Mana Zilnica

Mana Zilnica

Archive for the tag “familie”

07 oct. 2025

7 Octombrie 2025

DOMNUL ESTE APROAPE

[…] ca inimile să le fie încurajate, fiind strâns uniți în dragoste, către toată bogăția siguranței depline a înțelegerii, către cunoașterea deplină a tainei lui Dumnezeu, în care sunt ascunse toate comorile înțelepciunii și ale cunoștinței. Spun aceasta pentru ca nimeni să nu vă înșele printr-o vorbire convingătoare.

Coloseni 2.2-4


     Să remarcăm cuvântul „ascunse“, care nu înseamnă că omul nu poate să cunoască și să-și însușească aceste comori. Duhul Sfânt le descoperă în Cuvânt. Dar omul natural, cu înțelepciunea sa orgolioasă și cu știința sa deșartă, nu le poate descoperi (1 Corinteni 2.6-8). Pentru el, aceste comori sunt ascunse, pentru că el nu vrea să audă de Hristos. „Te laud, Tată, Domn al cerului și al pământului, pentru că ai ascuns acestea de cei înțelepți și pricepuți și le-ai descoperit pruncilor“ (Matei 11.25).

Dar acela care, în umilință, a învățat să-L cunoască pe Dumnezeu în Hristos, poate pătrunde tot mai adânc în aceste comori de înțelepciune, de știință divină, de adevăr, de lumină, care radiază din acest centru divin – Hristos – și, pe măsură ce avansează în aceste comori, inima sa este încălzită, iar el este pus la adăpost de zadarnicele cercetări ale înțelepciunii și științei omenești. Acesta era scopul apostolului, care poate fi exprimat și astfel: «Ce căutați voi la acești învățători care pretind că vă conduc pe înălțimi mai mari decât acelea pe care v-a condus creștinismul? În taina lui Dumnezeu, pe care El a binevoit să v-o descopere în Hristos, sunt ascunse toate comorile înțelepciunii și ale cunoștinței. În El, în Persoana Sa glorioasă, cu care harul Său v-a unit, voi aveți totul».

De aceea urmează și îndemnul: „Și spun aceasta, pentru ca nimeni să nu vă înșele prin vorbire convingătoare“, prin false raționamente, care ar putea părea ca fiind întemeiate pe adevăruri creștine. Discursurile convingătoare, care puteau avea o aparență de înțelepciune, dar care nu fuseseră scoase din fântâna înțelepciunii și a științei divine, urmăreau să introducă ceva care să despartă sufletul de Hristos.

H. Rossier

SĂMÂNȚA BUNĂ

Ferice de omul căruia Domnul nu-i socotește nelegiuirea!

Psalmul 32.2

Cum este contul meu?

Versetul de mai sus a fost citit într-un grup de studiu biblic. Un creștin în vârstă a remarcat: „Aceasta este pentru că Dumnezeu nu va deschide un al doilea cont pentru niciun lucru“. Este clar că el se gândea la Romani 14.12. „Fiecare dintre noi va da socoteală despre sine însuși lui Dumnezeu.“ Dumnezeu într-adevăr a rezolvat problema tuturor păcatelor celor credincioși atunci când Hristos le-a purtat pe cruce. Toate păcatele au fost puse asupra Lui, mai numeroase decât perii capului (Psalmul 40.12). El a suferit pedeapsa înaintea Dumnezeului nostru sfânt. El, care cunoștea cerințele dreptății divine, a simțit toată greutatea păcatelor. El S-a supus sub pedeapsă atât pentru păcatele pe care toți credincioșii le-au comis înainte de venirea Lui, cât și pentru cele de după aceea. Ce imensă încărcătură de rele! Dar jertfa este perfectă: „Sângele lui Isus Hristos ne curățește de orice păcat“ (1 Ioan 1.7). Dumnezeu L-a înviat pe Fiul Său și L-a înălțat în glorie, pentru a arăta că jertfa lui Hristos este răspunsul perfect pentru păcatul nostru.

Dumnezeu nu ține în socoteală păcatul niciunuia care crede. El nu le mai socotește, pentru că au fost ispășite. Față de Hristos și lucrarea Lui de răscumpărare, Dumnezeu este drept, iertându-i pe aceia care se încred în El. Dar Dumnezeu nu tratează păcatul cu ușurință, ci consemnează relele pe care le facem și le iartă acelora care vin la credința în Isus, Singurul care le poate ispăși. Fie totul, fie nimic! Fie păcatele mele sunt curățite, am contul zero, fie păcatele mele sunt toate asupra mea.

Citirea Bibliei: Isaia 38.17-39.8 · Evrei 5.1-10

SCRIPTURILE ÎN FIECARE ZI

de Jean Koechlin

2 Cronici 12:1-16

Trei ani scurţi! Atât a durat credincioşia lui Roboam şi a poporului. Ca şi odinioară sub judecători, Dum­nezeu urmează să le vorbească ridicând împotriva lor ad­ver­sari. Ofensiva lui Faraon Şişac va da posibilitate împă­ratului şi popo­rului să com­pa­re ce înseamnă să-I ser­vească Dom­nului cu a-i servi împăratului Egiptului (v. 8). O primă constatare: în timp ce Dom­nul Îşi îmbo­gă­ţeşte servitorii, Vrăjmaşul îi jefuieşte pe aceia pe care-i reduce la sclavie.

Cuvântul profetului Şemaia a produs smerire în inimile căpeteniilor lui Israel şi a împăratului, ceea ce-i face să mărturisească: „Domnul este drept“. Re­cu­noaş­terea acestei dreptăţi, … chiar dacă ea trebuie să se exer­cite contra noastră, este întotdea­una un semn fericit (vezi Luca 23.41). Acest fapt Îi va permite apoi lui Dumnezeu să Se descopere nu numai ca un Dumnezeu drept, ci şi ca un Dumne­zeu îndurător, un Dumnezeu Mântuitor. Să remarcăm cum, în har, subliniaz㠄lucrurile bune“ pe care încă le poate vedea în împărăţia lui Iuda. În pofida tuturor, Roboam „a făcut rău“ (v. 14). Un rău cu rădă­cini înde­părtate, întrucât mama lui, o amonită, fusese luată în căsătorie de Solo­mon înainte de moartea lui David (comparaţi 9.30 cu 12.13).

TOȚI AVEM NEVOIE DE ACELAȘI HAR | Fundația S.E.E.R. România

„Dumnezeule, ai milă de mine, păcătosul!” (Luca 18:13)

Domnul Isus a spus pilda aceasta: „Doi oameni s-au suit la Templu să se roage; unul era fariseu şi altul, vameş. Fariseul stătea în picioare şi a început să se roage în sine astfel: ‘Dumnezeule, Îţi mulţumesc că nu sunt ca ceilalţi oameni, hrăpăreţi, nedrepţi, preacurvari, sau chiar ca vameşul acesta. Eu postesc de două ori pe săptămână, dau zeciuială din toate veniturile mele.’ Vameşul stătea departe şi nu îndrăznea nici ochii să şi-i ridice spre cer, ci se bătea în piept şi zicea: ‘Dumnezeule, ai milă de mine, păcătosul!’ Eu vă spun că mai degrabă omul acesta s-a coborât acasă socotit neprihănit decât celălalt. Căci oricine se înalţă va fi smerit şi oricine se smereşte va fi înălţat.” (Luca 18:10-14)

Diferența dintre acești doi oameni era că fariseul era vinovat de păcatele duhului, iar vameșul era vinovat de păcatele firii pământești. Mândria i-a închis fariseului ușa Raiului, iar smerenia a deschis-o pentru colectorul de taxe. Fariseul se pretindea nevinovat, dar a plecat acasă vinovat. Colectorul de taxe s-a recunoscut vinovat și a plecat acasă îndreptățit! Să reținem că vameșul nu a folosit cuvântul obișnuit pentru milă. Cuvântul pe care el l-a folosit aici provine de la cuvântul ebraic kippur, care înseamnă „ispășire” (ca în Yom Kippur, care înseamnă „Ziua Ispășirii”). Cuvântul „ispășire” înseamnă „a acoperi”.

Ceea ce a spus vameșul a fost: „Doamne, recunosc ceea ce știi deja că este adevărat despre mine. Sunt un om păcătos cu o inimă păcătoasă. Doamne, vrei să mă acoperi?” Asta e tot ce trebuia să audă Dumnezeu de la el pentru a-l salva – și asta e tot ce trebuie să audă Dumnezeu și de la tine. Amin?

Posted in Romanian devotionals and tagged , , , , | Lasă un comentariu
11 aug. 2025

11 August 2025

DOMNUL ESTE APROAPE

Știm că Fiul lui Dumnezeu a venit și ne-a dat pricepere, ca să Îl cunoaștem pe Cel adevărat; și noi suntem în Cel adevărat, în Fiul Său, Isus Hristos. El este adevăratul Dumnezeu și viață eternă.

1 Ioan 5.20

Noul Testament pe scurt (23) – 1 Ioan

Prima Epistolă a lui Ioan insistă asupra adevărului măreț cu privire la faptul că cel credincios are viața eternă, o viață care este însăși natura lui Dumnezeu și care a fost manifestată în mod perfect în Persoana binecuvântată a Fiului Său. Dacă dorim să învățăm așa cum trebuie caracteristicile ei, trebuie să o privim așa cum ea a strălucit în Domnul Isus pe pământ.

Două expresii importante ne oferă sumarul acestei naturi divine binecuvântate: „Dumnezeu este lumină“ (capitolul 1.5) și „Dumnezeu este dragoste“ (capitolul 4.8). Astfel, cele trei taine adânci ale naturii – viața, lumina și dragostea – devin simboluri ale unor taine spirituale infinit mai mari, dar care sunt cunoscute și savurate de credință în Persoana Fiului lui Dumnezeu.

Cuvântul „cunoaștere“ și derivatele lui apar frecvent în această carte, făcând ca adevărul prezentat în ea să fie o realitate absolută pentru inimile celor credincioși. Nu mai este nicio îndoială că Fiul lui Dumnezeu a venit și că le-a dat celor credincioși pricepere, nu numai în ce privește rânduielile și învățăturile, ci și în ce privește gloria personală a Celui care este adevărat. Citim de asemenea că suntem văzuți de Dumnezeu ca fiind „în El“ și vedem unitatea perfectă a Tatălui și a Fiului în această lucrare infinit de binecuvântată.

Cât de prețioasă este deci această carte, care ne oferă o siguranță perfectă cu privire la realitatea relației vitale în care se află copiii lui Dumnezeu! Ea de asemenea încurajează devotamentul și dragostea față de Dumnezeu, Tatăl nostru.

L. M. Grant

SĂMÂNȚA BUNĂ

Este unul care împrăștie și totuși crește; și este unul care oprește mai mult decât este drept, dar numai spre lipsă. Sufletul care binecuvântează va fi săturat și cel care udă pe alții va fi udat și el.

Proverbe 11.24,25

Moneda iubirii

Cine nu preferă doi lei în loc de unul? Oamenii, spunând că „banii nu aduc fericire, dar contribuie la fericire“, se lasă înlănțuiți de agonisirile lor, părăsesc îndatoririle elementare, pierd din vedere valorile morale și înăbușă strigătul cugetului. Credincioșii nu sunt nici ei feriți de o astfel de primejdie. De aceea Cuvântul ne pune în gardă în mod solemn cu privire la iubirea de bani. Bogățiile sunt nesigure (1 Timotei 6.17), răcesc afecțiunea (Luca 12.34) și împiedică rodirea (Marcu 4).

Sigismund, împăratul Austriei, a adus din Ungaria 24.000 de galbeni pe care îi ținea în dormitorul său. Noaptea nu a putut dormi. Dimineața l-a chemat pe generalul său și l-a rugat să ia banii și să-i împartă între ostași. Când a auzit strigătele de bucurie ale lor, s-a putut liniști în sfârșit și el. Ce binecuvântare de a avea un ochi binevoitor! A-i privi pe cei din jur cu un ochi altruist ne va împiedica să ne afundăm în dorința egoistă de a poseda. Suntem bogați atunci când iubim și suntem iubiți. A da dovadă de generozitate este un act de iubire față de Dumnezeu și față de ceilalți. Banii nu mai sunt o monedă de schimb, ci un mijloc de exprimare a iubirii. Bunurile noastre sunt proprietatea Domnului, nu a noastră. Să folosim bunurile pentru a înviora vieți. – Doamne, există o singură monedă care are valoare: iubirea! Nu mă lăsa să pun siguranța financiară înaintea iubirii! Ajută-mă să-mi folosesc banii iubindu-i pe cei săraci, pe cei care nu Te cunosc și pe credincioșii care sunt în nevoie!

Citirea Bibliei: Iov 19.21-20.29 · Fapte 12.1-11

SCRIPTURILE ÎN FIECARE ZI

de Jean Koechlin

2 Imparati 21:1-18

Ezechia fusese cel mai credincios dintre împăraţii de după David. Fiul său Manase va fi cel mai detestabil. „A făcut rău peste măsură în ochii Domnului“ (v. 6). Şi, la toate crimele lui, se adaugă responsabilitatea de a fi chiar fiul evlaviosului Ezechia, al celui care spusese mai îna­inte: „Tatăl va face cunoscut copiilor ade­vărul Tău“ (Isaia 38.19). Dacă la a­cest subiect nu ni s-ar fi dat decât acest singur capitol, am spune că un astfel de om este cu siguranţă pier­dut pentru totdeauna. Dar cartea 2 Cronici (33.12-13), care descrie sfârşitul istoriei lui Manase, ne învaţă că harul lui Dumnezeu a avut cel din urmă cuvânt.

Cine ar fi crezut vreodată că un astfel de om s-ar fi putut pocăi, ruga şi să fie iertat? Cu adevărat, gândurile lui Dumnezeu nu sunt gândurile noastre. Mântuirea noastră nu depinde de felul cum ne-am purtat, mai mult sau mai puţin respectabil. Ea este rezultatul harului neasemuit al Dumne­zeu­lui dragostei. Dar ceea ce am făcut înainte de con­vertire, sub orice formă am privi, trebuie să ve­dem ca dezgustător înaintea lui Dumnezeu. Apos­tolul Pavel s-a numit pe sine cel dintâi dintre păcătoşi, pentru că perse­cutase Adunarea. „Dar pentru aceasta mi s-a arătat îndu­rare“, adaugă el, „ca Isus Hristos să arate în mine, cel dintâi, toată înde­lunga Lui răbdare …“ (1 Timotei 1.16).

DEPĂȘEȘTE FRICA DE A-ȚI ÎMPĂRTĂȘI CREDINȚA! | Fundația S.E.E.R. România

„Pe oricine Mă va mărturisi înaintea oamenilor, îl voi mărturisi şi Eu înaintea Tatălui Meu, care este în ceruri.” (Matei 10:32)

Pentru a-ți împărtăși credința în mod eficient, trebuie să ai în vedere și aceste aspecte (ce pot deveni obstacole pe care trebuie să le depășești):

1) Trebuie să fii sigur de propria ta mântuire. Apostolul Ioan scria: „Cine crede în Fiul lui Dumnezeu are mărturisirea aceasta în el…” Adică, cine crede în Fiul lui Dumnezeu are mărturia în el însuși… Și mărturia este aceasta: „Dumnezeu ne-a dat viața veșnică, iar această viață este în Fiul Său… V-am scris aceste lucruri ca să ştiţi că voi, care credeţi în Numele Fiului lui Dumnezeu, aveţi viaţa veşnică.” (1 Ioan 5:10-11,13).

2) Trebuie să-ți depășești teama de respingere. Asta înseamnă să ajungi la rădăcina fricii tale, care este eul. Doar atunci când autoconservarea și interesul personal sunt răstignite, Îl poți face cunoscut pe Hristos fără teamă. Domnul Isus a spus: „Cine Mă primeşte pe Mine primeşte pe Cel ce M-a trimis pe Mine.” (Ioan 13:20). Treci peste tine! Dacă cineva te respinge, s-ar putea să-ți știrbești prestigiul. Dar dacă-L respinge pe Isus, își va pierde sufletul – pe veci!

3) Trebuie să-ți folosești înțelepciunea în împărtășirea Evangheliei. Biblia spune: „Cel înţelept câştigă suflete.” (Proverbele 11:30). Dumnezeu poate lucra la ambele capete ale comunicării. El poate pregăti inima ascultătorului tău astfel încât acesta să fie deschis la ce ai de spus, și tot El îți va da cu siguranță cuvintele potrivite și abordarea potrivită pentru a-i vorbi. Domnul Isus a spus: „Mângâietorul, adică Duhul Sfânt, pe care-L va trimite Tatăl în Numele Meu, vă va învăţa toate lucrurile şi vă va aduce aminte de tot ce v-am spus Eu.” (Ioan 14:26).

Așadar, de azi – împărtășește-ți credința fără frică!

Posted in Romanian devotionals and tagged , , , , | Lasă un comentariu
31 iul. 2025

31 Iulie 2025

DOMNUL ESTE APROAPE

Faraon a trimis și l-a chemat pe Iosif. Și l-au scos în grabă din groapă.

Geneza 41.14

După ce „a nimicit înțelepciunea înțelepților și a înlăturat priceperea celor pricepuți“, Dumnezeu lucrează prin omul pregătit de El, „în care este Duhul lui Dumnezeu“. Dar omul lui Dumnezeu este întotdeauna de mică valoare în ochii oamenilor lumii. Omul care este sortit să exercite o putere pe care niciun muritor, înainte sau după aceea, nu a mai exercitat-o vreodată, stă pentru moment lâncezind într-o închisoare, socotit vrednic de a fi așezat printre „lucrurile de jos și disprețuite ale lumii“. Totuși, el este alesul lui Dumnezeu pentru „a le face de rușine pe cele tari“ și pentru a „le desființa pe cele care sunt“. Astfel că Iosif este adus din temniță în prezența celui mai puternic monarh de pe pământ.

Faraon, vorbind ca om natural, spune: „Am auzit despre tine zicându-se că, îndată ce auzi un vis, îl interpretezi“. Iosif a mărturisit imediat: „Nu este de la mine“. Nu era mai multă înțelepciune în Iosif decât în înțelepții Egiptului. Ei, într-adevăr, fuseseră învățați în toată înțelepciunea egiptenilor și aveau cele mai înalte poziții la curtea lui Faraon; Iosif, pe de altă parte, era „un tânăr evreu, rob“, aflat în temniță, dar, pentru că Dumnezeu era cu el, a putut întrece înțelepciunea celor înțelepți, a putut sta fără frică în prezența împăratului și, cu cea mai deplină încredere, a spus: „Dumnezeu va da lui Faraon un răspuns de pace“. El nu a spus: „Dumnezeu poate da lui Faraon un răspuns“, oricât de adevărat ar fi fost lucrul acela, ci credința lui, trecând dincolo de ceea ce Dumnezeu ar putea face, spune în mod clar ce Dumnezeu va face.

Deținerea Duhului lui Dumnezeu este ceea ce face diferența incomensurabilă între copiii lui Dumnezeu și oamenii înțelepți ai lumii. Mulți oameni pot deține, într-adevăr, o înțelepciune deosebit de înaltă, obținută prin învățătura pe care o poate oferi această lume, pot deține, de asemenea, ranguri înalte în lumea religioasă; dar, fără nașterea din nou, ei sunt doar oameni firești și, fiind fără Duhul lui Dumnezeu, nu pot înțelege lucrurile care aparțin Împărăției minunate a lui Dumnezeu și cu atât mai puțin să intre în ea.

H. Smith

SĂMÂNȚA BUNĂ

Nu va trece o singură iotă sau o singură frântură de literă … până nu se vor împlini toate.

Matei 5.18

Maiorul englez și ruinele Babilonului

Un maior al armatei britanice i-a cerut odată unui predicator să-i dea un argument convingător că Biblia este într-adevăr Cuvântul lui Dumnezeu și că nu este de origine omenească. Predicatorul, știind despre maior că făcuse multe călătorii în Orientul Mijlociu, l-a întrebat dacă a vizitat vreodată Babilonul. Ofițerul a fost în măsură să spună următoarele impresii despre acel oraș antic: „Ruinele Babilonului sunt pline de animale sălbatice, pradă pentru vânători. I-am cerut unui șeic permisiunea de a vâna acolo, precum și o escortă de vânători care cunoșteau zona. Însoțit de mai mulți arabi, am ajuns în zona vechii cetăți, dar, când s-a lăsat seara, și-au strâns corturile și au părăsit ruinele. Am fost nevoit să renunț la ideea de a vâna acolo. În dimineața următoare m-am plâns șeicului, care mi-a răspuns simplu: «Este prea periculos să petrecem noaptea acolo, din cauza animalelor sălbatice. Nimeni nu stă acolo după apusul soarelui»“.

După aceea, predicatorul și-a deschis Biblia și a citit din Isaia 13: „Babilonul, gloria împărățiilor, frumusețea mândriei caldeenilor, … nu va fi locuit niciodată … Și arabul nu-și va întinde cortul acolo, nici păstorii nu-și vor face acolo stâne de oi. Ci fiarele pustiei se vor culca acolo, și casele lor vor fi pline de bufnițe; struții vor locui acolo … Hienele vor urla în cetățile lor și șacalii în palatele lor plăcute“ (versetele 19-22). Maiorul a fost foarte impresionat atunci când a aflat că au trecut aproximativ 3.000 de ani de când a fost scrisă această profeție.

Citirea Bibliei: Iov 9.1-35 · Fapte 8.1-13

SCRIPTURILE ÎN FIECARE ZI

de Jean Koechlin

2 Imparati 15:23-38

Toate avertismentele lui Dumnezeu, incluzând tăcerea Lui, au fost zadarnice pentru a trezi con­ştiinţa poporului Său. În cele din urmă soseşte ceasul când actul final de dis­ciplină tre­buie adus la îndeplinire, ceea ce implică acum îm­prăştierea lor printre naţiuni. Aceasta a fost pe­dea­p­sa extremă, pre­co­ni­zată încă de la începutul istoriei lui Israel (Levitic 26.33; Deut. 28.64), întârziată timp de se­cole datorită răbdării divine. Putem să ne gân­dim la cât de mult a costat această decizie pentru inima lui Dum­nezeu. El îl scosese pe acest popor din Egipt. Îi adunase, îi pusese deoparte şi-i condu­sese într-o ţară bună. Şi, iată, acum trebuie să-Şi contramandeze lucrarea şi să-l pună pe acest popor demn de plâns din nou sub jugul din care-i scosese (Ier. 45.4). Dar, ca o ultimă re­sursă a harului, deportarea nu primeşte încă începerea executării. Este încă loc pentru pocăinţă.

Să remarcăm că printre pri­­mele victime figurează locuitorii Galaadului. Numeri 32 a relatat opţiunea dezas­tru­oasă a celor două seminţii şi jumătate, care se aşeza­seră din­colo de Iordan din cauza intereselor lor mate­riale. Des­cendenţii lor se­ceră acum consecinţele tragice ale acelui fapt.

În Iuda împărăţesc succesiv credinciosul Iotam, apoi fiul său, Ahaz, care este, prin contrast, unul dintre cei mai răi împăraţi.

BAZEAZĂ-TE PE PROMISIUNILE DOMNULUI! | Fundația S.E.E.R. România

„Până la vremea când s-a întâmplat ce vestise el şi până când l-a încercat Cuvântul Domnului.” (Psalmul 105:19)

Când frații lui l-au dezbrăcat de haina sa pestriță, care spunea tuturor că era favoritul tatălui său, oare ce l-a ajutat pe Iosif să-și păstreze credința?

Promisiunea pe care i-a făcut-o Dumnezeu!

Când a fost aruncat într-o groapă și apoi vândut ca sclav, ce l-a ținut ferm?

Promisiunea pe care i-a făcut-o Dumnezeu!

Când pitarul cu care se împrietenise în închisoare nu a reușit ori a uitat să vorbească pentru el înaintea lui Faraon, ce l-a făcut să nu-și piardă credința?

Promisiunea pe care i-a făcut-o Dumnezeu!

Biblia spune: „Iosif a fost vândut ca rob. I-au strâns picioarele în lanţuri, l-au pus în fiare până la vremea când s-a întâmplat ce vestise el şi până când l-a încercat Cuvântul Domnului. Atunci, împăratul a trimis să-i scoată lanţurile şi stăpânitorul popoarelor l-a izbăvit. L-a pus domn peste casa lui…” (Psalmul 105:17-21)

Cuvântul lui Dumnezeu va trece testul timpului, dar pentru ca aceasta să se împlinească, trebuie să rămâi puternic ancorat în credință, în momentele tale de încercare. Vei fi testat prin atitudinile și acțiunile celor dragi din familie. Vei fi testat prin infidelitatea și trădarea prietenilor în care ai avut încredere. Vei fi testat trăind în circumstanțe ostile și confruntându-te cu necazuri și greutăți – ce par la antipozi față de ce ți-a promis Dumnezeu.

Să știi însă că Dumnezeu este mai interesat de caracterul tău decât de confortul tău. În versiunea New Living Translation acest verset (Psalmul 105:19) sună astfel: „Până când a venit vremea să-i împlinească visele, Domnul a testat caracterul lui Iosif.” De ce trebuie să testezi pe cineva? Pentru a afla dacă este demn de încredere. Iar atunci când te dovedești demn de încredere, poți fi sigur că prorocia sau făgăduința „se va împlini negreşit.” (Habacuc 2:3). \

Așadar, sprijină-te pe promisiunile pe care ți le-a făcut Dumnezeu!

Posted in Romanian devotionals and tagged , , , , | Lasă un comentariu
07 iul. 2025

7 Iulie 2025

DOMNUL ESTE APROAPE

Iar noi toți, privind ca într-o oglindă, cu fața descoperită, gloria Domnului, suntem transformați în același chip, din glorie spre glorie, întocmai ca de la Duhul Domnului.

2 Corinteni 3.18

Nu poate exista o sfințire reală și corectă până când cel credincios nu este pe deplin clarificat cu privire la rezolvarea problemei păcatelor lui. Până nu îmi cunosc acceptarea perfectă în Hristos, până nu sunt complet sigur de mântuirea mea, prin faptul că păcatele mele au fost în întregime înlăturate, voi continua să amestec starea mea cu poziția mea. Natura sfântă se află acolo, însă nu poate exista o sfințire adevărată până nu văd că Hristos a purtat toate păcatele mele și până nu înțeleg că sunt perfect acceptat în El.

Există trei lucruri: pacea cu privire la păcate; harul prezent; și gloria viitoare (Romani 5.1,2). Nu numai că nu mai este nicio condamnare pentru cel ce este în Hristos Isus – tot păcatul fiind înlăturat – ci avem o poziție nouă, un loc nou în Hristos Însuși. Tot ce-l privește pe primul Adam a fost rezolvat la cruce, iar eu am un loc nou în Hristos. Sunt chemat să umblu așa cum Hristos a umblat, însă urmează să fiu asemenea Fiului lui Dumnezeu în glorie. Trebuie să umblu așa cum a umblat Hristos, nu să fiu așa cum a fost Hristos. El nu a avut păcat în El Însuși, dar noi avem; totuși, nu trebuie să îngăduim niciodată ca păcatul să se manifeste în umblarea noastră.

Nu numai că păcatele mele au fost înlăturate, dar văd un Om în glorie; iar acum nu numai că nu vreau să păcătuiesc, ci vreau să fiu ca Hristos în glorie – alerg către țintă (2 Corinteni 3.18). Acum Îl văd prin credință pe Hristos în glorie; știu că voi fi ca El și doresc să fiu de pe acum cât mai mult asemănător cu El. Este ca atunci când văd o lumină la capătul unui tunel – cu cât mă apropii, cu atât ea strălucește mai tare. Văd că firea mea păcătoasă nu se va schimba niciodată, ci se va dovedi încontinuu tot mai rea; însă, dacă ochii mei sunt fixați asupra lui Hristos și dacă mintea mea este preocupată doar cu El, voi deveni la fel ca El pas cu pas, fiind schimbat „în același chip, din glorie în glorie“.

J. N. Darby

SĂMÂNȚA BUNĂ

Îndată … L-a întâmpinat, din morminte, un om cu duh necurat, care își avea locuința în morminte; și nimeni nu putea să-l lege, nici chiar cu lanțuri.

Marcu 5.2,3

Demonizatul (1)

Domnul Isus traversa Lacul Ghenezaret (numit și Lacul Tiberiada, Marea Tiberiadei sau Marea Galileii) într-o corabie. Când a debarcat pe țărm, un om cu aspect sumbru, posedat de demoni, s-a apropiat de El. Acesta trăia printre morminte și umbla gol. Toată lumea se temea de el. De multe ori fusese legat cu lanțuri, dar întotdeauna reușise să se elibereze. Nimeni nu-l putea îmblânzi; de aceea toată lumea îl evita. Firea sa neliniștită îl împingea mereu în munți și în morminte. Obișnuia să țipe și să se mutileze cu pietre ascuțite. Era o priveliște de nedescris! Când acest om L-a văzut pe Isus, a alergat la El și s-a închinat în fața Lui, strigând: „Ce am eu de-a face cu Tine, Isuse, Fiu al Dumnezeului Celui Preaînalt?“. Demonul care vorbea prin acest om știa că Isus este Fiul lui Dumnezeu, dar numai această cunoaștere era insuficientă pentru a-l schimba și salva pe bietul nenorocit.

Isus a poruncit demonului să iasă din om. Înainte de a face acest lucru, duhul necurat L-a rugat să îl lase să intre în turma de porci din apropiere, iar Domnul i-a permis. Demonul a ieșit din om și a intrat în animalele care, din cauza șocului, s-au repezit pe malul abrupt al lacului și s-au înecat. Toată nenorocirea s-a desfășurat sub ochii păstorilor care, nemaiputând face nimic pentru a o împiedica, s-au grăbit în cetate pentru a vesti cele întâmplate. Acel om nefericit a fost eliberat de sub puterea lui Satan. Însă, deși acest lucru ar fi trebuit să fie un prilej de bucurie, efectul s-a dovedit a fi contrariul.

Citirea Bibliei: Daniel 5.1-12 · Psalmul 41.9-13

SCRIPTURILE ÎN FIECARE ZI

de Jean Koechlin

2 Imparati 3:1-15a

Ioram, fratele lui Ahazia, devine împărat peste Israel. Cu toate că şi el face ce este rău îna­intea Domnului, se remarcă o ameliorare faţă de purtarea tatălui şi a mamei sale. El renunţă ofi­cial la închinarea faţă de Baal.

Primul verset din această carte menţionase deja răzvră­tirea Moabului. Ea îi oferă lui Ioram ocazia să organizeze o ofensivă împotriva acestui popor, spriji­nindu-se pe aliaţii cei mai apropiaţi: pe împăratul lui Iuda şi pe cel al Edomului. Din nefericire, Iosafat nu a învăţat din lecţia serioasă avută cu Ramotul Galaadului. El dă sugestiei lui Ioram acelaşi răs­puns pe care-l dăduse mai înainte lui Ahab (v. 7; 1 Împăraţi 22.4).

Expediţia se află pe punctul de a sfârşi rău. Io­ram Îl acuză pe Domnul, cu toate că el însuşi este răspunzător de întreaga acţiune. Multe persoane sunt la fel. Îl acuză pe Dumnezeu de neno­rociri­le lor, în loc să se pocăiască. Proverbe 19.3 confirmă c㠄nebunia omului îi suceşte calea şi inima lui se întărâtă împotriva Domnului“. Cât despre Iosafat, în sfârşit se interesează de Cuvântul Domnului! În faţa celor trei împăraţi, atât de trist şi de nepotrivit asociaţi, Elisei stă stingherit. Nu ne aminteşte aceasta de jugul nepotrivit cu cei necredincioşi, faţă de care creştinii sunt atât de serios avertizaţi? (2 Co­r. 6.14).

GĂSEȘTE-ȚI O CĂLĂUZĂ SPIRITUALĂ (1)

„El le-a zis: „Veniţi după Mine…” (Matei 4:19)

Majoritatea persoanelor care doresc să crească și să se maturizeze spiritual își găsesc modelele de urmat (sau sfetnicii) pe paginile Scripturii. Să recunoaștem, este un loc minunat (cel mai bun!) pentru a începe. Și este de asemenea mijlocul ideal pentru a continua. Iar înțelepciunea care se găsește în Sfânta Scriptură face din Biblie cel mai bun manual de mentorare scris vreodată! Dacă nu o citești zilnic, te privezi de cea mai mare sursă de inspirație și iluminare. Dar la un moment dat, dacă ești înțelept, vei căuta și un model din zilele noastre care să te îndrume. Indiferent cât de talentat și de experimentat ești, ajutat de un mentor potrivit vei ajunge mai departe decât o poți face de unul singur.

Domnul Isus, cel mai mare mentor, a avut ca ucenici un grup de bărbați care au schimbat lumea pentru totdeauna! Biblia spune: „Pe când trecea pe lângă Marea Galileii, Isus a văzut doi fraţi: pe Simon, zis Petru, şi pe fratele său Andrei, care aruncau o mreajă în mare; căci erau pescari. El le-a zis: „Veniţi după Mine şi vă voi face pescari de oameni.” Îndată, ei au lăsat mrejele şi au mers după El. De acolo a mers mai departe şi a văzut pe alţi doi fraţi: pe Iacov, fiul lui Zebedei, şi pe Ioan, fratele lui, care erau într-o corabie cu tatăl lor, Zebedei, şi îşi cârpeau mrejele. El i-a chemat. Şi îndată, ei au lăsat corabia şi pe tatăl lor şi au mers după El.” (Matei 4:18-22) Să reținem cuvintele „Veniți după Mine și vă voi face…”

Așa după cum mentorul potrivit te poate ajuta să progresezi, tot la fel mentorul nepotrivit îți poate dăuna! Așa că trebuie să te rogi în acest sens… și dacă este cazul, chiar să-ți găsești o (altă) călăuză spirituală… Oricum, îți trebuie una – pentru că, dacă te urmezi doar pe tine, s-ar putea să te învârți în cerc, și să nu ajungi prea departe!

Posted in Romanian devotionals and tagged , , , , | Lasă un comentariu
21 mai 2025

21 Mai 2025

DOMNUL ESTE APROAPE

[…] privind țintă la Isus.

Evrei 12.2

Este mai bine să te gândești la ce este Dumnezeu, decât la ce ești tu.

Privirea la noi înșine este, în esență, doar mândrie – o lipsă de înțelegere a faptului că nu sunt bun de nimic. Până nu înțeleg aceasta, nu voi putea să-mi iau ochii de la mine însumi și să-i îndrept asupra lui Dumnezeu.

Câteodată este posibil ca privirea la răul din noi să fie un instrument pentru instruirea noastră, dar chiar și așa, este nevoie de mai mult decât atât. Privind la Hristos, avem privilegiul să uităm de noi înșine.

Adevărata smerenie nu înseamnă să gândești rău despre tine, ci să nu te mai gândești deloc la tine.

Sunt prea rău ca să merite să mă mai gândesc la mine însumi; am nevoie să uit de mine și să privesc la Dumnezeu, care este cu adevărat vrednic de toată preocuparea mea.

Este nevoie să fim umiliți cu privire la ceea ce suntem în noi înșine, iar acest lucru este de ajuns. Dacă putem spune (ca în Romani 7) că „în mine, adică în carnea mea, nu locuiește nimic bun“, ne-am gândit suficient la noi înșine. Să ne gândim deci apoi la El, care S-a gândit la noi cu „gânduri de pace, și nu de rău“, cu mult înainte ca noi să ne fi gândit vreodată la noi înșine. Să descoperim astfel care sunt gândurile Lui de har față de noi și să luăm cu credință cuvintele: „Dacă Dumnezeu este cu noi, cine va fi împotriva noastră?“.

J. N. Darby

SĂMÂNȚA BUNĂ

Și Isus, când a auzit, a spus: „Boala aceasta nu este spre moarte, ci pentru gloria lui Dumnezeu, ca să fie glorificat Fiul lui Dumnezeu prin ea“. Și Isus iubea pe Marta și pe sora ei și pe Lazăr. Deci, când a auzit că este bolnav, a mai rămas două zile în locul în care era.

Ioan 11.4-6

Când răspunsul Domnului întârzie…

Din grijă pentru fratele lor Lazăr, cele două surori, Marta și Maria, au apelat la Isus. Pline de respect și de încredere, ele au transmis doar atât: „Doamne, iată, acela pe care-l iubești este bolnav“.

O astfel de încredere Îi face bucurie Domnului. La prima vedere, răspunsul și reacția Lui par de neînțeles. „Boala aceasta nu este spre moarte.“ Dar oare nu a murit Lazăr la scurt timp după aceea? Ba da, însă moartea lui în acest caz nu a fost una definitivă. Gloria lui Dumnezeu urma să fie descoperită în Persoana lui Isus. Onoarea, puterea și dragostea Lui trebuiau să fie văzute de ceilalți.

Domnul ne testează adesea în situații dificile. Poate nu primim răspuns la rugăciunile noastre așa cum ne-am fi dorit. Uneori, El ne face să așteptăm mult, iar alteori totul pare să meargă tot mai prost. Dar gândurile Fiului lui Dumnezeu sunt mai înalte decât ale noastre: El știe ce este cel mai bine pentru noi. Să nu uităm că El îi iubește pe ai Săi. Așa a fost în Betania. Isus îi iubea pe fiecare dintre cei trei. Iar Marta, care fusese mustrată de Domnul la o vizită anterioară, este menționată prima, când ne-am fi așteptat ca aceasta să fie Maria (Luca 10.41).

Din această relatare mai învățăm că dragostea lui Isus nu este influențată de fluctuațiile unui credincios. Domnul ne iubește în ciuda tuturor oscilațiilor, pentru că El Însuși este dragoste (1 Ioan 4).

Citirea Bibliei: Geneza 29.15-35 · Psalmul 16.1-11

SCRIPTURILE ÎN FIECARE ZI

de Jean Koechlin

1 Imparati 4:20-34

Să observăm conexiunea dintre v.20 şi v. 29. Poporul şi inima împăratului au o dimensiune comună: aceea a nisipului de pe plaja mărilor. Cu alte cuvinte, Dumnezeu i-a dat unsului Său o inimă suficient de largă pentru a cuprinde şi pentru a iubi toată această mare naţiune a cărei răspundere o poartă acum. În acelaşi fel, dragostea Domnului este după măsura numărului celor care-I aparţin şi mulţimea lor nu o copleşeşte. Crucea a făcut dovada. Scump cititor credincios, El te iubeşte ca şi cum ai fi singurul său răscumpărat. Noi nu vom ajunge niciodată să sfârşim cunoaşterea şi înţelegerea dragostei lui Hristos care întrece cunoştinţa (Efeseni 3.18, 19).

Această frumoasă prefigurare a domniei milenare a lui Hristos evocă odihna de care întreaga creaţie se va bucura în final, după ce a suspinat atât de mult timp sub robia stricăciunii (Romani 8.19-22). Solomon a vorbit despre fiare, păsări, târâtoare, peşti. Hristos Fiul Omului, conform Psalmului 8, încununat cu glorie şi cu onoare, Îşi va exercita domnia asupra tuturor lucrărilor mâinii lui Dumnezeu: Oi şi boi, toate, şi, de asemenea, fiarele câmpului; păsările cerurilor şi peştii mării, (tot) ce străbate cărările mărilor. Doamne, Domnul nostru, cât de minunat este Numele Tău pe tot pământul! (Ps. 8.5-9).

DOMNUL VREA SĂ PETREACĂ TIMP CU TINE!

„Marta era împărţită cu multă slujire…” (Luca 10:40)

Maria și Marta se asemănau prin faptul că amândouă Îl iubeau pe Domnul Isus. Dar diferența a apărut atunci când El le-a vizitat casa. „Marta L-a primit în casa ei. Ea avea o soră numită Maria, care s-a aşezat jos, la picioarele Domnului, şi asculta cuvintele Lui. Marta era împărţită cu multă slujire, a venit repede la El şi I-a zis: „Doamne, nu-Ţi pasă că soră-mea m-a lăsat să slujesc singură? Zi-i dar să-mi ajute.” Drept răspuns, Isus i-a zis: „Marto, Marto, pentru multe lucruri te îngrijorezi şi te frămânţi tu, dar un singur lucru trebuie. Maria şi-a ales partea cea bună, care nu i se va lua.” (Luca 10:38-42). Domnul Isus nu a spus că Marta nu făcea ce trebuie… El a spus doar că Maria făcea ce era mai bine. Și ce făcea Maria? Stătea la picioarele Lui, Îi asculta cuvintele, Îl iubea și Îl adora. Există o lecție importantă aici, în special pentru cei implicați în activitatea și slujirea bisericii: Nu te implica atât de mult în lucrarea Domnului, încât să nu mai reușești să ai o relație cu Domnul lucrării! E.M. Bounds (profund autor creștin, care a scris mult despre rugăciune), pe când lucra ca redactor al unui ziar metodist, a spus: „A fi mult timp singur cu Dumnezeu este secretul cunoașterii Lui și izvorul puterii și influenței Lui.” Întrebare: dacă nu ești influențat de Dumnezeu, cine sau ce te influențează? Oamenii? Presiunile? Circumstanțele? Dacă Domnul Isus ar fi venit în casa lor pentru cină, El ar fi putut foarte bine să o laude pe Marta și să îi spună Mariei să meargă și ea să se ocupe de bucătărie. Dar prioritatea Lui, înainte de a merge la cruce, a fost să petreacă timp cu cei pe care îi iubea. Și iată un gând care îți va schimba atitudinea față de rugăciune: Domnul Isus vrea să petreacă timp cu tine!

Posted in Romanian devotionals and tagged , , , , | Lasă un comentariu
10 mai 2025

10 Mai 2025

DOMNUL ESTE APROAPE

O, Timotei, păzește ce ți s-a încredințat!

1 Timotei 6.20

Timotei este un exemplu foarte încurajator pentru tinerii credincioși din zilele noastre. El era tânăr, cu o constituție fizică nu prea puternică și știa probabil ce înseamnă să fii disprețuit. De asemenea, el era timid și avea uneori nevoie să fie încurajat. Știa ce înseamnă lacrimile și ce înseamnă ispita de a fi laș (2 Timotei 1). Cu toate acestea, Pavel nu și-a găsit plăcerea în a-l onora pe niciun alt împreună-lucrător cu el așa cum a făcut cu Timotei. El îl numește copil al său preaiubit (2 Timotei 1.2) și copil preaiubit și credincios în Domnul (1 Corinteni 4.17), și spune despre el că făcea lucrarea Domnului, așa cum el însuși o făcea (1 Corinteni 16.10).

Timotei l-a însoțit pe Pavel în Filipi, în Tesalonic, în Berea, în Corint, în Troa, în Milet și în multe alte locuri. În timpul ultimei sale detenții, chiar înainte de moartea sa, Pavel tânjea de dorul de a-l revedea pe Timotei. Nu știm dacă Timotei a ajuns să-l mai vadă în viață sau nu. Acest frate tânăr a fost asociat cu Pavel în scrierea a șase epistole, iar numele său este inclus în salutarea dintr-o a șaptea epistolă. Avem de asemenea două epistole scrise către el de apostol. Știm că a fost prizonier pentru un timp și că a fost eliberat (Evrei 13.23).

Pavel a avut mai mulți însoțitori, însă acest tânăr, slab în trup, dar puternic în duh, pare să fi fost cel mai drag lui și cel în care s-a încrezut cel mai mult. Pavel l-a ales pentru a-l trimite la adunarea din Filipi, atunci când el însuși n-a putut merge acolo. Nu citim despre faptul că Timotei ar fi avut vreun dar nespus de mare, deși este clar că a avut daruri speciale (1 Timotei 4.14; 2 Timotei 1.6), însă, așa cum a spus cineva: «Dumnezeu nu are nevoie de oameni foarte talentați, erudiți sau pricepuți în a predica, ci de oameni sfinți, care să aibă credință, dragoste și credincioșie față de El». Să căpătăm curaj privind la exemplul lui Timotei și să căutăm să fim acei oameni de care Dumnezeu are nevoie!

G. C. Willis

SĂMÂNȚA BUNĂ

Piatra de unghi fiind Isus Hristos Însuși,  în care toată zidirea, îmbinată împreună, crește spre a fi un templu sfânt în Domnul,  în care și voi sunteți zidiți împreună.

Efeseni 2.20-22

Guido

În tinerețe, Guido fusese agricultor în Italia. Din cauza greutăților financiare cu care s-a confruntat, a imigrat în Franța, unde a lucrat toată viața pe șantiere, ca zugrav. Guido a avut întotdeauna un respect profund pentru Dumnezeu. Fie pe câmp, fie printre muncitorii din construcții, nu suporta batjocurile sau glumele despre religie. Într-o zi, pe când avea treizeci de ani, cineva i-a dat o Biblie. A citit-o și viața lui spirituală s-a schimbat: a trecut de la un respect temător față de Domnul la o cunoaștere încrezătoare în iubirea Sa.

A început să frecventeze Adunarea împreună cu alți credincioși și a înțeles adevăruri legate de Biserică. În ciuda fragmentării ei, Biserica este în realitate un edificiu spiritual alcătuit din materiale spirituale, care sunt credincioșii înșiși. „Ca niște pietre vii, voi sunteți zidiți într-o casă spirituală“, ne spune apostolul (1 Petru 2.5). Guido a pus în practică ceea ce înțelesese, spunând: „Și eu sunt o piatră mică în casa Domnului“. Pietrele mari sunt necesare pentru fațade și colțuri, dar e nevoie și de pietre mici, pentru a le fixa pe cele mari. Niciuna dintre ele nu este nefolositoare, ci fiecare își are utilitatea ei.

În ce privește Biserica, același lucru este valabil pentru orice creștin. Fiecare dintre noi are un rol special, o misiune care își găsește adevăratul sens doar în raport cu întregul. Credința se îmbogățește participând activ la viața Bisericii. Un tăciune într-o sobă se menține roșu doar dacă le aprinde și pe cele din jur. Altfel se stinge repede. Cărbunele care aprinde pe altul arde și el! Ori crești, ori scazi…

Citirea Bibliei: Geneza 24.15-31 · Psalmul 7.9-17

SCRIPTURILE ÎN FIECARE ZI

de Jean Koechlin

2 Samuel 23:1-12

Viaţa lui David se apropie de sfârşit. Biblia îi reţine cele din urmă cuvinte ale sale pline de inspiraţie. „Psal­mistul plăcut al lui Israel“ evocă trecutul: el ştie că nu şi-a condus casa aşa cum ar fi trebuit! Dar se odihneşte deplin în harul lui Dum­nezeu. Acesta a pregătit pen­tru Israel şi pentru lume un viitor glorios sub guvernarea Dom­nului Hristos, Împăratul dreptăţii şi al păcii. Va fi ca lumina dimineţii izbucnind după noaptea sumbră, măturând întunericul care domneşte acum în lume. Sub această guvernare, oamenii se vor teme şi-L vor sluji pe Dumnezeu, aducând fructe ca cele crescând pe un teren fertil şi bine udat.

Fără a aştepta sfârşitul vieţii, este necesar din când în când să ne determinăm poziţia pe „hartă“, asemeni unui marinar pe vaporul său. Trecutul: este trista mea istorie, dar în acelaşi timp şi emoţionanta istorie a harului Domnului faţă de mine. Prezentul este marcat de două datorii primordiale: să-L ascult pe Domnul şi numai în El să mă încred. Cât despre viitorul credincioşilor, îl ştim, este gloria. Domnul Hristos va împărtăşi gloria Lui cu ei, după cum I-a promis Tatălui Său (Ioan 17.22).

DUMNEZEU VA REZOLVA LUCRURILE PENTRU TINE! | Fundația S.E.E.R. România

„O, Dumnezeul nostru… nu ştim ce să facem, dar ochii noştri sunt îndreptaţi spre Tine!” (2 Cronici 20:12)

Eroii din Scriptură s-au confruntat adesea cu circumstanțe imposibile și situații copleșitoare. Gândește-te la Moise care l-a înfruntat pe Faraon, și la David care s-a luptat cu Goliat… Gândește-te la regele Iosafat care s-a confruntat cu forța copleșitoare a trei armate aliate, hotărâte să-i distrugă poporul. Rețineți ce I-a spus el lui Dumnezeu: „Căci noi suntem fără putere înaintea acestei mari mulţimi care înaintează împotriva noastră şi nu ştim ce să facem, dar ochii noştri sunt îndreptaţi spre Tine!” (2 Cronici 20:12).

Dar să observăm și cum i-a răspuns Dumnezeu: „Nu vă temeţi şi nu vă înspăimântaţi dinaintea acestei mari mulţimi, căci nu voi veţi lupta, ci Dumnezeu… Nu veţi avea de luptat în lupta aceasta; aşezaţi-vă, staţi acolo şi veţi vedea izbăvirea pe care v-o va da Domnul… nu vă temeţi şi nu vă înspăimântaţi; mâine, ieşiţi-le înainte, şi Domnul va fi cu voi!’” (2 Cronici 20:15-17).

Dumnezeu nu-ți va da niciodată o sarcină care să nu necesite puterea, înțelepciunea, resursele și, uneori, intervenția Sa miraculoasă. Cine le-a poruncit ucenicilor să urce în barcă și să meargă în cealaltă parte a Galileii? Domnul Isus. Ce s-a întâmplat? Ascultarea de El a implicat traversarea uneia dintre cele mai mari furtuni din viața lor. Dar, în timp ce Îl priveau cum oprește furtuna, credința lor a crescut la un nou nivel, și i-a pregătit să facă lucruri mai mari pentru Dumnezeu în viitor (vezi Marcu 4:35-41).

Așadar, Cuvântul lui Dumnezeu pentru tine astăzi este acesta: „Așază-te, stai acolo şi vei vedea izbăvirea pe care ți-o va da Domnul, nu te teme… ieşi-le înainte, şi Domnul va fi cu tine.” Amin! – ce altceva mai putem spune?!

Posted in Romanian devotionals and tagged , , , , | Lasă un comentariu
27 apr. 2025

27 Aprilie 2025

DOMNUL ESTE APROAPE

Isus le-a spus: „Adevărat, adevărat vă spun: Mai înainte de a fi fost Avraam, Eu sunt“.

Ioan 8.58

Nu este nimic mai uimitor pentru mine decât această revelație conținută în expresia: „Eu sunt“, mai precis în faptul că Isus a putut spune: „Eu sunt“. Cât de clar devine faptul că nimic altceva decât credința nu poate, în oricât de mică măsură, să înțeleagă sau să cunoască adevărul care este în Persoana lui Isus! Iar aceasta în timp ce, prin perfecțiunea manifestării Lui în trup, orice suflet a fost pus sub responsabilitatea de a primi declarația Domnului ca fiind adevăratul Cuvânt al lui Dumnezeu. Lărgimea și adâncimea acestei expresii, „Eu sunt“, trebuie să pună capăt imediat oricărei controverse. Ea ne așază fie în opoziție cu Dumnezeu, fie în închinare înaintea tronului Său. Nu putem fi decât uimiți înaintea Domnului Isus.

Pe bună dreptate a fost spus: „Sărutați-L pe Fiul!“ (Psalmul 2.12). Doamne Isuse, care este felul de supunere pe care Ți-o datorăm? Am auzit despre Tine cu urechile noastre, însă acum ochii noștri Te-au văzut, și ni s-a făcut silă de noi înșine! Putem vedea noi toată această perfecțiune în Isus? Am văzut-o până acum? Ea nu există nicăieri în afara Lui. Adevărul acesta este doar în El. Cu siguranță că am putea muta munții din loc, dacă am crede acest adevăr; și totuși este un adevăr simplu.

Dragi credincioși, Isus, pe care Îl cunoaștem, acest Străin în lume, este „Eu sunt“! Prin urmare, să fim morți cu privire la orice alt lucru în afară de acesta! În fața unei astfel de revelații suntem incapabili să mai rostim vreun cuvânt. Citesc despre Isus, vorbesc cu El, Îi contemplu căile ca Slujitor și, iată, El este „Eu sunt“, iar Lui Îi aparțin eu, pe El Îl urmez și harul Lui îl ador. Hristos este uniunea dintre aceste două lucruri: Omul – Omul lepădat, pe care Îl contemplu acum cu recunoștință – și prezența lui Dumnezeu. Cât de joase devin astfel gândurile, experiențele, judecățile și noțiunile oamenilor! Perfecțiunea lui Dumnezeu era acolo, în Cel care era Dumnezeu adevărat, însă lepădat de oameni. Cine și ce poate fi comparat cu așa ceva? Toată gloria să-I fie dată Dumnezeului preaînalt!

J. N. Darby

SĂMÂNȚA BUNĂ

Isus deci le-a spus: „Încă puțin timp este lumina printre voi. Umblați cât timp aveți lumina, ca să nu vă cuprindă întunericul; și cine umblă în întuneric nu știe încotro merge. Cât timp aveți lumina, credeți în lumină, ca să fiți fii ai luminii“. Isus a vorbit acestea și, plecând, S-a ascuns de ei.

Ioan 12.35,36

Lumina lumii

Isus spusese că va fi „ridicat de pe pământ“, adică răstignit. Mulțimea era confuză și se întreba: „Cine este acest Fiu al Omului?“. La fel ca în multe alte situații, Domnul nu le-a dat un răspuns direct, ci S-a ocupat de atitudinea de inimă care se afla în spatele întrebărilor lor. Ei bâjbâiau în întuneric, deși Lumina era în mijlocul lor. Ioan Botezătorul le indicase deja adevărata Lumină. Isus Hristos era Lumina lumii; faptele Sale au mărturisit acest lucru. Deci nu ar fi trebuit să existe nicio nesiguranță cu privire la Persoana lui Isus. Prea mulți s-au îndepărtat de lumină în mod conștient, în dorința de a-și conduce viața după gândirea lor, și nu potrivit cu standardele lui Dumnezeu.

Astăzi, lucrurile nu s-au schimbat. Fără credința în Fiul lui Dumnezeu, oamenii merg pe drumul lor, orbește și fără țintă. Pun lumina „sub baniță“ sau „sub pat“. În Răsărit, în fiecare casă se afla câte o baniță, folosită când vindeau sau cumpărau. Iar când aprindeau lumina (opaițul), întorceau banița cu gura în jos și puneau opaițul pe ea; sau îl mai puneau pe pat. Deci, fie banița, fie patul, acestea slujeau drept sfeșnic. Lumina nu se punea sub baniță sau sub pat. Afirmațiile lui Dumnezeu îi deranjează și Îl resping pe Fiul Său. Mulți dintre cei care se numesc creștini neagă chiar divinitatea lui Isus, învierea Sa și inspirația divină a Bibliei. Ei resping astfel lumina. Ce le spune Domnul acestora?

„Ești … sărac și orb și gol. Te sfătuiesc să cumperi de la Mine … alifie pentru ochi, să-ți ungi ochii, ca să vezi“ (Apocalipsa 3.17,18).

Citirea Bibliei: Geneza 16.1-16 · 2 Petru 3.11-18

SCRIPTURILE ÎN FIECARE ZI

de Jean Koechlin

2 Samuel 16:5-19

În timp ce David urmează drumul său de du­re­re şi de respingere, un beniamit numit Şimei pro­fi­tă cu laşitate de aceasta pentru a arunca cu pietre spre el şi a-l copleşi cu insulte. Împotriva Domnului Isus nu va fi doar un acuzator, ci o ceată de „câini“ (Psalmul 22.16) care se vor strânge în jurul crucii şi vor profita de umilirea Lui pentru a-L batjocori, pentru a da din cap şi a-L insulta. Nu numai că El nu le va da nici un răspuns, dar Se va în­drepta mai mult ca oricând spre Dumnezeul Său (Psalmul 22.19).

Intr-o măsură mai mică, aceasta este şi ceea ce face David în faţa acuzaţiilor nedrepte: se adre­sează Ce­lui care cunoaşte adevărul (compară cu Psal­mul 7, titlul şi v. 3, 4). Mai mult, el primeşte această nouă încerca­re ca venind din mâna lui Dum­nezeu şi acceptă blestemul nedrept ca un lucru pe care Dumnezeu l-a considerat necesar. El îl mustră pe Abişai, al cărui zel arzător pentru răzbunare se manifesta evident (v. 9, ca şi în 1 Sa­muel 26.8). Acesta este şi felul în care Mântui­to­rul nostru a acţionat cu atâta perfecţiune când, în aceeaşi grădină în care L-am văzut deja, i-a putut spune lui Petru: „Pune sabia în teacă! Paharul pe care Mi l-a dat Tatăl, să nu-l beau?“ (Ioan 18.11).

PUTEM ÎNVINGE ISPITA (1) | Fundația S.E.E.R. România

„Nu v-a ajuns nicio ispită care să nu fi fost potrivită cu puterea omenească…” (1 Corinteni 10:13)

În Sfânta Scriptură, Satan este numit „ispititorul” și „acuzatorul/pârâșul”. În primul rând, el te va ispiti, iar dacă greșești, te va acuza. El vrea ca tu să te simți nevrednic și descalificat în ochii lui Dumnezeu. Dar nu ești! De unde știm?

Din Sfânta Scriptură, care ne asigură că „nu avem un Mare Preot care să n-aibă milă de slăbiciunile noastre, ci unul care în toate lucrurile a fost ispitit ca şi noi, dar fără păcat. Să ne apropiem dar cu deplină încredere de scaunul harului ca să căpătăm îndurare şi să găsim har, pentru ca să fim ajutaţi la vreme de nevoie.” (Evrei 4:15-16).

Când păcătuiești, te poți adresa lui Dumnezeu cu încredere, știind că El nu numai că te va ierta, ci îți va și oferi harul care să te ajute să învingi ispita data viitoare! Cu toții ne confruntăm cu ispita, este o parte inevitabilă a vieții. Chiar și credincioșii care au umblat cu Domnul și au stat lângă El, s-au confruntat cu ea. Poate că zonele lor de ispită au fost diferite de ale tale, dar Satan nu ne scutește pe niciunul. Cu toate acestea, poți învinge ispita.

Cum? Primul pas pe care trebuie să-l faci este să începi să spui ceea ce trebuie. Biblia spune: „Moartea și viața sunt în puterea limbii; oricine o iubeşte îi va mânca roadele.” (Proverbele 18:21). Cuvintele tale dau viață la ceea ce spui. Așadar, începe să rostești Cuvântul lui Dumnezeu. Domnul Isus a spus: „v-am dat putere… peste toată puterea vrăjmaşului… şi nimic nu vă va putea vătăma.” (Luca 10:19). Revendică această promisiune astăzi – pentru că atunci când Dumnezeu promite, El Se ține de cuvânt!

Posted in Romanian devotionals and tagged , , , , | Lasă un comentariu
17 apr. 2025

17 Aprilie 2025

DOMNUL ESTE APROAPE

Poruncește celor care sunt bogați în veacul de acum să nu se mândrească, nici să nu se încreadă în nesiguranța bogățiilor, ci în Dumnezeu, care ne dă toate din belșug, ca să ne bucurăm de ele.

1 Timotei 6.17

Ce ne produce satisfacție în viață? Pavel ne amintește, în versetul de mai sus, că adevărata satisfacție nu se găsește în bogăție, ci în Dumnezeul care nu numai că ne dă tot ceea ce avem nevoie, dar care de asemenea dorește să ne bucurăm de ceea ce ne dă El. Acesta este secretul adevăratei mulțumiri: a te bucura mai mult de Dăruitor, decât de darurile Lui!

Moise este un exemplu în această privință. Citim în Evrei 11.24-26 că Moise, prin credință, când s-a făcut mare, a refuzat să fie numit fiul fiicei lui Faraon și a ales să sufere împreună cu poporul lui Dumnezeu, decât să se bucure de plăcerile de o clipă ale păcatului. El a socotit ocara lui Hristos ca o bogăție mai mare decât comorile Egiptului, fiindcă privea la răsplătire. Moise a știut că nu trebuia să-și pună nădejdea în nesiguranța bogățiilor, ci în Dumnezeu Însuși.

Solomon însă a trebuit să învețe acest adevăr pe calea cea grea. Cartea Eclesiastul ne prezintă felul cum el a căutat satisfacția și mulțumirea în orice alt lucru decât în Domnul. El a crezut că plăcerile de tot felul îi pot oferi satisfacție (Eclesiastul 2.1-3), însă ele n-au făcut altceva decât să-i lase sufletul tot mai gol. A crezut că lucrurile materiale îi vor oferi mulțumire (versetele 7 și 8), însă, la sfârșit, a trebuit să declare: „Am urât viața, pentru că lucrarea care se face sub soare mi-a fost o povară; pentru că totul este deșertăciune și goană după vânt“ (versetul 17).

La fel ca mulți astăzi, Solomon a căutat să afle semnificația vieții, pentru a avea o nădejde reală, însă satisfacția prezentă și nădejdea pentru viitor se găsesc doar în relația vie cu Domnul Isus Hristos.

T. Hadley, Sr.

SĂMÂNȚA BUNĂ

Dar el a tăgăduit, spunând: „Femeie, nu-L cunosc; … Omule, nu sunt; … Omule, nu știu ce spui“ … Și Domnul, întorcându-Se, a privit la Petru … Și Petru, ieșind afară, a plâns cu amar.

Luca 22.57-62

Petru se leapădă de Isus

Isus îl avertizase: „Petru, îți spun, nicidecum nu va cânta astăzi cocoșul, mai înainte ca tu să tăgăduiești de trei ori că Mă cunoști“ (Luca 22.34). Apoi Domnul a mers pe Muntele Măslinilor cu ucenicii Săi și S-a rugat fierbinte în grădina Ghetsimani. În timpul acesta, ucenicii dormeau. Apoi Iuda a venit și L-a trădat. Domnul a fost arestat și dus la casa marelui-preot. Petru a urmărit mulțimea, la început „de departe“, apoi a intrat în vizuina leului și s-a așezat „cu ei împreună“, probabil cu inima bătând cu teamă. Deodată lucrurile au devenit periculoase. Oamenii au început să vorbească despre el: „Și acesta era împreună cu El“. Așa că au vorbit și cu Petru, spunându-i: „Și tu ești dintre ei“. Temându-se pentru viața lui, ucenicul se leapădă de Domnul său de trei ori. Apoi Isus Se întoarce și Se uită la Petru. Privirea Lui este tristă, fără nicio îndoială, dar, în ciuda a ceea ce se întâmplase, ea exprimă dragoste. Când Petru s-a întors de la Domnul, Domnul S-a întors spre Petru. Acea privire a atins inima lui Petru și l-a făcut să verse lacrimi de regret cu privire la falimentul lui. Privirea Domnului i-a amintit lui Petru de cuvintele Lui încurajatoare: „Și tu, când te vei întoarce, să-i întărești pe frații tăi“. Petru nu trebuia să dispere: nu era sfârșitul; era posibilă o întoarcere.

Poate că și acum Domnul Se uită la cineva care are ceva de mărturisit și de pus în ordine. Dumnezeu să ne ajute să înțelegem consecințele prezente și viitoare ale acestei priviri pline de iubire. Și, pentru că o mână divină consemnează clipă de clipă istoria fiecăruia dintre noi, să ne punem și noi în ordine.

Citirea Bibliei: Geneza 8.6-22 · 1 Petru 4.12-19

SCRIPTURILE ÎN FIECARE ZI

de Jean Koechlin

2 Samuel 8:1-18

Întărit de promisiunile Domnului, noul împărat îşi asigură tronul prin victoriile care aduc supunerea vrăjmaşilor lui. Primii dintre aceşti vrăjmaşi sunt filistenii. Ţara lor întreagă poate fi, în sfârşit, adusă sub control. Următorii care vor fi subjugaţi sunt moabiţii, ca împlinire parţială a profeţiei lui Balaam (Numeri 24.17). Hadadezer împreună cu sirienii care-i vin în ajutor sunt şi ei învinşi. În final este supus Edomul, potrivit unei profeţii încă mai vechi: binecuvântarea lui Isaac asupra lui Iacov (Geneza 27.29; vezi şi Geneza 25.23). David ilustrează aici ceea ce este scris despre Domnul Isus, a Cărui împărăţie glorioasă va fi stabilită când toţi vrăjmaşii Lui vor fi puşi aşternut al picioarelor Sale (vezi Psalmul 110).

Acum, când pacea este stabilită şi autoritatea lui David recunoscută atât înăuntrul cât şi în afara împărăţiei, se întocmeşte organizarea ei (v. 15-18). Împăratul este centrul, exercitând judecata şi actul justiţiar. În jurul lui, fiecare îşi îndeplineşte funcţiile care-i sunt desemnate. Preoţii se află acolo, asigurând relaţiile cu Dumnezeu. Securitate, stabilitate, dreptate şi pace ~ sunt caracteristicile glorioase care vor fi, într-o măsură completă şi mult mai evidentă, ale Împărăţiei care va veni!

CUM SĂ-ȚI APERI CĂSNICIA | Fundația S.E.E.R. România

„Hoţul nu vine decât să fure, să înjunghie şi să prăpădească.” (Ioan 10:10)

Oare de ce 50% dintre căsătorii, inclusiv căsătoriile creștine, se încheie prin divorț? Domnul Isus a răspuns deja la această întrebare, când a spus: „Hoţul nu vine decât să fure, să înjunghie şi să prăpădească. Eu am venit ca oile să aibă viaţă, şi s-o aibă din belşug.” (Ioan 10:10) Dumnezeu a oficiat prima ceremonie de nuntă, între Adam și Eva în grădina Edenului, iar Satan a intrat în scenă când „luna de miere” abia începuse; i-a atacat, le-a provocat sentimente de rușine și le-a adus separarea de Dumnezeu. Și tot în Sfânta Scriptură citim că Satan nu l-a putut învinge pe patriarhul Iov prin bube, faliment și doliu și l-a atacat prin intermediul soției sale. (vezi Iov 2:9)

Căsnicia ta este una dintre țintele principale ale Satanei, și dacă uiți asta o faci pe riscul tău. Așadar, cum o poți proteja?

1) Află care sunt așteptările soțului tău/soției tale: sunt ele realiste? Au fost ele neexprimate sau necunoscute până la apariția conflictului în relație? Dezamăgirea se manifestă adesea prin furie.

2) Familiarizează-te cu trecutul soțului tău/soției tale: în multe feluri, el sau ea este produsul mediului în care a crescut. Adevărul este că noi construim cu uneltele și luptăm cu armele pe care ni le-au dat părinții noștri. Iar în timpul certurilor și conversațiilor aprinse, amintirile legate de furia părinților, abuzurile din copilărie și certurile din familie pot influența modul în care vom reacționa mai târziu, când ne căsătorim.

3) Începe să te rogi pentru soțul tău/soția ta! Mai mult decât atât, începe să te rogi împreună cu el/ea! Domnul Isus a spus: „Dacă doi dintre voi se învoiesc pe pământ să ceară un lucru oarecare, le va fi dat de Tatăl Meu, care este în ceruri. Căci, acolo unde sunt doi sau trei adunaţi în Numele Meu, sunt şi Eu în mijlocul lor.” (Matei 18:19-20).

Așadar, protejați-vă căsnicia, dragi creștini, pentru că ea este principala țintă a lui Satan, în vremurile pe care le trăim!

Posted in Romanian devotionals and tagged , , , , | Lasă un comentariu
13 mart. 2025

13 Martie 2025

DOMNUL ESTE APROAPE

Ce să fac, Doamne?

Fapte 22.10

Când cineva urmează o ordine constituită în biserică după principii omenești și o mărturisire de credință formulată de oameni (chiar dacă acea persoană este încredințată că stă pe temeiul Scripturii), atunci sunt la îndemână reguli și rânduieli pentru orice fel de situații, iar dacă se ridică obiecții, este stabilit și cum se poate acționa în continuare. Dar, când cineva este adunat în Numele Lui și când Îi recunoaște autoritatea, când el doar execută ceea ce Domnul a hotărât pentru fiecare moment, dacă El ne-a îngăduit să luăm parte la Masa Domnului, trebuie să întrebăm: «Doamne, ce dorești să facem?». Și, desigur, trebuie să-L întrebăm pe Domnul ce vrea să facem în orice lucru, mare sau mic.

Totodată, orice hotărâre luată în adunare sau în întâlnirile administrative ale fraților trebuie să fie interpretarea gândului Domnului în acel caz care este discutat. Când așa stau lucrurile, discuțiile nu degenerează în dorința de a ne impune părerile noastre, ci se creează un spirit de unitate, în căutarea împlinirii voii Domnului. Avem deci nevoie de exersarea inimilor noastre, ca să nu ne lăsăm gândurile s-o ia razna și să nu exprimăm gânduri, opinii sau interese ale noastre, ci ceea ce gândește Domnul în cazul specific. Când sfatul unei biserici are un regulament cu privire la felul de a proceda și când el este practicat întocmai, nu vor rămâne multe probleme nesoluționate. Dar, când Îl lăsăm pe Duhul Sfânt să ne călăuzească și să ne conducă, când El trebuie să aleagă ce să facă și prin cine anume, atunci este nevoie de exerciții ale inimii.

Cum putem însă deosebi și recunoaște călăuzirea Duhului Sfânt, dacă nu trăim în strânsă legătură cu Domnul și nu ne supunem în mod conștient călăuzirii Lui? Cum poate cineva să știe dacă Duhul Sfânt vrea să-l folosească sau nu într-un anume moment? Pentru aceasta este nevoie de atenție, de dependență de Domnul, de dorința de a fi folosit numai prin Duhul Sfânt.

H. L. Heijkoop

SĂMÂNȚA BUNĂ

Mai ușor este să treacă o cămilă prin urechea acului, decât să intre un bogat în Împărăția lui Dumnezeu.

Marcu 10.25

Urechea acului

Iudeii înțelegeau fără probleme metafora „urechea acului“, care înseamnă cea mai mică deschidere posibilă. Când Talmudul legii iudaice avea de indicat faptul că ceva era imposibil, el folosea expresia: niciun elefant nu poate trece prin urechea acului. Tot astfel, Isus folosea imaginea unei cămile și a urechii acului, pentru a exprima, similar, imposibilitatea. Nu oricine poate intra în Împărăția lui Dumnezeu! Trebuie mai întâi să îndeplinim anumite condiții. Un om bogat este cel a cărui inimă întâi de toate este ocupată cu bogățiile pe care le deține și este dominată de pofte – din această pricină nu poate el îndeplini condițiile. Sigur că Isus nu Se referă doar la cei bogați în posesiuni materiale, ci la cei a căror inimă este dominată de bogăție sau de altceva de acest fel.

Un predicator din secolul al XIX-lea scria: „Mulți ar vrea să fie siguri că vor avea viața eternă, dar nu acceptă ceea ce este necesar pentru a avea siguranța, anume să trăiască prin har“. Aceasta este o piedică pentru mulți. Nu putem să slujim în același timp și pentru cer și pentru lume! Cine nu își deschide inima pentru harul lui Dumnezeu, încrezându-se în totul în El și abandonând orice alt sprijin, nu va ajunge să aibă credința vie. Toți cei care vin la Dumnezeu prin credință au trecut prin „urechea acului“. Toate cele pe care le posedă au devenit pentru ei atât de neimportante, încât ei se bazează numai pe har. Împărăția lui Dumnezeu este una spirituală, în care putem intra numai crezând în El.

Citirea Bibliei: Amos 5.14-27 · Proverbe 24.1-10

SCRIPTURILE ÎN FIECARE ZI

de Jean Koechlin

1 Samuel 17.41-54

Filisteanul se înfăţişează încă o dată înaintea şirurilor de bătaie, cu provocarea lui. Dar cine este cel care-i vine în întâmpinare? Să fie campionul pe care Israel îl trimite împotriva lui: un tinerel cu arme ridicole, un toiag şi o praştie de cioban?

Oare este o glumă? Îl măsoară cu privirea din cap până în picioare pe acest adversar mizerabil cu care nu merită să se compare şi-l insultă cu dispreţ! Însă David este neclintit, el, care avea să scrie: „Domnul este tăria vieţii mele: de cine să-mi fie frică?” (Psalmul 27.1). Piatra este aruncată cu o mână sigură; ea pătrunde în fruntea uriaşului care se prăbuşeşte. David aleargă şi-i taie de îndată capul cu propria sabie. Apoi, ce strigăte de victorie izbucnesc în tabăra lui Israel şi ce confuzie şi derută cuprind tabăra filistenilor!

Este o scenă memorabilă, ilustrând puterea credinţei, a acestei credinţe care-l face pe cel credincios în stare ca, în genunchi, să obţină victorii asemănătoare. Dar ştim că această scenă are o semnificaţie infinit mai mare. David, tip al lui Hristos, a triumfat asupra lui Goliat, simbol al lui Satan, utilizând propria-i sabie, moar­tea. Prin moarte, Isus l-a nimicit pe cel ce avea puterea morţii, care este diavolul. Este victoria de la cruce, inepuizabil subiect al laudei eterne.

CE AR MAI FI PUTUT FACE DUMNEZEU? | Fundația S.E.E.R. România

„Ce aş mai fi putut face…” (Isaia 5:4)

Autorul american Brennan Manning povestește cum a primit numele „Brennan”. În copilărie, cel mai bun prieten al său fusese Ray. Cei doi făceau totul împreună: își cumpăraseră împreună o mașină pe când erau adolescenți, ieșeau în oraș împreună, au mers la școală împreună, și așa mai departe. S-au înrolat chiar și în armată împreună, au mers în tabăra de instrucție împreună și au luptat pe front împreună.

Într-o noapte, stând în tranșee, Brennan își amintea de vremurile de demult din Brooklyn, în timp ce prietenul său Ray asculta și mânca o ciocolată. Dintr-o dată, o grenadă a aterizat în adăpostul în care se aflau. Ray i-a zâmbit lui Brennan, a aruncat ciocolata și s-a aruncat pe grenada activă. Aceasta a explodat, omorându-l pe Ray, dar viața lui Brennan a fost cruțată.

Mai târziu, Brennan a fost hirotonisit ca preot, iar la acea vreme se obișnuia să se ia numele unui sfânt. El s-a gândit la prietenul său, Ray Brennan, așa că și-a ales numele „Brennan”. Câțiva ani mai târziu, el a vizitat-o pe mama lui Ray în Brooklyn. Într-o seară, în timp ce luau ceaiul împreună, Brennan a întrebat-o: „Crezi că Ray m-a iubit?”. Doamna Brennan s-a ridicat de pe canapea, i-a scuturat degetul arătător în față și a strigat: „Ce ar fi putut face mai mult pentru tine?”

Brennan spune că în acel moment a trăit o epifanie. Și-a imaginat că stătea în fața crucii Domnului Isus întrebându-se: „Oare mă iubește Dumnezeu cu adevărat?” și pe mama lui Isus, arătând spre Fiul ei, și spunându-i: „Ce altceva mai mult ar fi putut face El pentru tine?!”

Când Domnul Isus a spus: „S-a isprăvit!”, prețul mântuirii tale a fost plătit integral.

Întrebarea este: Îl onorezi tu, ca Mântuitor și Domn al tău? Cuvântul lui Dumnezeu pentru tine astăzi este acesta: „Dumnezeu a făcut totul pentru tine; tu, ce faci pentru El?”

Posted in Romanian devotionals and tagged , , , , | Lasă un comentariu
08 feb. 2025

8 Februarie 2025

DOMNUL ESTE APROAPE

Tu ești bun și binefăcător.

Psalmul 119.68

Cu aproximativ șase mii de ani în urmă, Dumnezeu i-a așezat pe Adam și pe Eva în paradis, acolo unde nu le lipsea nimic. Însă, deși au beneficiat zi de zi de purtarea de grijă plină de dragoste a Creatorului lor, s-au îndoit de iubirea Lui și au hotărât să acționeze împotriva voii Sale. Au dorit să fie la același nivel cu Dumnezeu – să fie ca El – și să ia decizii independent de El. Astfel de dorințe ne sună familiar și nouă. Adesea ne temem că Dumnezeu ne interzice lucruri pe care noi le credem bune. De asemenea ne temem că voia Lui nu coincide cu cea a noastră, de aceea ezităm în a-I preda Lui frâiele vieții noastre.

Astăzi însă, în comparație cu cei dintâi doi oameni, noi avem mult mai multe motive să credem că Dumnezeu are cele mai bune planuri pentru noi. De ce? Fiindcă El Și-a dovedit dragostea la Golgota, într-un fel incomparabil. Ce concluzie trage credința de aici? „Cel care nu L-a cruțat pe Însuși Fiul Său, ci L-a dat pentru noi toți, cum nu ne va da, împreună cu El, toate?“ (Romani 8.32). Dacă El n-a refuzat să ne dea cea mai mare și mai scumpă Comoară a Lui, este limpede că ne va da orice altceva care este bun pentru noi – iar El știe mult mai bine decât noi ce este bun sau rău pentru noi. Este un lucru lipsit de rațiune și de consecvență să ne încredem în Dumnezeu pentru mântuirea eternă a sufletelor noastre și să manifestăm neîncredere cu privire la faptul că El Se va îngriji de orice lucru care ne privește în viața aceasta.

Domnul Isus S-a odihnit deplin pe dragostea Tatălui Său. Această dragoste a fost sursa bucuriei Lui (Ioan 15.10,11). El S-a încrezut în Tatăl în orice moment, de aceea a putut spune: „Da, Tată!“, chiar și în cele mai dificile momente. Zi și noapte, El a așteptat călăuzire de la Dumnezeu și a lăsat ca El să decidă totul în viața Sa (Psalmul 16.7,8).

P. Svetlik

SĂMÂNȚA BUNĂ

Ceea ce aveți, țineți cu tărie până voi veni.

Apocalipsa 2.25

Țineți cu tărie!

În Biblie, Dumnezeu ne transmite gândurile Lui. În special prin apostolul Pavel, El ne-a prezentat ceea ce ne privește pe noi în calitate de creștini. În Epistola către Romani, de exemplu, ni se spune tot ce cuprinde mântuirea noastră. În Epistola către Efeseni, ni se face cunoscut ceea ce privește poziția noastră de creștini și adevărul cu privire la Hristos și la Adunarea Lui.

Dacă citim Cuvântul lui Dumnezeu și primim ceea ce ne învață, iar inima noastră pune în practică acele învățături, atunci adevărul biblic devine al nostru. Atunci purtăm în noi această comoară, în timp ce mergem pe calea credinței, și ne putem bucura neîncetat de ea, umblând din punct de vedere spiritual în acord cu ea.

Dar există un vrăjmaș care vrea să ne lipsească de adevăr. Diavolul folosește toate mijloacele posibile pentru a ataca acest Cuvânt al lui Dumnezeu, ridicând îndoieli asupra lui sau amestecându-l cu gânduri omenești. De aceea trebuie respectat și păzit îndemnul Domnului: „Ceea ce aveți, țineți cu tărie până voi veni“.

Aceasta înseamnă a cunoaște și a prețui adevărul biblic în toate detaliile lui. Nu trebuie să neglijăm nici învățătura, nici practica. La sfârșitul erei creștine, când declinul creștinătății este atât de trist, avem în mod special nevoie de harul lui Dumnezeu. El ne stă la dispoziție ca, prin el, să umblăm smeriți și recunoscători, ținând până la venirea Domnului ceea ce El ne-a încredințat.

Citirea Bibliei: Neemia 4.9-5.5 · Proverbe 12.10-19

SCRIPTURILE ÎN FIECARE ZI

de Jean Koechlin

Rut 4:7-22

Numele biblice au uneori semnificaţii interesante. Tot astfel este în cartea Rut. Am văzut cum Naomi, care înseamnă deliciile mele (plăcerea mea 1.2) a devenit Mara, care înseamnă amărăciune (1.20). Mahlon, primul soţ al lui Rut, înseamnă faliment, slăbiciune mare, în timp ce Boaz, al doilea soţ al ei, înseamnă contrariul: în el este putere (vezi 1 Îm­păraţi 7.21). În sfârşit, Rut poate fi tradus (printre alte semnificaţii) cu satisfăcut. Ce nume minunat!

Legat prin firea pământească de o stare de mizerie şi de slăbiciune totală, păcătosul este adus, prin har, la o relaţie cu Hristos, Omul ceresc în care se află puterea, El fiind singurul care îl poate satisface pe deplin. Şi acest har este subliniat încă o dată de faptul că moabitul nu avea dreptul de a intra în adunarea Domnului (Deuteronom 23.3). Ei bine, Rut nu numai că este introdusă în naţiunea lui Israel, ci devine parte din familia prinţilor lui Iuda. Mamă a lui Obed, care înseamnă „cel care serveşte” (v. 17: sau „închinător”), ea avea să fie străbunica lui David şi să ocupe un loc în genealogia Domnului Isus. Acelaşi har există şi astăzi, permiţând păcătosului ca, fără a avea vreun drept, să intre în familia lui Dumnezeu, fiindu-i dăruit un Răscumpărător.

CUVÂNTUL LUI DUMNEZEU PENTRU ASTĂZI

coordonatori Bob & Debby Gass

DĂ TOT CE AI MAI BUN! | Fundația S.E.E.R. România

„…De când a venit, a stat în picioare până acum…” (Rut 2:7)

După zece ani de suferință și greutăți, timp în care și-a pierdut soțul și echilibrul și siguranța trăirii, Dumnezeu a prezentat-o pe Rut noului ei soț, Boaz. Unde? Pe câmpul unde lucra în fiecare zi. Cine era Boaz? Proprietarul câmpului. Unul dintre lucrurile care i-au atras atenția lui Boaz asupra lui Rut a fost etica muncii ei. Slujitorul care se ocupa de secerătorii săi i-a spus: „De azi dimineață de când a venit, a stat în picioare până acum…”

Drept urmare, ea a ajuns să se căsătorească cu șeful. De aceea, Biblia ne spune și ne învață despre diferența dintre lene și muncă, neglijență și excelență, întârziere și punctualitate, onestitate și necinste, atitudinea pozitivă și cea negativă. Întotdeauna, cineva care este capabil să te binecuvânteze te observă! Ascultați cu atenție aceste trei versete din Scriptură:

1) „Dacă vezi un om iscusit în lucrul lui, acela poate sta lângă împăraţi, nu lângă oamenii de rând.” (Proverbele 22:29);

2) „Leneşul doreşte mult, şi totuşi n-are nimic, dar cei harnici se satură.” (Proverbele 13:4);

3) „Cine lucrează cu o mână leneșă sărăcește, dar mâna celui harnic se îmbogățește.” (Proverbele 10:4) Să reținem expresiile „mână leneșă” și „leneșul”. Când ai așteptări mari, dar oferi în schimb (sau faci) cât mai puțin posibil, produci deservicii nu doar companiei pentru care lucrezi, ci și ție însuți.

De ce? Pentru că Dumnezeu promite să te onoreze atunci când dai tot ce ai mai bun din tine! Dar iată ce spune Cuvântul Său despre a nu-ți pune încrederea în El și a nu da tot ce ai mai bun: „Nu vă ridicaţi capul aşa de sus, nu vorbiţi cu atâta trufie! Căci nici de la răsărit, nici de la apus, nici din pustie nu vine înălţarea.” (Psalmul 75:6-7)

Așadar, dă tot ce ai mai bun din tine!

Posted in Romanian devotionals and tagged , , , , | Lasă un comentariu

Navigare în articole

← Older Entries