Mana Zilnica

Mana Zilnica

Archive for the tag “mantuire”

28 ian. 2025

28 Ianuarie 2025

DOMNUL ESTE APROAPE

Frații săi au văzut că tatăl lor îl iubea mai mult decât pe toți frații lui, și îl urau și nu-i puteau vorbi cu pace. Și Iosif a visat un vis și l-a istorisit fraților săi, și ei l-au urât și mai mult.

Geneza 37.4,5

Dacă Iosif a avut un loc unic în afecțiunile tatălui său și dacă a fost destinat în sfaturile lui Dumnezeu pentru locul supremației, el, între timp, a trebuit să înfrunte ura fraților săi. Și chiar așa a trebuit să fie, dacă, într-o anumită măsură, istoria lui a fost rânduită să o prefigureze pe cea a unei uri și mai mari, aceea pe care Hristos a trebuit să o îndure din mâinile oamenilor. Cel pe care Dumnezeu L-a rânduit să ocupe acel loc din care va exercita domnia universală este singurul care este urât de orice inimă firească. De ce are inima omenească o ură așa de mare față de Hristos? Există vreun motiv în El pentru manifestarea acestei uri? Cu siguranță nu, pentru că în Hristos nu a existat nici cea mai mică măsură de cruzime sau de violență, de poftă sau de lăcomie, de laudă sau de aroganță, de josnicie sau de egoism, lucruri care există în toți ceilalți oameni și care dau ocazia pentru manifestarea urii. Orice lucru care exista în El îmbia spre dragoste. În timp ce alții umblau din loc în loc făcând rău, El „umbla din loc în loc făcând bine“ (Fapte 10.38). Gura omului este plină de blestem și de amărăciune și, cu toate acestea, omul a trebuit să dea mărturie cu privire la „cuvintele de har care ieșeau din gura Lui“ (Luca 4.22), iar ofițerii care au fost trimiși să-L aducă la preoții de seamă au spus: „Niciodată n-a vorbit vreun om ca Omul acesta“ (Ioan 7.46).

Și totuși, în ciuda faptelor Sale de dragoste și a cuvintelor Lui de har, ei L-au răsplătit cu rău pentru bine și cu ură pentru dragostea Lui (Psalmul 109.5). El a putut spune pe bună dreptate: „M-au urât fără temei“. Există o mulțime de motive pentru a stârni ura, dar nu s-a găsit niciunul în El. Nu există niciun motiv în om pentru manifestarea dragostei lui Hristos și nu exista niciun motiv în Hristos pentru a stârni ura din partea omului. Dar de ce L-ar urî inima rea a omului pe Acela a Cărui întreagă viață a fost cheltuită în manifestarea iubirii față de om? Răspunsul ne este oferit de istoria lui Iosif. De ce a fost Iosif urât de frații săi? Nu a fost el în compania lor ca unul care slujea? Așa a fost, dar ei erau răi și, prin urmare, oricât de plăcută era slujba lui, prezența lui expunea starea lor rea și stârnea ura lor. Pentru un astfel de motiv, ba într-o măsură cu mult mai profundă, lumea L-a urât pe Hristos, astfel că El a putut spune: „Mă urăște, pentru că Eu dau mărturie despre ea că lucrările ei sunt rele“ (Ioan 7.7).

H. Smith

SĂMÂNȚA BUNĂ

Așa este și învierea morților. Este semănat în putrezire, înviază în neputrezire; este semănat în dezonoare, înviază în glorie; este semănat în slăbiciune, înviază în putere.

1 Corinteni 15.42,43

Piatra de la mormântul scriitorului

Pe inscripția funerară de la mormântul scriitorului francez Paul Claudel nu este menționată nicio dată, ci doar acest epitaf: „Aici odihnesc rămășițele muritoare și sămânța lui Paul Claudel“. Cuvintele sale trebuie să fi fost inspirate de prima Epistolă a lui Pavel către Corinteni. Dacă este ușor de înțeles că mormântul conține rămășițele unei persoane, este surprinzător că rămășițele din pământ vorbesc despre o speranță a vieții. Totuși, așa spune Biblia, că trupul omului este cumva „semănat“: fie prin înmormântare într-un cimitir, fie scufundat în mare, fie incinerat. După cum o sămânță semănată în pământ moare pentru a germina și a da naștere unei noi plante, așa și trupul omului va „germina“ prin intervenția lui Dumnezeu. Aceasta este învierea.

Toți morții vor învia, dar nu toți în același timp. Credincioșii din toate generațiile, cei care au primit viața din Dumnezeu, vor învia atunci când Isus Hristos va veni să îi ia în glorie pentru a fi cu El în casa Tatălui (1 Tesaloniceni 4.15-17). Iar la sfârșitul timpului vor învia trupurile tuturor celor care au respins numeroasele și variatele mărturii ale bunătății lui Dumnezeu; dar vor învia pentru a se prezenta înaintea Judecătorului, a Domnului Isus Însuși (Fapte 20.11).

Orice om Îl va întâlni pe Domnul Isus: fie astăzi, ca Mântuitor, fie mai târziu, ca Judecător. Vino așa cum ești! Primește harul Său!

Citirea Bibliei: Ezra 7.19-28 · Proverbe 8.1-9

SCRIPTURILE ÎN FIECARE ZI

de Jean Koechlin

Judecători 16:1-12

Samson este un om plin de contraste: din punct de vedere fizic este foarte puternic; din punct de vedere moral este slab, gata să cedeze la toate capriciile proprii. În afară era pus deoparte pentru Domnul; părul său lung arăta acest lucru. Dar înăuntru, inima îi era împărţită. Dovada este că iubea pe cineva dintre vrăjmaşii poporului său. Ar trebui să ne întrebăm dacă, în vieţile noastre, ceea ce arătăm în afară corespunde cu starea interioară a inimii. Exersarea trupului nu este fără folos, dar ceea ce are valoare înaintea lui Dumnezeu nu sunt succesele în sport, care dezvoltă orgoliul, ci victoriile în secret asupra poftelor noastre. Prin faptul că nu are părul tuns, o tânără credincioasă îşi arată în afară ascultarea ei. Din nou această ascultare trebuie să fie la fel şi în inima ei!

În lectura de astăzi găsim o imagine a Celui care „a zdrobit porţile de aramă şi a sfărâmat zăvoarele de fier” (Psalmul 107.16). Samson, smulgând porţile cetăţii Gaza şi ducându-le în vârful muntelui pe umerii săi puternici, ne duce cu gândul la Hristos: El a rupt legăturile morţii, eliberându-i astfel „pe toţi aceia care, prin frica de moarte, erau supuşi robiei toată viaţa lor” (Evrei 2.15). Apoi El este înviat în putere, având „cheile morţii şi ale Locuinţei Morţilor” (Apocalipsa 1.18).

CUVÂNTUL LUI DUMNEZEU PENTRU ASTĂZI

coordonatori Bob & Debby Gass

ATITUDINEA CORECTĂ (1) | Fundația S.E.E.R. România

„…Fiecare să privească pe altul mai presus de el însuşi.” (Filipeni 2:3)

Să observăm împreună ce poate face o atitudine corectă:

1) Atitudinea corectă aduce o schimbare în relațiile tale. Theodore Roosevelt a spus: „Cel mai important ingredient din formula succesului este să știi cum să te înțelegi cu oamenii.” Iar apostolul Pavel scria: „Nu faceţi nimic din duh de ceartă sau din slavă deşartă; ci, în smerenie, fiecare să privească pe altul mai presus de el însuşi. Fiecare din voi să se uite nu la foloasele lui, ci şi la foloasele altora.” (Filipeni 2:3-4) Dacă palmaresul tău cu oamenii nu este prea bun, poate că ar trebui să te uiți la atitudinea ta. Chiar dacă este adevărat că unii oameni par să aibă pur și simplu darul de a-i câștiga pe ceilalți, cineva care are abilități limitate de relaționare cu oamenii poate învăța să-i câștige pe ceilalți dacă se decide să-și schimbe atitudinea și abordarea.

2) Atitudinea ta poate schimba modul în care faci față provocărilor vieții. În timpul Războiului din Coreea, când pușcașul american Chesty Puller s-a trezit înconjurat de opt divizii inamice, răspunsul său a fost: „În regulă, ei sunt în stânga noastră. Sunt în dreapta noastră. Sunt în fața noastră. Sunt în spatele nostru – de data asta nu pot scăpa de noi!” În viață, problemele, provocările, obstacolele și eșecurile sunt inevitabile.

Așadar, cum ai de gând să le faci față? Vei renunța? Vei lăsa condiționările să te facă nefericit? Sau vei încerca să scoți ce e mai bun din toată situația? Calea pe care o vei alege depinde de atitudinea ta. Vechea zicală este adevărată: „Ce nu te ucide, te face mai puternic!”

Amintește-ți momentele din viața ta în care ai crescut cel mai mult: nu au fost cumva tocmai momentele în care a trebuit să depășești obstacole și probleme? Așa că străduiește-te să ai o atitudine corectă, întotdeauna!

Posted in Biblia, Comentarii biblice, Daily Devotionals, mana, mana cereasca, mana de azi, mana lui dumnezeu, Mana Zilnica, Romanian devotionals, Studiu Biblic and tagged , , , , , , , , , , , , , | Lasă un comentariu
25 ian. 2025

25 Ianuarie 2025

DOMNUL ESTE APROAPE

După cum ne-a ales în El mai înainte de întemeierea lumii, ca să fim sfinți și fără pată înaintea Lui, în dragoste.

Efeseni 1.4

Caracterul lui Dumnezeu Însuși este ilustrat în ceea ce este atribuit sfinților. Dumnezeu nu-Și poate găsi plăcerea decât în Sine Însuși și în ceea ce, din punct de vedere moral, este asemenea Lui. Acesta este un principiu universal. Un om onest nu-și poate găsi satisfacția în cineva care nu i se aseamănă în această privință. Cu atât mai mult, Dumnezeu nu poate îngădui nimic care este în opoziție cu sfințenia Sa, de vreme ce, în ce privește activitatea naturii Sale, El trebuie să Se înconjoare cu ceea ce iubește și în care Își găsește plăcerea. Mai presus de toate însă, Hristos este astfel în Sine Însuși. El, în mod personal, este chipul Dumnezeului nevăzut. Dragostea, sfințenia, perfecțiunea lipsită de pată în toate căile Sale, toate acestea sunt unite în El. Iar Dumnezeu ne-a ales în El.

În versetul citat mai sus vedem poziția noastră în această privință. Mai întâi, suntem înaintea Lui: El ne-a adus în prezența Sa. Dragostea lui Dumnezeu trebuia să facă acest lucru, ca să fie pe deplin satisfăcută. Doar acolo, în prezența Lui imediată, se găsește fericirea perfectă. Dar, pentru aceasta, era nevoie să fim așa cum este Dumnezeu. El nu ne putea aduce în prezența Sa, pentru a-Și găsi plăcerea în noi, primindu-ne totodată acolo într-un fel în care să nu-Și poată găsi această plăcere în noi. Prin urmare, El ne-a ales în Hristos ca să fim sfinți și fără pată înaintea Lui, în dragoste. El Însuși este sfânt în caracterul Său și fără pată în toate căile Sale; și, de asemenea, El este dragoste în natura Sa. Este o poziție de fericire desăvârșită să fim în prezența lui Dumnezeu și să fim așa cum este Dumnezeu, iar aceasta în Hristos, Obiectul și Măsura dragostei divine.

Dumnezeu deci Își găsește plăcerea în noi, iar noi, având o natură ca a Lui, în ce privește calitățile morale, suntem capabili să ne bucurăm pe deplin și fără nicio piedică de perfecțiunea Ființei Lui.

J. N. Darby

SĂMÂNȚA BUNĂ

Dacă ați fost înviați împreună cu Hristos, căutați cele de sus, unde Hristos este așezat la dreapta lui Dumnezeu.

Coloseni 3.1

Căutați cele de sus

Când ne-am convertit, am avut o schimbare de poziție: nu mai aparținem lumii fără Dumnezeu din jurul nostru, ci avem o relație cu cerul. Apostolul Pavel spune că această schimbare fundamentală a fost produsă de Dumnezeu. „Dacă ați fost înviați împreună cu Hristos…“

Cuvântul „dacă“ nu vrea să spună că ar fi posibil să nu fi fost înviați, deoarece Pavel îl prezintă pe creștin fiind în legătură cu această sferă nouă – cea a cerului – ca un fapt împlinit, care deci poate avea efecte practice în viața de zi cu zi. De aceea, în continuare, el spune: „Căutați cele de sus, unde Hristos este așezat“. Trebuie deci să ne orientăm viața interioară spre cele din sfera cerească, pentru ca acestea să ne guverneze viața.

Hristos la dreapta lui Dumnezeu este centrul cerului. Asupra Lui trebuie să ne ațintim privirea credinței, pentru că Lui I se cuvine să Îi acordăm toată atenția. Dacă Hristosul din cer ne-a captat toate afecțiunile, atunci vom dori să trăim pe pământ așa cum Îi este plăcut Lui. În loc să ne ghidăm după păreri lumești în problemele de viață, noi Îl vom întreba pe Domnul ce gânduri are cu privire la acele probleme. Pe de o parte, în Biblie găsim îndrumări de principiu pentru viața noastră creștină, iar pe de altă parte, fiind dependenți de Domnul, descoperim cum dorește El să ne îndrume în situațiile specifice prin care trecem.

Citirea Bibliei: Ezra 6.1-12 · Proverbe 6.12-19

SCRIPTURILE ÎN FIECARE ZI

de Jean Koechlin

Judecători 14:1-13

A fost un mare privilegiu pentru Samson să se nască într-o familie în care Dumnezeu era cunoscut într-un fel personal şi în care era temut. Am avut şi noi oare acelaşi privilegiu? Atunci să luăm seama la istoria acestui om! Ea începe bine (13.24, 25). Dar, când ajunge la momentul de a-şi lua o soţie, Samson o alege dintre filisteni, împotriva sfatului părinţilor săi. Amară experienţă! Câţi tineri au procedat la fel…! Ei s-au angajat pe drumul căsătoriei cu un partener plăcut ochiului lor (v.3), fără a încerca să cunoască dacă acesta este plăcut întâi Domnului.

Pentru a înţelege bine istoria lui Samson, trebuie să ne reamintim aceasta: În ea apare ceea ce face omul … şi cât de trist este lucrul acesta! Apare însă şi ceea ce face Dumnezeu prin om (folosindu-i chiar inconsecvenţele: sensul v. 4); câtă glorie există aici! Ceea ce Dumnezeu împlineşte prin Samson, acest om puternic, pus deoparte pentru eliberarea lui Is­rael, Îl evocă, de multe ori, pe Isus, adevăratul Nazireu, marele Învingător de la cruce. Satan, leul care răcneşte, a ieşit înaintea lui Hristos şi Acesta l-a învins, astfel că acum duşmanul nu mai are nici o putere asupra credinciosului, căci el se încrede în Domnul!

CUVÂNTUL LUI DUMNEZEU PENTRU ASTĂZI

coordonatori Bob & Debby Gass

CINSTEȘTE-L PE DUMNEZEU ȘI EL TE VA CINSTI PE TINE! | Fundația S.E.E.R. România

„…chipul celui de al patrulea seamănă cu al unui fiu de dumnezei!” (Daniel 3:25)

Să știi ca va veni și momentul în care va trebui să-ți înfrunți temerile și să iei atitudine pentru ceea ce crezi și știi că este corect! Așa au făcut Șadrac, Meșac și Abed-Nego: și-au riscat viața atunci când au refuzat să se închine idolului făcut de împăratul Nebucadnețar. S-ar fi putut scuza în multe feluri: „Mă voi închina pe dinafară, dar nu și pe dinăuntru” sau „Mă voi preface că idolul este Yahveh”… Dar n-au făcut-o, ci au luat atitudine făcând ce era corect, iar acest lucru a pregătit terenul pentru miracole. „Împăratul Nebucadneţar s-a înspăimântat… şi a zis sfetnicilor săi: „N-am aruncat noi în mijlocul focului trei oameni legaţi?” Ei au răspuns împăratului: „Negreşit, împărate!” El a luat iarăşi cuvântul şi a zis: „Ei bine, eu văd patru oameni umblând slobozi în mijlocul focului şi nevătămaţi, şi chipul celui de al patrulea seamănă cu al unui fiu de dumnezei!” (Daniel 3:24-25).

Când te afli într-o poziție lipsită de apărare, datorită convingerilor tale, practic pregătești terenul pentru ca Dumnezeu să Se arate. Ce s-ar fi întâmplat dacă Șadrac, Meșac și Abed-Nego s- ar fi plecat în fața idolului? N-ar fi ajuns să fie promovați, poporul evreu n-ar fi obținut un statut protejat în cadrul regatului babilonian, închinarea la idoli ar fi continuat în Babilon și Nebucadnețar n-ar fi experimentat o  întâlnire  cu  Dumnezeu  care  să-i  schimbe  viața!  Iată  ce-a  declarat  împăratul  despre  Dumnezeu: „Nebucadnețar a luat cuvântul și a zis: „Binecuvântat să fie Dumnezeu… care a trimis pe îngerul Său şi a izbăvit pe slujitorii Săi care s-au încrezut în El… nu este niciun alt dumnezeu care să poată izbăvi ca El!” După aceea, împăratul a înălţat pe Şadrac, Meşac şi Abed-Nego la mare cinste în ţinutul Babilonului.” (Daniel 3:28- 30).

Onorându-L pe Dumnezeu, stând ferm în credința ta și luând atitudine împotriva păcatului, vei ajunge în locul în care El te va onora și te va binecuvânta. Așadar, acesta este Cuvântul lui Dumnezeu pentru tine astăzi: Cinstește-L pe Dumnezeu, și El te va cinsti pe tine!

Posted in Romanian devotionals and tagged , , , , | Lasă un comentariu
12 ian. 2025

12 Ianuarie 2025

DOMNUL ESTE APROAPE

Pentru că și Fiul Omului n-a venit ca să I se slujească, ci ca El să slujească și să-Și dea viața ca răscumpărare pentru mulți.

Marcu 10.45

Noul Testament pe scurt (2) – Marcu

Marcu înseamnă „apărare“, iar Evanghelia lui ne oferă o relatare pe scurt, însă plină de energie, a slujirii Domnului Isus, fiindcă aici El este prezentat ca fiind Slujitorul perfect al lui Dumnezeu. Limbajul din această Evanghelie este direct și simplu, iar descrierea evenimentelor urmează o ordine cronologică. Niciuna dintre celelalte Evanghelii nu urmează această ordine, ci fiecare dintre ele folosește o ordine conformă cu tema respectivă a ei. Smerenia Domnului Isus și slujirea Lui neobosită strălucesc într-un mod minunat în această Evanghelie, în care scenele se derulează cu rapiditate. Domnul vine în întâmpinarea nevoilor nenumărate la momentul potrivit și într-un mod desăvârșit.

Moartea Lui, de asemenea, este prezentată ca jertfire a Aceluia care a fost perfect devotat față de voia lui Dumnezeu, jertfire prin care a fost împlinită nevoia cea mai adâncă a omenirii. În Evanghelia după Marcu, caracterul morții Sale este cel de jertfă pentru păcat – nu doar că El a purtat păcatele noastre, ci că a purtat judecata deplină împotriva păcatului, împotriva rădăcinii, a principiului a tot ceea ce este pe deplin contrar lui Dumnezeu. El L-a slujit pe Dumnezeu cu un devotament absolut în această chestiune, chiar până acolo încât să fie abandonat de Dumnezeu în timpul celor trei ceasuri de întuneric.

Să remarcăm apariția frecventă a cuvântului „îndată“ în această Evanghelie. În acest caracter prețios de Slujitor, Domnul Isus trebuie nu doar admirat pentru devotamentul Său, ci și urmat, ca Exemplu perfect, de către toți cei mântuiți prin harul Său.

L. M. Grant

SĂMÂNȚA BUNĂ

Preoții de seamă, bătându-și joc de El, cu cărturarii și cu bătrânii, spuneau: „Pe alții i-a mântuit, pe Sine Însuși nu Se poate mântui!“.

Matei 27.41,42

„Pe alții i-a mântuit“

Conducătorii poporului își băteau joc, spunând: „Pe alții i-a mântuit“. Conștienți sau nu, ei au spus ceva însemnat, care era adevărat și care caracteriza din plin viața Domnului Isus. El i-a mântuit pe oameni de păcatele lor și le-a vindecat rănile. Cuvântul „mântuit“ acoperă ambele sensuri. Nu se putea nega faptul că El îi vindecase pe orbi și pe șchiopi, și chiar înviase morții. Însă El făcuse mai mult decât atât: El i-a mântuit pe oameni pentru cer, oferindu-le viață nouă. El a spus: „Păcatele tale sunt iertate“ (Marcu 2.5), și: „Eu le dau viață eternă“ (Ioan 10.28). El a atârnat pe cruce pentru că a dorit să le ofere oamenilor viață eternă. El nu a mântuit oameni doar în timpul vieții Sale active pe pământ. Chiar și acolo, pe cruce, l-a mântuit pe unul dintre tâlharii răstigniți împreună cu El (Luca 23.43). Și acum Isus oferă mântuirea tuturor celor care vin la El.

Ce trist că se gândeau la „alții“, dar nu și la ei! Au recunoscut că „alții“ au nevoie de El, dar ei personal nu fuseseră mișcați. Și, cu siguranță, nu era vina Mântuitorului că ei nu au primit mântuirea, pentru că „Dumnezeu … dorește ca toți oamenii să fie mântuiți“ (1 Timotei 2.4) – doar dacă ei răspund chemării Lui. Fiul lui Dumnezeu a trebuit să moară pentru împlinirea acestei dorințe. Dacă refuz să vin la El, atunci arăt că nu doresc să fiu salvat. „Veniți la Mine toți“ este mesajul de mântuire care încă mai poate fi auzit. Să nu fim indiferenți față de dragostea Celui care a fost supus suferinței!

Citirea Bibliei: Osea 12.1-14 · Iacov 5.13-20

SCRIPTURILE ÎN FIECARE ZI

de Jean Koechlin

Judecători 6:28-40

Ghedeon a făcut experienţa păcii lăuntrice. Dar în viaţa lui, în acelaşi timp, luptele aşteaptă să înceapă în afară. Înainte de toate, el trebuie să ia poziţie în casa părintească. Unde începe mărturia noastră? Acasă, în propria familie, arătând acelora care ne cunosc cel mai bine cum ne-a schimbat Dumnezeu (Marcu 5.19). Pentru cei mai mulţi dintre noi, o asemenea luare de poziţie nu poate aduce decât bucurie în familie; dar pentru mulţi întorşi de curând la Dumnezeu, din ţările musulmane, de exemplu, faptul acesta va determina consecinţe teribile.

Putem simţi că, înainte de a se supune, Ghedeon a trecut printr-o mare neliniște sufletească. Ştia ce risc îşi asuma (v. 30), deşi a acţionat noaptea. Însă Dumnezeu îl sprijină şi schimbă întâi starea de inimă a lui Ioas, apoi pe cea a locuitorilor cetăţii.

După ce a lucrat în Ghedeon, Domnul va putea lucra prin el. Trâmbiţa lui strânge oastea. Dar, iată! Lui Ghedeon îi lipseşte încă încrederea. Îi trebuie un semn şi Domnul consimte să i-l dea: acest dublu semn al lânei. Dumnezeu este totdeauna răbdă­tor cu noi şi, dacă ne adresăm Lui cu o inimă dreaptă şi simplă, ne va arăta limpede voia Sa.

CUVÂNTUL LUI DUMNEZEU PENTRU ASTĂZI

coordonatori Bob & Debby Gass

DUMNEZEU ȘTIE CE ESTE CEL MAI BINE PENTRU TINE! | Fundația S.E.E.R. România

„Omul face multe planuri în inima lui, dar hotărârea Domnului, aceea se împlineşte.” (Proverbele 19:21)

Ai auzit vreodată afirmația: „Diavolul stă în detalii”? Dar citatul foarte drag perfecționiștilor: „Amănuntele fac perfecțiunea, și perfecțiunea nu-i un amănunt”? Da, detaliile pot fi complicate și controversate, dar dacă ești un copil răscumpărat al lui Dumnezeu, tu știi că El a creat lumea în cele mai mici detalii și Dumnezeu este în detalii!

Atunci când îți pui inima să faci ceva și nu se întâmplă, este omenește să experimentezi dezamăgirea. În astfel de momente, iată ce trebuie să ai în vedere:

1) Lucrezi cu informații limitate. Poate că știi rezultatul sau punctul final unde vrei să ajungi, dar Dumnezeu știe ce este mai bine pentru tine, și face planuri în consecință. În Biblie citim: „Eu sunt Dumnezeu… Eu am vestit de la început ce are să se întâmple şi cu mult înainte ce nu este încă împlinit. Eu zic: „Hotărârile Mele vor rămâne în picioare şi Îmi voi aduce la îndeplinire toată voia Mea.” (Isaia 46:9-10).

2) Încercarea de a lucra în afara voii lui Dumnezeu este ca și cum ai încerca să sapi o gaură într-un zid solid cu o furcă. În loc să-ți sapi calea de ieșire dintr-o închisoare, îți sapi drumul spre ea – atunci când ai pretenția de-a obține ceea ce vrei tu. Chiar vrei să duci la îndeplinire un plan pe care nu Dumnezeu l-a rânduit? Poți să te bazezi pe El pentru a ști ce este mai bine pentru tine?

Iată ce spune Sfânta Scriptură: „Domnul oştirilor a luat această hotărâre. Cine I se va împotrivi? Mâna Lui este întinsă. Cine o va abate?” (Isaia 14:27) Este mai bine să fii dezamăgit temporar, decât să te alegi cu ceva la care nu poți face față!

Povestea poporului Israel sună în sinteză cam așa: „El… i-a izbăvit din mâna vrăjmașului… Atunci, ei au crezut în cuvintele Lui şi au cântat laudele Lui. Dar au uitat curând lucrările Lui şi n-au aşteptat împlinirea planurilor Lui, ci i-a apucat pofta în pustie şi au ispitit pe Dumnezeu în pustietate. El le-a dat ce cereau, dar a trimis o molimă printre ei…” (Psalmul 106:10, 12-15).

Așadar, încrede-te în Dumnezeu, iar El îți va da ce este cel mai bine pentru tine!

Posted in Romanian devotionals and tagged , , , , | Lasă un comentariu
06 dec. 2024

6 Decembrie 2024

DOMNUL ESTE APROAPE

Ioiachin, împăratul lui Iuda, a ieșit la împăratul Babilonului, el și mama lui și slujitorii lui și căpeteniile lui și famenii lui; și împăratul Babilonului l-a luat în anul al optulea al împărăției sale.

2 Împărați 24.12

Lecții din viața lui Ioiachin (1) – Umilință și eliberare

Alături de precizarea că Ioiachin a făcut ce era rău în ochii Domnului, despre el nu se mai menționează decât că s-a predat împăratului Nebucadnețar. De fapt, această predare este singura faptă a lui care merita să fie menționată, faptă din care putem învăța lucruri importante.

Cuvintele pe care Ieremia le profețise cu privire la Ioiachin s-au împlinit acum: el și mama lui au fost duși într-o altă țară, unde aveau să moară (Ieremia 22.24-26). Au avut aceste cuvinte o influență asupra lui Ioiachin, determinându-l să se predea? Nu știm, însă putem remarca faptul că, în loc să se împotrivească lui Dumnezeu și cuvintelor Lui spuse prin Ieremia, Ioiachin s-a smerit. Nu știm nici dacă smerirea lui a fost una naturală sau nu, însă vedem că Dumnezeu, în căile Lui de cârmuire față de oameni, i-a dat har lui Ioiachin, datorită alegerii pe care acesta o făcuse. Dumnezeu l-a păstrat în viață, pe el și pe cei din familia lui, spre deosebire de ceea ce i s-a întâmplat lui Zedechia.

Am putea gândi că cei deportați au fost cei mai răi, însă, după ce au fost duși la Babilon, Domnul i-a dat o viziune lui Ieremia (Ieremia 24), în care a văzut două coșuri cu smochine, unele foarte bune, iar altele foarte rele. Domnul I-a spus lui Ieremia că smochinele bune îi simbolizau pe cei care fuseseră duși în captivitate și că acestora avea să le facă bine, în timp ce smochinele rele îi simbolizau pe cei rămași în Ierusalim cu Zedechia, iar asupra lor avea să vină judecata.

Este întotdeauna bine să ne smerim „sub mâna tare a lui Dumnezeu“, oricât de dezavantajos ar putea părea la prima vedere. Dumnezeu stă împotriva celor mândri, însă le dă har celor smeriți.

A. Leclerc

SĂMÂNȚA BUNĂ

Dumnezeule, ai milă de mine, păcătosul!

Luca 18.13

Un ticălos printre nevinovați

Pășind pe galera acționată de condamnați, ducele a vorbit cu fiecare vâslaș în parte, întrebându-i cu ce au greșit de au fost osândiți la galere. Aproape toți au susținut că de fapt erau nevinovați și că altcineva era responsabil pentru situația lor, respectiv că judecătorul a dat o sentință greșită.

Un singur condamnat a răspuns: „Domnule, îmi merit pedeapsa să fiu aici. Am furat. Nimeni altcineva nu este de vină pentru această situație. Eu sunt vinovat“. Auzind această mărturisire, ducele a strigat: „Un ticălos printre oameni «cinstiți»? Luați-l de aici!“. Și a ordonat ca lanțurile să-i fie desfăcute și să fie eliberat. Ceilalți au protestat furioși, dar au executat ordinul, trăgând de cătușe.

Cheia eliberării acelui condamnat a fost mărturisirea vinovăției sale! Este principiul care se aplică și în cazul mântuirii veșnice. Pentru ca un om să primească iertarea păcatelor, trebuie să fie dispus să facă o mărturisire sinceră: Sunt păcătos și merit judecata divină!

Deși lucrarea de răscumpărare a Domnului Isus este suficientă pentru toți oamenii, aceasta aduce beneficii doar celor care își recunosc vina și cred în El. Dacă faci acest pas, poți să știi că El a purtat pedeapsa pentru păcatele tale pe cruce. Deoarece El a plătit acolo pentru vina ta, Dumnezeu te declară liber.

„Deci, dacă Fiul vă face liberi, veți cu adevărat liberi“ (Ioan 8.36).

Citirea Bibliei: Ezechiel 27.1-36 · Psalmul 129.1-8

SCRIPTURILE ÎN FIECARE ZI

de Jean Koechlin

Iosua 8:1-13https://www.good-seed.org/img/teiler.png

Păcatul tăinuit a fost motivul principal al severei înfrângeri suferite de Israel. Dar mai era şi o altă cauză. Victoria de la Ierihon îi dăduse, fără-îndoială, poporului încredere în sine. Lucru cu atât mai surprinzător când era vorba de un miracol! Care a fost contribuţia lui Israel la distrugerea teribilei fortificaţii? Şi de câte ori nu ne asemănăm noi cu acest popor! După ce Domnul ne-a salvat dintr-o situaţie dificilă, în loc să ne încredem mai mult în El la următoarea încercare, nu mai simţim nevoia ajutorului Său. Şi iată înfrângerea! Pe de altă parte, inima noastră este astfel înclinată încât, dacă pentru dificultăţile mari suntem gata să ne încredem în Dumnezeu, pentru cele mici adesea ne închipuim că ne putem descurca singuri. Istoria luării cetăţii Ai ne învaţă că avem nevoie încontinuu de Domnul.

Câtă trudă va fi necesară acum pentru recâştigarea victoriei! În loc de trei mii de lup­tători prevăzuţi, vor trebui de zece ori mai mulţi, plus o manevră complicată. Restaurarea este adesea o operaţie lungă şi dureroasă. La Ierihon, poporul a trebuit să înveţe să cunoască puterea lui Dumnezeu; la Ai a fost necesar să facă experienţa propriei slăbiciuni.

CUVÂNTUL LUI DUMNEZEU PENTRU ASTĂZI

coordonatori Bob & Debby Gass

CUM PRIVEȘTI LOCUL TĂU DE MUNCĂ? | Fundația S.E.E.R. România

„Ferice de cei ce-și pun tăria în Tine… Ei merg din putere în putere…” (Psalmul 84:5, 7)

Provocarea de a-ți „descoperi punctele forte” s-a extins și datorită lui Marcus Buckingham, autorul cărții „Stand Out – Evaluarea revoluționară a punctelor tale forte”… în care ne îndeamnă să nu ne mai concentrăm asupra slăbiciunilor noastre, ci să descoperim și să ne dezvoltăm calitățile – ceea ce reflectă de fapt planul lui Dumnezeu. Dacă ne uităm în Exodul 31:1-5, observăm că Dumnezeu nu a spus: „Moise, abilitățile tale de meșter sunt slabe. Ce-ar fi să nu mai conduci acest popor pentru o vreme și să încerci să fii ca Bețaleel?!”

Biblia vorbește despre a merge „din putere în putere”. Iar puterea este o forță care, atunci când o angrenezi, te face să te simți puternic. Anumite activități te vor entuziasma și te vor provoca; altele te vor plictisi și te vor epuiza. Odată ce descoperi acest lucru, nu mai ești pur și simplu angajat în „planificarea carierei”, ci recunoști implicarea lui Dumnezeu și propriile tale calități esențiale. Este important să faci acest lucru, deoarece în principal părticica din creație pe care ești responsabil s-o administrezi este propria ta viață.

Dorothy Sayers, scriitoare britanică și creștină umanistă din prima parte a sec. al XX-lea, spunea: „Munca nu este atât un lucru pe care cineva îl face pentru a trăi, ci lucrul pentru care trăiește. Este, sau ar trebui să fie, expresia deplină a facultăților lucrătorului, lucrul în care acesta își găsește satisfacția spirituală, mentală și trupească, și mediul în care se oferă lui Dumnezeu.”

Ce se întâmplă dacă locul tău de muncă nu-ți satisface nevoia de scop sau nu folosește darurile pe care ți le-a dat Dumnezeu? Uneori, nevoia sau lipsa impun acest lucru. Tocmai de aceea, Biblia spune: „Tot ce găseşte mâna ta să facă, fă cu toată puterea ta!” (Eclesiastul 9:10). Între timp, roagă-te pentru oportunități, pregătește-te și fă voluntariat într-un domeniu în care să-ți folosești calitățile. Uneori, oamenii care nu se bucură de locul de muncă și de ceea ce fac, sunt nefericiți, și îi fac nefericiți și pe cei din jurul lor. Tu să nu fi așa! Dumnezeu așteaptă altceva de la tine!

Posted in Romanian devotionals and tagged , , , , | Lasă un comentariu
19 nov. 2024

19 Noiembrie 2024

DOMNUL ESTE APROAPE

Ca niște prunci născuți de curând, să doriți mult laptele spiritual curat al Cuvântului, ca prin el să creșteți spre mântuire, dacă ați gustat că Domnul este bun.

1 Petru 2.2,3 https://www.good-seed.org/img/teiler.png

În ce privește Cuvântul lui Dumnezeu, suntem îndemnați să păstrăm întotdeauna tendința nou-născutului care dorește mult laptele prin care crește și de care se bucură. Cuvântul, care este sămânța vieții, este în același timp ceea ce dă Dumnezeu pentru întreținerea vieții. Orice dorință reală pentru Cuvânt rezultă din faptul că am gustat că Domnul este bun. Cu cât ne bucurăm mai mult de părtășia cu Domnul, cu atât mai mult dorim să ne așezăm la picioarele Sale și să ascultăm Cuvântul Său. A-L căuta pe Hristos pe fiecare pagină a Scripturii va produce interes și dragoste pentru Cuvântul lui Dumnezeu și va face clare și simple chiar și pasajele dificile. Cineva a zis: «Biblia este o carte destinată chiar și copiilor… „De copil cunoști Sfintele Scrieri“ (2 Timotei 3.15) care pot să dea înțelepciune cu privire la mântuire și să-l facă pe omul lui Dumnezeu deplin pregătit pentru orice lucrare bună. El Se descoperă copilașilor, pentru că înțelepții și cei inteligenți nu vor să-L asculte».

Maria din Betania este un exemplu remarcabil al unui suflet care, după ce a gustat că Domnul este bun, a găsit fericirea în a sta la picioarele Sale și a asculta Cuvântul Său. Dacă am fi pătrunși mai în profunzime de bunătatea Domnului, am fi mereu atrași de Cuvânt, așa cum este atras de lapte un nou-născut; ne-am bucura de orice ocazie de a ne hrăni cu el și de a ne strânge pentru a-l citi. Și astfel sufletul nostru va crește spre mântuire. Vom fi, puțin câte puțin, eliberați de tot ce ne împiedică să creștem spiritual, până ce vom ajunge în sfârșit la mântuirea finală, la venirea lui Hristos, când trupul smeririi noastre va fi făcut asemenea trupului gloriei Sale. A dori hrană este dovada sănătății nou-născutului. Astfel, sănătatea spirituală se arată prin dorința după hrana duhovnicească a Cuvântului; nu numai dorința de înțelegere a adevărului, ci dorința după Cuvântul care hrănește sufletul, prezentându-L pe Hristos și făcându-L mai prețios pentru el.

H. Smith

SĂMÂNȚA BUNĂ

M-ai încurajat și mi-ai întărit sufletul.

Psalmul 138.3

Unde este stația de încărcare?

Elli este foarte entuziasmată. Tocmai și-a cumpărat un autoturism electric. Nu-i vine să creadă cât de elegant se conduce o astfel de mașină. Accelerația este, de asemenea, excelentă. După o săptămână însă apare o problemă. Bateria este aproape descărcată. Unde este următoarea stație de încărcare? Într-o suburbie, dar în acea parcare trebuie să plătească chiar și o taxă de parcare în timpul procesului greoi de încărcare a bateriei. Dar, cumva și undeva, încărcarea trebuie să funcționeze, altfel nu mai are rost o astfel de mașină…

Elli își imaginează că ar fi minunat dacă ar exista peste tot roboți de încărcare echipați cu senzori cu ultrasunete, cu scanere cu laser și cu camere de luat vederi. Aceștia s-ar putea apropia singuri de mașinile parcate, iar procesul de încărcare să fie inițiat prin intermediul unei aplicații: se deschide clapeta de încărcare, se conectează fișa, apoi se deconectează și totul funcționează automat. Ar fi perfect!

Elli se gândește că uneori și „bateria“ ei este aproape goală. Atunci stă întinsă pe canapea și nu are chef să facă nimic. Îi lipsește energia și nu are nicio motivație. Parcă este epuizată. Nu există o invenție ingenioasă pentru această stare? Ba da, există, mulțumiri fie aduse lui Dumnezeu! Elli își poate reîncărca „bateria“ la Dumnezeu! Pentru aceasta însă este nevoie de timp, la fel ca pentru reîncărcarea bateriei mașinii ei electrice. În timp ce autoturismul este conectat la stația de încărcare, Elli citește Biblia, pentru a-și reîncărca propria „baterie“.

Citirea Bibliei: Ezechiel 13.1-23 · Psalmul 119.49-64

SCRIPTURILE ÎN FIECARE ZI

de Jean Koechlin

Deuteronom 31:30; 32:1-14https://www.good-seed.org/img/teiler.png

Aşa cum i-a poruncit Domnul, Moise îi va învăţa acum pe fiii lui Israel o cântare. Luând ca martori cerurile şi pământul, el preamăreşte Cuvântul lui Dumnezeu care se coboară „ca ploaia măruntă peste verdeaţa proaspătă (tânără) şi ca ploaia îmbelşugată peste iarba (coaptă)“ (v. 2). El Îi atribuie lui Dumnezeu grandoarea, celebrând ceea ce este El: credincioşie, dreptate, adevăr (v. 4). Stânca este Numele Său, asigurând alor Săi adăpost, locuinţă, umbră bine­făcătoare, apă vie (Psalmul 31.2; 71.3; Isaia 32.2 şi multe alte pasaje), precum şi miere şi untdelemn (v. 13). Cântarea glorifică apoi ceea ce face Dumnezeu: o lucrare desăvârşită! (v. 4).

Întreaga desfăşurare a acestei lucrări către Israel este prezentată în v. 8−14. El l-a ales (v. 8), l-a găsit, l-a îngrijit, l-a păzit (v. 10), l-a purtat (v. 11), l-a condus (v. 12), iar în final l-a suit pe înălţimi (v. 13). „Ce mai era de făcut … şi nu i-am făcut“? va întreba DOMNUL mai târ­ziu în legătură cu via Sa, Israel (Isaia 5.4). Copii ai lui Dumnezeu, avem toate motivele şi suntem îndreptăţiţi să strigăm odată cu cântarea: „El este Stânca, lucrarea Sa este desăvârşită!“ (v. 4).

„Pentru că, pe aceia pe care i-a cunoscut di­nainte, i-a şi predestinat …, i-a şi chemat …, i-a şi îndreptăţit …, i-a şi glorificat“ (Romani 8.29, 30).

CUVÂNTUL LUI DUMNEZEU PENTRU ASTĂZI

coordonatori Bob & Debby Gass

NU TE ÎNDOI DE MÂNTUIREA TA! | Fundația S.E.E.R. România

„Cine are pe Fiul are viața; cine n-are pe Fiul lui Dumnezeu n-are viața.” (1 Ioan 5:12)

Ai fi surprins să afli câți oameni au îndoieli cu privire la mântuirea lor; de aceea, te invit să deschidem Cuvântul lui Dumnezeu și să vedem ce ne spune apostolul Ioan cu privire la mântuirea noastră: „Dumnezeu ne-a dat viaţa veşnică şi această viaţă este în Fiul Său. Cine are pe Fiul are viaţa; cine n-are pe Fiul lui Dumnezeu n-are viaţa. V-am scris aceste lucruri ca să ştiţi că voi, care credeţi în Numele Fiului lui Dumnezeu, aveţi viaţa veşnică.” (1 Ioan 5:11-13).

Dacă te încrezi în Hristos pentru mântuire (și nu în propriile fapte bune), dacă te-ai pocăit de păcatele tale și L-ai mărturisit public pe Domnul Isus ca Mântuitor personal, și-apoi te strădui să trăiești ca El – atunci ești mântuit! Domnul Isus a spus: „Cine crede în Mine are viață veșnică” (Ioan 6:47). Îndoielile apar întotdeauna când te ghidezi după sentimente, și nu după Biblie. Sentimentele tale sunt ca vremea: se tot schimbă… Diavolul va încerca și el să-ți spună că mântuirea este bună pentru alți oameni, dar nu va funcționa pentru tine. Biblia spune că Satan este „un mincinos” (Ioan 8:44). Apostolul Pavel a scris: „ştiu în cine am crezut. Şi sunt încredinţat că El are putere să păzească ce I-am încredinţat până în ziua aceea.” (2 Timotei 1:12).

Creștinii din vechime obișnuiau să spună zilnic: „Îi mulțumesc lui Dumnezeu pentru puterea Lui de salvare și de păstrare.” Cred că ne-ar prinde bine și nouă astăzi să rostim aceste cuvinte profunde și adevărate! De ce? Pentru că nu tu îți păstrezi mântuirea, ci Mântuitorul te păstrează pe tine în harul Lui, El Se roagă pentru tine și mijlocește pentru tine. Dar asta nu înseamnă că tu poți să trăiești la fel ca înainte și să nu faci nimic, că a făcut Hristos totul. Nu, viața ta trebuie să reflecte „asemănarea cu Hristos”!

Așa că, atunci când credința ta se clatină, oprește-te și roagă-te: „Doamne Isuse, mi-am pus încrederea în Tine. Cuvântul Tău spune că pot fii sigur că am viața veșnică. Eu nu mă simt suficient de bun sau vrednic, dar cred că Tu ești vrednic. Așadar, îmi pun încrederea în Tine, aleg să cred Cuvântul Tău și îmi resping îndoielile. Amin!” Deci, bazează-te pe Cuvântul lui Dumnezeu și nu te îndoi de mântuirea ta!

Posted in Romanian devotionals and tagged , , , , | Lasă un comentariu
06 iul. 2024

6 Iulie 2024

DOMNUL ESTE APROAPE

Suntem deci ambasadori pentru Hristos.

2 Corinteni 5.20

Niciun om nu este prea rău pentru a veni la Hristos. Dacă vrăjmașul sufletelor noastre nu ne poate opri să venim la Hristos înșelându-ne cu ideea că suntem suficient de buni pentru Dumnezeu fără Hristos, el va încerca să ne facă să credem că suntem prea răi ca să fim mântuiți. Așa ceva însă este imposibil, fiindcă „Hristos a venit în lume ca să-i mântuiască pe cei păcătoși, dintre care“, spune Pavel, „eu sunt cel dintâi“ (1 Timotei 1.15).

Cu siguranță, de vreme ce a fost mântuit cel dintâi dintre păcătoși, nimeni nu trebuie să dispere. „Unde păcatul s-a înmulțit, harul s-a înmulțit și mai mult“ (Romani 5.20). Dumnezeu Își găsește plăcerea în a-Și manifesta harul față de cei mai josnici și mai răi oameni, la fel ca și față de cei care s-au fălit cu dreptatea lor, dar care au înțeles că această dreptate nu este decât ca o haină mânjită înaintea Lui (Isaia 64.6). Nu există un mod mai eficace de a-i influența pe alții, decât mărturia personală a unuia care a fost el însuși mântuit. Teoria, oricât de adevărată ar fi, nu este suficientă. Trebuie să existe o experimentare personală a harului mântuitor în viața aceluia care dorește să câștige suflete. A putea spune: «El m-a mântuit pe mine» oferă putere mesajului și produce siguranță în inimile ascultătorilor, care realizează că vorbitorul dă mărturie despre ceea ce el însuși a experimentat.

Saul din Tars persecuta Adunarea lui Dumnezeu, însă chiar și atunci inima lui Dumnezeu era îndreptată către el, așteptând momentul când harul Său avea să-i fie descoperit, iar Saul – prigonitorul avea să fie schimbat în Pavel – ambasadorul pentru Hristos. Harul a fost cel care a produs schimbarea măreață din Saul și tot harul i-a dat puterea de a merge și a predica evanghelia. Există mulți predicatori de meserie astăzi, însă a face din evanghelie doar o meserie este o urâciune înaintea lui Dumnezeu. Slujitorii Lui trebuie să fie motivați de dragostea lui Hristos. Aceasta era motivația lui Pavel.

H. A. Ironside

SĂMÂNȚA BUNĂ

Duhul a venit peste Amasai, unul dintre căpitanii de seamă, și a zis: „Suntem ai tăi, David, și cu tine, fiul lui Isai!“.

1 Cronici 12.18

Predare totală

Pentru a ilustra ce înseamnă o predare totală în brațele Domnului Isus, evanghelistul C. H. Spurgeon a folosit următorul exemplu: Trei băieți voiau să se scalde într-un râu, a cărui apă era destul de rece. Primul, de îndată ce și-a pus talpa piciorului în apă, a și țipat: „Oh, ce rece este apa!“. Cel de-al doilea a intrat încet, pas cu pas, întâi până la genunchi, apoi până la șolduri, însă acolo s-a oprit clănțănind din dinți, neîndrăznind să meargă mai departe. Cel de-al treilea a procedat altfel: a sărit în apă și apoi a înotat cu mișcări puternice. Râzând le-a strigat prietenilor săi: „Ce frumos este! Haideți și voi!“.

Spurgeon și-a provocat ascultătorii la o dăruire consecventă față de Domnul, spunându-le: „Fiți credincioși din tălpi până-n creștet! Slujiți-I Domnului cu toată ființa! Dăruiți-vă Lui în întregime! Și veți putea exclama cu toată convingerea: Ce frumos, Doamne Isuse!“.

Viața pe care o avem este o ocazie unică de a trăi într-o dăruire deplină față de Domnul nostru. De ce simțim uneori atât de puțină bucurie pe urmele pașilor Lui? Nu cumva pentru că atât de multe alte lucruri au prioritate în viață și noi Îl urmăm și Îi slujim doar cu jumătate de inimă? Versetul de astăzi a fost mottoul bărbaților care s-au pus cu totul la dispoziția lui David. Acesta poate deveni și deviza noastră: „Suntem ai Tăi, Doamne Isuse, și pentru Tine vrem să trăim!“.

Într-o astfel de ucenicie trăită cu consecvență, vom spune și noi: „Ce frumos, Doamne Isuse!“.

Citirea Bibliei: 2 Samuel 8.1-18 · 1 Tesaloniceni 3.6-13

e>SCRIPTURILE ÎN FIECARE ZI

de Jean Koechlin

Levitic 16:1-14

Aaron primeşte în acest moment instrucţiuni pentru marea zi a Ispăşirii (vedeţi 23.27). La această scenă se referă cap. 9 din Evrei (citiţi v. 7, 12, 25). O dată pe an, după ce aducea o jertfă pentru el însuşi, marele preot aducea o jertfă pentru toate păcatele poporului comise în timpul anului. Apoi ducea sângele jertfei dincolo de perdeaua dinăuntru, pe capacul ispăşirii, al cărui nume se explică în felul acesta. Sângele care făcea „ispăşire pentru suflet“ (17.11 sf.) era adus aici. Dumnezeu putea să-Şi privească poporul în mod favorabil. Acesta nu însemna că sângele unui ţap ar fi putut şterge măcar unul din păcatele comise de popor în timpul anului. Însă anticipat el vorbea înaintea lui Dumnezeu de sângele preţios al Mielului Său.

Contrar cu ceea ce am fi gândit, Aaron nu se înfăţişa înaintea Domnului în veşmintele sale impunătoare. El dezbrăca toată gloria în faţa celei a lui Dumnezeu şi se prezenta acolo numai îmbrăcat în in subţire, simbol al îndreptăţirii practice (v. 4; Apocalipsa 19.8).

Mirosul plăcut al tămâiei îl însoţea pe Aaron dincolo de perdea, aşa cum şi Hristos a intrat în Locul Preasfânt, oferind lui Dumnezeu plinătatea parfumului tuturor excelenţelor gloriilor Sale.

CUVÂNTUL LUI DUMNEZEU PENTRU ASTĂZI

coordonatori Bob & Debby Gass

CUM SĂ OBȚII MAXIMUM DIN BIBLIE (1) | Fundația S.E.E.R. România

„…Vei umbla după ea ca după o comoară…” (Proverbele 2:4)

Când te gândești la studierea Scripturii, este ca și cum ai căuta aur sau argint, iar acest lucru implică următorii pași:

1) Trebuie să cauți. Înțeleptul Solomon scrie: „dacă o vei căuta ca argintul şi vei umbla după ea ca după o comoară, atunci vei înţelege… şi vei găsi cunoştinţa lui Dumnezeu.” (Proverbele 2:4-5). Simplul fapt de a intra într-o mină și de a arunca o privire în jur nu va fi suficient. Dacă vrei să obții aurul sau argintul, trebuie să îl cauți. Orice miner te va informa că nu aurul te lovește pe tine, ci tu lovești aurul. Scopul acestui devoțional nu este de a înlocui citirea regulată a Bibliei, ci de a-ți deschide apetitul spiritual pentru aceasta! Potrivit grupului Barna Research, doar 9% dintre creștini citesc Biblia în fiecare zi. Întrebarea este: tu ești unul dintre ei?

2) Trebuie să sapi. Duhul lui Dumnezeu din tine îți vorbește în timp ce citești Cuvântul Său. Se povestește că unui om îi plăcea să studieze Biblia. De fiecare dată când ajungea la ceva ce nu înțelegea, imediat se gândea la prietenul său Charlie. Acesta era un student eminent al Bibliei, care pur și simplu părea să radieze de înțelepciune biblică. Așa că, ori de câte ori se confrunta cu o nelămurire biblică, acest om se ducea la prietenul său Charlie și îl întreba: „Ce înseamnă acest verset? Ce încearcă Dumnezeu să spună aici?” Într-o zi, în timp ce citea, Duhul Sfânt i-a șoptit: „De ce nu Mă întrebi pe Mine? Eu sunt cel care îl învață pe Charlie!” Așadar, așteaptă ca Dumnezeu să-ți vorbească în timp ce citești Cuvântul Său, și El o va face!

Posted in Romanian devotionals and tagged , , , , | Lasă un comentariu
30 mai 2024

30 Mai 2024

DOMNUL ESTE APROAPE

Nu știam, fraților, că este mare preot; pentru că este scris: „Nu vorbi de rău pe mai-marele poporului tău“.

Fapte 23.5

Nu cred că Pavel ar fi putut dormi liniștit în acea noapte, cu o conștiință care să nu-l acuze, dacă nu și-ar fi retras cuvintele. Trebuie să existe mărturisire atunci când facem sau spunem ceva greșit; iar dacă nu există mărturisire, comuniunea noastră va fi cu siguranță întreruptă. Să ai comuniune în timp ce pe conștiința ta stă un lucru nemărturisit este un lucru imposibil. Putem spune că avem totuși comuniune, însă nu facem decât să ne înșelăm pe noi înșine. Trebuie să păstrăm o conștiință curată, dacă vrem să umblăm împreună cu Dumnezeu. Trebuie să ne temem de insensibilitate morală, de o conștiință pătată, de un simțământ moral tocit, care îngăduie ca tot felul de lucruri să treacă nejudecate, care poate comite păcatul și care poate totuși merge înainte, spunând: «Ce rău am făcut?».

Să veghem cu toții, cu o vigilență sfântă, împotriva unei astfel de stări! Să căutăm să cultivăm o conștiință delicată! Acest lucru va solicita de la noi ceea ce a solicitat și de la Pavel: „deprinderea“. Este însă o deprindere binecuvântată, care va aduce roade cu totul prețioase. Să nu presupunem că o astfel de deprindere înseamnă legalism! Nu, ci ea este o deprindere care ține în totul de creștinism!

Din nefericire, suntem obișnuiți să dăm doar puțină atenție cerințelor lui Dumnezeu și cerințelor semenilor noștri. Cât de puțin corespund conștiințele noastre standardului divin! Nesocotim cerințele și suntem insensibili la ele! Nu există zdrobire și căință înaintea Domnului. Este clar că o astfel de stare nu face decât să ne împiedice în mod serios creșterea spirituală. Ea Îl întristează pe Duhul Sfânt și Îi împiedică lucrarea de a-L prezenta pe Hristos inimilor noastre, singura lucrare prin care putem crește. Prin urmare, să ne deprindem să avem întotdeauna o conștiință curată și care să nu ne condamne, atât cu privire la Dumnezeu, cât și cu privire la semenii noștri!

C. H. Mackintosh

SĂMÂNȚA BUNĂ

Dacă nu zidește Domnul casa, degeaba lucrează cei care o zidesc; dacă nu păzește Domnul cetatea, degeaba veghează cel ce o păzește.

Psalmul 127.1

Etaj în flăcări!

Într-un mic oraș englezesc, sirenele dădeau alarma. Izbucnise undeva un incendiu. Tom a auzit alerta în măcelăria sa și, pentru că era membru al brigăzii de pompieri voluntari, s-a mobilizat îndată. A alergat la stația de pompieri, și-a îmbrăcat uniforma, și-a pus casca și a sărit în primul vehicul care se îndrepta spre locul incendiului. – Cât de surprins a fost când mașina de pompieri s-a oprit în fața propriei sale case, pe care tocmai o părăsise! Primul etaj era în flăcări.

În plan spiritual, această întâmplare ilustrează comportamentul multor oameni. Foarte activi în mediul lor social sau în comunitatea lor, ei sunt întotdeauna gata să vină în ajutorul altora atunci când sunt chemați și acest lucru este lăudabil în vremurile noastre egoiste.

Dar suntem oare siguri că „propria noastră casă“ este pusă la adăpost? Nu cumva este și ea în pericol? La urma urmei, și noi înșine și viețile noastre sunt afectate de păcat. Avem noi certitudinea că păcatele noastre sunt iertate? În ciuda angajamentului lor social, cei care nu sunt încă împăcați cu Dumnezeu trebuie să se aștepte la judecata și la pedeapsa Lui. Căci Dumnezeu este sfânt și drept și nu poate accepta păcatul!

Acum, când citim aceste rânduri, sună „alarma“ evangheliei. Degeaba ne gândim că doar ceilalți au nevoie de ajutor! Noi înșine trebuie să ne lăsăm mântuiți de Isus Hristos, Domnul (Romani 1.16-18)!

Citirea Bibliei: 1 Samuel 17.17-30 · Psalmul 103.13-22

e>SCRIPTURILE ÎN FIECARE ZI

de Jean Koechlin

Exod 34:27-35

Este imposibil să ai legătură cu Dumnezeu şi să te bucuri de revelaţiile harului Său fără a o arăta şi în afară. Faţa lui Moise strălucea, deşi el nu ştia. Printr-o faţă fericită, fiecare copil al lui Dumnezeu trebuie să arate în mod natural celor din jur fericirea lui. Fie ca lumea să vadă în noi reflectându-se ceva din iubirea lui Isus! Pavel le explică corintenilor de ce Moise îşi punea un văl pe faţa sa. Înainte de venirea Domnului pe pământ, chiar reflectarea gloriei divine nu putea fi suportată de omul păcătos, ci trebuia ascunsă. Dar „vălul este desfiinţat în Hristos“ (2 Corinteni 3.14). În adevăr, când a venit Domnul Isus, Dumnezeu a putut fi văzut în El în toată gloria harului Său. Ca urmare, acum, prin credinţă, Îl privim pe Domnul Isus „cu faţa descoperită“ şi suntem, sub aspect moral, „transformaţi“ în acelaşi chip, din glorie spre glorie“  (2 Corinteni 3.18).

Un alt privilegiu al lui Moise era acela de „a vorbi cu El“. Expresia se repetă de trei ori în aceste versete. Ce onoare pentru un om al lui Dumnezeu şi ce dovadă de intimitate! Nu este oare o legătură între comuniunea neîntreruptă cu Domnul şi o faţă radioasă? Fie ca Domnul să ne ajute să le experimentăm şi pe una şi pe cealaltă.

CUVÂNTUL LUI DUMNEZEU PENTRU ASTĂZI

coordonatori Bob & Debby Gass

AUZI ACEL „SUSUR BLÂND”? | Fundația S.E.E.R. România

„A venit un susur blând şi subţire… când l-a auzit, Ilie și-a acoperit fața…” (1 Împărați 19:12-13)

Când Izabela, soția regelui Ahab a lui Israel, a amenințat viața profetului Ilie, el s-a refugiat într-o peșteră. Și acolo Dumnezeu i-a vorbit: „Ieşi şi stai pe munte înaintea Domnului!” Şi iată că Domnul a trecut pe lângă peşteră. Şi înaintea Domnului a trecut un vânt tare şi puternic, care despica munţii şi sfărâma stâncile. Domnul nu era în vântul acela. Şi, după vânt, a venit un cutremur de pământ. Domnul nu era în cutremurul de pământ. Şi după cutremurul de pământ, a venit un foc. Domnul nu era în focul acela. Şi după foc, a venit un susur blând şi subţire. Când l-a auzit, Ilie și-a acoperit fața…” (1 Împărați 19:11-13). Dumnezeu îți poate vorbi în orice loc, în orice vreme, prin oricine, în orice situație. Dar El îți va oferi cele mai importante gânduri atunci când ești singur cu El! Pentru a auzi „susurul blând și liniștit” al lui Dumnezeu, trebuie să se întâmple două lucruri: 1) Trebuie să ai liniște și să fii singur. Asta înseamnă să blochezi orice contact cu lumea din afară și să te concentrezi doar asupra lui Dumnezeu. Nu toată lumea va înțelege sau va aprecia ceea ce faci, dar trebuie, dacă vrei să-L auzi pe Dumnezeu. 2) Trebuie să te apropii de El. În medie, o persoană primește între 50 și 100 de texte și e-mailuri în fiecare zi. Gândește-te: dacă ești dispus să-ți faci timp să te oprești și să-i asculți pe ceilalți, dar nu pe Dumnezeu, problemele tale nu se vor rezolva și situația ta nu se va schimba. Everett W. Sugg a scris și următoarea strofă a uneia dintre compozițiile sale: „Intră cu Domnul în cămăruța ta; Și acolo prin Duhul privește fața Sa. Acolo primești putere în cursă să alergi, După părtășia cu El mereu tu să tânjești!”

Posted in Romanian devotionals and tagged , , , , | Lasă un comentariu
19 mai 2024

19 Mai 2024

DOMNUL ESTE APROAPE

Și I-a spus lui Isus: „Amintește-Ți de mine, Doamne, când vei veni în Împărăția Ta!“.

Luca 23.42

Scripturile au prezis că Mesia avea să fie răstignit împreună cu cei fără de lege (Isaia 53.12) nu numai prin profeția directă, ci și cu ajutorul imaginilor, așa cum este de exemplu cea a lui Iosif (Geneza 40.21,22). Iosif, care era nevinovat, a fost aruncat în închisoare, unde a stat împreună cu mai-marele paharnicilor și cu mai-marele brutarilor. El a fost pus în rândul celor fără de lege. Unul dintre aceștia a fost condamnat, iar celălalt a fost restabilit – o imagine remarcabilă a ceea ce avea să se întâmple cu cei doi tâlhari răstigniți de o parte și de cealaltă a lui Hristos.

Luca menționează cu privire la cei doi tâlhari un lucru pe care celelalte trei Evanghelii nu-l arată: unul dintre ei s-a pocăit și a crezut în Hristos. Matei ne spune că amândoi tâlharii Îl batjocoreau pe Domnul la începutul suferințelor Sale pe cruce (Matei 27.44). Apoi, după cum ne spune Luca, a avut loc o schimbare radicală într-unul dintre ei.

Ce s-a întâmplat? Harul lui Dumnezeu a lucrat în conștiința acelui tâlhar și, pe măsură ce orele se scurgeau, el a fost cercetat de cuvintele și de purtarea plină de evlavie a lui Hristos. El credea în mod clar în existența unei alte vieți, dincolo de moarte, și știa că nu era pregătit pentru ea. Și-a mărturisit păcătoșenia și L-a mărturisit pe Hristos ca Domn, spunând: „Doamne, adu-Ți aminte de mine!“. Răspunsul binecuvântat a fost: „Astăzi vei fi cu Mine în rai“ (Luca 23.43). Acest om, proaspăt mântuit, nu trebuia să aștepte până la instituirea Împărăției, pentru ca Domnul să-Și aducă aminte de el, ci avea să fie în rai în chiar acea zi. Domnul însă dorește ca noi să ne aducem aminte de El la Cina pe care El a instituit-o. Tâlharul pocăit n-a avut această oportunitate aici pe pământ, fiindcă a plecat imediat în cer. Cu noi însă, lucrurile stau altfel. Să ne folosim deci de această oportunitate atât timp cât suntem aici! Raiul și Împărăția vor veni, însă acum este timpul să vestim moartea Lui.

B. Reynolds

SĂMÂNȚA BUNĂ

Privind țintă la Isus, Căpetenia și Desăvârșitorul credinței noastre, care, pentru bucuria care-I era pusă înainte, a suferit crucea, a disprețuit rușinea și stă la dreapta scaunului de domnie al lui Dumnezeu.

Evrei 12.2

Căpetenia credinței noastre

Ne putem îndrepta mereu privirea spre acest Domn slăvit. El ne este prezentat drept Căpetenia și Desăvârșitorul credinței. Căpetenie înseamnă conducător, adică unul care face primul pas și care merge înaintea celorlalți. Domnul Isus este Modelul și Exemplul nostru. El a parcurs cu fidelitate fiecare pas pe această cale și a ajuns la țintă. Drumul Său a fost unul nespus de dificil, trecând pe la cruce. Dar El nu S-a uitat la cruce și la rușinea ei, nici la suferințele pe care trebuia să le îndure, ci S-a uitat la ceea ce se afla în spatele crucii, și aceasta a fost bucurie pentru El.

În ce consta această bucurie care se afla înaintea Lui? El S-a gândit, cu siguranță, la mântuirea celor pe care îi iubea și pentru care avea să-Și dea viața. Dar privirea Sa era fixată și asupra învierii și a înălțării Sale la Tatăl. Iar ca Om, El urma să fie primit sus în glorie. Știa că doar în acest fel ne va pregăti un loc, pentru ca noi să fim acolo cu El pentru totdeauna. Ce bucurie pentru El să fie înălțat sus în glorie după o viață atât de dificilă, care s-a încheiat cu moartea rușinoasă pe cruce! El S-a gândit la acest aspect pe tot parcursul suferinței și umilinței Sale. Această bucurie L-a susținut. În mod profetic, Îl auzim spunându-I lui Dumnezeu în Psalmul 16: „Înaintea feței Tale sunt bucurii nespuse și desfătări veșnice la dreapta Ta“. – Acum, această bucurie este împlinită și El ocupă locul de onoare la dreapta lui Dumnezeu.

Citirea Bibliei: 1 Samuel 12.16-13.5 · Psalmul 95.1-11

e>SCRIPTURILE ÎN FIECARE ZI

de Jean Koechlin

Exod 29:31-46

Berbecul pentru consacrare trebuia să fie întâi jertfit, apoi mâncat de preoţi. Pentru a-L sluji pe Dumnezeu, credinciosul trebuie să se hrănească din Cel care până la moarte a fost în totul consacrat lui Dumnezeu. Apostolul ne îndeamnă: „Umblaţi în dragoste, după cum şi Hristos ne-a iubit şi S-a dat pe Sine Însuşi pentru noi, ca dar şi jertfă lui Dumnezeu, ca parfum de bună mireasmă“ (Efeseni 5.2). Preotul trebuia să mănânce carnea pentru consacrare „la uşa cortului întâlnirii“, adică înainte de a sluji în Locul Sfânt. În fiecare din cele şapte zile trebuia adusă o nouă jertfă, ca urmare a exercițiilor spirituale şi a afectivităţii înnoite zi de zi.

Sfârşitul capitolului spune despre jertfele care trebuia aduse „necurmat“, „din generaţie în generație“ (Numeri 28.3, 6, 10; Ezra 3.5), pentru a preamări necontenit înaintea lui Dumnezeu lucrarea crucii.

După sfinţirea cortului, a altarului şi a familiei preoţeşti, Dumnezeu va putea locui în mijlocul alor Săi într-o ordine potrivită cu gloria Sa. Apostolul Pavel arată că există aceeaşi relaţie între locuirea în prezent a lui Dumnezeu prin Duhul Sfânt în cei credincioși şi sfinţenia ce trebuie să-i caracterizeze pe aceştia (1 Corinteni 3.16, 17; 6.19).

CUVÂNTUL LUI DUMNEZEU PENTRU ASTĂZI

coordonatori Bob & Debby Gass

FĂ CEVA ASTĂZI! | Fundația S.E.E.R. România

„Copilaşilor, să nu iubim cu vorba… ci cu fapta…” (1 Ioan 3:18)

Când un multimilionar a fost întrebat de câți bani este nevoie pentru a fi fericit, el a răspuns: „Doar de puțin mai mult!” Acum să presupunem că și tu ai mulți bani, dar îți pasă de ceilalți. Întrebare: „Ești implicat în împlinirea nevoilor oamenilor?” Pentru că citim în Biblie: „Cine are bogăţiile lumii acesteia şi vede pe fratele său în nevoie şi îşi închide inima faţă de el, cum rămâne în el dragostea de Dumnezeu? Copilaşilor, să nu iubim cu vorba… ci cu fapta…” (1 Ioan 3:17-18). Acest verset se poate reduce la două cuvinte: Fă ceva! În pilda samariteanului milostiv, doi oameni religioși au trecut pe lângă omul aflat pe moarte pe drumul Ierihonului, fără să se oprească să-l ajute. De ce? Nu era oare o bună ocazie de a pune în practică ce credeau și predicau? Cum deveniseră oare atât de insensibili și de indiferenți? S-au gândit oare: „Problema este prea mare, nu pot face nimic?” Erau ei atât de concentrați pe agenda comunității sau lucrării lor, încât au socotit că era mai importantă decât să dedice timp și resurse ca să-l repună pe picioare pe acest om? Domnul Isus a spus: „Dar un samaritean, care era în călătorie, a venit în locul unde era el şi, când l-a văzut, i s-a făcut milă de el. S-a apropiat de i-a legat rănile şi a turnat peste ele untdelemn şi vin, apoi l-a pus pe dobitocul lui, l-a dus la un han şi a îngrijit de el.” (Luca 10:33-34). Să reținem cuvântul „milă”; bunul samaritean a fost dispus să se implice emoțional. Și tu trebuie să faci la fel! Bob Pierce, fondatorul organizației World Vision s-a rugat odată: „Vreau ca inima mea să fie frântă de lucrurile care frâng inima lui Dumnezeu!” Ai vrea să poți rosti și tu o astfel de rugăciune? Atunci Cuvântul lui Dumnezeu pentru tine astăzi este acesta: fă ceva!

Posted in Romanian devotionals and tagged , , , , | Lasă un comentariu
03 apr. 2024

3 Aprilie 2024

DOMNUL ESTE APROAPE

Pe cei pe care i-a rânduit dinainte, pe aceștia i-a și chemat; și pe cei pe care i-a chemat, pe aceștia i-a și îndreptățit; iar pe cei pe care i-a îndreptățit, pe aceștia i-a și glorificat.

Romani 8.30

Chemarea lui Dumnezeu (4) – Chemarea eficace la binecuvântare

Expresia „pe care i-a rânduit dinainte“ înseamnă „pe care i-a predestinat“, iar această predestinare a avut loc în eternitatea trecută, iar ultima expresie, „i-a și glorificat“, ne conduce în eternitatea viitoare. Între acestea două avem lucrarea prezentă a lui Dumnezeu cu privire la cei ai Săi.

A fi predestinat înseamnă a fi pus deoparte în vederea binecuvântării. Prin alegere, Dumnezeu îi alege pe oameni pentru binecuvântare. Prin predestinare, El alege binecuvântările care sunt dăruite celor aleși. Aceste binecuvântări țin de planurile Sale tainice, însă El ni le-a revelat, așa cum vedem în Efeseni 1. Aici, în Romani 8, ni se spune că cei care au fost predestinați pentru binecuvântare au fost chemați de Dumnezeu. Cum cheamă El astăzi? Prin evanghelie! În pasajul de care ne ocupăm, chemarea este eficace, adică toți cei chemați astfel vor răspunde afirmativ chemării. Nu numai că suntem curățiți de toate păcatele noastre, însă Dumnezeu Însuși îi declară pe cei chemați (pe credincioși) a fi drepți. El nu ne mai vede în zdrențele cu care ne-am întors la El, precum fiul risipitor, ci ne vede îmbrăcați în haina cea mai bună pe care El Însuși ne-a dăruit-o. Avem o dreptate divină, dreptatea lui Dumnezeu, care ne este dăruită atunci când răspundem chemării Sale. Vedem acest lucru ilustrat și prin hainele de piele cu care Domnul i-a îmbrăcat pe Adam și pe Eva după căderea lor. Altul a trebuit să moară în locul lor. În imaginea din Geneza, cel care a murit a fost un animal, însă, pentru noi, Cel care a murit a fost Fiul lui Dumnezeu. Măreț har!

Apoi ni se spune că cei pe care i-a îndreptățit, El i-a și glorificat. Noi nu ne simțim în niciun fel glorificați, însă, în gândurile lui Dumnezeu, acest lucru este deja împlinit. Așteptăm ca Domnul să vină și să schimbe trupurile noastre și să le glorifice.

K. Quartell

SĂMÂNȚA BUNĂ

Fiul cel mare era la ogor. Când a venit și s-a apropiat de casă, a auzit muzică și jocuri.

Luca 15.25

Întoarcerea acasă dintr-o țară îndepărtată (14)

Bucuria și veselia au umplut casa părintească. Atunci când fratele cel mare al fiului risipitor a venit acasă de la câmp, a auzit muzică și jocuri. Atunci a chemat un rob și l-a întrebat care este motivul; acesta i-a spus: „Fratele tău a venit și tatăl tău a tăiat vițelul cel îngrășat, pentru că l-a primit sănătos și bine“ (Luca 15.27).

Expresiile „fratele tău“ și „tatăl tău“ ar fi trebuit să trezească în fiul cel mare sentimente de dragoste, dar s-a întâmplat contrariul, căci inima lui a fost cuprinsă de furie. Mânios, nu a vrut nici să mai intre în casă. El era unul care se îndreptățea. Domnul Isus îl folosește ca imagine pentru oamenii care, fără să aibă o legătură vie cu Dumnezeu, cred totuși că pot sta înaintea Lui prin propria lor dreptate.

Acest fiu mai mare a murmurat împotriva harului pe care tatăl l-a arătat față de fratele mai mic și la fel făceau fariseii și cărturarii, căci și ei se simțeau jigniți de faptul că Isus i-a primit pe păcătoși și a mâncat cu ei. Ei înșiși nu voiau să-L accepte pe Fiul lui Dumnezeu și de asemenea îi împiedicau pe cei care ar fi vrut să vină la El (Matei 23.13).

„S-a mâniat și nu voia să intre în casă“ (Luca 15.28) – aceasta este dintotdeauna atitudinea oamenilor mândri și care se îndreptățesc! Cei care își alimentează îndreptățirea de sine nu pot înțelege bunătatea lui Dumnezeu față de cei pierduți. Ei urăsc harul lui Dumnezeu, pentru că nu-l doresc, căci nu-l cunosc și consideră că nu au nevoie de el. De aceea nu au parte de bucuria harului, aceasta le este chiar insuportabilă.

Citirea Bibliei: Deuteronom 19.1-14 · Matei 27.39-54

e>SCRIPTURILE ÎN FIECARE ZI

de Jean Koechlin

Exod 5:15-23; 6:1-8

Faraon nu dă nimic; dimpotrivă, devine din ce în ce mai sever. În zadar se plâng la el (v.15-18). Nu numai că Satan nu cunoaşte îndurarea, ci îşi găseşte plăcerea în nenorocirea robilor săi. Abia dacă este satisfăcută o poftă, că apare o alta şi trebuie să fie împlinită imediat. Numai Hristos poate satisface o inimă în mod desăvârşit. Uneori Dumnezeu rânduieşte lucrurile astfel încât eliberarea nu este imediată, pentru ca omul, simţind apăsarea jugului vrăjmaşului şi adâncimile stării sale nenorocite, să fie în sfârşit gata să recunoască faptul că numai Dumnezeu îl poate scăpa de acestea.

Răspunzând la descurajarea robilor Săi (v.23), Dumnezeu nu le face nici un reproş. Dimpotrivă, este ocazia unei noi revelaţii din partea Lui. DOMNUL sau „Iehova“ este numele pe care Dumnezeu Şi-L ia în relaţia Lui cu Israel. Pentru patriarhi, El era Dumnezeul cel atotputernic (Ebr. „El-Şadai“), Proprietarul cerului şi al pământului. Acum scopul Lui este de a introduce o relaţie nouă, ceea ce de asemenea Îi aduce un nume nou: „Eu sunt DOMNUL!“. DOMNUL este Cel care nu Se schimbă niciodată şi care rămâne credincios legământului Său. Pentru noi, credincioşii din vremea harului, El are un nume şi mai scump, acela de Tată, pe care Isus a venit să ni-L facă cunoscut (Ioan 17.26).

CUVÂNTUL LUI DUMNEZEU PENTRU ASTĂZI

coordonatori Bob & Debby Gass

EȘTI LIPSIT DE BUCURIE? | Fundația S.E.E.R. România

„Eu am venit ca oile să aibă viaţă, şi s-o aibă din belşug.” (Ioan 10:10)

Plămânii tăi au nevoie de oxigen ca să funcționeze, corpul tău are nevoie de hrană ca să trăiască și sufletul tău are nevoie de bucurie ca să prospere.

Cum îți dai seama când cineva este lipsit de bucurie? Prin felul cum arată și prin ceea ce spune. Un lider spiritual a scris: „Când am început să înțeleg Ioan 10:10, mi-am dat seama că vrăjmașul m-a păcălit și m-a făcut să cred că a te bucura de lucruri nu este ceva important. Am ajuns să cred – fals, desigur – că dacă mă bucur, ceva nu e bine. Probabil că nu mă străduiesc suficient de mult pe calea Domnului! Nu l-am văzut niciodată pe tata bucurându-se de viață și părea că-l enervează când alții se bucurau, așa că am crescut crezând că veselia este un lucru greșit. Îmi amintesc că mi se spunea să fac liniște, dacă mi se întâmpla să râd mai tare. Madame Guyon, scriitoare creștină din secolul al XVII-lea, a spus că cea mai înaltă chemare a fiecărui copil al lui Dumnezeu este să se bucure de Dumnezeu. Îmi amintesc ce povară grea s-a ridicat de pe mine când am citit prima oară lucrul acesta. Încercam din răsputeri să fiu pe placul lui Dumnezeu, dar gândul de a mă bucura pur și simplu de El nici nu-mi trecuse prin minte. Nu auzisem niciodată așa ceva! Eram un membru dedicat al bisericii de peste 20 de ani când am aflat că Dumnezeu dorește ca eu să mă bucur de El și de viața pe care mi-a dat-o!”

Îți sună cunoscut? Dacă este așa, e timpul să faci și tu niște schimbări în viața ta.

Ia-ți o pauză, fără să te simți vinovat; vei fi mult mai productiv când ești odihnit și înviorat. Destinderea nu este „nespirituală”; e esențială pentru a-ți păstra echilibrul. Trăim într-o societate plină de ambiții și stresată, dar – te poți schimba! Poți să fii bucuros, dacă îți dorești și-ți propui asta. Și fă-o de azi, în reverență și curăție!

Posted in Romanian devotionals and tagged , , , , | Lasă un comentariu

Navigare în articole