Mana Zilnica

Mana Zilnica

Archive for the tag “rugaciune”

27 mart. 2025

27 Martie 2025

DOMNUL ESTE APROAPE

Simone, al lui Iona, Mă iubești tu mai mult decât aceștia?

Ioan 21.15

Restabilirea lui Petru (3)

Al cincilea pas a fost mesajul Domnului (Marcu 16.7). Ce grijă tandră manifestă Domnul față de oile Sale rătăcite! Privirea Domnului zdrobise inima lui Petru; cuvântul Domnului atinsese conștiința lui; acum mesajul Domnului întărește credința lui. Astfel că, în dimineața învierii, El îl nominalizează pe Petru, atunci când Își transmite mesajul către ucenici. Cuvântul îngerului către femei este: „Dar duceți-vă, spuneți ucenicilor Săi și lui Petru că El merge înaintea voastră în Galileea; acolo Îl veți vedea, după cum v-a spus“. Dacă îngerul ar fi spus doar: „Duceți-vă, spuneți ucenicilor Săi“, Petru s-ar fi putut gândi: «Acest lucru nu mă include pe mine, eu nu mai pot fi socotit niciodată în numărul apostolilor». Însă numele lui Petru este menționat în mod special, pentru a-i asigura inima temătoare că, deși Îl urmase pe Domnul de departe și Îl tăgăduise, totuși Domnul va lua din nou conducerea, iar Petru Îl va urma și Îl va vedea, așa cum spusese Domnul. Petru falimentase, însă voia Domnului nu falimentează niciodată; totul se va împlini întocmai cum a spus El.

Al șaselea pas a fost discuția privată pe care Domnul a purtat-o cu Petru (Luca 24.34; 1 Corinteni 15.5). Mesajul învierii a constituit pregătirea pentru întâlnirea învierii. Cât de minunat este acest har! Noi am fi gândit că El trebuia să Se arate ucenicului pe care îl iubea Isus sau femeii devotate care Îi unsese picioarele. Însă harul ia o cale mai minunată și Domnul Se arată întâi ucenicului care Îl tăgăduise. Astfel că apostolul spune: „S-a arătat lui Chifa, apoi celor doisprezece“ (1 Corinteni 15.5).

Bietul Petru, acela care căzuse, a fost obiectul special al dragostei și al grijii Lui! Ioan și ceilalți ucenici pot aștepta, dar Petru nu poate fi lăsat să aștepte. Domnul alină mai întâi inima frântă a lui Petru și după aceea face bucurie inimii celor doisprezece. La această discuție tainică nu trebuie să fie prezent niciun străin. Domnul vrea ca tot falimentul să fie mărturisit și adus la lumină, dar acest lucru se va petrece doar între Petru și Domnul; nimeni nu va ști vreodată ce s-a petrecut între Stăpân și slujitor în acel moment solemn.

H. Smith

SĂMÂNȚA BUNĂ

A luat parte la ele, ca prin moarte să-l desființeze pe cel care are puterea morții, adică pe diavolul, și să-i elibereze pe toți aceia care, prin frica de moarte, erau supuși robiei toată viața lor.

Evrei 2.14,15

Dezrobire

Ce minunată eliberare a adus Isus: eliberarea de sub robia diavolului!

Sigur că ați auzit de David și de Goliat. Tânărul păstor, David, l-a doborât pe marele războinic Goliat –care se înfățișase blindat cu armură grea – cu o singură piatră din praștie, după care l-a ucis pe uriaș cu propria lui sabie. Poporul s-a bucurat că a fost eliberat de sub robia filistenilor.

Frica de moarte este peste întreaga rasă umană. Ea este sursa multor altor temeri și îngrijorări, astfel încât oamenii caută să-și îndepărteze gândurile legate de moarte. Versetul de astăzi ne arată că diavolul, adversarul lui Dumnezeu, se folosește de frica de moarte pentru a-i înrobi pe oameni. Oricine neagă acest fapt nu poate primi ajutor, dar cine crede ceea ce a spus Dumnezeu poate fi eliberat de frica de moarte, prin Isus Hristos, care l-a învins pe diavol prin moarte, l-a înfrânt cu propria lui armă, la crucea de la Golgota, așa cum David l-a învins pe Goliat.

Satan este un inamic învins. De aceea sunt atât de mulți care Îi sunt devotați lui Isus Hristos, Domnului și Mântuitorului lor. Ei au viață eternă, iar pentru ei moartea înseamnă doar plecarea acasă, unde vor fi pentru totdeauna cu Hristos, Domnul lor. Ei au crezut cuvântul lui Dumnezeu, care spune că „Plata păcatului este moartea, însă darul de har al lui Dumnezeu este viața eternă în Hristos Isus, Domnul nostru“ (Romani 6.23).

Citirea Bibliei: Mica 4.1-13 · Proverbe 28.20-28

SCRIPTURILE ÎN FIECARE ZI

de Jean Koechlin

1 Samuel 25:18-31

„Îmi întorc rău pentru bine”, va putea spune David în Psalmul 35.12. Este tocmai ceea ce făcea Nabal. Saul făcuse deja aceasta, cum el însuşi a înţeles în capitolul precedent: „Tu eşti mai drept decât mine; pentru că tu mi‑ai întors bine, iar eu ţi-am întors rău” (24.17). De data aceasta însă, David nu întoarce un bine. Într-o izbucnire de mânie, căpetenia ofensată şi-a încins spada pentru răzbunare. Acum David nu se mai aseamănă Modelului perfect care, „fiind insultat, nu răspundea cu insultă; suferind, nu ameninţa, ci Se încredinţa pe Sine în mâinile Celui care judecă drept” (1 Petru 2.23).

În casa lui Nabal, înţelepciunea şi prostia locuiau alături. Prostia s-a arătat prin gura necredinciosului Nabal (al cărui nume înseamnă nebun şi pe care l-am comparat deja cu nebunul din Luca 12). Acum înţelepciunea intervine la rândul ei prin credinţa Abigailei, o femeie înţeleaptă (v. 3). Cu daruri, ea vine să-l întâlnească pe cel pe care-l recunoaşte ca fiind unsul Domnului. Cade cu faţa la pământ, îşi mărturiseşte nevrednicia şi preamăreşte gloriile prezente şi viitoare pe care credinţa ei le discerne în împăratul după inima lui Dumnezeu. Vedem cum prostia şi necredinţa merg mână în mână, la fel cum adevărata înţelepciune este nedespărţită de credinţă.

EȘTI STRESAT? (1) | Fundația S.E.E.R. România

„Tu îndreaptă-ți inima spre Dumnezeu… și atunci… vei fi tare și fără frică.” (Iov 11:13, 15)

Atunci când ignori semnalele de avertizare, stresul cronic îți poate afecta organismul. Deci, care sunt o parte din aceste semnale? Ei bine, pentru început, stomacul tău se agită la orice formă de dezacord. Atunci când nu poți găsi o cale de ieșire pentru frustrarea acumulată, este posibil să recurgi la supraalimentare, fumat, băutură, calmante și, în general, abuzezi de corpul tău. Te izolezi, ceea ce îi afectează și pe cei dragi…

Debora M. Coty scrie despre ceea ce ea numește „Cele 3 simptome: agitație exterioară, furie interioară și oboseală cronică”. Ea spunea, mai în glumă, mai în serios: „Am știut că este timpul să mă ocup de problemele mele legate de stres atunci când mârâitul meu a devenit mai puternic decât al câinelui, iar familia mea mi-a sugerat cu tact să mă vaccinez împotriva turbării!”

În astfel de cazuri, semnele pe care nu le vedem sunt cele care pot face daunele cele mai mari. Cortizolul, un hormon pe care corpul nostru îl eliberează în pragul stresului, contribuie la sentimentele de neputință și disperare, scăpate de sub control. Iar studiile dovedesc faptul că, în timp, stresul crește tensiunea arterială, contribuie la migrene și dureri de cap cauzate de tensiune și duce la apariția colesterolului care provoacă boli de inimă. S-a observat că stresul cronic crește riscul cardiovascular cu aproape 50%! Ca să nu mai vorbim de legătura dovedită cu alcoolismul, atacurile de panică, astmul, cancerul, răcelile, depresia, gripa, insomnia, obezitatea, accidentele vasculare cerebrale și ulcerele.

Iar acele crize de plâns necontrolat pe care le experimentezi când ești epuizat nu sunt o coincidență. Stresul scade nivelul de estrogen, care poate activa izbucnirile emoționale.

Dacă te regăsești în așa ceva, te rog ia măsuri urgent! Reorganizează-ți prioritățile, apelează la Dumnezeu, încetinește ritmul… și caută ajutorul unui medic, dacă este necesar.

Cuvântul lui Dumnezeu pentru tine astăzi este acesta (din Iov 11): „Tu îndreaptă-ţi inima spre Dumnezeu, întinde-ţi mâinile spre El… Şi atunci, îţi vei ridica fruntea fără teamă, vei fi tare şi fără frică…”

Posted in Romanian devotionals and tagged , , , , | Lasă un comentariu
20 mart. 2025

20 Martie 2025

DOMNUL ESTE APROAPE

Întregii plinătăți a Dumnezeirii i-a plăcut să locuiască în El și, prin El, să împace toate față de ea, fie cele de pe pământ, fie cele din ceruri, făcând pace prin sângele crucii Lui – prin El.

Coloseni 1.19,20

Din cauza păcatului, creația era pângărită, îndepărtată de Dumnezeu, în afara oricărei relații cu El, cu plinătatea. Dar i-a plăcut plinătății Dumnezeirii, aceasta a fost buna ei plăcere, să împace toate lucrurile cu ea însăși, să reapropie de ea toate lucrurile, să repună toate lucrurile în relație imediată cu Dumnezeu, după ce le-a făcut potrivite pentru aceasta. Împăcarea aceasta are loc pe temeiul lucrării împlinite de Hristos la cruce: „Făcând pace prin sângele crucii Lui“.

Trebuie să remarcăm foarte clar că temelia a fost pusă, pacea a fost făcută, în virtutea jertfei oferite la cruce; așa cum se spune în altă parte: „Dar acum, la sfârșitul veacurilor, S-a arătat o singură dată, pentru desființarea păcatului prin jertfa Sa“ (Evrei 9.26), iar în altă parte: „Iată Mielul lui Dumnezeu, Cel care ridică păcatul lumii!“ (Ioan 1.29). Dar puterea divină nu a intervenit încă pentru punerea în practică a efectului acestei împăcări a tuturor lucrurilor din ceruri și de pe pământ, pentru introducerea acestui nou regim, în care totul va fi repus în ordine, în care cerurile și pământul, eliberate de prezența și de puterea răului, se vor bucura de relația lor cu Dumnezeu și de binecuvântările care rezultă din această relație, în care toate lucrurile vor fi făcute curate pentru Dumnezeu, potrivit întregii valori a jertfei lui Hristos.

O primă manifestare a acestei împăcări va avea loc în Mileniu, atunci când se va împlini acest cuvânt: „Bunătatea și adevărul s-au întâlnit, dreptatea și pacea s-au sărutat. Adevărul va răsări din pământ și dreptatea va privi din ceruri“ (Psalmul 85.10-13). Orice manifestare a răului va fi reprimată, dar, când vor fi întemeiate noile ceruri și noul pământ, în care va locui dreptatea (2 Petru 3.13; Apocalipsa 21.1-5), atunci răul va fi stârpit cu desăvârșire și împăcarea își va face efectul pe deplin. Este ceea ce și noi așteptăm, potrivit promisiunii Sale (2 Petru 3.13).

H. Rossier

SĂMÂNȚA BUNĂ

Căci avem parte de Hristos, dacă ținem cu tărie, până la sfârșit, încrederea de la început.

Evrei 3.14

Siguranța mântuirii

Mulți creștini sunt tulburați când găsesc în Biblie versete care, referindu-se la creștini, adaugă cuvântul „dacă“, cum este cazul cu cel de mai sus. Se întreabă, cu oarecare neliniște, dacă vor putea ține încrederea și credința până la capăt.

Este însă important să facem distincția între două puncte de vedere sau de raportare diferite. Când privim la această chestiune din punctul de vedere al lui Dumnezeu, atunci nu există niciun „dacă“. Când am venit la Dumnezeu mărturisindu-ne păcatele și crezând în Mântuitorul, am fost salvați, am primit viața nouă și am devenit copii ai lui Dumnezeu în care locuiește Duhul Sfânt. Toate acestea, în temeiul răscumpărării perfecte împlinite de Domnul Isus la cruce și a lucrării perfecte a lui Dumnezeu pe baza acesteia! Tot ce a făcut Dumnezeu este absolut sigur și desăvârșit.

Dar, cum oamenii sunt ființe responsabile, avem și versete în Biblie care se referă la mărturisirea din punctul de vedere al omului. De aceea găsim acest „dacă“. Sunt oameni care afirmă că sunt mântuiți și credincioși, dar în al căror comportament nu se poate vedea nimic din ce pretind ei a fi. Atunci apar dubii. Domnul cunoaște cine este al Lui cu adevărat, pe când noi nu putem ști întotdeauna adevărul. Dar, în timp, se va arăta cine este adevărat. Un creștin fals, care are doar o mărturisire exterioară, mai devreme sau mai târziu va abandona cursa și se va depărta de credință. Dumnezeu însă îl va aduce la destinație pe orice credincios adevărat.

Citirea Bibliei: Iona 1.1-17 · Proverbe 26.10-19

SCRIPTURILE ÎN FIECARE ZI

de Jean Koechlin

1 Samuel 21:1-15

Viaţa de pribegie a lui David tocmai începe. El se duce la Nob, la preotul Ahimelec.

Domnul le va aminti incidentul acesta iudeilor pentru a le dovedi că toate lucrurile (inclusiv legea) trebuie supuse lui Mesia al lor, al cărui tip era David (Marcu 2.25, 26).

Înainte de a înfrunta dificultăţile, înainte de a întreprinde orice, să mergem la Isus, Marele nostru Preot. Să-I cerem Lui, ca şi David, hrană şi sabie. Cuvântul Lui, înţeles şi primit, ni le va oferi, prin credinţă, şi pe una şi pe cealaltă.

Vai, de pe buzele lui David va trebui să auzim o minciună (v. 2)! Apoi vedem o altă cădere, când caută refugiu la vrăjmaşii lui Israel şi se preface că este nebun înaintea lui Achiş, un prinţ filistean. Ce scenă tristă! Nu este el unsul Domnului, învingătorul lui Goliat, imagine în alte timpuri a Domnului Isus?

Tot aşa, este o privelişte tristă atunci când un creştin uită că este un reprezentant al lui Hristos şi se poartă înaintea lumii ca un nebun!

Dar suntem mângâiaţi să aflăm din titlul Psalmului 34 că, după greşeala lui, David reabilitat a putut să compună cu ajutorul Duhului acest psalm remarcabil: ȚVoi binecuvânta pe Domnul în orice timp…Ț (Psalmul 34.1).

DE CE NE ÎMPOTRIVIM SCHIMBĂRII? (3) | Fundația S.E.E.R. România

„Toate îşi au vremea lor şi fiecare lucru de sub ceruri îşi are ceasul lui.” (Eclesiastul 3:1)

Ce se întâmplă atunci când încerci să implementezi schimbarea la momentul nepotrivit? De fapt, când este momentul potrivit pentru a o face? Din punctul de vedere al liderului, anumite momente sunt mai bune pentru a face schimbări decât altele.

Dr. John Maxwell, care a scris best-seller-ul „Cele 21 de legi supreme ale liderului”, spunea: „Am elaborat următoarea listă de indicii, pentru a mă ajuta să parcurg acest proces: ‘Această schimbare va aduce beneficii adepților mei? Este ea compatibilă cu scopul organizației? Este această schimbare specifică și clară? Cele mai importante 20% persoane care mă influențează sunt în favoarea ei? Această schimbare se poate testa, înainte de a ne lua un angajament total față de ea? Sunt disponibile resurse fizice, financiare și umane pentru a realiza această schimbare? Este aceasta reversibilă? Este această schimbare următorul pas evident? Are aceasta beneficii atât pe termen scurt, cât și pe termen lung? Conducerea este capabilă să producă această schimbare? Toate acestea indică oare faptul că momentul este potrivit?’ Înainte de a introduce o schimbare importantă, parcurg această listă și încerc să răspund la fiecare din aceste întrebăre cu „da” sau „nu”. Dacă la mai multe întrebări apare „nu”, trag concluzia că momentul poate să nu fie cel potrivit.” Întăresc și eu că momentul este foarte important.

Biblia spune: „Toate îşi au vremea lor şi fiecare lucru de sub ceruri îşi are ceasul lui… Orice lucru El îl face frumos la vremea lui.” (Eclesiastul 3:1, 11). Așa că, dacă te gândești să faci o schimbare, vorbește cu Dumnezeu, „Cel care deține timpul” – și întreabă-L pe El ce ar trebui să faci? Și când ar trebui s-o faci? Și cum?! Apoi pășește înainte prin credință, și ai încredere că El te va călăuzi!

Posted in Romanian devotionals and tagged , , , , | Lasă un comentariu
08 mart. 2025

8 Martie 2025

DOMNUL ESTE APROAPE

Vi se poruncește: Când veți auzi sunetul cornului, al cavalului, al lăutei, al lirei, al psalterionului, al cimpoiului și al tuturor instrumentelor muzicale, să cădeți la pământ și să vă închinați chipului de aur pe care l-a ridicat împăratul Nebucadnețar.

Daniel 3.4,5

În capitolul 3 din Daniel, instrumentele muzicale joacă un rol foarte important, așa cum se întâmplă și astăzi în lumea religioasă. Instrumentele muzicale stârnesc emoțiile și, având efect asupra simțămintelor, oferă oamenilor un sentiment de devotament, care este cu totul lipsit de realitate. În Vechiul Testament, instrumentele muzicale erau folosite în slujba de la templu, însă nu există nicio bază pentru ele în închinarea specifică Noului Testament. Unii numesc închinare a sta și a asculta un cor sau o orchestră, însă muzica nu face altceva decât să acționeze asupra părții emoționale a ființei noastre, neavând nimic de-a face cu adevărata închinare către Tatăl și Fiul, care trebuie să fie în duh și în adevăr. Cei care argumentează că instrumentele muzicale au fost folosite în Vechiul Testament trebuie să-și aducă aminte că acea dispensație era una a simbolurilor. Instrumentele folosite în Vechiul Testament sunt o imagine a cântării cu inima a celor răscumpărați din dispensația actuală.

Un slujitor al lui Dumnezeu mi-a spus odată că mulți oameni veneau la biserica lui pentru a I se închina lui Dumnezeu cu ajutorul muzicii, de aceea el făcea în așa fel încât să aibă cei mai buni muzicieni, căci altfel oamenii n-ar mai fi venit. De fapt, acei oameni nu făceau altceva decât să-și satisfacă dorința după muzică, o dorință bună când se află la locul ei, însă care nu trebuie niciodată confundată cu închinarea adevărată. O inimă plină de Hristos înalță cea mai frumoasă melodie pentru urechea lui Dumnezeu.

Să nu uităm deci că, în această dispensație, suntem îndemnați să cântăm Domnului cu inimile noastre (Efeseni 5.19). De acolo trebuie să se înalțe muzica: dintr-o inimă plină de laudă pentru Dumnezeul oricărui har.

H. A. Ironside

SĂMÂNȚA BUNĂ

Întoarce-te …, zice Domnul. Nu-Mi voi întuneca fața peste voi, pentru că Eu sunt îndurător.

Ieremia 3.12

Fotografia mamei

Cu mulți ani în urmă, o tânără și-a părăsit satul natal pentru a lucra într-o metropolă. Mama ei, o văduvă care credea în Domnul Isus, se tot frământa și se întreba dacă fiica ei avea să trăiască după voia lui Dumnezeu. În noul mediu în care a ajuns, fata a părăsit în scurt timp calea cea dreaptă și îngustă. Mama a observat acest lucru din scrisorile care îi soseau din ce în ce mai rar și care erau tot mai scurte și mai lipsite de detalii personale. În cele din urmă, veștile n-au mai venit deloc. Chiar propriile ei scrisori erau returnate, cu nota „Destinatar necunoscut“.

Mama era îngrijorată. Într-o zi, a auzit că fata ei a fost văzută prin oraș, așa că a plecat de îndată să-și găsească copilul. Zile în șir a căutat în zadar și tocmai era pe cale de a renunța, când i-a venit o idee: și-a făcut o fotografie, pe care a xeroxat-o, după care a început să întrebe prin baruri și prin cluburi de noapte dacă i se permite să o afișeze acolo. Apoi s-a întors acasă. La scurt timp, fiica ei a intrat într-unul dintre aceste localuri și a văzut fotografia. „Femeia aceasta seamănă cu mama“, s-a gândit ea înainte să se uite mai atent, „Da, chiar ea e!“. Sub fotografie a citit următoarele: „Mama te iubește“. Nu se aștepta la asta. Încerca să-și imagineze cum o căutase mama ei în acel cartier rău-famat al orașului. Și-a amintit de copilăria ei fericită și de rugăciunile mamei. După o luptă cu sine, a hotărât să se întoarcă acasă. Mama a îmbrățișat-o în culmea fericirii, iar curând bucuria ei a fost de necuprins, căci fata ei a luat decizia de a se schimba și L-a primit pe Isus ca Mântuitor personal.

Citirea Bibliei: Amos 1.1-15 · Proverbe 22.9-16

SCRIPTURILE ÎN FIECARE ZI

de Jean Koechlin

1 Samuel 16.1-13

Împăratul care umbla după imboldurile cărnii este dat la o parte în gândurile lui Dumnezeu, cu toate că domnia lui continuă un anumit număr de ani. Şi este prezentat un alt împărat, cel despre care Samuel spusese: „Domnul Şi-a căutat un om după inima Sa” (13.14).

Acesta este David, al cărui nume înseamnă „preaiubit” ~ un tip al lui Hristos, al Celui care este în chip desăvârşit după inima lui Dumnezeu. Samuel nu era pregătit să-l recunoască, deoarece, în ciuda experienţei pe care o avusese cu Saul, privea încă la înfăţişarea exterioară. Suntem prea înclinaţi să judecăm după ceea ce vedem şi să ne lăsăm impresionaţi de calităţile (sau de defectele) exterioare. Însă „Dumnezeu nu are în vedere faţa omului”, repetă Galateni 2.6. El priveşte la inimă! Toate înfăţişările evlavioase prin care ne putem înşela pe noi sau pe alţii nu-L vor înşela pe El.

Samuel vizitează această familie a lui Isai; şi tânărul păstor, pe care neglijaseră să-l invite la sărbătoare, va fi tocmai el uns „în mijlocul fraţilor săi” ca împărat pentru Domnul. Această ungere cu untdelemn (simbol al Duhului Sfânt) ne aminteşte de felul în care a fost descris Fiul preaiubit al Tatălui la Iordan de către Ioan Botezătorul: „Cel peste care vei vedea Duhul coborând şi rămânând peste El, Acesta este Cel care botează cu Duh Sfânt” (Ioan 1.33; compară cu sf. v. 12).

RUGĂCIUNEA DE BINECUVÂNTARE | Fundația S.E.E.R. România

„Prin credinţă a dat Isaac lui Iacov şi Esau o binecuvântare care avea în vedere lucrurile viitoare.” (Evrei 11:20)

Astăzi vom vorbi despre două motive biblice pentru a-ți binecuvânta copiii și nepoții:

1) Rugăciunea are putere. În Sfânta Scriptură, binecuvântarea unui tată era o rugăciune cu ochii deschiși, adresată lui Dumnezeu pentru copiii săi. Isaac, care era fermier, i-a spus fiului său: „Să-ţi dea Dumnezeu rouă din cer și grăsimea pământului, grâu şi vin din belşug!” (Geneza 27:28). Copiii tăi te-au auzit vreodată vorbind cu Dumnezeu despre ei? Sau mai degrabă spunându-le cuvinte dure de genul: „Cum ai putut fi atât de prost? Tu nu gândești niciodată? Tu nu vei face niciodată nimic!” Dacă așa stau lucrurile, cere-le iertare! Lasă-i să te audă rostind cea mai bogată binecuvântare a lui Dumnezeu peste viața fiecăruia dintre ei. Rugăciunea de binecuvântare a unui tată pentru familia sa este un lucru puternic – ea schimbă viața!

2) Rugăciunea de binecuvântare dă încredere și nădejde în Dumnezeu cu privire la viitor. Biblia spune: „Când nu este nicio descoperire dumnezeiască, poporul este fără frâu.” (Proverbele 29:18). Consilierii școlari ne spun că mulți dintre elevii lor nu au viziune. De ce? Pentru că nu întrevăd nimic cu privire la viitorul lor, în afară de criză economică, șomaj și vremuri grele. Ei au nevoie ca cineva să creadă în ei și în viitorul lor… să creadă că pot reuși, și că pot trăi o viață fericită… că-i așteaptă tot ce este mai bun, dacă se încred în Dumnezeu. Isaac nu a așteptat ca băieții săi să-și conceapă propria viziune pentru viitor. El s-a rugat în mod deschis pentru succesul lor viitor, pentru ascensiunea lor și pentru respect și bunăvoință din partea familiei și a societății. Copiii tăi nu au nevoie de manipulare din partea ta; au nevoie să îi motivezi. Iar tu faci asta binecuvântându-i!

Posted in Romanian devotionals and tagged , , , , | Lasă un comentariu
01 feb. 2025

1 Februarie 2025

DOMNUL ESTE APROAPE

Să ținem cu tărie mărturisirea speranței neclintite (deoarece credincios este Cel care a promis).

Evrei 10.23

Speranța este peste tot accentuată în Epistola către Evrei. Speranța noastră este ancorată în Hristos, care, ca Înainte-Mergător al nostru, S-a așezat la dreapta lui Dumnezeu (Evrei 6.18-20). Acum noi Îl așteptăm să Se întoarcă și, de asemenea, așteptăm o cetate viitoare (Evrei 9.28; 13.14). Privirile noastre sunt ațintite asupra lui Hristos, care este Speranța noastră (Evrei 12.1,2).

În versetul citat la început suntem îndemnați să ținem cu tărie mărturisirea speranței noastre, fără să șovăim. A ține cu tărie implică a lua în stăpânire și a manifesta în trăire. Această ținere cu tărie se bazează pe faptul că Cel care a făcut promisiunea este credincios: „Credincios este Cel care vă cheamă, care va și face aceasta“ (1 Tesaloniceni 5.24).

Se spune că un băiețel a mers în oraș cu tatăl său, care, la un moment dat, i-a spus: «Așteaptă-mă în locul acesta; mă voi întoarce curând». Tatăl însă, deoarece i se defectase mașina, s-a întors mai târziu decât prevăzuse. Pe vremea aceea nu erau telefoane mobile, așa că tatăl s-a gândit că fiul său avea să fie îngrijorat, însă nu putea lua legătura cu el. Cinci ore mai târziu a sosit și l-a găsit pe fiul său așteptându-l liniștit. Tatăl l-a întrebat: «Nu te-ai îngrijorat? N-ai crezut că nu mai vin?». Fiul și-a ridicat privirea către el și i-a răspuns: «Nu! Am știut că vei veni, fiindcă așa mi-ai spus».

Câteodată, așteptând ca Domnul să ne răspundă la rugăciuni sau să intervină cu ajutorul Lui, ni se pare că durează prea mult, însă Cel care a făcut promisiunea este credincios. Să ținem cu tărie mărturisirea speranței noastre! Să nu cedăm, ci să stăruim, să privim în sus și să ținem strâns!

T. Hadley, Sr.

SĂMÂNȚA BUNĂ

Și spunea și mulțimilor: „Când vedeți un nor ridicându-se de la apus, îndată spuneți: «Vine ploaie»; și așa se întâmplă. Și când suflă vântul de sud, spuneți: «Va fi arșiță», și așa se întâmplă“.

Luca 12.54,55

Prognoza vremii

Cât de des, vremea devine un subiect de conversație! Însă referitor la această temă ar fi bine să nu luăm vreo poziție partizană, ci să rămânem neutri, atunci când vorbim cu o persoană pe care nu o cunoaștem. Indiferent cât de mult ne plângem de vreme, nu o putem schimba.

Când era pe pământ, Isus Hristos a vorbit și El despre vreme, însă pentru a le transmite ascultătorilor Săi ceva foarte important. În zilele Lui nu existau prognoze meteorologice științifice, ci oamenii priveau cerul pentru a face anumite predicții. Dar trebuie să remarcăm ce concluzie a tras Domnul după cuvintele de mai sus: „Fățarnicilor, înfățișarea pământului și a cerului știți să o deosebiți, dar timpul acesta, cum de nu-l deosebiți?“ (versetul 56).

Majoritatea oamenilor nu înțeleseseră ceea ce marca timpul în care trăiau, respectiv faptul că Mesia, Mântuitorul lor, venise în har pentru a-i salva. Erau zorii unui timp de binecuvântare, mai glorios și mai minunat decât strălucirea zilelor de vară. Cu toate acestea, oamenii L-au respins.

Timpul harului a durat până astăzi. Cum reacționăm noi? Am recunoscut că este timpul să ne punem în ordine relația cu Dumnezeu? Ziua de azi este un bun prilej de a ne mărturisi vinovăția și de a crede că Isus Hristos este Răscumpărătorul. Ziua de mâine nu ne aparține, așa că amânarea este peste măsură de periculoasă.

Citirea Bibliei: Ezra 10.1-44 · Proverbe 10.1-10

SCRIPTURILE ÎN FIECARE ZI

de Jean Koechlin

Judecători 18:1-16

Propria voie şi spiritul idolatru manifestate în casa lui Mica au contaminat o seminţie întreagă (după cum relatează capitolul de astăzi). Întotdeauna este aşa. Înainte ca răul să se împrăştie şi să afecteze poporul lui Dumnezeu, el începe prin a prinde rădăcini în familii.

În v.1 citim că, în zilele acelea, daniţii nu-şi primiseră încă moştenirea. Astfel, în loc să-L întrebe şi să‑L aştepte pe Domnul, decid în nerăbdarea lor să încerce s-o obţină singuri. Iată ce înseamnă spiritul de independenţă şi, de asemenea, alegerea rapidă a unei soluţii! Să ne reamintim că fiii lui Dan se lăsaseră împinşi în ţinutul muntos (1.34). În loc să intre în stăpânirea a ceea ce le fusese destinat, care le stătea la îndemână, dar care necesita puterea credinţei, ei întreprind o expediţie până la celălalt capăt al ţării. Probabil că şi noi acţionăm asemenea lor mult mai adesea decât am gândi. Domnul a pregătit special pentru noi un serviciu în imediata noastră apropiere, dar noi ne tragem înapoi de la încercarea credinţei şi de la strădaniile pe care acest serviciu le-ar implica, deoarece suntem tentaţi să pornim mai degrabă într-o acţiune spectaculoasă, într-o direcţie aleasă de noi.

CUVÂNTUL LUI DUMNEZEU PENTRU ASTĂZI

coordonatori Bob & Debby Gass

CUM SĂ CREȘTI COPII MINUNAȚI ÎNTR-O LUME TULBURE (2) | Fundația S.E.E.R. România

„Fiii sunt o moştenire de la Domnul…” (Psalmul 127:3)

Începând de azi, câteva zile vom reflecta la unele domenii practice în care părinții sunt adesea confuzi. Dacă nu ești părinte, poți să folosești ceea ce vei auzi ca să le transmiți părinților pe care-i cunoști și să te rogi pentru ei. Astăzi vom vorbi despre îndrumare versus critică. Dacă ai un copil liniștit, plăcut și ascultător, care se bucură să învețe, să-și facă temele și să ajute la treburile casnice, creșterea lui „în mustrarea şi învăţătura Domnului” va fi o bucurie! (vezi Efeseni 6:4).

Mulți dintre noi, însă, avem copii mofturoși, cu voință puternică și cu propriile lor planuri. Ei se pare că știu ce vor, și când și cum să obțină. Știu, de asemenea, ce nu vor să mănânce, să poarte, să audă, să spună și să facă! Iar părinții sau îngrijitorii acestor copii au nevoie de ajutor pentru a putea construi acel gen de relație care să creeze încredere și să permită discuții și respect reciproc într-o atmosferă de „război”.

În astfel de cazuri, îndrumarea se poate transforma cu ușurință în critică, subliniind în mod constant defectele copilului: „Arăți ridicol cu chestia aia… Niciodată nu ajungi la timp… De ce nu poți fi ca…” O abordare mult mai bună ar fi să-i arăți copilului soluția. Chiar și o îndrumare validă, oferită în mod negativ, îi va afecta stima de sine, va genera resentimente și va distruge posibilitatea de a construi un respect reciproc. Copilul trebuie să te audă spunând: „Nu sunt absurd, suntem în aceeași echipă!”

Când apare un conflict – și va apărea! – e tentant să devii autoritar sau frustrat. Dar când țipi, insulți sau umilești copilul, îți pierzi din vedere obiectivul tău ca părinte: acela de a ghida și de a instrui. Acest lucru îl face pe copil să se simtă furios, lipsit de putere, nesigur (de el însuși și de tine) – ceea ce echivalează cu o invitație la rebeliune. Dar dacă îți ghidezi copilul ca unul care face parte din echipa lui, dându-i ajutor practic cu dragoste și răbdare, se vor crea legături care încurajează cooperarea, încrederea și respectul reciproc.

Așadar, alege îndrumarea, nu critica!

Posted in Biblia, Comentarii biblice, Daily Devotionals, mana, mana cereasca, mana de azi, mana lui dumnezeu, Mana Zilnica, Romanian devotionals, Studiu Biblic, Uncategorized and tagged , , , , , , , , , | Lasă un comentariu
31 ian. 2025

31 Ianuarie 2025

DOMNUL ESTE APROAPE

Iosif s-a dus după frații săi și i-a găsit în Dotan. Și ei l-au văzut de departe. Și, înainte de a se apropia de ei, au uneltit împotriva lui să-l omoare. Și au zis unul altuia: „Iată, vine făuritorul de vise! Veniți acum dar și să-l omorâm și să-l aruncăm într-una din gropi; și vom zice: o fiară sălbatică l-a mâncat. Și vom vedea ce vor ajunge visele lui“.

Geneza 37.18-20

Nimic nu pune mai mult în lumină răul omenesc decât prezența bunătății! Prezența lui Iosif a fost aceea care a stârnit violența și stricăciunea fraților lui, tot așa cum prezența Persoanei Fiului lui Dumnezeu a fost aceea care a stârnit cea mai furioasă manifestare a răului omenesc. La nașterea Sa, vrăjmășia omului a fost gata să-L ucidă pe Copilul Isus și să-și acopere intențiile ucigașe prin cuvinte înșelătoare (Matei 2.8,16). La cruce însă, bunătatea este manifestată ca nicăieri în altă parte. Dar, din nefericire, efectul acestei manifestări dă la iveală cea mai puternică expresie a răului omenesc pe care această lume l-a văzut vreodată: acolo bunătatea se ridică la înălțimea supremă, iar răul se cufundă în adâncimi de necuprins. Crucea este «manifestarea urii împotriva lui Dumnezeu și împotriva binelui; […] prietenii cei mai de aproape tăgăduiesc; unul dintre apropiați devine trădător; alții care sunt sinceri, dar slabi, fug; preoții, stabiliți în funcție pentru a avea compasiune față de cei ignoranți care falimentează, pledează cu furie împotriva inocenței; judecătorul, spălându-și mâinile, Îl condamnă pe Cel nevinovat; bunătatea rămâne singură, iar lumea – toți oamenii – îi sunt împotrivă. Lumina perfectă a scos la iveală întunericul; iar iubirea perfectă și-a atras ura plină de gelozie».

Omul își imaginează zadarnic că stricăciunea și violența vor prospera, așa cum au făcut și frații lui Iosif, sfătuindu-se să-și ucidă fratele și plănuind să-și acopere fapta prin minciună, spunând cu cea mai mare încredere: „Vom vedea ce se va alege de visele lui“. Într-adevăr, aveau să vadă. Și vai de aceia care Îl resping pe Hristos, căci și ei vor vedea, după cum este scris: „Iată, El vine cu norii și orice ochi Îl va vedea, și cei care L-au străpuns; și toate semințiile pământului se vor jeli din cauza Lui“ (Apocalipsa 1.7).

H. Smith

SĂMÂNȚA BUNĂ

Dacă nu vă veți întoarce și nu veți fi precum copilașii, nicidecum nu veți intra în Împărăția cerurilor.

Matei 18.3

Mi-am întins brațele spre el

Când era la plimbare, băiatul meu de trei ani s-a suit pe un zid și a început să meargă pe acel zid care devenea din ce în ce mai înalt spre capătul lui. Neputând să coboare singur, el a avut nevoie de ajutorul meu: a sărit în brațele mele plin de încredere.

Acum el nu mai este un copil; a crescut și a ajuns un băiat mărișor, care raționează. Într-o zi, el din nou se afla pe marginea unui zid și eu din nou mi-am întins brațele spre el. A evaluat însă pericolul și s-a hotărât să nu sară.

Dacă Biblia ne spune să fim ca niște copilași, nu este oare aceasta o invitație să ne încredem în Dumnezeu și în ceea ce spune El? Să ne deprindem să ne încredem în El și să ne bizuim în totul pe brațele Sale! Raționamentele noastre ne pot face să umblăm după propriile gânduri și ne pot împiedica să avem încredere deplină în ceea ce spune Biblia, Cuvântul lui Dumnezeu.

O caracteristică a copilașilor este dependența: ei nu pot supraviețui fără îngrijirile părinților sau ale altor persoane. Isus Hristos ne-a invitat să trăim lipiți de El și în supunere față de El, dependenți de El. Când citim Biblia, El ne vorbește nouă, iar când ne rugăm, noi Îi vorbim Lui. Să menținem această legătură. Desigur, copilașii vor să crească. Dorința Domnului nostru este să crească credința noastră și ca noi să Îl cunoaștem pe El mai bine, dar și să ne încredem în El ca niște copilași.

Citirea Bibliei: Ezra 9.5-15 · Proverbe 9.1-18

SCRIPTURILE ÎN FIECARE ZI

de Jean Koechlin

Judecători 17:1-13

Iată imaginea tristă a unei familii, foarte diferită de cea a lui Manoah. Fiul fură; mama jură cu blesteme, apoi cu aceeaşi gură (vezi Iacov 3.10) îşi binecuvântează fiul, în loc să-l facă să-şi dea seama de gravitatea păcatului său. În final, ea confecţionează chipuri cioplite pentru el. Legea care interzicea aceste practici este aşadar complet ignorată, cu toate că numele Domnului este amestecat între cuvintele acestei femei. „Poporul acesta Mă onorează cu buzele”, spunea Domnul Isus, „dar inima lui este departe de Mine” (Matei 15.8; Isaia 29.13; 46.6).

Ce avertisment este acesta pentru fiecare dintre noi! Pronunţarea numelui Domnului impune să ne depărtăm de rău (2 Timotei 2.19). Faptul că-L numim pe Isus Domnul nostru semnifică recunoaşterea autorităţii Sale.

Aici, din contră, fiecare face ce este drept în ochii lui. Este şi cazul lui Mica, al mamei lui şi al acestui tânăr levit din Betleem, pe care Mica îl pune ca preot, consacrându-l fără a avea vreun drept pentru aceasta. Vai! acest tânăr este chiar un descendent al lui Moise (18.30). Ce ar fi gândit cel care introdusese legea, care distrusese viţelul de aur, care-l învăţase pe popor acel cântec minunat din Deuteronom 32, văzându-l pe propriul nepot devenind preotul unui chip cioplit?

Descendenţii unui om al lui Dumnezeu nu sunt nicidecum puşi la adăpost faţă de un naufragiu spiritual.

CUVÂNTUL LUI DUMNEZEU PENTRU ASTĂZI

coordonatori Bob & Debby Gass

CUM SĂ CREȘTI COPII MINUNAȚI ÎNTR-O LUME TULBURE (1) | Fundația S.E.E.R. România

„Învaţă pe copil calea pe care trebuie s-o urmeze…” (Proverbele 22:6)

Dacă ești părinte, ți-ai dorit vreodată să ai o a doua șansă de a-ți crește copiii? Având deja o experiență, și cu ceva mai mult discernământ și implicare, crezi că a doua oară ai face-o mai bine?

Meseria de părinte este plină de satisfacții, dar și de vinovăție. Este plină de satisfacții pentru că ne iubim copiii, și ei ne aduc bucurie… dar este și culpabilizantă pentru că ne învinovățim pentru neajunsurile și nenorocirile lor.

„Unde am greșit, ce n-am făcut bine, ca părinte?!” – ne întrebăm adesea. Nu există părinte perfect și nu există un plan universal, deoarece fiecare copil este unic. Psihologii afirmă că pruncii noștri se nasc ca o „tablă albă”, ce așteaptă ca noi să o umplem cu instrucțiuni de viață.

Dar nu este așa! Bebelușii sunt oameni în miniatură, „născuți în nelegiuire și zămisliți în păcat” (vezi Psalmul 51:5). Ei ne sunt dați „ca moștenire” să-i modelăm din punct de vedere spiritual, moral, social și intelectual. Până la vârsta de șapte ani, ei au învățat aproximativ 75 % din tot ceea ce vor ști vreodată. Dar, deși nu există o formulă unică pentru succes, există principii date de Dumnezeu care funcționează indiferent dacă ești părinte, bunic sau o persoană care lucrează cu copiii.

Sfânta Scriptură spune: „Învaţă pe copil calea pe care trebuie s-o urmeze, şi când va îmbătrâni, nu se va abate de la ea.” (Proverbele 22:6) Să observăm câteva cuvinte-cheie în acest verset: „Învață”, care implică transmiterea de informații într-un mod coerent și ușor de înțeles. Copiii mici învață mai bine cu ajutorul imaginilor, iar copiii mai mari au nevoie să folosim un limbaj contemporan. Dacă ei nu înțeleg, probabil că nu le-am predat suficient de bine!

Cuvântul „copil” se referă la persoane suficient de mari pentru a înțelege. „Calea pe care trebuie s-o urmeze” implică cunoașterea personalității și abilităților lor și adaptarea predării pentru a se potrivi cu ele.

Când principiile lui Dumnezeu se potrivesc cu caracteristicile unice ale copilului, este mult mai sigur ca acesta să le adopte și să le urmeze!

Posted in Biblia, Comentarii biblice, Daily Devotionals, mana, mana cereasca, mana de azi, mana lui dumnezeu, Mana Zilnica, Romanian devotionals, Studiu Biblic, Uncategorized and tagged , , , , , , , , | Lasă un comentariu
27 ian. 2025

27 Ianuarie 2025

DOMNUL ESTE APROAPE

Și să fie opt scânduri și postamentele lor de argint, șaisprezece postamente: două postamente sub o scândură și două postamente sub cealaltă scândură. Și să faci drugi din lemn de salcâm; cinci pentru scândurile dintr-o latură a cortului și cinci drugi pentru scândurile din cealaltă latură a cortului și cinci drugi pentru scândurile din latura cortului din spate, spre apus. Și drugul de la mijloc, din mijlocul scândurilor, să treacă de la un capăt la celălalt.

Exod 26.25-28

Trei laturi ale cortului întâlnirii erau făcute din scânduri de lemn de salcâm, acoperite cu aur și fixate în postamente de argint. Aceasta este o imagine a sufletelor mântuite, pe deplin întemeiate în răscumpărare (a cărei imagine este argintul) și îmbrăcate în dreptatea divină (a cărei imagine este aurul), cu scopul de a manifesta în afară caracterul divin.

Însă, pentru ca scândurile să poată sta împreună și să reziste vânturilor din pustie, era necesar să fie toate unite cu drugi, care ne conduc cu gândul la ceea ce îi unește pe copiii lui Dumnezeu: de exemplu, legăturile minunate ale dragostei frățești. Ce sprijin este pentru un tânăr credincios să aibă un frate căruia să-i poată vorbi despre dificultățile sale și cu care să poată îngenunchea în rugăciune! Mai presus de toate, Duhul Sfânt este Acela care îi unește pe toți cei credincioși, astfel încât ei să rămână strâns legați, pentru a rezista oricărui vânt de învățătură și tuturor eforturilor vrăjmașului de a-i face să se poticnească (Efeseni 4.2-4,14-16; 1 Corinteni 10.12).

Să remarcăm de asemenea ceea ce se spune despre scândurile din colțuri: ele erau „unite împreună la capetele lor“ (versetul 24; vedeți și Ioan 17.21 și 1 Corinteni 1.9,10). Legătura fiecărui credincios cu Domnul este cea care cimentează în mod perfect legătura de părtășie a celor credincioși între ei.

J. Koechlin

SĂMÂNȚA BUNĂ

Dumnezeu … poruncește acum oamenilor, ca toți, de pretutindeni, să se pocăiască, pentru că a rânduit o zi în care va judeca pământul locuit, cu dreptate, prin Omul pe care L-a rânduit, dând tuturor dovadă prin aceea că L-a înviat dintre morți.

Fapte 17.30,31

Profesorul de filosofie

Profesorul nostru de filosofie nu scăpa nicio ocazie de a ataca Biblia. Într-o zi, după curs, l-am întrebat: „Nu credeți că acordați prea multă importanță Bibliei? De ce nu o lăsați în pace?“. El a răspuns: „Da, ai dreptate, dar poate că fac asta pentru că ea nu mă lasă pe mine în pace“.

Biblia spune despre un împărat care a poruncit să-i fie citite cuvintele pe care Dumnezeu i le dictase profetului Ieremia (Ieremia 36). Erau avertismente solemne din partea lui Dumnezeu, care l-au făcut să nu se simtă confortabil. Dacă dorea să evite judecățile anunțate, el trebuia să-și schimbe căile, să se pocăiască, ceea ce lui nu-i convenea. Astfel, fără a aștepta să se încheie lectura, el a aruncat în foc sulul cu scrierea. Nu aceea era calea de a avea pace. Ieremia a scris din nou toate cuvintele lui Dumnezeu, pe un alt sul. Cât despre judecățile pe care le anunțase, ele s-au împlinit.

Biblia este Cuvântul lui Dumnezeu, al unui Dumnezeu care ne iubește. De aceea El ne avertizează și ne invită să ne schimbăm atitudinea față de El. Poate că avertismentele Lui nu ne dau pace și sunt în conflict cu tendințele noastre rele. Dar, nu este oare Biblia adevărată? Vocea ei avertizează lăuntrul nostru și ne atinge conștiința. Nu-ți astupa urechile înaintea chemărilor lui Dumnezeu: El vrea să te salveze!

Citirea Bibliei: Ezra 7.1-18 · Proverbe 7.1-27

SCRIPTURILE ÎN FIECARE ZI

de Jean Koechlin

Judecători 15:9-20

Israel a decăzut la starea cea mai de jos. Nu numai că nu suferă nimic sub stăpânirea filistenilor, dar este şi „chinuit” de eliberatorul pe care i l-a dat Dumnezeu. Bărbaţii lui Iuda se suie ca să-l lege pe Samson şi să-l îndepărteze dintre ei. „Nu ştii că filistenii stăpânesc peste noi?” (v. 11). Cu alte cuvinte, aceasta însemna: „Suntem satisfăcuţi cu situaţia în care ne aflăm. De ce ai venit să ne faci greutăţi?”

Dar ce ocazie i se oferă astfel lui Samson! El rupe funiile noi şi, de unul singur, câştigă o victorie răsunătoare. Ca şi ţepuşa pentru boi a lui Şamgar (3.31), falca unui măgar este o armă de dispreţuit. Aceasta scoate în evidenţă faptul că victoria vine numai de la Dumnezeu.

Samson a trebuit să experimenteze faptul că, după luptă, îi este necesară apa pe care o dă Dumnezeu. Răspunzând rugăciunii lui, apa ţâşneşte pentru el din crăpătura stâncii, stâncă ce ne vorbeşte întotdeauna despre Hristos (1 Cor. 10.4). Dacă Îi cerem, Dumnezeu ne va da, în acelaşi fel, resursele proaspete şi dătătoare de viaţă ale Cuvântului Său. Duhul Sfânt foloseşte Cuvântul ca să împlinească nevoile noastre.

Victoria asupra leului i-a procurat lui Samson hrana; după aceasta, Dumnezeu îi va astâmpăra şi setea. Victoriile pe care Domnul ni le acordă, dacă-L aşteptăm, vor fi totdeauna un răstimp de fortificare şi de împrospătare a sufletelor noastre, în timp ce ne bucurăm de dragostea Lui (Ioan 4.34).

CUVÂNTUL LUI DUMNEZEU PENTRU ASTĂZI

coordonatori Bob & Debby Gass

TRECEREA DE LA EȘEC LA BIRUINȚĂ (2) | Fundația S.E.E.R. România

„Vechea ta propăşire va fi mică faţă de cea de mai târziu.” (Iov 8:7)

Este mai ușor să recunoști izbânda privind în urmă, decât privind înainte. Pentru unii dintre noi, pot trece mulți ani până să recunoaștem biruința, s-o sărbătorim și să ne simțim siguri de ea. Și asta, pentru că ne lipsește o perspectivă adecvată.

În punctul său cel mai larg, fluviul Mississippi necesită un pod de oțel cu o lățime de trei kilometri pentru a-l traversa; în timp ce la izvorul său, cursul de apă este atât de mic încât poți sări peste el… totuși, este același curs!

Cele mai multe lucruri încep cu ceva mic! Ai auzit vreodată despre „Rugăciunea pentru seninătate” (The Serenity Prayer)? Ea sună astfel: „Doamne, dă-mi seninătatea să accept lucrurile pe care nu le pot schimba, curajul să le schimb pe cele pe care le pot schimba, și înțelepciunea de a face deosebirea între ele. Și astfel să trăiesc prezentul fiecărei zile, bucurându-mă de prezentul fiecărei clipe, acceptând greutățile ca pe o cale care mă duce la pace. Luând – cum a făcut Isus – această lume păcătoasă așa cum este ea, nu așa cum aș vrea eu să fie, având încederea că Tu vei face toate lucrurile drepte, dacă mă abandonez voinței Tale. În acest fel voi putea fi îndeajuns de fericit în această viață și extrem de fericit cu Tine de-a pururi în cea viitoare. Amin!”

Această rugăciune a fost rostită pentru prima dată într-o bisericuță din Massachusetts de către teologul Reinhold Niebuhr în timpul unei slujbe de duminică dimineața. Doar un grup mic de oameni se afla în adunare în acea zi, dar unei persoane i-a plăcut rugăciunea și, după slujbă, i-a cerut lui Niebuhr o copie. „Poftim”, a răspuns Niebuhr, înmânându-i o bucată de hârtie mototolită. „Mă îndoiesc că voi mai avea vreodată nevoie de ea”.

Dar știți ce s-a întâmplat după aceea? După Rugăciunea domnească (Tatăl nostrum), este cea mai folosită rugăciune din lume.

Nu este ironic faptul că rugăciunea lui Niebuhr a devenit atât de populară? Evident, perspectiva lui nu a fost prea bună, pentru că nu a știut ce are. Cu această idee în minte, citește din nou acest verset și gândește-te bine la el: „Vechea ta propăşire va fi mică faţă de cea de mai târziu…”

Așadar, cu ajutorul lui Dumnezeu, tu poți transforma eșecul în biruință!

Posted in Romanian devotionals and tagged , , , , | Lasă un comentariu
25 ian. 2025

25 Ianuarie 2025

DOMNUL ESTE APROAPE

După cum ne-a ales în El mai înainte de întemeierea lumii, ca să fim sfinți și fără pată înaintea Lui, în dragoste.

Efeseni 1.4

Caracterul lui Dumnezeu Însuși este ilustrat în ceea ce este atribuit sfinților. Dumnezeu nu-Și poate găsi plăcerea decât în Sine Însuși și în ceea ce, din punct de vedere moral, este asemenea Lui. Acesta este un principiu universal. Un om onest nu-și poate găsi satisfacția în cineva care nu i se aseamănă în această privință. Cu atât mai mult, Dumnezeu nu poate îngădui nimic care este în opoziție cu sfințenia Sa, de vreme ce, în ce privește activitatea naturii Sale, El trebuie să Se înconjoare cu ceea ce iubește și în care Își găsește plăcerea. Mai presus de toate însă, Hristos este astfel în Sine Însuși. El, în mod personal, este chipul Dumnezeului nevăzut. Dragostea, sfințenia, perfecțiunea lipsită de pată în toate căile Sale, toate acestea sunt unite în El. Iar Dumnezeu ne-a ales în El.

În versetul citat mai sus vedem poziția noastră în această privință. Mai întâi, suntem înaintea Lui: El ne-a adus în prezența Sa. Dragostea lui Dumnezeu trebuia să facă acest lucru, ca să fie pe deplin satisfăcută. Doar acolo, în prezența Lui imediată, se găsește fericirea perfectă. Dar, pentru aceasta, era nevoie să fim așa cum este Dumnezeu. El nu ne putea aduce în prezența Sa, pentru a-Și găsi plăcerea în noi, primindu-ne totodată acolo într-un fel în care să nu-Și poată găsi această plăcere în noi. Prin urmare, El ne-a ales în Hristos ca să fim sfinți și fără pată înaintea Lui, în dragoste. El Însuși este sfânt în caracterul Său și fără pată în toate căile Sale; și, de asemenea, El este dragoste în natura Sa. Este o poziție de fericire desăvârșită să fim în prezența lui Dumnezeu și să fim așa cum este Dumnezeu, iar aceasta în Hristos, Obiectul și Măsura dragostei divine.

Dumnezeu deci Își găsește plăcerea în noi, iar noi, având o natură ca a Lui, în ce privește calitățile morale, suntem capabili să ne bucurăm pe deplin și fără nicio piedică de perfecțiunea Ființei Lui.

J. N. Darby

SĂMÂNȚA BUNĂ

Dacă ați fost înviați împreună cu Hristos, căutați cele de sus, unde Hristos este așezat la dreapta lui Dumnezeu.

Coloseni 3.1

Căutați cele de sus

Când ne-am convertit, am avut o schimbare de poziție: nu mai aparținem lumii fără Dumnezeu din jurul nostru, ci avem o relație cu cerul. Apostolul Pavel spune că această schimbare fundamentală a fost produsă de Dumnezeu. „Dacă ați fost înviați împreună cu Hristos…“

Cuvântul „dacă“ nu vrea să spună că ar fi posibil să nu fi fost înviați, deoarece Pavel îl prezintă pe creștin fiind în legătură cu această sferă nouă – cea a cerului – ca un fapt împlinit, care deci poate avea efecte practice în viața de zi cu zi. De aceea, în continuare, el spune: „Căutați cele de sus, unde Hristos este așezat“. Trebuie deci să ne orientăm viața interioară spre cele din sfera cerească, pentru ca acestea să ne guverneze viața.

Hristos la dreapta lui Dumnezeu este centrul cerului. Asupra Lui trebuie să ne ațintim privirea credinței, pentru că Lui I se cuvine să Îi acordăm toată atenția. Dacă Hristosul din cer ne-a captat toate afecțiunile, atunci vom dori să trăim pe pământ așa cum Îi este plăcut Lui. În loc să ne ghidăm după păreri lumești în problemele de viață, noi Îl vom întreba pe Domnul ce gânduri are cu privire la acele probleme. Pe de o parte, în Biblie găsim îndrumări de principiu pentru viața noastră creștină, iar pe de altă parte, fiind dependenți de Domnul, descoperim cum dorește El să ne îndrume în situațiile specifice prin care trecem.

Citirea Bibliei: Ezra 6.1-12 · Proverbe 6.12-19

SCRIPTURILE ÎN FIECARE ZI

de Jean Koechlin

Judecători 14:1-13

A fost un mare privilegiu pentru Samson să se nască într-o familie în care Dumnezeu era cunoscut într-un fel personal şi în care era temut. Am avut şi noi oare acelaşi privilegiu? Atunci să luăm seama la istoria acestui om! Ea începe bine (13.24, 25). Dar, când ajunge la momentul de a-şi lua o soţie, Samson o alege dintre filisteni, împotriva sfatului părinţilor săi. Amară experienţă! Câţi tineri au procedat la fel…! Ei s-au angajat pe drumul căsătoriei cu un partener plăcut ochiului lor (v.3), fără a încerca să cunoască dacă acesta este plăcut întâi Domnului.

Pentru a înţelege bine istoria lui Samson, trebuie să ne reamintim aceasta: În ea apare ceea ce face omul … şi cât de trist este lucrul acesta! Apare însă şi ceea ce face Dumnezeu prin om (folosindu-i chiar inconsecvenţele: sensul v. 4); câtă glorie există aici! Ceea ce Dumnezeu împlineşte prin Samson, acest om puternic, pus deoparte pentru eliberarea lui Is­rael, Îl evocă, de multe ori, pe Isus, adevăratul Nazireu, marele Învingător de la cruce. Satan, leul care răcneşte, a ieşit înaintea lui Hristos şi Acesta l-a învins, astfel că acum duşmanul nu mai are nici o putere asupra credinciosului, căci el se încrede în Domnul!

CUVÂNTUL LUI DUMNEZEU PENTRU ASTĂZI

coordonatori Bob & Debby Gass

CINSTEȘTE-L PE DUMNEZEU ȘI EL TE VA CINSTI PE TINE! | Fundația S.E.E.R. România

„…chipul celui de al patrulea seamănă cu al unui fiu de dumnezei!” (Daniel 3:25)

Să știi ca va veni și momentul în care va trebui să-ți înfrunți temerile și să iei atitudine pentru ceea ce crezi și știi că este corect! Așa au făcut Șadrac, Meșac și Abed-Nego: și-au riscat viața atunci când au refuzat să se închine idolului făcut de împăratul Nebucadnețar. S-ar fi putut scuza în multe feluri: „Mă voi închina pe dinafară, dar nu și pe dinăuntru” sau „Mă voi preface că idolul este Yahveh”… Dar n-au făcut-o, ci au luat atitudine făcând ce era corect, iar acest lucru a pregătit terenul pentru miracole. „Împăratul Nebucadneţar s-a înspăimântat… şi a zis sfetnicilor săi: „N-am aruncat noi în mijlocul focului trei oameni legaţi?” Ei au răspuns împăratului: „Negreşit, împărate!” El a luat iarăşi cuvântul şi a zis: „Ei bine, eu văd patru oameni umblând slobozi în mijlocul focului şi nevătămaţi, şi chipul celui de al patrulea seamănă cu al unui fiu de dumnezei!” (Daniel 3:24-25).

Când te afli într-o poziție lipsită de apărare, datorită convingerilor tale, practic pregătești terenul pentru ca Dumnezeu să Se arate. Ce s-ar fi întâmplat dacă Șadrac, Meșac și Abed-Nego s- ar fi plecat în fața idolului? N-ar fi ajuns să fie promovați, poporul evreu n-ar fi obținut un statut protejat în cadrul regatului babilonian, închinarea la idoli ar fi continuat în Babilon și Nebucadnețar n-ar fi experimentat o  întâlnire  cu  Dumnezeu  care  să-i  schimbe  viața!  Iată  ce-a  declarat  împăratul  despre  Dumnezeu: „Nebucadnețar a luat cuvântul și a zis: „Binecuvântat să fie Dumnezeu… care a trimis pe îngerul Său şi a izbăvit pe slujitorii Săi care s-au încrezut în El… nu este niciun alt dumnezeu care să poată izbăvi ca El!” După aceea, împăratul a înălţat pe Şadrac, Meşac şi Abed-Nego la mare cinste în ţinutul Babilonului.” (Daniel 3:28- 30).

Onorându-L pe Dumnezeu, stând ferm în credința ta și luând atitudine împotriva păcatului, vei ajunge în locul în care El te va onora și te va binecuvânta. Așadar, acesta este Cuvântul lui Dumnezeu pentru tine astăzi: Cinstește-L pe Dumnezeu, și El te va cinsti pe tine!

Posted in Romanian devotionals and tagged , , , , | Lasă un comentariu
19 ian. 2025

19 Ianuarie 2025

DOMNUL ESTE APROAPE

Și, după acestea, a ieșit și a văzut pe un vameș cu numele Levi șezând la vamă și i-a spus: „Urmează-Mă!“. Și, lăsând toate, ridicându-se, L-a urmat.

Luca 5.27,28

Tatăl dorește ca noi să ne dăruim pe deplin Lui. Însă aceasta trebuie să aibă loc cu hotărâre de inimă și în conștiența slăbiciunii noastre și, de aceea, în părtășie cu Tatăl și cu Fiul. Fiul lui Dumnezeu, care ne-a iubit și care S-a dat pe Sine Însuși pentru noi, a dăruit tot ceea ce a avut ca să fim ai Săi (Matei 13.46). „Căci cunoașteți harul Domnului nostru Isus Hristos. El, măcar că era bogat, S-a făcut sărac pentru voi, pentru ca, prin sărăcia Lui, voi să fiți îmbogățiți“ (2 Corinteni 8.9). „Nu știți că […] voi nu sunteți ai voștri? Căci ați fost cumpărați cu un preț. Slăviți deci pe Dumnezeu în trupul vostru“ (1 Corinteni 6.19,20). Domnul Isus dorește ca, prin contemplarea dragostei Sale, inimile noastre să fie încălzite, așa încât dorința noastră să fie de a trăi numai pentru El, așa cum Rebeca, atunci când l-a văzut pe Isaac, s-a acoperit, ca să arate că, din acel moment, îi aparținea doar lui. Dragostea Sa nemărginită față de noi, care a fost gata să plătească orice preț pentru noi – chiar moartea îngrozitoare de pe cruce pe când a purtat păcatele noastre în trupul Său și a fost făcut păcat pentru noi și a fost lovit de Dumnezeu – găsește numai atunci satisfacție în dragostea noastră, când noi vrem să ne dăruim Lui pe deplin. Vedem aceasta în Ioan 14.21-23. Domnul spune acolo: „Cine are poruncile Mele și le păzește, acela Mă iubește […] Dacă Mă iubește cineva, va păzi cuvântul Meu“.

Levi nu s-a comportat nechibzuit. Când Domnul i-a spus: „Urmează-Mă!“, el a calculat consecințele și nu le-a găsit prea grele. „Părăsind totul, s-a sculat și L-a urmat.“ El nu s-a sculat mai întâi, pentru ca după aceea să se dezlipească de tot ceea ce trebuia să lase în urmă, ci el s-a sculat numai după ce, în inima sa, părăsise deja totul: casa, banii, poziția etc. Găsim apoi, în versetul următor, minunea că el a primit iarăși totul înapoi. Însă, de data aceasta, le primise de la Domnul și putea să Îi fie administrator. Aceasta a și făcut-o: „Și Levi I-a făcut un ospăț mare la el în casă și o mulțime de colectori de taxe și de alți oaspeți erau la masă cu ei“ (Luca 5.29).

H. L. Heijkoop

SĂMÂNȚA BUNĂ

Pe alții i-a mântuit, pe Sine Însuși nu Se poate mântui!

Matei 27.42

„Pe Sine Însuși nu Se poate mântui“

„Pe Sine Însuși nu Se poate mântui.“ Este adevărat? În niciun caz! Isus Hristos este Fiul lui Dumnezeu, Împăratul iudeilor, Alesul lui Dumnezeu (Luca 23.35). El are „toată puterea … în cer și pe pământ“ (Matei 28.18) și este Creatorul și Stăpânitorul tuturor persoanelor și al tuturor lucrurilor. El demonstrase acest fapt cu câteva ore înainte, când au încercat să-L aresteze. Spunând simplu, „Eu sunt!“ (Ioan 18.6), ostașii și slujitorii s-au dat înapoi și au căzut la pământ.

El nu a vrut să Se salveze de la moartea pe cruce, deși ar fi putut să facă lucrul acesta. Mântuirea noastră depindea de jertfa Lui. El S-a lăsat crucificat, așa cum fusese vestit în Scripturile Vechiului Testament. Acestea trebuia să se împlinească întocmai (Matei 26.54). De asemenea, El a fost ascultător față de Dumnezeul și Tatăl Său – „făcându-Se ascultător până la moarte, și chiar moarte de cruce“ (Filipeni 2.8). El a venit să ne caute pe când eram pierduți, pentru că ne iubește (Matei 18.11). Păstorul cel Bun Și-a dat viața pentru oi (Ioan 10.15).

Noi eram în inima Lui acum 2.000 de ani. Fiindcă El nu S-a salvat pe Sine, mântuirea este încă disponibilă pentru toți. Ce dragoste măreață are El pentru cei pierduți! Pentru mântuirea noastră, El a fost pregătit să Se sacrifice într-un mod atât de umilitor.

    Ce iubire minunată Dumnezeu ția arătat:

    pentru vina ta cea mare, chiar pe Fiul Său La dat!

Citirea Bibliei: Ezra 1.1-11 · Proverbe 3.19-35

SCRIPTURILE ÎN FIECARE ZI

de Jean Koechlin

Judecători 10:1-18

Doi judecători sunt numiţi la începutul acestui capitol: Tola şi Iair, amândoi bărbaţi respectaţi. Apoi declinul se restabileşte şi mai grozav. În rătăcirea sa, Israel se grăbeşte să slujească dumnezeilor cât mai multor popoare posibile. Apoi, ca şi mai înainte, Dumnezeu Se foloseşte de vrăjmaşi pentru a-i pedepsi şi de această dată sunt filistenii şi fiii lui Amon. Faptul că israeliţii au servit idolilor acestor două naţiuni nu le este de nici un ajutor. Să remarcăm că seminţiile de dincolo de Iordan cad victimă primele. Ele sunt zdrobite în adevăratul sens al cuvântului (v. 8)! În sfârşit vine mărturisirea: „Noi am păcătuit…!” (v. 10). Cunoaştem că acesta este întotdeauna „cuvântul de trecere” pentru a reveni la Domnul.

Şi totuşi Dumnezeu răspunde cu severitate, spunând chiar cu ironie: „Mergeţi şi strigaţi la dumnezeii pe care vi i-aţi ales: ei să vă salveze în timpul strâmtorării voastre!” (v. 14). Ah, situaţia aceasta arată că nu este de ajuns numai mărturisirea păcatului! Ei trebuie şi să scoată idolii din mijlocul lor (cf. Geneza 35.2). Iată piatra de încercare pentru o lucrare autentică în conştiinţă. Poporul înţelege. Apoi auzim aceste cuvinte care ne mângâie: „Sufletul Său a fost îndurerat de nenorocirea lui Israel” (v. 16). Câtă tandreţe din partea lui Dumnezeu pentru poporul Lui necăjit! Oare va simţi El mai puţin astăzi pentru copiii Săi?

CUVÂNTUL LUI DUMNEZEU PENTRU ASTĂZI

coordonatori Bob & Debby Gass

ASEMĂNAREA CHIPULUI SĂU | Fundația S.E.E.R. România

„Pe aceia pe care i-a cunoscut… i-a hotărât să fie asemenea chipului Fiului Său…” (Romani 8:29)

Deoarece Dumnezeu este atât Creatorul, cât și Răscumpărătorul nostru, noi suntem chemați să fim „asemenea chipului Său” în ambele domenii. Așadar, a deveni mai asemănători cu Creatorul înseamnă a deveni mai creativi. Atunci când ne folosim imaginația sfințită pentru a sluji obiectivelor Sale, facem ceea ce Dumnezeu face cel mai bine și iubește cel mai mult. Iar Tatăl nostru ceresc Se bucură profund de acest lucru! La fel cum noi sărbătorim creativitatea copiilor noștri, așa și Dumnezeu sărbătorește creativitatea copiilor Lui care suntem! Ai observat de câte ori se spune în Psalmi să cântăm o cântare nouă? Porunca de a crea (a compune) este repetată de cel puțin șase ori. Cu cât descoperi mai multe lucruri despre Dumnezeu, cu atât Îl iubești mai mult. Și cu cât Îl iubești mai mult, cu atât mai mult ai nevoie de noi modalități de a-ți exprima dragostea! Cei mai mulți dintre noi nu se consideră drept persoane creative, dar asta pentru că definim creativitatea în mod greșit! Ne gândim la ea în termeni de capodopere de artă, invenții sau idei antreprenoriale. Dar aceasta este doar o fațetă îngustă. Creativitatea nu este doar pentru artiști, inventatori sau antreprenori; ea este vitală în toate aspectele vieții. În termeni generici, creativitatea este orice utilizare a imaginației. Da, este posibil ca în trecut să ne fi folosit imaginația în scopuri greșite. Dar, după nașterea- din-nou, imaginația noastră este răscumpărată, astfel încât poate fi folosită pentru a-L glorifica pe Dumnezeu. Dacă Dumnezeu este infinit de creativ, iar noi nu doar că suntem creați după chipul Său, ci suntem chemați să fim asemenea chipului Său, atunci creativitatea nu este opțională, ci este o dimensiune a maturității spirituale!

Posted in Romanian devotionals and tagged , , , , | Lasă un comentariu
10 ian. 2025

10 Ianuarie 2025

DOMNUL ESTE APROAPE

Oricine a lăsat case, sau frați, sau surori, sau tată, sau mamă, sau soție, sau copii sau ogoare, pentru Numele Meu, va primi însutit și va moșteni viața eternă.

Matei 19.29

Domnul Isus prezintă în acest verset cele mai tandre și mai puternice relații pământești. Afecțiunea omenească însă nu se apropie deloc de adâncimea și de intensitatea iubirii Lui. Ești singur și deznădăjduit? Ai pierdut pe cineva sau ceva drag? Domnul nostru Isus este Cel a cărui prezență și comuniune poate compensa orice pierdere și poate umple orice gol. Dacă ești părăsit, adu-ți aminte de Cel care șade pe tron în ceruri și a Cărui dragoste este mai adâncă decât marea și la fel de necuprinsă precum veșnicia.

Cine poate cântări o astfel de binecuvântare? Ea aparține celui care face voia Tatălui din ceruri (Matei 7.21), celui care reflectă gândurile Domnului Isus și este călăuzit de Duhul, a cărui viață este reglementată de Cuvântul lui Dumnezeu în umblarea de zi cu zi, și care are ca țintă să devină un creștin smerit, ceresc, asemenea lui Hristos.

Dacă oamenii socotesc un lucru de dorit să fie iubiți de cei mari și buni de pe pământ, cu cât mai de dorit este să fim iubiți de Cel aflat acum în slavă! Dragostea unui părinte ori a unui frate pălește în comparație cu dragostea Lui. Să ne gândim la acest lucru: El ne privește cu dragoste, pe noi, niște făpturi pe cât de neînsemnate pe atât de nevrednice, și nu-I este rușine să ne numească frați (Evrei 2.11). Am cunoscut noi și am crezut dragostea pe care Dumnezeu o are față de noi (1 Ioan 4.16)? Cât de sărăcăcios este răspunsul nostru la o asemenea dragoste!

J. R. MacDuff

SĂMÂNȚA BUNĂ

În casa Tatălui Meu sunt multe locuințe. Dacă nu ar fi așa, v-aș fi spus; pentru că Mă duc să vă pregătesc un loc.

Ioan 14.2

Reclame pentru locuințe

Reclama din noua revistă lunară le promite cititorilor mai mult confort în casele lor. Idei noi, moderne, îl ajută pe proprietar să-și facă un cămin mai frumos și mai comod. Atunci m-am gândit: „Dar cum este cu aceia care nu au o casă a lor sau care nu-și pot permite să facă îmbunătățiri, deoarece au dificultăți sau chiar sunt șomeri? Dar cu aceia care sunt sub nivelul sărăciei? Pentru ei, această revistă este inutilă“. Doar cei care își pot permite să aibă o casă și care o pot întreține sunt ținta reclamei. Nu am nimic împotriva confortului, dar starea mea de bine depinde mai mult de factori interni, cum ar fi relația mea cu Dumnezeu, cu soția și cu copiii mei, precum și cu vecinii.

Domnul Isus Hristos le-a spus odată ucenicilor Săi despre locuințe în cer. Ei nu știau nimic pe această temă. Nu bănuiau nicidecum că vor avea o locuință eternă, cerească, în casa Tatălui. Acolo unde Dumnezeu Tatăl este acasă, într-o atmosferă de iubire și de pace, acolo vor veni și cei răscumpărați. Este clar că acolo nu va putea intra nimic rău. Cu cerul nu se potrivește nicio răutate și niciun om care continuă să trăiască în păcat. Pentru toți ceilalți, Isus Hristos este Calea pentru a ajunge în cer. Prin credința în El, ei sunt schimbați și devin potriviți pentru a fi în prezența lui Dumnezeu. Promisiunea lui Isus este pentru ei asigurarea că vor fi cu El în casa Tatălui pentru eternitate. Și aceasta le dă puterea pentru a suferi multe necazuri pe pământ.

Citirea Bibliei: Osea 10.1-15 · Iacov 5.1-6

SCRIPTURILE ÎN FIECARE ZI

de Jean Koechlin

Judecători 6:1-13

Israel reîncepe să facă ce este rău în ochii Domnului, care de această dată Se foloseşte de Madian pentru a disciplina poporul, în maniera anunţată în Deuteronom 28.33. În fiecare an, la timpul recoltei, madianiţii obişnuiau să se suie în număr mare, ca lăcustele, punând stăpânire pe merinde şi pe animale, prădând şi făcând ravagii în toată ţara.

Ce face Satan pentru a-l slăbi pe cel credincios, pentru a-l determina să ajungă „foarte secătuit”? Se străduieşte cu tot dinadinsul să-i ia hrana!

N-aţi remarcat cum toate împrejurările par uneori să coalizeze împotriva noastră pentru a ne împiedica să citim Scriptura sau să mergem la adunarea celor credincioşi? Este lucrarea diavolului, cu siguranţă. El cunoaşte puterea pe care noi o obţinem în felul acesta şi se teme de ea.

Mulţi tineri visează să devină foarte puternici, să fie campioni chiar. Pentru aceasta, ei trebuie să-l imite pe Ghedeon! Iată un om tare (v. 12), energic, care-şi dă osteneala să-şi asigure existenţa şi să-şi protejeze familia de foamete! Puternic şi viteaz! Desigur, aici nu este vorba de putere musculară, ci de curaj şi de o inimă hotărâtă pentru Domnul. Dumnezeu, care ne priveşte(v. 14), vede dacă noi manifestăm aceste virtuţi în viaţa de fiecare zi.

CUVÂNTUL LUI DUMNEZEU PENTRU ASTĂZI

coordonatori Bob & Debby Gass

CONTROLEAZĂ-ȚI LIMBA! | Fundația S.E.E.R. România

„Dacă nu greşeşte cineva în vorbire, este un om desăvârşit şi poate să-şi ţină în frâu tot trupul.” (Iacov 3:2)

Biblia are multe de spus cu privire la pericolele pe care le prezintă limba.

Iacov dedică un întreg capitol acestui subiect și spune: „Dacă nu greşeşte cineva în vorbire, este un om desăvârşit şi poate să-şi ţină în frâu tot trupul.” Iată un aspect al stăpânirii de sine demn de luat în considerare!

Înțeleptul grec Publius a spus: „Mi-am regretat adesea vorbirea, dar niciodată tăcerea”.

Romancierul William Edward Norris a scris: „Dacă buzele tale vor să se ferească de greșeli, cinci lucruri trebuie observate cu atenție: cui vorbești, despre cine vorbești, cum, când și unde vorbești!”

Psalmistul David o spune astfel: „Voi veghea asupra căilor mele, ca să nu păcătuiesc cu limba; îmi voi pune frâu gurii cât va sta cel rău înaintea mea.” (Psalmul 39:1).

Exact de asta este nevoie: de un frâu! David vorbește despre un angajament conștient de a fi atent la ce spui, iar dacă vrei să realizezi acest lucru, iată trei principii pe care trebuie să le respecți:

1) Gândește mai întâi. Înainte de a vorbi, ia o pauză de zece secunde și pre vizualizează mental cuvintele; sunt corecte sau exagerate? Amabile sau tăioase? Nefolositoare sau necesare? Recunoscătoare sau plângăcioase? Ceea ce nu spui astăzi, nu va trebui să explici mâine.

2) Vorbește mai puțin. Șansele de a intra în necazuri cresc exponențial atunci când vorbești prea mult. De aceea, vorbitorilor compulsivi le este adesea greu să-și păstreze prietenii. Așadar, conservă-ți energia verbală!

3) Începe acum! Ai acumulat deja destule informații, așa că știi cum poți să-i pui frâu limbii. Deci, pune-ți frâu la limbă începând din aceste momente… și vei constata că viața ta se va îmbogăți!

Posted in Romanian devotionals and tagged , , , , | Lasă un comentariu
09 ian. 2025

9 Ianuarie 2025

DOMNUL ESTE APROAPE

Tatăl iubește pe Fiul.

Ioan 3.35

Când este vorba despre dragostea lui Dumnezeu față de lume, este dată o măsură, deși ea este infinită; când însă este vorba despre dragostea Tatălui față de Fiul, nu poate fi dată nicio măsură. Mărturia răsună în toată măreția demnității ei: „Tatăl iubește pe Fiul“, iar credința acceptă aceasta cu toată bucuria. Însă chiar dacă Tatăl nu poate da nicio măsură pentru această dragoste, El dă o măsură a mărturiei cu privire la dragostea Lui față de Fiul: haina pestriță a lui Iosif, mărturia publică a dragostei Tatălui, își are echivalența binecuvântată în cerurile deschise ale Noului Testament. Cerurile nu au fost deschise niciodată fără ca acest lucru să fi avut legătură cu Hristos, iar când au fost deschise, ele au dat întotdeauna o nouă mărturie cu privire la plăcerea pe care Tatăl Și-a găsit-o în diversele haruri ale Fiului.

Tocmai ce Hristos Își luase locul de Slujitor al Domnului pe pământ, că cerurile au și fost deschise asupra Lui, pentru ca oștile din cer să poată privi jos la un Om aflat pe pământ, despre care Tatăl poate spune: „Acesta este Fiul Meu Preaiubit, în care Îmi găsesc plăcerea“ (Matei 3.17). Puțin mai târziu, cerurile se deschid din nou, pentru ca un om de pe pământ să poată privi spre ceruri și să dea mărturie despre „Fiul Omului“ care Se află în cer (Fapte 7.55,56). De asemenea, nu este departe ziua în care cerurile vor fi deschise pentru ca Fiul Omului să vină în glorie ca „Împăratul împăraților și Domnul domnilor“ cel biruitor (Apocalipsa 19.11-16).

După ce va veni ca Împăratul împăraților, cerurile se vor deschide din nou, pentru ca îngerii care urcă și coboară să poată da mărturie despre Fiului Omului care împărățește în glorie pe pământ (Ioan 1.51). În aceste ocazii strălucite Îl vedem pe Domnul nostru Isus îmbrăcat cu haina pestriță. Cu alte cuvinte, în aceste ceruri deschise vedem desfătarea pe care Tatăl Și-o găsește în Hristos, ca Fiu al Său preaiubit aflat într-o poziție smerită; ca Fiu al Omului, aflat în gloria cerească; ca Împărat al împăraților și Domn al domnilor, venind să împărățească pe pământ ca Fiu al Omului, cu slavă și putere supremă.

H. Smith

SĂMÂNȚA BUNĂ

Fiind vrăjmași, am fost împăcați cu Dumnezeu prin moartea Fiului Său.

Romani 5.10

Yang-Won Son (2)

Cum a reacționat pastorul coreean Yang-Won Son la știrea că ucigașul fiilor săi era condamnat pentru a fi executat? Într-un mod complet diferit de ceea ce s-ar fi așteptat cei mai mulți, el a trimis-o pe fiica lui de 13 ani în oraș, în locul unde trebuia să aibă loc execuția, pentru a transmite un mesaj care i-a șocat pe toți: „Tatăl meu cere ca acela care i-a împușcat pe frații mei“ – aici ea s-a oprit pentru a-și înghiți lacrimile și și-a mușcat buzele – „să nu fie ucis, nici să nu fie maltratat“. Ea a izbucnit în plâns. Cererea tatălui ei a mers chiar mai departe, căci el a solicitat să i se permită să-l adopte pe ucigaș ca fiu al lui. În cele din urmă, cererea i-a fost aprobată. Ucigașul Chai-sun a fost adoptat de familie.

Acest incident emoționant i-a pus pe mulți pe gânduri: era numai har. Ce dar de neimaginat pentru un ucigaș care merita exact opusul…!

Aceasta este șansa de necuprins pe care Dumnezeu o oferă oricărui om. Suntem vinovați pentru moartea Fiului Său, Isus Hristos, indiferent dacă suntem sau nu conștienți de aceasta. El a murit pentru noi. Acum Dumnezeu dorește să ne primească în calitate de copii ai Săi, pentru ca noi să fim din familia Lui și să devenim moștenitori ai Lui. Așa de mare este harul lui Dumnezeu!

Citirea Bibliei: Osea 9.1-17 · Iacov 4.11-17

SCRIPTURILE ÎN FIECARE ZI

de Jean Koechlin

Judecători 5:12-31

Dacă imnul lui Barac şi al Deborei Îi atribuie pe drept Domnului onoarea victoriei, fiecare seminţie implicată în ea trebuie să-şi primească lauda sau dezaprobarea pe care o merită. Unele seminţii au luat parte activ la lupte. De exemplu, Zabulon şi Neftali şi-au riscat vieţile (v. 18; comp. cu Rom. 16.4; Filipeni 2.30). Alte seminţii, din contră, nu s-au angajat, din cauza laşităţii sau a leneviei. Dintre acestea făceau parte şi cele două seminţii şi jumătate: Ruben, în ciuda unor „mari hotărâri ale inimii” şi a ezitărilor sale, a rămas cu turmele care-i mai fuseseră piatră de poticnire, determinându-L să-şi aleagă moştenirea dincolo de Iordan; la fel Galaad (Gad şi Manase;v. 17).

Dan şi Aşer, reţinuţi de comerţ şi de afaceri, nu şi‑au părăsit nici corăbiile, nici porturile. Domnul nu Se poate folosi nici de oamenii nehotărâţi (corăbiile), nici de cei prea ocupaţi (porturile). Mai devreme sau mai târziu ni se oferă ocazia să arătăm ce are prioritate în viaţa noastră. Sunt acestea interesele poporului lui Dumnezeu, bunăstarea adunării? Sau, mai degrabă, ne asemănăm cu aceia despre care ap. Pavel putea  spune cu tristeţe că ei „caută cele ale lor, nu cele ale lui Isus Hristos”? (Fil. 2.21).

Comparând v. 12 din acest cap. cu Ps. 68.18, citat în Ef. 4.8, Îl vedem pe Hristos Învingătorul eliberându-i pe prizonierii lui Satan şi înălţându-Se apoi la cer în triumf.

CUVÂNTUL LUI DUMNEZEU PENTRU ASTĂZI

coordonatori Bob & Debby Gass

CUM SĂ-ȚI GĂSEȘTI PROPRIA VALOARE | Fundația S.E.E.R. România

„…Toate aceste lucruri vi se vor da pe deasupra.” (Matei 6:33)

Dacă faci parte din ecuația Împărăției lui Dumnezeu și citești Cuvântul Lui, acolo descoperi ce simte El pentru tine și afli și ce vei primi „pe deasupra”. Ca urmare, amintirile tale încep să se vindece, stima de sine este restabilită și încetezi să-ți mai dorești calitățile/darurile altora! Când se întâmplă acest lucru, nu mai crezi că „tovărășia oricui este de preferat în locul tovărășiei mele”.

Într-un sondaj efectuat în rândul unor cupluri presupus fericite, peste 50% au declarat că nu s-ar mai căsători cu aceeași persoană! De ce? Pentru că răspunsul la singurătate nu-l reprezintă oamenii, ci scopul!

Apostolul Ioan era prizonier în insula Patmos, când Dumnezeu i-a arătat gloria cerului și a putut scrie cartea Apocalipsa. Apostolul Pavel era singur într-o temniță romană când a scris o bună parte din Noul Testament. Dumnezeu a făcut unele dintre cele mai bune lucrări ale Sale atunci când era singur, fără ca nimeni să-L aplaude, iar când S-a uitat la tot ce făcuse „iată că erau foarte bune.” (Geneza 1:31)

Poți să declari și tu, cu privire la tine, că ai sau produci valoare? Este frumos când ceilalți te vorbesc de bine, dar când tu însuți poți vorbi de bine despre tine, asta reflectă opinia ta despre tine – ori, cu ea trăiești în fiecare zi!

Mulțumim lui Dumnezeu pentru toți cei dragi plecați în veșnicie și a căror plecare ne-a învățat cum să trăim singuri și să ne folosim de singurătate ca să lucrăm pentru Împărăția Sa. Undeva, dincolo de singurătate, există o mulțumire născută din necesitate. Atunci când opțiunile se reduc sau ușile se închid în domeniul fizic, omenesc, găsești deschideri în domeniul spiritual.

Așadar, lucrează la aprofundarea relației tale cu Dumnezeu! Pe măsură ce o vei face, vei găsi bucurie și vei dezvolta în același timp calități care te vor face să fii plăcut persoanelor potrivite.

Acesta este motivul pentru care Domnul Isus a spus că atunci când „cauți mai întâi Împărăția lui Dumnezeu și neprihănirea Lui… toate celelalte lucruri ți se vor da pe deasupra”… inclusiv stima de sine!

Posted in Romanian devotionals and tagged , , , , | Lasă un comentariu

Navigare în articole

← Older Entries
Newer Entries →