Mana Zilnica

Mana Zilnica

Archive for the tag “ortodoxie”

22 mart. 2025

22 Martie 2025

DOMNUL ESTE APROAPE

Departe de mine să mă laud cu altceva decât cu crucea Domnului nostru Isus Hristos, prin care lumea este răstignită față de mine și eu față de lume.

Galateni 6.14

Noul Testament pe scurt (9) – Galateni

Epistola către Galateni, scrisă către adunările din regiunea Galatiei, reprezintă o mustrare aspră împotriva învățăturii rele potrivit căreia faptele legii ar forma standardul pentru umblarea și purtarea celui credincios. Deși mântuiți prin har, prin credință, galatenii adăugaseră legea ca principiu pentru menținerea mântuirii lor. Acest amestec este cu totul dezgustător pentru Dumnezeu, care este Dumnezeul oricărui har.

Apostolul Pavel arată că Persoana binecuvântată a lui Hristos, și nu legea, formează standardul umblării celui credincios și că Duhul lui Dumnezeu este puterea pentru a umbla cu Dumnezeu. Crucea lui Hristos este prezentată cu putere ca fiind cea care retează orice speranță ca omul aflat sub lege să producă ceva bun. Prin cruce, credinciosul este răstignit față de lume, deci este înlăturat din chiar sfera în care legea este principiul cârmuitor. El este văzut acum ca fiind în legătură cu noua creație (Galateni 6.15) și de aceea el trebuie să umble nu prin carne, ci prin Duhul.

Moartea lui Hristos este privită în capitolul 4 ca fiind modul în care am fost răscumpărați din robia legii, pentru a fi aduși în poziția de fii ai lui Dumnezeu, caracterizată de o deplină demnitate și libertate – poziție care nu putea fi cunoscută de sfinții Vechiului Testament, însă care aparține tuturor sfinților din această dispensație a harului. Suntem fii ai lui Dumnezeu, așezați de El Însuși în această poziție binecuvântată. Cât de necesară este Epistola către Galateni pentru a putea fi păziți de egoism, de încrederea în carne și de nenumăratele rele care izvorăsc dintr-o atitudine legalistă!

L. M. Grant

SĂMÂNȚA BUNĂ

„Dar voi, cine ziceți că sunt Eu?“ Și Simon Petru, răspunzând, a spus: „Tu ești Hristosul, Fiul Dumnezeului celui viu“.

Matei 16.15,16

Petru răspunde prin credință

Mulți oameni L-au urmat pe Isus după ce au fost ajutați de El în nevoie. Totuși, atunci când Isus a vorbit despre moartea Lui, precum și despre responsabilitatea lor personală înaintea lui Dumnezeu, ei au spus: „Greu este acest cuvânt; cine poate să-l asculte?“, și L-au părăsit pe Domnul. Atunci Isus i-a întrebat pe ucenicii Săi dacă și ei vor pleca de la El. Petru a răspuns pentru toți: „Doamne, la cine să ne ducem? Tu ai cuvintele vieții eterne și noi am crezut și am cunoscut că Tu ești Sfântul lui Dumnezeu“ (Ioan 6.60,67-69).

Cu o altă ocazie, Isus a întrebat: „Cine zic oamenii că sunt Eu, Fiul Omului?“. Ucenicii au răspuns că oamenii aveau o părere înaltă despre El. Atunci El i-a întrebat personal: „Dar voi, cine ziceți că sunt Eu?“. Din nou, Petru este cel care răspunde: „Tu ești Hristosul, Fiul Dumnezeului celui viu“.

Acum, că Petru L-a mărturisit ca „Hristosul, Fiul Dumnezeului celui viu“, Isus Se referă din nou la schimbarea numelui acestuia, de la Simon, la Petru. El i-a zis: „Tu ești Petru [o piatră] și pe această stâncă [gr. Petra] voi zidi Adunarea Mea“. Adunarea a fost astfel zidită pe stâncă, pe faptul și pe mărturisirea că Isus este Fiul Dumnezeului celui viu.

Petru însuși explică mai târziu că el și toți ceilalți credincioși au venit la Isus, „Piatra vie“ și, ca „pietre vii“, ei au fost zidiți o casă duhovnicească, biserica sau adunarea (1 Petru 2.4,5).

Citirea Bibliei: Iona 3.1-10 · Proverbe 27.1-9

SCRIPTURILE ÎN FIECARE ZI

de Jean Koechlin

1 Samuel 22:11-23

În timp ce David, viitorul împărat, este rătăcitor şi exilat împreună cu cei care-i sunt credincioşi, Saul urzeşte planuri sinistre împotriva lui. Totodată gelozia îl duce la uciderea preoţilor Domnului. Şi ceea ce n-a dus la îndeplinire contra lui Amalec, vrăjmaşul poporului ~ cruţându-l pe Agag şi animalele lui ~ nu-i este teamă să facă cetăţii Nob, trecând-o în întregime (oameni şi animale) prin ascuţişul sabiei. Pentru a-şi împlini răzbunarea, Saul se foloseşte chiar de trădător, de Doeg, un edomit, figură teribilă a Anticristului care, într-un timp viitor, se va ridica împotriva Domnului şi a lui Israel (vezi titlul Psalmului 52).

Să luăm acum în considerare o imagine plină de har: Abiatar reunit cu unsul Domnului. „Rămâi cu mine ~ îl sfătuieşte David ~ … cel care caută viaţa mea caută şi viaţa ta”.

„Dacă vă urăşte lumea, ştiţi că pe Mine M-a urât înaintea voastră ~ le aminteşte Isus ucenicilor Săi ~ … dacă M-au persecutat pe Mine, şi pe voi vă vor persecuta” (Ioan 15.18, 20). Această persecuţie, această ură din partea lumii este ea un motiv de temere pentru inimile noastre? Să ascultăm atunci ca venind de pe buzele Lui această promisiune de preţ, care nu dezamăgeşte: „La mine vei fi bine păzit” (v. 23; vezi Ioan 18.9)!

LEGEA ENTROPIEI | Fundația S.E.E.R. România

„…toate aceste lucruri au să se strice…” (2 Petru 3:11)

Un autor creștin a scris: „A doua lege a termodinamicii afirmă acest adevăr fizic: dacă sunt lăsate în voia lor, toate lucrurile din univers se îndreaptă spre dezordine și degradare. Mașinile ruginesc… Mâncarea se alterează… iar acest lucru este cunoscut sub denumirea de „legea entropiei”. Singura modalitate de a preveni entropia este să introduci o sursă de energie exterioară care s-o contracareze. Termenul tehnic pentru aceasta este negentropia. Iar frigiderul este un bun exemplu. Îl conectați la o priză electrică, și produce aer rece care împiedică alimentele să se strice. Dacă frigiderul este deconectat de la sursa sa de energie, entropia va prelua din nou controlul, iar lucrurile vor deveni urât mirositoare.

Oare nu asta se întâmplă și atunci când ne deconectăm de la Dumnezeu? Viața se îndreaptă spre degradare și dezordine. Așadar, cum ne depășim tendințele entropice?

Solomon răspunde: „Când nu este nicio descoperire dumnezeiască, poporul este fără frâu.” (Proverbele 29:18) Dacă păcatul este entropie, atunci investirea energiilor noastre într-o viziune de dimensiunea lui Dumnezeu înseamnă negentropie. Expresia „fără frâu” provine din cuvântul ebraic para, iar „entropie” este o traducere corectă a acestuia.”

Aș zice că multe probleme ale Bisericii nu provin neapărat dintr-o abundență de păcate, ci mai degrabă dintr-o lipsă de viziune. Nu sugerăm că nu există probleme legate de păcat, sau că acestea n-ar trebui rezolvate. Dar, în prea multe cazuri, nu există suficientă viziune pentru a ține bisericile ocupate. Viziunea noastră nu este suficient de mare pentru a ne solicita toate energiile, așa că ne concentrăm pe probleme mărunte – care nu ne dau suficient de mult de lucru…

La fel este și în plan personal. Dacă am avea o viziune mai largă asupra a ceea ce Dumnezeu dorește să realizeze în noi și prin noi, problemele noastre s-ar diminua, deoarece focalizarea noastră ar fi pe o cauză mai mare decât noi! Iată la ce ne invită El să reflectăm azi…

Posted in Romanian devotionals and tagged , , , , | Lasă un comentariu
20 mart. 2025

20 Martie 2025

DOMNUL ESTE APROAPE

Întregii plinătăți a Dumnezeirii i-a plăcut să locuiască în El și, prin El, să împace toate față de ea, fie cele de pe pământ, fie cele din ceruri, făcând pace prin sângele crucii Lui – prin El.

Coloseni 1.19,20

Din cauza păcatului, creația era pângărită, îndepărtată de Dumnezeu, în afara oricărei relații cu El, cu plinătatea. Dar i-a plăcut plinătății Dumnezeirii, aceasta a fost buna ei plăcere, să împace toate lucrurile cu ea însăși, să reapropie de ea toate lucrurile, să repună toate lucrurile în relație imediată cu Dumnezeu, după ce le-a făcut potrivite pentru aceasta. Împăcarea aceasta are loc pe temeiul lucrării împlinite de Hristos la cruce: „Făcând pace prin sângele crucii Lui“.

Trebuie să remarcăm foarte clar că temelia a fost pusă, pacea a fost făcută, în virtutea jertfei oferite la cruce; așa cum se spune în altă parte: „Dar acum, la sfârșitul veacurilor, S-a arătat o singură dată, pentru desființarea păcatului prin jertfa Sa“ (Evrei 9.26), iar în altă parte: „Iată Mielul lui Dumnezeu, Cel care ridică păcatul lumii!“ (Ioan 1.29). Dar puterea divină nu a intervenit încă pentru punerea în practică a efectului acestei împăcări a tuturor lucrurilor din ceruri și de pe pământ, pentru introducerea acestui nou regim, în care totul va fi repus în ordine, în care cerurile și pământul, eliberate de prezența și de puterea răului, se vor bucura de relația lor cu Dumnezeu și de binecuvântările care rezultă din această relație, în care toate lucrurile vor fi făcute curate pentru Dumnezeu, potrivit întregii valori a jertfei lui Hristos.

O primă manifestare a acestei împăcări va avea loc în Mileniu, atunci când se va împlini acest cuvânt: „Bunătatea și adevărul s-au întâlnit, dreptatea și pacea s-au sărutat. Adevărul va răsări din pământ și dreptatea va privi din ceruri“ (Psalmul 85.10-13). Orice manifestare a răului va fi reprimată, dar, când vor fi întemeiate noile ceruri și noul pământ, în care va locui dreptatea (2 Petru 3.13; Apocalipsa 21.1-5), atunci răul va fi stârpit cu desăvârșire și împăcarea își va face efectul pe deplin. Este ceea ce și noi așteptăm, potrivit promisiunii Sale (2 Petru 3.13).

H. Rossier

SĂMÂNȚA BUNĂ

Căci avem parte de Hristos, dacă ținem cu tărie, până la sfârșit, încrederea de la început.

Evrei 3.14

Siguranța mântuirii

Mulți creștini sunt tulburați când găsesc în Biblie versete care, referindu-se la creștini, adaugă cuvântul „dacă“, cum este cazul cu cel de mai sus. Se întreabă, cu oarecare neliniște, dacă vor putea ține încrederea și credința până la capăt.

Este însă important să facem distincția între două puncte de vedere sau de raportare diferite. Când privim la această chestiune din punctul de vedere al lui Dumnezeu, atunci nu există niciun „dacă“. Când am venit la Dumnezeu mărturisindu-ne păcatele și crezând în Mântuitorul, am fost salvați, am primit viața nouă și am devenit copii ai lui Dumnezeu în care locuiește Duhul Sfânt. Toate acestea, în temeiul răscumpărării perfecte împlinite de Domnul Isus la cruce și a lucrării perfecte a lui Dumnezeu pe baza acesteia! Tot ce a făcut Dumnezeu este absolut sigur și desăvârșit.

Dar, cum oamenii sunt ființe responsabile, avem și versete în Biblie care se referă la mărturisirea din punctul de vedere al omului. De aceea găsim acest „dacă“. Sunt oameni care afirmă că sunt mântuiți și credincioși, dar în al căror comportament nu se poate vedea nimic din ce pretind ei a fi. Atunci apar dubii. Domnul cunoaște cine este al Lui cu adevărat, pe când noi nu putem ști întotdeauna adevărul. Dar, în timp, se va arăta cine este adevărat. Un creștin fals, care are doar o mărturisire exterioară, mai devreme sau mai târziu va abandona cursa și se va depărta de credință. Dumnezeu însă îl va aduce la destinație pe orice credincios adevărat.

Citirea Bibliei: Iona 1.1-17 · Proverbe 26.10-19

SCRIPTURILE ÎN FIECARE ZI

de Jean Koechlin

1 Samuel 21:1-15

Viaţa de pribegie a lui David tocmai începe. El se duce la Nob, la preotul Ahimelec.

Domnul le va aminti incidentul acesta iudeilor pentru a le dovedi că toate lucrurile (inclusiv legea) trebuie supuse lui Mesia al lor, al cărui tip era David (Marcu 2.25, 26).

Înainte de a înfrunta dificultăţile, înainte de a întreprinde orice, să mergem la Isus, Marele nostru Preot. Să-I cerem Lui, ca şi David, hrană şi sabie. Cuvântul Lui, înţeles şi primit, ni le va oferi, prin credinţă, şi pe una şi pe cealaltă.

Vai, de pe buzele lui David va trebui să auzim o minciună (v. 2)! Apoi vedem o altă cădere, când caută refugiu la vrăjmaşii lui Israel şi se preface că este nebun înaintea lui Achiş, un prinţ filistean. Ce scenă tristă! Nu este el unsul Domnului, învingătorul lui Goliat, imagine în alte timpuri a Domnului Isus?

Tot aşa, este o privelişte tristă atunci când un creştin uită că este un reprezentant al lui Hristos şi se poartă înaintea lumii ca un nebun!

Dar suntem mângâiaţi să aflăm din titlul Psalmului 34 că, după greşeala lui, David reabilitat a putut să compună cu ajutorul Duhului acest psalm remarcabil: ȚVoi binecuvânta pe Domnul în orice timp…Ț (Psalmul 34.1).

DE CE NE ÎMPOTRIVIM SCHIMBĂRII? (3) | Fundația S.E.E.R. România

„Toate îşi au vremea lor şi fiecare lucru de sub ceruri îşi are ceasul lui.” (Eclesiastul 3:1)

Ce se întâmplă atunci când încerci să implementezi schimbarea la momentul nepotrivit? De fapt, când este momentul potrivit pentru a o face? Din punctul de vedere al liderului, anumite momente sunt mai bune pentru a face schimbări decât altele.

Dr. John Maxwell, care a scris best-seller-ul „Cele 21 de legi supreme ale liderului”, spunea: „Am elaborat următoarea listă de indicii, pentru a mă ajuta să parcurg acest proces: ‘Această schimbare va aduce beneficii adepților mei? Este ea compatibilă cu scopul organizației? Este această schimbare specifică și clară? Cele mai importante 20% persoane care mă influențează sunt în favoarea ei? Această schimbare se poate testa, înainte de a ne lua un angajament total față de ea? Sunt disponibile resurse fizice, financiare și umane pentru a realiza această schimbare? Este aceasta reversibilă? Este această schimbare următorul pas evident? Are aceasta beneficii atât pe termen scurt, cât și pe termen lung? Conducerea este capabilă să producă această schimbare? Toate acestea indică oare faptul că momentul este potrivit?’ Înainte de a introduce o schimbare importantă, parcurg această listă și încerc să răspund la fiecare din aceste întrebăre cu „da” sau „nu”. Dacă la mai multe întrebări apare „nu”, trag concluzia că momentul poate să nu fie cel potrivit.” Întăresc și eu că momentul este foarte important.

Biblia spune: „Toate îşi au vremea lor şi fiecare lucru de sub ceruri îşi are ceasul lui… Orice lucru El îl face frumos la vremea lui.” (Eclesiastul 3:1, 11). Așa că, dacă te gândești să faci o schimbare, vorbește cu Dumnezeu, „Cel care deține timpul” – și întreabă-L pe El ce ar trebui să faci? Și când ar trebui s-o faci? Și cum?! Apoi pășește înainte prin credință, și ai încredere că El te va călăuzi!

Posted in Romanian devotionals and tagged , , , , | Lasă un comentariu
17 mart. 2025

17 Martie 2025

DOMNUL ESTE APROAPE

Într-adevăr, Dumnezeu este bun față de Israel, față de cei cu inima curată […] Dar pentru mine este bine să mă apropii de Dumnezeu: mi-am pus încrederea în Domnul Dumnezeu, ca să istorisesc toate faptele Tale.

Psalmul 73.1,28

În Psalmul 73 vedem sinceritatea psalmistului. Asaf, autorul lui, ne vorbește despre timpul când era aproape să nu-L mai urmeze pe Domnul. El vedea aroganța celor nelegiuiți, era invidios pe succesul lor și se întreba de ce le era îngăduit să prospere. Oare în zadar își curățise el inima? Avea necazuri în fiecare zi, în timp ce oamenii răi păreau să fie lipsiți de orice grijă.

Mai târziu însă, Asaf a învățat că exista și o altă perspectivă asupra acestei situații. El a scris: „Până am intrat în locașurile sfinte ale lui Dumnezeu: atunci am înțeles sfârșitul lor“ (versetul 17). Asaf și-a dat seama că nedreptățile din prezent nu reflectă abilitatea ui Dumnezeu de a îndrepta lucrurile.

Drept rezultat, psalmistul începe și încheie psalmul făcând referire la bunătatea lui Dumnezeu. Versetul 1 declară că „într-adevăr, Dumnezeu este bun“. A spune că „Dumnezeu este bun“ înseamnă să afirmi un adevăr doctrinar, însă a spune că „într-adevăr, Dumnezeu este bun“ înseamnă să dai o mărturie personală, care arată că bunătatea lui Dumnezeu a fost cunoscută printr-o experiență personală. Deși Asaf aproape că se poticnise mai înainte, acum își începe psalmul plasându-se pe temelia sigură a bunătății lui Dumnezeu. Conștiența bunătății lui Dumnezeu ne întărește și pe noi astăzi.

Asaf își încheie psalmul cu o concluzie binecuvântată: „Pentru mine este bine să mă apropii de Dumnezeu“. Una este să spui că Dumnezeu este bun, și alta este să cauți să fii aproape de El. Asaf nu voia să repete experiența dureroasă de mai înainte, de aceea, pentru a evita o altă criză a credinței, dorea să se apropie de Dumnezeu. Să remarcăm că el își pusese încrederea în Domnul Dumnezeu, în Adonai Iahve, Dumnezeul Mântuitor suveran, care are și puterea și dorința de a ne păzi. Dacă avem și noi întrebări și nedumeriri similare cu privire la nedreptățile de care lumea este plină, putem găsi același refugiu în Dumnezeu și în bunătatea Lui.

S. Campbell

SĂMÂNȚA BUNĂ

Eu sunt ușa: Dacă va intra cineva prin Mine, va fi mântuit; și va intra și va ieși și va găsi pășune.

Ioan 10.9

Poarta castelului

Câțiva turiști doreau să viziteze un castel vechi. Au plătit biletele, iar custodele le-a dat cheia, spunându-le: „Vă rog să deschideți dumneavoastră poarta curții și apoi să mă așteptați“. Unul dintre vizitatori a introdus cheia în încuietoare, dar nu a putut-o roti. Ceilalți au încercat și ei de mai multe ori, dar fără succes, până a venit custodele.

„Nu putem deschide poarta“, a spus unul dintre turiști. „Îmi pare rău“, a spus custodele, „am uitat că un alt grup este deja înăuntru, așa că poarta nu este încuiată. Nu trebuia decât să apăsați pe mâner, ca să intrați“.

Cam tot așa stau lucrurile și când este vorba de a intra în cer pentru a fi în comuniune cu Dumnezeu pentru eternitate: Dumnezeu a deschis demult ușa harului prin Fiul Său Isus Hristos, așa că nu mai este necesar să facem noi vreun efort.

Calea către Dumnezeu ne-a fot deschisă. Ușa este descuiată! Nu trebuie decât să intrăm prin har. Oricine are credință în Fiul lui Dumnezeu primește iertarea păcatelor și viața eternă.

„Prin har sunteți mântuiți, prin credință; și aceasta nu de la voi, [ci] este darul lui Dumnezeu; nu din fapte, ca să nu se laude nimeni“ (Efeseni 2.8,9).

Citirea Bibliei: Amos 9.1-15 · Proverbe 25.11-18

SCRIPTURILE ÎN FIECARE ZI

de Jean Koechlin

1 Samuel 19:19-24; 20:1-4

Până acum David dusese o viaţă bună: ginere al împăratului, ofiţer superior, erou popular, pare că nu are altceva de făcut decât să aştepte liniştit momentul când îi va succeda lui Saul ca împărat. Dar nu va fi aşa! Planul lui Dumnezeu prevedea pentru David ani dificili destinaţi să-l pregătească pentru ocuparea tronului. Încercarea credinciosului are exact acelaşi scop: antrenarea lui aici, jos, pentru a domni apoi cu Isus.

Astfel David trebuie să părăsească totul ~ cămin, poziţie, mijloace de existenţă. Dar, înaintea încercărilor care-l aşteaptă, are de petrecut câteva zile cu Samuel la Naiot. Este un privilegiu pentru tânărul acesta, la începutul carierei lui, să primească învăţătură şi îndemnuri de la un bătrân aflat la sfârşitul călătoriei.

Tinerilor credincioşi, vă îndemnăm să căutaţi şi voi această companie a credincioşilor mai vârstnici! Profitaţi de experienţa lor! Timotei a fost şi el instruit alături de apostolul Pavel. Învăţăturile pe care le veţi primi în felul acesta nu vă vor împiedica să aveţi ulterior experienţe personale, cum a avut şi David. Dar ele pot şi trebuie să vă pregătească să le traversaţi fără să fiţi răniţi.

DUMNEZEU TE ÎNCEARCĂ ȘI PRIN LUCRURI MĂRUNTE | Fundația S.E.E.R. România

„Ai fost credincios în puţine lucruri, te voi pune peste multe lucruri…” (Matei 25:21).

Faptele tale mici, de bunătate, pot trece neobservate de alții, dar nu și de Dumnezeu! El le vede și te poate răsplăti în moduri la care nici nu ai visat vreodată. Să ne gândim la Iosif: trădat de frații săi și învinovățit pe nedrept de soția șefului său, ajunge să fie condamnat și petrece vreo treisprezece ani în închisoare.

Dacă a avut vreodată cineva motive să se supere pe viață și pe Dumnezeu, atunci acela ar fi putut fi Iosif. Dar, în loc să cedeze autocompătimirii, s-a concentrat asupra nevoilor celorlalți. Iosif a avut doi tovarăși de închisoare: un majordom și un brutar, care lucraseră în palatul lui Faraon… dar – căzuți în dizgrație – ajunseseră într-o celulă alături de Iosif.

Să luăm aminte ce spune Biblia: „Iosif, când a venit dimineaţa la ei, s-a uitat la ei şi i-a văzut trişti…” (Geneza 40:6). Înainte ca Dumnezeu să-l lase pe Iosif să aibă grijă de națiunea egipteană, El a observat grija lui față de colegii săi de temniță… Drept urmare, atunci când unul dintre ei a căpătat bunăvoință, el l-a recomandat pe Iosif lui Faraon ca fiind un om calificat pentru a-i împlini nevoia.

Compasiunea este importantă pentru Dumnezeu. Când vezi o nevoie, încearcă s-o împlinești! Dacă visezi să faci lucruri mari, începe prin a face lucruri mici cu o atitudine bună: fii punctual! Termină-ți munca la timp! Nu te plânge! Când ți se dă o sarcină, asumă-ți-o!… și Dumnezeu te va răsplăti pentru asta.

Iată ce spune Domnul Isus: „Stăpânul său i-a zis: ‘Bine, rob bun şi credincios, ai fost credincios în puţine lucruri, te voi pune peste multe lucruri; intră în bucuria stăpânului tău.” (Matei 25:21).

Așadar, fii plin de compasiune și de bunătate, și Dumnezeu te va răsplăti!

Posted in Romanian devotionals and tagged , , , , | Lasă un comentariu
13 mart. 2025

13 Martie 2025

DOMNUL ESTE APROAPE

Ce să fac, Doamne?

Fapte 22.10

Când cineva urmează o ordine constituită în biserică după principii omenești și o mărturisire de credință formulată de oameni (chiar dacă acea persoană este încredințată că stă pe temeiul Scripturii), atunci sunt la îndemână reguli și rânduieli pentru orice fel de situații, iar dacă se ridică obiecții, este stabilit și cum se poate acționa în continuare. Dar, când cineva este adunat în Numele Lui și când Îi recunoaște autoritatea, când el doar execută ceea ce Domnul a hotărât pentru fiecare moment, dacă El ne-a îngăduit să luăm parte la Masa Domnului, trebuie să întrebăm: «Doamne, ce dorești să facem?». Și, desigur, trebuie să-L întrebăm pe Domnul ce vrea să facem în orice lucru, mare sau mic.

Totodată, orice hotărâre luată în adunare sau în întâlnirile administrative ale fraților trebuie să fie interpretarea gândului Domnului în acel caz care este discutat. Când așa stau lucrurile, discuțiile nu degenerează în dorința de a ne impune părerile noastre, ci se creează un spirit de unitate, în căutarea împlinirii voii Domnului. Avem deci nevoie de exersarea inimilor noastre, ca să nu ne lăsăm gândurile s-o ia razna și să nu exprimăm gânduri, opinii sau interese ale noastre, ci ceea ce gândește Domnul în cazul specific. Când sfatul unei biserici are un regulament cu privire la felul de a proceda și când el este practicat întocmai, nu vor rămâne multe probleme nesoluționate. Dar, când Îl lăsăm pe Duhul Sfânt să ne călăuzească și să ne conducă, când El trebuie să aleagă ce să facă și prin cine anume, atunci este nevoie de exerciții ale inimii.

Cum putem însă deosebi și recunoaște călăuzirea Duhului Sfânt, dacă nu trăim în strânsă legătură cu Domnul și nu ne supunem în mod conștient călăuzirii Lui? Cum poate cineva să știe dacă Duhul Sfânt vrea să-l folosească sau nu într-un anume moment? Pentru aceasta este nevoie de atenție, de dependență de Domnul, de dorința de a fi folosit numai prin Duhul Sfânt.

H. L. Heijkoop

SĂMÂNȚA BUNĂ

Mai ușor este să treacă o cămilă prin urechea acului, decât să intre un bogat în Împărăția lui Dumnezeu.

Marcu 10.25

Urechea acului

Iudeii înțelegeau fără probleme metafora „urechea acului“, care înseamnă cea mai mică deschidere posibilă. Când Talmudul legii iudaice avea de indicat faptul că ceva era imposibil, el folosea expresia: niciun elefant nu poate trece prin urechea acului. Tot astfel, Isus folosea imaginea unei cămile și a urechii acului, pentru a exprima, similar, imposibilitatea. Nu oricine poate intra în Împărăția lui Dumnezeu! Trebuie mai întâi să îndeplinim anumite condiții. Un om bogat este cel a cărui inimă întâi de toate este ocupată cu bogățiile pe care le deține și este dominată de pofte – din această pricină nu poate el îndeplini condițiile. Sigur că Isus nu Se referă doar la cei bogați în posesiuni materiale, ci la cei a căror inimă este dominată de bogăție sau de altceva de acest fel.

Un predicator din secolul al XIX-lea scria: „Mulți ar vrea să fie siguri că vor avea viața eternă, dar nu acceptă ceea ce este necesar pentru a avea siguranța, anume să trăiască prin har“. Aceasta este o piedică pentru mulți. Nu putem să slujim în același timp și pentru cer și pentru lume! Cine nu își deschide inima pentru harul lui Dumnezeu, încrezându-se în totul în El și abandonând orice alt sprijin, nu va ajunge să aibă credința vie. Toți cei care vin la Dumnezeu prin credință au trecut prin „urechea acului“. Toate cele pe care le posedă au devenit pentru ei atât de neimportante, încât ei se bazează numai pe har. Împărăția lui Dumnezeu este una spirituală, în care putem intra numai crezând în El.

Citirea Bibliei: Amos 5.14-27 · Proverbe 24.1-10

SCRIPTURILE ÎN FIECARE ZI

de Jean Koechlin

1 Samuel 17.41-54

Filisteanul se înfăţişează încă o dată înaintea şirurilor de bătaie, cu provocarea lui. Dar cine este cel care-i vine în întâmpinare? Să fie campionul pe care Israel îl trimite împotriva lui: un tinerel cu arme ridicole, un toiag şi o praştie de cioban?

Oare este o glumă? Îl măsoară cu privirea din cap până în picioare pe acest adversar mizerabil cu care nu merită să se compare şi-l insultă cu dispreţ! Însă David este neclintit, el, care avea să scrie: „Domnul este tăria vieţii mele: de cine să-mi fie frică?” (Psalmul 27.1). Piatra este aruncată cu o mână sigură; ea pătrunde în fruntea uriaşului care se prăbuşeşte. David aleargă şi-i taie de îndată capul cu propria sabie. Apoi, ce strigăte de victorie izbucnesc în tabăra lui Israel şi ce confuzie şi derută cuprind tabăra filistenilor!

Este o scenă memorabilă, ilustrând puterea credinţei, a acestei credinţe care-l face pe cel credincios în stare ca, în genunchi, să obţină victorii asemănătoare. Dar ştim că această scenă are o semnificaţie infinit mai mare. David, tip al lui Hristos, a triumfat asupra lui Goliat, simbol al lui Satan, utilizând propria-i sabie, moar­tea. Prin moarte, Isus l-a nimicit pe cel ce avea puterea morţii, care este diavolul. Este victoria de la cruce, inepuizabil subiect al laudei eterne.

CE AR MAI FI PUTUT FACE DUMNEZEU? | Fundația S.E.E.R. România

„Ce aş mai fi putut face…” (Isaia 5:4)

Autorul american Brennan Manning povestește cum a primit numele „Brennan”. În copilărie, cel mai bun prieten al său fusese Ray. Cei doi făceau totul împreună: își cumpăraseră împreună o mașină pe când erau adolescenți, ieșeau în oraș împreună, au mers la școală împreună, și așa mai departe. S-au înrolat chiar și în armată împreună, au mers în tabăra de instrucție împreună și au luptat pe front împreună.

Într-o noapte, stând în tranșee, Brennan își amintea de vremurile de demult din Brooklyn, în timp ce prietenul său Ray asculta și mânca o ciocolată. Dintr-o dată, o grenadă a aterizat în adăpostul în care se aflau. Ray i-a zâmbit lui Brennan, a aruncat ciocolata și s-a aruncat pe grenada activă. Aceasta a explodat, omorându-l pe Ray, dar viața lui Brennan a fost cruțată.

Mai târziu, Brennan a fost hirotonisit ca preot, iar la acea vreme se obișnuia să se ia numele unui sfânt. El s-a gândit la prietenul său, Ray Brennan, așa că și-a ales numele „Brennan”. Câțiva ani mai târziu, el a vizitat-o pe mama lui Ray în Brooklyn. Într-o seară, în timp ce luau ceaiul împreună, Brennan a întrebat-o: „Crezi că Ray m-a iubit?”. Doamna Brennan s-a ridicat de pe canapea, i-a scuturat degetul arătător în față și a strigat: „Ce ar fi putut face mai mult pentru tine?”

Brennan spune că în acel moment a trăit o epifanie. Și-a imaginat că stătea în fața crucii Domnului Isus întrebându-se: „Oare mă iubește Dumnezeu cu adevărat?” și pe mama lui Isus, arătând spre Fiul ei, și spunându-i: „Ce altceva mai mult ar fi putut face El pentru tine?!”

Când Domnul Isus a spus: „S-a isprăvit!”, prețul mântuirii tale a fost plătit integral.

Întrebarea este: Îl onorezi tu, ca Mântuitor și Domn al tău? Cuvântul lui Dumnezeu pentru tine astăzi este acesta: „Dumnezeu a făcut totul pentru tine; tu, ce faci pentru El?”

Posted in Romanian devotionals and tagged , , , , | Lasă un comentariu
08 mart. 2025

8 Martie 2025

DOMNUL ESTE APROAPE

Vi se poruncește: Când veți auzi sunetul cornului, al cavalului, al lăutei, al lirei, al psalterionului, al cimpoiului și al tuturor instrumentelor muzicale, să cădeți la pământ și să vă închinați chipului de aur pe care l-a ridicat împăratul Nebucadnețar.

Daniel 3.4,5

În capitolul 3 din Daniel, instrumentele muzicale joacă un rol foarte important, așa cum se întâmplă și astăzi în lumea religioasă. Instrumentele muzicale stârnesc emoțiile și, având efect asupra simțămintelor, oferă oamenilor un sentiment de devotament, care este cu totul lipsit de realitate. În Vechiul Testament, instrumentele muzicale erau folosite în slujba de la templu, însă nu există nicio bază pentru ele în închinarea specifică Noului Testament. Unii numesc închinare a sta și a asculta un cor sau o orchestră, însă muzica nu face altceva decât să acționeze asupra părții emoționale a ființei noastre, neavând nimic de-a face cu adevărata închinare către Tatăl și Fiul, care trebuie să fie în duh și în adevăr. Cei care argumentează că instrumentele muzicale au fost folosite în Vechiul Testament trebuie să-și aducă aminte că acea dispensație era una a simbolurilor. Instrumentele folosite în Vechiul Testament sunt o imagine a cântării cu inima a celor răscumpărați din dispensația actuală.

Un slujitor al lui Dumnezeu mi-a spus odată că mulți oameni veneau la biserica lui pentru a I se închina lui Dumnezeu cu ajutorul muzicii, de aceea el făcea în așa fel încât să aibă cei mai buni muzicieni, căci altfel oamenii n-ar mai fi venit. De fapt, acei oameni nu făceau altceva decât să-și satisfacă dorința după muzică, o dorință bună când se află la locul ei, însă care nu trebuie niciodată confundată cu închinarea adevărată. O inimă plină de Hristos înalță cea mai frumoasă melodie pentru urechea lui Dumnezeu.

Să nu uităm deci că, în această dispensație, suntem îndemnați să cântăm Domnului cu inimile noastre (Efeseni 5.19). De acolo trebuie să se înalțe muzica: dintr-o inimă plină de laudă pentru Dumnezeul oricărui har.

H. A. Ironside

SĂMÂNȚA BUNĂ

Întoarce-te …, zice Domnul. Nu-Mi voi întuneca fața peste voi, pentru că Eu sunt îndurător.

Ieremia 3.12

Fotografia mamei

Cu mulți ani în urmă, o tânără și-a părăsit satul natal pentru a lucra într-o metropolă. Mama ei, o văduvă care credea în Domnul Isus, se tot frământa și se întreba dacă fiica ei avea să trăiască după voia lui Dumnezeu. În noul mediu în care a ajuns, fata a părăsit în scurt timp calea cea dreaptă și îngustă. Mama a observat acest lucru din scrisorile care îi soseau din ce în ce mai rar și care erau tot mai scurte și mai lipsite de detalii personale. În cele din urmă, veștile n-au mai venit deloc. Chiar propriile ei scrisori erau returnate, cu nota „Destinatar necunoscut“.

Mama era îngrijorată. Într-o zi, a auzit că fata ei a fost văzută prin oraș, așa că a plecat de îndată să-și găsească copilul. Zile în șir a căutat în zadar și tocmai era pe cale de a renunța, când i-a venit o idee: și-a făcut o fotografie, pe care a xeroxat-o, după care a început să întrebe prin baruri și prin cluburi de noapte dacă i se permite să o afișeze acolo. Apoi s-a întors acasă. La scurt timp, fiica ei a intrat într-unul dintre aceste localuri și a văzut fotografia. „Femeia aceasta seamănă cu mama“, s-a gândit ea înainte să se uite mai atent, „Da, chiar ea e!“. Sub fotografie a citit următoarele: „Mama te iubește“. Nu se aștepta la asta. Încerca să-și imagineze cum o căutase mama ei în acel cartier rău-famat al orașului. Și-a amintit de copilăria ei fericită și de rugăciunile mamei. După o luptă cu sine, a hotărât să se întoarcă acasă. Mama a îmbrățișat-o în culmea fericirii, iar curând bucuria ei a fost de necuprins, căci fata ei a luat decizia de a se schimba și L-a primit pe Isus ca Mântuitor personal.

Citirea Bibliei: Amos 1.1-15 · Proverbe 22.9-16

SCRIPTURILE ÎN FIECARE ZI

de Jean Koechlin

1 Samuel 16.1-13

Împăratul care umbla după imboldurile cărnii este dat la o parte în gândurile lui Dumnezeu, cu toate că domnia lui continuă un anumit număr de ani. Şi este prezentat un alt împărat, cel despre care Samuel spusese: „Domnul Şi-a căutat un om după inima Sa” (13.14).

Acesta este David, al cărui nume înseamnă „preaiubit” ~ un tip al lui Hristos, al Celui care este în chip desăvârşit după inima lui Dumnezeu. Samuel nu era pregătit să-l recunoască, deoarece, în ciuda experienţei pe care o avusese cu Saul, privea încă la înfăţişarea exterioară. Suntem prea înclinaţi să judecăm după ceea ce vedem şi să ne lăsăm impresionaţi de calităţile (sau de defectele) exterioare. Însă „Dumnezeu nu are în vedere faţa omului”, repetă Galateni 2.6. El priveşte la inimă! Toate înfăţişările evlavioase prin care ne putem înşela pe noi sau pe alţii nu-L vor înşela pe El.

Samuel vizitează această familie a lui Isai; şi tânărul păstor, pe care neglijaseră să-l invite la sărbătoare, va fi tocmai el uns „în mijlocul fraţilor săi” ca împărat pentru Domnul. Această ungere cu untdelemn (simbol al Duhului Sfânt) ne aminteşte de felul în care a fost descris Fiul preaiubit al Tatălui la Iordan de către Ioan Botezătorul: „Cel peste care vei vedea Duhul coborând şi rămânând peste El, Acesta este Cel care botează cu Duh Sfânt” (Ioan 1.33; compară cu sf. v. 12).

RUGĂCIUNEA DE BINECUVÂNTARE | Fundația S.E.E.R. România

„Prin credinţă a dat Isaac lui Iacov şi Esau o binecuvântare care avea în vedere lucrurile viitoare.” (Evrei 11:20)

Astăzi vom vorbi despre două motive biblice pentru a-ți binecuvânta copiii și nepoții:

1) Rugăciunea are putere. În Sfânta Scriptură, binecuvântarea unui tată era o rugăciune cu ochii deschiși, adresată lui Dumnezeu pentru copiii săi. Isaac, care era fermier, i-a spus fiului său: „Să-ţi dea Dumnezeu rouă din cer și grăsimea pământului, grâu şi vin din belşug!” (Geneza 27:28). Copiii tăi te-au auzit vreodată vorbind cu Dumnezeu despre ei? Sau mai degrabă spunându-le cuvinte dure de genul: „Cum ai putut fi atât de prost? Tu nu gândești niciodată? Tu nu vei face niciodată nimic!” Dacă așa stau lucrurile, cere-le iertare! Lasă-i să te audă rostind cea mai bogată binecuvântare a lui Dumnezeu peste viața fiecăruia dintre ei. Rugăciunea de binecuvântare a unui tată pentru familia sa este un lucru puternic – ea schimbă viața!

2) Rugăciunea de binecuvântare dă încredere și nădejde în Dumnezeu cu privire la viitor. Biblia spune: „Când nu este nicio descoperire dumnezeiască, poporul este fără frâu.” (Proverbele 29:18). Consilierii școlari ne spun că mulți dintre elevii lor nu au viziune. De ce? Pentru că nu întrevăd nimic cu privire la viitorul lor, în afară de criză economică, șomaj și vremuri grele. Ei au nevoie ca cineva să creadă în ei și în viitorul lor… să creadă că pot reuși, și că pot trăi o viață fericită… că-i așteaptă tot ce este mai bun, dacă se încred în Dumnezeu. Isaac nu a așteptat ca băieții săi să-și conceapă propria viziune pentru viitor. El s-a rugat în mod deschis pentru succesul lor viitor, pentru ascensiunea lor și pentru respect și bunăvoință din partea familiei și a societății. Copiii tăi nu au nevoie de manipulare din partea ta; au nevoie să îi motivezi. Iar tu faci asta binecuvântându-i!

Posted in Romanian devotionals and tagged , , , , | Lasă un comentariu
26 feb. 2025

26 Februarie 2025

DOMNUL ESTE APROAPE

Trecând prin valea plângerii, ei o fac un izvor; și ploaia timpurie o acoperă cu binecuvântări. Psalmul 84.6

Valea plângerii este un loc al durerii și al umilinței, însă și al binecuvântării. Pentru Pavel, acest loc a fost reprezentat de un țepuș în carne, de un lucru de natură să-l facă de disprețuit în slujirea lui față de galateni. Acest țepuș era cu adevărat smeritor, iar el L-a rugat de trei ori pe Domnul să-l îndepărteze. Însă, după ce L-a auzit pe Domnul spunând: „Harul Meu îți este de ajuns“, nu a mai cerut îndepărtarea țepușului, ci mai degrabă a început să găsească plăcere în slăbiciunile sale, pentru ca puterea lui Hristos să rămână asupra lui. Acesta era locul binecuvântării pentru Pavel. Valea plângerii s-a schimbat pentru el într-un loc de nespusă binecuvântare și apropiere de Dumnezeu. Pentru unii dintre noi, această vale poate să însemne pierderea a ceva sau a cuiva drag inimilor noastre, ori zdrobirea voinței noastre, ori ceva de natură să ne umilească; totuși, ea este și un loc al binecuvântării. Dobândim mult mai multă înviorare din lucrurile dureroase, decât din lucrurile plăcute. Valea plângerii este astfel transformată într-un izvor. Despre care lucruri plăcute din viața noastră am putea spune că au devenit un izvor de binecuvântare? Prospețimea și binecuvântarea au venit întotdeauna din lucrurile care ne-au produs durere, care ne-au smerit și care ne-au golit de eul nostru. Acesta este felul în care Dumnezeu ne arată cine este El. Astfel, trecând prin valea plângerii, El o transformă într-un izvor.

În 1 Tesaloniceni 5.18 citim: „Mulțumiți pentru toate“. Cum putem face acest lucru? A putut Pavel să mulțumească pentru țepuș, pentru acel lucru despre care el presupunea că-i va împiedica rodnicia? Câtă vreme privea la acel țepuș în sine, nu putea mulțumi pentru el, însă, când și-a fixat privirea asupra inimii și asupra mâinii care îl rânduise, a putut face acest lucru. Sunt multe lucruri pentru care, în ele însele, nu putem mulțumi: tăierea unei legături dragi inimii sau zdrobirea acelor afecțiuni asupra cărora se concentrează inima noastră. Trebuie să vedem însă dragostea care a rânduit aceste necazuri, precum și mâna care le-a administrat; apoi putem mulțumi pentru ele.

J. N. Darby

SĂMÂNȚA BUNĂ

Doamne, pleacă de la mine, pentru că sunt un om păcătos.

Luca 5.8

Simon Petru – un om păcătos

Cu o ocazie anterioară, Petru și ceilalți apostoli au făcut cunoștință cu Isus din Nazaret. Acum ei urmau să renunțe la meseriile lor și să-L însoțească pe Domnul în călătoriile Sale. Înainte de toate, trebuia ca ei să-și cunoască inimile, mai ales Petru, purtătorul lor de cuvânt. Isus stătea în barca lui Petru. După ce a predicat, El i-a spus: „Depărteaz-o la adânc și coborâți-vă plasele pentru pescuit“. Petru s-a împotrivit; lucrul acesta era de neînțeles, câtă vreme ei petrecuseră toată noaptea la pescuit și nu prinseseră nimic în mijlocul lacului, unde apele ar fi fost cât de cât bune pentru pescuit. Chiar trebuia să se ducă din nou acolo și să arunce plasele? Nu părea foarte promițător.

Cu toate acestea, Petru a făcut ceea ce i-a spus Isus și dintr-odată plasele s-au umplut cu pești. Petru a fost uimit, chiar îngrozit. A trebuit să recunoască puterea lui Isus peste întreaga creație, chiar și asupra peștilor (Psalmul 8.6-9). Această Persoană a Divinității îl cunoștea deplin. Petru a devenit conștient, ca niciodată înainte, că era un om păcătos, lucru care a căpătat contur de atunci în gândurile, cuvintele și faptele sale. El a îngenuncheat, exclamând: „Doamne, pleacă de la mine, pentru că sunt un om păcătos“.

Cu cât cunoști mai mult măreția lui Isus Hristos, cu atât ești mai conștient de propria slăbiciune și păcătoșenie. Cu toate acestea, Fiul lui Dumnezeu este Răscumpărătorul tuturor celor care cred în El, nu doar pentru a le ierta păcatele, ci și pentru a-i elibera de puterea păcatului. Simon Petru a experimentat aceasta. Acum el a ajuns să-L cunoască mai bine și totodată să se cunoască pe sine. Și L-a urmat pe Isus.

Citirea Bibliei: Estera 2.11-23 · Proverbe 19.1-7

SCRIPTURILE ÎN FIECARE ZI

de Jean Koechlin

1 Samuel 11.1-15

Autoritatea împăratului Saul se va afirma cu ocazia unei victorii asupra vrăjmaşilor poporului. Aceşti vrăjmaşi sunt bine cunoscuţi: fiii lui Amon. Sub ameninţările lor arogante şi crude, locuitorii Iabesului din Galaad se află într-o situaţie groaznică şi aproape fără ieşire.

Nu-i vedem întorcându-se spre Domnul; din contră, ar voi să facă o alianţă cu vrăjmaşul! Dar, exercitându-Şi îndurarea, Dumnezeu îi va scăpa prin mâna lui Saul. Aceşti locuitori din Iabes ilustrează într-o manieră frapantă teroarea, ocara şi în final robia mizerabilă care-i aşteaptă pe aceia care fac alianţă cu lumea şi cu prinţul ei (vezi Evrei 2.15). Saul, ca învingător, manifestă unele trăsături de caracter frumoase.

Pe lângă zel şi curaj, vedem la el nobleţe, generozitate, clemenţă (v. 13) şi o anumită modestie. Cum era şi corect, el atribuie victoria Domnului. Toate acestea reprezintă un start promiţător! Şi câţi tineri, asemenea lui, n-au avut un început foarte bun! Apoi s‑au poticnit la primul obstacol aşezat în cale ca să le încerce credinţa.

De ce se întâmplă aşa? Simplu, deoarece această credinţă n-a existat niciodată!

ÎNVAȚĂ SĂ ASCULȚI! | Fundația S.E.E.R. România

„Domnul Dumnezeu a zis: „Nu este bine ca omul să fie singur; am să-i fac un ajutor potrivit pentru el.” (Geneza 2:18)

Dumnezeu a creat ajutorul potrivit pentru tine ca să-ți împlinească nevoile fizice, emoționale… și, da, chiar și unele dintre nevoile spirituale. Adam s-a bucurat de o sănătate perfectă, a avut o slujbă perfectă și a trăit într-un mediu perfect. El avea chiar privilegiul de a se plimba cu Dumnezeu în fiecare zi. Cu toate acestea, el se simțea singur și incomplet.

Așa că Dumnezeu a hotărât: „Nu e bine ca omul să fie singur; am să fac un ajutor potrivit pentru el!” Să reținem cuvântul „ajutor”: Dmnezeu a vrut ca soția ta să te ajute să crești și să-ți împlinești destinul. Între voi există o legătură fizică, emoțională și spirituală, intimă. Nimeni de pe pământ nu te va cunoașt mai bine decât soția pe care ți-a dat-o Dumnezeu. Soția ta ar trebui să fie cel mai apropiat prieten, consilier și confident al tău. Iar asta necesită comunicare!

Dar o bună comunicare se bazează pe adresarea întrebărilor corecte și pe ascultarea cu atenție a răspunsurilor. Este nevoie să închizi televizorul, laptopul, iPad-ul și telefonul mobil. Înseamnă să întrebi: „Cu ce te confrunți astăzi?”, apoi să asculți suficient de mult timp pentru ca emoțiile ascunse să iasă la suprafață.

Ascultă până când înțelegi preocupările, sentimentele, temerile, speranțele și visele soțului sau soției tale. Ascultă cu atenție, astfel încât să poți evalua nevoile sale reale – pe care tu ești cel mai în măsură și cel mai bine echipat să le împlinești. Întrebările tale dezvăluie nivelul tău de preocupare, iar răspunsurile pe care le primești pot deveni fundamentul unei căsnicii lungi și fericite.

Este exact ceea ce a avut în vedere Dumnezeu când a spus: „De aceea va lăsa omul pe tatăl său şi pe mama sa şi se va lipi de nevasta sa, şi se vor face un singur trup.” (Geneza 2:24). Așadar, învață să asculți!

F. B. Hole

Posted in Romanian devotionals and tagged , , , , | Lasă un comentariu
12 feb. 2025

12 Februarie 2025

DOMNUL ESTE APROAPE

Apostolii dădeau mărturie cu mare putere despre învierea Domnului Isus și mare har era peste toți.

Fapte 4.33

Noul Testament pe scurt (5) – Faptele Apostolilor

Faptele Apostolilor – sau, mai bine zis, Faptele Duhului Sfânt – este o carte care prezintă istoria căilor rânduite de înțelepciunea divină pentru a-i conduce gradat pe cei credincioși afară din dispensația precedentă a legii și a-i introduce în libertatea deplină a dispensației harului lui Dumnezeu. Puterea și lucrarea Duhului Sfânt se văd cu claritate în această carte, ele fiind manifestate prin apostolii folosiți de Dumnezeu pentru întemeierea creștinismului.

Lucrarea începe la Ierusalim, în capitolul 2, odată cu venirea Duhului Sfânt din cer, iar de acolo se răspândește în jur. Când Israel, ca națiune, a refuzat, prin faptul că l-au omorât pe Ștefan, cea de-a doua chemare a harului – fiindcă ei deja Îl lepădaseră pe Mesia al lor – Dumnezeu l-a ridicat pe apostolul Pavel, ca mesager special pentru cei dintre națiuni. În felul acesta, harul lui Dumnezeu a fost extins către întreaga lume. Adunarea lui Dumnezeu a fost formată prin puterea Duhului lui Dumnezeu, atât din iudei, cât și din cei dintre națiuni, cu toții fiind botezați într-un singur Trup. Să remarcăm aici grija atentă a lui Dumnezeu de a păstra unitatea reală și vitală a acestei lucrări și a tuturor celor credincioși din orice loc. Ei erau acum una – formau Adunarea, Trupul lui Hristos!

Realitatea, simplitatea și prospețimea acestor zile de la început, cu menținerea în credincioșie a rânduielii și a unității, fără folosirea organizării și a aranjamentelor omenești, ne oferă instrucțiuni dintre cele mai binecuvântate. Totul arată în chip minunat că Hristos este atotsuficient ca Centru al celor ai Săi și că puterea Duhului Sfânt este suficientă pentru orice activitate: fie pentru închinare, fie pentru comuniune, pentru slujire sau pentru mărturie. Vedem astfel că nu este nevoie de nicio intervenție a omului, oricât de bine intenționat ar fi, în niciuna dintre aceste funcțiuni ale adevăratei Adunări a lui Dumnezeu.

L. M. Grant

SĂMÂNȚA BUNĂ

Dumnezeu deci, trecând cu vederea timpurile de neștiință, poruncește acum oamenilor, ca toți, de pretutindeni, să se pocăiască.

Fapte 17.30

Ce înseamnă pocăința în Biblie?

Pocăința este o atitudine interioară adoptată înaintea lui Dumnezeu. Ne judecăm din punct de vedere moral pe noi înșine și acțiunile noastre, pentru că suntem conștienți că ele sunt un afront adus lui Dumnezeu în sfințenia Sa. În Biblie, pocăința nu înseamnă și nici nu include încercarea de a compensa balanța, adică: pentru greșelile comune, de împlinit câteva fapte bune.

Pocăința este condiția prealabilă necesară pentru ca Dumnezeu să ierte în har. Ea merge mai departe decât un simplu regret pe care îl putem simți când ne recunoaștem greșelile pe care le-am comis. Cine se pocăiește recunoaște în fața lui Dumnezeu că a fost pe un drum greșit. Își mărturisește păcatele și își judecă nu numai faptele, ci și pe sine însuși, pentru că el a fost cauza lor. Când fiul rătăcitor și-a întâlnit tatăl, el nu a spus doar: „Tată, am păcătuit împotriva cerului și înaintea ta“, ci și: „Nu mai sunt vrednic să fiu numit fiul tău“ (Luca 15.21). Aceasta este pocăința, așa cum o descrie Biblia. Pocăința trebuie să fie însoțită de „credința în Domnul nostru Isus Hristos“. Dumnezeu dorește să ofere har, și Hristos a murit pe crucea de la Golgota, astfel încât, „prin sângele Său, prin credință“, toți să primească iertarea și pacea cu Dumnezeu. Bunătatea lui Dumnezeu este cea care „conduce … la pocăință“, astfel încât El să ne poată ierta (Romani 3.25; 2.4).

Citirea Bibliei: Neemia 7.39-73 · Proverbe 14.1-12

SCRIPTURILE ÎN FIECARE ZI

de Jean Koechlin

1 Samuel 2:12-26

Aşa cum promisese, Ana s-a despărţit de fiul ei, care de atunci încolo a locuit cu Eli la Şilo, în prezenţa Domnului. Să remarcăm contrastul din­tre acest mic copil care slujea şi fiii lui Eli, deja adulţi, care, prin purtarea lor rea, constituiau o ruşine pentru preoţie. Ce exemplu rău dădeau ei întregului popor şi, în particular, micului Samuel care-i vedea în fiecare zi! Voi, care sunteţi vârstnici, trebuie să fiţi atenţi la exemplul pe care îl daţi celor mai tineri, care vă observă. Amintiţi-vă de aceste cuvinte solemne ale Domnului din Matei 18.6: „Oricui va face să se poticnească unul singur din aceşti micuţi care cred în Mine, îi este de folos să i se atârne de gât o piatră mare de moară şi să fie scufundat în adâncul mării”. Iar în ce vă priveşte pe voi, cei tineri, nu vă lăsaţi influenţaţi de comportamentul rău al unora mai în vârstă, care se numesc pe ei înşişi creştini. Priviţi la Domnul Isus!

Din această istorie frumoasă a lui Israel putem lua pentru noi adevărul că şi un copil mic poate să-I servească Domnului; mai mult, că la această vârstă el poate fi asemenea lui Isus (comp. v. 26 cu Luca 2.52).

CUVÂNTUL LUI DUMNEZEU PENTRU ASTĂZI

coordonatori Bob & Debby Gass

ÎNCREDE-TE ÎN CUVÂNTUL LUI DUMNEZEU (4) | Fundația S.E.E.R. România

„…Dumnezeu, care v-a chemat la părtăşia cu Fiul Său Isus Hristos, Domnul nostru.” (1 Corinteni 1:9)

Încrede-te în Cuvântul lui Dumnezeu atunci când te simți nepotrivit pentru o anumită provocare. Ți s-a încredințat o sarcină pentru care nu te simți calificat? Nicio problemă, este o ocazie potrivită pentru Dumnezeu ca să-Și arate puterea în favoarea ta (vezi 2 Cronici 16:9). Îndreaptă-ți gândurile spre Tatăl tău ceresc, Cel Atotputernic, care este mereu aproape și plin de iubire. Psalmistul spune: „Încredinţează-ţi soarta în mâna Domnului şi El te va sprijini! El nu va lăsa niciodată să se clatine cel neprihănit.” (Psalmul 55:22) În loc să te temi de provocare, începe să-ți hrănești credința! Petrece mai mult timp în rugăciune și apropie-te mai mult de Domnul: „Dacă rămâneţi în Mine şi dacă rămân în voi cuvintele Mele, cereţi orice veţi vrea şi vi se va da. Dacă aduceţi multă roadă, prin aceasta Tatăl Meu va fi proslăvit…” (Ioan 15:7-8) În loc să cedezi în fața fricii, mai bine ascultă și încrede-te în acest Cuvânt al lui Dumnezeu: „Fraţilor, uitaţi-vă la voi, care aţi fost chemaţi: printre voi nu sunt mulţi înţelepţi în felul lumii, nici mulţi puternici, nici mulţi de neam ales. Dar Dumnezeu a ales lucrurile nebune ale lumii, ca să facă de ruşine pe cele înţelepte. Dumnezeu a ales lucrurile slabe ale lumii, ca să facă de ruşine pe cele tari. Şi Dumnezeu a ales lucrurile josnice ale lumii şi lucrurile dispreţuite, ba încă lucrurile care nu sunt, ca să nimicească pe cele ce sunt, pentru ca nimeni să nu se laude înaintea lui Dumnezeu.” (1 Corinteni 1:26-29)

Tot Pavel scria: „A Celui ce, prin puterea care lucrează în noi, poate să facă nespus mai mult decât cerem sau gândim noi, a Lui să fie slava… în vecii vecilor.” (Efeseni 3:20-21) Ai dreptate: de unul singur, nu vei fi în stare să faci față provocărilor! Dar cu Dumnezeu de partea ta, ești mai mult decât suficient pentru orice provocare sau solicitare!

Posted in Romanian devotionals and tagged , , , , | Lasă un comentariu
21 ian. 2025

21 Ianuarie 2025

DOMNUL ESTE APROAPE

Și s-a împlinit Scriptura care zice: „Iar Avraam L-a crezut pe Dumnezeu și i s-a socotit ca dreptate“; și a fost numit „Prieten al lui Dumnezeu“.

Iacov 2.23

Avraam este folosit deseori în Scriptură ca exemplu de credință. În afară de versetul de mai sus din Iacov, epistolele către Romani, Galateni și Evrei accentuează și ele faptul că Avraam L-a crezut pe Dumnezeu. Pasajul din Vechiul Testament citat în versetul nostru este din Geneza 15, când Dumnezeu i-a promis lui Avraam că urmașii săi vor fi la fel de numeroși ca stelele cerului. Chiar dacă Avraam nu avea niciun copil în acel moment, el a crezut că Dumnezeu Își va ține cuvântul. Aceasta face întotdeauna credința: se bazează pe cuvintele rostite de Dumnezeu, fiindcă pur și simplu Dumnezeu este Cel care le-a rostit.

Iacov însă, citând acest verset, face referire la un eveniment care a avut loc mai târziu în viața lui Avraam, așa cum vedem din versetul 21: „Avraam, tatăl nostru, n-a fost el îndreptățit din fapte când l-a adus ca jertfă pe altar pe Isaac, fiul său?“. Avraam știa că promisiunile lui Dumnezeu se concentrau în Isaac și, cu toate acestea, a fost gata să-l aducă jertfă, așteptându-se cu tărie că Dumnezeu avea să-l învieze dintre cei morți, așa cum citim în Evrei 11.19. Felul în care sunt exprimate lucrurile în capitolul 2 din Iacov arată că actul jertfirii lui Isaac a fost de fapt o împlinire a credinței lui Avraam manifestate cu timp înainte. Într-un anumit sens, credința lui Avraam în Dumnezeu nu s-a dezvoltat pe deplin până nu a fost pusă la încercare.

În Geneza 15, Avraam L-a crezut pe Dumnezeu; în Geneza 22, Avraam l-a adus jertfă pe fiul său. Între aceste două evenimente a fost o perioadă de mai mult de douăzeci de ani. Cu siguranță că Avraam a exercitat credința și în alte ocazii în tot acest timp, însă fapta unică de ascultare de la altar a oferit dovada că această credință a sa, declarată cu mult timp înainte, a fost una veritabilă. Dar cum stau lucrurile cu noi? Poate că L-am crezut pe Dumnezeu în toți acești ani, însă a fost această credință împlinită? Când credința noastră manifestată cu ani în urmă este pusă astăzi la încercare, ce dovedesc faptele noastre?

S. Campbell

SĂMÂNȚA BUNĂ

Nu va rupe trestia frântă și nu va stinge mucul care fumegă.

Isaia 42.3

Credința abia mai pâlpâia

Textul acesta despre „trestia frântă“ și despre „mucul care fumegă“ (sau fitilul care mai are o sclipire) descrie modul în care Domnul Isus lucrează față de răscumpărații Săi care au nevoie de încurajare în suferință.

„Trestia frântă“ este imaginea unui credincios care, sub presiunea împrejurărilor, a primit o lovitură la care nu a putut rezista și în urma căreia viața lui spirituală are de suferit.

„Fitilul care fumegă“ este imaginea unui suflet răscumpărat a cărui putere spirituală este aproape de a se stinge. Încrederea lui în Dumnezeu se clatină și iubirea lui pentru Domnul Isus a scăzut.

Un exemplu pentru aceste stări spirituale îl găsim în Luca 24.13-22. Doi ucenici mergeau de la Ierusalim spre Emaus, triști și dezamăgiți. Speranțele lor cu privire la împărăția păcii au fost spulberate de crucificarea Învățătorului lor, pe care ei Îl recunoscuseră a fi Mesia. Ei erau ca o trestie frântă. Încrederea lor în Dumnezeu scăzuse, iar afecțiunea lor pentru Hristos se răcise. Credința lor abia mai pâlpâia. Atunci Domnul Isus a venit alături de ei și i-a întrebat cu blândețe ce necaz aveau. După ce i-a ascultat cu atenție, El a corectat modul lor greșit de a gândi, fără a rupe trestia frântă. Hristosul trebuia să sufere pentru a-Și instaura Împărăția Lui glorioasă. Apoi El le-a explicat cele din Vechiul Testament cu privire la El. Aceasta le-a reaprins credința, astfel încât inimile lor ardeau din nou pentru El.

Citirea Bibliei: Ezra 3.1-13 · Proverbe 4.10-27

SCRIPTURILE ÎN FIECARE ZI

de Jean Koechlin

Judecători 11:23-40

Iefta se credea obligat să-I plătească Domnului, prin intermediul unui sacrificiu, victoria sa asupra fiilor lui Amon. Ce puţin Îl cunoaşte pe Dumnezeu! El Îşi găseşte plăcerea în a-i binecuvânta pe ai Săi fără să aştepte altceva decât dragostea lor. Salvarea Lui este fără plată.

Se poate remarca nebunia promisiunii pe care o face Iefta. Dumnezeu ne lasă uneori să purtăm răspunderea lucrurilor asupra cărora am decis sub puterea impulsului! Să veghem deci îndeaproape asupra cuvintelor noastre, pentru că promisiunile făcute cu uşurătate pot avea grave consecinţe (Proverbe 20.25)!

Dacă lui Iefta îi lipsea, pentru moment, credinţa, ea străluceşte acum la fiica lui. Supunerea ei – „singurul copil”, „unic”, îndrăgit de tatăl − ne duce cu gândul la cea a Domnului Isus (Ioan 8.29). Ea nu pune mare preţ pe propria viaţă şi se bucură de victoria pe care Domnul o dăduse lui Israel. Este ascultătoare chiar până la moarte, din dragoste pentru Domnul, pentru tatăl şi pentru poporul ei. În aceasta este o emoţionantă imagine a lui Hristos, cu toate că rămâne foarte departe de Cel pe care Îl reprezintă.

Dacă fiica lui Iefta merita să fie celebrată an de an, infinit mai vrednic este Domnul nostru Isus să fie preamărit de aici de jos şi pentru toată eternitatea.

CUVÂNTUL LUI DUMNEZEU PENTRU ASTĂZI

coordonatori Bob & Debby Gass

MERGI ÎNAINTE SAU ÎNAPOI? | Fundația S.E.E.R. România

„Încotro vei merge tu, voi merge şi eu…” (Rut 1:16)

Cartea Rut ilustrează diferența dintre cei care pășesc prin credință și își asumă riscuri, și cei care cedează în fața fricii, preferă siguranța și ratează ce este cel mai bine pentru ei din partea lui Dumnezeu.

Cartea începe cu aceste cuvinte: „Pe vremea judecătorilor, a fost o foamete în ţară. Un om din Betleemul lui Iuda a plecat cu nevastă-sa şi cu cei doi fii ai lui…” (Rut 1:1) Lucrurile au mers bine pentru o vreme, dar apoi inevitabilul s-a produs: mai întâi, soțul Naomei, Elimelec, a murit, iar ea a rămas cu cei doi fii ai săi. Aceștia s-au căsătorit cu niște fete din regiune, pe nume Orpa și Rut… Apoi, și fiii au murit! Copleșită de durere, Naomi decide să se întoarcă acasă la Betleem și le sfătuiește pe cele două nurori ale sale să rămână în Moab și să spere că-și vor găsi soți și își vor întemeia familii.

Observăm diferența dintre cele două femei: Orpa a decis să rămână în Moab, chiar dacă era un loc al suferinței și al vremurilor grele. De ce? Pentru că era locul pe care îl cunoștea. Era zona ei de confort. N-a avut credința de a merge mai departe. Rut a fost diferită. Ea i-a spus soacrei ei: „Încotro vei merge tu, voi merge şi eu; unde vei locui tu, voi locui şi eu; poporul tău va fi poporul meu şi Dumnezeul tău va fi Dumnezeul meu”. (Rut 1:16)

Orpa s-a întors, Rut a mers înainte. Și lucrul acesta i-a adus binecuvântare! Venind în Betleem, l-a întâlnit pe Boaz, viitorul ei soț. Acesta nu numai că era bogat, dar a avut grijă de ea și au avut un fiu – din care au descins atât regele David, cât și binecuvântatul nostru Domn Isus Hristos.

Știți ceva? Dumnezeu răsplătește credința, nu frica! Cuvântul lui Dumnezeu pentru tine astăzi este deci acesta: rupe-te de trecut și mergi înainte!

Posted in Romanian devotionals and tagged , , , , | Lasă un comentariu
15 ian. 2025

15 Ianuarie 2025

DOMNUL ESTE APROAPE

Duhul vine în ajutor slăbiciunii noastre, pentru că noi nu știm ce să cerem așa cum ar trebui, dar Duhul Însuși mijlocește cu suspine de nespus.

Romani 8.26

Cineva ar putea să spună că puțin contează în viața practică dacă Duhul Sfânt este o Persoană, o putere sau o influență. Conștient sau inconștient, mulți se gândesc, de asemenea, la El ca fiind numai o putere. Și totuși este deosebit de însemnat să înțelegem această deosebire, mai întâi, desigur, pentru că lucrul acesta atinge un adevăr fundamental: dacă Duhul Sfânt n-ar fi o Personalitate, o Persoană divină, atunci nici n-ar exista o Treime dumnezeiască.

Dar o astfel de gândire schimbă totul în viața practică, personală. Dacă El este doar o putere care lucrează în mine, atunci eu pot să-mi împlinesc anumite planuri și, făcând așa, să mă folosesc de puterea aceasta. Dacă însă o Persoană divină locuiește în mine, atunci eu nu voi mai face planuri și nu voi mai urmări nimic de la mine însumi. Atunci El este Cel care face planurile și le împlinește, iar eu nu am altceva de făcut decât să mă las să fiu folosit de El. Și atunci nu mai sunt eu cel care lucrează, ci mai degrabă sunt un instrument care poate fi folosit de El, pentru ceea ce vrea El. Și nu este oare o diferență enormă între o creatură ca mine – care ar vrea să-L folosească pe Dumnezeu pentru planul meu – și Dumnezeul Cel Atotputernic care Se pleacă spre o astfel de creatură și, în harul Lui, vrea s-o folosească pentru a-Și aduce la îndeplinire voia Lui minunată? Cel dintâi fel de a gândi este în întregime păgân și conduce la o supraestimare a eului și la arătarea propriei voințe. Așa fac păgânii cu idolii lor. Cel de-al doilea fel de a gândi te duce la smerenie și la dependență, dar în același timp la siguranța slăvită de a fi în căile lui Dumnezeu și de a avea aprobarea Lui. Și oare există ceva care ar face inima mai fericită decât cunoașterea aceasta și care ar da mai multă putere pentru a rămâne neclintit, oricât de puternică ar fi împotrivirea?

H. L. Heijkoop

SĂMÂNȚA BUNĂ

Greutăți diferite și măsuri diferite: amândouă sunt o urâciune pentru Domnul.

Proverbe 20.10

Minciuna

Mințim atunci când, știind adevărul, afirmăm contrariul. Dar mințim și atunci când, necunoscând adevărul, ne grăbim să negăm un fapt care totuși este evident. În ambele cazuri am mințit. Așa se face că, din neatenție, uneori ne putem face vinovați de rănirea unui prieten, de răspândirea unei acuzații false sau chiar de lepădarea de scumpul nostru Mântuitor și Domn. Apostolul Petru a ajuns să jure și să se blesteme că nu-L cunoaște pe Isus (Matei 26.69-75).

Un principe își pierduse împărăția. Împăratul Traian (53-117), unul dintre „cei cinci împărați buni“ ai Imperiului Roman, îl detronase pe regele Traciei, luându-l prizonier pe fiul acestuia. Tânărul principe a câștigat dragostea împăratului roman, care s-a hotărât să-i redea tronul tatălui său. S-a întâmplat însă că l-a prins cu minciuna. Întâlnindu-l la palat, l-a întrebat unde a fost, iar tânărul, fără să știe că regele îl văzuse plimbându-se prin grădină, i-a răspuns: „La școală“. Traian i-a spus: „Mă hotărâsem să-ți dau înapoi regatul, dar, fiindcă ai mințit, te-ai arătat nedemn de el. Îl voi da aceluia care-l merită mai mult decât tine“.

    O, Adevăr, o, Dumnezeu, în Tine vreau să fiu mereu;

    Să nu mai fiu și Tu și eu, ci numai Tu, Tu Domnul meu!

Citirea Bibliei: Ioel 1.1-20 · Proverbe 1.20-33

SCRIPTURILE ÎN FIECARE ZI

de Jean Koechlin

Judecători 8:1-17

Lecţiile de umilinţă pe care Ghedeon le primise de la Domnul au rodit. El este gata să recunoască rolul pe care ceilalţi l-au avut în câştigarea victoriei. Şi mânia bărbaţilor lui Efraim dispare în faţa răspunsului său plin de blândeţe, prin care subliniază importanţa a ceea ce ei făcuseră (v. 2, 3). Să scoatem în evidenţă lucrarea altora şi să apreciem valoarea calităţilor lor, în loc să insistăm asupra lucrării noastre şi a calităţilor noastre, este un fruct al vieţii divine care nu are nimic comun cu ipocrizia diplomaţiei omeneşti. Petru ne aminteşte că un duh blând şi liniştit este de mare preţ înaintea lui Dumnezeu (1 Petru 3.4). Dumnezeu i-a ales bine pe cei trei sute de luptători. Ei nu-şi iau în seamă acum oboseala, nici propriul confort, nici setea lângă izvor (cap. 7). Au o singu­ră ţintă şi o urmează până la capăt (v. 4). „Eu una fac − declară Pavel − alerg drept spre ţintă” (Filipeni 3.13-14). „Trântiţi jos, dar nu nimiciţi”, spune el în altă parte

(2 Corinteni 4.9). Asemenea lui Ghedeon cu oamenii din Sucot şi din Penuel, apostolul va trebui să treacă prin experienţa dureroasă că toţi l-au abandonat (2 Timotei 4.16). Dar ce contrast cu aspra răzbunare a lui Ghedeon: Pavel poate adăuga, ca un adevărat ucenic al Stăpânului său: „să nu li se ţină în seamă”!

CUVÂNTUL LUI DUMNEZEU PENTRU ASTĂZI

coordonatori Bob & Debby Gass

FII UN UCENIC AL LUI HRISTOS! | Fundația S.E.E.R. România

„Pentru întâia dată, ucenicilor li s-a dat numele de creştini în Antiohia.” (Faptele apostolilor 11:26)

Știai că termenul „ucenic” apare de peste 250 de ori în Noul Testament, în timp ce cuvântul „creștin” apare doar de trei ori? (poți să memorezi: Faptele apostolilor 11:26; 26:28; 1 Petru 4:16). Cuvântul „creștin” a fost introdus pentru prima dată pentru a descrie cine erau ei, ucenicii lui Isus Hristos!

Dallas Willard, gânditor creștin american din sec. al XX-lea, folosește ilustrația mașinii pentru a descrie un ucenic: „Ucenicul lui Isus nu este modelul de lux sau de mare putere al creștinului – special capitonat, texturat, aerodinamic și dotat pentru banda rapidă de pe calea dreaptă și îngustă. El se află pe paginile Noului Testament ca fiind primul nivel de transport de bază în Împărăția lui Dumnezeu.”

A deveni creștin este opera unui moment: se întâmplă când îți pui încrederea în Hristos. Dar a deveni ucenic este lucrarea unei vieți întregi: cere să te lepezi de tine însuți și să spui „da” voinței lui Dumnezeu în fiecare zi a vieții tale!

Ce înseamnă să fii un ucenic al lui Isus? Cel puțin aceste trei lucruri:

1) Să-L asculți și să înveți de la El; asta necesită citirea, studierea, memorarea, verbalizarea și aplicarea adevărurilor preluate din Scripturi în viața ta de zi cu zi.

2) Să-L urmezi oriunde te- ar conduce El. Asta ar putea presupune schimbarea planurilor tale, renunțarea la unele dintre relațiile tale și să permiți accesul și controlul Domnului la lucruri pe care ai vrea să le păstrezi!

3) Să Îi fii devotat. Într-o zi, Domnul Isus l-a întrebat pe Petru: „Mă iubești tu mai mult decât aceștia?” (Ioan 21:15). Să reținem expresia „mai mult”. A fi ucenic înseamnă a-L iubi pe Isus mai mult decât pe oricine sau orice altceva.

Aceasta este viața cea mai împlinitoare și plină de satisfacții pe care o poți trăi!

Posted in Romanian devotionals and tagged , , , , | Lasă un comentariu
25 nov. 2024

25 Noiembrie 2024

DOMNUL ESTE APROAPE

În zilele lui s-a suit Nebucadnețar, împăratul Babilonului, și Ioiachim i-a fost slujitor trei ani; apoi s-a întors și s-a răsculat împotriva lui.

2 Împărați 24.1https://www.good-seed.org/img/teiler.png

Lecții din viața lui Ioiachim (3) – Respingerea lui Dumnezeu

Ioiachim fusese pus pe tron de către faraon, însă, în al patrulea an al domniei lui, Nebucadnețar s-a suit împotriva Ierusalimului, iar Ioiachim a devenit slujitorul lui. Acesta este de asemenea timpul primei deportări, când mai mulți iudei, printre care și Daniel, au fost duși în Babilon. Timpul națiunilor începuse din primul an al domniei lui Nebucadnețar. După trei ani, împăratul Ioiachim s-a răsculat împotriva împăratului Babilonului, iar Dumnezeu a dat un răspuns personal la această răzvrătire, fiindcă El îl stabilise pe Nebucadnețar împărat peste ei. Autoritatea lui Nebucadnețar era de la El, iar ei trebuiau să se supună ei. Prin urmare, revolta lor a fost o revoltă împotriva autorității lui Dumnezeu.

Chiar înainte ca împăratul Babilonului să se întoarcă pentru a rezolva această problemă, Domnul Însuși a trimis împotriva lui Iuda cete de caldeeni, de sirieni, de moabiți și de amoniți. Această judecată a fost de asemenea atribuită acțiunilor lui Manase care avuseseră loc cam cu zece ani înainte: păcatele lui și vărsarea de sânge nevinovat, de care umpluse Ierusalimul. În anul al unsprezecelea al lui Ioiachim, Nebucadnețar a cucerit cetatea și l-a omorât pe împărat. Judecata a venit astfel asupra celui care Îl lepădase pe Dumnezeu și disprețuise autoritatea Lui.

Copiii lui Dumnezeu sunt în mod expres chemați să se supună autorităților, fiindcă ele sunt rânduite de Dumnezeu. Singura excepție este aceea când ele ne-ar cere să nu ascultăm de poruncile lui Dumnezeu, ca de exemplu să nu vorbim în numele lui Isus sau să nu dăm învățătură în numele Lui (Romani 13.1,2; Fapte 4.18,19).

A. Leclerc

SĂMÂNȚA BUNĂ

[Copiii lui Israel] au disprețuit țara cea plăcută; n-au crezut cuvântul Lui, ci au murmurat în corturile lor și n-au ascultat de glasul Domnului.

Psalmul 106.24,25

Muzeul Bunyan

Ajuns în Bedford, Anglia, vizitatorul se îndreaptă spre Muzeul Bunyan. Deși John Bunyan (1628-1688), cel care a dat numele muzeului, a murit deja de mult timp, prestigioasa lui lucrare, „Călătoria creștinului“, continuă să trăiască. Această alegorie creștină descrie prin simboluri foarte izbutite călătoria de credință a unui creștin. Cartea a fost tradusă în peste două sute de limbi și este una dintre cele mai semnificative lucrări din literatura engleză.

După ce a vizitat muzeul, vizitatorul i-a spus femeii de la intrare că este uimitor faptul că o carte atât de simplă, scrisă de un om cu o pregătire atât de modestă, cea de tinichigiu, a devenit atât de renumită. La început femeia a ezitat, apoi i-a spus: „Cu siguranță aveți dreptate, dar trebuie să vă mărturisesc faptul că eu nu am citit niciodată cartea“. Femeia vindea bilete la acel muzeu și își datora existența acelei cărți pe care ea însă nici măcar nu o citise…

Poate că nici tu nu ai citit niciodată Biblia, pentru că ți se pare prea dificilă sau pentru că nu ai avut timp să o citești. Atunci și tu ai refuzat o comoară, ai ignorat-o. Dar nu uita că a disprețui lucrările cele mai prețioase, a trece cu vederea adevărurile cele mai valoroase, a neglija cea mai mare comoară este cea mai mare pierdere! Psalmistul exaltă: „Mă bucur de cuvântul Tău ca unul care găsește o pradă mare“ (Psalmul 119.162). El știa cât de prețioasă este această comoară. Haideți să pornim și noi pe urmele psalmistului, pentru a ne bucura împreună de această comoară, Biblia!

Citirea Bibliei: Ezechiel 18.1-18 · Psalmul 119.145-160

SCRIPTURILE ÎN FIECARE ZI

de Jean Koechlin

Iosua 1:1-18https://www.good-seed.org/img/teiler.png

Cartea Iosua ne introduce împreună cu Israel în ţara promisiunii pentru a o lua în stăpânire. Un nou conducător îi ia locul lui Moise: Iosua, pe care îl cunoaştem deja, pentru că l-am văzut, om tânăr, războinic (Exod 17.9, 10), discipol (Exod 33.11), slujitor (Numeri 11.28), martor (Numeri 14.6 …). După lungi ani de pregătire în pustiu, este chemat acum la o responsabilitate imensă. Când preia această sarcină este încurajat încă o dată de Domnul (v. 6, 7, 9) şi de fraţii săi (v. 18), cu acest îndemn: „Cartea aceasta a legii (pentru noi întregul Cuvânt al lui Dumnezeu) să nu se depărteze din gura ta şi să cugeţi asupra ei zi şi noapte …“. Astfel va fi secretul izbânzii prosperităţii sale spirituale… şi al nostru (v. 8 sf.).

Cartea Iosua ilustrează adevărurile prezentate în Efeseni. Asemeni fiilor lui Israel în vederea cuceririi Canaanului, cei credincioşi trebuie să se angajeze în lupte spirituale pentru a se bucura de locurile cereşti. Şi lor li se spune ca şi lui Iosua: „Întăriţi-vă în Domnul, … staţi deci în picioare …“ (Efeseni 6.10, 14 nota b).

Moise Îl reprezintă pe Domnul Hristos conducându-i pe ai Săi afară din lume. Iosua este un simbol al Duhului lui Isus (acelaşi nume în ebraică) introducându-i pe credincioşi în cer împreună cu El.

CUVÂNTUL LUI DUMNEZEU PENTRU ASTĂZI

coordonatori Bob & Debby Gass

MAI UȘOR, MĂMICO! | Fundația S.E.E.R. România

„Eu spun fiecăruia dintre voi… să aibă simţiri cumpătate despre sine…” (Romani 12:3)

Se spune că un câine bătrân și obosit, a intrat în grădina unei femei. Uitându-se la el, femeia și-a dat seama că arăta ca un câine de casă și cu siguranță avea un cămin. Câinele a urmat-o înăuntru, pe hol, și a adormit imediat. Două ore mai târziu, el s-a dus la ușă și ea i-a dat drumul afară. A doua zi s-a întors, și-a reluat poziția și a dormit câteva ore. Acest lucru a continuat timp de o săptămână. Curioasă, femeia i-a prins acest bilet de zgardă: „În fiecare după-amiază, câinele tău vine la mine acasă pentru un pui de somn.” A doua zi, câinele a apărut cu un bilet pe care scria: „Bietul de el, locuiește într-o casă cu zece copii, și se pare că are nevoie de puțină liniște. Pot să vin și eu cu el mâine?”

Serios acum, dacă ești mamă, cu mulți copii, probabil că te poți identifica cu această situație! Carla Barnhill, autoarea cărții „Mitul mamei perfecte”, scria: „Pur și simplu nu mai pot! Nu mai pot continua să încerc să fiu SuperMamă. Nu eram chiar atât de pricepută la început. Am încercat să fiu combinația perfectă de mamă devotată, soție iubitoare și creștină puternică – și am eșuat lamentabil. Dar chiar dacă aș fi fost capabilă să reușesc să fac toate acestea, nu sunt convinsă că vreuna dintre noi trebuie să facă așa ceva; noi nu trebuie să impresionăm sau să urmăm niște reguli la întâmplare despre cum ar trebui să fie o mamă.

Harul înseamnă că noi deja contăm pentru Cel care contează cel mai mult, Dumnezeul nostru bun, iubitor și plin de har! Așa că, haideți să ne scoatem „pelerinele”, să dăm jos aureolele, să renunțăm la medalii și să ne permitem să fim mamele (uneori cu lipsuri, alteori minunate) pe care le-a creat Dumnezeu să fie!” Cu alte cuvinte: să ai simţiri cumpătate despre tine. Deci, ia-o mai ușor, mămico!

Posted in Romanian devotionals and tagged , , , , | Lasă un comentariu

Navigare în articole

← Older Entries
Newer Entries →