Mana Zilnica

Mana Zilnica

Archive for the tag “religie”

11 oct. 2025

11 Octombrie 2025

DOMNUL ESTE APROAPE

Cel semănat pe locurile stâncoase, acesta este cel care aude Cuvântul și îndată îl primește cu bucurie.

Matei 13.20

Foarte mulți oameni din țările creștine se recunosc de partea creștinismului numai pentru că părinții lor au fost creștini sau pentru că așa se obișnuiește în țara în care trăiesc. Astfel, ei „cred“, primesc Cuvântul într-un sens limitat, dar nu îl posedă cu adevărat și nu îl păstrează.

Omul, în special acela cu o gândire idealistă, se lasă ușor impresionat de anumite gânduri ale lui Dumnezeu. De exemplu, el consideră planul de mântuire al lui Dumnezeu ca fiind unul măreț și poate face progrese rapide în înțelegerea anumitor adevăruri. Poate arăta un interes mare pentru profeție și poate considera principiile din predica de pe munte ca fiind fără îndoială etice. Dar există marele pericol ca, prin toate acestea, conștiința să nu fie atinsă. Domnul dorește să-i avertizeze pe ascultătorii Cuvântului de acest pericol. Sămânța Cuvântului lui Dumnezeu există, dar nu i se permite să prindă rădăcină. Cuvântul a fost primit numai superficial, cu un anumit entuziasm, dar nu a acționat asupra conștiinței.

La această stare contribuie în parte și vestitorii Cuvântului. Nu tind oare mulți dintre ei să prezinte evanghelia într-un mod plăcut? Se mai vorbește despre recunoașterea și mărturisirea păcatului? Se mai vorbește, de fapt, despre păcat? Sau se vorbește despre o predare cu bucurie? O primire sentimentală a evangheliei nu este nimic altceva decât „foc străin“ (Levitic 10.1). De altfel, „evanghelia“ nu este o „veste plăcută sau îmbucurătoare“, așa cum se aude spunându-se deseori. Nu, ci evanghelia înseamnă „vestea bună“. Când oamenii aud că trebuie să se pocăiască, dacă nu vor să meargă veșnic în pierzare, atunci aceasta nu este o veste plăcută. Dar există ceva bun în această veste, care poate să-l miște pe om să se întoarcă la Dumnezeu. Într-adevăr, este o veste bună faptul că Tatăl L-a trimis pe Fiul ca Mântuitor al lumii.

C. Briem

SĂMÂNȚA BUNĂ

Dacă spun adevărul, de ce nu Mă credeți?

Ioan 8.46

Dezertori

Isus Hristos stătea înaintea autorității supreme a statului. El a mărturisit liber adevărata Lui identitate și misiunea pe care o avea. El nu a spus altceva decât adevărul, deși acel lucru a însemnat pentru El sentința la moarte. Să comparăm aceasta cu una dintre tristele deconspirări din anii recenți. Un politician binecunoscut a mărturisit, în sfârșit, după numeroase dezmințiri, că a fost implicat în activități îndoielnice pentru un serviciu secret străin. Șocul și dezamăgirea i-a lovit profund pe prieteni, așa că nu e de mirare că nimeni nu a venit pentru a-l sprijini. Acel om nu avusese curajul nici să înceteze cu asocieri ilegale, nici să-și mărturisească fapta și să înfrunte consecințele, nici să spună adevărul măcar familiei sale. De ce amintim un astfel de caz îngrozitor? Pentru că fiecare trebuie să înceteze cu vechiul fel de a trăi și să își mărturisească păcatele înaintea lui Dumnezeu. Toți suntem dezertori. Oricine continuă să încerce să ascundă lucruri de Dumnezeul Atotștiutor trebuie să poarte consecințele. Isus Hristos, Fiul lui Dumnezeu, merită încrederea noastră. Toate cuvintele Lui au fost adevărate, inclusiv oferta Lui să salveze de la pierzare veșnică pe oricine vine la El.

Când, la sfârșitul unui război, regina Victoria a oferit iertare dezertorilor care au fost cunoscuți, ea a pus o condiție: să se prezinte în fața ei. Unul putea spune: este o cursă; altul: îmi păstrez secretul vinovăției și-mi continui viața; altul: n-am trădat, ci doar am refuzat să lupt; altul: iertare cu prețul acesta nu-mi trebuie. Ultimul a zis: eu voi merge; regina nu poate să nu-și țină promisiunea.

Citirea Bibliei: Isaia 42.1-17 · Evrei 7.1-17

SCRIPTURILE ÎN FIECARE ZI

de Jean Koechlin

2 Cronici 15:1-19

Asa a fost credincios. Prin Azaria, Dumnezeu îl va în­curaja şi mai departe.

Cuvântul Dom­nului nu este mai puţin ne­cesar după bătălie, faţă de cât este î­na­intea ei; pentru că ten­dinţa naturală după bătă­lie este de rela­xare. „Fiţi tari şi să nu vă slăbească mâinile“, îi îndeamnă profetul, adăugând această promi­siune: „pentru că este o răsplă­tire pentru lucrul vostru“ (v. 7). Aceste cuvinte au efect.

Asa, plin de energie, îndepăr­tea­ză urâciunile din toată ţara şi res­tabileşte serviciul la al­tarul Domnului. Zel remar­cabil, care îi antre­nea­ză nu numai pe cei din Iuda şi din Be­niamin, ci şi pe „mulţi din Israel, din alte seminţii“ (v.9). Ace­laşi lucru se aplică devotamen­tului pe care noi îl ară­tăm Domnului. Acesta îi va în­cu­raja pe alţi credin­cioşi, care sunt probabil mai ti­mizi, să-şi arate cre­din­ţa. Este o experienţă pe care mulţi au avut-o în special în timpul ser­­vi­ciului militar.

„O inimă ata­şa­tă sincer de Domnul, iată ceea ce vorbeşte cu a­de­vă­rat con­ştiinţei alto­ra” [W.K.].

Asa înţelege că nu poa­te să ceară poporului o curăţire com­pletă, dacă el în­suşi nu dă un exemplu în propria-i casă. De aceea nu e­zi­tă s-ope­dep­sească pe Maaca, regi­na mamă, luân­du-i coroana şi transformându-i idolul în praf şi cenuşă.

CREDE-L PE DUMNEZEU ÎN POFIDA VREMURILOR! | Fundația S.E.E.R. România

„Destoinicia noastră, dimpotrivă, vine de la Dumnezeu…” (2 Corinteni 3:5)

Ghedeon avea o armată formată din 32.000 de oameni, mult depășită numeric de madianiți… dar Dumnezeu i-a spus: „Ai prea mulți oameni…” El îl instruiește pe Ghedeon să elibereze pe oricine se teme, iar Ghedeon își vede rândurile subțiate cu două treimi din armată – acum mai avea vreo zece mii de oameni. Dumnezeu i-a spus din nou: „Tot prea mulți oameni sunt!”… și-i reduce armata lui Ghedeon la trei sute de oameni. În acel moment, șansele lui de câștig trebuie că erau cam de unu la un milion.

Dar lucrurile nu se opresc aici! Dumnezeu îi ordonă lui Ghedeon să-i atace pe madianiți înarmați cu… trâmbițe și ulcioare! Și, surpriza supremă: Israelul câștigă! De ce a procedat Dumnezeu astfel? Pentru că dacă Ghedeon ar fi atacat cu 32.000 de oameni și ar fi câștigat, israeliții ar fi crezut că numărul și vitejia lor și-au spus cuvântul, iar Dumnezeu ar fi primit un merit limitat. Dar Dumnezeu are dreptul, merită și dorește credit total!

Când trei sute de oameni, „înarmați” cu trâmbițe și ulcioare, înving o armată masivă – Dumnezeu primește toată gloria (vezi Judecători 7). De ce? Deoarece o astfel de victorie depășește orice calcul sau închipuire! De prea multe ori, rugăciunile noastre se reduc la cererea ca Dumnezeu să ne mărească șansele de învinge… Ne dorim ca totul să fie în favoarea noastră! Dar poate că Dumnezeu vrea ca șansele să ne fie potrivnice, astfel încât să fim martorii unui miracol de proporții divine. Credința înseamnă să ai încredere în Dumnezeu, indiferent cât de infime sunt șansele.

Circumstanțele noastre imposibile sunt ocazii de a experimenta o nouă dimensiune a gloriei lui Dumnezeu. Te confrunți cu o situație care, din punct de vedere uman, îți depășește capacitatea de a face față? Recitește versetul cu care am început: „Nu că noi, prin noi înşine, suntem în stare să gândim ceva ca venind de la noi. Destoinicia noastră, dimpotrivă, vine de la Dumnezeu…” (2 Corinteni 3:5) Azi, încrede-te în Dumnezeu – în ciuda oricărei crize, a circumstanțelor potrivnice, a șanselor mici sau a vremurilor tulburi!

Posted in Romanian devotionals and tagged , , , , | Lasă un comentariu
08 oct. 2025

8 Octombrie 2025

DOMNUL ESTE APROAPE

Doamne, amintește-Ți de David, de toate necazurile lui! Cum I-a jurat el Domnului, a făcut un jurământ Puternicului lui Iacov: „Nu voi intra în cortul casei mele, nu mă voi sui pe așternutul patului meu, nu voi îngădui ochilor mei să doarmă, pleoapelor mele să dormiteze, până nu voi găsi un loc pentru Domnul, locașuri pentru Puternicul lui Iacov“.

Psalmul 132.1-5

Psalmul 132 ne arată că David dorise încă din tinerețea lui să construiască un templu pentru chivotul lui Dumnezeu, chivot care era simbolul prezenței lui Dumnezeu în mijlocul poporului Său Israel. A venit apoi timpul când David s-a odihnit de luptele cu vrăjmașii săi și și-a pus în gând să înceapă construcția templului. Dumnezeu însă nu i-a permis să facă acest lucru, amintindu-i că el era un om de război, care vărsase mult sânge de-a lungul anilor. Domnul i-a vorbit prin profetul Natan și i-a promis lui David că El Însuși avea să-i zidească o casă (2 Samuel 7.1; 1 Cronici 17).

De asemenea, Domnul i-a spus lui David că fiul său avea să-I construiască o casă și că El avea să-i întemeieze tronul pentru totdeauna (1 Cronici 17.10-14). Dumnezeu a spus despre Solomon că avea să fie un om al păcii și al odihnei și, de asemenea, că, în timpul domniei acestuia, El avea să-i dea lui Israel pace și liniște (capitolul 22.9,10). Solomon urma să fie o imagine a Domnului Isus care, într-o zi viitoare, va zidi o casă pentru gloria lui Dumnezeu.

David nu s-a supărat că nu i-a fost îngăduit lui să construiască templul, ci I-a fost recunoscător lui Dumnezeu pentru promisiunile minunate făcute lui și a început să facă pregătiri pentru templul pe care Solomon avea să-l zidească. Cantitățile enorme de aur, de argint și de diverse alte materiale pe care el le-a strâns pentru templu ne sunt prezentate în detaliu în 1 Cronici 29.1-5. La acestea s-au adăugat și cele oferite de conducătorii poporului și de poporul însuși. Să nu ne răzvrătim niciodată atunci când planurile noastre ambițioase sunt stopate, ci să așteptăm ca Dumnezeu să ne arate planurile Sale pentru viața noastră, recunoscând faptul că gândurile și căile Lui sunt cu mult mai înalte decât gândurile și căile noastre.

E. P. Vedder, Jr.

SĂMÂNȚA BUNĂ

Copilașilor, să nu iubim cu cuvântul, nici cu limba, ci în faptă și în adevăr.  Și aceasta este porunca Lui: să credem în Numele Fiului Său Isus Hristos și să ne iubim unii pe alții.

1 Ioan 3.18,23

Kiko și Majan (1)

În anul 1930, un misionar a ajuns pe o insulă din Japonia. Acolo, într-un mic sat, el a întâlnit doi frați, Kiko și Majan, și le-a oferit o Biblie, pe care ei au și început s-o citească. Într-o dimineață, Kiko îi spune fratelui său: „Cartea aceasta este plină de surprize! Scrie aici că trebuie să ne iubim și să ne ajutăm unii pe alții. Hai să începem de astăzi să trăim după aceste idei“. În zilele următoare, un cerșetor trecea prin sat. Kiko și Majan l-au invitat în casă și i-au dat ceva de mâncare. Acesta s-a mirat de o asemenea primire, iar ei i-au explicat: „Citim o carte care ne vorbește despre un Dumnezeu iubitor, care este ca un Tată pentru noi. El vrea numai lucruri bune pentru noi. L-a trimis pe Fiul Său, Isus Hristos, ca să ne salveze de păcatele noastre“. Cerșetorul a vrut să audă și mai mult, așa că și-a luat obiceiul de a veni în fiecare zi pentru a-i asculta pe cei doi frați citind din carte. Vestea răspândindu-se, li s-au alăturat alții, formând în curând un întreg auditoriu. Tot mai mulți săteni s-au hotărât să-L urmeze pe Isus. Treptat, atmosfera din sat s-a schimbat: multe din vechile obiceiuri au dispărut, iar superstițiile lor ancestrale și datinile lor religioase japoneze au fost abandonate. Acum, oamenii se ajutau unii pe alții și erau din ce în ce mai puține certuri. Cu adevărat un miracol s-a produs: toți locuitorii acelei insule pierdute în arhipelagul Japoniei au crezut în Isus Hristos! Începând cu cei doi frați, Kiko și Majan, în scurt timp, citind Biblia și împărtășind-o cu vecinii lor, întregul sat a început o viață nouă, trăind după învățăturile lui Isus.

Citirea Bibliei: Isaia 40.1-17 · Evrei 5.11-14

SCRIPTURILE ÎN FIECARE ZI

de Jean Koechlin

2 Cronici 13:1-12

Contrar instrucţiunilor Cuvântului (Deut. 21.15-17), Roboam l-a stabilit ca moştenitor şi succesor pe Abiia, fiul soţiei sale favorite, Micaia (sau Maaca, vezi 11.20-21), care era, de altfel, o idolatră (15.16). Dintr-o ase­menea necredincio­şie nu putea să rezulte decât o domnie rea. Şi totuşi, scurta istorie a acestui împărat conţine un pasaj bun, omis în „Împăraţi”, dar care nu a putut fi tre­cut sub tăcere în cartea noastră, a harului. Este vorba de războiul care izbucneşte între Abiia şi Ie­roboam. Potrivit cu Luca 14.31, era o ne­bunie din partea împăratului lui Iuda să meargă la război cu un număr de soldaţi pe jumătate faţă de cei ai adversarului său. Totuşi, Abiia are unele atuuri care, în ochii lui, îi compensează infe­rioritatea numerică. El le dezvăluie în cuvân­tarea ţinută în faţa arma­tei lui Israel. Iuda rămăsese încă în linia îm­părătească a lui David, avea încă forma adevărată de închinare, cu sacrificii, precum şi prezenţa Domnului. Abiia pretinde că nu L-a părăsit (v. 10), dovadă că nu se cunoştea pe sine. În sfârşit, exista la el o armă se­cretă, cea mai efica­ce dintre toate celelalte, şi căreia îi vom vedea mâine rolul decisiv pe care îl va juca: „trâmbiţele răsunătoare“ (v. 12).

FIULE RISIPITOR, VINO ACASĂ! | Fundația S.E.E.R. România

„Fiul cel mai mare… s-a întărâtat de mânie…” (Luca 15:25, 28)

Pilda fiului risipitor vorbește despre doi băieți și dragostea tatălui lor pentru fiecare.

Cel mai tânăr și-a dezonorat tatăl și a ajuns la cocina porcilor. Când s-a întors acasă, pierduse totul – cu excepția iubirii tatălui său. Așadar, indiferent cine ești sau ce ai făcut, Dumnezeu te iubește și te vrea în familia Sa. Domnul Isus a făcut o afirmație uimitoare: „Când era încă departe, tatăl său l-a văzut şi i s-a făcut milă de el, a alergat de a căzut pe grumazul lui şi l-a sărutat mult.” (Luca 15:20).

În cultura evreiască din vechime, se considera că nu se cuvenea/nu era demn pentru un bărbat în vârstă să alerge. Bărbații purtau veșminte lungi și largi și trebuiau să le ridice în jurul taliei pentru a alerga, expunându-și astfel lenjeria intimă. Dar tatălui nu i-a păsat de ceea ce credeau oamenii, lui i-a păsat de fiul său rebel!

Din păcate, fratele său mai mare nu gândea la fel. Înțelegi acum de ce o mulțime de frați mai mici preferă să fie la „porci” în coteț și nu vor să intre în biserică? Pentru că le este teamă că frații mai mari îi vor lovi cu palma rea a judecății, în loc să-i atragă în brațele primitoare ale iubirii.

Fratele mai mare dorește pedeapsă, dar tatăl oferă iertare. Fratele mai mare dorește vinovăție, dar tatăl oferă har. Fratele mai mare vrea răzbunare, dar tatăl vrea împăcare.

Vestea bună este că indiferent cât de jos ai căzut, să știi că imediat ce te vei întoarce, Îl vei descoperi pe Tatăl tău ceresc în fața ta, îndreptând către tine brațele Sale deschise și inima Sa iubitoare!

Posted in Romanian devotionals and tagged , , , , | Lasă un comentariu
06 oct. 2025

6 Octombrie 2025

DOMNUL ESTE APROAPE

Vreau deci ca bărbații să se roage în orice loc.

1 Timotei 2.8


     Este voia clară a lui Dumnezeu ca bărbații să se roage în orice loc. Fiul lui Dumnezeu este marele nostru Exemplu și în această privință. El S-a rugat la Iordan, în locuri pustii, pe munte, la mormântul lui Lazăr, în camera de sus, în Ghetsimani și la Golgota. El nu a avut o viață de rugăciune rigidă și legalistă, care să fi fost limitată la anumite locuri sau la anumite ore ale zilei.

Putem vedea că El S-a rugat în orice moment: înainte de răsăritul soarelui (Marcu 1.35), dimineața (Luca 23.34), după-amiaza (Luca 23.46), seara (Matei 13.23), în timpul nopții (Luca 6.12).

Dumnezeu le-a încredințat bărbaților o responsabilitate specială cu privire la rugăciunea în public. Acest lucru este îndeosebi adevărat în privința strângerilor laolaltă. Domnul Isus a spus cu privire la casa lui Dumnezeu: „Este scris: casa Mea va fi numită o casă de rugăciune“ (Matei 21.13). Locuința lui Dumnezeu trebuie să fie în mod special caracterizată de rugăciune. De vreme ce surorile trebuie să rămână în tăcere (1 Corinteni 14.34), este datoria fraților să se roage cu glas tare în adunări.

De ce, de exemplu, adunările pentru rugăciune sunt adesea cel mai puțin frecventate de credincioși? De ce există pauze atât de lungi între rugăciuni? Frați tineri, trebuie să vă lăsați folosiți de Dumnezeu și să vă rugați cu glas tare în strângerile pentru rugăciune! Domnul Se bucură să vă audă. Cu siguranță că mulți credincioși ar fi mai motivați să participe la adunările de rugăciune, dacă rugăciunile ar fi mai pline de viață, mai specifice, mai scurte și mai limpezi. Putem fi un exemplu pentru ceilalți și în această privință.

P. Svetlik

SĂMÂNȚA BUNĂ

Domnul a zis către voi: „Nu mergeți în Egipt! Să știți bine că astăzi v-am înștiințat“.

Astăzi, dacă auziți glasul Lui, nu vă împietriți inimile!

Ieremia 42.19; Evrei 4.7

Turistul din Alpi

Această întâmplare, petrecută în urmă cu câțiva ani într-un oraș din Alpi, ne arată cum Dumnezeu merge după fiecare dintre cei ai Săi, în mod individual, pentru a-i aduce înapoi la El.

Un credincios s-a oprit, în drumul lui spre gară, pentru a lua în mașină un turist. În timpul celor cinci minute de călătorie l-a abordat pe pasager cu privire la subiectul vital al vieții: „Credeți în Dumnezeu?“. Reacția turistului îi arăta șoferului că atinsese un punct sensibil. Nu era nici iritat, nici ofensat, ci, dimpotrivă, bucuros că este adus în discuție numele lui Dumnezeu. Atunci călătorul i-a povestit șoferului: „Cineva tocmai mi-a dat acest Nou Testament, iar eu m-am rugat în tăcere: Doamne, dacă exiști cu adevărat, atunci du-mă la timp la gară. Și nu numai să prind trenul, ci și să fiu întrebat despre Dumnezeu“.

Sunt astfel de momente în viață, în care simțim că Dumnezeu vorbește inimii noastre. Atunci trebuie să decidem: Îl ascultăm și luăm aminte la ceea ce ne spune, sau decidem noi înșine cum să ne conducem viața?

Astăzi, Dumnezeu ne-a „avertizat“ din nou. Fiecare trebuie să ne oprim din drum și să ne gândim la relația cu Dumnezeu. Apoi trebuie să luăm decizia vitală pentru salvarea noastră veșnică.

Citirea Bibliei: Isaia 38.1-16 · Evrei 4.10-16

SCRIPTURILE ÎN FIECARE ZI

de Jean Koechlin

2 Cronici 11:1-23

Divizarea lui Israel în două împărăţii a fost o judecată din partea lui Dumnezeu. Este deci o pierdere de timp pregătirea a o sută optzeci de mii de oameni aleşi, „pentru a răsturna“ situaţia. Roboam, avertizat de omul lui Dum­nezeu, renunţă la ideea sa. Îşi concentrează forţele ca să con­struiască cetăţi de apă­rare în scopul asigurării protecţiei şi a resur­selor de hrană pentru mica lui împărăţie.

În ceea ce-l priveşte, Ieroboam nu rămâne inactiv, dar ce dureros că el acţionează într-un alt sens! Temându-se ca nu cumva să-şi piardă influenţa dacă le va mai permite alor lui să meargă la sărbătorile din Ierusalim, stabileşte un cult naţional idola­tru, dezgustător în ochii lui Dumnezeu. Atunci preoţii şi leviţii din cele zece seminţii îşi arată ata­şa­mentul lor pentru Domnul şi pentru po­runcile Lui. Pără­sind ţara mânjită, ei merg să se stabilească în Iuda, pre­ferând să abandoneze tot ce aveau, decât să rămână aso­ciaţi cu păcatul. Ce mulţi sunt credincioşii care au făcut acelaşi lucru, din supunere faţă de Domnul!

Încurajaţi de exemplul acestor leviţi, alţi credincioşi aparţinând acestor zece se­min­ţii, probabil fără să-şi pără­sească defini­tiv ce­tăţile, încep să se suie de atunci la Ierusalim, pentru a aduce acolo jertfe după Cuvânt.

DUMNEZEU LUCREAZĂ! | Fundația S.E.E.R. România

„Acum privesc toate aceste lucruri ca o pierdere, faţă de preţul nespus de mare al cunoaşterii lui Hristos Isus, Domnul meu…” (Filipeni 3:8)

Experiențele pe care le-ai avut înainte de a-ți încredința viața lui Hristos, inclusiv lucrurile pe care le regreți, pot fi răscumpărate și puse în valoare.

Înainte ca Pavel să-L întâlnească pe Hristos pe drumul Damascului, viața lui fusese dedicată studiului Legii Vechiului Testament: „sunt tăiat împrejur a opta zi, din neamul lui Israel, din seminţia lui Beniamin, evreu din evrei; în ceea ce priveşte Legea, fariseu; în ceea ce priveşte râvna, prigonitor al Bisericii; cu privire la neprihănirea pe care o dă Legea, fără prihană.” (Filipeni 3:5-6)

Privind în urmă, este posibil ca Pavel să fi considerat că anii săi de studiu ca fariseu au fost irosiți. Dar Dumnezeu l-a pregătit pe Pavel ca să le arate evreilor că Hristos a fost împlinirea Scripturilor Vechiului Testament pe care el le cunoștea atât de bine. Este ușor să cădem în capcana de a crede că Dumnezeu nu începe să lucreze în viețile noastre până în ziua în care Îl cunoaștem pe Hristos ca Mântuitor. Scriptura spune că El „ne-a cunoscut mai dinainte”, ceea ce înseamnă că ne-a ales și ne-a pregătit cu mult înainte să-L cunoaștem (vezi Romani 8:29-30).

Psalmistul David spune că Dumnezeu a scris toate zilele vieții sale înainte ca acestea să existe (vezi Psalmul 139:16), iar acest lucru este valabil și pentru tine. Dumnezeu este la lucru în viața ta în moduri de care nu ești conștient!

Chiar și atunci când ești incapabil să-L vezi la lucru, Dumnezeu este întotdeauna activ în tine, înfăptuind buna Sa plăcere. Cine spune asta? Biblia: „Căci Dumnezeu este Acela care lucrează în voi şi vă dă, după plăcerea Lui, şi voinţa, şi înfăptuirea.” (Filipeni 2:13) Credința transformă întrebarea „Lucrează Dumnezeu?” în declarația plină de credință: „Dumnezeu lucrează!”

Posted in Romanian devotionals and tagged , , , , | Lasă un comentariu
27 sept. 2025

27 Septembrie 2025

DOMNUL ESTE APROAPE

Și toată adunarea fiilor lui Israel a plecat din pustia Sin, după călătoriile lor, la porunca Domnului; și au așezat tabăra în Refidim; și nu era apă de băut pentru popor. Și poporul s-a certat cu Moise; și ziceau: „Dați-ne apă să bem!“. Și Moise le-a zis: „Pentru ce vă certați cu mine? Pentru ce-L ispitiți pe Domnul?“.

Exod 17.1,2


     Dacă nu am cunoaște câte ceva despre răutatea propriilor noastre inimi, n-am putea înțelege insensibilitatea uimitoare a lui Israel față de toată bunătatea, credincioșia și puterea Domnului. Tocmai văzuseră pâinea coborându-se din cer pentru a hrăni șase sute de mii de oameni în pustie, iar acum sunt gata să-l ucidă cu pietre pe Moise, fiindcă îi adusese în pustie ca să moară de sete.

Nimic nu poate depăși în adâncime necredința și răutatea de deznădăjduit a inimii omenești, afară doar de harul îmbelșugat al lui Dumnezeu. Doar în acest har putem găsi alinare de simțământul tot mai apăsător al naturii noastre rele, pe care împrejurările o scot la iveală în adevăratul ei caracter.

Dacă israeliții ar fi fost duși direct din Egipt în Canaan, nu ar fi avut prilejul să manifeste astfel de caracteristici triste ale inimii omenești; și, ca o consecință, n-ar fi constituit exemple atât de prețioase pentru noi, căci umblarea lor vreme de patruzeci de ani în pustie ne furnizează o bogăție inexprimabilă de avertismente, de atenționări și de învățături. Din ea învățăm, pe lângă multe alte lucruri, cât de constantă este tendința inimii de a nu se încrede în Dumnezeu. Ea se poate încrede în orice altceva, dar nu în Dumnezeu. Mai degrabă se sprijină pe pânza de păianjen a resurselor umane, decât pe brațul unui Dumnezeu atotputernic, atotînțelept și infinit de plin de har. Cel mai mic nor este mai mult decât suficient pentru a ascunde de ea lumina feței binecuvântate a Lui. De aceea, bine spune Scriptura că „o inimă rea a necredinței“ se va dovedi întotdeauna gata „să se depărteze de Dumnezeul cel viu“ (Evrei 3.12).

C. H. Mackintosh

SĂMÂNȚA BUNĂ

O, dacă ai fi ascultat de poruncile Mele! Atunci pacea ta ar fi fost ca un râu și dreptatea ta ca valurile mării.

Isaia 48.19

Căsătoria creștină

Aceste cuvinte au fost adresate de Duhul Sfânt poporului Israel, însă ele se aplică în egală măsură căsătoriei creștine. De ce lipsește adesea o atmosferă de pace și de credință în multe familii? Versetul de azi ne dă răspunsul: pacea, credința și dreptatea merg împreună. Pacea e distrusă atunci când credincioșia este neglijată, iar credincioșia suferă atunci când intervin certurile și armonia dispare.

Dumnezeu ne-a dat instrucțiuni clare în legătură cu căsătoria. Oameni ai lui Dumnezeu au scris cărți bune în legătură cu acest subiect. Predici ușor de înțeles au răsunat frecvent. Și totuși, crește numărul căsătoriilor rupte, chiar și printre cei care mărturisesc a fi creștini cu adevărat. De ce așa? Pentru că instrucțiunile lui Dumnezeu vizavi de căsătorie nu sunt luate în serios. Mulți se străduiesc să ajungă la ținte efemere, alții neglijează Cuvântul lui Dumnezeu: case construite pe nisip!

Fiecare căsătorie creștină trebuie să fie clădită pe patru piloni: obligația reciprocă, dragostea față de celălalt, respectul unul față de altul și domnia lui Hristos. Obligația lor nu este doar o bucată de hârtie. Credincioșii știu că ei trebuie să împlinească promisiunile făcute înaintea lui Dumnezeu. Dumnezeu este sfânt și căsătoria a fost instituită de Dumnezeu.

Însuși Domnul Isus a spus: „Cei doi vor fi un singur trup, … deci, ce a unit Dumnezeu, omul să nu despartă“ (Matei 19.5,6).

Citirea Bibliei: Isaia 26.1-27.13 · Fapte 28.16-31

SCRIPTURILE ÎN FIECARE ZI

de Jean Koechlin

2 Cronici 5:1-14

Măreţul edificiu este terminat. Totuşi, obiec­tul principal încă lipseşte: chivotul sfânt. In­tro­du­cerea acestuia „la locul său, în partea din spate a casei, în Sfânta Sfintelor, sub aripile heruvimi­lor“ (v. 7), ne în­dreap­tă privirile spre Isus în locurile cereşti, preamărit de Dumnezeu În­suşi, centrul laudei universale, umplând cerurile şi pă­mântul cu gloria Sa. Isus face obiectul admi­ra­ţiei îngerilor (heruvimii; 1 Timotei 3.16) şi al adorării poporului Său binecuvântat. „Un singur glas“, dar cu diferite instrumente (v. 13). O singură cântare, cântarea cea nouă, intona­tă de mulţimea răscumpăraţilor, avându-şi fiecarenota sa particulară, darîntr-o perfectă armonie.

Dintre cele trei obiecte pe care chivotul le conţinuse: mana, în vasul ei de aur, toiagul preo­tului Aaron şi tablele legământului, numai aces­tea două din urmă rămân (v. 10). În decur­sul călătoriei israeliţilor, de acum sfârşită, Dumne­zeu le dăduse mana şi condusese pe popor până la Sine prin preoţi. Acum chivotul se află în Sion, în locul de odihnă al lui Dumnezeu, care Şi-a împlinit promi­siunea. Şi El Însuşi, în baza unui nou legământ garantat prin table, Se odihneşte în dragostea Lui în mijlocul poporului răscumpărat de El (Ţefania 3.17).

TREI PAȘI CĂTRE RESTAURAREA SPIRITUALĂ | Fundația S.E.E.R. România

„Nu vezi tu că bunătatea lui Dumnezeu te îndeamnă la pocăinţă?” (Romani 2:4)

Satan vrea să te convingă că greșelile tale sunt atât de grave, încât te descalifică în ochii lui Dumnezeu… deci nu ești demn de dragostea și harul Său, și ar trebui să-L eviți pe Dumnezeu cu totul. Nu-l crede! Ce-ai de făcut? Pune în practică următorii trei pași care duc la restaurarea spirituală:

1) Pocăința. Recunoaște-ți păcatul, renunță la el și încrede-te în sângele vărsat al Domnului Isus pentru a fi iertat. Dumnezeu te-a iubit când erai un păcătos… crezi că te iubește mai puțin acum, când ești unul dintre copiii Săi răscumpărați – chiar dacă ai greșit?!

2) Rambursarea datoriilor. Când acțiunile tale au rănit pe cineva, Domnul Isus îți spune ce să faci: „dacă îţi aduci darul la altar şi acolo îţi aduci aminte că fratele tău are ceva împotriva ta, lasă-ţi darul acolo, înaintea altarului, şi du-te întâi de împacă-te cu fratele tău; apoi vino de adu-ţi darul.” (Matei 5:23-24). Deci, dacă vrei să umbli în binecuvântarea lui Dumnezeu, urmează instrucțiunile Sale!

3) Refocalizarea. „Noi toţi privim cu faţa descoperită, ca într-o oglindă, slava Domnului şi suntem schimbaţi în acelaşi chip al Lui, din slavă în slavă, prin Duhul Domnului.” (2 Corinteni 3:18) Când te concentrezi pe tine însuți și pe eșecurile tale, te uiți în oglinda greșită. Când te concentrezi pe Hristos și pe dragostea și harul Său neclintit față de tine, te uiți în oglinda potrivită.

Vei fi schimbat devenind imaginea pe care te concentrezi. Dar slavă Domnului că agentul schimbării nu ești tu, ci Duhul Sfânt care trăiește în tine! El va continua să lucreze în viața ta pentru a te face tot mai mult asemenea Domnului Isus!

Posted in Romanian devotionals and tagged , , , , | Lasă un comentariu
24 sept. 2025

24 Septembrie 2025

DOMNUL ESTE APROAPE

Eu am încheiat un legământ cu părinții voștri în ziua când i-am scos din țara Egiptului, din casa robilor […] Dar părinții voștri nu M-au ascultat, nici nu și-au plecat urechea.

Ieremia 34.13,14


Lecții din viața lui Zedechia (1) – Ascultarea Îl glorifică pe Dumnezeu

Asedierea finală a Ierusalimului de către Nebucadnețar a început în al nouălea an al domniei lui Zedechia, în a zecea zi a lunii a zecea (Ezechiel 24.1,2). Probabil că Zedechia, căutând disperat o soluție, a mers la templu, înaintea Domnului (Ieremia 34.15), și „a făcut un legământ cu tot poporul care era în Ierusalim, ca să le anunțe eliberarea, ca fiecare să lase liber pe robul său și fiecare pe roaba sa“ (versetele 8 și 9). După aceasta, Faraon a ieșit împotriva babilonienilor, care au întrerupt pentru un timp asedierea Ierusalimului. Crezând că babilonienii au plecat de tot (capitolul 37.9) și că de acum totul va fi bine, cei din popor i-au luat înapoi în robie pe cei pe care-i eliberaseră. Prin urmare, Domnul a rostit o aspră judecată asupra lor. După ce făcuseră ceea ce era bine în ochii Lui, ei au profanat numele Său, rupând legământul făcut (capitolul 34.16).

Avem aici o atenționare pentru noi, cei care purtăm numele lui Hristos. În 2 Corinteni 3.3, apostolul Pavel spune: „Voi sunteți o epistolă a lui Hristos“. Noi deci putem fi singura epistolă sau „Biblie“ pe care oamenii din această lume o vor citi vreodată. Ca mădulare ale Trupului lui Hristos, acțiunile noastre trebuie să vorbească tuturor celor din jurul nostru despre Persoana Lui glorioasă și perfectă. Și nu numai atât, ci să ne aducem aminte că Domnul Isus Însuși a spus: „Dacă cineva Mă iubește, va păzi cuvântul Meu“ (Ioan 14.23). Este limpede că Zedechia n-a avut nici teamă, nici dragoste față de Domnul. Noi însă trebuie să arătăm că-L iubim pe Domnul prin faptul că păzim Cuvântul Său și umblăm potrivit cu acest Cuvânt, până când El va veni. Ascultarea celor credincioși glorifică numele Său.

A. Leclerc

SĂMÂNȚA BUNĂ

Hoțul nu vine decât să fure și să înjunghie și să distrugă. Eu am venit ca ele să aibă viață … Eu sunt Păstorul cel bun. Păstorul cel bun Își dă viața pentru oi, dar cel plătit și care nu este păstor, ale cărui oi nu sunt ale lui, vede lupul venind și lasă oile și fuge; și lupul le răpește și le împrăștie.

Ioan 10.10-12

„Hoțul“, „cel plătit“ și „lupul“

Ce binecuvântare că Isus Hristos a venit în lume! El Se ocupă de bunăstarea oilor Sale, asigurându-le nu numai mântuirea și libertatea, ci și viață din belșug. Aceasta este ceva ce depășește cu mult viața naturală și înseamnă a fi pe deplin fericit în dragostea lui Dumnezeu. Pentru aceasta, Păstorul cel bun a trebuit să guste moartea – o dovadă a iubirii supreme. Dar mai sunt și alții care acționează: hoțul, cel plătit care nu este păstor și lupul.

Hoțul îi reprezintă pe acei oameni, respectiv acele sisteme religioase, care fură din turmă adevărurile și binecuvântările biblice. Și câte nu se fac în numele creștinismului în zilele noastre, care, în loc să întărească credința, duc la sărăcire spirituală!

Cel plătit și care nu e păstor este exponentul celui care caută câștig de pe urma turmei, principala motivație pentru a sluji fiind nu oile, ci propria persoană. Dacă situația devine periculoasă, el se gândește numai la siguranța lui și la ceea ce îi este lui mai comod, așa că fuge, lăsând oile singure tocmai când au cea mai mare nevoie de îngrijire.

Lupul îi reprezintă pe profeții falși care iau turma în stăpânire pentru propriile lor scopuri și astfel împrăștie oile.

Citirea Bibliei: Isaia 22.1-25 · Fapte 27.14-26

SCRIPTURILE ÎN FIECARE ZI

de Jean Koechlin

2 Cronici 2:11-18

Am înţeles, atunci când meditam asupra cărţilor Împăraţilor, că Huram-Abi (sau Hiram), lucrătorul cel mai priceput dintre toţi, era o imagine a Duhului Sfânt. Tocmai sub călăuzirea luminată a acestui om, muncitorii pregătiţi de David îşi vor duce îndatorirea la bun sfârşit. În mod similar, cre­dinciosul va fi apt să servească numai lăsându-se călăuzit de Duhul lui Dumnezeu. Să vedem în cartea Fapte cum Duhul comunică apostolilor poruncile Dom­nului: Fapte 1.2; 8.29; 13.2, 4; şi să luăm seama la vocea Lui. El ne va spune adesea, cum le-a spus şi lui Pavel şi însoţitorilor lui, ŤNu face aceasta; nu merge acolo!ť (Fapte 16.6-7).

O sută cincizeci şi trei de mii şase sute de bărbaţi au fost număraţi ca să facă această lucrare. Unii erau hamali, alţii tăiau piatra, în sfârşit, alţii erau supraveghetori. Aici sunt sugerate trei forme de activitate creştină:

1) Să porţi poverile în rugă­ciune.

2) Să scoţi pietrele vii din cariera lumii şi să le dai acolo formă: este lucrarea evanghe­lis­tului şi a altor slujbe.

3) Să veghezi asupra lucrării şi asupra lucrătorilor.

Avem un detaliu remarcabil: forţa de muncă era compusă din acei canaaniţi, străini, odată vrăjmaşi şi în robie faţă de Israel. Sub domnia împăratului păcii, ei devin slujitori folositori.

TU, FACI CEEA CE TREBUIE? | Fundația S.E.E.R. România

„Am fost zidiţi în Hristos Isus pentru faptele bune pe care le-a pregătit Dumnezeu mai dinainte ca să umblăm în ele.” (Efeseni 2:10)

În cartea sa „Cum cresc oamenii de succes”, John Maxwell identifică trei tipuri de oameni:

1) Oameni care nu știu ce le-ar plăcea să facă. Le lipsește un simț puternic al scopului. Ei zăbovesc. Sunt în derivă. Nu au nicio idee despre ținta lor. Cred că principalul motiv este acela că nu se cunosc pe ei înșiși atât de bine pe cât ar trebui și astfel rămân nefocalizați în creșterea lor.

2) Oameni care știu ce le-ar plăcea să facă, dar nu o fac. Uneori nu fac ceea ce-și doresc pentru că se tem că acel lucru îi va determina să neglijeze alte responsabilități, cum ar fi să-și întrețină familia. Uneori nu sunt dispuși să plătească prețul pentru a învăța, a crește și a se apropia de locul în care își doresc să ajungă. Alteori, teama îi împiedică să schimbe direcția pentru a-și urma pasiunea. Indiferent de motiv, și ei își ratează potențialul.

3) Oameni care știu ce ar vrea să facă și o fac. Acești oameni împlinesc versetul: „Am fost zidiţi în Hristos Isus pentru faptele bune pe care le-a pregătit Dumnezeu mai dinainte ca să umblăm în ele.” Acest al treilea tip de oameni se cunosc pe ei înșiși, posedă un puternic simț al pasiunii și datoriei, sunt concentrați pe scop, se dezvoltă în domenii care îi ajută să se apropie de scopul lor, și fac ceea ce au fost creați să facă.

Cel mai bun cuvânt care îi descrie este „împlinit”. A te găsi pe tine însuți și a te dezvolta pe măsura potențialului tău pot fi dileme fără soluție. Tu trebuie să știi cine ești, pentru a-ți dezvolta potențialul… dar trebuie să crești, pentru a ști cine ești! Tu din ce categorie faci parte? Indiferent unde te afli, petrece timp cu Dumnezeu – și lăsă-L să te călăuzească!

Posted in Romanian devotionals and tagged , , , , | Lasă un comentariu
22 sept. 2025

22 Septembrie 2025

DOMNUL ESTE APROAPE

Eu, Isus, l-am trimis pe îngerul Meu, ca să vă mărturisească acestea în adunări. Eu sunt Rădăcina și Vlăstarul lui David, Steaua strălucitoare de dimineață.

Apocalipsa 22.16

Noul Testament pe scurt (27) – Apocalipsa

Apocalipsa este o carte profetică, scrisă de apostolul Ioan, care prezintă un sumar al căilor lui Dumnezeu cu omul. Istoria omului, care a început în Geneza într-o atmosferă de puritate, se încheie în Apocalipsa într-o sferă de judecată cauzată de vinovăția și de nelegiuirea omului, acumulate de-a lungul miilor de ani. Dumnezeul nostru măreț însă, cu calm și destoinicie, descurcă toate ițele încurcate de om și face judecata la momentul potrivit, după înțelepciunea Lui divină.

Apocalipsa are trei părți importante, prezentate în capitolul 1.19. Dacă ținem seama de ele, vom înțelege mai ușor această carte. Ele sunt acestea:

• „lucrurile pe care le-ai văzut“ (cele prezentate în capitolul 1);

• „lucrurile care sunt“ (cele prezentate în capitolele 2 și 3);

• „lucrurile care vor avea loc după acestea“ (cele prezentate în capitolele 4–22).

Prima secțiune este trecută; cea de-a doua se desfășoară în prezent; cea de-a treia este viitoare. În capitolele 2 și 3, Domnul Isus este prezentat ca Judecător al stării celor șapte adunări din Asia Mică, acestea oferind totodată o perspectivă profetică asupra istoriei Adunării, de la formarea ei și până la răpirea ei de către Domnul. Judecata trebuie să înceapă de la casa lui Dumnezeu.

Biruința completă a Domnului Isus, Împărăția Lui milenială, tronul Său de judecată mare și alb, gloria eternă a lui Dumnezeu în cerurile și pământul nou, toate acestea formează marile subiecte ale cărții. Ce apogeu glorios al planurilor mărețe ale lui Dumnezeu! Cât de potrivit, de asemenea, este că această ultimă carte din Cuvântul lui Dumnezeu declară binecuvântarea celor care o citesc, o ascultă și păzesc adevărurile ei sfinte!

SĂMÂNȚA BUNĂ

Dumnezeu, ridicându-L pe Slujitorul Său, vi L-a trimis întâi vouă, ca să vă binecuvânteze, întorcând pe fiecare de la răutățile voastre.

Fapte 3.26

Rakoto

În septembrie 2017, Rakoto a trebuit să facă o lungă călătorie cu motocicleta printr-o regiune din Madagascar, care era bântuită de tâlhari. Obosit din cauza condițiilor dificile de călătorie, s-a hotărât să se odihnească puțin. Locul părea abandonat, așa că s-a așezat la umbra unui copac și a adormit. La scurt timp însă s-a trezit înspăimântat; un bărbat stătea aplecat înspre el. Speriat, Rakoto a sărit imediat în picioare, însă bărbatul l-a asigurat că nu avea intenții rele.

„Cred că te-am recunoscut“, a spus acela, „altfel aș fi profitat de ocazie să te atac și să te jefuiesc de tot ce ai. Eram în închisoare anul trecut când ai venit să ne vorbești despre Isus și despre dragostea Lui. Ai lăsat un calendar cu versete din Scriptură pentru fiecare celulă. Am citit câteva rânduri care explicau ceva nou: că fiecare dintre noi este unic în ochii lui Dumnezeu. Nu m-am gândit niciodată că Isus a venit să ne mântuiască și să ne întoarcă de la răutățile noastre, ci eu credeam că a venit să ne condamne. M-a atras ideea că aș putea găsi în El puterea să trăiesc viața mea de zi cu zi în alt fel și să nu cad în căile mele vechi“.

Fostul hoț avea dreptate. Dumnezeu spune în Biblie că El nu Își găsește plăcerea în moartea celor răi, ci dorește ca ei să se întoarcă de la calea lor și să trăiască (Ezechiel 22.11). Primul pas este să crezi.

Citirea Bibliei: Isaia 19.1-25 · Fapte 26.19-32

SCRIPTURILE ÎN FIECARE ZI

de Jean Koechlin

2 Cronici 1:1-17

Suntem introduşi dintr-o dată în î măreţului Solomon. Numele lui, semnificând „cel plin de pace“, ne atrage atenţia asupra lui Hristos, „Prinţul păcii“ (Isaia 9.6), a cărui domnie viitoare este frumos ilustrată în pasajele şi descrierile pe care urmea­ză să le citim. Facem precizarea că aceste capitole surprind în principal împărăţia şi adorarea  pe pământ a lui Mesia al lui Israel. Şi încă o dată gândurile noastre se îndreaptă, prin analo­gie sau prin contrast, asupra Bisericii şi a Capului ei.

Cererea pe care Domnul o discerne în inima tâ­nărului împărat este similară celei a apostolu­lui Pavel făcută în favoarea efesenilor. Pavel i-a amintit în rugăciune, pentru ca Dumnezeul Dom­nului nostru Isus Hristos, Tatăl gloriei, să le dea un duh de înţelepciune şi de descoperire în cunoaşterea deplină a Lui, iar ochii inimii lor să fie luminaţi (Efeseni 1.16-18).

„Pentru că Domnul dă înţelepciune; din gura Lui ies cunoştinţa şi priceperea“, a scris Solomon în cartea Proverbe (2.6). Fie ca să dorim să ne aflăm în posesia acelei înţelepciuni de sus şi să o cerem de la Cel „care dă tuturor cu dărnicie şi nu reproşeaz㓠(Iacov 1.5).

IMPORTANȚA DE A FI SINGUR CU DUMNEZEU

„După ce a dat drumul noroadelor, S-a suit pe munte să Se roage singur la o parte.” (Matei 14:23)

Domnul Isus a fost deopotrivă Om și Dumnezeu. Deoarece tindem să ne gândim la El ca la Fiul lui Dumnezeu mai mult decât ca la Fiul omului, trecem cu vederea ceea ce putem învăța din experiența Sa umană. Când Isus a hrănit în mod miraculos cinci mii de oameni, s-au manifestat puterea și prerogativele Sale divine (vezi Matei 14:13-21).

Cu toate acestea, după eveniment, vedem umanitatea Sa în moduri cu care ar trebui să ne putem identifica. După ce a dat drumul mulțimii și i-a trimis pe ucenici, Isus S-a retras într-un loc izolat de pe munte pentru a fi singur cu Dumnezeu.

După o astfel de minune, majoritatea dintre noi ar fi sărbătorit. Iar celor din jurul nostru le-ar fi fost greu să înțeleagă de ce i-a trimis departe pe ucenici. Dar Domnul Isus a înțeles că puterea Sa nu venea de la mulțime, ci de la Tatăl Său, așa că a pus deoparte timp pentru a fi singur cu El. Relația pe care Isus a avut-o cu Tatăl Său este o imagine a relației pe care și tu o poți avea cu Dumnezeu.

Trei lucruri o descriu:

1) Intimitatea: „Căci Tatăl iubeşte pe Fiul şi-I arată tot ce face” (Ioan 5:20);

2) Dependența: „Fiul nu poate face nimic de la Sine; El nu face decât ce vede pe Tatăl făcând şi tot ce face Tatăl, face şi Fiul întocmai” (Ioan 5:19).

3) Ascultarea. „Eu nu pot face nimic de la Mine Însumi… pentru că nu caut să fac voia Mea, ci voia Tatălui, care M-a trimis” (Ioan 5:30).

Așadar, tu ce lucruri trebuie să dai la o parte pentru a avea o astfel de relație cu Domnul?

Posted in Romanian devotionals and tagged , , , , | Lasă un comentariu
01 sept. 2025

1 Septembrie 2025

DOMNUL ESTE APROAPE

Acum dar să caute Faraon un om înțelept și priceput și să-l pună peste țara Egiptului!

Geneza 41.33

Dumnezeu are un plan descoperit; Dumnezeu Și-a stabilit planul Său; iar ceea ce Dumnezeu a plănuit și a stabilit va duce la împlinire. Oamenii visează să introducă un mileniu potrivit cu propriile lor gânduri și prin propriile lor eforturi, prin educație, civilizație, dezarmare, ligi și confederații, dar totul va fi în zadar. Dumnezeu a descoperit foarte clar că Mileniul va fi introdus doar ca urmare a intervenției Lui. Oare nu a spus El prin gura profetului: „Da, Eu am vorbit și Eu voi împlini; Eu am gândit și Eu voi face“ (Isaia 46.11)? Mai mult, „Dumnezeu va împlini acest lucru în curând“. Timpul pare lung, pentru că Dumnezeu a așteptat, în îndelunga Sa răbdare, nedorind ca vreunul să piară, ci, așa cum a fost în zilele lui Faraon, așa va fi și în zilele noastre, pentru că Aceluia care Se află în poziția de supremație I-a fost dat „să arate robilor Săi ce trebuie să aibă loc în curând“ (Apocalipsa 1.1).

Dumnezeu va guverna nu prin parlamente sau cabinete, nu prin consilieri sau miniștri, ci printr-un „Om înțelept și priceput“. Toate vor fi aduse sub stăpânirea Sa, fie în ziua harului, fie în ziua judecății, adică atât în anii belșugului, cât și în anii foametei. Pentru aproape două mii de ani, Dumnezeu a îngrijit de cele mai profunde nevoi ale omului, potrivit cu bogățiile harului Său, și mulți au fost aduși sub stăpânirea lui Hristos și L-au mărturisit ca Domn, spre gloria Lui și spre binecuvântarea lor. Dar marea masă a lumii, care a fost nepăsătoare față de harul lui Dumnezeu și a respins cerințele lui Hristos, va fi forțată să se închine în ziua judecății care va veni după anii de har.

H. Smith

SĂMÂNȚA BUNĂ

Pentru că noi socotim că omul este îndreptățit prin credință, fără faptele legii.

Romani 3.28

„Fac tot ce pot“ (1)

„Ești mântuit?“, l-a întrebat odată un credincios pe cel din fața lui. — „Fac tot ce pot“, a răspuns celălalt. — „La fel și eu“, a spus creștinul, „dar nu ca să fiu mântuit, pentru că sunt deja“.

Mulți oameni religioși cred că pot ajunge la mântuire făcând fapte bune, adică prin propriile lor eforturi. Ei conștientizează că nu Îi sunt plăcuți lui Dumnezeu în starea în care se află – cu alte cuvinte, ei nu fac parte din gloata indiferenților, a celor cărora nu le pasă de Dumnezeu și de eternitate – și simt nevoia de a-L mulțumi pe Dumnezeu în felul lor. Așa a fost dintotdeauna. În anumite religii păgâne chiar se credea că jertfirea propriilor copii putea „îmbuna zeitatea“.

Greșeala aici este că Dumnezeu nu are nevoie de împăcare. Nu El este vrăjmașul omului, ci noi, oamenii, trăim în răzvrătire față de El. Dacă Dumnezeu intervine uneori în viața unui om sau a unei națiuni, El face aceasta ca să ne trezească și să ne reamintească de drepturile Lui asupra noastră. Ca un Judecător drept, El trebuie să condamne răul, însă El nu este niciodată împotriva noastră.

Noi suntem cei care trebuie să ne împăcăm cu El, iar aceasta se poate întâmpla doar dacă în inimile noastre are loc o schimbare profundă. Această schimbare începe cu mărturisirea păcatelor noastre înaintea lui Dumnezeu. Astfel vom primi iertarea și pacea prin credința în Domnul Isus, Fiul Său.

Citirea Bibliei: Iov 39.19-40.5 · Fapte 19.1-12

SCRIPTURILE ÎN FIECARE ZI

de Jean Koechlin

1 Cronici 13:1-14

O dorinţă fericită se naşte în inima noului îm­părat: să‑i redea chivotului locul de onoare care i se cuvenea în Israel şi să adune întregul popor la acest eveniment. Totul pare să se deruleze foarte bine. Bucuria este generală. Din ne­fericire, un singur detaliu (dar de mare impor­tan­ţă) fusese trecut cu vederea şi faptul acesta este su­­fi­cient ca să determine moartea lui Uza; şi, odată cu ea, cea mai mare consternare. Ca rezul­tat al acestei lovituri, bucuria din inima împăra­tului este înlocuită cu un sentiment de teamă, iar mânia ia locul laudei!

Cuvântul le prescrisese leviţilor să ducă pe umeri chivotul, dar lucrul acesta nu fusese împlinit, probabil din pură ignoranţă. Necunoscând mai mult, ei acţiona­seră cât de bine putuseră. Dar tot atât de bine împăratul, care trebuia să-şi facă o copie din cartea legii (De­ut. 17.18), cât şi leviţii, răs­punzători să înveţe pe popor din ea (Deut. 31.12), se cuvenea să fi cunoscut porunca asupra acestui subiect. De aceea, ei n-aveau nici o scuză. Noi, care avem Scriptura în mâini, suntem răspunzători să umblăm şi să-I  slujim Domnului corespunzător învă­ţăturii pe care ea o conţine.

Chivotul este deturnat spre Obed-Edom şi urmează să rămână trei luni „cu familia“ acestui om, în casa lui. Acolo va aduce binecuvântarea, cum o face întotdeauna prezenţa Domnului Isus în casele şi în inimile noastre.

DESCOPERĂ UNELTIRILE LUI SATAN (1) | Fundația S.E.E.R. România

„Să nu lăsăm pe Satana să aibă un câştig de la noi, căci nu suntem în neştiinţă despre planurile lui.” (2 Corinteni 2:11)

Biblia îl numește pe Satan, Uneltitorul. Acum, când cineva complotează împotriva ta și tu nu ești conștient de asta, nu iei măsuri de apărare și poți sfârși prin a fi rănit. Una dintre cele mai eficiente uneltiri ale lui Satan este să minimalizeze influența sa în viețile noastre. Și face asta pentru a ne putea păcăli. Dar Biblia ne spune că „nu suntem în necunoştinţă despre planurile lui”.

Biblia vorbește despre lucruri care au loc pe tărâmul nevăzut, și ale căror efecte se simt în lumea noastră palpabilă.

Într-o zi, a avut loc o conversație între Dumnezeu și Satan. Despre ce? Despre „gardul de protecție și binecuvântare” care înconjura viața lui Iov. Satan i-a spus lui Dumnezeu: „Dacă îndepărtezi acel gard, el nu te va mai sluji!” (vezi Iov 1:10-11). Așa că, Dumnezeu a făcut-o, iar Satana a atacat finanțele lui Iov, copiii lui, și i-a luat și sănătatea… Deși mintea lui Iov era plină de întrebări fără răspuns, încrederea sa în bunătatea lui Dumnezeu a rămas neclintită, iar el a ajuns finalmente să aibă de două ori mai multe binecuvântări.

Pentru tine poate fi o scăpare să dai vina pe Satan pentru tot ce ți se întâmplă, dar este o greșeală gravă să nu deosebești situațiile când acționează în circumstanțele tale. Atunci când simți efectele atacului său, dar nu reușești să identifici sursa acestuia, el poate avea câștig de cauză împotriva ta. De ce? Pentru că nu știi cum să ripostezi și să folosești armele pe care ți le-a dat Dumnezeu. Tu ai la îndemână Cuvântul lui Dumnezeu, „sabia Duhului” (Efeseni 6:17). Dar dacă nu-l identifici pe Satan ca sursă a problemei tale, este ca și cum ai lupta legat la ochi, iar sabia ta se agită în toate direcțiile, în loc să-l ai pe Satan ca țintă și să-l înfrângi.

Așadar, descoperă uneltirile lui Satan și folosește-te de armele pe care ți le-a pus Dumnezeu la dispoziție!

Posted in Romanian devotionals and tagged , , , , | Lasă un comentariu
22 aug. 2025

22 August 2025

DOMNUL ESTE APROAPE

Taina cea ascunsă din veacuri și din generații, dar arătată acum sfinților Săi, cărora Dumnezeu a vrut să le facă cunoscut care sunt bogățiile gloriei tainei acesteia printre națiuni, care este Hristos în voi, speranța gloriei.

Coloseni 1.26,27

Această „taină“ a fost „ascunsă de veacuri și de generații“. Cei din veacurile precedente, generațiile trecute, nu au știut nimic despre acest lucru. Taina a fost „ținută ascunsă timp de veacuri“ (Romani 16.25). Profeții lui Israel nu au cunoscut-o deloc; nici chiar îngerii nu au cunoscut-o, până la descoperirea ei, prin formarea Adunării (Efeseni 3.9,10). „Dar arătată acum sfinților Săi.“ În Epistola către Efeseni citim că „taina […] în alte generații n-a fost făcută cunoscut fiilor oamenilor, așa cum a fost descoperită acum sfinților Săi apostoli și profeți prin Duhul“ (Efeseni 3.5). Epistola către Romani spune: „Taina […] arătată acum și prin scrieri profetice, […] făcută cunoscut tuturor națiunilor“ (Romani 16.26). Din aceste pasaje reunite aflăm că taina, descoperită apostolilor și profeților, a fost manifestată națiunilor – printre care se aflau și colosenii – prin scrieri profetice. Din aceasta nu trebuie să se tragă concluzia că numai prin scrieri a fost ea manifestată. Apostolii și profeții fără îndoială că au și vorbit despre ea în învățăturile lor. Dar, pentru noi, desigur că scrierile lor sunt cele care ne-o fac cunoscut.

Gloria acestei taine este mare. În ea Dumnezeu Își glorifică înțelepciunea, dragostea și harul Său fără margini. Apostolul întărește expresia gândului său, care venea dintr-o inimă umplută de măreția acestei taine care-L glorifica atât de mult pe Hristos și lucrarea Lui. El spune că Dumnezeu a vrut să le facă cunoscut sfinților „bogățiile gloriei tainei acesteia“. Aici vedem strălucind nu numai gloria lui Dumnezeu și a lui Hristos, ci și bogățiile de binecuvântări răspândite peste națiuni, nu binecuvântări temporale, precum acelea pe care le așteptau iudeii, ci binecuvântări cerești, spirituale și eterne în Hristos – „bogățiile de nepătruns ale lui Hristos“ (Efeseni 3.8-10).

H. Rossier

SĂMÂNȚA BUNĂ

Pentru că-mi cunosc nelegiuirile, iar păcatul meu este întotdeauna înaintea mea. Împotriva Ta, numai împotriva Ta am păcătuit și am făcut ce este rău înaintea ochilor Tăi.

Psalmul 51.3,4

Fariseul și vameșul

Cu toții avem un ochi ager pentru păcatele și slăbiciunile celor din jur. Numim aceasta intuiție.

Fariseul din Luca 18 a mers la templu să se roage. Dar cuvintele lui nu erau o cerere. El nu avea nevoie de nimic. Se considera mult superior celorlalți, în special față de vameșul care se afla în spatele lui. Putea să-l privească de sus! Fariseul gândea deci că are suficiente motive să fie mulțumit. Recunoscător față de cine? Față de Dumnezeu? El a spus: „Doamne, Îți mulțumesc“ – când, de fapt, se referea la el însuși – „că nu sunt ca ceilalți oameni“. Dumnezeu nu are niciun motiv să asculte rugăciunea fariseului. Acel om mulțumit de sine era insensibil la sfințenia lui Dumnezeu și la starea propriei lui inimi depravate de păcat. Nu avea niciun motiv să ceară harul lui Dumnezeu. El s-a întors acasă la fel de orb precum venise.

Vameșul, pe de altă parte, s-a văzut pe sine însuși în lumina lui Dumnezeu. Acest lucru l-a umilit profund. El nu avea niciun motiv să-i acuze pe alții. O astfel de autocunoaștere corectă este foarte importantă, dacă cineva dorește să se apropie de Dumnezeu. Vameșul s-a rugat: „Doamne, ai milă de mine, păcătosul“. Iar Isus a adăugat: „Vă spun că mai degrabă acesta a coborât acasă îndreptățit, decât celălalt“. Oricine vine la Dumnezeu cu această atitudine primește iertare și pace.

Citirea Bibliei: Iov 33.1-22 · Fapte 15.30-41

SCRIPTURILE ÎN FIECARE ZI

de Jean Koechlin

1 Cronici 3:1-14; 4:9-10

Aceste genealogii mai au un motiv să fie amin­tite: întrebarea „al cui fiu este Mesia?“ va trebui să aibă un răspuns indiscu­tabil. În decursul timpului, Îl vedem pe Dum­nezeu punând deoparte, în mod succesiv, din mijlocul rasei umane: fa­milia lui Avraam; din aceasta, seminţia lui Iuda şi, din nou, din mijlocul aces­tei semin­ţii, dinastia re­gală a lui David. Aceasta este cea care ocupă capitolul 3. Şi putem remarca cu câtă grijă şi cu câtă atenţie a urmărit Dum­nezeu, din gene­ra­ţie în gene­raţie, linia din care în final avea să se nas­c㠄Isus, care Se numeşte Hristos“ (Matei 1.16).

Scurta istorie a lui Iaebeţ, care era mai vrednic de cinste decât fraţii săi, este inclusă în lista fiilor lui Iuda. Simţind greutatea durerii care este consecinţa păcatului, acest om Îl cheamă pe Domnul să îndepărteze răul de pe calea lui. Este ascultat. Să ne plecăm urechea la cele patru cereri pe care le formulează şi să procedăm întoc­mai, cerând fără teamă:

1. Să ne bucurăm de binecu­vân­tări spirituale din belşug;

2. Să avem limite mai extinse de preocupare pentru inteligenţa şi pen­tru inima noastră;

3. „Mâna lui Dumnezeu“ să fie cu noi în tot ce între­prin­dem;

4. Să fim scăpaţi de păcat şi păziţi în ispită (Matei 6.13).

TRECI DE PARTEA CEALALTĂ A LINIEI (2)

„Fac un singur lucru: uitând ce este în urma mea şi aruncându-mă spre ce este înainte…” (Filipeni 3:13)

Sam Parker scria în broșura sa „Cross The Line” (din care am citat și data trecută) și următoarele: „Când te hotărăști să treci linia care separă eșecul de succes, vei descoperi că nu toți îți vor aplauda alegerea. Și nu toți vor face ca tine. Există persoane care au considerat că e preferabil să nu treacă linia, și chiar îți sugerează să n-o faci nici tu. Și, din nefericire, uneori acești oameni ar putea fi prietenii tăi. Și din nefericire uneori îi asculți! Poate că vor strecura o mică îndoială sau vor refuza să-ți facă parte de o mică încurajare la momentul potrivit (sau chiar te vor încuraja să faci lucrul greșit).

S-ar putea ca unii dintre ei să fie mai puțin subtili și să se pună de-a curmezișul. Și apoi, din când în când, chiar tu vei fi acela – acea voce interioară care încearcă să-ți spună că nu ești atât de special și că a face să se întâmple ceva excepțional este pentru alți oameni. Apoi va urma munca – munca grea. Lucrurile bune sunt rareori ușoare sau ieftine.

Efortul real și atenția sunt fundamentele din spatele tuturor lucrurilor. Nu există soluții rapide. Tu trebuie să-ți câștigi rezultatele, și de cele mai multe ori să faci eforturi.

De asemenea, trebuie să te concentrezi. Asta înseamnă să elimini lucrurile care te distrag și să reduci la minimum expunerea la oameni, gânduri și lucruri negative care nu servesc intenției tale de a reuși. Timpul trece repede și nu-l poți recupera. Așadar, ai grijă de el! Și învață să te ridici din nou unde erai.

Fiecare greșeală este însoțită de o creștere a cunoștințelor și a înțelegerii!” Apostolul Pavel a spus acest lucru în felul următor (Filipeni 3:13-14): „Fac un singur lucru: uitând ce este în urma mea… (mă arunc) spre ce este înainte…” Deci, ești de partea corectă a liniei?

Posted in Romanian devotionals and tagged , , , | Lasă un comentariu
11 aug. 2025

11 August 2025

DOMNUL ESTE APROAPE

Știm că Fiul lui Dumnezeu a venit și ne-a dat pricepere, ca să Îl cunoaștem pe Cel adevărat; și noi suntem în Cel adevărat, în Fiul Său, Isus Hristos. El este adevăratul Dumnezeu și viață eternă.

1 Ioan 5.20

Noul Testament pe scurt (23) – 1 Ioan

Prima Epistolă a lui Ioan insistă asupra adevărului măreț cu privire la faptul că cel credincios are viața eternă, o viață care este însăși natura lui Dumnezeu și care a fost manifestată în mod perfect în Persoana binecuvântată a Fiului Său. Dacă dorim să învățăm așa cum trebuie caracteristicile ei, trebuie să o privim așa cum ea a strălucit în Domnul Isus pe pământ.

Două expresii importante ne oferă sumarul acestei naturi divine binecuvântate: „Dumnezeu este lumină“ (capitolul 1.5) și „Dumnezeu este dragoste“ (capitolul 4.8). Astfel, cele trei taine adânci ale naturii – viața, lumina și dragostea – devin simboluri ale unor taine spirituale infinit mai mari, dar care sunt cunoscute și savurate de credință în Persoana Fiului lui Dumnezeu.

Cuvântul „cunoaștere“ și derivatele lui apar frecvent în această carte, făcând ca adevărul prezentat în ea să fie o realitate absolută pentru inimile celor credincioși. Nu mai este nicio îndoială că Fiul lui Dumnezeu a venit și că le-a dat celor credincioși pricepere, nu numai în ce privește rânduielile și învățăturile, ci și în ce privește gloria personală a Celui care este adevărat. Citim de asemenea că suntem văzuți de Dumnezeu ca fiind „în El“ și vedem unitatea perfectă a Tatălui și a Fiului în această lucrare infinit de binecuvântată.

Cât de prețioasă este deci această carte, care ne oferă o siguranță perfectă cu privire la realitatea relației vitale în care se află copiii lui Dumnezeu! Ea de asemenea încurajează devotamentul și dragostea față de Dumnezeu, Tatăl nostru.

L. M. Grant

SĂMÂNȚA BUNĂ

Este unul care împrăștie și totuși crește; și este unul care oprește mai mult decât este drept, dar numai spre lipsă. Sufletul care binecuvântează va fi săturat și cel care udă pe alții va fi udat și el.

Proverbe 11.24,25

Moneda iubirii

Cine nu preferă doi lei în loc de unul? Oamenii, spunând că „banii nu aduc fericire, dar contribuie la fericire“, se lasă înlănțuiți de agonisirile lor, părăsesc îndatoririle elementare, pierd din vedere valorile morale și înăbușă strigătul cugetului. Credincioșii nu sunt nici ei feriți de o astfel de primejdie. De aceea Cuvântul ne pune în gardă în mod solemn cu privire la iubirea de bani. Bogățiile sunt nesigure (1 Timotei 6.17), răcesc afecțiunea (Luca 12.34) și împiedică rodirea (Marcu 4).

Sigismund, împăratul Austriei, a adus din Ungaria 24.000 de galbeni pe care îi ținea în dormitorul său. Noaptea nu a putut dormi. Dimineața l-a chemat pe generalul său și l-a rugat să ia banii și să-i împartă între ostași. Când a auzit strigătele de bucurie ale lor, s-a putut liniști în sfârșit și el. Ce binecuvântare de a avea un ochi binevoitor! A-i privi pe cei din jur cu un ochi altruist ne va împiedica să ne afundăm în dorința egoistă de a poseda. Suntem bogați atunci când iubim și suntem iubiți. A da dovadă de generozitate este un act de iubire față de Dumnezeu și față de ceilalți. Banii nu mai sunt o monedă de schimb, ci un mijloc de exprimare a iubirii. Bunurile noastre sunt proprietatea Domnului, nu a noastră. Să folosim bunurile pentru a înviora vieți. – Doamne, există o singură monedă care are valoare: iubirea! Nu mă lăsa să pun siguranța financiară înaintea iubirii! Ajută-mă să-mi folosesc banii iubindu-i pe cei săraci, pe cei care nu Te cunosc și pe credincioșii care sunt în nevoie!

Citirea Bibliei: Iov 19.21-20.29 · Fapte 12.1-11

SCRIPTURILE ÎN FIECARE ZI

de Jean Koechlin

2 Imparati 21:1-18

Ezechia fusese cel mai credincios dintre împăraţii de după David. Fiul său Manase va fi cel mai detestabil. „A făcut rău peste măsură în ochii Domnului“ (v. 6). Şi, la toate crimele lui, se adaugă responsabilitatea de a fi chiar fiul evlaviosului Ezechia, al celui care spusese mai îna­inte: „Tatăl va face cunoscut copiilor ade­vărul Tău“ (Isaia 38.19). Dacă la a­cest subiect nu ni s-ar fi dat decât acest singur capitol, am spune că un astfel de om este cu siguranţă pier­dut pentru totdeauna. Dar cartea 2 Cronici (33.12-13), care descrie sfârşitul istoriei lui Manase, ne învaţă că harul lui Dumnezeu a avut cel din urmă cuvânt.

Cine ar fi crezut vreodată că un astfel de om s-ar fi putut pocăi, ruga şi să fie iertat? Cu adevărat, gândurile lui Dumnezeu nu sunt gândurile noastre. Mântuirea noastră nu depinde de felul cum ne-am purtat, mai mult sau mai puţin respectabil. Ea este rezultatul harului neasemuit al Dumne­zeu­lui dragostei. Dar ceea ce am făcut înainte de con­vertire, sub orice formă am privi, trebuie să ve­dem ca dezgustător înaintea lui Dumnezeu. Apos­tolul Pavel s-a numit pe sine cel dintâi dintre păcătoşi, pentru că perse­cutase Adunarea. „Dar pentru aceasta mi s-a arătat îndu­rare“, adaugă el, „ca Isus Hristos să arate în mine, cel dintâi, toată înde­lunga Lui răbdare …“ (1 Timotei 1.16).

DEPĂȘEȘTE FRICA DE A-ȚI ÎMPĂRTĂȘI CREDINȚA! | Fundația S.E.E.R. România

„Pe oricine Mă va mărturisi înaintea oamenilor, îl voi mărturisi şi Eu înaintea Tatălui Meu, care este în ceruri.” (Matei 10:32)

Pentru a-ți împărtăși credința în mod eficient, trebuie să ai în vedere și aceste aspecte (ce pot deveni obstacole pe care trebuie să le depășești):

1) Trebuie să fii sigur de propria ta mântuire. Apostolul Ioan scria: „Cine crede în Fiul lui Dumnezeu are mărturisirea aceasta în el…” Adică, cine crede în Fiul lui Dumnezeu are mărturia în el însuși… Și mărturia este aceasta: „Dumnezeu ne-a dat viața veșnică, iar această viață este în Fiul Său… V-am scris aceste lucruri ca să ştiţi că voi, care credeţi în Numele Fiului lui Dumnezeu, aveţi viaţa veşnică.” (1 Ioan 5:10-11,13).

2) Trebuie să-ți depășești teama de respingere. Asta înseamnă să ajungi la rădăcina fricii tale, care este eul. Doar atunci când autoconservarea și interesul personal sunt răstignite, Îl poți face cunoscut pe Hristos fără teamă. Domnul Isus a spus: „Cine Mă primeşte pe Mine primeşte pe Cel ce M-a trimis pe Mine.” (Ioan 13:20). Treci peste tine! Dacă cineva te respinge, s-ar putea să-ți știrbești prestigiul. Dar dacă-L respinge pe Isus, își va pierde sufletul – pe veci!

3) Trebuie să-ți folosești înțelepciunea în împărtășirea Evangheliei. Biblia spune: „Cel înţelept câştigă suflete.” (Proverbele 11:30). Dumnezeu poate lucra la ambele capete ale comunicării. El poate pregăti inima ascultătorului tău astfel încât acesta să fie deschis la ce ai de spus, și tot El îți va da cu siguranță cuvintele potrivite și abordarea potrivită pentru a-i vorbi. Domnul Isus a spus: „Mângâietorul, adică Duhul Sfânt, pe care-L va trimite Tatăl în Numele Meu, vă va învăţa toate lucrurile şi vă va aduce aminte de tot ce v-am spus Eu.” (Ioan 14:26).

Așadar, de azi – împărtășește-ți credința fără frică!

Posted in Romanian devotionals and tagged , , , , | Lasă un comentariu
31 iul. 2025

31 Iulie 2025

DOMNUL ESTE APROAPE

Faraon a trimis și l-a chemat pe Iosif. Și l-au scos în grabă din groapă.

Geneza 41.14

După ce „a nimicit înțelepciunea înțelepților și a înlăturat priceperea celor pricepuți“, Dumnezeu lucrează prin omul pregătit de El, „în care este Duhul lui Dumnezeu“. Dar omul lui Dumnezeu este întotdeauna de mică valoare în ochii oamenilor lumii. Omul care este sortit să exercite o putere pe care niciun muritor, înainte sau după aceea, nu a mai exercitat-o vreodată, stă pentru moment lâncezind într-o închisoare, socotit vrednic de a fi așezat printre „lucrurile de jos și disprețuite ale lumii“. Totuși, el este alesul lui Dumnezeu pentru „a le face de rușine pe cele tari“ și pentru a „le desființa pe cele care sunt“. Astfel că Iosif este adus din temniță în prezența celui mai puternic monarh de pe pământ.

Faraon, vorbind ca om natural, spune: „Am auzit despre tine zicându-se că, îndată ce auzi un vis, îl interpretezi“. Iosif a mărturisit imediat: „Nu este de la mine“. Nu era mai multă înțelepciune în Iosif decât în înțelepții Egiptului. Ei, într-adevăr, fuseseră învățați în toată înțelepciunea egiptenilor și aveau cele mai înalte poziții la curtea lui Faraon; Iosif, pe de altă parte, era „un tânăr evreu, rob“, aflat în temniță, dar, pentru că Dumnezeu era cu el, a putut întrece înțelepciunea celor înțelepți, a putut sta fără frică în prezența împăratului și, cu cea mai deplină încredere, a spus: „Dumnezeu va da lui Faraon un răspuns de pace“. El nu a spus: „Dumnezeu poate da lui Faraon un răspuns“, oricât de adevărat ar fi fost lucrul acela, ci credința lui, trecând dincolo de ceea ce Dumnezeu ar putea face, spune în mod clar ce Dumnezeu va face.

Deținerea Duhului lui Dumnezeu este ceea ce face diferența incomensurabilă între copiii lui Dumnezeu și oamenii înțelepți ai lumii. Mulți oameni pot deține, într-adevăr, o înțelepciune deosebit de înaltă, obținută prin învățătura pe care o poate oferi această lume, pot deține, de asemenea, ranguri înalte în lumea religioasă; dar, fără nașterea din nou, ei sunt doar oameni firești și, fiind fără Duhul lui Dumnezeu, nu pot înțelege lucrurile care aparțin Împărăției minunate a lui Dumnezeu și cu atât mai puțin să intre în ea.

H. Smith

SĂMÂNȚA BUNĂ

Nu va trece o singură iotă sau o singură frântură de literă … până nu se vor împlini toate.

Matei 5.18

Maiorul englez și ruinele Babilonului

Un maior al armatei britanice i-a cerut odată unui predicator să-i dea un argument convingător că Biblia este într-adevăr Cuvântul lui Dumnezeu și că nu este de origine omenească. Predicatorul, știind despre maior că făcuse multe călătorii în Orientul Mijlociu, l-a întrebat dacă a vizitat vreodată Babilonul. Ofițerul a fost în măsură să spună următoarele impresii despre acel oraș antic: „Ruinele Babilonului sunt pline de animale sălbatice, pradă pentru vânători. I-am cerut unui șeic permisiunea de a vâna acolo, precum și o escortă de vânători care cunoșteau zona. Însoțit de mai mulți arabi, am ajuns în zona vechii cetăți, dar, când s-a lăsat seara, și-au strâns corturile și au părăsit ruinele. Am fost nevoit să renunț la ideea de a vâna acolo. În dimineața următoare m-am plâns șeicului, care mi-a răspuns simplu: «Este prea periculos să petrecem noaptea acolo, din cauza animalelor sălbatice. Nimeni nu stă acolo după apusul soarelui»“.

După aceea, predicatorul și-a deschis Biblia și a citit din Isaia 13: „Babilonul, gloria împărățiilor, frumusețea mândriei caldeenilor, … nu va fi locuit niciodată … Și arabul nu-și va întinde cortul acolo, nici păstorii nu-și vor face acolo stâne de oi. Ci fiarele pustiei se vor culca acolo, și casele lor vor fi pline de bufnițe; struții vor locui acolo … Hienele vor urla în cetățile lor și șacalii în palatele lor plăcute“ (versetele 19-22). Maiorul a fost foarte impresionat atunci când a aflat că au trecut aproximativ 3.000 de ani de când a fost scrisă această profeție.

Citirea Bibliei: Iov 9.1-35 · Fapte 8.1-13

SCRIPTURILE ÎN FIECARE ZI

de Jean Koechlin

2 Imparati 15:23-38

Toate avertismentele lui Dumnezeu, incluzând tăcerea Lui, au fost zadarnice pentru a trezi con­ştiinţa poporului Său. În cele din urmă soseşte ceasul când actul final de dis­ciplină tre­buie adus la îndeplinire, ceea ce implică acum îm­prăştierea lor printre naţiuni. Aceasta a fost pe­dea­p­sa extremă, pre­co­ni­zată încă de la începutul istoriei lui Israel (Levitic 26.33; Deut. 28.64), întârziată timp de se­cole datorită răbdării divine. Putem să ne gân­dim la cât de mult a costat această decizie pentru inima lui Dum­nezeu. El îl scosese pe acest popor din Egipt. Îi adunase, îi pusese deoparte şi-i condu­sese într-o ţară bună. Şi, iată, acum trebuie să-Şi contramandeze lucrarea şi să-l pună pe acest popor demn de plâns din nou sub jugul din care-i scosese (Ier. 45.4). Dar, ca o ultimă re­sursă a harului, deportarea nu primeşte încă începerea executării. Este încă loc pentru pocăinţă.

Să remarcăm că printre pri­­mele victime figurează locuitorii Galaadului. Numeri 32 a relatat opţiunea dezas­tru­oasă a celor două seminţii şi jumătate, care se aşeza­seră din­colo de Iordan din cauza intereselor lor mate­riale. Des­cendenţii lor se­ceră acum consecinţele tragice ale acelui fapt.

În Iuda împărăţesc succesiv credinciosul Iotam, apoi fiul său, Ahaz, care este, prin contrast, unul dintre cei mai răi împăraţi.

BAZEAZĂ-TE PE PROMISIUNILE DOMNULUI! | Fundația S.E.E.R. România

„Până la vremea când s-a întâmplat ce vestise el şi până când l-a încercat Cuvântul Domnului.” (Psalmul 105:19)

Când frații lui l-au dezbrăcat de haina sa pestriță, care spunea tuturor că era favoritul tatălui său, oare ce l-a ajutat pe Iosif să-și păstreze credința?

Promisiunea pe care i-a făcut-o Dumnezeu!

Când a fost aruncat într-o groapă și apoi vândut ca sclav, ce l-a ținut ferm?

Promisiunea pe care i-a făcut-o Dumnezeu!

Când pitarul cu care se împrietenise în închisoare nu a reușit ori a uitat să vorbească pentru el înaintea lui Faraon, ce l-a făcut să nu-și piardă credința?

Promisiunea pe care i-a făcut-o Dumnezeu!

Biblia spune: „Iosif a fost vândut ca rob. I-au strâns picioarele în lanţuri, l-au pus în fiare până la vremea când s-a întâmplat ce vestise el şi până când l-a încercat Cuvântul Domnului. Atunci, împăratul a trimis să-i scoată lanţurile şi stăpânitorul popoarelor l-a izbăvit. L-a pus domn peste casa lui…” (Psalmul 105:17-21)

Cuvântul lui Dumnezeu va trece testul timpului, dar pentru ca aceasta să se împlinească, trebuie să rămâi puternic ancorat în credință, în momentele tale de încercare. Vei fi testat prin atitudinile și acțiunile celor dragi din familie. Vei fi testat prin infidelitatea și trădarea prietenilor în care ai avut încredere. Vei fi testat trăind în circumstanțe ostile și confruntându-te cu necazuri și greutăți – ce par la antipozi față de ce ți-a promis Dumnezeu.

Să știi însă că Dumnezeu este mai interesat de caracterul tău decât de confortul tău. În versiunea New Living Translation acest verset (Psalmul 105:19) sună astfel: „Până când a venit vremea să-i împlinească visele, Domnul a testat caracterul lui Iosif.” De ce trebuie să testezi pe cineva? Pentru a afla dacă este demn de încredere. Iar atunci când te dovedești demn de încredere, poți fi sigur că prorocia sau făgăduința „se va împlini negreşit.” (Habacuc 2:3). \

Așadar, sprijină-te pe promisiunile pe care ți le-a făcut Dumnezeu!

Posted in Romanian devotionals and tagged , , , , | Lasă un comentariu

Navigare în articole

← Older Entries
Newer Entries →