Mana Zilnica

Mana Zilnica

Archive for the tag “dumnezeu”

20 oct. 2025

20 Octombrie 2025

DOMNUL ESTE APROAPE

Nu încetez să mulțumesc pentru voi, amintind de voi în rugăciunile mele, ca Dumnezeul Domnului nostru Isus Hristos, Tatăl gloriei, să vă dea duh de înțelepciune și de descoperire în cunoașterea Lui.

Efeseni 1.16,17

În Efeseni 1, apostolul Pavel se adresează Dumnezeului Domnului nostru Isus Hristos, ca Tată al gloriei. El cere pentru toți cei credincioși, deci și pentru noi, înțelepciune și cunoaștere cu privire la planurile lui Dumnezeu, care sunt atât de minunate și de mărețe, dar și cu privire la lumea viitoare.

Mai târziu în această epistolă, apostolul își pleacă genunchiul și cere ca cei credincioși să fie întăriți prin Duhul lui Hristos în omul dinăuntru. Scopul este ca „Hristos să locuiască prin credință în inimile voastre, fiind înrădăcinați și întemeiați în dragoste, ca să fiți deplin în stare să înțelegeți împreună cu toți sfinții care sunt lărgimea și lungimea și adâncimea și înălțimea; și să cunoașteți dragostea lui Hristos, care întrece cunoștința, ca să fiți umpluți până la toată plinătatea lui Dumnezeu“ (Efeseni 3.17-19). Ce scop uimitor!

Cu privire la planurile lui Dumnezeu cu Israel și cu națiunile, citim că ele sunt „de la întemeierea lumii“, expresie care apare de șapte ori (Matei 13.55; 25.34; Luca 11.50; Evrei 4.3; 9.26; Apocalipsa 13.8; 17.8). Gândurile lui Dumnezeu cu privire la Hristos și la Adunare sunt însă în inima Sa dinainte de întemeierea lumii (Ioan 17.24; Efeseni 1.4; 1 Petru 1.20). Cu alte cuvinte, aceste planuri au fost în inima lui Dumnezeu mai înainte de a exista orice lucru sau ființă creată, ceea ce implică faptul că El S-a gândit la Adunare înainte de a se gândi la Israel sau la această lume. De asemenea, aceasta înseamnă că Tatăl și Fiul au știut despre nevoia unei jertfe cu mult înainte ca Adam și Eva să cadă în păcat. Fiul etern, în comuniune cu Tatăl și cu Duhul Sfânt, a acceptat să fie această Jertfă. El a spus: „Iată, vin […] Plăcerea Mea este să fac voia Ta, Dumnezeule“ (Psalmul 40.7,8). Cât de uimitoare și de minunate sunt aceste lucruri!

A. E. Bouter

SĂMÂNȚA BUNĂ

Înainte de a chema ei, Eu voi răspunde și, în timp ce ei încă vor vorbi, Eu îi voi auzi.

Isaia 65.24

Alexandru Ogorodnikov

Când am ajuns în celula închisorii, i-am salutat pe deținuți, spunând: „Pacea să fie cu voi!“. Unul dintre ei m-a întrebat dacă sunt creștin, iar eu i-am răspuns că da, sunt. Mi-a cerut să o dovedesc, declarând: „Noi suntem drojdia societății. Nu avem nici măcar țigări. Dacă Dumnezeul tău ne dă țigări, vom crede în El“. I-am răspuns că fumatul e dăunător trupurilor noastre, care sunt un dar de la Dumnezeu, dar că Dumnezeu, care îi iubea foarte mult, era, după părerea mea, gata să le dea, ca semn al milei Lui. Apoi i-am rugat să se ridice în picioare pentru a ne ruga împreună. Deținuți au început toți să râdă, însă, de îndată ce am început să mă rog, au tăcut respectuos. Eram mulți în acea celulă, dar era liniște. Ne-am rugat timp de cincisprezece minute; apoi le-am spus că rugăciunea s-a încheiat și că se pot așeza. Atunci, chiar în momentul acela, un gardian a deschis ușa și a azvârlit spre deținuți un pachet de țigări.

Prizonierii au început să strige: Dumnezeu există! El există! În acel moment am realizat că Dumnezeu vorbea deținuților, dar în același timp și mie însumi. Îmi spunea clar că are o misiune pentru mine în închisoare. Acesta a fost felul în care mi-am început viața de închisoare, închis pentru credință, ascuns în spatele zidurilor sistemului penitenciar, dar sub privirea directă a lui Dumnezeu. El S-a arătat, prin credincioșia Sa, celor care, condamnați la moarte în fața plutonului de execuție, nu mai așteptau niciun semn de speranță. Isus urma să fie Speranța lor, Mântuitorul lor, Însoțitorul lor.

Citirea Bibliei: Isaia 48.1-8 · Evrei 10.23-30

SCRIPTURILE ÎN FIECARE ZI

de Jean Koechlin

2 Cronici 22:1-12

Cât de trist este acest capitol! Ahazia, sfătuit de mama lui şi de rudele din partea lui Ahab, se aliază cu Ioram, împăratul lui Israel, şi merg împreună într-o nouă expe­diţie împotriva sirie­ni­lor. Această asociere fatală duce la „pi­eirea“ lui (v. 7). Moare de o moarte violentă.

Acum să ne întoarcem puţin la această istorie: Cei şase fraţi ai lui Ioram au fost omorâţi chiar de el (21.4). Apoi toţi fiii săi au fost ucişi de arabi, în afară de cel mai tânăr dintre ei, Ahazia (v. 1). În sfârşit, la a treia genera­ţie, în urma unui alt masacru care se abate asupra spiţei im­pe­riale, îi supravieţuieşte încă o dată doar un singur descendent: Ioas, un copilaş. Cum se pot explica aceste exter­minări succesive? Prin îndârjirea lui Satan, decis să întrerupă linia genealogică a lui David, care avea să ducă la Hristos.

Pe de altă parte, cum se explică faptul că, în pofida tuturor circumstanţelor, un membru supravieţuieşte de fie­care dat㠖 unul singur şi cel mai slab – totuşi un des­cen­­dent al familiei împă­răteşti? Prin cre­dincioşia haru­lui lui Dumnezeu! El Îşi ţine promisiunea făcută lui David, că-i va păstra o lumină (2 Împăraţi 8.19). O lumi­nă care acum nu mai este decât un fitil care fumegă … (vezi Matei 12.20).

ROAGĂ-TE ÎN CONTINUARE PENTRU COPIII TĂI! | Fundația S.E.E.R. România

„Învaţă pe copil calea pe care trebuie s-o urmeze, şi când va îmbătrâni, nu se va abate de la ea.” (Proverbele 22:6)

Fiul risipitor s-a întors în cele din urmă acasă și și-a recăpătat locul în familie. Biblia ne spune că atunci când a pierdut totul și a ajuns să hrănească porcii, el „și-a venit în fire” (Luca 15:17). Este greu să vezi o persoană dragă că suferă, dar uneori trebuie să ajungă jos, pentru a se întoarce.

Momentul de cădere al fiului risipitor a devenit punctul său de cotitură. „Mă voi scula, mă voi duce la tatăl meu şi-i voi zice: «Tată, am păcătuit împotriva cerului şi împotriva ta…” (Luca 15: 18) Să remarcăm faptul că tatăl său a fost un părinte bun care avea un copil rebel.

Dacă asta te descrie și pe tine, iată trei sfaturi bune:

1) Nu te învinovăți și nu-ți face reproșuri;

2) Nu judeca defectele copiilor tăi din postura cuiva plin de calități. Motivul pentru care ei nu pot vedea este că sunt orbi spiritual. Dar Dumnezeu le poate deschide ochii! Domnul Isus a spus: „Nimeni nu poate veni la Mine dacă nu-l atrage Tatăl…” (Ioan 6:44) Tu roagă-te, și lasă-L pe Dumnezeu să-i atragă!

3) Fii cu inima deschisă… și deschide și ușa! Când fiul risipitor și-a venit în sfârșit în fire, a știut unde să meargă; înapoi acasă, la tatăl care-l iubea. Tu nu-ți vei putea salva copiii de consecințele faptelor lor și poate că nu vei putea diminua durerea prin care trec… Dar dacă te rogi, dacă îți păstrezi inima și ușa deschise, Dumnezeu îi poate aduce înapoi.

„Învaţă pe copil calea pe care trebuie s-o urmeze, şi când va îmbătrâni, nu se va abate de la ea.” Aceasta este o promisiune pe care te poți baza, azi și în fiecare zi!

Posted in Romanian devotionals and tagged , , , , | Lasă un comentariu
18 oct. 2025

18 Octombrie 2025

DOMNUL ESTE APROAPE

Binecuvântat fie Dumnezeul și Tatăl Domnului nostru Isus Hristos, Părintele îndurărilor și Dumnezeul oricărei mângâieri, Cel care ne mângâie în orice necaz al nostru, pentru ca noi să-i putem mângâia pe cei care se află în orice necaz, prin mângâierea cu care noi înșine suntem mângâiați de Dumnezeu.

2 Corinteni 1.3,4

Trecerea prin exercițiile școlii tainice a lui Dumnezeu este o trăsătură caracteristică tuturor slujitorilor Lui, de la care nu a făcut excepție nici Cel care a fost Slujitorul strălucit; cu toții au trecut prin exercițiile școlii tainice a lui Dumnezeu înainte de a-și începe lucrarea publică. Ba mai mult, cei care au înțeles cel mai profund însemnătatea și valoarea acestei școli tainice s-au dovedit a fi cei mai eficienți și mai consecvenți martori ai Săi în exercitarea slujbei și a mărturiei lor publice. Omul care ajunge într-o lucrare publică ce depășește măsura creșterii lui în școala tainică a lui Dumnezeu are toate motivele să se teamă; el va eșua în mod sigur.

Dacă suprastructura depășește măsura fundației, clădirea se va înclina sau se va dărâma. Dacă un pom își întinde ramurile peste măsura adâncimii rădăcinii lui, va fi vulnerabil în fața furtunii și va cădea la pământ; tot așa este și cu omul care intră în slujirea publică. Mai înainte de acest moment, el trebuie să fie singur cu Dumnezeu; duhul lui trebuie să fie exersat în intimitatea prezenței Lui; el trebuie să treacă prin apele adânci ale propriei experiențe, altfel nu va fi altceva decât un teoretician, nu un martor. Urechile lui trebuie să fie deschise pentru a auzi, înainte ca limba lui să poată fi potrivită pentru a vorbi și a da învățătură.

Ce s-a întâmplat cu toți aceia care din timp în timp s-au aprins repede și au fost, în aparență, lumini strălucitoare în mijlocul Bisericii lui Dumnezeu, dar care la fel de repede s-au și stins înapoia norilor? De unde au venit ei și unde au dispărut? De ce au fost atât de efemeri? Au fost doar licăriri ale candelelor omenești; nu au avut profunzime, nici putere de a rezista; nu a fost ceva real în ei. Au strălucit pentru un timp și apoi au dispărut, prezența lor neproducând alt efect decât acela de a crește întunericul din jurul lor sau cel puțin conștiența tristă cu privire la acesta.

C. H. Mackintosh

SĂMÂNȚA BUNĂ

Isus a spus: „Spre judecată am venit Eu în lumea aceasta, ca cei care nu văd să vadă, și cei care văd să fie orbi“. Și aceia dintre fariseii care erau cu El au auzit acestea și I-au spus: „Și noi suntem orbi?“. Isus le-a spus: „Dacă ați fi orbi, n-ați avea păcat; dar acum spuneți: «Vedem», deci păcatul vostru rămâne“.

Ioan 9.39-41

Vindecarea orbului din naștere (4)

Versetele de la finalul capitolului 9 din Ioan clarifică mesajul spiritual: Isus nu a venit în lume în primul rând pentru a vindeca suferințele fizice și pentru a face bine omenirii, ci ceea ce L-a preocupat în primul rând a fost mântuirea sufletului. Astfel, El pune aici în contrast două stări: starea acelora care au vedere spirituală cu starea acelora care nu au.

Majoritatea oamenilor sunt convinși că văd bine și de aceea sunt mulțumiți fie de religia lor, fie că trăiesc după tradiția lor, fie că se bazează pe ultimele descoperiri ale științei. În realitate, ei sunt orbi, pentru că nu-și recunosc starea de păcat și nu văd că Omul Isus Hristos a fost trimis de Dumnezeu pentru a înlătura păcatele noastre (vedeți 1 Ioan 3.5).

„Și noi suntem orbi?“, au întrebat fariseii. Dacă ar fi recunoscut aceasta, atunci ar fi putut avea parte de harul Aceluia pe care L-a trimis Dumnezeu. Atunci Mântuitorul ar fi înlăturat păcatele lor.

Ce spune ultima carte a Bibliei despre declinul creștinătății? „Și nu știi că ești nenorocit, de plâns, sărac, orb și gol; te sfătuiesc să cumperi … alifie pentru ochi, … ca să vezi“ (Apocalipsa 3.17,18).

Citirea Bibliei: Isaia 46.1-13 · Evrei 10.1-10

SCRIPTURILE ÎN FIECARE ZI

de Jean Koechlin

2 Cronici 20:25-37

În timp ce răsuna cântarea de eliberare, vrăjmaşii se distrugeau reciproc. Pentru popor nu mai ră­mâne decât să constate anihilarea lor şi să strân­gă prăzile îmbelşugate. De câte ori n-a procedat Dumne­zeu şi cu noi la fel, făcând să dispară din calea noas­tră dificultăţi care păreau de neînvins…!

Apoi poporul se adună din nou ca să-L laude pe Domnul în Valea Beraca – sau a bine­cu­vân­tării – (citiţi Ps. 107. 21, 22).

Să ne gândim la triumful lui Isus pe cruce, realizat fără cea mai mică participare din partea credincioşilor. Ce le rămâne de făcut? Să se bucure de roadele acestei vic­torii şi, cu inimi pline de recunoştinţă, s-o celebreze în valea acestui pământ, înainte să o facă pentru eternitate în Sfânta Cetate (compară cu v. 28).

Ultimul paragraf ne întoarce un pas înspre domnia lui Iosafat, pentru a ne aminti că, după alianţa militară dezastruoasă cu Ahab, împăratul lui Iuda se implică în alta, nu mai puţin prostească, de data aceasta cu scop comercial, cu fiul acestuia, Ahazia. Dumnezeu permite eşecul acesteia şi ne învaţă prin gura lui Eliezer ce gân­deşte El despre acest fel de asociere cu un om al lumii în scopul îmbogăţirii.

NUMAI DOMNUL ISUS ÎȚI POATE SĂTURA SUFLETUL | Fundația S.E.E.R. România

„Dar oricui va bea din apa pe care i-o voi da Eu, în veac nu-i va fi sete…” (Ioan 4:14)

Femeia pe care a întâlnit-o Domnul Isus la fântână fusese căsătorită de cinci ori. A tot încercat relații, din dorința de a umple golul din ea. Dar nu a funcționat pentru ea… și nu va funcționa nici pentru tine!

Nu va funcționa nici urcatul pe scara ierarhică a corporației, nici achiziționarea de tot mai multe lucruri, sau dobândirea faimei…

Reține ce i-a spus Domnul Isus acestei femei: „Oricui bea din apa aceasta îi va fi iarăşi sete…” (vers. 13) Când te afli în deșert fără apă, vine un moment în care începi să ai iluzii, halucinații… iei mirajele drept lucruri reale… Dar nu sunt! Iar când sufletul tău continuă să fie însetat și uscat, începi să cauți lucruri care nu sunt reale și care nu-l pot satisface.

Domnul Isus nu a adus în discuție trecutul acestei femei pentru a o face de râs, ci din cu totul alt (și unic) motiv: ca ea să înțeleagă că El poate vindeca rănile trecutului ei și îi poate da speranța unui viitor mai bun. Și a făcut-o! Nu numai că a transformat-o, dar ea a devenit și prima persoană care a dus Evanghelia în Samaria.

Poate crezi că ești în afara „razei de acțiune” a speranței și răscumpărării. Împăratul David nu a fost în afara acestei sfere, dar a comis adulter, și l-a acoperit cu o crimă! Apostolul Petru nu a fost în afara acestei sfere, și s-a lepădat de Domnul Isus! Ucenicul Toma nu a fost în afara acestei sfere, chiar dacă este încă amintit ca un necredincios. Apostolul Pavel nu a fost în afara acestei scheme, și a ucis creștini înainte de a deveni unul dintre ei.

Dorințele tale neîmplinite și setea ta nepotolită sunt un plus, nu un minus – dacă le lași să te ducă la picioarele lui Isus! Avem aici în vers. 14 promisiunea Sa: „apa pe care i-o voi da Eu… se va preface în el într-un izvor de apă, care va ţâşni în viaţa veşnică.” Reține: numai Domnul Isus îți poate sătura sufletul!

Posted in Romanian devotionals and tagged , , , , | Lasă un comentariu
17 oct. 2025

17 Octombrie 2025

DOMNUL ESTE APROAPE

Vreau ca voi să știți ce mare luptă duc pentru voi și pentru cei din Laodiceea și pentru toți câți nu mi-au văzut fața în trup.

Coloseni 2.1

Deși era „absent în trup“ și nici măcar nu-i văzuse vreodată pe acești creștini, apostolul manifesta o preocupare deosebită pentru binele lor spiritual. Apostolul era împreună cu ei „în duh“, după cum și mintea sa, mereu preocupată cu Hristos, era, în consecință, preocupată și cu mădularele Trupului Său, fie pentru a se mâhni, în cazul când ceva mergea rău, fie pentru a-i avertiza, în cazul când vreun pericol îi amenința, fie pentru a se bucura, în cazul când găsea vreun rod în umblarea acestor sfinți ai Domnului.

Ca slujitor credincios al Stăpânului său, în slujba sa pentru întreaga Adunare, nu numai pentru cei dintr-o anumită localitate, Pavel este un model pentru toți cei care sunt chemați să slujească în aceeași lucrare. Aflându-se deci cu duhul în mijlocul colosenilor, apostolul găsea un motiv de bucurie cu privire la ordinea potrivit căreia aceștia umblau și cu privire la tăria credinței lor. Ei se aflau, ca să spunem așa, într-o bună ordine de luptă, precum niște soldați strâns uniți între ei, pentru a se putea sprijini și susține unul pe altul. Avându-L pe Hristos ca Obiect al credinței lor, ei împreună se puteau sprijini pe El; ei n-ar fi dorit să se abată de la Acela care îi salvase și îi adusese la Dumnezeu; până la acel moment, ei rămăseseră tari în credință. Dar vrăjmașul căuta să-i înșele, îndreptându-și artileria chiar împotriva Persoanei Căpeteniei lor. Învățături periculoase, iudaice și filosofice, cu înalte pretenții, tindeau să se strecoare printre ei și să-i despartă de Persoana lui Hristos, puțin câte puțin, fără ca ei să-și dea seama, iar dacă ei ar apleca urechea spre ele, în curând ordinea ar dispărea din mijlocul lor, credința lor s-ar clătina, iar ei ar cădea pradă în mâinile vrăjmașului.

Iată de ce apostolul face referire la ordinea care încă exista în mijlocul lor și la credința lor, încă tare, pentru a-i pune în gardă cu privire la teribilul pericol care îi amenința. Cât de mare este acest pericol și în zilele noastre, când se fac atâtea speculații în legătură cu Persoana Domnului Isus, pentru a-I diminua măreția! De aceea, creștinii sinceri, care vor să rămână credincioși Domnului lor, trebuie să se păzească de aceste idei străine, de aceste erori fatale, care se prezintă sub aparențe înșelătoare, dar care, odată acceptate, vor duce la clătinarea și la răsturnarea credinței.

H. Rossier

SĂMÂNȚA BUNĂ

Isus a auzit că l-au dat afară și, găsindu-l, i-a spus: „Crezi tu în Fiul lui Dumnezeu?“. El a răspuns și a zis: „Și cine este, Doamne, ca să cred în El?“. Și Isus i-a spus: „L-ai și văzut, și Cel care vorbește cu tine, Acela este“. Și el a spus: „Cred, Doamne“, și I s-a închinat.

Ioan 9.35-38

Vindecarea orbului din naștere (3)

Pentru că a dat o mărturie neînfricată despre Isus Hristos, omul care fusese vindecat de orbirea lui din naștere a fost exclus de rabini; el nu putea fi acceptat la școala lor de învățătură. Dar a găsit adăpost la Fiul lui Dumnezeu. Când era orb, Domnul l-a întâmpinat și i-a dat vederea. Acum Domnul îl găsește stând singur și îl introduce în cea mai frumoasă comuniune pe care o poate avea cineva, aceea a Fiului lui Dumnezeu.

„Crezi tu în Fiul lui Dumnezeu?“ Aceasta este o întrebare care se adresează tuturor și care cere un răspuns clar. „Cel care crede în El nu este judecat“ (Ioan 3.18). Cel care fusese vindecat s-a arătat dispus să creadă, numai să știe Cine este. Atunci Domnul S-a revelat. „Omul numit Isus“ era nu doar un profet, ci Însuși Fiul lui Dumnezeu. Ce copleșitor! Fiind Fiul lui Dumnezeu, este o Persoană a Dumnezeirii și, pe drept, obiect al credinței și al închinării. Astfel, acela care fusese vindecat I s-a închinat. Ce istorie impresionantă este aceasta! Omul care fusese orb și cerșetor credea în Isus și Îl onora ca fiind Fiul lui Dumnezeu. Este un fenomen spiritual acesta, ca un om care nu are niciun sens în gândire și în aspirații să fie transformat într-un om care, adus la lumina adevărului divin, să Îl aibă în centru pe Fiul lui Dumnezeu. Sperăm că acest fenomen se va produce în nenumărate vieți!

Citirea Bibliei: Isaia 45.14-25 · Evrei 9.19-28

SCRIPTURILE ÎN FIECARE ZI

de Jean Koechlin

2 Cronici 20:14-24

Rugăciunea făcută cu credinţă de Iosafat pri­meşte un răs­puns prompt şi aceasta se întâmplă chiar în public. În nume­le Domnului, Iahaziel reasigură poporul şi îm­păra­tul cu privire la voia Lui. Ce mulţi credin­cioşi aflaţi în pericol au avut de câştigat de atunci încoace, citind asemenea încurajări di­vine! Să com­parăm v.17 cu cuvintele lui Moise pen­­tru Israel când traversau Marea Roşie: „Nu vă temeţi; staţi pe loc şi veţi vedea salvarea Domnului …“ (Exod 14.13).

Fără să aştepte ca Dumnezeu să fi acţionat, Iosafat şi tot poporul Îi aduc laudă şi adorare. Aceasta Îl glorifică pe Dumnezeu: credinţa care este în stare mai dinainte nu numai să dea deoparte întreaga tulburare, ci şi să mulţumească anticipativ pen­tru răs­punsul pe care El l-a garantat. Iată o pur­ta­re care imită Modelul divin. Înainte să-l învie pe Lazăr în virtutea puterii de la Dum­ne­zeu, Tatăl Său, Isus începe prin a I Se adresa: „Tată, Îţi mulţu­mesc că M-ai ascultat“ (Ioan 11.41).

Ce frumoasă este această închinare celebrată chiar în prezenţa vrăjmaşilor! (vezi Psalmul 23.5). Ceicareaduclaudamergînaintea bărbaţilor î­nar­maţi. Şi cântarea de triumf intonată dintr-o dată dă, am pu­tea spune, semnalul unei victorii ui­mi­toare, repurtată fără a se da o singură lovitură.

CE ÎNSEAMNĂ NEPRIHĂNIREA? | Fundația S.E.E.R. România

„Dar acum s-a arătat o neprihănire pe care o dă Dumnezeu, fără lege…” (Romani 3:21)

Vei merge în cer pentru că te-ai încrezut în neprihănirea lui Hristos, și nu datorită neprihănirii tale. Poate vei spune: „Dar nu este important să faci ceea ce este bine?” Absolut. Răsplata ta în cer va depinde de ceea ce faci pentru Dumnezeu aici pe pământ. Dar mântuirea ta depinde de încrederea în ceea ce a făcut Hristos, nu tu. Satan știe acest lucru și va încerca să te conducă înapoi la o viață creștină bazată pe fapte. Iar când vei da greș (și asta se va întâmpla în mod sigur!), el te va condamna și îți va spune că nu te ridici la înălțimea așteptărilor… și, prin urmare, nu ești demn de dragostea și acceptarea lui Dumnezeu.

Să ne uităm ce face condamnarea:

1) Te lipsește de încrederea în Dumnezeu. De multe ori, când greșești tu, nu poți să te bazezi pe promisiunile Sale, pentru că te simți nevrednic. De 31 de ori în Sfânta Scriptură, se spune că suntem „în Hristos”. Asta înseamnă câte una pentru fiecare zi a lunii. Așadar, în fiecare zi, amintește-ți că ești „în Hristos” și, pentru că El este vrednic, tu ești acceptat!

2) Te face o persoană iritabilă și neplăcută pentru cei din jurul tău. Consilierii pe probleme de dependență descriu acest lucru ca fiind starea de a fi „agitat” sau neliniștit în propria piele. Ca urmare, începi să dai afară ceea ce simți pe dinăuntru.

Care este răspunsul? Ni-l oferă apostolul Pavel: „nimeni nu va fi socotit neprihănit înaintea Lui prin faptele Legii… Dar acum s-a arătat o neprihănire pe care o dă Dumnezeu, fără lege… şi anume neprihănirea dată de Dumnezeu, care vine prin credinţa în Isus Hristos, pentru toţi şi peste toţi cei ce cred în El.” (Romani 3:20-22)

Concluzie: neprihănirea este trecută în contul tău prin credință, nu prin fapte! Astăzi ești iubit și acceptat „în Hristos”!

Posted in Romanian devotionals and tagged , , , , | Lasă un comentariu
14 oct. 2025

14 Octombrie 2025

DOMNUL ESTE APROAPE

Vă scriu, părinților, fiindcă L-ați cunoscut pe Cel care este de la început.

1 Ioan 2.13

În 1 Ioan 2, credincioșii sunt împărțiți în trei grupe. Acolo este vorba despre copilași (care Îl cunosc pe Tatăl), despre tineri (care sunt tari), dar și despre părinți (despre care se spune că Îl cunosc pe Acela care este de la început). Un cititor superficial ar putea spune: «Se știe că oricine care are credință Îl cunoaște pe Domnul Isus». În 1 Ioan 5.1 se spune totuși: „Oricine crede că Isus este Hristosul este născut din Dumnezeu“. Prin aceasta, nu este spus același lucru ca și în 1 Ioan 2. Oare nu știu părinții mai mult decât cei născuți din nou de curând? În 1 Ioan 1.1 se dă răspunsul. Acolo se vorbește despre „ceea ce era de la început“ și se precizează la care început se referă: „Ce am auzit, ce am văzut cu ochii noștri, ce am privit și ce am pipăit cu mâinile noastre, cu privire la Cuvântul vieții“.

Începutul este deci clipa când Domnul Isus a venit pe pământ; acesta este înțelesul cuvântului „început“ din 1 Ioan 2.13: „Vă scriu, părinților, fiindcă L-ați cunoscut pe Cel care este de la început“. Ei au cunoscut nu numai jertfa pentru păcat, și astfel știu că păcatele le sunt iertate, ci și arderea-de-tot. Ei au văzut cât de minunată este lucrarea Domnului Isus pe baza căreia nu numai că păcatele noastre sunt iertate, ci și că Dumnezeu a fost slăvit. Și această slavă ne este socotită nouă, căci noi am fost făcuți plăcuți în Cel Preaiubit, astfel că Dumnezeu ne iubește așa cum Îl iubește pe Domnul Isus. Ei nu au rămas numai la această lucrare minunată, ci au venit la Persoana care a împlinit-o și, cu aceasta, la jertfa de mâncare. Vedem aceasta la frații și la surorile care s-au maturizat duhovnicește. Prin cercetarea epistolelor, ei au înțeles ce înseamnă jertfa pentru păcat, arderea-de-tot și, poate, jertfa de pace. Acum au ajuns la jertfa de mâncare și citesc cu cea mai mare desfătare Evangheliile – în care privesc viața Domnului Isus și în care pot să vadă diverse alte aspecte prezentate numai acolo. Căci cheia înțelegerii Evangheliilor constă atât în a recunoaște ce caracter poartă Domnul Isus în fiecare dintre cele patru relatări, cât și în a cerceta fiecare secțiune în context. Astfel, măreția slavei Domnului devine vizibilă. Acesta este semnul caracteristic al unui părinte în Hristos. El cunoaște slava Sa de la început, căci el a privit toată viața Domnului Isus.

H. L. Heijkoop

SĂMÂNȚA BUNĂ

Isus deci a făcut multe alte semne înaintea ucenicilor Săi, care nu sunt scrise în cartea aceasta.

Ioan 20.30

Șapte semne

Minunile lui Isus sunt adesea numite „semne“ în Evanghelia după Ioan. Aceasta arată că ele sunt mai mult decât o demonstrare de abilitate supranaturală: sunt o autentificare. Semnele pe care le-a făcut Isus Îl identificau ca Hristosul, Fiul lui Dumnezeu (Ioan 20.30,31). Nimeni nu putea să pună la îndoială aceasta.

Vom privi pe scurt cele șapte semne din Evanghelia după Ioan și semnificația lor.

  1. Nunta din Cana: bucuria pe care o dă Hristos este mai mare decât orice altă bucurie (Ioan 2.1-11).
  2. Vindecarea fiului slujitorului împărătesc: credința în Hristos aduce binecuvântare (Ioan 4.46-54).
  3. Vindecarea omului paralizat: Hristos arată îndurare față de cazuri fără speranță (Ioan 5.1-9).
  4. Hrănirea celor 5000: Hristos este pâinea vieții pentru omenire (Ioan 6.5-14).
  5. Vindecarea orbului din naștere: Hristos Se revelează (Ioan 9).
  6. Învierea lui Lazăr: Hristos învinge moartea prin viață (Ioan 11).
  7. Pescuirea minunată: Hristos adună oameni din toate națiunile ca să-i binecuvânteze (Ioan 21).

În afară de acestea, Isus „a făcut multe alte semne“. Acestea șapte însă sunt scrise, „ca voi să credeți că Isus este Hristosul, Fiul lui Dumnezeu, și, crezând, să aveți viață în Numele Lui“ (Ioan 20.31).

Citirea Bibliei: Isaia 44.1-13 · Evrei 8.7-13

SCRIPTURILE ÎN FIECARE ZI

de Jean Koechlin

2 Cronici 18:1-11; 28-34

IstorialuiIosafatcontinuă.Celecel-aufăcut pe acest om credincios să cadă au fost aso­cie­rile lui. Relaţiile mon­dene, schimburile priete­noa­se între oameni de aceeaşi clasă socială au con­stituit o cursă pentru mulţi credincioşi (1 Corin­teni 15.33). Priviţi la consecinţele acestora pentru Iosafat!

(1) A ajuns în situaţia de a aranja un mariaj nobil pen­tru fiul său, dându-i ca soţie pe o fiică a casei împărăteşti a lui Israel, nu alta decât Ata­lia! Fără îndoială, o căsătorie splendidă în ochii oa­me­nilor! În realitate, ea a constituit star­tul unei inevitabile ruine a întregii sale familii.

(2) Îşi pierdemărturia,punându-sepeaceeaşitreap­­tă cu împăratul rău al lui Israel: „Eu sunt ca tine …“

(3) În final, temându-se să displacă prietenului său de rang împărătesc, se lasă an­trenat în acţiunea de recuperare a Ramotului din Galaad. În adevăr, trebuie să medităm la acest aspect şi să ne reamintim textul de la Galateni 1.10. Alianţa pe care Iosafat o face cu Israel îm­potriva sirienilor nu este mai bună decât cea făcută de tatăl său, Asa, cu sirienii împotriva lui Israel. Alianţa se termină prin a-l plasa pe nefe­ricitul împărat într-o poziţie dramatică, la fel cu cea a lui Saul pe muntele Ghilboa, situaţie din care numai Dumnezeu, ca răspuns la strigătul lui, poate să-l salveze în mod miraculos (vezi Psalmul 120.1).

NU RENUNȚA! | Fundația S.E.E.R. România

„Toate îşi au vremea lor şi fiecare lucru de sub ceruri îşi are ceasul lui.” (Eclesiastul 3:1)

Împăratul Solomon ne-a lăsat această mostră de înțelepciune: „Naşterea îşi are vremea ei, şi moartea îşi are vremea ei; săditul îşi are vremea lui, şi smulgerea celor sădite îşi are vremea ei. Uciderea îşi are vremea ei, şi tămăduirea îşi are vremea ei; dărâmarea îşi are vremea ei, şi zidirea îşi are vremea ei; plânsul îşi are vremea lui, şi râsul îşi are vremea lui; bocitul îşi are vremea lui, şi jucatul îşi are vremea lui; aruncarea cu pietre îşi are vremea ei, şi strângerea pietrelor îşi are vremea ei; îmbrăţişarea îşi are vremea ei, şi depărtarea de îmbrăţişări îşi are vremea ei; căutarea îşi are vremea ei, şi pierderea îşi are vremea ei; păstrarea îşi are vremea ei, şi lepădarea îşi are vremea ei; ruptul îşi are vremea lui, şi cusutul îşi are vremea lui; tăcerea îşi are vremea ei, şi vorbirea îşi are vremea ei; iubitul îşi are vremea lui, şi urâtul îşi are vremea lui; războiul îşi are vremea lui, şi pacea îşi are vremea ei.” (Eclesiastul 3:2-8)

El trece în revistă douăzeci și opt de „momente” diferite. Dar să observăm ce nu include Solomon aici: un timp pentru a renunța!

Atâta timp cât rămâi pe câmpul de luptă, Dumnezeu îți poate întoarce situația și îți poate oferi victoria. Dacă ești îngrijorat astăzi în legătură cu căsnicia ta, copiii tăi, sănătatea ta, finanțele tale, slujba ta, viitorul tău etc. iată o promisiune pe care te poți baza: „Orice armă făurită împotriva ta va fi fără putere şi, pe orice limbă care se va ridica la judecată împotriva ta, o vei osândi. Aceasta este moştenirea robilor Domnului, aşa este mântuirea care le vine de la Mine”, zice Domnul.” (Isaia 54:17)

Dumnezeu nu a spus că nu va exista nicio armă îndreptată împotriva ta, ci a promis că ea nu va avea putere!… Așa că, nu renunța!

Posted in Romanian devotionals and tagged , , , , | Lasă un comentariu
11 oct. 2025

11 Octombrie 2025

DOMNUL ESTE APROAPE

Cel semănat pe locurile stâncoase, acesta este cel care aude Cuvântul și îndată îl primește cu bucurie.

Matei 13.20

Foarte mulți oameni din țările creștine se recunosc de partea creștinismului numai pentru că părinții lor au fost creștini sau pentru că așa se obișnuiește în țara în care trăiesc. Astfel, ei „cred“, primesc Cuvântul într-un sens limitat, dar nu îl posedă cu adevărat și nu îl păstrează.

Omul, în special acela cu o gândire idealistă, se lasă ușor impresionat de anumite gânduri ale lui Dumnezeu. De exemplu, el consideră planul de mântuire al lui Dumnezeu ca fiind unul măreț și poate face progrese rapide în înțelegerea anumitor adevăruri. Poate arăta un interes mare pentru profeție și poate considera principiile din predica de pe munte ca fiind fără îndoială etice. Dar există marele pericol ca, prin toate acestea, conștiința să nu fie atinsă. Domnul dorește să-i avertizeze pe ascultătorii Cuvântului de acest pericol. Sămânța Cuvântului lui Dumnezeu există, dar nu i se permite să prindă rădăcină. Cuvântul a fost primit numai superficial, cu un anumit entuziasm, dar nu a acționat asupra conștiinței.

La această stare contribuie în parte și vestitorii Cuvântului. Nu tind oare mulți dintre ei să prezinte evanghelia într-un mod plăcut? Se mai vorbește despre recunoașterea și mărturisirea păcatului? Se mai vorbește, de fapt, despre păcat? Sau se vorbește despre o predare cu bucurie? O primire sentimentală a evangheliei nu este nimic altceva decât „foc străin“ (Levitic 10.1). De altfel, „evanghelia“ nu este o „veste plăcută sau îmbucurătoare“, așa cum se aude spunându-se deseori. Nu, ci evanghelia înseamnă „vestea bună“. Când oamenii aud că trebuie să se pocăiască, dacă nu vor să meargă veșnic în pierzare, atunci aceasta nu este o veste plăcută. Dar există ceva bun în această veste, care poate să-l miște pe om să se întoarcă la Dumnezeu. Într-adevăr, este o veste bună faptul că Tatăl L-a trimis pe Fiul ca Mântuitor al lumii.

C. Briem

SĂMÂNȚA BUNĂ

Dacă spun adevărul, de ce nu Mă credeți?

Ioan 8.46

Dezertori

Isus Hristos stătea înaintea autorității supreme a statului. El a mărturisit liber adevărata Lui identitate și misiunea pe care o avea. El nu a spus altceva decât adevărul, deși acel lucru a însemnat pentru El sentința la moarte. Să comparăm aceasta cu una dintre tristele deconspirări din anii recenți. Un politician binecunoscut a mărturisit, în sfârșit, după numeroase dezmințiri, că a fost implicat în activități îndoielnice pentru un serviciu secret străin. Șocul și dezamăgirea i-a lovit profund pe prieteni, așa că nu e de mirare că nimeni nu a venit pentru a-l sprijini. Acel om nu avusese curajul nici să înceteze cu asocieri ilegale, nici să-și mărturisească fapta și să înfrunte consecințele, nici să spună adevărul măcar familiei sale. De ce amintim un astfel de caz îngrozitor? Pentru că fiecare trebuie să înceteze cu vechiul fel de a trăi și să își mărturisească păcatele înaintea lui Dumnezeu. Toți suntem dezertori. Oricine continuă să încerce să ascundă lucruri de Dumnezeul Atotștiutor trebuie să poarte consecințele. Isus Hristos, Fiul lui Dumnezeu, merită încrederea noastră. Toate cuvintele Lui au fost adevărate, inclusiv oferta Lui să salveze de la pierzare veșnică pe oricine vine la El.

Când, la sfârșitul unui război, regina Victoria a oferit iertare dezertorilor care au fost cunoscuți, ea a pus o condiție: să se prezinte în fața ei. Unul putea spune: este o cursă; altul: îmi păstrez secretul vinovăției și-mi continui viața; altul: n-am trădat, ci doar am refuzat să lupt; altul: iertare cu prețul acesta nu-mi trebuie. Ultimul a zis: eu voi merge; regina nu poate să nu-și țină promisiunea.

Citirea Bibliei: Isaia 42.1-17 · Evrei 7.1-17

SCRIPTURILE ÎN FIECARE ZI

de Jean Koechlin

2 Cronici 15:1-19

Asa a fost credincios. Prin Azaria, Dumnezeu îl va în­curaja şi mai departe.

Cuvântul Dom­nului nu este mai puţin ne­cesar după bătălie, faţă de cât este î­na­intea ei; pentru că ten­dinţa naturală după bătă­lie este de rela­xare. „Fiţi tari şi să nu vă slăbească mâinile“, îi îndeamnă profetul, adăugând această promi­siune: „pentru că este o răsplă­tire pentru lucrul vostru“ (v. 7). Aceste cuvinte au efect.

Asa, plin de energie, îndepăr­tea­ză urâciunile din toată ţara şi res­tabileşte serviciul la al­tarul Domnului. Zel remar­cabil, care îi antre­nea­ză nu numai pe cei din Iuda şi din Be­niamin, ci şi pe „mulţi din Israel, din alte seminţii“ (v.9). Ace­laşi lucru se aplică devotamen­tului pe care noi îl ară­tăm Domnului. Acesta îi va în­cu­raja pe alţi credin­cioşi, care sunt probabil mai ti­mizi, să-şi arate cre­din­ţa. Este o experienţă pe care mulţi au avut-o în special în timpul ser­­vi­ciului militar.

„O inimă ata­şa­tă sincer de Domnul, iată ceea ce vorbeşte cu a­de­vă­rat con­ştiinţei alto­ra” [W.K.].

Asa înţelege că nu poa­te să ceară poporului o curăţire com­pletă, dacă el în­suşi nu dă un exemplu în propria-i casă. De aceea nu e­zi­tă s-ope­dep­sească pe Maaca, regi­na mamă, luân­du-i coroana şi transformându-i idolul în praf şi cenuşă.

CREDE-L PE DUMNEZEU ÎN POFIDA VREMURILOR! | Fundația S.E.E.R. România

„Destoinicia noastră, dimpotrivă, vine de la Dumnezeu…” (2 Corinteni 3:5)

Ghedeon avea o armată formată din 32.000 de oameni, mult depășită numeric de madianiți… dar Dumnezeu i-a spus: „Ai prea mulți oameni…” El îl instruiește pe Ghedeon să elibereze pe oricine se teme, iar Ghedeon își vede rândurile subțiate cu două treimi din armată – acum mai avea vreo zece mii de oameni. Dumnezeu i-a spus din nou: „Tot prea mulți oameni sunt!”… și-i reduce armata lui Ghedeon la trei sute de oameni. În acel moment, șansele lui de câștig trebuie că erau cam de unu la un milion.

Dar lucrurile nu se opresc aici! Dumnezeu îi ordonă lui Ghedeon să-i atace pe madianiți înarmați cu… trâmbițe și ulcioare! Și, surpriza supremă: Israelul câștigă! De ce a procedat Dumnezeu astfel? Pentru că dacă Ghedeon ar fi atacat cu 32.000 de oameni și ar fi câștigat, israeliții ar fi crezut că numărul și vitejia lor și-au spus cuvântul, iar Dumnezeu ar fi primit un merit limitat. Dar Dumnezeu are dreptul, merită și dorește credit total!

Când trei sute de oameni, „înarmați” cu trâmbițe și ulcioare, înving o armată masivă – Dumnezeu primește toată gloria (vezi Judecători 7). De ce? Deoarece o astfel de victorie depășește orice calcul sau închipuire! De prea multe ori, rugăciunile noastre se reduc la cererea ca Dumnezeu să ne mărească șansele de învinge… Ne dorim ca totul să fie în favoarea noastră! Dar poate că Dumnezeu vrea ca șansele să ne fie potrivnice, astfel încât să fim martorii unui miracol de proporții divine. Credința înseamnă să ai încredere în Dumnezeu, indiferent cât de infime sunt șansele.

Circumstanțele noastre imposibile sunt ocazii de a experimenta o nouă dimensiune a gloriei lui Dumnezeu. Te confrunți cu o situație care, din punct de vedere uman, îți depășește capacitatea de a face față? Recitește versetul cu care am început: „Nu că noi, prin noi înşine, suntem în stare să gândim ceva ca venind de la noi. Destoinicia noastră, dimpotrivă, vine de la Dumnezeu…” (2 Corinteni 3:5) Azi, încrede-te în Dumnezeu – în ciuda oricărei crize, a circumstanțelor potrivnice, a șanselor mici sau a vremurilor tulburi!

Posted in Romanian devotionals and tagged , , , , | Lasă un comentariu
02 oct. 2025

2 Octombrie 2025

DOMNUL ESTE APROAPE

Cel semănat pe locurile stâncoase, acesta este cel care aude Cuvântul și îndată îl primește cu bucurie.

Matei 13.20


     Este oare bine ca acest Cuvânt să fie primit cu bucurie? Această primire a Cuvântului poate părea o reacție potrivită înaintea oamenilor. Mulți au gândit așa și au acționat ca atare. Dar aceasta este o eroare nefastă. Solemnitatea mesajului lui Dumnezeu este înțeleasă greșit și astfel starea proprie decăzută va fi interpretată eronat.

În exemplul precedent l-am găsit pe Satan ca împotrivitor. Aici întâlnim carnea în împotrivirea ei față de Cuvânt – este vorba de carne în forma ei cea mai atrăgătoare. Unii oameni au fost imediat gata să se predea cu bucurie Domnului. Dar ei n-au cunoscut niciodată acea stare despre care vorbește Cuvântul lui Dumnezeu, și anume zdrobirea inimii: „Jertfele plăcute lui Dumnezeu sunt un duh zdrobit. Dumnezeule, Tu nu disprețuiești o inimă zdrobită și smerită!“ (Psalmul 51.17). Când se va turna duh de îndurare și de cerere peste locuitorii Ierusalimului, atunci fiecare generație va boci pentru sine (Zaharia 12.10,12).

Așa este întotdeauna când lucrează Duhul lui Dumnezeu: plugul Cuvântului lui Dumnezeu ară inima omului și îl face conștient de păcatele sale. Acest fapt nu are la început legătură cu bucuria. Când recunoști cu credință că ești un păcătos pierdut, nu ești bucuros, ci te temi și ești necăjit. Desigur, după ce problema păcatului este rezolvată, Domnul dăruiește bucuria mântuirii. Dar „pocăința spre mântuire“ (2 Corinteni 7.10) vine înaintea bucuriei, iar „bocitul“ vine înainte de reabilitare.

Când Cuvântul este primit superficial, „cu bucurie“, aceasta este dovada că nu a existat niciodată o lucrare în profunzime. Plugul lui Dumnezeu nu a putut ara inima și conștiința, iar natura stricată a omului nu a recunoscut niciodată acest plug. Din fire, inima omului este, într-adevăr, o inimă de piatră, când ne gândim la relația omului cu Dumnezeu (Ezechiel 36.26). Judecata de sine este străină omului firesc. Dar această inimă de piatră se poate arăta totuși foarte religioasă și poate fi acoperită cu un strat subțire de pământ. Nu este oare semnul decăderii din zilele din urmă tocmai această „formă de evlavie“, a cărei putere este tăgăduită (2 Timotei 3.5)?

C. Briem

SĂMÂNȚA BUNĂ

Pocăiți-vă deci și întoarceți-vă, ca să vi se șteargă păcatele.

Fapte 3.19

„Momentul Damascului“

Ați auzit vreodată de expresia „a avut momentul Damascului“? Aceasta înseamnă că cineva și-a schimbat atitudinea în mod radical. Acea persoană acceptă ceea ce a negat sau a combătut; este o capitulare, o predare totală. Și, deși acest „moment“ este posibil în multe sfere din viața de zi cu zi, într-un singur aspect al lui este esențial.

Prima persoană care a experimentat acest „moment al Damascului“ în mod literal a fost Saul din Tars. În primul secol d.Hr., el a fost un mare vrăjmaș al credinței creștine. Într-o zi, pe când călătorea spre Damasc pentru a-i persecuta pe creștinii de acolo, a avut o întâlnire neașteptată care i-a schimbat complet viața. Acest Isus, pe care Saul Îl atacase cu atâta violență prin persecutarea creștinilor, i-a apărut într-o lumină din cer „mai strălucitoare decât soarele“ (Fapte 26.13). Isus l-a oprit din drum și l-a întrebat: „Saul, Saul, pentru ce Mă persecuți?“. Întrebarea lui Saul, „Cine ești, Doamne?“, primește răspunsul: „Eu sunt Isus pe care tu Îl persecuți“ (Fapte 9.4,5). Saul și-a dat seama că mergea pe un drum greșit. Din acea zi, el a devenit dintr-un prigonitor un predicator înflăcărat. La fel ca Saul, fiecare dintre noi are nevoie de „momentul Damascului“, de o întâlnire cu Isus Hristos. Oricare ar fi viața ta, cu toții putem găsi iertare de păcate și viață nouă în Hristos. Cu cât ne punem mai repede sub călăuzirea și protecția lui Isus, cu atât mai mult acea nouă viață ne va aduce mai multe bucurii.

Citirea Bibliei: Isaia 33.1-34.17 · Evrei 2.11-18

SCRIPTURILE ÎN FIECARE ZI

de Jean Koechlin

2 Cronici 8:1-18

Solomon îşi întăreşte împărăţia. Construieş­te cetăţi pentru provizii şi fortificaţii. Dintre acestea, Bet-Horonul de sus şi Bet-Horonul de jos (v. 5) ne amintesc de victoria extraordinară a lui Io­sua (sau mai degrabă a Domnului) pe dru­mul de coborâre care separa aceste două cetăţi (Iosua 10.11). Acum toţi canaaniţii care, prin neascultarea poporului fuseseră lăsaţi cu viaţă după cu­ce­rire, sunt supuşi unui tribut. În contrast cu ei, ascultând de Cu­vânt (Levitic 25.42), copiii lui Israel nu sunt supuşi mun­cilor rezervate sclavilor. Împăratul face astfel o dis­tincţie clară între cei care aparţin şi cei care nu aparţin poporului lui Dumnezeu, chiar şi în cazul propriei soţii (v. 11). Să nu uităm niciodată că această distincţie mai există şi astăzi şi se referă la noi.

Este adevărat că noi am fost altădată sclavi ai păca­tului (Romani 6.20), dar acum Fiul ne-a eli­berat; suntem liberi (Ioan 8.36). Liberi pentru a lăuda şi pentru a sluji, „după cum cere datoria fiecărei zile“ (v. 14), dar nu liberi să facem ce vrem. „Nu s-au abătut de la porunca împă­ra­tu­lui“ (v. 15). Versetul 13 menţionează porunca lui Moise, iar v. 14 pe cea a lui David. Adevărata liber­tate pentru cre­dincios constă în a face din dragoste voia Dom­nului.

ELIBERAT DE DRAMA EMOȚIILOR | Fundația S.E.E.R. România

„Să vă îmbrăcaţi în omul cel nou, făcut după chipul lui Dumnezeu, de o neprihănire şi sfinţenie pe care le dă adevărul.” (Efeseni 4:24)

Înainte de a fi crucificat, Domnul Isus S-a rugat în grădina Ghetsimani. A simțit emoții intense… „A ajuns într-un chin ca de moarte şi a început să Se roage şi mai fierbinte; şi sudoarea I se făcuse ca nişte picături mari de sânge, care cădeau pe pământ.” (Luca 22:44) Atât de puternice au fost acele trăiri, încât S-a rugat ca paharul răstignirii să se depărteze de la El. Dar în acea noapte, Isus a rupt lanțurile emoțiilor supunându-Se voinței Tatălui Său, când a spus: „Facă-se nu voia Mea, ci a Ta!” (Luca 22:42) Nu numai că emoțiile pot fi stăpânite prin ascultare, dar ele se vor supune credinței. Emoțiile vor face ceea ce noi, prin credință, le ordonăm să facă.

Psalmistul David a exclamat: „Binecuvântează, suflete, pe Domnul şi tot ce este în mine să binecuvânteze Numele Lui cel sfânt!” (Psalmul 103:1) David a ordonat sufletului său, centrul emoțiilor sale, să-L binecuvânteze pe Domnul. El credea că sufletul său și tot ceea ce este în el vor face ceea ce el a poruncit. Sentimentele pot fi transformate din dramă în binecuvântare.

Apostolul Pavel credea că emoțiile negative pot și trebuie să fie dezbrăcate, iar emoțiile pozitive – îmbrăcate: „Să vă dezbrăcaţi de omul cel vechi care se strică după poftele înşelătoare şi să vă înnoiţi în duhul minţii voastre şi să vă îmbrăcaţi în omul cel nou, făcut după chipul lui Dumnezeu, de o neprihănire şi sfinţenie pe care le dă adevărul.” (Efeseni 4:22-24). Și tot el spune: „Pacea lui Dumnezeu… să stăpânească în inimile voastre…” (Coloseni 3:15) Sfintele Scripturi arată clar că emoțiile pot fi supuse, și că voința poate răspunde puterii lui Dumnezeu și credinței, mai mult decât emoțiilor celor mai dramatice!

Posted in Romanian devotionals and tagged , , , | Lasă un comentariu
28 sept. 2025

28 Septembrie 2025

DOMNUL ESTE APROAPE

Faraon și-a scos inelul din mână și l-a pus în mâna lui Iosif și l-a îmbrăcat cu haine de in subțire și i-a pus un lanț de aur la gât.

Geneza 41.42


     Dacă Iosif este așezat într-un loc al supremației, este nevoie să fie acolo într-o stare potrivită cu acel loc. Hainele de întemnițat îi sunt schimbate odată cu schimbarea poziției de întemnițat. Inelul regal, inul subțire și lanțul de aur erau o dovadă a stării lui înălțate, însă acestea, într-un mod încă mai profund și mai spiritual, sunt adevărate despre Hristos în înălțarea Sa. Hainele umilirii și ale sărăciei, pe care El le-a îmbrăcat în har, sau haina cu care omul L-a îmbrăcat în batjocură, sunt pentru totdeauna lăsate deoparte. Cununa de spini este schimbată cu o cunună de glorie, trestia este schimbată cu sceptrul regal, iar cămașa fără nicio cusătură, cu o haină strălucitoare, mai albă decât zăpada. Pe pământ, El a avut înfățișarea unui om sărac, însă în cer gloria lui Dumnezeu strălucește pe fața Lui. Nu doar că El Se află în glorie, ci este și glorificat.

Ca înălțat și învestit cu glorie, toți sunt chemați să-și „plece genunchiul“ înaintea lui Iosif și niciun om nu trebuie să lucreze independent de el. „Fără tine“, a spus Faraon, „nimeni nu-și va ridica mâna în toată țara Egiptului“. Dacă Iosif are poziția supremă, atunci toți sunt chemați să i se supună. La fel stau lucrurile și astăzi: dacă Dumnezeu L-a înălțat pe Domnul Isus și I-a dat Numele mai presus de orice nume, atunci este necesar ca „în Numele lui Isus să se plece orice genunchi“. Creștinului îi face plăcere să facă acest lucru în perioada anilor îmbelșugați ai harului; lumea va fi silită să-și plece genunchiul și să I se închine în perioada anilor de foamete.

În ziua înălțării lui, Iosif a fost recunoscut ca un adevărat descoperitor de taine sau ca „Țafnat-Paneah“. Într-adevăr, doar atunci când Hristos a fost înălțat a fost descoperită cea mai mare dintre toate tainele – taina lui Hristos și a Bisericii, cu privire la care, acum, după ce ea a fost descoperită, putem vedea o umbră slabă în Iosif și Asnat, mireasa lui dintre națiuni. Lepădat de frații săi, care au rămas în îndepărtatul Canaan, el este necunoscut de ei, înălțat în locul supremației absolute, pentru a primi o mireasă dintre națiuni, care să aibă parte de locul lui de glorie. Tot așa și Hristos, lepădat pe pământ de către Israel, i-a părăsit sub vina păcatului lor și a urcat la cer, iar în timpul șederii Lui la dreapta lui Dumnezeu, Biserica este chemată dintre națiuni și prezentată Lui pentru a avea parte de gloriile Împărăției Sale.

 H. Smith

SĂMÂNȚA BUNĂ

După ce a scos toate oile sale, merge înaintea lor; și oile îl urmează, pentru că îi cunosc glasul. Dar pe un străin nicidecum nu-l vor urma, ci vor fugi de el, pentru că nu cunosc glasul străinilor. Această asemănare le-a spus-o Isus, dar ei n-au înțeles ce era ceea ce le vorbea.

Ioan 10.4-6

Păstorul și oile Sale

Nu se poate să nu fim impresionați de felul cum lucrează un păstor cu oile din turma lui. Această ilustrație se aplică la Isus Hristos și la modul în care El îi conduce pe credincioși și Se îngrijește de ei.

Domnul Isus le-a spus evreilor aceste cuvinte când numai o mică parte din poporul Israel trăia în țara lor. Cei mai mulți fuseseră deja risipiți. Ne-am fi așteptat ca Păstorul să le strângă laolaltă pe toate și să le aducă în țara lor – ceea ce va avea loc într-o zi (vedeți Ezechiel 34.13) – dar atunci nu venise încă timpul pentru aceasta, ci trebuia să apară ceva nou: credința creștină. Creștinismul nu înseamnă a trăi într-o țară care este sfântă sau a merge în anumite locuri cu semnificație religioasă, ci a-L urma pe Hristos Însuși și a avea o relație personală cu El.

Astăzi, mulți pretind că sunt din turma lui Hristos. Dar corespunde oare viața lor cu această frumoasă imagine a Păstorului cu oile Sale? A-L urma pe Isus înseamnă a te lepăda de tine însuți și a-ți lua crucea (vedeți Marcu 8.34). Nu ideile și obiectivele mele sunt cele care contează, ci vocea Păstorului este aceea care hotărăște direcția. Oile Lui disting, între glasurile pe care le aud, vocea de origine divină, diferită de vocea „unui străin“. Ele sunt obișnuite cu Biblia, astfel încât străinii nu pot avea o influență de durată asupra lor, indiferent cât de atrăgător ar suna vocea lor.

Citirea Bibliei: Isaia 28.1-29 · Evrei 1.1-6

SCRIPTURILE ÎN FIECARE ZI

de Jean Koechlin

2 Cronici 6:1-11

Aflat înaintea adunării întregului popor, Solo­mon Îl laudă pe Dumnezeul lui Israel şi reamin­teşte faptele Lui de har, expunând motivele pentru care fusese construit templul.

Dorinţa împăratului era să întoarcă inimile poporului la Dumnezeu. Să ne gândim la Acela care a putut să spună de pe cealaltă parte a râului mor­ţii: „Voi vesti Numele Tău fraţilor Mei, Te voi lăuda în mijlocul adunării“ (Psalmul 22.22). Uneori ne este teamă să ne adresăm lui Dumnezeu în rugăciunile noastre. Ni se pare că vom găsi mai multă înţelegere şi dragoste la Domnul Isus. Nu este aceasta o lipsă de încredere în Dumne­zeul dra­gostei? „Căci Tatăl Însuşi vă iubeşte“, le spune Domnul ucenicilor Săi (Ioan 16.27). Hristos doreş­te ca noi să-L cunoaştem pe Tatăl Lui aşa cum Îl cunoaşte El. Crucea a făcut posibilă stabilirea acestei relaţii. Mai mult, chiar pri­me­le Lui cuvinte către ai Săi, după ce a înviat, au fost: „Mă sui la Tatăl Meu şi Tatăl vostru, la Dum­­nezeul Meu şi Dumnezeul vostru“ (Ioan 20.17). Acum, când lucrarea de răscumpă­rare a fost împlinită, nu mai avem de-a face cu un Dum­ne­zeu de care să ne fie frică sau cu un Judecător care trebuie înduplecat. Faţă de noi, Dumnezeu este acum Tată, de care ne putem apropia fără frică, în Numele Domnului Isus.

GRIJA PENTRU SUFLET | Fundația S.E.E.R. România

„Preaiubitule, doresc ca toate lucrurile tale să-ţi meargă bine şi sănătatea ta să sporească tot aşa cum sporeşte sufletul tău.” (3 Ioan 2)

Trupul tău este ca un „costum de pământ” care, în cele din urmă, va muri și va fi înlocuit cu un trup nou, celest, asemănător lui Hristos. Apostolul Pavel a spus: „Comoara aceasta o purtăm în nişte vase de lut…” (2 Corinteni 4:7)

Comoara, lucrul care contează cel mai mult, lucrul care va trăi pentru veșnicie, este sufletul tău. Apostolul Ioan a scris: „Preaiubitule, doresc ca toate lucrurile tale să-ţi meargă bine şi sănătatea ta să sporească tot aşa cum sporeşte sufletul tău.” Cineva a estimat că organismul nostru conține suficient fosfor pentru a face 800.000 de capete de chibrituri, suficient zahăr pentru a face 60 de cuburi, suficientă sare pentru a umple 20 de lingurițe și suficient fier pentru a face un cui de 8 cm. Restul este doar praf și apă.

Se spune că un băiețel a învățat la Școala duminicală versetul „Căci țărână ești și în țărână te vei întoarce.” (Geneza 3:19) Într-o zi, văzându-l că se uita cu atenție pe sub pat, mama sa l-a întrebat: „La ce te uiți?” El a răspuns: „Învățătorul meu de la Școala duminicală a spus că venim din praf și ne întoarcem în praf. Și nu pot să-mi dau seama dacă praful de sub patul meu vine sau pleacă!”

Acum serios vorbind, întrucât trupul tău este vremelnic, iar sufletul tău este veșnic, trebuie să privești pe termen lung și să ai grijă de suflet! Hrănește-ți zilnic sufletul cu Cuvântul lui Dumnezeu. Întărește-l și îmbogățește-l petrecând timp în fiecare zi cu Dumnezeu în rugăciune. Descoperă talentele și comorile pe care El le-a pus în tine, și investește-le în Împărăția lui Dumnezeu.

Data viitoare când cineva îți spune: „Ai grijă de tine!”, gândește-te nu doar la trupul tău, ci și la sufletul tău. Amin?

Posted in Romanian devotionals and tagged , , , , | Lasă un comentariu
25 sept. 2025

25 Septembrie 2025

DOMNUL ESTE APROAPE

Ascultă, te rog, de glasul Domnului în ceea ce-ți spun și-ți va fi bine și sufletul tău va trăi.

Ieremia 38.20

Lecții din viața lui Zedechia (2) – Frica de om este o cursă

În timpul scurt în care caldeenii s-au depărtat de Ierusalim, Ieremia fusese acuzat pe nedrept că voia să se predea acestora și fusese aruncat în închisoare. Nu după mult timp, asediul a fost reluat și, cu puțin înainte ca cetatea să fie cucerită, Zedechia l-a chemat pe Ieremia pentru a auzi cuvântul Domnului. El a primit prin profet un mesaj puternic, clar și personal: dacă se preda, avea să-i fie bine. Din nefericire, lui Zedechia i-a fost teamă că avea să fie batjocorit de iudeii care deja se predaseră caldeenilor. Deși a fost cu siguranță cercetat de cuvintele lui Ieremia și ar fi fost înclinat să se predea, n-a avut totuși tăria să facă ceea ce trebuia, în ciuda faptului că Ieremia l-a asigurat că totul avea să fie bine dacă asculta de cuvântul Domnului (Ieremia 38.20). Ieremia l-a avertizat că, în caz contrar, avea să ajungă să i se spună: „Prietenii tăi de aproape te-au înșelat și te-au învins“ (versetul 22). Da, cei care îi erau aproape, prietenii și sfătuitorii săi, erau cei care îl cârmuiau cu adevărat pe Zedechia, fiindcă acesta se temea de oameni. Și ce pierdere a suferit din cauza aceasta! Fără să mai aibă puterea să decidă să facă ceea ce era bine, i s-a întâmplat chiar lucrul de care se temea: împăratul Babilonului „i-a scos ochii lui Zedechia și l-a legat cu două lanțuri de aramă, […] l-a dus la Babilon și l-a pus în închisoare până în ziua morții lui“ (Ieremia 52.11).

Sunt și astăzi mulți care, din cauză că se tem de oameni, nu vor să se întoarcă la Hristos și să fie mântuiți și de aceea, în cele din urmă, își vor pierde viața la care au ținut atât de mult. „Frica de om întinde o cursă, dar cine își pune încrederea în Domnul este apărat“ (Proverbe 29.25). Cuvântul lui Dumnezeu rămâne întotdeauna adevărat, iar Dumnezeu rămâne credincios Cuvântului Său. Să avem grijă și noi, cei care am crezut în Domnul, să nu cădem în cursa fricii de oameni, ci să fim credincioși Cuvântului lui Dumnezeu și să umblăm potrivit lui. În aceasta constă siguranța noastră.

A. Leclerc

SĂMÂNȚA BUNĂ

Voi, care nu cunoașteți ce va fi mâine (pentru că ce este viața voastră? Este doar un abur, care se arată pentru puțin și apoi dispare).

Dumnezeu ne-a dat viață eternă și această viață este în Fiul Său.

Iacov 4.14; 1 Ioan 5.11

Să combatem îmbătrânirea

Oamenii încearcă din răsputeri să combată îmbătrânirea. Din dorința din ce în ce mai aprinsă de a rămâne tineri, de a trăi mai mult, oameni de știință, terapeuți și oameni de afaceri își unesc eforturile în a găsi modalități de a încetini procesul de îmbătrânire ce duce la moarte.

Ei uită însă lucrul esențial, că doar Dumnezeu este Stăpânul vieții noastre. El este Cel care determină durata ei. „La Tine este izvorul vieții“ (Psalmul 36.9). „În El [Dumnezeu] trăim și ne mișcăm și suntem“ (Fapte 17.28). Să luăm aminte la Cuvântul lui Dumnezeu! Promisiunile și avertismentele Sale ne încearcă. Doar El ne spune cum putem avea viață eternă. Dumnezeu o dăruiește oricui de pe pământ care crede că Hristos a murit pentru păcatele lui.

Câți ani de efort omenesc ai petrecut, sperând să îți prelungești viața? Și ce va urma după aceea? „Oamenilor le este rânduit să moară o singură dată, iar după aceea vine judecata“ (Evrei 9.27). Scopul nostru nu este să te facem să te temi de moarte, cu toate că aceasta e o realitate, ci să îți spunem ce a zis Isus în legătură cu moartea: „Eu sunt învierea și viața; cine crede în Mine, chiar dacă va muri, va trăi; și oricine trăiește și crede în Mine nicidecum nu va muri, niciodată. Crezi aceasta?“ (Ioan 11.25,26).

Citirea Bibliei: Isaia 23.1-24.13 · Fapte 27.27-44

SCRIPTURILE ÎN FIECARE ZI

de Jean Koechlin

2 Cronici 3:1-17

Cronicile prezintă construcţia Templu­lui dintr-un unghi diferit faţă de cartea Împăraţilor. Aceasta din urmă o vedea înainte de toate ca lo­cul prezenţei lui Dumnezeu în mijlocul poporului Său. Cartea noastră urmează să ne‑o arate mai degrabă ca fiind locul unde închinătorul este pri­mit să-L întâlnească pe Dumnezeul său. Temelia Ca­sei este stabilită pe acel Munte, Moria, unde harul lui Dum­nezeu suspendase judecata şi consumase arderea-de-tot.

Cât priveşte Biserica, ştim, din declaraţia lui Petru şi din răspunsul Domnului Isus, pe ce stâncă este zidită: „Tu eşti Hristosul, Fiul Dumne­zeului celui viu“ (Matei 16.16, 18).

Solomon construieşte succesiv porticul, casa pro­priu‑zi­să şi locul preasfânt. Apoi confecţionează cei doi heruvimi mari, perdeaua şi cele două coloane, Iachin şi Boaz. Înălţimea extraordinară a porticului nu este men­ţio­na­tă decât aici: o sută douăzeci de coţi, adică de patru ori înăl­ţimea casei. Nu este aceasta o ilustrare a Psalmului 24, care repetă v.7 în v.9, spunând: „Porţi, ridicaţi-vă capetele! Şi ridicaţi-vă, porţi ale eternităţii, şi va intra Împăratul gloriei“? Pentru o Persoană de o asemenea grandoare, ce poar­tă s-ar potrivi?

O MISIUNE DE ÎNDEPLINIT | Fundația S.E.E.R. România

„El ne-a făcut, ai Lui suntem: noi suntem poporul Lui și turma pășunii Lui.” (Psalmul 100:3)

Dumnezeu te-a creat și tu ai o misiune de îndeplinit. Misiunea pe care ți-a dat-o Dumnezeu în viață aduce cu ea trei lucruri:

1) Un plan. Biblia spune: „Am fost zidiţi în Hristos Isus pentru faptele bune pe care le-a pregătit Dumnezeu mai dinainte ca să umblăm în ele.” (Efeseni 2:10) Pe măsură ce petreci timp cu Domnul în rugăciune, El îți va dezvălui planul Său… și o va face pas cu pas! Ai putea spune: „Dar dacă fac o greșeală? Dacă mă împiedic?” David spune: „Domnul întăreşte paşii omului când Îi place calea lui; dacă se întâmplă să cadă, nu este doborât de tot, căci Domnul îl apucă de mână.” (Psalmul 37:23-24).

2) Un interval de timp. Nu numai că Dumnezeu are un plan personal pentru tine, dar El programează anumite lucruri care trebuie să aibă loc în viața ta la anumite momente. „Căci este vremea să te înduri de el, a venit vremea hotărâtă pentru el.” (Psalmul 102:13) De aceea, trebuie să rămâi în pas cu Dumnezeu, și sincronizat cu ritmul Duhului Sfânt care trăiește în tine.

3) Victorie în ciuda șanselor și a împotrivirilor. De unde știm? Din Biblie. Ioan scrie că „oricine este născut din Dumnezeu biruieşte lumea; şi ceea ce câştigă biruinţă asupra lumii este credinţa noastră.” (1 Ioan 5:4) Așa că păstrează-ți credința puternică și continuă să te încrezi în Dumnezeu!

Poate vei spune: „Dar împrejurările nu par prea favorabile!” Dumnezeu controlează circumstanțele în care te afli. El a făcut ca soarele să stea pe loc ca să-i ofere lui Iosua timp suplimentar pentru a câștiga bătălia împotriva dușmanilor săi… așa că El poate modifica și circumstanțele în care te afli, pentru binele tău și gloria Lui!

Posted in Romanian devotionals and tagged , , , , | Lasă un comentariu
23 sept. 2025

23 Septembrie 2025

DOMNUL ESTE APROAPE

Plugarii au arat pe spatele meu, au tras brazdele lor lungi.

Psalmul 129.3

Această descriere a suferinței din versetul de mai sus este nespus de sugestivă. Plugarii sunt aici executorii sentinței unui tribunal, iar pedeapsa constă în biciuirea spatelui celui condamnat.

Domnul nostru a suferit în mod literal această pedeapsă cumplită. Pilat încercase în zadar să-I schimbe locul cu Baraba, însă nu avusese curajul să se împotrivească strigătelor iudeilor: „Răstignește-L!“. Declarația lui publică, „Eu sunt nevinovat de sângele acestui Om drept“, nu a împiedicat cu nimic sentința nedreaptă.

Pilat a poruncit ca Isus să fie biciuit. Soldații romani au fost plugarii care „au tras brazdele lor lungi“ pe spatele Domnului. El a îngăduit să I se întâmple acest lucru și n-a încercat să scape de o asemenea suferință. Ea a fost parte din chinurile prin care a trebuit să treacă, parte din voia lui Dumnezeu pe care venise s-o împlinească.

Însă, în afară de această semnificație cu privire la Domnul, acest psalm are aplicație la istoria poporului Israel. Într-un fel, acest popor a fost asuprit din tinerețea lui (versetele 1 și 2) și a suferit brazdele trase de vrăjmași pe spatele lui. Imaginea folosită aici este instructivă: brazdele sunt trase în vederea semănatului și, în cele din urmă, în vederea secerișului.

Suferințele pe care Dumnezeu le îngăduie în viața celor ai Săi nu sunt în zadar. Prin ele, Dumnezeu pregătește un rod viitor. În viața Domnului Isus, acest rod a fost deplin. În viața lui Israel, rodul este încă viitor, însă este unul sigur. Cum stau lucrurile cu viața noastră? Prin „brazdele lungi“, capacitatea noastră de a suferi și răbdarea noastră sunt puse la grea încercare, însă poate că această perspectivă ne va ajuta: experiențele prin care trecem sunt necesare în ochii lui Dumnezeu, iar ele nu vor fi în zadar.

F. Ulrich

SĂMÂNȚA BUNĂ

Și El va șterge orice lacrimă din ochii lor; și moarte nu va mai fi, nici întristare, nici strigăt, nici chin nu va mai fi.

Apocalipsa 21.4

“El va șterge orice lacrimă din ochii lor“

Este atât de multă suferință în lume, pe care oamenii și-o pricinuiesc unii altora, prin războaie, crime, dispute. Asta îi face pe mulți să se întrebe de ce îngăduie Dumnezeu așa ceva. De ce nu intervine El? Se uită El doar cu dezinteres? Dacă deschidem Biblia, vedem că Dumnezeu vine în ajutorul celor în suferință. El îi tratează cu seriozitate. El aude strigătele lor. E adevărat, El nu pune imediat capăt fiecărei situații dificile, dar îi ajută pe toți cei care se încred în El. „Ochii Domnului privesc spre cei drepți și urechile Lui sunt deschise la strigătul lor“ (Psalmul 34.15).

Bineînțeles că Dumnezeu ar putea să intervină și să îi pedepsească pe cei care cauzează suferință și necazuri. Însă El nu face aceasta, pentru că este plin de har și răbdător – chiar și cu mine și cu tine. Trebuie să recunoaștem că am acționat greșit față de alți oameni. Suntem conștienți de invidia, resentimentele și ura hrănite față de aproapele. Suntem deci cu toții vinovați înaintea lui Dumnezeu și a oamenilor. Este un singur mod în care ne putem debarasa de această povară. Isus Hristos, Fiul lui Dumnezeu, a plătit datoria vinei noastre cu propria Lui viață la cruce. Noi trebuie să credem că El a purtat pedeapsa divină care ni se cuvenea. Dacă ne încredințăm Lui, mărturisindu-ne păcatele, vom începe o nouă viață, care va continua în cer. Când vom fi acolo, acasă, pentru toată veșnicia, nu va mai fi durere sau întristare sau necaz, de niciun fel.

Citirea Bibliei: Isaia 20.1-21.17 · Fapte 27.1-13

SCRIPTURILE ÎN FIECARE ZI

de Jean Koechlin

2 Cronici 2:1-10

Relaţiile dintre Hiram, împărat al Tirului, şi Solomon prefigurează relaţiile pe care Israel le va avea cu toate naţiunile pământului în perioada împărăţiei de o mie de ani. Atunci „pământul va fi plin de cunoştinţa Dom­nului, aşa cum apele acope­ră marea. Şi va fi aşa în ziua aceea: rădăcina lui Isai va sta steag al popoarelor; naţiunile o vor căuta şi locul Său de odihnă va fi glorios“ (Isaia 11.9-10). Hiram Îl binecuvântează pe Domnul care a făcut cerurile şi pământul (v.12).

Pe lângă tot ceea ce strânsese în dragostea lui pentru casa lui Dumnezeu, David pregătise şi muncitori care să împlinească lucrarea (sf. v. 7; vezi şi 1 Cronici 22.15-16). La fel este cu lucrarea Domnului astăzi. Lui Îi sunt nece­sari lucrători pregătiţi cu multă atenţie în vede­rea oricărei lucrări pentru El. Angaja­rea prea devreme într-o lucrare poate duce la un serviciu prost îndeplinit. Dumnezeu, Cel care a pregă­tit lucrările, tot El a şi chemat, apoi a instruit lucrători pentru a le face. Efeseni 2.10 ne reamin­teşte c㠄suntem lucrarea Sa, creaţi în Hristos Isus pentru fapte bune, pe care Dumne­zeu le-a pregătit dinainte, ca să umblăm în ele“.

SECRETUL RODNICIEI PERPETUE | Fundația S.E.E.R. România

„Cine rămâne în Mine şi în cine rămân Eu aduce multă roadă…” (Ioan 15:5)

Dacă slujirea Domnului este un lucru stresant pentru tine, citește ce a spus Domnul Isus: „Rămâneţi în Mine, şi Eu voi rămâne în voi. După cum mlădiţa nu poate aduce rod de la sine, dacă nu rămâne în viţă, tot aşa nici voi nu puteţi aduce rod dacă nu rămâneţi în Mine. Eu sunt Viţa, voi sunteţi mlădiţele. Cine rămâne în Mine şi în cine rămân Eu aduce multă roadă, căci despărţiţi de Mine, nu puteţi face nimic.” (Ioan 15:4-5).

Strugurii dintr-o viță de vie par o imagine a creșterii fără efort. Într-o zi, când marele misionar J. Hudson Taylor se simțea suprasolicitat și îngrijorat, a citit o scrisoare de la un prieten care găsise secretul rămânerii în Hristos. Scrisoarea l-a mișcat profund pe Taylor și și-a dat seama că unirea și umblarea sa cu Hristos ar trebui să-i producă bucurie și împlinire, nu griji și stres. La scurt timp după aceea, Taylor i-a scris surorii sale: „În ce privește munca mea, nu a fost niciodată atât de abundentă și de dificilă: dar greutatea și tensiunea au dispărut acum. Ultima lună a fost, probabil, cea mai fericită din viața mea; și tânjesc să-ți spun puțin din ce a făcut Domnul pentru sufletul meu…

M-am uitat la Isus și am văzut că El a spus: „Cu niciun chip nu te voi părăsi, niciodată!” Aici este odihna! Nu a promis El că va rămâne cu mine? Pe măsură ce mă gândeam la Viță și la mlădițe, ce lumină a revărsat Duhul binecuvântat în sufletul meu!”

Așadar, dacă vrei să ai o rodnicie perpetuă, rămâi în Hristos… și spune această rugăciune: „Doamne, în loc să mă străduiesc să văd cât de multe pot face pentru Tine, voi rămâne în Tine și voi vedea cât de mult ai făcut și poți face Tu prin mine!” Iată o rugăciune la care Dumnezeu va răspunde!

Posted in Romanian devotionals and tagged , , , , | Lasă un comentariu
08 sept. 2025

8 Septembrie 2025

DOMNUL ESTE APROAPE

Mulțimea amestecată care era printre ei a poftit; și chiar și fiii lui Israel au plâns din nou și au zis: „Cine ne va da carne să mâncăm? Ne amintim de peștele pe care-l mâncam în Egipt pe nimic, de castraveți și de pepeni și de praji și de cepe și de usturoi; și acum ni s-a uscat sufletul: nu este nimic, decât mana aceasta înaintea ochilor noștri“.

Numeri 11.4-6

Punem astfel de întrebări și cu privire la noi înșine? Găsim noi întotdeauna că mana noastră cerească este suficientă pentru noi? Îi auzim câteodată pe unii creștini întrebând ce rău este în cutare sau cutare lucru sau plăcere lumească. Ba mai mult, auzim de pe buzele unor persoane creștine cu multe pretenții cuvintele următoare: «Cum ne vom umple tot timpul? Nu putem să ne gândim întotdeauna la Hristos și la lucrurile cerești. Trebuie să ne recreăm cumva». Nu sunt aceste cuvinte similare cumva cu cele ale lui Israel din Numeri 11? Ba da! Și, cum sunt cuvintele, așa sunt și acțiunile. Astfel de persoane fac dovada că Hristos nu este de ajuns pentru inimă, prin faptul că doresc să se preocupe de alte lucruri. Cât de des, de exemplu, zace Biblia neglijată ore întregi, în timp ce literatura lipsită de valoare a acestei lumi este devorată cu lăcomie! Ce mesaj ne transmit ziarul foarte răsfoit și Biblia acoperită de praf? Nu dau ele mărturie despre ceva? Nu înseamnă acest lucru disprețuirea manei și dorința acerbă după „praz“ și după „ceapă“?

Hrana Egiptului nu poate sătura natura cea nouă, iar întrebarea importantă care se pune este aceasta: ce fire dorim să hrănim – pe cea nouă, sau pe cea veche? Este clar că natura divină nu se poate hrăni cu cititul ziarelor, cu cântecele deșarte și cu literatura ușuratică. Prin urmare, dacă ne preocupăm cu astfel de lucruri, în oricare măsură, sufletul nostru se va veșteji.

Domnul să ne dea harul să ne gândim serios la aceste lucruri! Umblarea noastră să fie prin Duhul, astfel încât Hristos să constituie întotdeauna partea atotsatisfăcătoare a inimilor noastre.

C. H. Mackintosh

SĂMÂNȚA BUNĂ

Tu ești un Dumnezeu al iertării, milos și îndurător, încet la mânie și plin de bunătate.

Neemia 9.17

Un Dumnezeu iertător

Un tânăr l-a acuzat pe un creștin bătrân cu aceste vorbe: „Ce te face să afirmi despre creștinism că este adevărul absolut? Nu cred că pentru Dumnezeu contează dacă cineva este musulman, budist sau creștin“.

Credinciosul a ascultat cu răbdare și apoi i-a spus: „Întrebarea ta a primit răspuns acum aproape 3.000 de ani prin profetul Mica: «Cine este Dumnezeu asemenea Ție, care iartă nelegiuirea și trece cu vederea fărădelegea? … Tu vei arunca toate păcatele lor în adâncurile mării» (Mica 7.18,19). Iertarea păcatelor este propovăduită doar în Biblie. Acolo citim că Isus Hristos «ne-a spălat de păcatele noastre în sângele Său» (Apocalipsa 1.5). Dacă n-ai nevoie să-ți fie iertate păcatele, nu ezita în a te face musulman. Altfel, te-aș sfătui să…“. Creștinul nu a apucat să zică mai mult, deoarece tânărul se grăbise să plece, iar ultimele cuvinte au rămas în aer.

Nu trebuie să ne eschivăm de la acest subiect. Nu te opri aici din citit! Trebuie să iei o decizie. Începe prin a te ruga Domnului Isus. Mărturisește-ți păcatele înaintea Lui. Spune-I Lui tot ce te apasă. Atunci El te va ierta de toată vina și îți va da viața eternă. Cât de fericit este oricine poate spune: „Și eu am experimentat mila lui Dumnezeu“.

    Curățit în al Său sânge și crezând în jertfa Lui,

    Mă apropii fără teamă de Preasfântul Dumnezeu.

Citirea Bibliei: Isaia 3.1-15 · Fapte 21.15-25

SCRIPTURILE ÎN FIECARE ZI

de Jean Koechlin

1 Cronici 17:16-27

David realizează că n-a meritat nimic. De-a dreptul copleşit, cheamă asupra sa bunătatea lui Dum­nezeu, Îi aduce laudă, mulţumeşte.

Să spu­nem mulţumesc! Când cine­va omite să facă lucrul acesta faţă de noi, îl acu­zăm de impoliteţe sau de nerecunoştinţă. Să nu ne închipuim că Dumnezeu nu simte când copiii Lui uită să-I mulţumească. Şi totuşi să ne gândim ce multe binecuvântări primim de la El în fiecare zi fără să ne punem problema să-I mulţumim sau pe care nici măcar nu le remarcăm … Asemeni psalmistului, să ne încurajăm sufletul să nu uite nici una din binefacerile Lui (Ps. 103.2). Ce multe dintre îndurările Sale le lu­ăm ca de apucat, mai cu seamă cele pe care le avem … Când ne aşe­zăm să luăm masa, cei din familiile creş­tine avem obi­ce­iul (şi datoria) de a aduce mulţumiri. Este necesar însă ca inimile noastre să se adân­cească cu adevărat în cuvintele rostite de capul familiei şi să-L bine­cu­vântăm pe Domnul atât pentru beneficiile materiale pe care le primim de la El, dar mai ales pentru privilegiile creştine: Cuvântul, strângerile credincioşilor, educaţia noas­tră în fri­ca de Domnul (Efeseni 5.20) şi, mai pre­sus de toate, să nu obosim să-I aducem mulţu­miri pen­tru marea Lui mântu­ire, pentru măreţul Mân­tu­i­tor pe care ni L-a dat. Să repetăm împre­u­nă cu apostolul: „Mulţumire fie adusă lui Dumnezeu pentru darul Său de nespus!“ (2 Cor. 9.15).

ÎNCHINĂ-TE LUI DUMNEZEU „DIN RĂSPUTERI” (2) | Fundația S.E.E.R. România

„Înaintea Domnului am sărit…” (2 Samuel 6:21)

Adevărata închinare ne cere să fim mai puțin conștienți (sau absorbiți) de sine, și mai conștienți de prezența lui Dumnezeu și absorbiți de proslăvirea Numelui Său. După ce l-a văzut pe David dansând în fața Domnului, soția lui l-a mustrat: „Cu câtă cinste s-a purtat azi împăratul lui Israel descoperindu-se înaintea slujnicelor supuşilor lui, cum s-ar descoperi un om de nimic!” (2 Samuel 6:20). La care David a răspuns: „Înaintea Domnului, care m-a ales … ca să mă pună căpetenie peste poporul Domnului, peste Israel, înaintea Domnului am jucat. Vreau să mă arăt şi mai de nimic decât de data asta şi să mă înjosesc în ochii mei.” (vers. 21-22)

David ne oferă o imagine a închinării pure. Închinarea înseamnă să ne debarasăm de lucrurile care ne conferă identitatea și siguranța, în afara relației noastre cu Hristos. Este o reamintire a faptului că neprihănirea noastră seamănă cu niște zdrențe murdare în fața lui Dumnezeu. Închinarea nu este despre ce putem face noi pentru Dumnezeu, ci despre ce a făcut Dumnezeu pentru noi. El ne-a iubit, ne-a mântuit și ne-a îmbrăcat în neprihănirea lui Hristos.

Acesta este adevărul care l-a inspirat Charles Wesley să exclame, într-unul dintre cunoscutele sale imnuri: „Chiar mii de limbi să-Ți cânt de aș avea / o, Doamne, pe deplin eu n-aș putea / Să laud Numele Tău. Căci tu,/ Cel Sfânt și Preaînalt, Atoatecreator / Din moarte m-ai răscumpărat. De-aceea Te ador!” Biblia ne arată diverse moduri în care Îl putem lăuda pe Dumnezeu: vorbind, strigând, cântând, bătând din palme, cântând la instrumente muzicale, ridicându-ne mâinile înaintea Domnului, îngenunchind, stând prosternați în prezența Lui, și sărind înaintea Lui!

David exclama: „Voi binecuvânta pe Domnul în orice vreme; lauda Lui va fi totdeauna în gura mea!” (Psalmul 34:1) Și apoi ne spune și de ce: „Eu am căutat pe Domnul şi mi-a răspuns: m-a izbăvit din toate temerile mele.” (Psalmul 34:4).

Așadar, Cuvântul lui Dumnezeu pentru tine astăzi este acesta: găsește modul potrivit de a-L lăuda pe Dumnezeu, și fă-o „din răsputeri”!

Posted in Romanian devotionals and tagged , , , , | Lasă un comentariu

Navigare în articole

← Older Entries
Newer Entries →