-o direcție pe care Dumnezeu nu o aprobă. Poate ne rugăm cu privire la acest lucru și nu primim răspuns. Ne rugăm din nou și tot nu primim răspuns. Cum se explică acest lucru? Dumnezeu vrea să stăm liniștiți, să rămânem în locul în care suntem! De aceea, în loc de a ne chinui mintea și de a ne tulbura sufletele cu privire la ceea ce trebuie să facem, mai bine nu facem nimic, ci Îl așteptăm în mod simplu pe Dumnezeu

C. H. Mackintosh

SĂMÂNȚA BUNĂ

La Tine este izvorul vieții; în lumina Ta vom vedea lumina.

Psalmul 36.9

Florida

Spaniolul Juan Ponce de Leon, care traversase Atlanticul împreună cu Columb, a fondat prima așezare europeană în Puerto Rico, în anul 1508. A fost numit guvernator al insulei și acolo ar fi putut duce o viață confortabilă, dacă rănile de război nu l-ar fi făcut să sufere mult.

Se spune că Ponce de Leon a aflat de existența unui izvor misterios pe o insulă învecinată. Oricine ar fi băut din el ar fi devenit din nou tânăr și puternic. Astfel, Ponce de Leon a pornit în căutarea acelui izvor al tinereții. Cu trei corăbii a ajuns pe un tărâm plin cu flori în toată splendoarea lor și i-a dat numele de „Florida“. Acolo a căutat peste tot și a băut din fiecare izvor, dar a rămas tot bătrân și tot cu răni dureroase. O săgeată otrăvită avea să-i pună capăt vieții în anul 1521.

Câți oameni astăzi dau crezare unor asemenea afirmații și își caută mântuirea în locul greșit! Dar nici ritualurile meditative, nici apartenența la o religie, nici o viață decentă, nimic din toate acestea nu poate duce la mântuire. Salvarea și viața veșnică se găsesc numai în Domnul Isus, care a murit pentru noi pe cruce.

„Dar El era străpuns pentru nelegiuirile noastre, zdrobit pentru fărădelegile noastre. Pedeapsa care ne dă pacea era peste El și prin rănile Lui suntem vindecați“ (Isaia 53.5). Nu vreți să primiți prin credință acest adevăr? Numai la Domnul Isus este izvorul vieții: „Dacă însetează cineva, să vină la Mine și să bea“ (Ioan 7.37).

    Vin’ din căile pustii la Izvorul Apei Vii.

    Acest scump Izvor gustos e Hristos, e Hristos, e Hristos.                                                                                    

                                                                             T. Dorz

Citirea Bibliei: Ezechiel 43.1-12 · Psalmul 144.1-15

SCRIPTURILE ÎN FIECARE ZI

de Jean Koechlin

Iosua 18:1-11, 19:49-51https://www.good-seed.org/img/teiler.png

Şapte seminţii nu şi-au primit încă moștenirea. Iosua trece atunci la măsurarea terenului ţării, împărţindu-l prin tragere la sorţi. Cu siguranţă, Dumnezeu rânduiește sorţii după voia Lui. Hazardul nu exis­tă şi un creştin nu trebuie niciodată să cheme norocul sau nenorocul.

În Psalmul 16 auzim pe cineva (anticipându-L pe Însuşi Domnul Hristos) care declară: „Frânghiile de măsurat mi-au căzut în locuri plăcute, da, am o moştenire frumoasă“ (v. 6). Să ne străduim să descoperim frumuseţea şi valoarea a tot ce ne-a dat Dumnezeu în Domnul Hristos. Şi să fim mulţumitori (Coloseni 3.15)! Iosua, care aparține seminției lui Efraim, este un exemplu pentru frații săi, alegându-şi moștenirea pe muntele pe care ei îl disprețuiseră (17.16). Şi această regiune poartă un nume semnificativ: Timnat-Serah, adică „parte abundentă“.

Lunga listă a cetăților ne amintește că noi, „creştini dintre naţiuni“, eram „fără drept de cetățenie în Israel“ (literal: fără drepturi la cetăți). Dar acum, „apropiaţi prin sângele lui Hristos“, am devenit „împreună-cetățeni cu sfinții“ (Efeseni 2.12, 13, 19). „Cetățenia noastră este în ceruri“ (Filipeni 3.20). În curând vom locui în cetatea cerească.

CUVÂNTUL LUI DUMNEZEU PENTRU ASTĂZI

coordonatori Bob & Debby Gass

O ABORDARE COMPLET NOUĂ | Fundația S.E.E.R. România

„Cuvântul s-a făcut trup…” (Ioan 1:14)

Când îngerul Gavril a vizitat-o pe Maria, el a spus: „Nu te teme, Marie; căci ai căpătat îndurare înaintea lui Dumnezeu.” (Luca 1:30). Cu toate acestea, când vine vorba despre apropierea nemijlocită de Dumnezeu, multe religii sunt guvernate de frică. Philip Yancey a scris: „Cu siguranță, evreii asociau teama cu închinarea… Când o persoană era „binecuvântată” cu o întâlnire directă cu Dumnezeu, ei se așteptau să iasă fie devastată, fie strălucitoare, fie poate lovită (ca Iacov)…

Printre oamenii care au zidit un sanctuar separat pentru Dumnezeu și se fereau să-I pronunțe sau să-I silabisească Numele, Dumnezeu Și-a făcut apariția-surpriză, sub forma unui copil într-o iesle. În Isus, Dumnezeu a găsit un mod care nu implică frica de a relaționa cu ființele umane… Un nou legământ… care nu avea să scoată în evidență, ci să acopere prăpastia dintre Dumnezeu și umanitate!

Am învățat despre întrupare atunci când am avut un acvariu… Ai crede, ținând cont de tot ce-am cheltuit pentru ei, că peștii mei aveau să fie cel puțin recunoscători. Nu a fost așa! De fiecare dată când umbra mea se profila deasupra acvariului, ei se scufundau pentru a se adăposti… pentru [ei] eram ca o zeitate… prea mare pentru ei, acțiunile mele prea de neînțeles. Actele mele de milă erau considerate de ei cruzime; încercările mele de vindecare – distrugere. Pentru a le schimba percepția, ar fi trebuit să devin un pește și să le „vorbesc” într-o limbă pe care s-o poată înțelege. Dar o ființă umană care devine pește nu este nimic în comparație cu Dumnezeul care devine copil!

Dar chiar asta s-a întâmplat la Betleem! Dumnezeul care a creat materia a luat formă de materie, așa cum artistul poate deveni un punct pe un tablou, sau dramaturgul un personaj în propria piesă. Dumnezeu a scris o poveste, doar că a folosit personaje reale, pe paginile istoriei reale. Cuvântul s-a făcut trup!”

Posted in Romanian devotionals and tagged , , , , | Lasă un comentariu
18 dec. 2024

18 Decembrie 2024

DOMNUL ESTE APROAPE

Prin harul care mi-a fost dat, spun fiecăruia care este între voi să nu aibă gânduri înalte, peste ceea ce trebuie să gândească, ci să gândească așa ca să fie cumpătat, după cum Dumnezeu a împărțit fiecăruia o măsură de credință.

Romani 12.3https://www.good-seed.org/img/teiler.png

Partea practică a Epistolei către Romani începe cu capitolul 12. În toate epistolele sale, Pavel demonstrează că este un adevărat învățător, însă nu într-un fel teoretic. Este interesant felul în care el face aici introducerea instrucțiunilor practice: prin har! Harul lui Dumnezeu nu este doar pentru mântuirea păcătosului, ci și pentru provocările zilnice din viața celui credincios.

Apostolul ne oferă două repere ajutătoare pentru împlinirea responsabilităților noastre. Mai întâi, el ne îndeamnă la umilință, pentru a nu gândi despre noi înșine mai presus de ceea ce se cuvine. Adesea avem gânduri înalte și păreri bune despre noi înșine. În general, modestia nu ne caracterizează, de aceea trebuie s-o învățăm. Acest lucru este adevărat cu privire la caracterul nostru, la abilitățile noastre și la felul în care le putem fi folositori altora. Trebuie să fim onești și să recunoaștem că educația și cultura noastră ne pot feri să exprimăm înaintea altora părerea bună despre noi înșine, însă facem acest lucru în gândurile noastre.

Totuși, gândirea noastră ar trebui să fie folosită pentru gânduri cumpătate, potrivit cu măsura credinței pe care o avem. Prin urmare, după modestie vine cumpătarea. În felul acesta putem vedea care este măsura credinței noastre, cu care le putem fi de ajutor altora. Nu vorbim aici despre daruri speciale, date de Domnul unui număr limitat de credincioși, ci de ceea ce El ne-a dat fiecăruia dintre noi, pentru folosul celorlalți. Această măsură personală de credință poate fi folosită în diverse feluri: în slujirea prin vorbire; în slujirea cu mâinile, prin ajutorarea practică; în slujirea cu inima, prin manifestarea îndurării și a compasiunii. Fie ca Domnul să ne arate fiecăruia propriile posibilități, iar apoi să ne facem cu toții lucrarea, cu smerenie și cumpătare!

F. Ulrich

SĂMÂNȚA BUNĂ

Pentru că M-ai văzut, ai crezut; ferice de cei care n-au văzut și au crezut.

Ioan 20.29

Paula (3)

„Dar ce trebuie să facem ca să-I fim plăcuți lui Dumnezeu?“

— „Voi, copii, trebuie să-i iubiți și să-i cinstiți pe părinții voștri, așa cum scrie în Efeseni 6, versetele 1-3: Copii, ascultați în Domnul de părinții voștri, căci aceasta este drept. Să cinstești pe tatăl tău și pe mama ta este cea dintâi poruncă însoțită de o făgăduință, ca să fii fericit și să trăiești mulți ani pe pământ. De asemenea trebuie să fiți cuminți. Dacă respectați toate acestea, sunteți plăcuți Domnului.

Cel mai important lucru pe care îl putem face este să credem că El a murit pentru păcatele noastre. Dacă facem aceasta, atunci vom fi întotdeauna fericiți și vom ajunge în cer, în Împărăția lui Dumnezeu. Cine nu respectă Cuvântul lui Dumnezeu, acela va ajunge în iad, în focul cel veșnic, unde va fi plânsul și scrâșnirea dinților.“

— „Poate Domnul Isus să împlinească orice dorință?“

— „Desigur, poate, dar numai dacă dorința ta este după voia Lui; El ne spune: Cereți și vi se va da; căutați și veți găsi; bateți și vi se va deschide [Matei 7.7].“

— „Cum pot eu să-I cer Lui ceva?“

— „Printr-o rugăciune scurtă, dar spusă cu toată inima.“

— „Ah, de acum înainte doresc să trăiesc numai pentru Domnul, să fac numai voia Lui.“

— „Chiar astăzi vreau să-L primesc și eu pe Domnul Isus ca Mântuitor al meu“, a spus fratele ei. „Eu nu vreau“, a strigat Paula. „Eu cred numai ceea ce văd și, de fapt, acestea nu sunt decât niște povești.“

— „Ah, Paula, fiica mea, ești ca și Toma. Nu vrei să ajungi în cer? Vrei să mergi în iad?“

— „O, tată, nu vreau să merg în iad, dar nu pot să cred, mai bine zis nu pot înțelege.

— „Fiica mea, ia Biblia și citește-o și astfel vei găsi răspuns la toate întrebările tale. Sper că vei găsi calea cea bună până nu va fi prea târziu.“

Citirea Bibliei: Ezechiel 39.1-29 · Psalmul 139.13-24

SCRIPTURILE ÎN FIECARE ZI

de Jean Koechlin

Iosua 13:15-33https://www.good-seed.org/img/teiler.png

Fiii lui Ruben, ai lui Gad şi jumătate din seminţia lui Manase îşi primiseră partea de moştenire înaintea tuturor fraţilor lor. Această parte, ne amintim, şi-o aleseseră singuri, fără să-L aştepte pe Dumnezeu să le-o dea (Numeri 32). Lecţie plină de învăţăminte pentru fiecare dintre noi! De câte ori nu ne-am arătat, ca şi ei, incapabili să aşteptăm! Ne-am lăsat conduşi de împrejurări (Basanul şi Galaadul erau potrivite pentru creşterea vitelor şi aceste seminţii aveau turme şi cirezi). Am ales soluţia cea mai simplă sau chiar, din prudenţă, prima care s-a ivit, când, cu puţină răbdare, ne-am fi asigurat o moştenire mult mai bună: aceea pe care Dumnezeu o pregătise pentru noi.

Aceste seminţii ne mai învaţă încă o lecţie: alegând primii ceea ce le părea mai bun (ca Lot şi Avraam – Geneza 13), rubeniţii şi gadiţii s-au arătat egoişti faţă de fraţii lor: «Întâi eu!» Într-adevăr, s-au servit primii şi şi-au luat moştenirea înain­tea tuturor celorlalţi. Dar ceea ce şi-au luat era departe de a fi cel mai bun, aşa cum îşi închipuiseră. Cei dintâi vor deveni cei de pe urmă. Vedem că cel mai bun este întotdeauna ceea ce ne dă Dumnezeu, chiar dacă trebuie să aşteptăm un timp.

CUVÂNTUL LUI DUMNEZEU PENTRU ASTĂZI

coordonatori Bob & Debby Gass

RUGĂCIUNEA FĂRĂ CUVINTE | Fundația S.E.E.R. România

„Tatăl vostru cel ceresc ştie că aveţi trebuinţă de ele.” (Matei 6:32)

Ai fost vreodată atât de înspăimântat încât ți-ai dorit să te rogi, dar cuvintele nu ți-au ieșit din gură?! Sau ai avut o nevoie așa de mare, că nici n-ai putut s-o exprimi?

Ce-ai făcut atunci? Doar te-ai gândit la Dumnezeu și la ce poate El? Domnul Isus a spus: „Căutaţi mai întâi Împărăţia lui Dumnezeu şi neprihănirea Lui, şi toate aceste lucruri vi se vor da pe deasupra.” (Matei 6:33).

S-ar putea să întrebi: „Când mă gândesc la Dumnezeu, este același lucru cu a mă ruga?” Ar putea fi. Suntem cu toții familiari cu puterea comunicării fără cuvinte. Mulți dintre noi am crescut cu părinți care nu trebuiau să spună ceva pentru a-și face cunoscută voința. Poate că a fost o anumită privire în ochii lor, sau un alt semnal tacit… Dar noi știam exact ce ni se comunica și cum trebuia să răspundem. Rugăciunea funcționează și ea în acest fel. Când te gândești la Dumnezeu, asta înseamnă rugăciune; iar când Dumnezeu îți comunică gândurile Sale, este o formă de rugăciune ascultată. Dacă Dumnezeu este Tatăl tău, El îți aude gândurile, suspinele, susurul inimii – și nu trebuie să țipi, să transpiri și să te târăști pe genunchi ca să te ia în seamă.

Un băiețel își dorea o bicicletă de Crăciun și, într-o noapte, s-a rugat cu voce tare spunându-I lui Dumnezeu exact ce fel de bicicletă își dorea. Mama lui i-a spus: „Fiule, nu trebuie să țipi pentru ca Dumnezeu să te audă!” El a răspuns: „Știu, mamă, dar trebuie să strig ca bunicul să mă audă și să-mi cumpere bicicleta aceea!”

Tu – cui te rogi, și cine trebuie să te audă? Ai și tu vreun bunic? Nu e nevoie să faci incantații pentru ca Dumnezeu să te bage în seamă, și nu trebuie să încerci să inventezi răspunsuri la rugăciunile tale. Domnul Isus a spus: „Tatăl vostru cel ceresc ştie că aveţi trebuinţă de ele.” „Atunci, de ce să ne mai rugăm?!”, întrebi tu. Pentru că Dumnezeu vrea să te apropii de El cu încredere, să te încrezi în El pentru toate nevoile tale, și mai cu seamă să construiești o relație cu El!

Posted in Romanian devotionals and tagged , , , , | Lasă un comentariu
01 dec. 2024

1 Decembrie 2024

DOMNUL ESTE APROAPE

De aceea și Isus, ca să sfințească poporul prin propriul Său sânge, a suferit dincolo de poartă. Deci să ieșim la El, afară din tabără, purtând ocara Lui.

Evrei 13.12,13https://www.good-seed.org/img/teiler.png

Epistola către Evrei nu menționează scriitorul ei, însă începe cu „Dumnezeu“. Ea arată că revelația din Noul Testament este în deplin acord cu Vechiul Testament, în același timp existând și un contrast clar între ele. Într-adevăr, profețiile, simbolurile și persoanele din Vechiul Testament sunt arătate acum ca avându-și împlinirea minunată în ceea ce Dumnezeu a vorbit din cer, în Persoana Fiului, Creatorul și Susținătorul tuturor lucrurilor. Dumnezeirea Lui eternă și umanitatea Lui adevărată sunt declarate cu grijă și cu claritate, iar El Însuși este prezentat ca depășind orice revelație parțială a gândului lui Dumnezeu în Vechiul Testament.

Aici găsim măreața Lui lucrare de răscumpărare, privită prin prisma valorii ei eterne înaintea lui Dumnezeu. El este văzut ca intrat în cerul însuși, întemeind o moștenire cerească și eternă, pentru orice suflet răscumpărat, în contrast cu nădejdea pământească a lui Israel. El este Marele-Preot înălțat, care a străbătut toate cerurile, prin care ne apropiem și ne închinăm lui Dumnezeu, care îi susține și care simte împreună cu sfinții Săi, în nevoile lor prezente. Credinciosul este privit ca fiind pe pământ, însă având o nădejde cerească, fiind astfel un călător prin această lume împotrivitoare. Întreaga religie cu caracter pământesc – chiar și iudaismul întemeiat mai înainte de Dumnezeu – este văzută ca fiind „tabăra“, ostilă gloriei acestei revelații cerești (Evrei 13.13).

Epistola către Evrei ne oferă deci lecții prețioase cu ajutorul liniilor ei clare de demarcație cu privire la credința, umblarea și închinarea creștină.

L. M. Grant

SĂMÂNȚA BUNĂ

Isus le-a zis atunci: „Sufletul Meu este cuprins de o întristare de moarte; rămâneți aici și vegheați împreună cu Mine“.

Matei 26.38

El merită toată închinarea noastră!

Domnul Isus a intrat în grădina Ghetsimani împreună cu cei unsprezece ucenici ai Săi. El știa că în curând va fi prins și i-a luat pe trei dintre ucenici, ca să fie lângă El și să vegheze împreună cu El. De ce i-a luat pe acei trei ucenici cu El? Sufletul Mântuitorului nostru era foarte întristat, când Se gândea la lucrarea pe care trebuia să o îndeplinească pe cruce. În acel moment, Domnul a dorit ca ucenicii Săi să simtă puțin împreună cu El ce drum greu Îl aștepta și să vegheze cu El în rugăciune. Dar ei au adormit de tristețe.

Dar noi ce facem? Este oare important să ne adunăm în fiecare duminică pentru a ne gândi la Domnul? Da, pentru că așa dorește El și așa ne îndeamnă Cuvântul Său! Sunt însă în astfel de momente gândurile și inimile noastre cu adevărat concentrate asupra Celui care a suferit atât de mult pentru noi? Sau rămânem reci în fața suferințelor Sale, pentru că suntem preocupați de noi înșine și de problemele noastre, asemenea ucenicilor care, cu puțin timp înainte, se gândeau cine era cel mai mare dintre ei? Dacă este așa, atunci Domnul Isus trebuie să ne spună, așa cum le-a spus și ucenicilor: „Ce, un ceas n-ați putut să vegheați împreună cu Mine?“ (Matei 26.40).

Să veghem să nu fie așa! El ne-a iubit până la moarte. Toată dăruirea și închinarea noastră să fie pentru El, pentru că merită.

Citirea Bibliei: Ezechiel 22.1-31 · Psalmul 124.1-8

SCRIPTURILE ÎN FIECARE ZI

de Jean Koechlin

Iosua 5:1-15https://www.good-seed.org/img/teiler.png

Iată-ne şi pe ţărmul învierii! Ce găsim aici? Dureroasă descoperire! Întâi vrăjmaşii din afară care au reapărut. Dar curaj! Ei sunt fără „suflare“ (v. 1), fiind deja învinşi prin Hristos la cruce (Coloseni 2.15). Dar şi potrivnicul lăuntric, carnea, este prezent. Oare n-a fost el declarat mort, îngropat în adâncul Iordanului? Cu siguranţă! În ochii lui Dumnezeu, acolo îi este locul.

Dar trebuie ca şi noi să ne socotim pe noi înşine morţi faţă de păcat (Romani 6.11), recunoscând că acesta nu are nici un drept să se manifeste. Circumcizia corespunde acestei judecăţi pe care trebuie să o aplicăm la fiecare nouă manifestare a cărnii în noi. Odată în­făptuită, descoperim resursele şi bucuriile care ne aşteaptă pe acest „ţărm“ al locurilor cereşti. Întâi grâul vechi al ţării, care înlocuieşte mana, imagine a Hristosului glorificat cu care se hrăneşte cel răscumpărat. Urmează Paştele; acesta poate fi celebrat chiar şi sub zidurile Ierihonului. „Tu îmi întinzi o masă înaintea vrăjmaşilor mei“ (Psalmul 23.5). În sfârşit, iată Îngerul promis de DOMNUL încă din primele zile ale «exodului» (Exod 23.23). Domnul Isus este pentru noi în cer şi conduce luptele noastre, dacă noi Îi lăsăm Lui conducerea.

CUVÂNTUL LUI DUMNEZEU PENTRU ASTĂZI

coordonatori Bob & Debby Gass

ÎNVAȚĂ SĂ-L ASCULȚI PE DUMNEZEU! (1) | Fundația S.E.E.R. România

„Duhul adevărului are să vă călăuzească în tot adevărul…” (Ioan 16:13)

Mântuitorul le-a spus ucenicilor Săi: „Mai am să vă spun multe lucruri, dar acum nu le puteţi purta. Când va veni Mângâietorul, Duhul adevărului, are să vă călăuzească în tot adevărul…” (Ioan 16:12-13). Domnul Isus a spus aceste cuvinte celor între care Și-a petrecut ultimii trei ani din viață. Acum, să nu vă gândiți că – dacă am fi fost noi în locul lor, cu Domnul Isus în persoană, alături zi și noapte, timp de trei ani – am fi învățat tot ce trebuia știut, pentru că nu este așa.

De fapt, Domnul Isus ne-a lăsat sfatul de a fi mereu conectați la Cuvântul Său și la șoapta Duhului Său, pentru că El are întotdeauna ceva să ne spună, și noi avem mereu ceva de învățat, în fiecare situație nouă cu care ne confruntăm. Dar sunt anumite lucruri pe care El ni le dezvăluie doar atunci când știe că suntem pregătiți să le gestionăm. Dumnezeu vrea să ne vorbească fiecăruia în parte, să ne conducă pas cu pas spre lucrurile bune pe care le-a pregătit pentru noi. Lui Îi pasă de cele mai mici detalii ale vieții noastre.

Așadar, nu ezita niciodată să aduci înaintea Sa chiar și ceea ce tu consideri a fi un lucru mărunt! La urma urmei, totul este mărunt pentru Dumnezeu! Dar Lui Îi pasă de dorințele inimii tale și vrea să cunoști adevărul care te va elibera de frică și îngrijorare. Planul Său este să aibă o relație profundă și personală cu tine, și a fost pus la punct cu mult înainte ca tu să te naști! Vorbind despre noi, oamenii, Sfânta Scriptură spune că Dumnezeu „le-a aşezat anumite vremuri şi a pus anumite hotare locuinţei lor, ca ei să caute pe Dumnezeu și să se silească să-L găsească…” (Fapte Apostolilor 17:26-27)

Acum, gândește-te la următorul lucru, astăzi: dacă Dumnezeu ți-a planificat viața în detalii atât de amănunțite (încă înainte de a te naște!), oare nu este important să înveți să-L asculți? Așadar, învață Să-L asculți pe Dumnezeu!

Posted in Romanian devotionals and tagged , , , , | Lasă un comentariu
27 sept. 2024

27 Septembrie 2024

DOMNUL ESTE APROAPE

Dar tu, de ce-l judeci pe fratele tău? Sau, de asemenea, tu de ce-l disprețuiești pe fratele tău? Pentru că toți ne vom înfățișa înaintea scaunului de judecată al lui Dumnezeu.

Romani 14.10 https://www.good-seed.org/img/teiler.png

Expresia „scaunul de judecată“ o găsim aici și în 2 Corinteni 5.10; aici, în legătură cu Dumnezeu, iar acolo, cu Hristos. Însă în niciunul dintre cele două locuri nu se spune că cel credincios ar trebui să fie judecat înaintea acestui scaun. Aceasta ar însemna condamnarea sa veșnică. Dar, odată ce judecata lui Dumnezeu, care stătea asupra lui, a fost împlinită în Hristos la cruce, cel credincios nu mai are nimic de-a face cu judecata. Dar el trebuie să fie descoperit – întreaga sa viață, binele și răul, care se vor vedea în lumina infailibilă a acestui scaun de judecată – și, după acestea, el va primi recunoștință și laudă sau „va suferi pierdere“ (1 Corinteni 3.15). Cu toții trebuie să-I dăm socoteală Dumnezeului înaintea Căruia se va pleca orice genunchi; suntem robi care, în privința slujbei și a administrării încredințate, va trebui să răspundem într-o zi înaintea Domnului.

Dacă în inimile noastre este clar faptul că fiecare dintre noi va trebui cândva să dea socoteală, atunci nu doar că ne vom păzi de orice fel de judecare a altuia, ci dorința de a-I plăcea Domnului – Celui care ne iubește pe noi și pe alți frați cu aceeași dragoste – ne va însufleți să evităm tot ce ar putea constitui o pricină de poticnire sau o supărare pentru fratele nostru. După cuvintele apostolului, este cu mult mai potrivită judecarea faptelor proprii. În ce-l privea, Pavel era convins „în Domnul Isus“ că „nimic nu este necurat în sine; numai pentru acela care socotește ceva ca fiind necurat, pentru acela este necurat“ (Romani 14.14). El cunoștea gândul Domnului în această privință și avea deja răspuns la toate întrebările referitoare la mâncare sau la băutură. Dar, având inima „întărită prin har“ (Evrei 13.9), el era condus de dragostea lui Hristos să nu folosească libertatea pe care o avea în El ca prilej pentru carne. Ar fi preferat să nu mănânce niciodată carne, decât să-l facă pe fratele său să se poticnească (1 Corinteni 8.13).

R. Brockhaus

SĂMÂNȚA BUNĂ

Aceasta este mângâierea mea în necazul meu: căci cuvântul Tău mi-a dat iarăși viață.

Psalmul 119.50

Biblia ascunsă (2)

Când soțul a deschis Biblia, din ea a căzut o bucată de hârtie pe care erau scrise următoarele rânduri:

„Am auzit că aceia care vor să ne ia viața au sosit iarăși în valea noastră. Ei caută să ne ia Biblia. Încercăm să ascundem de ei această carte prețioasă. Poate va ajunge cândva în mâinile acelora care se vor întreba: Oare cuvintele acestei cărți dau puterea de a ține cu tărie la ele până la moarte? Răspunsul nostru este: Niciodată nu ni s-au părut mai adevărate aceste cuvinte ca acum, când trebuie să plătim cu moartea pentru credința noastră în Cuvântul lui Dumnezeu!

Pe toți cei care aveți în mână această carte, vă rugăm fierbinte să o citiți cu inima sinceră și fără prejudecăți! Recunoașteți că sunteți păcătoși pierduți înaintea lui Dumnezeu și acceptați mântuirea pe care Dumnezeu v-o oferă! Atunci și voi veți putea spune cu mulțumire, în ultimul ceas al vieții: «M-am luptat lupta cea bună, mi-am isprăvit alergarea, am păzit credința. De acum mă așteaptă cununa neprihănirii, pe care mi-o va da în ziua aceea Domnul, Judecătorul cel drept» (2 Timotei 4.7,8).

În așteptarea plecării lor binecuvântate la Domnul,

Peter, Anne și Else Hollmann“.

Toată familia a fost profund impresionată auzind aceste cuvinte. „Niciodată nu voi arde această carte, care are o astfel de putere și în viață, ca și în moarte!“, a spus tatăl.

Citirea Bibliei: 2 Împărați 4.1-16 · Ioan 17.20-26

e>SCRIPTURILE ÎN FIECARE ZI

de Jean Koechlin

Deuteronom 1:19-28

De la Horeb, punctul de plecare, Israel se îndreaptă spre Canaan, mergând „prin tot pustiul acela mare şi înfricoşător“ (v. 19). Şi din nou trista scenă de la Cades-Barnea se află sub privirile noastre. Aici aflăm că la cererea poporului fuseseră trimişi oameni să cerceteze ţara (v. 22), fapt pe care Numeri 13 nu-l preciza. Rădăcina răului era acolo, în lipsa de încredere în Domnul. Ei au simţit nevoia să se convingă. Atunci când umblăm „prin vedere“ şi nu „prin credinţă“, vrăjmaşul ştie să ne pună înainte obstacole aparent de netrecut, pentru a ne face să dăm înapoi (v. 28).

Din cauza necredinţei sale, toată această generaţie a pierit în pustiu, cu excepţia lui Iosua şi a lui Caleb. Epistola către Evrei se foloseşte de acest exemplu solemn pentru a-i avertiza pe toţi aceia care şi astăzi îşi împietresc inimile când aud Cuvântul lui Dumnezeu: „cuvântul pe care l-au auzit nu le-a folosit, negăsind credinţă (Lit: nefiind amestecat cu credinţă) în cei care au auzit“ (Evrei 4.2 şi nota c).

„Pentru că Domnul ne urăşte“ (v. 27), se plânge nefericitul popor. Care este cea mai tristă trăsătură a necredinţei? Faptul că poate pune la îndoială dragostea care totuşi şi-a dovedit aptitudinile, dragostea unui Dumnezeu care nu L-a cruţat pe propriul Său Fiu la cruce (Romani 8.31, 32).

CUVÂNTUL LUI DUMNEZEU PENTRU ASTĂZI

coordonatori Bob & Debby Gass

CE ÎNSEAMNĂ SĂ IUBEȘTI? | Fundația S.E.E.R. România

„Cum este El, aşa suntem şi noi în lumea aceasta, astfel se face că dragostea este desăvârşită în noi…” (1 Ioan 4:17)

În cultura de astăzi, cuvântul „iubire” înseamnă lucruri diferite pentru oameni diferiți. Îți poți iubi soțul sau soția, țara ta, câinele, telefonul mobil sau mașina… Dar nu-ți iubești soțul sau soția în același mod în care îți iubești telefonul mobil sau mașina, nu-i așa? Tipul de dragoste de la televizor și din tabloide, în care te îndrăgostești și te dezîndrăgostești din senin, nu este dragoste adevărată, ci egoism și imaturitate.

Cuvântul biblic agape (dragostea lui Dumnezeu) indică un angajament necondiționat de iubire care își are rădăcinile într-o decizie neschimbată. Întotdeauna dăruiește și nu se schimbă indiferent dacă dragostea este sau nu împărtășită. Este o decizie a inimii tale, de a căuta binele suprem al celeilalte persoane, indiferent de modul în care aceasta îți va răspunde. Atunci când traducătorii Bibliei King James au dat peste cuvântul grecesc agape, în loc să folosească cuvântul englezesc „love” ei au optat pentru cuvântul „charity” (care înseamnă „filantropie, milă, caritate”). Și au ales această variantă pentru a întări ideea că dragostea adevărată este o iubire dezinteresată, necondiționată, darnică.

Și, ca atare, ea direcționează bunătatea, respectul și loialitatea către persoana iubită. Biblia spune că: „Dumnezeu este dragoste şi cine rămâne în dragoste rămâne în Dumnezeu, şi Dumnezeu rămâne în el.” (1 Ioan 4:16-17)

Ceea ce ne face să fim diferiți de lume și să ieșim în evidență nu sunt cuvintele noastre, ci dragostea noastră unii față de alții. Când ne vom putea depăși diferențele, când vom trece ușor peste granițele confesionale, rasiale și culturale, și când ne vom iubi cu adevărat unii pe alții, lumea va fi atrasă de Hristos și va pleca și urechea la ceea ce spunem (vezi Ioan 13:35)!

Așadar, să ne iubim unii pe alții!

Posted in Romanian devotionals and tagged , , , , | Lasă un comentariu

Navigare în articole

← Older Entries