Mana Zilnica

Mana Zilnica

Archive for the tag “evenimente”

29 sept. 2025

29 Septembrie 2025

DOMNUL ESTE APROAPE

Mulțimile, văzând ce făcuse Pavel, și-au ridicat glasurile, spunând în licaonă: „Zeii, asemănându-se oamenilor, au coborât la noi!“.

Fapte 14.11


     În Fapte 14 vedem cum Pavel și Barnaba au ajuns la Listra și au predicat evanghelia. Acolo trăia un om olog din naștere, pe care Pavel l-a vindecat prin puterea Dumnezeului viu. Răspunsul imediat din partea poporului a fost să-i onoreze pe Pavel și pe Barnaba ca pe doi zei din panteonul grecesc. Crezând că Zeus și Hermes veniseră în mijlocul lor, locuitorii cetății voiau să le aducă jertfe, iar Pavel și Barnaba cu greu i-au împiedicat să facă acest lucru (versetele 6-13). Ce stare cumplită era în această cetate, în care idolii dominau gândirea locuitorilor ei!

Totuși, în acea cetate locuia o femeie pe nume Lois. Ea, împreună cu fiica ei, nu se închina zeilor, ci Dumnezeului lui Avraam. În familia ei, Scriptura ocupa un loc de frunte. Fără îndoială că predicile lui Pavel și ale lui Barnaba au produs un răspuns al credinței nu numai în aceste două femei, ci și în fiul lui Eunice, numit Timotei. Prin urmare, după doi sau trei ani, când Pavel s-a întors în acea cetate, el l-a găsit pe Timotei, care acum era bine întemeiat în credința creștină (2 Timotei 1.5; 3.15; Fapte 16.1,2).

În zilele noastre, unii creștini fac un scop din a denunța nelegiuirea care cuprinde tot mai mult orașele, școlile și locurile de muncă. Fără îndoială că există un adevăr în ceea ce ei spun, însă credem oare că viața creștină astăzi este mai dificilă decât în primul secol, în Listra? Înconjurate de minciună și de idolatrie, Lois și Eunice făcuseră din căminul lor o oază a credinței. Într-un astfel de cămin, Timotei a prosperat din punct de vedere spiritual, în ciuda idolatriei concetățenilor lui. Ca părinți creștini, să punem la inimă aceste lucruri! De asemenea, să punem ordine în prioritățile noastre! Pentru a menține o bună mărturie pentru Hristos, nu trebuie ca misiunea noastră să fie cea de a creștina Listra, ca să zicem așa.

S. Campbell

SĂMÂNȚA BUNĂ

Nu este sub cer niciun alt Nume dat între oameni în care trebuie să fim mântuiți.

Fapte 4.12

Incendiu la rafinăria din Feyzin

Cu mai bine de patruzeci de ani în urmă, în magazia unei rafinării din Feyzin, în apropiere de Lyon, Franța, izbucnise un incendiu. A fost un dezastru de proporții, așa că toate serviciile de securitate din acel district au fost chemate cu numeroase brigăzi de pompieri. Toți și-au dat toată silința.

Printre angajații responsabili ai rafinăriei erau unii care regretau că nu puteau beneficia de experiența unui coleg care lucrase la Feyzin mult timp și care acum era angajat la Toulouse. Dintr-odată, șeful, nemaiputând să se abțină, l-a sunat. Acel lucru părea fără noimă și chiar o pierdere de timp. Însă specialistul a răspuns imediat. A luat un taxi, un avion, încă un taxi și a ajuns la locul incendiului. De îndată ce a ajuns, el a și auzit un zgomot aparte, la o cisternă de petrol. Fără să piardă timpul, a strigat: „Fiecare pentru el!“. Toți l-au crezut și întreg personalul a plecat în grabă. Un minut mai târziu, cisterna a explodat fără a produce vreo victimă.

Scriind această pagină, mă întreb dacă nu cumva am și eu același mandat ca specialistul de la rafinărie. Nu voi spune: „Fiecare pentru el!“, căci această expresie implică o oarecare incertitudine. Dar, prin harul lui Dumnezeu, pot striga: „Scapă, dacă vrei!“. Biblia spune: „Crede în Domnul Isus Hristos și vei fi mântuit“ (Fapte 16.31). Nu este nicio incertitudine sau ezitare în ceea ce spune Dumnezeu. Timpul este pe terminate. Să Îl acceptăm acum pe Isus ca Mântuitorul nostru.

Citirea Bibliei: Isaia 29.1-24 · Evrei 1.7-14

SCRIPTURILE ÎN FIECARE ZI

de Jean Koechlin

2 Cronici 6:12-21; 40-42

Se poate remarca faptul că platforma din bronz de pe care împăratul vorbeşte Domnului are ace­leaşi dimensiuni ca şi altarul de bronz din pustiu (v. 13; Exod 27.1). Acest detaliu are o frumoasă şi importantă semnificaţie. Pe baza sacri­ficiului Său împlinit şi acceptat de Dumnezeu, Hristos Îşi exercită în favoarea alor Săi slujbele de preot şi de avocat înaintea Ta­tă­lui. Rezultatul este că, „dacă ne măr­turisim păca­tele“, Dumnezeu este „cre­dincios şi drept ca să ne ierte“; credincios şi drept, pentru că, Isus făcând odată ispăşire pen­tru ele pe cruce (despre care ne vorbeşte altarul), Dumnezeu nu mai poate să ne ceară socoteală pentru ele a doua oară.

Să remarcăm că nu se spune: dacă cerem iertare, deoarece iertarea este deja acordată copilului lui Dum­nezeu, ci: „dacă ne mărturisim păcatele“. „Dacă cine­va a păcă­tuit, avem la Tatăl un Mijlocitor, pe Isus Hristos, Cel drept; şi El este ispăşire pentru păcatele noastre“ (1 Ioan 1.9; 2.1-2).

După v. 22-39, care diferă foarte puţin de 1 Împăraţi 8.31-53, Solomon îşi termină rugă­ciunea folosind cuvin­tele Psalmului 132.8-10: „Ridică-te, Doamne, la odihna Ta, Tu şi chivotul puterii Tale! … nu întoarce faţa de la unsul Tău!“ Cei credincioşi, care cunosc voia izvorâtă din dragoste a Domnului, pot spune din proprie experienţă: „Ştim că ne ascult㓠(1 Ioan 5.15).

FOLOSEȘTE-ȚI LIMBA ÎN MOD CORECT! | Fundația S.E.E.R. România

„Cine iubeşte viaţa şi vrea să vadă zile bune să-şi înfrâneze limba de la rău…” (1 Petru 3:10)

Limba ta are putere creatoare. Dacă te îndoiești de lucrul acesta, când vei critica pe cineva cu prima ocazie, observă-i expresia feței și reacția… Încearcă apoi să-i faci un compliment, și observă-i expresia feței și reacția. Dar să nu vorbim doar despre efectul pe care îl au cuvintele tale asupra altora, ci și despre efectul pe care îl au asupra ta.

Biblia spune că atunci când îți folosești limba pentru a face binele, „te bucuri de viață și vezi multe zile bune…” Domnul Isus ne oferă o lămurire plină de putere a acestui lucru: „dacă va zice cineva muntelui acestuia: ‘Ridică-te şi aruncă-te în mare’ şi dacă nu se va îndoi în inima lui, ci va crede că ce zice se va face, va avea lucrul cerut.” (Marcu 11:23)

Ce a vrut să spună Mântuitorul? Că poți vorbi despre problema ta, sau poți vorbi cu Marele rezolvator de probleme despre problema ta. Te poți plânge cu privire la problemă sau te poți ruga pentru ea. Poți discuta despre ea dintr-o perspectivă umană, concentrându-te pe toate complicațiile ei, sau poți discuta despre ea dintr-o perspectivă divină, concentrându-te pe puterea lui Dumnezeu de a schimba circumstanțele.

Tu îți poți consolida sentimentul de descurajare și disperare spunând lucruri de genul: „Problema este prea mare și nu se poate face nimic în privința ei!”… Sau poți să-I dai problema lui Dumnezeu și să spui: „Iar a Celui ce, prin puterea care lucrează în noi, poate să facă nespus mai mult decât cerem sau gândim noi, a Lui să fie slava…” (Efeseni 3:20).

Când spui asta, nu numai că folosești puterea creatoare a Cuvântului lui Dumnezeu, dar îți folosești și limba în mod corect. Este gândul și Cuvântul lui Dumnezeu pentru tine astăzi!

Posted in Romanian devotionals and tagged , , , , | Lasă un comentariu
27 sept. 2025

27 Septembrie 2025

DOMNUL ESTE APROAPE

Și toată adunarea fiilor lui Israel a plecat din pustia Sin, după călătoriile lor, la porunca Domnului; și au așezat tabăra în Refidim; și nu era apă de băut pentru popor. Și poporul s-a certat cu Moise; și ziceau: „Dați-ne apă să bem!“. Și Moise le-a zis: „Pentru ce vă certați cu mine? Pentru ce-L ispitiți pe Domnul?“.

Exod 17.1,2


     Dacă nu am cunoaște câte ceva despre răutatea propriilor noastre inimi, n-am putea înțelege insensibilitatea uimitoare a lui Israel față de toată bunătatea, credincioșia și puterea Domnului. Tocmai văzuseră pâinea coborându-se din cer pentru a hrăni șase sute de mii de oameni în pustie, iar acum sunt gata să-l ucidă cu pietre pe Moise, fiindcă îi adusese în pustie ca să moară de sete.

Nimic nu poate depăși în adâncime necredința și răutatea de deznădăjduit a inimii omenești, afară doar de harul îmbelșugat al lui Dumnezeu. Doar în acest har putem găsi alinare de simțământul tot mai apăsător al naturii noastre rele, pe care împrejurările o scot la iveală în adevăratul ei caracter.

Dacă israeliții ar fi fost duși direct din Egipt în Canaan, nu ar fi avut prilejul să manifeste astfel de caracteristici triste ale inimii omenești; și, ca o consecință, n-ar fi constituit exemple atât de prețioase pentru noi, căci umblarea lor vreme de patruzeci de ani în pustie ne furnizează o bogăție inexprimabilă de avertismente, de atenționări și de învățături. Din ea învățăm, pe lângă multe alte lucruri, cât de constantă este tendința inimii de a nu se încrede în Dumnezeu. Ea se poate încrede în orice altceva, dar nu în Dumnezeu. Mai degrabă se sprijină pe pânza de păianjen a resurselor umane, decât pe brațul unui Dumnezeu atotputernic, atotînțelept și infinit de plin de har. Cel mai mic nor este mai mult decât suficient pentru a ascunde de ea lumina feței binecuvântate a Lui. De aceea, bine spune Scriptura că „o inimă rea a necredinței“ se va dovedi întotdeauna gata „să se depărteze de Dumnezeul cel viu“ (Evrei 3.12).

C. H. Mackintosh

SĂMÂNȚA BUNĂ

O, dacă ai fi ascultat de poruncile Mele! Atunci pacea ta ar fi fost ca un râu și dreptatea ta ca valurile mării.

Isaia 48.19

Căsătoria creștină

Aceste cuvinte au fost adresate de Duhul Sfânt poporului Israel, însă ele se aplică în egală măsură căsătoriei creștine. De ce lipsește adesea o atmosferă de pace și de credință în multe familii? Versetul de azi ne dă răspunsul: pacea, credința și dreptatea merg împreună. Pacea e distrusă atunci când credincioșia este neglijată, iar credincioșia suferă atunci când intervin certurile și armonia dispare.

Dumnezeu ne-a dat instrucțiuni clare în legătură cu căsătoria. Oameni ai lui Dumnezeu au scris cărți bune în legătură cu acest subiect. Predici ușor de înțeles au răsunat frecvent. Și totuși, crește numărul căsătoriilor rupte, chiar și printre cei care mărturisesc a fi creștini cu adevărat. De ce așa? Pentru că instrucțiunile lui Dumnezeu vizavi de căsătorie nu sunt luate în serios. Mulți se străduiesc să ajungă la ținte efemere, alții neglijează Cuvântul lui Dumnezeu: case construite pe nisip!

Fiecare căsătorie creștină trebuie să fie clădită pe patru piloni: obligația reciprocă, dragostea față de celălalt, respectul unul față de altul și domnia lui Hristos. Obligația lor nu este doar o bucată de hârtie. Credincioșii știu că ei trebuie să împlinească promisiunile făcute înaintea lui Dumnezeu. Dumnezeu este sfânt și căsătoria a fost instituită de Dumnezeu.

Însuși Domnul Isus a spus: „Cei doi vor fi un singur trup, … deci, ce a unit Dumnezeu, omul să nu despartă“ (Matei 19.5,6).

Citirea Bibliei: Isaia 26.1-27.13 · Fapte 28.16-31

SCRIPTURILE ÎN FIECARE ZI

de Jean Koechlin

2 Cronici 5:1-14

Măreţul edificiu este terminat. Totuşi, obiec­tul principal încă lipseşte: chivotul sfânt. In­tro­du­cerea acestuia „la locul său, în partea din spate a casei, în Sfânta Sfintelor, sub aripile heruvimi­lor“ (v. 7), ne în­dreap­tă privirile spre Isus în locurile cereşti, preamărit de Dumnezeu În­suşi, centrul laudei universale, umplând cerurile şi pă­mântul cu gloria Sa. Isus face obiectul admi­ra­ţiei îngerilor (heruvimii; 1 Timotei 3.16) şi al adorării poporului Său binecuvântat. „Un singur glas“, dar cu diferite instrumente (v. 13). O singură cântare, cântarea cea nouă, intona­tă de mulţimea răscumpăraţilor, avându-şi fiecarenota sa particulară, darîntr-o perfectă armonie.

Dintre cele trei obiecte pe care chivotul le conţinuse: mana, în vasul ei de aur, toiagul preo­tului Aaron şi tablele legământului, numai aces­tea două din urmă rămân (v. 10). În decur­sul călătoriei israeliţilor, de acum sfârşită, Dumne­zeu le dăduse mana şi condusese pe popor până la Sine prin preoţi. Acum chivotul se află în Sion, în locul de odihnă al lui Dumnezeu, care Şi-a împlinit promi­siunea. Şi El Însuşi, în baza unui nou legământ garantat prin table, Se odihneşte în dragostea Lui în mijlocul poporului răscumpărat de El (Ţefania 3.17).

TREI PAȘI CĂTRE RESTAURAREA SPIRITUALĂ | Fundația S.E.E.R. România

„Nu vezi tu că bunătatea lui Dumnezeu te îndeamnă la pocăinţă?” (Romani 2:4)

Satan vrea să te convingă că greșelile tale sunt atât de grave, încât te descalifică în ochii lui Dumnezeu… deci nu ești demn de dragostea și harul Său, și ar trebui să-L eviți pe Dumnezeu cu totul. Nu-l crede! Ce-ai de făcut? Pune în practică următorii trei pași care duc la restaurarea spirituală:

1) Pocăința. Recunoaște-ți păcatul, renunță la el și încrede-te în sângele vărsat al Domnului Isus pentru a fi iertat. Dumnezeu te-a iubit când erai un păcătos… crezi că te iubește mai puțin acum, când ești unul dintre copiii Săi răscumpărați – chiar dacă ai greșit?!

2) Rambursarea datoriilor. Când acțiunile tale au rănit pe cineva, Domnul Isus îți spune ce să faci: „dacă îţi aduci darul la altar şi acolo îţi aduci aminte că fratele tău are ceva împotriva ta, lasă-ţi darul acolo, înaintea altarului, şi du-te întâi de împacă-te cu fratele tău; apoi vino de adu-ţi darul.” (Matei 5:23-24). Deci, dacă vrei să umbli în binecuvântarea lui Dumnezeu, urmează instrucțiunile Sale!

3) Refocalizarea. „Noi toţi privim cu faţa descoperită, ca într-o oglindă, slava Domnului şi suntem schimbaţi în acelaşi chip al Lui, din slavă în slavă, prin Duhul Domnului.” (2 Corinteni 3:18) Când te concentrezi pe tine însuți și pe eșecurile tale, te uiți în oglinda greșită. Când te concentrezi pe Hristos și pe dragostea și harul Său neclintit față de tine, te uiți în oglinda potrivită.

Vei fi schimbat devenind imaginea pe care te concentrezi. Dar slavă Domnului că agentul schimbării nu ești tu, ci Duhul Sfânt care trăiește în tine! El va continua să lucreze în viața ta pentru a te face tot mai mult asemenea Domnului Isus!

Posted in Romanian devotionals and tagged , , , , | Lasă un comentariu
25 sept. 2025

25 Septembrie 2025

DOMNUL ESTE APROAPE

Ascultă, te rog, de glasul Domnului în ceea ce-ți spun și-ți va fi bine și sufletul tău va trăi.

Ieremia 38.20

Lecții din viața lui Zedechia (2) – Frica de om este o cursă

În timpul scurt în care caldeenii s-au depărtat de Ierusalim, Ieremia fusese acuzat pe nedrept că voia să se predea acestora și fusese aruncat în închisoare. Nu după mult timp, asediul a fost reluat și, cu puțin înainte ca cetatea să fie cucerită, Zedechia l-a chemat pe Ieremia pentru a auzi cuvântul Domnului. El a primit prin profet un mesaj puternic, clar și personal: dacă se preda, avea să-i fie bine. Din nefericire, lui Zedechia i-a fost teamă că avea să fie batjocorit de iudeii care deja se predaseră caldeenilor. Deși a fost cu siguranță cercetat de cuvintele lui Ieremia și ar fi fost înclinat să se predea, n-a avut totuși tăria să facă ceea ce trebuia, în ciuda faptului că Ieremia l-a asigurat că totul avea să fie bine dacă asculta de cuvântul Domnului (Ieremia 38.20). Ieremia l-a avertizat că, în caz contrar, avea să ajungă să i se spună: „Prietenii tăi de aproape te-au înșelat și te-au învins“ (versetul 22). Da, cei care îi erau aproape, prietenii și sfătuitorii săi, erau cei care îl cârmuiau cu adevărat pe Zedechia, fiindcă acesta se temea de oameni. Și ce pierdere a suferit din cauza aceasta! Fără să mai aibă puterea să decidă să facă ceea ce era bine, i s-a întâmplat chiar lucrul de care se temea: împăratul Babilonului „i-a scos ochii lui Zedechia și l-a legat cu două lanțuri de aramă, […] l-a dus la Babilon și l-a pus în închisoare până în ziua morții lui“ (Ieremia 52.11).

Sunt și astăzi mulți care, din cauză că se tem de oameni, nu vor să se întoarcă la Hristos și să fie mântuiți și de aceea, în cele din urmă, își vor pierde viața la care au ținut atât de mult. „Frica de om întinde o cursă, dar cine își pune încrederea în Domnul este apărat“ (Proverbe 29.25). Cuvântul lui Dumnezeu rămâne întotdeauna adevărat, iar Dumnezeu rămâne credincios Cuvântului Său. Să avem grijă și noi, cei care am crezut în Domnul, să nu cădem în cursa fricii de oameni, ci să fim credincioși Cuvântului lui Dumnezeu și să umblăm potrivit lui. În aceasta constă siguranța noastră.

A. Leclerc

SĂMÂNȚA BUNĂ

Voi, care nu cunoașteți ce va fi mâine (pentru că ce este viața voastră? Este doar un abur, care se arată pentru puțin și apoi dispare).

Dumnezeu ne-a dat viață eternă și această viață este în Fiul Său.

Iacov 4.14; 1 Ioan 5.11

Să combatem îmbătrânirea

Oamenii încearcă din răsputeri să combată îmbătrânirea. Din dorința din ce în ce mai aprinsă de a rămâne tineri, de a trăi mai mult, oameni de știință, terapeuți și oameni de afaceri își unesc eforturile în a găsi modalități de a încetini procesul de îmbătrânire ce duce la moarte.

Ei uită însă lucrul esențial, că doar Dumnezeu este Stăpânul vieții noastre. El este Cel care determină durata ei. „La Tine este izvorul vieții“ (Psalmul 36.9). „În El [Dumnezeu] trăim și ne mișcăm și suntem“ (Fapte 17.28). Să luăm aminte la Cuvântul lui Dumnezeu! Promisiunile și avertismentele Sale ne încearcă. Doar El ne spune cum putem avea viață eternă. Dumnezeu o dăruiește oricui de pe pământ care crede că Hristos a murit pentru păcatele lui.

Câți ani de efort omenesc ai petrecut, sperând să îți prelungești viața? Și ce va urma după aceea? „Oamenilor le este rânduit să moară o singură dată, iar după aceea vine judecata“ (Evrei 9.27). Scopul nostru nu este să te facem să te temi de moarte, cu toate că aceasta e o realitate, ci să îți spunem ce a zis Isus în legătură cu moartea: „Eu sunt învierea și viața; cine crede în Mine, chiar dacă va muri, va trăi; și oricine trăiește și crede în Mine nicidecum nu va muri, niciodată. Crezi aceasta?“ (Ioan 11.25,26).

Citirea Bibliei: Isaia 23.1-24.13 · Fapte 27.27-44

SCRIPTURILE ÎN FIECARE ZI

de Jean Koechlin

2 Cronici 3:1-17

Cronicile prezintă construcţia Templu­lui dintr-un unghi diferit faţă de cartea Împăraţilor. Aceasta din urmă o vedea înainte de toate ca lo­cul prezenţei lui Dumnezeu în mijlocul poporului Său. Cartea noastră urmează să ne‑o arate mai degrabă ca fiind locul unde închinătorul este pri­mit să-L întâlnească pe Dumnezeul său. Temelia Ca­sei este stabilită pe acel Munte, Moria, unde harul lui Dum­nezeu suspendase judecata şi consumase arderea-de-tot.

Cât priveşte Biserica, ştim, din declaraţia lui Petru şi din răspunsul Domnului Isus, pe ce stâncă este zidită: „Tu eşti Hristosul, Fiul Dumne­zeului celui viu“ (Matei 16.16, 18).

Solomon construieşte succesiv porticul, casa pro­priu‑zi­să şi locul preasfânt. Apoi confecţionează cei doi heruvimi mari, perdeaua şi cele două coloane, Iachin şi Boaz. Înălţimea extraordinară a porticului nu este men­ţio­na­tă decât aici: o sută douăzeci de coţi, adică de patru ori înăl­ţimea casei. Nu este aceasta o ilustrare a Psalmului 24, care repetă v.7 în v.9, spunând: „Porţi, ridicaţi-vă capetele! Şi ridicaţi-vă, porţi ale eternităţii, şi va intra Împăratul gloriei“? Pentru o Persoană de o asemenea grandoare, ce poar­tă s-ar potrivi?

O MISIUNE DE ÎNDEPLINIT | Fundația S.E.E.R. România

„El ne-a făcut, ai Lui suntem: noi suntem poporul Lui și turma pășunii Lui.” (Psalmul 100:3)

Dumnezeu te-a creat și tu ai o misiune de îndeplinit. Misiunea pe care ți-a dat-o Dumnezeu în viață aduce cu ea trei lucruri:

1) Un plan. Biblia spune: „Am fost zidiţi în Hristos Isus pentru faptele bune pe care le-a pregătit Dumnezeu mai dinainte ca să umblăm în ele.” (Efeseni 2:10) Pe măsură ce petreci timp cu Domnul în rugăciune, El îți va dezvălui planul Său… și o va face pas cu pas! Ai putea spune: „Dar dacă fac o greșeală? Dacă mă împiedic?” David spune: „Domnul întăreşte paşii omului când Îi place calea lui; dacă se întâmplă să cadă, nu este doborât de tot, căci Domnul îl apucă de mână.” (Psalmul 37:23-24).

2) Un interval de timp. Nu numai că Dumnezeu are un plan personal pentru tine, dar El programează anumite lucruri care trebuie să aibă loc în viața ta la anumite momente. „Căci este vremea să te înduri de el, a venit vremea hotărâtă pentru el.” (Psalmul 102:13) De aceea, trebuie să rămâi în pas cu Dumnezeu, și sincronizat cu ritmul Duhului Sfânt care trăiește în tine.

3) Victorie în ciuda șanselor și a împotrivirilor. De unde știm? Din Biblie. Ioan scrie că „oricine este născut din Dumnezeu biruieşte lumea; şi ceea ce câştigă biruinţă asupra lumii este credinţa noastră.” (1 Ioan 5:4) Așa că păstrează-ți credința puternică și continuă să te încrezi în Dumnezeu!

Poate vei spune: „Dar împrejurările nu par prea favorabile!” Dumnezeu controlează circumstanțele în care te afli. El a făcut ca soarele să stea pe loc ca să-i ofere lui Iosua timp suplimentar pentru a câștiga bătălia împotriva dușmanilor săi… așa că El poate modifica și circumstanțele în care te afli, pentru binele tău și gloria Lui!

Posted in Romanian devotionals and tagged , , , , | Lasă un comentariu
24 sept. 2025

24 Septembrie 2025

DOMNUL ESTE APROAPE

Eu am încheiat un legământ cu părinții voștri în ziua când i-am scos din țara Egiptului, din casa robilor […] Dar părinții voștri nu M-au ascultat, nici nu și-au plecat urechea.

Ieremia 34.13,14


Lecții din viața lui Zedechia (1) – Ascultarea Îl glorifică pe Dumnezeu

Asedierea finală a Ierusalimului de către Nebucadnețar a început în al nouălea an al domniei lui Zedechia, în a zecea zi a lunii a zecea (Ezechiel 24.1,2). Probabil că Zedechia, căutând disperat o soluție, a mers la templu, înaintea Domnului (Ieremia 34.15), și „a făcut un legământ cu tot poporul care era în Ierusalim, ca să le anunțe eliberarea, ca fiecare să lase liber pe robul său și fiecare pe roaba sa“ (versetele 8 și 9). După aceasta, Faraon a ieșit împotriva babilonienilor, care au întrerupt pentru un timp asedierea Ierusalimului. Crezând că babilonienii au plecat de tot (capitolul 37.9) și că de acum totul va fi bine, cei din popor i-au luat înapoi în robie pe cei pe care-i eliberaseră. Prin urmare, Domnul a rostit o aspră judecată asupra lor. După ce făcuseră ceea ce era bine în ochii Lui, ei au profanat numele Său, rupând legământul făcut (capitolul 34.16).

Avem aici o atenționare pentru noi, cei care purtăm numele lui Hristos. În 2 Corinteni 3.3, apostolul Pavel spune: „Voi sunteți o epistolă a lui Hristos“. Noi deci putem fi singura epistolă sau „Biblie“ pe care oamenii din această lume o vor citi vreodată. Ca mădulare ale Trupului lui Hristos, acțiunile noastre trebuie să vorbească tuturor celor din jurul nostru despre Persoana Lui glorioasă și perfectă. Și nu numai atât, ci să ne aducem aminte că Domnul Isus Însuși a spus: „Dacă cineva Mă iubește, va păzi cuvântul Meu“ (Ioan 14.23). Este limpede că Zedechia n-a avut nici teamă, nici dragoste față de Domnul. Noi însă trebuie să arătăm că-L iubim pe Domnul prin faptul că păzim Cuvântul Său și umblăm potrivit cu acest Cuvânt, până când El va veni. Ascultarea celor credincioși glorifică numele Său.

A. Leclerc

SĂMÂNȚA BUNĂ

Hoțul nu vine decât să fure și să înjunghie și să distrugă. Eu am venit ca ele să aibă viață … Eu sunt Păstorul cel bun. Păstorul cel bun Își dă viața pentru oi, dar cel plătit și care nu este păstor, ale cărui oi nu sunt ale lui, vede lupul venind și lasă oile și fuge; și lupul le răpește și le împrăștie.

Ioan 10.10-12

„Hoțul“, „cel plătit“ și „lupul“

Ce binecuvântare că Isus Hristos a venit în lume! El Se ocupă de bunăstarea oilor Sale, asigurându-le nu numai mântuirea și libertatea, ci și viață din belșug. Aceasta este ceva ce depășește cu mult viața naturală și înseamnă a fi pe deplin fericit în dragostea lui Dumnezeu. Pentru aceasta, Păstorul cel bun a trebuit să guste moartea – o dovadă a iubirii supreme. Dar mai sunt și alții care acționează: hoțul, cel plătit care nu este păstor și lupul.

Hoțul îi reprezintă pe acei oameni, respectiv acele sisteme religioase, care fură din turmă adevărurile și binecuvântările biblice. Și câte nu se fac în numele creștinismului în zilele noastre, care, în loc să întărească credința, duc la sărăcire spirituală!

Cel plătit și care nu e păstor este exponentul celui care caută câștig de pe urma turmei, principala motivație pentru a sluji fiind nu oile, ci propria persoană. Dacă situația devine periculoasă, el se gândește numai la siguranța lui și la ceea ce îi este lui mai comod, așa că fuge, lăsând oile singure tocmai când au cea mai mare nevoie de îngrijire.

Lupul îi reprezintă pe profeții falși care iau turma în stăpânire pentru propriile lor scopuri și astfel împrăștie oile.

Citirea Bibliei: Isaia 22.1-25 · Fapte 27.14-26

SCRIPTURILE ÎN FIECARE ZI

de Jean Koechlin

2 Cronici 2:11-18

Am înţeles, atunci când meditam asupra cărţilor Împăraţilor, că Huram-Abi (sau Hiram), lucrătorul cel mai priceput dintre toţi, era o imagine a Duhului Sfânt. Tocmai sub călăuzirea luminată a acestui om, muncitorii pregătiţi de David îşi vor duce îndatorirea la bun sfârşit. În mod similar, cre­dinciosul va fi apt să servească numai lăsându-se călăuzit de Duhul lui Dumnezeu. Să vedem în cartea Fapte cum Duhul comunică apostolilor poruncile Dom­nului: Fapte 1.2; 8.29; 13.2, 4; şi să luăm seama la vocea Lui. El ne va spune adesea, cum le-a spus şi lui Pavel şi însoţitorilor lui, ŤNu face aceasta; nu merge acolo!ť (Fapte 16.6-7).

O sută cincizeci şi trei de mii şase sute de bărbaţi au fost număraţi ca să facă această lucrare. Unii erau hamali, alţii tăiau piatra, în sfârşit, alţii erau supraveghetori. Aici sunt sugerate trei forme de activitate creştină:

1) Să porţi poverile în rugă­ciune.

2) Să scoţi pietrele vii din cariera lumii şi să le dai acolo formă: este lucrarea evanghe­lis­tului şi a altor slujbe.

3) Să veghezi asupra lucrării şi asupra lucrătorilor.

Avem un detaliu remarcabil: forţa de muncă era compusă din acei canaaniţi, străini, odată vrăjmaşi şi în robie faţă de Israel. Sub domnia împăratului păcii, ei devin slujitori folositori.

TU, FACI CEEA CE TREBUIE? | Fundația S.E.E.R. România

„Am fost zidiţi în Hristos Isus pentru faptele bune pe care le-a pregătit Dumnezeu mai dinainte ca să umblăm în ele.” (Efeseni 2:10)

În cartea sa „Cum cresc oamenii de succes”, John Maxwell identifică trei tipuri de oameni:

1) Oameni care nu știu ce le-ar plăcea să facă. Le lipsește un simț puternic al scopului. Ei zăbovesc. Sunt în derivă. Nu au nicio idee despre ținta lor. Cred că principalul motiv este acela că nu se cunosc pe ei înșiși atât de bine pe cât ar trebui și astfel rămân nefocalizați în creșterea lor.

2) Oameni care știu ce le-ar plăcea să facă, dar nu o fac. Uneori nu fac ceea ce-și doresc pentru că se tem că acel lucru îi va determina să neglijeze alte responsabilități, cum ar fi să-și întrețină familia. Uneori nu sunt dispuși să plătească prețul pentru a învăța, a crește și a se apropia de locul în care își doresc să ajungă. Alteori, teama îi împiedică să schimbe direcția pentru a-și urma pasiunea. Indiferent de motiv, și ei își ratează potențialul.

3) Oameni care știu ce ar vrea să facă și o fac. Acești oameni împlinesc versetul: „Am fost zidiţi în Hristos Isus pentru faptele bune pe care le-a pregătit Dumnezeu mai dinainte ca să umblăm în ele.” Acest al treilea tip de oameni se cunosc pe ei înșiși, posedă un puternic simț al pasiunii și datoriei, sunt concentrați pe scop, se dezvoltă în domenii care îi ajută să se apropie de scopul lor, și fac ceea ce au fost creați să facă.

Cel mai bun cuvânt care îi descrie este „împlinit”. A te găsi pe tine însuți și a te dezvolta pe măsura potențialului tău pot fi dileme fără soluție. Tu trebuie să știi cine ești, pentru a-ți dezvolta potențialul… dar trebuie să crești, pentru a ști cine ești! Tu din ce categorie faci parte? Indiferent unde te afli, petrece timp cu Dumnezeu – și lăsă-L să te călăuzească!

Posted in Romanian devotionals and tagged , , , , | Lasă un comentariu
23 sept. 2025

23 Septembrie 2025

DOMNUL ESTE APROAPE

Plugarii au arat pe spatele meu, au tras brazdele lor lungi.

Psalmul 129.3

Această descriere a suferinței din versetul de mai sus este nespus de sugestivă. Plugarii sunt aici executorii sentinței unui tribunal, iar pedeapsa constă în biciuirea spatelui celui condamnat.

Domnul nostru a suferit în mod literal această pedeapsă cumplită. Pilat încercase în zadar să-I schimbe locul cu Baraba, însă nu avusese curajul să se împotrivească strigătelor iudeilor: „Răstignește-L!“. Declarația lui publică, „Eu sunt nevinovat de sângele acestui Om drept“, nu a împiedicat cu nimic sentința nedreaptă.

Pilat a poruncit ca Isus să fie biciuit. Soldații romani au fost plugarii care „au tras brazdele lor lungi“ pe spatele Domnului. El a îngăduit să I se întâmple acest lucru și n-a încercat să scape de o asemenea suferință. Ea a fost parte din chinurile prin care a trebuit să treacă, parte din voia lui Dumnezeu pe care venise s-o împlinească.

Însă, în afară de această semnificație cu privire la Domnul, acest psalm are aplicație la istoria poporului Israel. Într-un fel, acest popor a fost asuprit din tinerețea lui (versetele 1 și 2) și a suferit brazdele trase de vrăjmași pe spatele lui. Imaginea folosită aici este instructivă: brazdele sunt trase în vederea semănatului și, în cele din urmă, în vederea secerișului.

Suferințele pe care Dumnezeu le îngăduie în viața celor ai Săi nu sunt în zadar. Prin ele, Dumnezeu pregătește un rod viitor. În viața Domnului Isus, acest rod a fost deplin. În viața lui Israel, rodul este încă viitor, însă este unul sigur. Cum stau lucrurile cu viața noastră? Prin „brazdele lungi“, capacitatea noastră de a suferi și răbdarea noastră sunt puse la grea încercare, însă poate că această perspectivă ne va ajuta: experiențele prin care trecem sunt necesare în ochii lui Dumnezeu, iar ele nu vor fi în zadar.

F. Ulrich

SĂMÂNȚA BUNĂ

Și El va șterge orice lacrimă din ochii lor; și moarte nu va mai fi, nici întristare, nici strigăt, nici chin nu va mai fi.

Apocalipsa 21.4

“El va șterge orice lacrimă din ochii lor“

Este atât de multă suferință în lume, pe care oamenii și-o pricinuiesc unii altora, prin războaie, crime, dispute. Asta îi face pe mulți să se întrebe de ce îngăduie Dumnezeu așa ceva. De ce nu intervine El? Se uită El doar cu dezinteres? Dacă deschidem Biblia, vedem că Dumnezeu vine în ajutorul celor în suferință. El îi tratează cu seriozitate. El aude strigătele lor. E adevărat, El nu pune imediat capăt fiecărei situații dificile, dar îi ajută pe toți cei care se încred în El. „Ochii Domnului privesc spre cei drepți și urechile Lui sunt deschise la strigătul lor“ (Psalmul 34.15).

Bineînțeles că Dumnezeu ar putea să intervină și să îi pedepsească pe cei care cauzează suferință și necazuri. Însă El nu face aceasta, pentru că este plin de har și răbdător – chiar și cu mine și cu tine. Trebuie să recunoaștem că am acționat greșit față de alți oameni. Suntem conștienți de invidia, resentimentele și ura hrănite față de aproapele. Suntem deci cu toții vinovați înaintea lui Dumnezeu și a oamenilor. Este un singur mod în care ne putem debarasa de această povară. Isus Hristos, Fiul lui Dumnezeu, a plătit datoria vinei noastre cu propria Lui viață la cruce. Noi trebuie să credem că El a purtat pedeapsa divină care ni se cuvenea. Dacă ne încredințăm Lui, mărturisindu-ne păcatele, vom începe o nouă viață, care va continua în cer. Când vom fi acolo, acasă, pentru toată veșnicia, nu va mai fi durere sau întristare sau necaz, de niciun fel.

Citirea Bibliei: Isaia 20.1-21.17 · Fapte 27.1-13

SCRIPTURILE ÎN FIECARE ZI

de Jean Koechlin

2 Cronici 2:1-10

Relaţiile dintre Hiram, împărat al Tirului, şi Solomon prefigurează relaţiile pe care Israel le va avea cu toate naţiunile pământului în perioada împărăţiei de o mie de ani. Atunci „pământul va fi plin de cunoştinţa Dom­nului, aşa cum apele acope­ră marea. Şi va fi aşa în ziua aceea: rădăcina lui Isai va sta steag al popoarelor; naţiunile o vor căuta şi locul Său de odihnă va fi glorios“ (Isaia 11.9-10). Hiram Îl binecuvântează pe Domnul care a făcut cerurile şi pământul (v.12).

Pe lângă tot ceea ce strânsese în dragostea lui pentru casa lui Dumnezeu, David pregătise şi muncitori care să împlinească lucrarea (sf. v. 7; vezi şi 1 Cronici 22.15-16). La fel este cu lucrarea Domnului astăzi. Lui Îi sunt nece­sari lucrători pregătiţi cu multă atenţie în vede­rea oricărei lucrări pentru El. Angaja­rea prea devreme într-o lucrare poate duce la un serviciu prost îndeplinit. Dumnezeu, Cel care a pregă­tit lucrările, tot El a şi chemat, apoi a instruit lucrători pentru a le face. Efeseni 2.10 ne reamin­teşte c㠄suntem lucrarea Sa, creaţi în Hristos Isus pentru fapte bune, pe care Dumne­zeu le-a pregătit dinainte, ca să umblăm în ele“.

SECRETUL RODNICIEI PERPETUE | Fundația S.E.E.R. România

„Cine rămâne în Mine şi în cine rămân Eu aduce multă roadă…” (Ioan 15:5)

Dacă slujirea Domnului este un lucru stresant pentru tine, citește ce a spus Domnul Isus: „Rămâneţi în Mine, şi Eu voi rămâne în voi. După cum mlădiţa nu poate aduce rod de la sine, dacă nu rămâne în viţă, tot aşa nici voi nu puteţi aduce rod dacă nu rămâneţi în Mine. Eu sunt Viţa, voi sunteţi mlădiţele. Cine rămâne în Mine şi în cine rămân Eu aduce multă roadă, căci despărţiţi de Mine, nu puteţi face nimic.” (Ioan 15:4-5).

Strugurii dintr-o viță de vie par o imagine a creșterii fără efort. Într-o zi, când marele misionar J. Hudson Taylor se simțea suprasolicitat și îngrijorat, a citit o scrisoare de la un prieten care găsise secretul rămânerii în Hristos. Scrisoarea l-a mișcat profund pe Taylor și și-a dat seama că unirea și umblarea sa cu Hristos ar trebui să-i producă bucurie și împlinire, nu griji și stres. La scurt timp după aceea, Taylor i-a scris surorii sale: „În ce privește munca mea, nu a fost niciodată atât de abundentă și de dificilă: dar greutatea și tensiunea au dispărut acum. Ultima lună a fost, probabil, cea mai fericită din viața mea; și tânjesc să-ți spun puțin din ce a făcut Domnul pentru sufletul meu…

M-am uitat la Isus și am văzut că El a spus: „Cu niciun chip nu te voi părăsi, niciodată!” Aici este odihna! Nu a promis El că va rămâne cu mine? Pe măsură ce mă gândeam la Viță și la mlădițe, ce lumină a revărsat Duhul binecuvântat în sufletul meu!”

Așadar, dacă vrei să ai o rodnicie perpetuă, rămâi în Hristos… și spune această rugăciune: „Doamne, în loc să mă străduiesc să văd cât de multe pot face pentru Tine, voi rămâne în Tine și voi vedea cât de mult ai făcut și poți face Tu prin mine!” Iată o rugăciune la care Dumnezeu va răspunde!

Posted in Romanian devotionals and tagged , , , , | Lasă un comentariu
21 sept. 2025

21 Septembrie 2025

DOMNUL ESTE APROAPE

De El, apropiindu-vă, ca de o piatră vie, lepădată, în adevăr, de oameni, dar aleasă, prețioasă înaintea lui Dumnezeu, și voi înșivă, ca niște pietre vii, sunteți zidiți o casă spirituală, o preoție sfântă, ca să aduceți jertfe spirituale bine primite lui Dumnezeu prin Isus Hristos.

1 Petru 2.4,5

Alcătuirea acestei case spirituale i-a fost descoperită lui Petru de către Domnul, când zice: „Pe această stâncă voi zidi Adunarea Mea și porțile Locuinței morților nu o vor învinge“ (Matei 16.18). Hristos este Piatra vie, temelia acestei case spirituale. Ca Piatră vie, El este respins de oameni, dar este ales și scump înaintea lui Dumnezeu. Venind la Hristos, Piatra vie, credincioșii, ca pietre vii, sunt zidiți „o casă spirituală“. Este adevărat că Hristosul la care venim este Piatra vie respinsă de oameni, însă ne putem întreba câți au venit la Hristos înțelegând că El este respins de oameni și batjocorit. Venind la El conștienți că este respins, ne vom despărți de lumea religioasă stricată care neagă în practică respingerea Sa. Ieșim la El, purtând ocara Lui.

După ce L-a pus înaintea noastră pe Hristos în calitatea Sa de Piatră vie, apostolul vorbește acum de ceea ce îi distinge pe credincioșii considerați ca pietre în casa lui Dumnezeu. Ei sunt pietre „vii“, având parte de viața lui Hristos, Piatra vie, de o viață pe care moartea nu o poate atinge. Ei sunt zidiți „o casă spirituală“; și știm din Evanghelia după Matei că Hristos este Ziditorul. Nimic fals nu intră în ceea ce zidește El. Ziditorul este desăvârșit; lucrarea Lui este desăvârșită; pietrele sunt vii. În timpul perioadei creștine, clădirea crește independent de orice intervenție omenească.

Aflăm apoi că marele scop al lui Dumnezeu zidind o casă spirituală este să aibă o preoție sfântă, ca să aducă jertfe spirituale bine primite lui Dumnezeu prin Isus Hristos. În contrast cu un ordin de preoție pământesc și carnal, credincioșii constituie „o preoție sfântă“. Nu numai că sunt preoți, ceea ce ar lăsa să se înțeleagă o închinare individuală, ci sunt o preoție, ceea ce implică o închinare colectivă.

H. Smith

SĂMÂNȚA BUNĂ

Nu Se va certa, nici nu va striga, nici nu-I va auzi cineva glasul pe străzi. Nu va rupe o trestie frântă și nu va stinge un fitil care fumegă, până va aduce biruința judecății.

Matei 12.19,20

Nu va rupe trestia frântă

Aceste versete, care sunt un citat din Isaia, descriu modul în care acționează Domnul Isus Hristos. Isaia profețise că Mesia va fi diferit de marile nume din această lume, iar acum, profeția lui se împlinise. Isus Și-a asumat scopul lui Dumnezeu cu o dedicație completă. Și a făcut aceasta nu promovându-Se pe Sine, ci într-o slujire neobosită și tăcută. El nu Și-a proclamat mesajul vociferând ca un vânzător la piață ce își strigă marfa fără să îi pese de oameni. Lucrarea lui Isus a fost marcată de iubire și atenție, de blândețe și de umilință.

Fiul lui Dumnezeu va reveni în curând să-și stabilească împărăția Sa pământească. În acea împărăție de pace, dreptatea și neprihănirea vor domni pe pământ. Dar până atunci, se vor vedea nedreptate și asuprire chiar în țări în care există lege și ordine.

Cât de plăcut este că Hristos, ca Mântuitor și Răscumpărător, vine în ajutorul celor ce se simt slabi și zdrobiți! El îi vede pe cei neajutorați pe lângă care toți ceilalți trec nepăsători. „Trestia frântă“ și „fitilul care fumegă“ găsesc mântuire și ajutor în El. Ce expresii ilustrative pentru necazul care a intrat în lume prin păcat și care asuprește oamenii. Invitația lui Isus, „veniți la Mine toți cei trudiți și împovărați, și Eu vă voi da odihnă“ (Matei 11.28) este valabilă pentru toți cei care suferă din cauza acestei poveri.

Citirea Bibliei: Isaia 17.1-18.7 · Fapte 26.1-18

SCRIPTURILE ÎN FIECARE ZI

de Jean Koechlin

1 Cronici 29:21-30

Iată o grandioasă zi de sărbătoare şi un semn de hotar în istoria poporului Israel! Sunt aduse sacrificii; poporul mănâncă, bea şi se bucură în pre­zenţa lui Dumnezeu. Apoi, pentru a doua oară, Solomon este proclamat împă­rat şi uns pentru Domnul. El se aşaz㠄pe scaunul de domnie al Domnului“. Maiestatea şi dominaţia conferite fiu­lui lui David prefigurează acea pe­rioadă de o mie de ani, în care Hristos va domni pentru Dum­ne­zeu peste întreg pământul.

Moartea lui David „la o bătrâneţe fericită, să­tul de zile, de bogăţii şi de glorie“ (v. 28) încheie acum aceas­tă primă carte a Cronicilor, că­reia ne-ar plăcea să-i conferim ca titlu cu­vin­tele de la Isaia 55.3: „Harurile întărite lui David“. Felul în care le citează Pavel în Fapte 13.34 arată că acestea se referă în special la în­vierea pe care acest om al credinţei o aşteaptă de atunci împreună cu mulţimea sfinţilor adormiţi. Dar n-a fost el întrea­ga viaţă un subiect al harurilor întărite de Dum­nezeu Însuşi?

Dragii mei credincioşi, şi noi ne bucurăm, atât pentru prezent, cât şi pentru viitor, de harurile întă­rite în Hristos: „Pentru că noi toţi (nu numai David) am primit din plinătatea Lui, şi har peste har“ (Ioan 1.16).

TIMPUL TĂU DE LINIȘTE (4) | Fundația S.E.E.R. România

Eu strig cu glasul meu către Domnul şi El îmi răspunde din muntele Lui cel sfânt.” (Psalmul 3:4)

Uneori, Domnul Isus Se trezea dimineața devreme pentru a se ruga; alteori, Se ruga toată noaptea. Așadar, timpul tău de liniște poate fi dimineața, seara sau la orice oră îți convine cel mai bine. Tu nu-ți faci pontajul la un loc de muncă unde Dumnezeu te plătește; în consecință, El te invită să petreci timp cu El. Cum am auzit, psalmistul David recunoștea: „Eu strig cu glasul meu către Domnul şi El îmi răspunde din muntele Lui cel sfânt.” De-a lungul Psalmilor, regăsim acest cuvânt „oprire” și el apare de șaptezeci și unu de ori în diferite locuri.

Înseamnă să te oprești și să te gândești. Pauza nu are o durată specifică de timp… ci pare lăsată la latitudinea fiecăruia. „Oprire” este o chemare la odihnă și reflecție, la liniște și respirație profundă, la a ne așeza și a rămâne acolo o vreme… Gândul „oprire” pare să fie în centrul timpului de liniște cu Domnul. Când Domnul spune „oprire”, El spune: „Nu mai face nimic și stai la picioarele Mele. Fii doar al Meu!” Ce invitație! Este dorința Lui! Dar este ea și a ta?! Este asta tot ce simți că ai nevoie?!…

Chiar dacă nu-ți vine-a crede, oamenii cărora le este cel mai greu să facă asta sunt implicați în slujire. La fel ca Marta, ei excelează atunci când vine vorba de a sluji. Iar pericolul este că, făcând o mulțime de lucruri pentru Domnul, simțim că acest lucru ne scutește să stăm la picioarele Lui și să petrecem timp cu El, așa cum a făcut Maria. Dacă ai fost neglijent, nepăsător sau inconsecvent în această privință, restabilește-ți timpul de liniște cu Domnul, și nu-i permite nimănui să te împiedice să faci asta!

Posted in Romanian devotionals and tagged , , , , | Lasă un comentariu
07 sept. 2025

7 Septembrie 2025

DOMNUL ESTE APROAPE

Eu am primit de la Domnul ce v-am și dat, că Domnul Isus, în noaptea în care a fost vândut, a luat pâine și, mulțumind, a frânt și a spus: „Acesta este trupul Meu, care este frânt pentru voi: faceți aceasta spre amintirea Mea“. Tot astfel și paharul, după cină, spunând: „Acest pahar este noul legământ în sângele Meu: faceți aceasta, ori de câte ori îl beți, spre amintirea Mea“. Pentru că, ori de câte ori mâncați pâinea aceasta și beți paharul, vestiți moartea Domnului, până vine El.

1 Corinteni 11.23,25,26

Aceste cuvinte primite de apostolul Pavel prin revelație conțin cerința Domnului, Cel odinioară răstignit, însă acum înviat și glorificat. Această revelație i-a fost dată apostolului de către Domnul aflat în glorie, care mai înainte S-a smerit și S-a făcut ascultător până la moarte, și încă moarte de cruce (Filipeni 2.5-8). Cel care a creat toate lucrurile prin cuvântul Său și care le susține prin puterea Sa este Cel care a trăit aici, pe pământ, în dependență, în ascultare și în smerenie. Acum El este în cer, glorificat, însă poartă în continuare semnele suferințelor Lui și ne descoperă dorința adâncă a inimii Sale: „Să faceți lucrul acesta în amintirea Mea“. El dorește mult un răspuns al dragostei din partea celor pe care i-a răscumpărat cu sângele Său prețios.

De asemenea, în cuvintele citate la început ni se amintește că această Cină a fost dăruită celor ai Săi în noaptea în care El a fost vândut. Într-o lume în care Hristos este disprețuit și lepădat există turma mică a celor credincioși, curățiți prin sângele Lui și adunați în jurul mesei Sale, pentru a-și aduce aminte de El. Această prețioasă aducere-aminte face ca inimile noastre să ofere jertfe de laudă și de închinare Celui care este vrednic – Domnului nostru Isus Hristos. Avem acest privilegiu sfânt câtă vreme El este absent, până va veni să ne ia. El Însuși așteaptă, și noi de asemenea, acea zi când va veni și ne va lua în casa Tatălui. Până atunci, să proclamăm cu mulțumire biruința pe care Domnul a câștigat-o prin moartea Sa pe cruce!

J. Redekop

SĂMÂNȚA BUNĂ

Ce este mai ușor, a spune paraliticului: „Iertate îți sunt păcatele“, sau a spune: „Ridică-te, ia-ți patul și umblă“?

Marcu 2.9

„Ridică-te, ia-ți patul și umblă“

Domnul Isus Hristos i-a spus paraliticului: „Păcatele tale sunt iertate“. Această afirmație a fost primită cu împotrivire din partea unor cărturari. Ei gândeau: „Cine poate să ierte păcatele, decât Unul singur, Dumnezeu?“. Isus le-a răspuns cu întrebarea din versetul de mai sus, întrebare ce poate fi privită din două perspective. Din punctul de vedere al omului, pare mult mai ușor să spui „Păcatele tale sunt iertate“, decât să poruncești unui paralizat să se ridice. Noi nu putem să verificăm dacă păcatele sunt într-adevăr iertate, dar putem să confirmăm dacă un olog ar începe dintr-odată să meargă. Nimeni nu ar putea să își aroge puterea de a vindeca ologii; ar fi imediat demascat ca fiind mincinos. Isus, Fiul lui Dumnezeu, Și-a demonstrat acolo autoritatea de a ierta păcatele.

Când Isus Hristos a fost aici, pe pământ, El a folosit puterea Sa divină pentru a-i vindeca pe cei bolnavi. El a făcut lucrul acesta cu o inimă plină de compasiune. În mod constant, Lui „I s-a făcut milă“. Pentru ca păcatele noastre să fie iertate, a fost nevoie însă de mult mai mult decât de o poruncă divină. Fiul lui Dumnezeu a trebuit să sufere judecata lui Dumnezeu. Din acest punct de vedere a fost mai greu pentru Isus să spună: „Iertate sunt păcatele tale“, decât să spună: „Ia-ți patul și umblă“. Însă El a luat asupra Lui această lucrare dificilă, din dragostea Sa de necuprins pentru noi. Oricine își pune încrederea în El poate fi de acum sigur de acest lucru: „Păcatele tale sunt iertate“.

Citirea Bibliei: Isaia 2.1-22 · Fapte 21.1-14

SCRIPTURILE ÎN FIECARE ZI

de Jean Koechlin

1 Cronici 17:1-15

Acest capitol reproduce aproape cu­vânt cu cuvânt      2 Sa­­muel 7, dar este plăcut să recitim această Ťconver­saţieť minunată dintre Dum­nezeu şi un om care a devenit su­biect al harului Său. Dumnezeu îi vorbeşte, prin Natan, preaiubitului împărat; apoi acesta din urmă Îi răspunde direct. Am experimentat noi astfel de conversaţii cu Dumne­zeu (şi cu Domnul Isus)? El comunică cu noi în mod esenţial prin Cuvântul Său,iar noi avem deplina libertate de a-I răspunde prin rugăciune.

Mereu în concordanţă cu caracterul cărţii Cronici (harul), unele cuvinte referitoare la fiul lui David au fost omi­se. Expresia: „Dacă va face nelegiuire, îl voi mustra…“ (2 Samuel 7.14), nu se găseşte în capitolul nostru, ca o dovadă că aici Cuvântul Îl are în vedere pe Unul mai mare decât Solomon.

„Eu îi voi fi Tată − declară Domnul − şi el Îmi va fi fiu“ (v.13). Citarea aces­tui verset în Evrei 1.5 confirmă şi faptul că acest fiu este, în adevăr, Isus, în care ni s-a des­coperit harul. Ast­fel, subiectul de preţ al conver­sa­ţi­i­lor pe care le avem cu Dumnezeu este Isus, Fiul Său prea­­iu­bit. „Comuniunea noastră este în adevăr cu Tatăl …“, cu alte cuvinte, putem avea acelaşi gând cu El, iar acest gând se referă la Fiul Său, Isus Hristos  (1 Ioan 1.3).

ÎNCHINĂ-TE LUI DUMNEZEU „DIN RĂSPUTERI” (1) | Fundația S.E.E.R. România

„David juca din răsputeri înaintea Domnului şi era încins cu efodul de in subţire.” (2 Samuel 6:14)

Citim în 2 Samuel, capitolul 5, că David tocmai fusese încoronat rege peste tot Israelul – i-a învins pe iebusiți și pe filisteni și a cucerit Sionul. Iar în capitolul 6, David aduce înapoi la Ierusalim chivotul legământului, simbolul suprem al prezenței lui Dumnezeu în mijlocul poporului Său. După ani de zile în care a trăit fără chivot, vederea lui l-a copleșit pe David de entuziasm, făcându-l să se dezbrace de veșmintele regale și să sară din răsputeri de bucurie în fața chivotului, purtând doar un șorț.

Ce putem învăța de-aici? Că atunci când te entuziasmezi pentru Dumnezeu, să nu crezi că toată lumea se va entuziasma odată cu tine, că-ți va înțelege sau aproba entuziasmul. Soția lui David, Mical, a fost o astfel de persoană. Biblia ne spune două lucruri despre ea:

1) „Mical, fata lui Saul, se uita pe fereastră şi, văzând pe împăratul David sărind şi jucând înaintea Domnului, l-a dispreţuit în inima ei” (vers. 16);

2) „Şi Mical… n-a avut copii până în ziua morţii ei.” (vers. 23)

Aparent, închinarea pare o nebunie pentru unii, nu-i așa? Să cânți pentru Cineva pe care nu-L poți vedea. Să ridici mâinile în fața Cuiva pe care nu-L poți atinge. Sau, în cazul lui David, dezamăgirea pe care a lăsat-o în inima unora prin faptul că nu s-a comportat conform protocolului regal.

Un vechi proverb spune: „Cei care nu aud muzica cred că dansatorul este nebun.” Asta se întâmplă în această istorisire. David aude muzica și se închină lui Dumnezeu din răsputeri. Mical nu aude muzica și pierde ceea ce își dorește cel mai mult.

Dar să nu ratăm ideea esențială a întâmplării, și anume: Atunci când nu ții cont de părerea persoanelor critice și negativiste și decizi să te închini lui Dumnezeu din toată inima, începi să prosperi spiritual, iar când n-o faci, sfârșești prin a fi steril spiritual!

Așadar, închină-te lui Dumnezeu „din răsputeri”!

Posted in Romanian devotionals and tagged , , , , | Lasă un comentariu
11 aug. 2025

11 August 2025

DOMNUL ESTE APROAPE

Știm că Fiul lui Dumnezeu a venit și ne-a dat pricepere, ca să Îl cunoaștem pe Cel adevărat; și noi suntem în Cel adevărat, în Fiul Său, Isus Hristos. El este adevăratul Dumnezeu și viață eternă.

1 Ioan 5.20

Noul Testament pe scurt (23) – 1 Ioan

Prima Epistolă a lui Ioan insistă asupra adevărului măreț cu privire la faptul că cel credincios are viața eternă, o viață care este însăși natura lui Dumnezeu și care a fost manifestată în mod perfect în Persoana binecuvântată a Fiului Său. Dacă dorim să învățăm așa cum trebuie caracteristicile ei, trebuie să o privim așa cum ea a strălucit în Domnul Isus pe pământ.

Două expresii importante ne oferă sumarul acestei naturi divine binecuvântate: „Dumnezeu este lumină“ (capitolul 1.5) și „Dumnezeu este dragoste“ (capitolul 4.8). Astfel, cele trei taine adânci ale naturii – viața, lumina și dragostea – devin simboluri ale unor taine spirituale infinit mai mari, dar care sunt cunoscute și savurate de credință în Persoana Fiului lui Dumnezeu.

Cuvântul „cunoaștere“ și derivatele lui apar frecvent în această carte, făcând ca adevărul prezentat în ea să fie o realitate absolută pentru inimile celor credincioși. Nu mai este nicio îndoială că Fiul lui Dumnezeu a venit și că le-a dat celor credincioși pricepere, nu numai în ce privește rânduielile și învățăturile, ci și în ce privește gloria personală a Celui care este adevărat. Citim de asemenea că suntem văzuți de Dumnezeu ca fiind „în El“ și vedem unitatea perfectă a Tatălui și a Fiului în această lucrare infinit de binecuvântată.

Cât de prețioasă este deci această carte, care ne oferă o siguranță perfectă cu privire la realitatea relației vitale în care se află copiii lui Dumnezeu! Ea de asemenea încurajează devotamentul și dragostea față de Dumnezeu, Tatăl nostru.

L. M. Grant

SĂMÂNȚA BUNĂ

Este unul care împrăștie și totuși crește; și este unul care oprește mai mult decât este drept, dar numai spre lipsă. Sufletul care binecuvântează va fi săturat și cel care udă pe alții va fi udat și el.

Proverbe 11.24,25

Moneda iubirii

Cine nu preferă doi lei în loc de unul? Oamenii, spunând că „banii nu aduc fericire, dar contribuie la fericire“, se lasă înlănțuiți de agonisirile lor, părăsesc îndatoririle elementare, pierd din vedere valorile morale și înăbușă strigătul cugetului. Credincioșii nu sunt nici ei feriți de o astfel de primejdie. De aceea Cuvântul ne pune în gardă în mod solemn cu privire la iubirea de bani. Bogățiile sunt nesigure (1 Timotei 6.17), răcesc afecțiunea (Luca 12.34) și împiedică rodirea (Marcu 4).

Sigismund, împăratul Austriei, a adus din Ungaria 24.000 de galbeni pe care îi ținea în dormitorul său. Noaptea nu a putut dormi. Dimineața l-a chemat pe generalul său și l-a rugat să ia banii și să-i împartă între ostași. Când a auzit strigătele de bucurie ale lor, s-a putut liniști în sfârșit și el. Ce binecuvântare de a avea un ochi binevoitor! A-i privi pe cei din jur cu un ochi altruist ne va împiedica să ne afundăm în dorința egoistă de a poseda. Suntem bogați atunci când iubim și suntem iubiți. A da dovadă de generozitate este un act de iubire față de Dumnezeu și față de ceilalți. Banii nu mai sunt o monedă de schimb, ci un mijloc de exprimare a iubirii. Bunurile noastre sunt proprietatea Domnului, nu a noastră. Să folosim bunurile pentru a înviora vieți. – Doamne, există o singură monedă care are valoare: iubirea! Nu mă lăsa să pun siguranța financiară înaintea iubirii! Ajută-mă să-mi folosesc banii iubindu-i pe cei săraci, pe cei care nu Te cunosc și pe credincioșii care sunt în nevoie!

Citirea Bibliei: Iov 19.21-20.29 · Fapte 12.1-11

SCRIPTURILE ÎN FIECARE ZI

de Jean Koechlin

2 Imparati 21:1-18

Ezechia fusese cel mai credincios dintre împăraţii de după David. Fiul său Manase va fi cel mai detestabil. „A făcut rău peste măsură în ochii Domnului“ (v. 6). Şi, la toate crimele lui, se adaugă responsabilitatea de a fi chiar fiul evlaviosului Ezechia, al celui care spusese mai îna­inte: „Tatăl va face cunoscut copiilor ade­vărul Tău“ (Isaia 38.19). Dacă la a­cest subiect nu ni s-ar fi dat decât acest singur capitol, am spune că un astfel de om este cu siguranţă pier­dut pentru totdeauna. Dar cartea 2 Cronici (33.12-13), care descrie sfârşitul istoriei lui Manase, ne învaţă că harul lui Dumnezeu a avut cel din urmă cuvânt.

Cine ar fi crezut vreodată că un astfel de om s-ar fi putut pocăi, ruga şi să fie iertat? Cu adevărat, gândurile lui Dumnezeu nu sunt gândurile noastre. Mântuirea noastră nu depinde de felul cum ne-am purtat, mai mult sau mai puţin respectabil. Ea este rezultatul harului neasemuit al Dumne­zeu­lui dragostei. Dar ceea ce am făcut înainte de con­vertire, sub orice formă am privi, trebuie să ve­dem ca dezgustător înaintea lui Dumnezeu. Apos­tolul Pavel s-a numit pe sine cel dintâi dintre păcătoşi, pentru că perse­cutase Adunarea. „Dar pentru aceasta mi s-a arătat îndu­rare“, adaugă el, „ca Isus Hristos să arate în mine, cel dintâi, toată înde­lunga Lui răbdare …“ (1 Timotei 1.16).

DEPĂȘEȘTE FRICA DE A-ȚI ÎMPĂRTĂȘI CREDINȚA! | Fundația S.E.E.R. România

„Pe oricine Mă va mărturisi înaintea oamenilor, îl voi mărturisi şi Eu înaintea Tatălui Meu, care este în ceruri.” (Matei 10:32)

Pentru a-ți împărtăși credința în mod eficient, trebuie să ai în vedere și aceste aspecte (ce pot deveni obstacole pe care trebuie să le depășești):

1) Trebuie să fii sigur de propria ta mântuire. Apostolul Ioan scria: „Cine crede în Fiul lui Dumnezeu are mărturisirea aceasta în el…” Adică, cine crede în Fiul lui Dumnezeu are mărturia în el însuși… Și mărturia este aceasta: „Dumnezeu ne-a dat viața veșnică, iar această viață este în Fiul Său… V-am scris aceste lucruri ca să ştiţi că voi, care credeţi în Numele Fiului lui Dumnezeu, aveţi viaţa veşnică.” (1 Ioan 5:10-11,13).

2) Trebuie să-ți depășești teama de respingere. Asta înseamnă să ajungi la rădăcina fricii tale, care este eul. Doar atunci când autoconservarea și interesul personal sunt răstignite, Îl poți face cunoscut pe Hristos fără teamă. Domnul Isus a spus: „Cine Mă primeşte pe Mine primeşte pe Cel ce M-a trimis pe Mine.” (Ioan 13:20). Treci peste tine! Dacă cineva te respinge, s-ar putea să-ți știrbești prestigiul. Dar dacă-L respinge pe Isus, își va pierde sufletul – pe veci!

3) Trebuie să-ți folosești înțelepciunea în împărtășirea Evangheliei. Biblia spune: „Cel înţelept câştigă suflete.” (Proverbele 11:30). Dumnezeu poate lucra la ambele capete ale comunicării. El poate pregăti inima ascultătorului tău astfel încât acesta să fie deschis la ce ai de spus, și tot El îți va da cu siguranță cuvintele potrivite și abordarea potrivită pentru a-i vorbi. Domnul Isus a spus: „Mângâietorul, adică Duhul Sfânt, pe care-L va trimite Tatăl în Numele Meu, vă va învăţa toate lucrurile şi vă va aduce aminte de tot ce v-am spus Eu.” (Ioan 14:26).

Așadar, de azi – împărtășește-ți credința fără frică!

Posted in Romanian devotionals and tagged , , , , | Lasă un comentariu
30 iul. 2025

30 Iulie 2025

DOMNUL ESTE APROAPE

De aceea, trebuie să luăm aminte cu atât mai mult la cele auzite, ca să nu alunecăm alături.

Evrei 2.1

Atenționări în Epistola către Evrei (1) – Să nu alunecăm

Toate cărțile Bibliei sunt importante, însă unele dintre ele au o semnificație aparte. De exemplu, Epistola către Romani ne întemeiază în adevărul evangheliei. Am putea spune că ea a fost scrisă pentru picioarele noastre, prezentându-ne lucrarea lui Hristos și oferindu-ne o poziție în care să stăm neclintiți. Epistola către Evrei este complementară celei către Romani, fiind scrisă pentru inimile noastre, prin prezentarea Persoanei lui Hristos, atrăgându-ne astfel către El.

Destinatarii ei au fost iudeii credincioși care răbdaseră deja „o mare luptă de suferințe“ (capitolul 10.32). Unii dintre ei erau însă atât de descurajați, încât se gândeau să se întoarcă la tradițiile din trecut. Prin urmare, scriitorul epistolei le îndreaptă ochii către superioritatea lui Hristos. Acesta este întotdeauna felul de a-i întări pe creștinii care șovăie. De asemenea, din loc în loc în cuprinsul epistolei, găsim cel puțin cinci pasaje de atenționare, pasaje care n-au nicio intenție de a-i face pe creștini să se îndoiască, ci de a-i îndemna să-și facă „chemarea și alegerea sigure“ (2 Petru 1.10).

Evrei 1 ne oferă o prezentare minunată a gloriilor supreme ale lui Hristos. El este Creatorul și Susținătorul, Moștenitorul tuturor lucrurilor, strălucirea gloriei lui Dumnezeu și reprezentarea exactă a caracterului Său. El este deasupra tuturor profeților și cu mult superior îngerilor. Sunt folosite șapte pasaje din Vechiul Testament pentru a detalia dumnezeirea și gloria Lui. El este dincolo de orice comparație!

Apoi avem expresia solemnă „de aceea“. După ce Persoana Domnului ne-a fost prezentată, trebuie să luăm bine seama la orice adevăr cu privire la El. Trebuie să luăm seama să nu alunecăm alături; iată un îndemn vrednic de toată atenția noastră. Dacă inimile noastre nu sunt atașate de Hristos, foarte curând vom aluneca și ne vom depărta de El.

S. Campbell

SĂMÂNȚA BUNĂ

Eu pentru aceasta M-am născut și pentru aceasta am venit în lume, ca să mărturisesc pentru adevăr.

Ioan 18.37

Cel mai nedrept proces din istoria omenirii

Versetul de astăzi cuprinde declarația dată de Acuzat în procesul care a devenit cel mai nedrept din istoria omenirii. Isus Hristos, un Om extrem de modest, Se afla înaintea guvernatorului roman Pilat. Acuzația adusă împotriva Lui a fost menită să creeze impresia că El era un dușman al statului. Prin urmare, guvernatorul a trebuit să examineze cauza. Interogatoriul însă a decurs în mod ciudat: acuzațiile nu au putut fi susținute deloc. Judecătorul suprem al țării a stabilit că Isus era nevinovat. Cu toate acestea, El a fost condamnat la moarte. În cursul investigațiilor a fost abordată problema „adevărului“. Isus Hristos a susținut că El venise în lume pentru a îndeplini o misiune specială. Poate cineva să facă o astfel de afirmație? Ce a vrut El să spună prin aceasta? El este Fiul etern al lui Dumnezeu, trimis în lume cu scopul de a mărturisi adevărul – și nu doar în acel moment, în fața lui Pilat, ci întotdeauna și în toate lucrurile. Hristos este martorul desăvârșit al adevărului: al adevărului despre Sine, despre misiunea Sa, despre omenire, despre rai și iad, despre Dumnezeu și despre cerințele Sale drepte față de noi toți. Într-un cuvânt, El este Însuși Dumnezeu, care S-a arătat ca Om. Prin Persoana Sa și prin cuvintele Sale, El, care este adevărul, a adus lumina adevărată asupra tuturor lucrurilor. Pilat a respins afirmația lui Isus, replicând retoric: „Ce este adevărul?“. Pe el nu-l interesa răspunsul la această întrebare. Cu toate acestea, va veni pentru toată lumea ziua în care, pur și simplu, adevărul lui Dumnezeu nu va putea fi ocolit!

Citirea Bibliei: Iov 8.1-22 · Fapte 7.51-60

SCRIPTURILE ÎN FIECARE ZI

de Jean Koechlin

2 Imparati 15:1-22

Azaria (sau Ozia), despre care 2 Cronici 26 ne oferă informaţii detaliate, a sfârşit trist, după o domnie de cincizeci şi doi de ani. Avusese un început bun. La fel se întâmplase mai înainte şi cu tatăl şi cu bunicul său. Să ne amintim că un început bun în viaţa creştină nu ne garantează o viaţă fericită până la sfârşit. Să nu ne sprijinim niciodată pe credincioşia noastră  trecută sau prezentă, ci pe Domnul, care singur poate să ne păzească de orice cădere (Iuda 24).

În timpul acestei vieţi lungi a lui Azaria, la tronul lui Israel urcă, rând pe rând, Zaharia (al patrulea şi ultimul descendent al lui Iehu), apoi Şalum, Menahem, Pecahia şi Pecah. „A făcut ce este rău, … nu s-a depărtat de păcatele lui Ieroboam …“ consti­tuie refrenul trist care rezumă aceste domnii succesive. Este puţin important cât a reţinut istoria lumii despre ei; ceea ce contează pentru întrea­ga viaţă a unui om, inclusiv pentru a mea şi a ta, este aprecierea divină. „Şi-au pus împăraţi, dar nu prin Mine“ (Osea 8.4). Este un fapt solemn să ve­dem, în această perioadă finală a istoriei împărăţiei lui Israel, cum Domnul, obosit de atâta necredincioşie, Îşi abandonează poporul, lăsându-l singur (Osea 4.17).

CÂNTĂRI DE IZBĂVIRE (4) | Fundația S.E.E.R. România

„Veniţi cu veselie înaintea Lui!” (Psalmul 100:2)

Psalmistul a scris: „Veniţi cu veselie înaintea Lui!… Intraţi cu laude pe porţile Lui, intraţi cu cântări în curţile Lui! Lăudaţi-L şi binecuvântaţi-I Numele!” (Psalmul 100:2,4) Când te apropii de un rege, este necesar să respecți un anumit protocol. Iar împăratul David ne oferă protocolul necesar pentru a veni în prezența Regelui Regilor: „Intraţi cu laude pe porţile Lui, intraţi cu cântări în curţile Lui”. Întrebare: Oare aceasta este și experiența ta personală în biserică? Sau stai ca un spectator în timp ce cântăreții, echipa de laudă și închinare, corul sau restul adunării cântă?! Sau, mai mult, comentezi că n-au cântat bine? Cu toții suntem chemați să „intrăm” în laudă! Închinarea nu este ceva ce doar auzi cu urechile; o exprimi cu buzele – și cu inima! Dacă nu reușești să faci asta, conexiunea cu Dumnezeu nu este realizată. Tu, personal, trebuie să te închini lui Dumnezeu! Și indiferent cât de înzestrat și de talentat poate fi cineva, nimeni nu poate face asta în locul tău. S-ar putea să spui: „Uneori nu am starea necesară să-L laud pe Dumnezeu!” Dar Biblia spune: „Prin El (Isus), să aducem totdeauna lui Dumnezeu o jertfă de laudă, adică rodul buzelor care mărturisesc Numele Lui.” (Evrei 13:15). Dumnezeu vrea o laudă jertfitoare. Ce înseamnă asta? Să-L lauzi pe Dumnezeu și atunci când nu ai chef s-o faci. Laudă-L atunci când treci prin perioade grele. Laudă-L atunci când, omenește vorbind, nu te poți gândi la niciun lucru pentru care să-L lauzi pe Dumnezeu. În fața lui Dumnezeu, lauda care costă este lauda care contează! Așa că, spune și tu împreună cu David, care iată cum începe Psalmul 34: „Voi binecuvânta pe Domnul în orice vreme; lauda Lui va fi totdeauna în gura mea.” Așa să ne ajute Dumnezeu!

Posted in Romanian devotionals and tagged , , , , | Lasă un comentariu
26 iul. 2025

26 Iulie 2025

DOMNUL ESTE APROAPE

Semănătorul a ieșit să-și semene sămânța.

Luca 8.5

Fie în timpul slujbei Sale (Marcu 2.2), fie în mijlocul încercărilor Sale (Matei 4.1-10), fie ca Cel înviat dintre cei morți (Luca 24.27), întotdeauna Domnul a atribuit cea mai mare valoare Cuvântului. Ceea ce oamenii trebuie să audă în orice timp și în orice împrejurare este Cuvântul lui Dumnezeu. Dar oamenii încearcă să introducă mereu alte lucruri. Inima omenească tânjește după ceva nou, după ceva care să stimuleze simțurile, după ceva spectaculos. Un exemplu în acest sens este omul bogat din Hades care avea o rugăminte cu privire la frații săi de pe pământ: învierea senzațională a lui Lazăr îi va determina să se pocăiască. Dar cât de remarcabil este răspunsul lui Avraam! „Au pe Moise și pe profeți; să asculte de ei“ (Luca 16.27-31).

Care este astăzi situația noastră? Ce le vorbim noi oamenilor, indiferent că sunt necredincioși sau credincioși? Spunem și noi doar ceea ce este scris? Să ne gândim că sămânța nașterii din nou este Cuvântul lui Dumnezeu, numai acest Cuvânt (Iacov 1.18; 1 Petru 1.23). Să folosim această sămânță, să vorbim „toate cuvintele Vieții acesteia“ (Fapte 5.20) și să nu ne bizuim pe înțelepciunea omenească și pe oratorie sau pe orice altă lucrare omenească!

Pavel nu a pierdut niciodată din vedere scopul vestirii evangheliei și a căii lui Dumnezeu și niciodată nu a „făcut zadarnică crucea lui Hristos“ prin ingrediente omenești. Și ce a poruncit el, la sfârșitul vieții sale, copilului său credincios, Timotei, având înaintea ochilor „ultimele zile“ și „timpurile grele“? I-a recomandat oare să cugete la metode noi și eficiente pentru răspândirea evangheliei, pentru că oamenii își vor întoarce urechea de la adevăr și se vor abate spre basme? De mii de ori, nu! L-a îndemnat cu seriozitate „înaintea lui Dumnezeu și a lui Hristos Isus, care îi va judeca pe cei vii și pe cei morți“, să vestească Cuvântul (2 Timotei 4.1-4).

Drept urmare, dragi prieteni, să ne întoarcem la început, atât în ce privește conținutul predicii, cât și modul de vestire! Să ținem în fața ochilor noștri exemplul pe care ni l-a dat Domnul: El a semănat sămânța bună a Cuvântului lui Dumnezeu!

C. Briem

SĂMÂNȚA BUNĂ

Cel plătit fuge, pentru că este plătit și nu-i pasă de oi. Eu sunt Păstorul cel bun și le cunosc pe ale Mele și sunt cunoscut de ale Mele, așa cum Tatăl Mă cunoaște pe Mine și Eu Îl cunosc pe Tatăl; și Îmi dau viața pentru oi. Și am alte oi, care nu sunt din staulul acesta; și pe acelea trebuie să le aduc, și vor auzi glasul Meu; și va fi o singură turmă, un singur păstor.

Ioan 10.13-16

O singură turmă, un singur păstor

Păstorul cel bun nu este decât Unul: Isus Hristos, Fiul lui Dumnezeu. El are „oile“ pe inimă, spre deosebire de oricine lucrează pentru a fi plătit, care nu se preocupă de oi.

Nu este oare o ușurare și totodată o mângâiere faptul că Păstorul ne cunoaște foarte bine toate nevoile, slăbiciunile și chiar înclinațiile de a ne rătăci? Marea Lui iubire pentru noi L-a făcut să-Și dea viața. Și „oile“, la rândul lor, Îl cunosc pe Păstor, cunosc perfecțiunea Lui, înțelepciunea, puterea și iubirea Lui.

Să remarcăm comparația: Păstorul și ai Săi se cunosc unul pe altul așa cum Se cunosc Persoanele Dumnezeirii, Tatăl și Fiul. Cine și-ar fi putut imagina așa ceva? Aceasta arată că între credincioși și Domnul lor există o relație intimă.

În afară de turma evreiască, mai sunt și alte oi: cei dintre națiuni, care au auzit și ei vocea Păstorului și care au crezut evanghelia. În ochii păstorului, ei nu țin de alt staul. Oi care sunt ținute laolaltă prin limitări exterioare vedem în Vechiul Testament, dar oile care sunt ținute laolaltă prin farmecul și atracția Păstorului sunt adevărata creștinătate.

Citirea Bibliei: Iov 4.1-21 · Fapte 6.1-15

SCRIPTURILE ÎN FIECARE ZI

de Jean Koechlin

2 Imparati 12:17-21; 13:1-9

Hazael, împăratul Siriei, s-a suit împotriva Ieru­sa­li­mului. Dar ce face Ioas, în loc să conteze pe Domnul? El acţi­onează precum altădată Asa, la sfârşitul domniei, când Baeşa se suise împotriva lui (1 Împăraţi 15.17, 18). Aban­­donând toate obiectele sfinte consacrate de înain­taşii săi şi de sine însuşi la începutul domniei, el le dă în mâna împăratului Siriei. Vai, cât de mulţi au imi­tat exem­plul acestui sărman împărat! La începu­tul vieţii lor creşti­ne au făcut cu bucurie sacrificii pentru Domnul. Au con­sa­­crat sau au pus deo­par­te una şi alta, pentru serviciul Dom­nului. Apoi a intervenit împotrivirea lumii şi, nefiind gata să-i facă faţă prin credinţă, au preferat să arunce totul peste bord. Exact ceea ce dorea şi Vrăjmaşul! De atunci încolo i-a lăsat în pace. Da, dar cu ce preţ!

Viaţa sărmanului Ioas, începută bine, sfârşeşte tragic. Este ucis de propriii sluji­tori. Amaţia domneşte în locul său, în timp ce, în Israel, Ioahaz îl înlocuieşte pe Iehu. Ioahaz este un împărat rău, dar este deschisă o paranteză (versetele 4-6) în care se manifestă cu strălucire tot harul lui Dumnezeu. Domnul dăruieşte poporului Său un sal­va­tor (compară cu Isaia 19.20). Cu cât mai măreţ este însă Mân­tu­itorul de care ne-a făcut parte nouă (Luca 2.11)!

IUBEȘTE-L PE DUMNEZEU CU TOATĂ PUTEREA TA!

„Să iubeşti pe Domnul Dumnezeul tău… cu toată puterea ta.” (Marcu 12:30)

Ce înseamnă să-L iubești pe Dumnezeu cu toată puterea ta? Un pastor a oferit următorul răspuns: „Înseamnă să cheltuiești cantități uriașe de energie pentru cauzele Împărăției. Înseamnă sânge, sudoare și lacrimi. Înseamnă slujire și sacrificiu. Înseamnă străduință. Energia poate fi cea mai puțin apreciată dimensiune a iubirii, pentru că este cea mai puțin sentimentală, iar modul în care ne investim energia ne dezvăluie adevăratele priorități. Ea dezvăluie cât de mult iubim pe cineva; în acest caz, pe Dumnezeu!

Creștinismul nu a fost niciodată menit să fie un substantiv. Iar atunci când îl transformăm într-un substantiv, devine un obstacol! Creștinismul a fost întotdeauna menit să fie un verb. Trebuie să ne supunem îndemnurilor Duhului Sfânt. Trebuie să profităm de orice ocazie de a sluji. La sfârșitul zilei, Dumnezeu nu va spune: „Bine zis, rob bun și credincios!”, ci „Bine făcut/lucrat, rob bun și credincios!” (vezi Matei 25:14-30) Nimic nu este mai satisfăcător decât să arzi calorii pentru o cauză regală. Orice alt lucru care nu ne solicită toată puterea, pentru planul lui Dumnezeu, este în cel mai bun caz plictisitor, și în cel mai rău caz dovadă de fățărnicie.

Atât de mulți creștini sunt atât de plictisiți, și așa de frustrați de diferența dintre teologia lor și realitate. Modalitatea de a reduce acest decalaj și de a experimenta din nou acea senzație sfântă de adrenalină este să transpiri slujindu-i pe alții! Poate fi un lucru simplu: să stai cu un copil al mamei văduve care are nevoie de o ieșire în oraș, să slujești într-o lucrare din biserica locală sau să faci voluntariat într-un azil sau într-un penitenciar!

Nu contează dacă e un lucru mare sau mic, fiecare calorie arsă pentru o cauză regală, generează o dobândă mai mare pentru eternitate. Și va umple golul din sufletul tău cu bucurie sfântă!” Dacă vrei ca de azi acestea să devină realitate și-n viața ta, iubește-L pe Dumnezeu cu toată puterea ta!

Posted in Romanian devotionals and tagged , , , , | Lasă un comentariu

Navigare în articole

← Older Entries
Newer Entries →