Mana Zilnica

Mana Zilnica

Archive for the tag “dumnezeu”

25 sept. 2025

25 Septembrie 2025

DOMNUL ESTE APROAPE

Ascultă, te rog, de glasul Domnului în ceea ce-ți spun și-ți va fi bine și sufletul tău va trăi.

Ieremia 38.20

Lecții din viața lui Zedechia (2) – Frica de om este o cursă

În timpul scurt în care caldeenii s-au depărtat de Ierusalim, Ieremia fusese acuzat pe nedrept că voia să se predea acestora și fusese aruncat în închisoare. Nu după mult timp, asediul a fost reluat și, cu puțin înainte ca cetatea să fie cucerită, Zedechia l-a chemat pe Ieremia pentru a auzi cuvântul Domnului. El a primit prin profet un mesaj puternic, clar și personal: dacă se preda, avea să-i fie bine. Din nefericire, lui Zedechia i-a fost teamă că avea să fie batjocorit de iudeii care deja se predaseră caldeenilor. Deși a fost cu siguranță cercetat de cuvintele lui Ieremia și ar fi fost înclinat să se predea, n-a avut totuși tăria să facă ceea ce trebuia, în ciuda faptului că Ieremia l-a asigurat că totul avea să fie bine dacă asculta de cuvântul Domnului (Ieremia 38.20). Ieremia l-a avertizat că, în caz contrar, avea să ajungă să i se spună: „Prietenii tăi de aproape te-au înșelat și te-au învins“ (versetul 22). Da, cei care îi erau aproape, prietenii și sfătuitorii săi, erau cei care îl cârmuiau cu adevărat pe Zedechia, fiindcă acesta se temea de oameni. Și ce pierdere a suferit din cauza aceasta! Fără să mai aibă puterea să decidă să facă ceea ce era bine, i s-a întâmplat chiar lucrul de care se temea: împăratul Babilonului „i-a scos ochii lui Zedechia și l-a legat cu două lanțuri de aramă, […] l-a dus la Babilon și l-a pus în închisoare până în ziua morții lui“ (Ieremia 52.11).

Sunt și astăzi mulți care, din cauză că se tem de oameni, nu vor să se întoarcă la Hristos și să fie mântuiți și de aceea, în cele din urmă, își vor pierde viața la care au ținut atât de mult. „Frica de om întinde o cursă, dar cine își pune încrederea în Domnul este apărat“ (Proverbe 29.25). Cuvântul lui Dumnezeu rămâne întotdeauna adevărat, iar Dumnezeu rămâne credincios Cuvântului Său. Să avem grijă și noi, cei care am crezut în Domnul, să nu cădem în cursa fricii de oameni, ci să fim credincioși Cuvântului lui Dumnezeu și să umblăm potrivit lui. În aceasta constă siguranța noastră.

A. Leclerc

SĂMÂNȚA BUNĂ

Voi, care nu cunoașteți ce va fi mâine (pentru că ce este viața voastră? Este doar un abur, care se arată pentru puțin și apoi dispare).

Dumnezeu ne-a dat viață eternă și această viață este în Fiul Său.

Iacov 4.14; 1 Ioan 5.11

Să combatem îmbătrânirea

Oamenii încearcă din răsputeri să combată îmbătrânirea. Din dorința din ce în ce mai aprinsă de a rămâne tineri, de a trăi mai mult, oameni de știință, terapeuți și oameni de afaceri își unesc eforturile în a găsi modalități de a încetini procesul de îmbătrânire ce duce la moarte.

Ei uită însă lucrul esențial, că doar Dumnezeu este Stăpânul vieții noastre. El este Cel care determină durata ei. „La Tine este izvorul vieții“ (Psalmul 36.9). „În El [Dumnezeu] trăim și ne mișcăm și suntem“ (Fapte 17.28). Să luăm aminte la Cuvântul lui Dumnezeu! Promisiunile și avertismentele Sale ne încearcă. Doar El ne spune cum putem avea viață eternă. Dumnezeu o dăruiește oricui de pe pământ care crede că Hristos a murit pentru păcatele lui.

Câți ani de efort omenesc ai petrecut, sperând să îți prelungești viața? Și ce va urma după aceea? „Oamenilor le este rânduit să moară o singură dată, iar după aceea vine judecata“ (Evrei 9.27). Scopul nostru nu este să te facem să te temi de moarte, cu toate că aceasta e o realitate, ci să îți spunem ce a zis Isus în legătură cu moartea: „Eu sunt învierea și viața; cine crede în Mine, chiar dacă va muri, va trăi; și oricine trăiește și crede în Mine nicidecum nu va muri, niciodată. Crezi aceasta?“ (Ioan 11.25,26).

Citirea Bibliei: Isaia 23.1-24.13 · Fapte 27.27-44

SCRIPTURILE ÎN FIECARE ZI

de Jean Koechlin

2 Cronici 3:1-17

Cronicile prezintă construcţia Templu­lui dintr-un unghi diferit faţă de cartea Împăraţilor. Aceasta din urmă o vedea înainte de toate ca lo­cul prezenţei lui Dumnezeu în mijlocul poporului Său. Cartea noastră urmează să ne‑o arate mai degrabă ca fiind locul unde închinătorul este pri­mit să-L întâlnească pe Dumnezeul său. Temelia Ca­sei este stabilită pe acel Munte, Moria, unde harul lui Dum­nezeu suspendase judecata şi consumase arderea-de-tot.

Cât priveşte Biserica, ştim, din declaraţia lui Petru şi din răspunsul Domnului Isus, pe ce stâncă este zidită: „Tu eşti Hristosul, Fiul Dumne­zeului celui viu“ (Matei 16.16, 18).

Solomon construieşte succesiv porticul, casa pro­priu‑zi­să şi locul preasfânt. Apoi confecţionează cei doi heruvimi mari, perdeaua şi cele două coloane, Iachin şi Boaz. Înălţimea extraordinară a porticului nu este men­ţio­na­tă decât aici: o sută douăzeci de coţi, adică de patru ori înăl­ţimea casei. Nu este aceasta o ilustrare a Psalmului 24, care repetă v.7 în v.9, spunând: „Porţi, ridicaţi-vă capetele! Şi ridicaţi-vă, porţi ale eternităţii, şi va intra Împăratul gloriei“? Pentru o Persoană de o asemenea grandoare, ce poar­tă s-ar potrivi?

O MISIUNE DE ÎNDEPLINIT | Fundația S.E.E.R. România

„El ne-a făcut, ai Lui suntem: noi suntem poporul Lui și turma pășunii Lui.” (Psalmul 100:3)

Dumnezeu te-a creat și tu ai o misiune de îndeplinit. Misiunea pe care ți-a dat-o Dumnezeu în viață aduce cu ea trei lucruri:

1) Un plan. Biblia spune: „Am fost zidiţi în Hristos Isus pentru faptele bune pe care le-a pregătit Dumnezeu mai dinainte ca să umblăm în ele.” (Efeseni 2:10) Pe măsură ce petreci timp cu Domnul în rugăciune, El îți va dezvălui planul Său… și o va face pas cu pas! Ai putea spune: „Dar dacă fac o greșeală? Dacă mă împiedic?” David spune: „Domnul întăreşte paşii omului când Îi place calea lui; dacă se întâmplă să cadă, nu este doborât de tot, căci Domnul îl apucă de mână.” (Psalmul 37:23-24).

2) Un interval de timp. Nu numai că Dumnezeu are un plan personal pentru tine, dar El programează anumite lucruri care trebuie să aibă loc în viața ta la anumite momente. „Căci este vremea să te înduri de el, a venit vremea hotărâtă pentru el.” (Psalmul 102:13) De aceea, trebuie să rămâi în pas cu Dumnezeu, și sincronizat cu ritmul Duhului Sfânt care trăiește în tine.

3) Victorie în ciuda șanselor și a împotrivirilor. De unde știm? Din Biblie. Ioan scrie că „oricine este născut din Dumnezeu biruieşte lumea; şi ceea ce câştigă biruinţă asupra lumii este credinţa noastră.” (1 Ioan 5:4) Așa că păstrează-ți credința puternică și continuă să te încrezi în Dumnezeu!

Poate vei spune: „Dar împrejurările nu par prea favorabile!” Dumnezeu controlează circumstanțele în care te afli. El a făcut ca soarele să stea pe loc ca să-i ofere lui Iosua timp suplimentar pentru a câștiga bătălia împotriva dușmanilor săi… așa că El poate modifica și circumstanțele în care te afli, pentru binele tău și gloria Lui!

Posted in Romanian devotionals and tagged , , , , | Lasă un comentariu
23 sept. 2025

23 Septembrie 2025

DOMNUL ESTE APROAPE

Plugarii au arat pe spatele meu, au tras brazdele lor lungi.

Psalmul 129.3

Această descriere a suferinței din versetul de mai sus este nespus de sugestivă. Plugarii sunt aici executorii sentinței unui tribunal, iar pedeapsa constă în biciuirea spatelui celui condamnat.

Domnul nostru a suferit în mod literal această pedeapsă cumplită. Pilat încercase în zadar să-I schimbe locul cu Baraba, însă nu avusese curajul să se împotrivească strigătelor iudeilor: „Răstignește-L!“. Declarația lui publică, „Eu sunt nevinovat de sângele acestui Om drept“, nu a împiedicat cu nimic sentința nedreaptă.

Pilat a poruncit ca Isus să fie biciuit. Soldații romani au fost plugarii care „au tras brazdele lor lungi“ pe spatele Domnului. El a îngăduit să I se întâmple acest lucru și n-a încercat să scape de o asemenea suferință. Ea a fost parte din chinurile prin care a trebuit să treacă, parte din voia lui Dumnezeu pe care venise s-o împlinească.

Însă, în afară de această semnificație cu privire la Domnul, acest psalm are aplicație la istoria poporului Israel. Într-un fel, acest popor a fost asuprit din tinerețea lui (versetele 1 și 2) și a suferit brazdele trase de vrăjmași pe spatele lui. Imaginea folosită aici este instructivă: brazdele sunt trase în vederea semănatului și, în cele din urmă, în vederea secerișului.

Suferințele pe care Dumnezeu le îngăduie în viața celor ai Săi nu sunt în zadar. Prin ele, Dumnezeu pregătește un rod viitor. În viața Domnului Isus, acest rod a fost deplin. În viața lui Israel, rodul este încă viitor, însă este unul sigur. Cum stau lucrurile cu viața noastră? Prin „brazdele lungi“, capacitatea noastră de a suferi și răbdarea noastră sunt puse la grea încercare, însă poate că această perspectivă ne va ajuta: experiențele prin care trecem sunt necesare în ochii lui Dumnezeu, iar ele nu vor fi în zadar.

F. Ulrich

SĂMÂNȚA BUNĂ

Și El va șterge orice lacrimă din ochii lor; și moarte nu va mai fi, nici întristare, nici strigăt, nici chin nu va mai fi.

Apocalipsa 21.4

“El va șterge orice lacrimă din ochii lor“

Este atât de multă suferință în lume, pe care oamenii și-o pricinuiesc unii altora, prin războaie, crime, dispute. Asta îi face pe mulți să se întrebe de ce îngăduie Dumnezeu așa ceva. De ce nu intervine El? Se uită El doar cu dezinteres? Dacă deschidem Biblia, vedem că Dumnezeu vine în ajutorul celor în suferință. El îi tratează cu seriozitate. El aude strigătele lor. E adevărat, El nu pune imediat capăt fiecărei situații dificile, dar îi ajută pe toți cei care se încred în El. „Ochii Domnului privesc spre cei drepți și urechile Lui sunt deschise la strigătul lor“ (Psalmul 34.15).

Bineînțeles că Dumnezeu ar putea să intervină și să îi pedepsească pe cei care cauzează suferință și necazuri. Însă El nu face aceasta, pentru că este plin de har și răbdător – chiar și cu mine și cu tine. Trebuie să recunoaștem că am acționat greșit față de alți oameni. Suntem conștienți de invidia, resentimentele și ura hrănite față de aproapele. Suntem deci cu toții vinovați înaintea lui Dumnezeu și a oamenilor. Este un singur mod în care ne putem debarasa de această povară. Isus Hristos, Fiul lui Dumnezeu, a plătit datoria vinei noastre cu propria Lui viață la cruce. Noi trebuie să credem că El a purtat pedeapsa divină care ni se cuvenea. Dacă ne încredințăm Lui, mărturisindu-ne păcatele, vom începe o nouă viață, care va continua în cer. Când vom fi acolo, acasă, pentru toată veșnicia, nu va mai fi durere sau întristare sau necaz, de niciun fel.

Citirea Bibliei: Isaia 20.1-21.17 · Fapte 27.1-13

SCRIPTURILE ÎN FIECARE ZI

de Jean Koechlin

2 Cronici 2:1-10

Relaţiile dintre Hiram, împărat al Tirului, şi Solomon prefigurează relaţiile pe care Israel le va avea cu toate naţiunile pământului în perioada împărăţiei de o mie de ani. Atunci „pământul va fi plin de cunoştinţa Dom­nului, aşa cum apele acope­ră marea. Şi va fi aşa în ziua aceea: rădăcina lui Isai va sta steag al popoarelor; naţiunile o vor căuta şi locul Său de odihnă va fi glorios“ (Isaia 11.9-10). Hiram Îl binecuvântează pe Domnul care a făcut cerurile şi pământul (v.12).

Pe lângă tot ceea ce strânsese în dragostea lui pentru casa lui Dumnezeu, David pregătise şi muncitori care să împlinească lucrarea (sf. v. 7; vezi şi 1 Cronici 22.15-16). La fel este cu lucrarea Domnului astăzi. Lui Îi sunt nece­sari lucrători pregătiţi cu multă atenţie în vede­rea oricărei lucrări pentru El. Angaja­rea prea devreme într-o lucrare poate duce la un serviciu prost îndeplinit. Dumnezeu, Cel care a pregă­tit lucrările, tot El a şi chemat, apoi a instruit lucrători pentru a le face. Efeseni 2.10 ne reamin­teşte c㠄suntem lucrarea Sa, creaţi în Hristos Isus pentru fapte bune, pe care Dumne­zeu le-a pregătit dinainte, ca să umblăm în ele“.

SECRETUL RODNICIEI PERPETUE | Fundația S.E.E.R. România

„Cine rămâne în Mine şi în cine rămân Eu aduce multă roadă…” (Ioan 15:5)

Dacă slujirea Domnului este un lucru stresant pentru tine, citește ce a spus Domnul Isus: „Rămâneţi în Mine, şi Eu voi rămâne în voi. După cum mlădiţa nu poate aduce rod de la sine, dacă nu rămâne în viţă, tot aşa nici voi nu puteţi aduce rod dacă nu rămâneţi în Mine. Eu sunt Viţa, voi sunteţi mlădiţele. Cine rămâne în Mine şi în cine rămân Eu aduce multă roadă, căci despărţiţi de Mine, nu puteţi face nimic.” (Ioan 15:4-5).

Strugurii dintr-o viță de vie par o imagine a creșterii fără efort. Într-o zi, când marele misionar J. Hudson Taylor se simțea suprasolicitat și îngrijorat, a citit o scrisoare de la un prieten care găsise secretul rămânerii în Hristos. Scrisoarea l-a mișcat profund pe Taylor și și-a dat seama că unirea și umblarea sa cu Hristos ar trebui să-i producă bucurie și împlinire, nu griji și stres. La scurt timp după aceea, Taylor i-a scris surorii sale: „În ce privește munca mea, nu a fost niciodată atât de abundentă și de dificilă: dar greutatea și tensiunea au dispărut acum. Ultima lună a fost, probabil, cea mai fericită din viața mea; și tânjesc să-ți spun puțin din ce a făcut Domnul pentru sufletul meu…

M-am uitat la Isus și am văzut că El a spus: „Cu niciun chip nu te voi părăsi, niciodată!” Aici este odihna! Nu a promis El că va rămâne cu mine? Pe măsură ce mă gândeam la Viță și la mlădițe, ce lumină a revărsat Duhul binecuvântat în sufletul meu!”

Așadar, dacă vrei să ai o rodnicie perpetuă, rămâi în Hristos… și spune această rugăciune: „Doamne, în loc să mă străduiesc să văd cât de multe pot face pentru Tine, voi rămâne în Tine și voi vedea cât de mult ai făcut și poți face Tu prin mine!” Iată o rugăciune la care Dumnezeu va răspunde!

Posted in Romanian devotionals and tagged , , , , | Lasă un comentariu
08 sept. 2025

8 Septembrie 2025

DOMNUL ESTE APROAPE

Mulțimea amestecată care era printre ei a poftit; și chiar și fiii lui Israel au plâns din nou și au zis: „Cine ne va da carne să mâncăm? Ne amintim de peștele pe care-l mâncam în Egipt pe nimic, de castraveți și de pepeni și de praji și de cepe și de usturoi; și acum ni s-a uscat sufletul: nu este nimic, decât mana aceasta înaintea ochilor noștri“.

Numeri 11.4-6

Punem astfel de întrebări și cu privire la noi înșine? Găsim noi întotdeauna că mana noastră cerească este suficientă pentru noi? Îi auzim câteodată pe unii creștini întrebând ce rău este în cutare sau cutare lucru sau plăcere lumească. Ba mai mult, auzim de pe buzele unor persoane creștine cu multe pretenții cuvintele următoare: «Cum ne vom umple tot timpul? Nu putem să ne gândim întotdeauna la Hristos și la lucrurile cerești. Trebuie să ne recreăm cumva». Nu sunt aceste cuvinte similare cumva cu cele ale lui Israel din Numeri 11? Ba da! Și, cum sunt cuvintele, așa sunt și acțiunile. Astfel de persoane fac dovada că Hristos nu este de ajuns pentru inimă, prin faptul că doresc să se preocupe de alte lucruri. Cât de des, de exemplu, zace Biblia neglijată ore întregi, în timp ce literatura lipsită de valoare a acestei lumi este devorată cu lăcomie! Ce mesaj ne transmit ziarul foarte răsfoit și Biblia acoperită de praf? Nu dau ele mărturie despre ceva? Nu înseamnă acest lucru disprețuirea manei și dorința acerbă după „praz“ și după „ceapă“?

Hrana Egiptului nu poate sătura natura cea nouă, iar întrebarea importantă care se pune este aceasta: ce fire dorim să hrănim – pe cea nouă, sau pe cea veche? Este clar că natura divină nu se poate hrăni cu cititul ziarelor, cu cântecele deșarte și cu literatura ușuratică. Prin urmare, dacă ne preocupăm cu astfel de lucruri, în oricare măsură, sufletul nostru se va veșteji.

Domnul să ne dea harul să ne gândim serios la aceste lucruri! Umblarea noastră să fie prin Duhul, astfel încât Hristos să constituie întotdeauna partea atotsatisfăcătoare a inimilor noastre.

C. H. Mackintosh

SĂMÂNȚA BUNĂ

Tu ești un Dumnezeu al iertării, milos și îndurător, încet la mânie și plin de bunătate.

Neemia 9.17

Un Dumnezeu iertător

Un tânăr l-a acuzat pe un creștin bătrân cu aceste vorbe: „Ce te face să afirmi despre creștinism că este adevărul absolut? Nu cred că pentru Dumnezeu contează dacă cineva este musulman, budist sau creștin“.

Credinciosul a ascultat cu răbdare și apoi i-a spus: „Întrebarea ta a primit răspuns acum aproape 3.000 de ani prin profetul Mica: «Cine este Dumnezeu asemenea Ție, care iartă nelegiuirea și trece cu vederea fărădelegea? … Tu vei arunca toate păcatele lor în adâncurile mării» (Mica 7.18,19). Iertarea păcatelor este propovăduită doar în Biblie. Acolo citim că Isus Hristos «ne-a spălat de păcatele noastre în sângele Său» (Apocalipsa 1.5). Dacă n-ai nevoie să-ți fie iertate păcatele, nu ezita în a te face musulman. Altfel, te-aș sfătui să…“. Creștinul nu a apucat să zică mai mult, deoarece tânărul se grăbise să plece, iar ultimele cuvinte au rămas în aer.

Nu trebuie să ne eschivăm de la acest subiect. Nu te opri aici din citit! Trebuie să iei o decizie. Începe prin a te ruga Domnului Isus. Mărturisește-ți păcatele înaintea Lui. Spune-I Lui tot ce te apasă. Atunci El te va ierta de toată vina și îți va da viața eternă. Cât de fericit este oricine poate spune: „Și eu am experimentat mila lui Dumnezeu“.

    Curățit în al Său sânge și crezând în jertfa Lui,

    Mă apropii fără teamă de Preasfântul Dumnezeu.

Citirea Bibliei: Isaia 3.1-15 · Fapte 21.15-25

SCRIPTURILE ÎN FIECARE ZI

de Jean Koechlin

1 Cronici 17:16-27

David realizează că n-a meritat nimic. De-a dreptul copleşit, cheamă asupra sa bunătatea lui Dum­nezeu, Îi aduce laudă, mulţumeşte.

Să spu­nem mulţumesc! Când cine­va omite să facă lucrul acesta faţă de noi, îl acu­zăm de impoliteţe sau de nerecunoştinţă. Să nu ne închipuim că Dumnezeu nu simte când copiii Lui uită să-I mulţumească. Şi totuşi să ne gândim ce multe binecuvântări primim de la El în fiecare zi fără să ne punem problema să-I mulţumim sau pe care nici măcar nu le remarcăm … Asemeni psalmistului, să ne încurajăm sufletul să nu uite nici una din binefacerile Lui (Ps. 103.2). Ce multe dintre îndurările Sale le lu­ăm ca de apucat, mai cu seamă cele pe care le avem … Când ne aşe­zăm să luăm masa, cei din familiile creş­tine avem obi­ce­iul (şi datoria) de a aduce mulţumiri. Este necesar însă ca inimile noastre să se adân­cească cu adevărat în cuvintele rostite de capul familiei şi să-L bine­cu­vântăm pe Domnul atât pentru beneficiile materiale pe care le primim de la El, dar mai ales pentru privilegiile creştine: Cuvântul, strângerile credincioşilor, educaţia noas­tră în fri­ca de Domnul (Efeseni 5.20) şi, mai pre­sus de toate, să nu obosim să-I aducem mulţu­miri pen­tru marea Lui mântu­ire, pentru măreţul Mân­tu­i­tor pe care ni L-a dat. Să repetăm împre­u­nă cu apostolul: „Mulţumire fie adusă lui Dumnezeu pentru darul Său de nespus!“ (2 Cor. 9.15).

ÎNCHINĂ-TE LUI DUMNEZEU „DIN RĂSPUTERI” (2) | Fundația S.E.E.R. România

„Înaintea Domnului am sărit…” (2 Samuel 6:21)

Adevărata închinare ne cere să fim mai puțin conștienți (sau absorbiți) de sine, și mai conștienți de prezența lui Dumnezeu și absorbiți de proslăvirea Numelui Său. După ce l-a văzut pe David dansând în fața Domnului, soția lui l-a mustrat: „Cu câtă cinste s-a purtat azi împăratul lui Israel descoperindu-se înaintea slujnicelor supuşilor lui, cum s-ar descoperi un om de nimic!” (2 Samuel 6:20). La care David a răspuns: „Înaintea Domnului, care m-a ales … ca să mă pună căpetenie peste poporul Domnului, peste Israel, înaintea Domnului am jucat. Vreau să mă arăt şi mai de nimic decât de data asta şi să mă înjosesc în ochii mei.” (vers. 21-22)

David ne oferă o imagine a închinării pure. Închinarea înseamnă să ne debarasăm de lucrurile care ne conferă identitatea și siguranța, în afara relației noastre cu Hristos. Este o reamintire a faptului că neprihănirea noastră seamănă cu niște zdrențe murdare în fața lui Dumnezeu. Închinarea nu este despre ce putem face noi pentru Dumnezeu, ci despre ce a făcut Dumnezeu pentru noi. El ne-a iubit, ne-a mântuit și ne-a îmbrăcat în neprihănirea lui Hristos.

Acesta este adevărul care l-a inspirat Charles Wesley să exclame, într-unul dintre cunoscutele sale imnuri: „Chiar mii de limbi să-Ți cânt de aș avea / o, Doamne, pe deplin eu n-aș putea / Să laud Numele Tău. Căci tu,/ Cel Sfânt și Preaînalt, Atoatecreator / Din moarte m-ai răscumpărat. De-aceea Te ador!” Biblia ne arată diverse moduri în care Îl putem lăuda pe Dumnezeu: vorbind, strigând, cântând, bătând din palme, cântând la instrumente muzicale, ridicându-ne mâinile înaintea Domnului, îngenunchind, stând prosternați în prezența Lui, și sărind înaintea Lui!

David exclama: „Voi binecuvânta pe Domnul în orice vreme; lauda Lui va fi totdeauna în gura mea!” (Psalmul 34:1) Și apoi ne spune și de ce: „Eu am căutat pe Domnul şi mi-a răspuns: m-a izbăvit din toate temerile mele.” (Psalmul 34:4).

Așadar, Cuvântul lui Dumnezeu pentru tine astăzi este acesta: găsește modul potrivit de a-L lăuda pe Dumnezeu, și fă-o „din răsputeri”!

Posted in Romanian devotionals and tagged , , , , | Lasă un comentariu
03 sept. 2025

3 Septembrie 2025

DOMNUL ESTE APROAPE

Și au chemat-o pe Rebeca și i-au zis: „Vei merge tu cu omul acesta?“. Și ea a zis: „Voi merge!“.

Geneza 24.58

Rebeca este o imagine a Adunării, ca Mireasă a lui Hristos. După cum cerceii și brățările dăruite ei de către slujitor au fost o arvună a dragostei lui Isaac, tot așa Hristos, „fiindcă îi iubea pe ai Săi, care erau în lume, i-a iubit până la capăt“ (Ioan 13.1). Bijuteriile de aur și de argint simbolizează roadele lucrării de răscumpărare înfăptuite de Hristos la cruce, fiind dovezi ale faptului că El „a iubit Adunarea și S-a dat pe Sine Însuși pentru ea“ (Efeseni 5.25).

Prin răspunsul ei afirmativ la întrebare, Rebeca a tăiat legăturile sale pământești, pentru a-l urma pe slujitorul lui Avraam – o imagine a Duhului Sfânt – în călătoria prin pustie. Acest lucru ne amintește de un verset: „Ascultă, fiică, și vezi și pleacă-ți urechea; și uită pe poporul tău și casa tatălui tău“ (Psalmul 45.10). Cele care au însuflețit-o pe Rebeca în pustie au fost lucrurile lui Isaac, pe care slujitorul i le-a arătat. Vorbind despre Duhul Sfânt, Domnul le-a spus ucenicilor care urmau să formeze nucleul Adunării: „El Mă va glorifica, fiindcă va lua din ce este al Meu și vă va face cunoscut“ (Ioan 16.14).

La fel cum familia a încercat s-o rețină pe Rebeca încă zece zile, tot așa lumea dorește să ne întârzie din drumul nostru pentru a-L întâmpina pe Domnul. Să remarcăm, de asemenea, că slujitorul a fost acela care „a luat-o pe Rebeca și a plecat“. La fel stau lucrurile și cu noi. Avem nevoie de ajutorul Duhului Sfânt de-a lungul călătoriei noastre. El a venit pentru a rămâne cu noi și în noi pentru totdeauna.

Când l-a văzut pe Isaac, Rebeca s-a pregătit de întâlnirea cu el acoperindu-se cu vălul. Adunarea va proceda la fel, fiindcă citim: „Să ne bucurăm și să ne veselim și să-I dăm glorie, pentru că nunta Mielului a venit și soția Lui s-a pregătit“ (Apocalipsa 19.7). În cele din urmă, Isaac a fost mângâiat să o aibă pe Rebeca împreună cu el, la fel cum Hristos va fi, atunci când „va vedea rodul muncii sufletului Său și va fi mulțumit“ (Isaia 53.1).

R. A. Barnett

SĂMÂNȚA BUNĂ

Pentru că, cine a disprețuit ziua lucrurilor mici? Da, ei se vor bucura – cei șapte – și vor vedea firul cu plumb în mâna lui Zorobabel.

Zaharia 4.10

Zorobabel

Dumnezeu S-a folosit de Zaharia și a trimis un mesaj de încurajare tuturor copiilor Săi.

Și noi trăim într-un timp care poate fi descris ca ziua lucrurilor mărunte. Deci întrebarea „cine a disprețuit ziua lucrurilor mici?“ ne privește în mod direct. Iar răspunsul este acesta: orice persoană a cărei atenție se concentrează prea mult pe realizări mari! Dumnezeu însă nu trece cu vederea eforturile aparent neînsemnate ale copiilor Săi.

Expresia „cei șapte“ se referă la piatra cu șapte ochi din Zaharia 3.9. Acești ochi ilustrează faptul că Dumnezeu vede totul: nimic nu scapă de privirea Sa. Ce a observat El în cazul lui Zorobabel? Firul cu plumb cu care acesta verifica dacă peretele era drept. Zorobabel nu a construit de capul lui, adică așa cum a crezut el de cuviință, ci a avut grijă să facă acest lucru cu precizie.

Dacă ne dorim să-L slujim pe Domnul, trebuie să ne ținem de Cuvântul lui Dumnezeu. Așa cum firul cu plumb indică întotdeauna verticalitatea, tot așa Biblia ne arată cu acuratețe calea corectă.

A fost o bucurie pentru Dumnezeu să observe firul cu plumb din mâna lui Zorobabel. El Se bucură de fiecare dată când vede intenția noastră de a avea Cuvântul Său ca etalon și de a nu ne abate de la îndrumările Sale. Iar aceasta cu atât mai mult când lucrăm în casa Lui!

Citirea Bibliei: Iov 41.1-34 · Fapte 19.23-41

SCRIPTURILE ÎN FIECARE ZI

de Jean Koechlin

1 Cronici 15:1-24

Să avem curajul să ne recunoaştem lipsurile înaintea Domnului şi înaintea oamenilor (Prov. 28.13). „Nu L-am căutat pe Dumnezeu“ „după rânduial㓠(v. 13), le declară David leviţilor care aveau misiunea să poarte chivotul. De data aceasta însă, toate dispoziţiile sunt date pentru a fi suit „după Cuvântul Domnului“. Ce scenă de bucurie şi de laudă! Să remarcăm locul pe care îl ocupă aici Obed-Edom. S-ar fi putut plânge, în mod egoist, vă­zând chi­votul părăsindu-i casa. Nu pier­dea el o sursă de bine­cu­vântare odată cu plecarea aces­tuia? (13.14).

Departe aşa ceva de gân­durile lui! Binecuvântarea va fi îm­părtăşită cu în­tregul Israel, iar el însuşi, un levit dintre fiii lui Core, va exercita simultan funcţiile de uşier (v. 18), de muzi­cian, de conducător al cântării (v. 21) şi de uşier pentru chivot (v.24). Deci de chivot tot nu se va despăr­ţi. Credin­cios în lucrurile mici, va primi mult (Luca 16.10); pentru că şi-a cârmu­it bine propria casă, Dumnezeu îi încredinţează acum o poziţie de răspundere în casa Lui  (1 Timotei 3.4-5).

Chenania, şeful leviţilor, devine „învăţător în cântare, pentru că era iscusit“ (v. 22). Faptul acesta ne reaminteşte de acel cuvânt al apostolului Pavel: „Voi cânta cu duhul, dar voi cânta şi cu mintea“ (1 Corinteni 14.15).

DESCOPERĂ UNELTIRILE LUI SATAN (3) | Fundația S.E.E.R. România

„Evanghelia… este acoperită pentru cei… a căror minte necredincioasă a orbit-o dumnezeul veacului acestuia…” (2 Corinteni 4:4)

Poți avea o vedere bună în lumea naturală, dar să fii orb în lumea spirituală și să cazi pradă uneltirilor lui Satan. Dar atunci când te întorci spre Dumnezeu în rugăciune, El îți poate deschide ochii și îți poate oferi o strategie pentru victorie. Haideți să vedem ce s-a întâmplat când Elisei și slujitorul său s-au trezit dimineața, în Dotan fiind, și au descoperit că erau înconjurați de „oaste cu cai și care”: „Slujitorul omului lui Dumnezeu s-a sculat dis-de-dimineaţă şi a ieşit. Şi iată că o oaste înconjura cetatea cu cai şi care. Şi slujitorul a zis omului lui Dumnezeu: „Ah, domnul meu, cum vom face?” El a răspuns: „Nu te teme, căci mai mulţi sunt cei cu noi decât cei cu ei.”

Elisei s-a rugat şi a zis: „Doamne, deschide-i ochii să vadă.” Şi Domnul a deschis ochii slujitorului, care a văzut muntele plin de cai şi de care de foc împrejurul lui Elisei. Sirienii s-au coborât la Elisei. El a făcut atunci următoarea rugăciune către Domnul: „Loveşte, rogu-Te, pe poporul acesta cu orbire.” Şi Domnul i-a lovit cu orbire, după cuvântul lui Elisei.” (2 Împărați 6:15-18)

Te temi de înfrângere? Ești confuz și nu știi ce să faci? Simți că circumstanțele sunt împotriva ta și că nu vei reuși? Biblia ne asigură: „Cel ce este în voi este mai mare decât cel ce este în lume.” (1 Ioan 4:4) Așa că, stai singur cu Dumnezeu și roagă-te: „Doamne, deschide-mi ochii!” Și așteaptă în tăcere până când El o va face. Iar atunci când Dumnezeu îți deschide ochii, vei descoperi că forțele cerului sunt de partea ta, iar resursele cerului sunt la dispoziția ta. Cum ai acces la ele?

Prin credință!

Posted in Romanian devotionals and tagged , , , , | Lasă un comentariu
01 sept. 2025

1 Septembrie 2025

DOMNUL ESTE APROAPE

Acum dar să caute Faraon un om înțelept și priceput și să-l pună peste țara Egiptului!

Geneza 41.33

Dumnezeu are un plan descoperit; Dumnezeu Și-a stabilit planul Său; iar ceea ce Dumnezeu a plănuit și a stabilit va duce la împlinire. Oamenii visează să introducă un mileniu potrivit cu propriile lor gânduri și prin propriile lor eforturi, prin educație, civilizație, dezarmare, ligi și confederații, dar totul va fi în zadar. Dumnezeu a descoperit foarte clar că Mileniul va fi introdus doar ca urmare a intervenției Lui. Oare nu a spus El prin gura profetului: „Da, Eu am vorbit și Eu voi împlini; Eu am gândit și Eu voi face“ (Isaia 46.11)? Mai mult, „Dumnezeu va împlini acest lucru în curând“. Timpul pare lung, pentru că Dumnezeu a așteptat, în îndelunga Sa răbdare, nedorind ca vreunul să piară, ci, așa cum a fost în zilele lui Faraon, așa va fi și în zilele noastre, pentru că Aceluia care Se află în poziția de supremație I-a fost dat „să arate robilor Săi ce trebuie să aibă loc în curând“ (Apocalipsa 1.1).

Dumnezeu va guverna nu prin parlamente sau cabinete, nu prin consilieri sau miniștri, ci printr-un „Om înțelept și priceput“. Toate vor fi aduse sub stăpânirea Sa, fie în ziua harului, fie în ziua judecății, adică atât în anii belșugului, cât și în anii foametei. Pentru aproape două mii de ani, Dumnezeu a îngrijit de cele mai profunde nevoi ale omului, potrivit cu bogățiile harului Său, și mulți au fost aduși sub stăpânirea lui Hristos și L-au mărturisit ca Domn, spre gloria Lui și spre binecuvântarea lor. Dar marea masă a lumii, care a fost nepăsătoare față de harul lui Dumnezeu și a respins cerințele lui Hristos, va fi forțată să se închine în ziua judecății care va veni după anii de har.

H. Smith

SĂMÂNȚA BUNĂ

Pentru că noi socotim că omul este îndreptățit prin credință, fără faptele legii.

Romani 3.28

„Fac tot ce pot“ (1)

„Ești mântuit?“, l-a întrebat odată un credincios pe cel din fața lui. — „Fac tot ce pot“, a răspuns celălalt. — „La fel și eu“, a spus creștinul, „dar nu ca să fiu mântuit, pentru că sunt deja“.

Mulți oameni religioși cred că pot ajunge la mântuire făcând fapte bune, adică prin propriile lor eforturi. Ei conștientizează că nu Îi sunt plăcuți lui Dumnezeu în starea în care se află – cu alte cuvinte, ei nu fac parte din gloata indiferenților, a celor cărora nu le pasă de Dumnezeu și de eternitate – și simt nevoia de a-L mulțumi pe Dumnezeu în felul lor. Așa a fost dintotdeauna. În anumite religii păgâne chiar se credea că jertfirea propriilor copii putea „îmbuna zeitatea“.

Greșeala aici este că Dumnezeu nu are nevoie de împăcare. Nu El este vrăjmașul omului, ci noi, oamenii, trăim în răzvrătire față de El. Dacă Dumnezeu intervine uneori în viața unui om sau a unei națiuni, El face aceasta ca să ne trezească și să ne reamintească de drepturile Lui asupra noastră. Ca un Judecător drept, El trebuie să condamne răul, însă El nu este niciodată împotriva noastră.

Noi suntem cei care trebuie să ne împăcăm cu El, iar aceasta se poate întâmpla doar dacă în inimile noastre are loc o schimbare profundă. Această schimbare începe cu mărturisirea păcatelor noastre înaintea lui Dumnezeu. Astfel vom primi iertarea și pacea prin credința în Domnul Isus, Fiul Său.

Citirea Bibliei: Iov 39.19-40.5 · Fapte 19.1-12

SCRIPTURILE ÎN FIECARE ZI

de Jean Koechlin

1 Cronici 13:1-14

O dorinţă fericită se naşte în inima noului îm­părat: să‑i redea chivotului locul de onoare care i se cuvenea în Israel şi să adune întregul popor la acest eveniment. Totul pare să se deruleze foarte bine. Bucuria este generală. Din ne­fericire, un singur detaliu (dar de mare impor­tan­ţă) fusese trecut cu vederea şi faptul acesta este su­­fi­cient ca să determine moartea lui Uza; şi, odată cu ea, cea mai mare consternare. Ca rezul­tat al acestei lovituri, bucuria din inima împăra­tului este înlocuită cu un sentiment de teamă, iar mânia ia locul laudei!

Cuvântul le prescrisese leviţilor să ducă pe umeri chivotul, dar lucrul acesta nu fusese împlinit, probabil din pură ignoranţă. Necunoscând mai mult, ei acţiona­seră cât de bine putuseră. Dar tot atât de bine împăratul, care trebuia să-şi facă o copie din cartea legii (De­ut. 17.18), cât şi leviţii, răs­punzători să înveţe pe popor din ea (Deut. 31.12), se cuvenea să fi cunoscut porunca asupra acestui subiect. De aceea, ei n-aveau nici o scuză. Noi, care avem Scriptura în mâini, suntem răspunzători să umblăm şi să-I  slujim Domnului corespunzător învă­ţăturii pe care ea o conţine.

Chivotul este deturnat spre Obed-Edom şi urmează să rămână trei luni „cu familia“ acestui om, în casa lui. Acolo va aduce binecuvântarea, cum o face întotdeauna prezenţa Domnului Isus în casele şi în inimile noastre.

DESCOPERĂ UNELTIRILE LUI SATAN (1) | Fundația S.E.E.R. România

„Să nu lăsăm pe Satana să aibă un câştig de la noi, căci nu suntem în neştiinţă despre planurile lui.” (2 Corinteni 2:11)

Biblia îl numește pe Satan, Uneltitorul. Acum, când cineva complotează împotriva ta și tu nu ești conștient de asta, nu iei măsuri de apărare și poți sfârși prin a fi rănit. Una dintre cele mai eficiente uneltiri ale lui Satan este să minimalizeze influența sa în viețile noastre. Și face asta pentru a ne putea păcăli. Dar Biblia ne spune că „nu suntem în necunoştinţă despre planurile lui”.

Biblia vorbește despre lucruri care au loc pe tărâmul nevăzut, și ale căror efecte se simt în lumea noastră palpabilă.

Într-o zi, a avut loc o conversație între Dumnezeu și Satan. Despre ce? Despre „gardul de protecție și binecuvântare” care înconjura viața lui Iov. Satan i-a spus lui Dumnezeu: „Dacă îndepărtezi acel gard, el nu te va mai sluji!” (vezi Iov 1:10-11). Așa că, Dumnezeu a făcut-o, iar Satana a atacat finanțele lui Iov, copiii lui, și i-a luat și sănătatea… Deși mintea lui Iov era plină de întrebări fără răspuns, încrederea sa în bunătatea lui Dumnezeu a rămas neclintită, iar el a ajuns finalmente să aibă de două ori mai multe binecuvântări.

Pentru tine poate fi o scăpare să dai vina pe Satan pentru tot ce ți se întâmplă, dar este o greșeală gravă să nu deosebești situațiile când acționează în circumstanțele tale. Atunci când simți efectele atacului său, dar nu reușești să identifici sursa acestuia, el poate avea câștig de cauză împotriva ta. De ce? Pentru că nu știi cum să ripostezi și să folosești armele pe care ți le-a dat Dumnezeu. Tu ai la îndemână Cuvântul lui Dumnezeu, „sabia Duhului” (Efeseni 6:17). Dar dacă nu-l identifici pe Satan ca sursă a problemei tale, este ca și cum ai lupta legat la ochi, iar sabia ta se agită în toate direcțiile, în loc să-l ai pe Satan ca țintă și să-l înfrângi.

Așadar, descoperă uneltirile lui Satan și folosește-te de armele pe care ți le-a pus Dumnezeu la dispoziție!

Posted in Romanian devotionals and tagged , , , , | Lasă un comentariu
23 aug. 2025

23 August 2025

DOMNUL ESTE APROAPE

De aceea, ridicați mâinile obosite și genunchii slăbiți și faceți cărări drepte pentru picioarele voastre, încât ceea ce este șchiop să nu se abată, ci mai degrabă să fie vindecat.

Evrei 12.12,13

Atenționări în Epistola către Evrei (5) – Să nu obosim

În Evrei 10 am privit la îndemnul dat celor credincioși de a stărui în credință, în loc să dea înapoi din cauza suferințelor. Capitolul 11 arată cum Dumnezeu i-a întărit pe cei care au trăit prin credință. În capitolul 12 avem un alt îndemn legat de suferință, anume că Dumnezeu o folosește pentru disciplinarea și pentru formarea noastră. Credincioșii dintre evrei uitaseră că disciplinarea Domnului era o dovadă a dragostei Lui pentru ei.

Suferința oferă întotdeauna prilejul de a crește spiritual. Dumnezeu îngăduie suferința asupra noastră, însă El este întotdeauna acolo pentru a ne susține de-a lungul ei și pentru a o folosi spre binele nostru. La momentul respectiv nu ne bucurăm deloc de asemenea încercări, însă, dacă suntem gata să ne lăsăm exersați de ele, mai târziu vor produce „rodul dătător de pace al dreptății“ (Evrei 12.11).

De aceea, să ne întărim mâinile și să croim cărări drepte cu picioarele noastre, căci astfel frații noștri vor fi întăriți de mărturia noastră și vor continua și ei să pășească înainte cu îndrăzneală, prin toate încercările lor!

Atenționările din Epistola către Evrei au scopul de a da pe față ceea ce este fals și de a întări ceea ce este real. În lumina acestui principiu trebuie interpretat îndemnul de la sfârșitul capitolului 12: „Vedeți să nu-L refuzați pe Cel care vorbește“ (versetul 25)! Cei în care nu există viață cu adevărat nu vor scăpa de judecata Lui. Credincioșii adevărați însă trebuie să ia seama la glasul Lui. Noi am primit o împărăție care nu poate fi clătinată, de aceea trebuie să trăim într-o atmosferă a harului și să-L slujim pe Dumnezeu cu respect și teamă sfântă.

S. Campbell

SĂMÂNȚA BUNĂ

Cuvântul Domnului rămâne pentru eternitate.

1 Petru 1.25

Neglijența periculoasă

„Referitor la care operă din literatura clasică vă puteți exprima rușinea că nu ați citit-o niciodată?“ Această întrebare i-a fost pusă unui maestru al concursurilor de radio și de televiziune. El a recunoscut că a dormit puțin și că astfel a profitat de timp la maximum și a citit mult, „cel puțin două cărți pe zi“. Biblioteca sa conținea 3.000 de volume de toate felurile, clasificate în funcție de autorii lor: romane, filosofie, dramă. Un Clasic pare să fi scăpat din această „foame“ nestăvilită după literatură. Răspunsul lui a spulberat orice îndoială: „Biblia“. El nu citise Biblia.

Când răsfoim cu hărnicie pagini de carte, căutăm să ne sporim doar nivelul de cunoaștere și să ne distragem puțin de la ce ne înconjoară. Însă doar textul Bibliei este viu. Și, fiindcă este Cuvântul lui Dumnezeu, el are puterea de a ne aduce într-o relație cu Dumnezeu și ne poate schimba viața. Biblia ne descoperă ceea ce este Dumnezeu: iubire și lumină. Este ca o sămânță în inima celor care o primesc: ei sunt „născuți din nou … prin Cuvântul viu, care rămâne pentru totdeauna, al lui Dumnezeu“ (1 Petru 1.23). A crede în mesajul Bibliei înseamnă a crede în Dumnezeu. Scopul ei este de a ne dărui viața divină. Biblia ne conduce la descoperirea adevăratei bucurii. Spre deosebire de toate scrierile oamenilor, „cuvintele Domnului sunt cuvinte curate“ (Psalmul 12.6). Nimic din Biblie nu este de prisos, totul este util. Ea ne spune adevărul despre noi înșine și despre Dumnezeu. „Cuvântul Tău este adevărul“ (Ioan 17.17). Nu mai lăsați Biblia închisă. Citiți-o!

Citirea Bibliei: Iov 33.23-34.15 · Fapte 16.1-12

SCRIPTURILE ÎN FIECARE ZI

de Jean Koechlin

1 Cronici 4:21-43

Aflându-ne încă printre fiii lui Iuda, iată că, după împăraţi şi după persoanele bogate şi cu vază, ca Iaebeţ, îi vedem pe simplii meşteşugari (v. 14, 21-23). Ei erau lucrători de pânză fină (pregăteau firul şi îl ţe­seau), erau olari şi grădinari. Condiţia lor era umi­lă, dar privilegiile le erau foarte mari, pentru c㠄locuiau acolo, la împărat“, şi lucrau pentru nevoile sale. Să ne ferim să căutăm o poziţie înaltă pentru noi în lume, dacă Domnul nu ne-a chemat în mod ex­pres pentru ea. Poporul lui Dumnezeu include „nu mulţi puternici, nu mulţi de neam ales“ (1 Corinteni 1.26; vezi şi Ie­remia 45.5). Orice poziţie im­por­­tan­tă aduce cu ea, în mod inevitabil, responsa­bilităţi care ne absorb, lăsându-ne, în general, puţin timp pen­tru Cu­vântul şi pentru lucrarea Domnului. De aceea, să nu alegem ocupaţii care ne vor împiedica „să locuim la Împăratul“sau să împlinim lucrarea Lui.

Seminţia lui Simeon a fost obiectul unei judecăţi severe, din cauza violenţei căpeteniei ei (Geneza 49.5-7) şi a idolatriei faţă de Baal-Peor (Nu­meri 25.14). Dar aici, potrivit cu trăsătura aces­tei cărţi, nu este vorba decât de binele pe care ha­rul l-a realizat. Seminţia şi-a extins hotarele şi a repurtat victorii strălucite.

IA ÎN SERIOS DEZVOLTAREA TA PERSONALĂ!

„’Dacă mă vei binecuvânta şi-mi vei întinde hotarele…’ Și Dumnezeu i-a dat ce ceruse.” (1 Cronici 4:10)

Istoria lui Iaebeț ocupă doar două versete, dar ele conțin adevăruri care schimbă vieți: „Iaebeţ era mai cu vază decât fraţii săi; mama sa i-a pus numele Iaebeţ (Trist), zicând: „Pentru că l-am născut cu durere.” Iaebeţ a chemat pe Dumnezeul lui Israel şi a zis: „Dacă mă vei binecuvânta şi-mi vei întinde hotarele, dacă mâna Ta va fi cu mine şi dacă mă vei feri de nenorocire, aşa încât să nu fiu în suferinţă!…” Şi Dumnezeu i-a dat ce ceruse.” (1 Cronici 4:9-10).

Această rugăciune s-ar putea reduce la aceste cuvinte: „Vreau să cresc, vreau să știu, vreau să umblu sănătos, vreau protecția Ta!”

Cel mai mare pericol cu care poți să te confrunți este ideea de-a face din dezvoltarea ta personală o prioritate pentru mai târziu. Nu merge pe acest făgaș! Cineva a spus: „Singura diferență dintre un făgaș și un mormânt este lungimea!”

Dacă dorești să-ți atingi potențialul dat de Dumnezeu, trebuie să faci mai mult decât să experimentezi viața și să speri că vei învăța tot ce trebuie să știi pe măsură ce călătorești. Trebuie să profiți de oportunitățile de creștere, ca și cum viitorul tău ar avea nevoie de ele – pentru că așa este!

Dezvoltarea ta personală nu apare pur și simplu; trebuie s-o urmărești! Ai putea spune: „Dar mi-e teamă să nu dau greș!” Cu toții avem temeri… Dar există o veste bună: toți avem credință. De unde știm asta? Din Biblie! Dumnezeu a împărțit fiecăruia „o măsură de credință” (vezi Romani 12:3).

Întrebarea pe care trebuie să ți-o pui este: „Cui voi permite să aibă o putere mai mare asupra mea: temerilor sau credinței?”

Dumnezeu a pregătit lucruri mari pentru tine, așa că azi ridică-te cu credință și începe să profiți de ele!

Posted in Romanian devotionals and tagged , , , , | Lasă un comentariu
06 aug. 2025

6 August 2025

DOMNUL ESTE APROAPE

Și David s-a suit, și tot Israelul, la Baala, la Chiriat-Iearim, care este în Iuda, ca să suie de acolo chivotul lui Dumnezeu, al Domnului care șade între heruvimi, al cărui Nume este chemat acolo. Și au purtat chivotul lui Dumnezeu pe un car nou.

1 Cronici 13.6,7

Carul nou (1)

Cu toții ne gândim că David, în urma dorinței evlavioase pe care a avut-o cu privire la chivot, ar fi trebuit să-L întrebe pe Domnul cu privire la felul în care acest chivot trebuia transportat, sau să caute direct în Scriptură răspunsul la această întrebare. Lucrurile însă n-au stat așa. David a gândit, așa cum fac mulți astăzi, că un car nou era foarte bun pentru a transporta chivotul, crezând că felul în care chivotul ajunsese înapoi în țara lui Israel era potrivit pentru a-l transporta la Ierusalim (1 Samuel 6.7). Faptul că filistenii, vrăjmașii lui Dumnezeu, avuseseră ideea transportării chivotului cu un car nou pare să nu fi contat pentru David.

Ce înseamnă carul nou? El simbolizează ceva care nu este potrivit modelului din Scriptură. Putem vedea sute de care noi în creștinătate astăzi, de diferite forme, mărimi și culori, peste tot în sistemele care se numesc creștine.

Chivotul era în legătură cu închinarea față de Dumnezeu, fiind piesa principală din cortul întâlnirii. El era o imagine a Persoanei lui Hristos. Capacul ispășirii, sau al îndurării, vorbea despre El și despre lucrarea Lui. În chivot se aflau vasul cu mană – hrana lui Israel în pustie – și toiagul lui Aaron, care înmugurise, simbol al harului preoțesc, manifestat în puterea învierii; de asemenea, în el erau tablele legii, fiindcă legea era ascunsă în Domnul. Israel trebuia să poarte chivotul și conținutul lui în umblarea sa prin pustie.

Și noi, creștinii, trebuie să purtăm chivotul, în mod spiritual, în umblarea noastră prin această lume. Când Israel străbătea pustia, erau acolo preoții, leviții și cei din popor, care erau războinicii. Astăzi fiecare creștin este preot, în ce privește închinarea, levit, în ce privește slujirea, și războinic, în ce privește lupta împotriva vrăjmașului.

W. T. P. Wolston

SĂMÂNȚA BUNĂ

Și era un ogor plin cu orz. Și poporul a fugit dinaintea filistenilor. Și au stat în mijlocul ogorului și l-au apărat și au bătut pe filisteni. Și Domnul i-a salvat cu o mare salvare.

1 Cronici 11.13,14

Lanul cu orz

Domnul i-a salvat cu o mare salvare, ce veste minunată! Cât ne-am bucura azi, dacă am experimenta așa ceva! Dar cum a început aceasta? Cu un ogor plin de orz! David și Eleazar erau angajați în război cu filistenii; bătălia a fluctuat în favoarea filistenilor, și atunci poporul a fugit. S-au predat și acești doi războinici? Nicidecum! Ei au stat fermi în mijlocul acelui lan de orz, l-au salvat și i-au bătut pe filisteni. Domnul le-a obținut victoria. Nu era oare un loc mai bun pentru luptă? Sau era acel lan de orz atât de important din punct de vedere strategic? Nu, însă era un lan plin de orz, nu o miriște. Pentru David și pentru Eleazar, acesta a fost un motiv îndeajuns pentru a-l apăra, iar Domnul le-a răsplătit eforturile.

Găsește Domnul în mine sau în tine o astfel de persoană, îndeajuns de curajoasă și de tare în credință, încât să apere interesele Sale? Cine nu ar considera un lan plin de orz prea neînsemnat ca să îl apere pentru Dumnezeu și pentru poporul Său? Gândește-te la contribuția ta în lucrarea lui Dumnezeu și pentru poporul Său, chiar dacă în opinia ta este neînsemnată. Ea reprezintă orice slujbă în familiile copiilor lui Dumnezeu și orice hrană spirituală din Scripturi care este dată și păstrată în adunările celor credincioși. Fiecare dintre noi are un lan de orz care merită apărat. El este prețios în ochii lui Dumnezeu și deci și pentru noi. Dumnezeu dorește să aducă „o mare victorie“ printre credincioși, în familiile lor și în adunare. Unde se află „lanul tău de orz“?

Citirea Bibliei: Iov 15.1-35 · Fapte 10.1-16

SCRIPTURILE ÎN FIECARE ZI

de Jean Koechlin

2 Imparati 19:1-13

În faţa asaltului armatelor asiriene, Ezechia are un fel neobişnuit de a conduce războiul: În loc de armură, se îmbracă cu un sac. Cartierul său general nu se află pe fortificaţia pe care o construise, ci în casa Domnului. În fine, în loc să apeleze la cei mai bravi ostaşi ai săi, se adresează profetului Isaia. Dar, în contrast cu aroganţa şi cu mândria împăratului Asiriei, nu este aceasta buna strategie militară pe care ne-o recomandă apos­tolul Pavel? „Armele luptei noastre nu sunt fireşti“, scrie el în 2 Co­rin­teni 10.4, 5, „ci puternice, potrivit lui Dum­nezeu, spre dărâmarea întăriturilor, dărâmând raţiona­mente şi orice înălţime care se ridică împotriva cunoştinţei lui Dumnezeu“.

Ezechia, al cărui nume înseamn㠄puterea Domnului“, ştie la cine să meargă să caute ajutor (Psalmul 121.2). Încre­derea nu-i este dezamăgită. „Nu te speria …“, îi răs­punde profetul. Cuvânt preţios, pe care-l auzim atât de des în Scriptură şi în special din gura Dom­nului: „Nu te teme; crede numai“ (Marcu 5.36). El are limba unui om învăţat, capabil să-l învioreze cu un cuvânt pe cel obosit (Isaia 50.4). Sufletul te­mător, dar plin de încredere, al răscum­păratului Său aflat încă în încercare primeşte prin acest cu­vânt puterea şi curajul necesare să aştepte eliberarea.

STRĂDUIEȘTE-TE ȘI DEDICĂ-TE LUI DUMNEZEU! | Fundația S.E.E.R. România

„El a făcut ce este bine înaintea Domnului, dar cu o inimă care nu era în totul dată Lui.” (2 Cronici 25:2)

Biblia spune: „Amația a ajuns împărat… el a făcut ce este bine înaintea Domnului, dar cu o inimă care nu era în totul dată Lui.” (2 Cronici 25:1-2) Lucrul acesta contrastează cu ceea ce a spus Dumnezeu despre David: „Am găsit pe David… om după inima Mea, care va împlini toate voile Mele.” (Faptele apostolilor 13:22).

Acest lucru poate fi puțin derutant, pentru că atunci când citești viața lui David, găsești capitole în Biblie în care se vorbește despre adulter, crimă și mușamalizare. A fost un dezastru ca soț, și ca tată a lăsat de dorit. Cu toate acestea, inima lui a fost dedicată lui Dumnezeu. De unde știm asta? Pentru că atunci când a făcut greșeli și a păcătuit, s-a căit și a dorit, în primul rând, să se împace din nou cu Dumnezeu. Când a orchestrat întoarcerea chivotului legământului în Israel, citim că David a sărit înaintea Domnului „din răsputeri” (2 Samuel 6:14)… Și-a pus tot sufletul în acel joc. Dacă te întrebi cum vor fi arătat acele mișcări, textul ne spune că regele David „sărea și juca înaintea Domnului” (2 Samuel 6:16). Gândește-te la această scenă în felul următor: ai fost bolnav de o boală incurabilă, medicii nu ți-au mai dat nici măcar o șansă, iar tu te-ai rugat lui Dumnezeu să te vindece… și ai fost vindecat! Oare cum ai sări și ai țopăi de bucurie înaintea Lui? În asemenea momente, nu poți rămâne inert.

În istoria timpurie, inima era nucleul unei persoane. Asta nu însemna doar sentimente, așa cum ne gândim noi de multe ori la inimă, ci centrul ființei unei persoane, în special voința. Așadar, devotamentul din toată inima față de Dumnezeu dezvăluie ceea ce alegi să îmbrățișezi cu toată puterea ta.

Amația și-a trăit douăzeci și nouă de ani din viață punându-și la punct angajamentul față de Dumnezeu. A făcut ceea ce era corect, dar inima lui era în altă parte. David, în ciuda defectelor sale, L-a urmat pe Dumnezeu cu toată inima sa.

Așadar, Cuvântul lui Dumnezeu pentru tine astăzi este acesta: străduiește-te și dedică-te lui Dumnezeu cu toată inima!

Posted in Romanian devotionals and tagged , , , , | Lasă un comentariu
31 iul. 2025

31 Iulie 2025

DOMNUL ESTE APROAPE

Faraon a trimis și l-a chemat pe Iosif. Și l-au scos în grabă din groapă.

Geneza 41.14

După ce „a nimicit înțelepciunea înțelepților și a înlăturat priceperea celor pricepuți“, Dumnezeu lucrează prin omul pregătit de El, „în care este Duhul lui Dumnezeu“. Dar omul lui Dumnezeu este întotdeauna de mică valoare în ochii oamenilor lumii. Omul care este sortit să exercite o putere pe care niciun muritor, înainte sau după aceea, nu a mai exercitat-o vreodată, stă pentru moment lâncezind într-o închisoare, socotit vrednic de a fi așezat printre „lucrurile de jos și disprețuite ale lumii“. Totuși, el este alesul lui Dumnezeu pentru „a le face de rușine pe cele tari“ și pentru a „le desființa pe cele care sunt“. Astfel că Iosif este adus din temniță în prezența celui mai puternic monarh de pe pământ.

Faraon, vorbind ca om natural, spune: „Am auzit despre tine zicându-se că, îndată ce auzi un vis, îl interpretezi“. Iosif a mărturisit imediat: „Nu este de la mine“. Nu era mai multă înțelepciune în Iosif decât în înțelepții Egiptului. Ei, într-adevăr, fuseseră învățați în toată înțelepciunea egiptenilor și aveau cele mai înalte poziții la curtea lui Faraon; Iosif, pe de altă parte, era „un tânăr evreu, rob“, aflat în temniță, dar, pentru că Dumnezeu era cu el, a putut întrece înțelepciunea celor înțelepți, a putut sta fără frică în prezența împăratului și, cu cea mai deplină încredere, a spus: „Dumnezeu va da lui Faraon un răspuns de pace“. El nu a spus: „Dumnezeu poate da lui Faraon un răspuns“, oricât de adevărat ar fi fost lucrul acela, ci credința lui, trecând dincolo de ceea ce Dumnezeu ar putea face, spune în mod clar ce Dumnezeu va face.

Deținerea Duhului lui Dumnezeu este ceea ce face diferența incomensurabilă între copiii lui Dumnezeu și oamenii înțelepți ai lumii. Mulți oameni pot deține, într-adevăr, o înțelepciune deosebit de înaltă, obținută prin învățătura pe care o poate oferi această lume, pot deține, de asemenea, ranguri înalte în lumea religioasă; dar, fără nașterea din nou, ei sunt doar oameni firești și, fiind fără Duhul lui Dumnezeu, nu pot înțelege lucrurile care aparțin Împărăției minunate a lui Dumnezeu și cu atât mai puțin să intre în ea.

H. Smith

SĂMÂNȚA BUNĂ

Nu va trece o singură iotă sau o singură frântură de literă … până nu se vor împlini toate.

Matei 5.18

Maiorul englez și ruinele Babilonului

Un maior al armatei britanice i-a cerut odată unui predicator să-i dea un argument convingător că Biblia este într-adevăr Cuvântul lui Dumnezeu și că nu este de origine omenească. Predicatorul, știind despre maior că făcuse multe călătorii în Orientul Mijlociu, l-a întrebat dacă a vizitat vreodată Babilonul. Ofițerul a fost în măsură să spună următoarele impresii despre acel oraș antic: „Ruinele Babilonului sunt pline de animale sălbatice, pradă pentru vânători. I-am cerut unui șeic permisiunea de a vâna acolo, precum și o escortă de vânători care cunoșteau zona. Însoțit de mai mulți arabi, am ajuns în zona vechii cetăți, dar, când s-a lăsat seara, și-au strâns corturile și au părăsit ruinele. Am fost nevoit să renunț la ideea de a vâna acolo. În dimineața următoare m-am plâns șeicului, care mi-a răspuns simplu: «Este prea periculos să petrecem noaptea acolo, din cauza animalelor sălbatice. Nimeni nu stă acolo după apusul soarelui»“.

După aceea, predicatorul și-a deschis Biblia și a citit din Isaia 13: „Babilonul, gloria împărățiilor, frumusețea mândriei caldeenilor, … nu va fi locuit niciodată … Și arabul nu-și va întinde cortul acolo, nici păstorii nu-și vor face acolo stâne de oi. Ci fiarele pustiei se vor culca acolo, și casele lor vor fi pline de bufnițe; struții vor locui acolo … Hienele vor urla în cetățile lor și șacalii în palatele lor plăcute“ (versetele 19-22). Maiorul a fost foarte impresionat atunci când a aflat că au trecut aproximativ 3.000 de ani de când a fost scrisă această profeție.

Citirea Bibliei: Iov 9.1-35 · Fapte 8.1-13

SCRIPTURILE ÎN FIECARE ZI

de Jean Koechlin

2 Imparati 15:23-38

Toate avertismentele lui Dumnezeu, incluzând tăcerea Lui, au fost zadarnice pentru a trezi con­ştiinţa poporului Său. În cele din urmă soseşte ceasul când actul final de dis­ciplină tre­buie adus la îndeplinire, ceea ce implică acum îm­prăştierea lor printre naţiuni. Aceasta a fost pe­dea­p­sa extremă, pre­co­ni­zată încă de la începutul istoriei lui Israel (Levitic 26.33; Deut. 28.64), întârziată timp de se­cole datorită răbdării divine. Putem să ne gân­dim la cât de mult a costat această decizie pentru inima lui Dum­nezeu. El îl scosese pe acest popor din Egipt. Îi adunase, îi pusese deoparte şi-i condu­sese într-o ţară bună. Şi, iată, acum trebuie să-Şi contramandeze lucrarea şi să-l pună pe acest popor demn de plâns din nou sub jugul din care-i scosese (Ier. 45.4). Dar, ca o ultimă re­sursă a harului, deportarea nu primeşte încă începerea executării. Este încă loc pentru pocăinţă.

Să remarcăm că printre pri­­mele victime figurează locuitorii Galaadului. Numeri 32 a relatat opţiunea dezas­tru­oasă a celor două seminţii şi jumătate, care se aşeza­seră din­colo de Iordan din cauza intereselor lor mate­riale. Des­cendenţii lor se­ceră acum consecinţele tragice ale acelui fapt.

În Iuda împărăţesc succesiv credinciosul Iotam, apoi fiul său, Ahaz, care este, prin contrast, unul dintre cei mai răi împăraţi.

BAZEAZĂ-TE PE PROMISIUNILE DOMNULUI! | Fundația S.E.E.R. România

„Până la vremea când s-a întâmplat ce vestise el şi până când l-a încercat Cuvântul Domnului.” (Psalmul 105:19)

Când frații lui l-au dezbrăcat de haina sa pestriță, care spunea tuturor că era favoritul tatălui său, oare ce l-a ajutat pe Iosif să-și păstreze credința?

Promisiunea pe care i-a făcut-o Dumnezeu!

Când a fost aruncat într-o groapă și apoi vândut ca sclav, ce l-a ținut ferm?

Promisiunea pe care i-a făcut-o Dumnezeu!

Când pitarul cu care se împrietenise în închisoare nu a reușit ori a uitat să vorbească pentru el înaintea lui Faraon, ce l-a făcut să nu-și piardă credința?

Promisiunea pe care i-a făcut-o Dumnezeu!

Biblia spune: „Iosif a fost vândut ca rob. I-au strâns picioarele în lanţuri, l-au pus în fiare până la vremea când s-a întâmplat ce vestise el şi până când l-a încercat Cuvântul Domnului. Atunci, împăratul a trimis să-i scoată lanţurile şi stăpânitorul popoarelor l-a izbăvit. L-a pus domn peste casa lui…” (Psalmul 105:17-21)

Cuvântul lui Dumnezeu va trece testul timpului, dar pentru ca aceasta să se împlinească, trebuie să rămâi puternic ancorat în credință, în momentele tale de încercare. Vei fi testat prin atitudinile și acțiunile celor dragi din familie. Vei fi testat prin infidelitatea și trădarea prietenilor în care ai avut încredere. Vei fi testat trăind în circumstanțe ostile și confruntându-te cu necazuri și greutăți – ce par la antipozi față de ce ți-a promis Dumnezeu.

Să știi însă că Dumnezeu este mai interesat de caracterul tău decât de confortul tău. În versiunea New Living Translation acest verset (Psalmul 105:19) sună astfel: „Până când a venit vremea să-i împlinească visele, Domnul a testat caracterul lui Iosif.” De ce trebuie să testezi pe cineva? Pentru a afla dacă este demn de încredere. Iar atunci când te dovedești demn de încredere, poți fi sigur că prorocia sau făgăduința „se va împlini negreşit.” (Habacuc 2:3). \

Așadar, sprijină-te pe promisiunile pe care ți le-a făcut Dumnezeu!

Posted in Romanian devotionals and tagged , , , , | Lasă un comentariu
18 iul. 2025

18 Iulie 2025

DOMNUL ESTE APROAPE

Și mulțimea amestecată care era printre ei a poftit; și chiar și fiii lui Israel au plâns din nou și au zis: „Cine ne va da carne să mâncăm? Ne amintim de peștele pe care-l mâncam în Egipt pe nimic, de castraveți și de pepeni și de praji și de cepe și de usturoi; și acum ni s-a uscat sufletul: nu este nimic, decât mana aceasta, înaintea ochilor noștri“.

Numeri 11.4-6

Aici inima omului se manifestă în totul liber, dezvăluind tendințele și poftele ei. Poporul ofta după țara Egiptului și privea înapoi cu nostalgie după roadele și după oalele lui cu carne. Ei nu menționează nimic despre biciul asupritorului și nici despre truda din mijlocul cuptoarelor de cărămizi. Nu auzim nimic despre toate acestea. Acum ei nu-și mai aduc aminte decât de resursele prin care Egiptul slujea poftelor cărnii.

Cât de des se întâmplă acest lucru și cu noi! Când inima pierde prospețimea vieții divine, când lucrurile cerești încep să-și piardă savoarea, când prima dragoste se ofilește, când Hristos încetează să mai fie partea cu totul prețioasă și satisfăcătoare a sufletului, când Cuvântul lui Dumnezeu și rugăciunea își pierd farmecul și devin o povară grea, atunci ochiul se întoarce înapoi către lume, inima îl urmează, după care pașii urmează inima. Uităm, în astfel de momente, ce a însemnat lumea pentru noi atunci când eram în ea și din ea. Uităm ce trudă și ce sclavie, ce nenorocire și ce degradare am experimentat în slujba păcatului și a lui Satan. Ne gândim doar la împlinirea poftelor și la eliberarea de exercițiile dureroase, de conflictele și de suferințele care caracterizează umblarea poporului lui Dumnezeu prin pustie.

Această stare este cu totul tristă și ar trebui să conducă sufletul către cea mai profundă judecată de sine. Este un lucru cumplit când cei care au pornit să-L urmeze pe Domnul încep să fie dezgustați de calea și de resursele lui Dumnezeu. Cât de groaznic trebuie să fi sunat în auzul lui Iahve acele cuvinte: „Acum ni s-a uscat sufletul: nu este nimic, decât mana aceasta, înaintea ochilor noștri“! O, Israele, de ce aveai tu nevoie de mai mult? Nu era mana cerească de ajuns pentru tine? Nu puteai tu trăi cu ceea ce mâna lui Dumnezeu pregătise pentru tine?

C. H. Mackintosh

SĂMÂNȚA BUNĂ

 Noi toți, ca niște oi, ne-am rătăcit, ne-am întors fiecare la calea lui; și Domnul a făcut să cadă asupra Lui nelegiuirea noastră a tuturor.

Isaia 53.6

Tim și Ben

Tim, un tânăr plecat în Australia, se pierde în pădure. În sfârșit găsește o fermă, unde este primit: „Poți să dormi în șură, dacă vrei, dar acolo este deja cineva, un bolnav“. Într-adevăr, un bărbat zăcea întins pe paie, tușind din greu. Ben, bărbatul bolnav, îi explică lui Tim cum și-a trăit el viața după bunul plac; și adaugă: „Iar astăzi mi-e teamă că o să mor. Tim, știi ceva despre asta?“. Tim ridică din umeri și spune: „…Biblia vorbește despre așa ceva“. Bolnavul răspunde: „Ah! Mama mi-a dat una, e undeva în bagajul meu“. Tim o găsește și îi citește: „El era disprețuit și părăsit de oameni, Om al durerilor și obișnuit cu suferința“. Ben întreabă: „Cine spune asta?“. Tim încearcă un răspuns: „Poate Isus Hristos“. „Ah, citește mai departe“, îi cere Ben. „Noi toți, ca niște oi, ne-am rătăcit, ne-am întors fiecare la calea lui.“ „Oprește-te! Asta am făcut toată viața.“ Tim continuă: „Domnul a pus asupra Lui nelegiuirea noastră a tuturor“. „Asupra lui Isus?“, întreabă bolnavul. „Da, așa se pare“, răspunde Tim. „Citește din nou acest verset!“ Tim i-l recitește.

Dimineața, razele soarelui luminau scândurile podelei când Tim s-a întors cu teamă spre Ben. Liniștit, bolnavul repeta: „Domnul a pus asupra Lui nelegiuirea noastră a tuturor“. „Tim, în noaptea asta m-am convins că Isus a luat asupra Sa păcatele mele; sunt sigur că m-a iertat! Nu-mi mai este frică de moarte!“

Câteva zile mai târziu, Ben părăsea această lume pentru a fi cu Isus. Tim cel rătăcit prin pădure avusese privilegiul de a-i citi acelei oi rătăcite miezul evangheliei Vechiului Testament, Isaia 53.

Un suflet a fost salvat din ghearele lui Satan.

Citirea Bibliei: Daniel 10.15-11.9 · Fapte 4.1-12

SCRIPTURILE ÎN FIECARE ZI

de Jean Koechlin

2 Imparati 8:1-29

La începutul capitolului 8 apar din nou persoane cunoscute: femeia sunamită, căreia Domnul i-a purtat de grijă în timpul unei foamete; apoi Ghehazi, care pare să fi prosperat în pofida leprei lui (subiect pe care, cu siguranţă, preferă să-l păstreze sub tăcere). Îl găsim, în adevăr, la curtea împărăteas­că, unde Dumnezeu îl folo­seşte pentru ca drepta­tea să triumfe de partea sunamitei.

În continuare sunt re­latate vizita lui Eli­sei la Damasc şi întâlnirea lui cu Hazael. Acesta din urmă comite un omor, luând astfel tronul Siriei în locul lui Ben-Hadad. Acest om, cândva martor la vindecarea lui Naaman, moare într-un fel ruşinos.

În final, în versetele 16-29 vedem cursul isto­riei paralele a împăraţilor lui Israel şi Iuda. Ioram, fiul lui Iosafat, este departe de a urma exemplul bun al tatălui său; şi ni se arată şi motivul: „pentru că fiica lui Ahab îi era soţie“ (v. 18). Observaţi încă o dată ce mare este influenţa unei soţii sau a unui soţ asupra perechii sale. Ioram al lui Iuda este deci cumnatul lui Ioram, împăratul lui Israel, pe care-l cunoaştem bine. Şi, la rândul lui, fiul său Ahazia devine „ginerele casei lui Ahab“ (v. 27). Sunt ali­anţe bune în opinia lumii, dar, în ochii Domnului, ele reprezintă grave infidelităţi. Vom constata prea des tragicele lor consecinţe.

SĂ ȘTII CÂND SĂ TACI

„Tăcerea îşi are vremea ei, şi vorbirea îşi are vremea ei…” (Eclesiastul 3:7)

Calvin Coolidge, al treizecilea președinte al SUA, era cunoscut ca un om laconic, reținut, care vorbea foarte puțin.

Într-o zi, un reporter a încercat să-i ia un interviu și conversația a decurs astfel:

Reporter: „Doriți să spuneți ceva despre amenințarea războiului din Europa?”

Coolidge: „Nu.”

Reporter: „Aveți ceva de spus despre greva din fabricile de confecții?”

Coolidge: „Nu”.

Reporter: „Aveți ceva de spus despre Liga Națiunilor?”

Coolidge: „Nu”.

Reporter: „Vreți să comentați problema producției agricole?”

Coolidge: „Nu!”

Și în timp ce reporterul perplex părăsea camera, Coolidge l-a rechemat ca să adauge, zâmbind: „Și vă rog să nu mă citați!”

Biblia spune: „Toate îşi au vremea lor şi fiecare lucru de sub ceruri îşi are ceasul lui… Tăcerea îşi are vremea ei, şi vorbirea îşi are vremea ei…” (Eclesiastul 3:1,7)

Deci nu îngădui niciodată ca cineva să te oblige să spui ceva ce nu dorești, sau să cazi în capcană atunci când nu vrei să vorbești. Tăcerea nu este lipsă de comunicare, ci este o formă de comunicare… și poate fi una foarte eficientă!

În Proverbele 29:11 citim: „Nebunul îşi arată toată patima, dar înţeleptul o stăpâneşte.” Un lucru este sigur: ceea ce nu spui astăzi, nu va trebui să explici sau să scuzi mâine.

Dacă ai tendința de a vorbi fără să te gândești sau nu ai nimic constructiv de adăugat, evaluează situația cu atenție și cere înțelepciune de la Dumnezeu ca să știi dacă trebuie să vorbești sau să taci.

Președintele Abraham Lincoln a spus: „E mai bine să taci și să fii luat de prost decât să vorbești și să confirmi că ești.” Așadar, atunci când vrei să vorbești amintește-ți și aceste cuvinte din Scriptură (Proverbe 17:28): „Chiar şi un prost ar trece de înţelept dacă ar tăcea, şi de priceput dacă şi-ar ţine gura.”

Posted in Romanian devotionals and tagged , , , , | Lasă un comentariu
11 iul. 2025

11 Iulie 2025

DOMNUL ESTE APROAPE

Nu te uita la vin când este roșu, când sclipește în pahar și alunecă ușor […] vei fi asemenea celui culcat în inima mării și asemenea celui culcat pe vârful unui catarg: „M-au bătut, dar nu mă doare! m-au lovit, dar n-am știut! Când mă voi trezi? Îl voi căuta din nou!“.

Proverbe 23.31,34,35

Aici vedem o imagine a unuia care se trezește după o noapte de băutură. Deși se simte groaznic, el intenționează „să caute din nou“ vinul. Așa cum spune Evrei 11.25, plăcerea produsă de păcat este una de foarte scurtă durată; în plus, la fel ca femeia seducătoare din Proverbe 7, dependențele niciodată nu arată de la început prețul pe care îl avem de plătit mai târziu. „Ea i-a doborât pe mulți, rănindu-i, și toți cei uciși de ea au fost puternici“ (versetul 26). Cu adevărat, mulți dintre cei care au fost odată sănătoși din punct de vedere spiritual au fost biruiți de diverse dependențe.

Prin urmare, este bine să tratăm dependențele cu adevărul biblic, „înrobind orice gând ascultării de Hristos“ (2 Corinteni 10.5). Trebuie să spunem: «Da, acest păcat poate aduce o scurtă satisfacție, însă ea va fi urmată de rușine, de vinovăție și de pagubă spirituală». Trebuie să știm bine că, dacă ne vom atinge de cărbuni aprinși, ne vom arde (Proverbe 6.27,28); că semănatul în carne va produce întotdeauna o recoltă a stricăciunii (Galateni 6.8); și că, dacă vom semăna vânt, vom culege furtună (Osea 8.7).

Dumnezeu va pregăti „o scăpare“ pentru noi atunci când suntem ispitiți (1 Corinteni 10.13), însă acest lucru poate necesita schimbarea obiceiurilor noastre zilnice. Apostolul Pavel a vorbit despre ținerea în supunere a trupului (1 Corinteni 9.27). În cele mai multe cazuri, dependențele trebuie înlocuite cu preocupări sănătoase. Puterea voinței nu este suficientă, ci avem nevoie de Duhul lui Dumnezeu, de Cuvântul lui Dumnezeu și de activități sfinte care să umple inimile noastre.

S. Campbell

SĂMÂNȚA BUNĂ

Dacă, fiind vrăjmași, am fost împăcați cu Dumnezeu prin moartea Fiului Său, cu atât mai mult, fiind împăcați, vom fi mântuiți prin viața Lui.

Romani 5.10

Predicatorul Peter Miller

În timpul Războiului de Independență american, în statul Pennsylvania locuia un predicator pe nume Peter Miller. Era apreciat de enoriașii săi, dar avea și un vecin care îl ura și îl insulta adesea. Într-o zi, acel vecin a fost arestat în orașul Philadelphia și condamnat la moarte pentru trădare. Când a fost anunțată sentința, Miller nu a ezitat să meargă în audiență la generalul Washington, cel care mai târziu avea să devină președintele Statelor Unite. Miller a pledat vehement pentru prizonierul condamnat, dar Washington a replicat: „Îmi pare rău, dar nu-l pot grația pe prietenul tău“. — „Prietenul meu?“, a exclamat Miller. „Omul acesta este cel mai mare dușman pe care îl am în lume!“ — „Cum?“, a întrebat Washington uimit, „ai venit cale de 60 de mile [96 km] pentru a salva viața unui dușman? Aceasta schimbă situația. Așadar, pentru intervenția ta, el va fi grațiat“.

Miller a primit documentul de anulare a sentinței și a pornit alte 15 mile [24 km] pentru a împiedica execuția care urma să aibă loc în acea după-amiază. A ajuns exact la timp. Condamnatul l-a recunoscut și a strigat cu amărăciune: „Hei, Miller, ai venit până aici ca să te răzbuni, să vezi cum sunt spânzurat?“.

Cât de uimit a fost atunci când Miller a prezentat documentul care i-a salvat viața! Dragostea lui Dumnezeu este și mai mare. El ne-a oferit nouă, dușmanilor Săi, har și viață, însă, pentru a face acest lucru, a trebuit să Îl dea la moarte pe propriul Său Fiu. Să respingi o astfel de ofertă ar fi cel mai ofensator și mai necugetat păcat.

Citirea Bibliei: Daniel 7.1-14 · Fapte 2.1-13

SCRIPTURILE ÎN FIECARE ZI

de Jean Koechlin

2 Imparati 4:32-44

Întocmai cum vorbeşte Evrei 11, ca­pi­tolul credinţei: „femeile i-au primit pe morţii lor prin în­viere“ (Evrei 11.35), la fel a fost cu văduva din Sarepta, iar acum cu fericita sunamită. Dar ce contrast cu scena de la mor­mântul lui Lazăr, unde o simplă chemare a Stăpânului Vieţii este suficientă să rea­ducă la viaţă un om mort de patru zile! În cu­rând, toţi răscumpăraţii adormiţi vor auzi „strigătul de strângere laolalt㓠al Celui care a învins moartea şi vor fi înălţaţi cu putere (1 Tesaloni­ceni 4.16).

Incidentul cu colocinţii (curcubeţii) din oală ne arată cum omul, cu bune intenţii uneori, nu face decât să strice ceea ce Dumnezeu doreşte să-i ofere. Să veghem deci ca nimic să nu adăugăm la Cu­vânt, hrana sufletelor noastre (Gala­teni 1.7, 8). Ce multe sunt scrierile religioase în care se găseşte amestecată cu ade­vărul divin şi puţină otravă!

Omul din Baal-Şalişa, al cărui sac devine pentru Elisei mij­­locul de a hră­ni o sută de oameni, ne aminteşte încă o da­tă de scenele din evanghelii (Matei 14.15-21; 15.32-38). Dar şi acolo este vizibilă diferenţa din­tre profet şi Cel care face mulţimea să se aşeze pentru a-i hrăni cu miile în virtu­tea propriei Sale puteri (Psal­mul 132.15).

FII PREZENT! | Fundația S.E.E.R. România

„Aceasta este ziua pe care a făcut-o Domnul: să ne bucurăm şi să ne veselim în ea!” (Psalmul 118:24)

Un autor a scris: „Una dintre strategiile pe care le folosesc este să aloc suficient timp fiecărui lucru în parte, astfel încât să nu mă gândesc deloc la lucrul următor pe care trebuie să-l fac. Cred că cel mai bine este să aștept până când pot investi mai mult de câteva minute pentru a fi cu cineva, astfel încât persoana respectivă să nu fie frustrată că atenția mea este împărțită și că am programul încărcat!”

Dacă vei continua să-i privezi pe cei dragi de timpul cu ei, s-ar putea să vină o zi în care nu vor mai avea ei timp pentru tine!

Întreabă-te: „Această persoană contează pentru mine mai mult decât planul, proiectul, problema sau presiunea cu care mă confrunt?”

Învață să te bucuri de moment și să te concentrezi asupra persoanei cu care ești. Pune întrebări deschise care s-o încurajeze să răspundă nu doar cu „da” sau „nu”. Ascultă cu atenție și pune întrebări suplimentare. Acest lucru îi ajută pe oameni să simtă că te implici în viața lor și că-ți pasă de răspunsurile lor. Da, este posibil ca gândurile tale să zboare cine știe unde pentru câteva secunde, dar adu-le degrabă înapoi, în imediatul de față – și respinge alte preocupări. Vei putea reveni la ele mai târziu. Vei simți o mare plăcere făcând asta, după ce ajungi să te obișnuiești…

Un poet a scris: „Am vrut să trăiesc cu grijă, pe îndelete… ca să nu descopăr, când voi muri, că nu am trăit!”

Pentru a te asigura că acest lucru nu ți se va întâmpla, ascultă cuvintele înțeleptului Solomon: „faptul că un om mănâncă… şi duce un trai bun în mijlocul întregii lui munci este un dar de la Dumnezeu.” (Eclesiastul 3:13)

Așa că, dacă trebuie să te descurci cu mai puțin pentru a te bucura mai mult de oamenii pe care îi iubești, fă-o – nu vei regreta niciodată! Este stropul de înțelepciune pentru azi!

Posted in Romanian devotionals and tagged , , , , | Lasă un comentariu

Navigare în articole

← Older Entries
Newer Entries →