Mana Zilnica

Mana Zilnica

Archive for the tag “dumnezeu”

20 sept. 2024

20 Septembrie 2024

DOMNUL ESTE APROAPE

Iosia era în vârstă de opt ani când a început să împărățească … Și a făcut ce era drept în ochii Domnului și a umblat în căile lui David, tatăl său … Și, în anul al optulea al împărăției sale, fiind încă tânăr, a început să-L caute pe Dumnezeul lui David, tatăl său.

2 Cronici 34.1-3 https://www.good-seed.org/img/teiler.png

Lecții din viața lui Iosia (1) – A-L urma pe Domnul cu hotărâre

Este vrednic de remarcat faptul că, în contrast cu Manase și cu Amon, Iosia a început să-L caute pe Domnul de la o vârstă foarte fragedă. Acest lucru a avut un efect decisiv asupra întregii sale vieți – un efect binecuvântat! Alegerile pe care le facem și obiceiurile pe care le dezvoltăm atunci când suntem tineri vor avea o influență foarte importantă asupra restului vieții noastre.

Astăzi, mai mult decât oricând, există o mulțime de lucruri de natură să ne distragă de la lucrurile lui Dumnezeu. Iosia avea cu siguranță foarte multe lucruri de făcut ca împărat, însă el a făcut alegerile potrivite încă de la început. Am făcut și noi asemenea alegeri? Ne-am hotărât să-L urmăm pe Domnul Isus? Adică să-L urmăm cu toată seriozitatea? Aceasta este decizia pe care trebuie să o luăm, după care trebuie să perseverăm zi de zi, chiar și atunci când împrejurările devin foarte dificile. Va exista descurajare, însă trebuie să continuăm să mergem înainte. La fel ca Iosia, să nu pierdem niciun moment pentru a lua decizia de a-L urma cu hotărâre pe Domnul Isus, cu o inimă sinceră și întreagă!

Seriozitatea alegerii făcute de Iosia a fost dovedită mai târziu, după patru ani, în al doisprezecelea an al domniei lui, pe când avea doar douăzeci de ani și s-a apucat să îndepărteze din țară toate lucrurile care erau contrar și incompatibile cu lucrurile lui Dumnezeu. Credința lui crescuse, iar hotărârea lui de a-L căuta pe Domnul nu se micșorase, ci dimpotrivă! Credința noastră de asemenea va crește, dacă umblăm cu hotărâre pentru Domnul. Vom deveni astfel vase folositoare în mâna Stăpânului. Cu cât luăm mai devreme o astfel de hotărâre, cu atât mai bine!

A. Leclerc

SĂMÂNȚA BUNĂ

Întoarceți-vă fiecare de la calea voastră cea rea, îndreptați-vă căile și faptele.

Ieremia 18.11

„Gheara“ pentru roți

Domnul M. era deranjat de amenzile de parcare pe care poliția i le dădea, pentru că depășea timpul de parcare permis. S-a încăpățânat și n-a mai plătit amenzile, dar a continuat să folosească parcările publice atunci când avea ceva de rezolvat în centrul orașului. Într-o zi, când s-a întors de la cumpărături, a observat că mașina lui era blocată cu un dispozitiv de imobilizare! Acum, rău-platnicul nu a avut de ales decât să meargă la poliție și să-și plătească datoria, dacă dorea să își folosească din nou mașina.

Mulți oameni se comportă tot cam așa față de Dumnezeu. Când El le arată prin Biblie că modul lor de viață nu este corect, ei se înfurie. Nu vor să audă nimic despre mărturisirea păcatelor și despre întoarcerea la Dumnezeu. Ei încearcă să-și calmeze conștiința vinovată cu argumente șubrede și nu doresc deloc să renunțe la greșelile lor. În niciun caz nu trebuie să se amestece cineva în treburile lor.

Dumnezeu permite uneori în viața acestor oameni un eveniment, astfel încât să fie nevoiți să se oprească din drumul lor. Dumnezeu lucrează așa din dragoste, pentru a-i conduce la conștientizarea păcatelor lor și la pocăință.

Dumnezeu nu dorește moartea păcătosului, ci ca acesta să fie mântuit prin credința în Isus Hristos. Mântuitorul a murit pe cruce, pentru ca vinovăția fiecărui om care crede să poată fi ștearsă din fața lui Dumnezeu.

Citirea Bibliei: 1 Împărați 22.41-53 · Ioan 15.9-17

e>SCRIPTURILE ÎN FIECARE ZI

de Jean Koechlin

Numeri 33:1-36

Odată ajunşi la hotarul ţării, Moise şi fiii lui Israel sunt invitaţi să facă o incursiune în trecut, să-şi poarte privirile în urma lor. Ce drum au străbătut de la măreaţa noapte a Paştelui! Alături de etape fericite şi chiar glorioa­se – Pi-Hahirot şi trecerea Mării Roşii, Elim cu izvoarele şi palmierii lui – unele nume au răsunet trist: Sin cu murmurele lui, Refidim cu certuri­le din el, Sinai cu viţelul de aur, Chibrot-Hataava cu poftele şi cu tristul episod al prepeliţelor … Acestea jalonează în mod mizerabil traversarea pustiului, ca atâtea alte lecţii necesare pentru a-l învăţa pe Israel – şi pe fiecare dintre noi – să-şi cunoască inima, puţin câte puţin. Fără îndoială că poporul ar fi dorit să şteargă din itinerarul său unele din aceste nume. Moise ar fi avut motive personale să pună sub tăcere Cades, cu apele Meriba. Ei bine, aceasta nu este posibil! Nu putem face să dispară greşelile din trecut, nici să mergem înapoi pentru a retrăi măcar o oră din viaţa noastră. Dar ceea ce putem face este să ne amintim de lecţiile pe care le-am învăţat pe drum, de răbdarea cu care am fost suportaţi şi de îndurarea Celui care ne-a iertat totul.

CUVÂNTUL LUI DUMNEZEU PENTRU ASTĂZI

coordonatori Bob & Debby Gass

NU ÎNCETA NICIODATĂ SĂ ÎNVEȚI (2) | Fundația S.E.E.R. România

„Să-L iubești pe Domnul Dumnezeul tău… cu tot cugetul tău…” (Marcu 12:30)

A-L iubi pe Dumnezeu cu tot cugetul înseamnă să-ți gestionezi mintea și să profiți la maximum de ea. Înseamnă să-L iubești pe Dumnezeu în mod logic și creativ, intuitiv și chibzuit. Albert Einstein, una dintre cele mai mari minți ale istoriei, a spus: „Important este să nu te oprești din a pune întrebări. Curiozitatea își are propria rațiune de a exista. Nimeni nu poate să nu fie înmărmurit atunci când contemplă misterele eternității, ale vieții și ale structurii minunate a realității. Este de ajuns dacă încercăm doar să înțelegem puțin din acest mister în fiecare zi. Să nu-ți pierzi niciodată o curiozitate sfântă.” Minimizându-și geniul, Einstein a spus: „Nu am niciun dar special, sunt doar pasionat de curiozitate.” David declara: „Al Domnului este pământul cu tot ce este pe el, lumea şi cei ce o locuiesc…” (Psalmul 24:1). Așadar, curiozitatea ta ar trebui să fie nelimitată și fără margini. Cuvântul latin pentru „educație” înseamnă „a scoate afară” și nu „a îndesa.” Cele mai multe programe academice se concentrează pe cunoștințe administrate forțat, mai degrabă decât pe eliberarea curiozității. Care este rezultatul? Știm unele lucruri – dar pierdem ceea ce este cel mai vital: dragostea de a învăța. Într-un studiu realizat la o universitate de prestigiu, absolvenții cu cele mai bune rezultate au fost supuși acelorași examene finale la o lună după absolvire. Toți au picat. Atunci când încerci să înghesui adevărul în minte, rareori ajunge dincolo de memoria pe termen scurt. Și, în mod cert, nu ajunge nici în suflet. Din păcate, uneori asta se întâmplă în biserică la fiecare sfârșit de săptămână! Ce-i de făcut? Pune în practică Cuvântul lui Dumnezeu cu fiecare ocazie care ți se ivește.

Posted in Romanian devotionals and tagged , , , , | Lasă un comentariu
18 sept. 2024

18 Septembrie 2024

DOMNUL ESTE APROAPE

Domnul a întors captivitatea lui Iov, când s-a rugat pentru prietenii săi; și Domnul a dat lui Iov de două ori mai mult decât avusese înainte … Și Domnul a binecuvântat mai mult sfârșitul lui Iov decât începutul lui.

Iov 42.10,12 https://www.good-seed.org/img/teiler.png

Dumnezeu Și-a făcut lucrarea înțeleaptă în sufletul lui Iov, așa cum Și-o face în viața oricărui credincios. A existat însă o lecție pe care Iov a învățat-o cu dificultate. El era cu siguranță integru și avea un respect real și adânc pentru măreția lui Dumnezeu. De asemenea, purtarea lui față de semenii săi era lăudabilă în orice privință. Din punct de vedere spiritual, nu erau multe lucruri pe care Iov să fi trebuit să le învețe.

Dumnezeu i-a atras atenția lui Satan cu privire la caracterul exemplar al lui Iov, după care i-a îngăduit lui Satan să aducă peste Iov încercări cumplite, care cu siguranță ar fi zdruncinat pe oricine. Apoi situația a devenit și mai gravă când prietenii lui Iov, în loc să-l încurajeze, l-au acuzat de vreun păcat ascuns, fiindcă nu puteau concepe un alt motiv pentru care Dumnezeu să fi adus atâta suferință asupra lui. Iov s-a împotrivit cu amărăciune acuzațiilor lor nefondate și a început să creadă că Dumnezeu era nedrept față de el, fiindcă îngăduise să vină peste el un necaz atât de mare. În felul acesta, cele mai adânci colțuri ale inimii lui Iov au fost scoase la lumină.

În cele din urmă, Dumnezeu i-a vorbit direct lui Iov și i-a oferit o așa viziune a măreției Sale, încât Iov s-a smerit până în țărână înaintea Lui. El și-a dat seama de adâncimea păcătoșeniei inimii sale, în contrast cu măreția gloriei lui Dumnezeu. Apoi nu s-a mai contrazis cu prietenii săi, ci s-a rugat pentru ei, iar Dumnezeu i-a schimbat în mod total condiția. Durerea și suferința Lui au fost schimbate în binecuvântări de două ori mai mari decât avusese înainte.

Aceasta este lucrarea spirituală măreață a lui Dumnezeu în inima celui credincios, atunci când acesta se pleacă sub mâna Lui. Când inima Îi dă Domnului Isus locul suprem de onoare și când se revarsă în rugăciune pentru alții, atunci suntem smeriți și infinit binecuvântați.

L. M. Grant

SĂMÂNȚA BUNĂ

Și stătea înapoi, lângă picioarele lui Isus, și plângea. Apoi a început să-I stropească picioarele cu lacrimile ei și să le șteargă cu părul capului ei, le săruta mult și le ungea cu parfum.

Luca 7.38

Fariseul și femeia păcătoasă (3)

Oaspeții lui Simon au luat loc în jurul mesei, după obiceiul de atunci, pe perne. Femeia păcătoasă s-a așezat cu vasul ei de alabastru înapoia Domnului, la picioarele Lui. Mai departe nu a îndrăznit să meargă. Ea nu s-a scuzat pentru deranjul ei și nu a rostit niciun cuvânt. Nici nu era în stare să spună ceva. Povara care apăsa atât de greu pe inima ei și-a croit drum într-un șuvoi de lacrimi.

Ce au exprimat acele lacrimi? Ele au arătat că își recunoaște păcatele și că se căiește de ele; că acceptă judecata lui Dumnezeu asupra păcatelor ei și asupra ei ca păcătoasă; de asemenea, că are încredere în Isus, Mântuitorul și Domnul.

Cât de mare a fost credința femeii în acea clipă nu știm, dar ea a fost sinceră. Dumnezeu lucrase în inima ei (Ioan 6.44,47,65). Și ea nu a fost dezamăgită.

Lacrimile ei au curs pe picioarele lui Isus. Domnul cunoștea durerea acelor lacrimi și El nu a rostit niciun cuvânt de mustrare. A acceptat acea revărsare a inimii ei împovărate și astfel ea a prins curaj să-I șteargă picioarele cu părul capului ei.

La final, cu inima eliberată, I-a adus Domnului Isus un omagiu. Femeia I-a uns picioarele cu parfumul adus.

Citirea Bibliei: 1 Împărați 22.1-18 · Ioan 14.22-31

e>SCRIPTURILE ÎN FIECARE ZI

de Jean Koechlin

Numeri 32:1-15

După jertfele obligatorii din capitolele 28 şi 29, ajunşi la hotarul Canaanului, fiii lui Ruben şi ai lui Gad se prezintă înaintea lui Moise şi a căpeteniilor cu o cerere tristă: „Nu ne trece peste Iordan“ (v. 5)!

Indignat, Moise se gândeşte imediat la Cades-Barnea, cu pa­truzeci de ani în urmă. Nu cumva încă o dată necredinţa, teama de uriaşi şi de cetăţile întărite le determină pe aceste seminţii să dea înapoi? Nu! Ci un alt motiv neaşteptat: vitele lor! Victoria asupra madianiţilor le-a asigurat o captură bogată (cap. 31). Ruben şi Gad au profitat şi ei de aceasta; turmele lor sunt în prezent „o foarte mare mulţime“. De aceea ochii li se opresc asupra păşunilor grase din ţara Galaad în care poposesc şi în care doresc să se aşeze în ea. Pentru ei, instalarea imediată în condiţii avantajoase şi confortabile conta mai mult decât ţara promisă de Domnul.

Mulţi creştini sunt la fel, nu ştim noi aceasta? Fără îndoială că sunt mântuiţi; fac parte din poporul lui Dumnezeu. Dar îndeletnicirile vieţii cotidiene îi interesează mai mult decât eternitatea. Ei au un creştinism pământesc, o inimă împărţită. Pentru ei, cerul nu are o valoare actuală. Oare aceasta nu arată cât de firav este ataşamentul lor faţă de Cel care Se află acolo?

CUVÂNTUL LUI DUMNEZEU PENTRU ASTĂZI

coordonatori Bob & Debby Gass

DUMNEZEU ȘI MUNCA TA (3) | Fundația S.E.E.R. România

„Am ales pe Beţaleel…” (Exodul 31:2)

Prima persoană din Biblie despre care se spune că a fost „umplută cu Duhul lui Dumnezeu” a fost Bețaleel. Și dacă numele său nu îți spune prea multe, acest lucru este din cauza faptului că el nu a fost profet, preot, rege sau apostol. El era un meșter, priceput inclusiv în ale design-ului. Avea ochi pentru culori și un simț al managementului, iar când a venit vremea pentru construirea Cortului întâlnirii, el a supravegheat lucrarea. Iată ce a spus Dumnezeu despre el: „L-am ales pe Bețaleel… și… l-am umplut cu Duhul lui Dumnezeu, i-am dat un duh de înţelepciune, pricepere şi ştiinţă pentru tot felul de lucrări, i-am dat putere să născocească tot felul de lucrări meşteşugite, să lucreze în aur, în argint şi în aramă, să sape în pietre şi să le lege, să lucreze în lemn şi să facă tot felul de lucrări.” (Exodul 31:2-5).

Imaginează-ți că ești Bețaleel. Încă din tinerețe ți-a plăcut să lucrezi cu mâinile tale. Poate nu știai că Dumnezeu este implicat în asta, dar este! De fapt, El a pus aceste dorințe și pasiuni în tine. Când lucrezi, bucuria pe care o simți este de fapt prezența lui Dumnezeu. Ai anumite calități, te-ai născut cu ele. Ele vor fi întotdeauna punctele tale forte, iar tu te bucuri de ele. Lucruri minunate se întâmplă când descoperi aceste puncte forte, le pui în valoare și te concentrezi pe îmbunătățirea lor! Să încerci să te dezvolți într-un domeniu în care Dumnezeu nu te-a înzestrat este ca și cum ai încerca să înveți un iepure să înoate, sau un melc să alerge.

Atunci când ești în locul pe care ți l-a rânduit Dumnezeu, punându-ți în aplicare calitățile pe care ți le-a dat Dumnezeu, ești la apogeu. Iar când se întâmplă asta, ești binecuvântat, la fel ca toți ceilalți din jurul tău.

Ideea este că, în planul lui Dumnezeu, Bețaleel era la fel de important ca Moise. Așadar, curaj: dacă ești în voia lui Dumnezeu, ceea ce faci, contează!

Posted in Romanian devotionals and tagged , , , , | Lasă un comentariu
16 sept. 2024

16 Septembrie 2024

DOMNUL ESTE APROAPE

El va bea din pârâu pe cale, de aceea va înălța capul.

Psalmul 110.7 https://www.good-seed.org/img/teiler.png

Deși Domnul a suferit atât de mult, nu numai pe cruce, ci și în umblarea Lui prin această lume, au existat totuși „pâraie“ care L-au înviorat pe cale. Să privim la câteva astfel de ocazii:

Maria, care a șezut la picioarele Lui, bucurându-se de cuvintele Lui (Luca 10.38-42), și care mai târziu I-a uns trupul cu un parfum foarte scump (Ioan 12.1-7); darul sărmanei văduve (Marcu 12.42-44); răspunsul femeii samaritene la fântână (Ioan 4.31,32); sutașul care a venit la El pentru robul său bolnav, insistând ca Domnul să spună doar un cuvânt pentru vindecarea lui (Matei 8.5-13); femeia canaanită, care I-a cerut s-o vindece pe fiica ei, deși nu avea niciun drept să ceară acest lucru (Matei 15.22-28); leprosul samaritean, singurul care s-a întors să-I mulțumească (Luca 17.16); Zacheu, care a dorit mult să-L vadă pe Domnul (Luca 19.2-10); mărturisirea lui Petru: „Tu ești Hristosul, Fiul Dumnezeului celui viu“ (Matei 16.16).

Deși Hristos nu este în mod fizic aici, pe pământ, așa cum a fost atunci, nu avem oare și noi aceeași dorință de a înviora inima Lui? Sunt sigur că orice copil adevărat al lui Dumnezeu dorește acest lucru. Cum putem face aceasta? Prin acțiunile noastre față de El: să-L ascultăm și să ne închinăm Lui, ca Maria; să-I jertfim lucruri, ca văduva sărmană; să manifestăm credință, ca sutașul; să ne smerim, ca femeia canaanită; să-I fim recunoscători, ca leprosul samaritean; să-I dorim compania, ca Zacheu; să avem, ca Petru, o inimă deschisă, care să primească lucrurile lui Dumnezeu. Acestea sunt doar câteva moduri de a bucura inima Lui. Să-I facem cu toții bucurie Domnului și să onorăm Numele Lui!

                                                                                                                                                         A. Blok

SĂMÂNȚA BUNĂ

Ferice de omul care … își găsește plăcerea în legea Domnului … El va fi ca un pom sădit lângă niște pâraie de apă, care își dă rodul la timpul său și a cărui frunză nu se veștejește; tot ce începe duce la bun sfârșit.

Psalmul 1.1-3

Ca un pom sădit lângă niște pâraie de apă

Oricine știe că, pentru o bună creștere a unui pom, rădăcinile sunt de mare însemnătate. Ele extrag din pământ ceea ce este necesar vieții pomului, ca de exemplu apă, săruri minerale și substanțe organice. Cele ce se văd, tulpina și coroana, sunt rezultatul acestui proces nevăzut. Florile și fructele arată bogăția solului și lucrarea rădăcinilor.

Tot așa este cu omul: ceea ce citește, ceea ce îl preocupă, mediul său, ocupațiile din timpul liber, toate acestea sunt comparabile cu hrana pe care o asimilează pomul prin rădăcinile sale și au impact asupra comportamentului și gândirii omului. Fiecare dintre noi poate să aleagă în ce fel de „pământ“ își adâncește „rădăcinile“, pentru a-și hrăni duhul și sentimentele.

Credinciosul crește în omul dinlăuntru doar atunci când își ia hrană din pământul fertil pe care i-l oferă Cuvântul lui Dumnezeu. Acolo va găsi îndrumare și promisiuni care îi dau posibilitatea să se împotrivească atacurilor celui rău. Dar el trebuie să le caute în Biblie și să și le însușească. „Strâng cuvântul Tău în inima mea, ca să nu păcătuiesc împotriva Ta“ (Psalmul 119.11).

Dacă face aceasta cu perseverență, se va asemăna cu acel „pom roditor“ care și la bătrânețe este plin de suc și verde, ca să arate că Domnul este drept (Psalmul 92.14,15).

Citirea Bibliei: 1 Împărați 21.1-15 · Ioan 14.1-11

e>SCRIPTURILE ÎN FIECARE ZI

de Jean Koechlin

Numeri 30:1-16

După jertfele obligatorii din capitolele 28 şi 29, găsim aici jurămintele prin care cineva se angaja spontan faţă de Domnul. Un bărbat, odată ce făcea un jurământ, trebuia neapărat să-l împlinească; aceasta însemna să-şi plătească sau să-şi achite jurămintele (Psal­mul 22.25; 116.14, 18). O femeie nu era la fel de responsabilă dacă trăia la tatăl ei sau cu soţul ei. Aceştia aveau dreptul să anuleze jurămintele cu care nu erau de acord.

Capitolul acesta aminteşte de îngâmfarea cu care poporul Israel s-a situat singur sub Lege, angajându-se să facă tot ce spusese Dumnezeu. „Mai bine este să nu promiţi – sfătuieşte Eclesiastul – decât să promiţi şi să nu împlineşti“ (Ecl. 5.5). Într-o manieră generală, cât de important este ca tot ce decidem noi să poată fi ratificat în cer, aprobat de Domnul! Iacov ne învaţă să punem toate planurile noastre sub rezerva: „Dacă Domnul va vrea şi vom trăi, vom face şi aceasta sau aceea“ (Iacov 4.15). Şi cu privire la jurămintele menţionate în v. 3, acelaşi scriitor îndeamnă: „Nu juraţi nici pe cer, nici pe pământ, nici cu vreun alt jurământ; ci «da» al vostru să fie «da» şi «nu» al vostru să fie «nu» …“ (Iacov 5.12; vezi şi Matei 5.33-37).

CUVÂNTUL LUI DUMNEZEU PENTRU ASTĂZI

coordonatori Bob & Debby Gass

DUMNEZEU ȘI MUNCA TA (1) | Fundația S.E.E.R. România

„Tot ce găseşte mâna ta să facă, fă cu toată puterea ta!…” (Eclesiastul 9:10)

Cred că este foarte clar pentru oricine că mai toți oamenii din Scriptură munceau! Și majoritatea eroilor biblici au avut vocații laice: Isaac a „săpat fântâni”; Iacov a fost fermier; iar Iosif L-a slujit foarte bine pe Dumnezeu ca prim-ministru, în loc să înființeze o organizație non-profit pentru a face muncă de caritate. Daniel a fost un imigrant care a urmat versiunea babiloniană a Oxfordului și a ajuns prim-ministru. Lidia a fost o femeie de afaceri care obținea profit în domeniul textilelor. Dar desigur exemplul suprem privind modul în care Dumnezeu prețuiește munca este Isus tâmplarul. Mai mult de trei sferturi din viața Sa, El S-a ocupat de tâmplărie (dulgherie) confecționând scaune, mese și bănci, și fiind probabil implicat și în construcții. Cuvântul „tâmplar”, folosit de noi, provine din cuvântul grecesc tektón, de la care provine și cuvântul tehnologie și el vorbește despre înzestrarea unei persoane de a face lucrări din lemn sau din piatră. Biblia a fost scrisă de muncitori, despre muncitori și pentru muncitori. Munca a fost ideea lui Dumnezeu. De unde știm? Din Biblie: „Domnul Dumnezeu a luat pe om şi l-a aşezat în grădina Edenului ca s-o lucreze şi s-o păzească.” (Geneza 2:15) Putem spune că primul om, Adam, a fost un peisagist. Identificând ceea ce ai fost chemat să faci în viață și dedicându-te pe deplin acelui lucru, ești la fel de „hirotonit” ca orice pastor care stă la amvon. Nu cred că este potrivit să folosim cuvântul „secular” atunci când vine vorba despre orice tip de muncă alta decât cea bisericească – pentru că Dumnezeu nu vede lucrurile așa. Orice muncă cinstită primește zâmbetul Său de aprobare. Când vine vorba despre muncă, lucrul pe care Dumnezeu îl pretinde de la tine este cuprins în aceste cuvinte: „Tot ce găseşte mâna ta să facă, fă cu toată puterea ta!”

Posted in Romanian devotionals and tagged , , , , | Lasă un comentariu
12 sept. 2024

12 Septembrie 2024

DOMNUL ESTE APROAPE

Cine ești tu să judeci pe slujitorul altuia? Pentru stăpânul lui stă în picioare sau cade. Și va sta, pentru că Domnul poate să-l facă să stea.

Romani 14.4https://www.good-seed.org/img/teiler.png

Cine îți dă dreptul să judeci pe slujitorul altuia? Este el responsabil față de tine, sau față de Stăpânul său? Stă el sau cade pentru tine, sau pentru El? Nu-l va ține în picioare Stăpânul său, Căruia dorește să-I slujească? Într-adevăr, El poate aceasta, deși noi, în nebunia noastră, am crede altceva. Trebuie să ne aducem aminte că în acest capitol este vorba de probleme ale conștiinței, care într-un caz hotărăște într-un fel, iar în altul, în alt fel; în niciun caz nu este vorba de diferențe în aprecierea unor fapte rele. Niciodată nu trebuie să îngădui păcate la fratele meu, dar aici nu este vorba despre păcat. Iar dacă suntem îndemnați să ne îngăduim unii pe alții și să ne iertăm unii pe alții chiar și atunci când unul are vreo plângere împotriva celuilalt (Coloseni 3.13), cu cât mai mult ar trebui să fim gata să răbdăm când este vorba despre astfel de probleme la nivel de conștiință!

Apostolul explică apoi problema și astfel: unul care ține o zi mai presus de altele o face pentru Domnul – „pentru Domnul o ține“ – iar un altul, din același motiv, privește toate zilele la fel. Cel care mănâncă, mănâncă pentru Domnul, mulțumind Domnului pentru mâncarea de care se bucură, iar cel care nu mănâncă, „pentru Domnul nu mănâncă“, iar el „Îi mulțumește tot lui Dumnezeu“. Cine poate acum să-l judece sau să-l disprețuiască pe unul pentru ceea ce face sau ceea ce nu face? Nu doresc amândoi să-I placă Domnului și să-I slujească, deși, potrivit măsurii înțelegerii lor spirituale, o fac în feluri diferite? Și nu sunt amândoi răspunzători înaintea Lui? De unde are cel tare, dacă poate fi numit așa, tăria sa? Nu trebuie și el să fie susținut de har, în aceeași măsură ca și cel slab? Un singur lucru nu trebuie însă trecut cu vederea: „Fiecare să fie pe deplin convins în mintea lui“ (versetele 5 și 6). Doar așa poate merge cu o inimă bucuroasă pe cale. Dar cât de multă lipsă de înțelepciune trebuie să îndure Domnul și astăzi din partea celor ai Săi în această privință!

R. Brockhaus

SĂMÂNȚA BUNĂ

Viața veșnică este aceasta: să Te cunoască pe Tine, singurul Dumnezeu adevărat, și pe Isus Hristos, pe care L-ai trimis Tu.

Ioan 17.3

Big Bill

Mi se spunea Big Bill. Eram tăietor de lemne, om înalt și vânjos; beam mult și înjuram toată ziua. Oamenii cuviincioși mă evitau. Dar nu mă deranja atitudinea lor, pentru că nu-mi păsa ce credeau oamenii despre mine. Nu-mi era frică de nimeni – nici de oameni, nici de Dumnezeu.

Într-o zi nu aveam nimic de făcut și așteptam ca cineva să mă invite la un pahar de băutură. Un băiat a alergat spre mine și a strigat: „Big Bill, ai auzit știrile? Coloniștii au adus un predicator. El va vorbi în această seară la școală. Cred că ar trebui să mergi acolo!“. Eram treaz de-a binelea și am izbucnit pe loc: „Să știi că mă duc! În acest loc, nimeni nu a avut niciodată nimic de-a face cu religia și, pe cât de adevărat este că mă numesc Big Bill, pe atât de sigur este că așa trebuie să-mi rămână numele“. Seara școala s-a umplut de oameni. Mulți au venit să asculte Cuvântul lui Dumnezeu; alții au venit să mă vadă pe mine, Big Bill, acționând împotriva acelui mic predicator.

Când am ajuns la intrare, predicatorul citea deja textul biblic: „Fiindcă atât de mult a iubit Dumnezeu lumea, că L-a dat pe singurul Său Fiu, pentru ca oricine crede în El să nu piară, ci să aibă viață veșnică“ (Ioan 3.16). Auzind cuvintele citite, nu am putut merge mai departe. Predicatorul a citit din nou versetul, apoi și a treia oară. Nu știu cum am ajuns pe scaunul de lângă ușă. Nu mai auzisem niciodată asemenea cuvinte. Am stat și am ascultat. Și apoi L-am întâlnit pe Cel „care m-a iubit și S-a dat pe Sine Însuși pentru mine“ (Galateni 2.20). Iar Big Bill a devenit Micul Bill și s-a convertit.

Citirea Bibliei: 1 Împărați 19.11-21 · Ioan 12.37-50

e>SCRIPTURILE ÎN FIECARE ZI

de Jean Koechlin

Numeri 26:1-4; 26:51-65

Trecuseră patruzeci de ani de la numărătoarea din capitolul 1. Domnul cere să se facă o nouă numărătoare, de data aceasta pe familii, a capetelor „întregii adunări a fiilor lui Israel“.

O comparare a celor două recensăminte, de la începutul şi de la sfârşitul călătoriei prin pustiu, scoate în evidenţă consecinţele dezastruoase şi iremediabile ale faptelor comise. Seminţia lui Si­meon, mai vinovată decât celelalte în chestiunea cu Baal-Peor, a fost decimată (25.14). Acest fapt va conduce şi la o micşorare proporţională a moştenirii lor în Canaan, după instrucţiunile date lui Moise: „ … celor mai puţini să le dai mai mică moştenire“ (v.54).

Acest adevăr ne spune tuturor că o umblare în slăbiciune antrenează pentru creştin o pierdere eternă şi poate privarea de „cunună“ (Apo­calipsa 3.11). De la Ruben până la Neftali, numărătoarea s-a făcut în aceeaşi ordine ca şi prima dată, după steagurile seminţiilor (cap. 2). Faptul că totalul este aproape acelaşi (v.51; 1.46) demonstrează puterea harului lui Dumnezeu care s-a îngrijit de această imensă armată de şase sute de mii de oameni, fără a socoti femeile şi copiii, în timpul celor patruzeci de ani în pustiu.

Dumnezeu n-a fost niciodată depăşit de nevoile alor Săi şi El va avea aceeaşi grijă de fiecare dintre noi până în ultima noastră zi aici, jos.

CUVÂNTUL LUI DUMNEZEU PENTRU ASTĂZI

coordonatori Bob & Debby Gass

DESPRE AUTORITATEA PĂRINTEASCĂ | Fundația S.E.E.R. România

„Va lăsa omul pe tatăl său şi pe mama sa…” (Matei 19:5)

Dacă ești părinte, renunțarea la copii este adesea una dintre cele mai dificile etape ale vieții de părinte. Scriitoarea și publicista americană Erma Bombeck a comparat-o cu înălțarea unui zmeu. Ea spune: „Mama și tata aleargă pe drum în speranța că vor prinde o adiere de vânt. În cele din urmă, și cu mult efort, reușesc să ridice zmeul la câțiva metri în aer. Tocmai când cred că este în siguranță, se profilează un mare pericol.

Zmeul plonjează spre liniile electrice și se învârte periculos printre copaci. Este un moment înfricoșător. Apoi, pe neașteptate, o rafală de vânt prinde zmeul și îl duce în sus. Mama și tata încep să dea drumul la sfoară cât de repede pot. Atunci zmeul devine greu de ținut. Părinții ajung la capătul sforii și încep să se întrebe ce să facă în continuare. Micul aparat de zbor cere mai multă libertate. Se ridică din ce în ce mai sus. Tata se ridică în vârful picioarelor pentru a se adapta la tracțiune. Acum zmeul este susținut cu greu între degetul arătător și degetul mare. Apoi vine momentul eliberării. Sfoara îi alunecă printre degete, iar zmeul se înalță maiestuos pe cerul frumos al lui Dumnezeu.

Zmeul este acum o simplă pată de culoare pe cer. Părinții sunt mândri de ceea ce au făcut – dar sunt triști când își dau seama că munca lor s-a terminat. A fost o muncă a iubirii… Dar, cum au zburat… și unde s-au dus anii?!” A fi părinte este o experiență îmbucurătoare și terifiantă, o experiență care a fost rânduită de la început. Odată cu eliberarea supremă, sarcina ta de părinte s-a încheiat. Copilul tău este liber, la fel și tu, pentru prima dată după aproximativ douăzeci de ani.

Ce urmează? Întreabă-L pe Dumnezeu – El are cu siguranță un plan pentru viața ta!

Posted in Romanian devotionals and tagged , , , , | Lasă un comentariu
11 aug. 2024

11 August 2024

DOMNUL ESTE APROAPE

Să aducă … și cei doi rărunchi și grăsimea care este pe ei.

Levitic 3.3,4

Însă nu numai grăsimea, ci și cei doi rinichi și grăsimea care era pe ei Îi aparțineau lui Dumnezeu ca jertfă. Nu numai că El a fost ascultător în toate și a căutat voia lui Dumnezeu, ci și ceea ce a trebuit să facă a împlinit cu o înțelepciune atât de mare, încât Dumnezeu a privit în jos spre ele cu o mare admirație. Așa a fost totul în viața Domnului Isus și, mai presus de toate, în moartea Sa pe cruce. Dumnezeu a văzut cum a săvârșit El lucrarea pe cruce. El a auzit cuvintele pe care Domnul le-a rostit. Erau numai cuvinte ale înțelepciunii! Nu este minunat că, în acele dureri adânci, Domnul îi spune tâlharului de pe cruce: „Astăzi vei fi cu Mine în Paradis“? Nu este minunat când Domnul spune: „Mi-e sete“ – ca să se împlinească Scriptura – că, în acele momente, când era lovit de Dumnezeu, El Se gândește să împlinească Scriptura și de aceea strigă: „Mi-e sete“?

Putem înțelege oare că Dumnezeu a privit în jos, spre El, cu plăcere și a admirat acea înțelepciune care, chiar și în acele momente, a putut rosti un cuvânt „la timp“? Putem astfel citi toate cuvintele Domnului Isus și medita la toate gândurile Sale, pe care le găsim în Psalmi. Despre acestea vorbesc rinichii. Aceasta este înțelepciunea care rezultă de aici și care este așa de minunată pentru Dumnezeu.

Dumnezeu ne îndreaptă gândurile asupra acestor lucruri, ca noi să luăm seama la ele, să le contemplăm, pentru ca astfel inimile noastre să fie îmbelșugate de această slavă minunată, care este prea mare pentru ca inimile noastre mici s-o poată cerceta în profunzime, prea adâncă pentru ca înțelegerea noastră mărginită s-o poată cuprinde. Aici este mult mai mult decât un miros plăcut, oricât de bun și de minunat ar fi el: este o masă, deci ceva cu care Dumnezeu Se hrănește, unde El găsește tot ceea ce satisface întreaga Sa dorință, dorința inimii Dumnezeului celui veșnic.

H. L. Heijkoop

SĂMÂNȚA BUNĂ

Părtășia noastră este chiar cu Tatăl și cu Fiul Său, Isus Hristos.

1 Ioan 1.3

Dragoste deplină

Ne impresionează profund câtă dragoste caracterizează relațiile dintre Dumnezeu Tatăl, Fiul Său și copiii lui Dumnezeu! Biblia descrie aceste relații de dragoste, punând în evidență reciprocitatea lor.

    Tatăl Îl iubește pe Fiul: „Tatăl Îl iubește pe Fiul și a dat toate lucrurile în mâna Lui“ (Ioan 3.35).

    Fiul Îl iubește pe Tatăl: „Dar fac așa cum Mi-a poruncit Tatăl, ca să cunoască lumea că Eu Îl iubesc pe Tatăl“ (Ioan 14.31).

    Tatăl Își iubește copiii: „Vedeți ce dragoste ne-a arătat Tatăl: să ne numim copii ai lui Dumnezeu!“ (1 Ioan 3.1).

    Copiii Îl iubesc pe Tatăl: „Noi Îl iubim pentru că El ne-a iubit întâi“ (1 Ioan 4.19).

    Fiul îi iubește pe ai Săi: „Umblați în dragoste, după cum și Hristos ne-a iubit și S-a dat pe Sine Însuși pentru noi“ (Efeseni 5.2).

    Cei răscumpărați Îl iubesc pe Fiul: „Tatăl Însuși vă iubește, pentru că M-ați iubit și ați crezut că am ieșit de la Dumnezeu“ (Ioan 16.27).

Admirând și bucurându-se de aceste relații de dragoste, fiecare copil sincer al lui Dumnezeu va fi motivat să se închine Tatălui și Fiului: „Căci și Tatăl caută astfel de adoratori. Dumnezeu este Duh; și cine Îl adoră pe El trebuie să-L adore în duh și în adevăr“ (Ioan 4.23,24).

Citirea Bibliei: 1 Împărați 6.1-18 · Ioan 5.31-47

e>SCRIPTURILE ÎN FIECARE ZI

de Jean Koechlin

Numeri 9:1-14

Se scursese un an de la ieşirea din Egipt. Şi Domnul îi comunică lui Moise instrucţiunile Sale pentru sărbătorirea acestei mari aniversări. Creştinătatea sărbătoreşte an după an naşterea şi moartea Mântuitorului. Dar după aceea cei mai mulţi nici nu-şi mai amintesc de ele până la anul următor. Spre deosebire de aceştia, credincioşii Domnului au privilegiul de a-şi aminti împreună de suferinţele şi moartea Lui în ziua dintâi a fiecărei săptămâni,  luând parte la Cina pe care El a instituit-o.

În Israel, harul se îngrijea şi de cei care din punct de vedere al legii ceremoniale erau necuraţi sau se aflau în călătorie. Domnul cunoaşte în ce împrejurări se află ai Săi şi răspunde cu îndurare, dar nu schimbă nimic din propria Sa măsură. Chiar în luna a doua, sărbătoarea trebuia celebrată după toate rânduielile Paştelui (v. 12). Aşa cum mărturisirea greşelilor era necesară aici (v. 7), tot aşa Cuvântul îi invită pe credincioşi să se judece pe sine şi să se cerceteze înainte de a lua parte la Cina Domnului (1 Corinteni 11.28). Astăzi, participarea nu mai este deloc aşa cum era în zilele Paştelui, o obligaţie a cărei nerespectare atrăgea pedeapsa (v. 13). Oare, pentru aceasta, dorinţa Domnului are mai puţină putere asupra inimilor răscumpăraţilor Săi? Sub pretext că nu este o obligaţie, este absentarea mai puţin gravă când Domnul a spus dând paharul alor Săi: „Beţi toţi din el“? (Matei 26.27).

CUVÂNTUL LUI DUMNEZEU PENTRU ASTĂZI

coordonatori Bob & Debby Gass

NU POȚI AVEA O MĂRTURIE FĂRĂ ÎNCERCĂRI! | Fundația S.E.E.R. România

„Cuptorul lămurește aurul…” (Proverbele 17:3)

Dacă în momentul de față treci printr-o grea încercare, ești într-o companie bună! Iov, cel mai neprihănit om de pe pământ, a fost încercat dincolo de ceea ce majoritatea dintre noi vom îndura vreodată. Când a fost readus la condiția inițială, el I-a spus lui Dumnezeu: „Urechea mea auzise vorbindu-se de Tine, dar acum ochiul meu Te-a văzut.” (Iov 42:5).

În văpaia cuptorului, Îl experimentezi pe Dumnezeu îndeaproape și personal. Autoarea Sheila Schuller Coleman a scris: „Unele încercări au scopul de-a evalua ceea ce am învățat; altele sunt menite să ne învețe. Învățăm cele mai profunde lecții atunci când suntem puși la încercare. Ca de exemplu: cât de capabili suntem… unde trebuie să creștem… și că mai avem încă multe de învățat! Atunci când credința ta este pusă la încercare, ultimul lucru la care te gândești este că înveți o lecție – vrei doar să supraviețuiești. Dar lecția pe care o învățăm de la Iov este aceasta: atunci când ne păstrăm credința, din cele mai grele momente de încercare vom ieși „curați ca aurul” (Iov 23:10).

Gândește-te la următorul lucru: ai auzit vreo mărturie care să nu fi fost despre trecerea cu bine prin încercări? Nu! Toate mărturiile sunt cu și despre încercări.

Apostolul Iacov scria: „Să priviţi ca o mare bucurie când treceţi prin felurite încercări.” (Iacov 1:2) Când suferim, când oamenii spun lucruri urâte despre noi, când ne pierdem casele, când ne confruntăm cu fisuri în familie, când ne sună doctorul cu un diagnostic cumplit – ultimul lucru la care ne gândim sau pe care-l simțim este bucuria. Dacă există cineva care să poată vorbi cu autoritate despre a-I aduce laude lui Dumnezeu în încercări, acela este apostolul Pavel. El a fost bătut, aruncat în închisoare și alungat din oraș. Deci, ce spui? Cum este viața sau suferința ta, în comparație cu ale lui?”

Deci, odată încercarea depășită, tu vei avea o mărturie despre puterea și credincioșia lui Dumnezeu, și te vei întări în convingerea și încrederea că „Domnul este Dumnezeul meu!”

Posted in Romanian devotionals and tagged , , , , | Lasă un comentariu
31 iul. 2024

31 Iulie 2024

DOMNUL ESTE APROAPE

[Manase] a făcut rău peste măsură în ochii Domnului, provocându-L la mânie.

2 Cronici 33.6

Lecții din viața lui Manase (1) – Scopul disciplinării

Citim că Manase L-a provocat pe Domnul la mânie. Și noi suntem pândiți de acest pericol! „Îl provocăm pe Domnul la gelozie? Suntem noi mai tari decât El?“ (1 Corinteni 10.22). Fiind copii ai lui Dumnezeu, dacă ne purtăm ca cei care sunt fără speranță și fără Dumnezeu, atunci Tatăl nostru ne va disciplina, iar disciplinarea Lui are un scop foarte distinct: să fim făcuți părtași sfințeniei Lui (Evrei 12.10). Iar dacă ne lăsăm exersați de disciplinare, ea va produce roade.

Vedem un exemplu pozitiv cu privire la aceasta în viața lui Manase, care s-a lăsat exersat de disciplinarea lui Dumnezeu. Mai întâi, Domnul le-a vorbit lui Manase și poporului, însă fără niciun rezultat (2 Cronici 33.10). Apoi le-a vorbit a doua oară, mai sever, folosindu-l pe împăratul Asiriei, care l-a luat prizonier pe Manase și l-a dus legat cu lanțuri de bronz la Babilon. Acolo, în necazul său, „s-a rugat Domnului Dumnezeului său și s-a smerit mult înaintea Dumnezeului părinților săi“ (2 Cronici 33.12). Să remarcăm cu atenție că Dumnezeu „a fost înduplecat de el și a auzit cererea lui“ (versetul 13). Avem două extreme aici: în primul rând, că păcatul lui Manase a fost unul deosebit de grav. El L-a provocat pe Domnul, iar judecata care a venit mai târziu asupra împărăției a fost în parte atribuită purtării rele a lui Manase (2 Împărați 24.3). În al doilea rând, când Dumnezeu spune că El este „binevoitor și milos, încet la mânie și bogat în îndurare și adevăr“ (Exod 34.6), acest lucru este unul deosebit de adevărat.

Dacă noi, fiind sub disciplinarea lui Dumnezeu, ca și Manase, ne recunoaștem greșelile și ne mărturisim păcatele, „El este credincios și drept ca să ne ierte păcatele și să ne curățească de orice nedreptate“ (1 Ioan 1.9). Este vreun păcat prea mare, ca El să nu-l poată ierta? Nu, iar dovada pentru acest lucru o avem în persoana lui Manase. Rodul disciplinării lui Dumnezeu este restabilirea și comuniunea cu El Însuși. Ce binecuvântare pentru noi!

A. Leclerc

SĂMÂNȚA BUNĂ

Și, după cum Moise a înălțat șarpele în pustie, tot așa trebuie să fie înălțat și Fiul Omului, pentru ca oricine crede în El să nu piară, ci să aibă viață veșnică.

Ioan 3.14,15

Născut din nou (15)

În conversația cu Nicodim, Domnul Isus a ajuns să vorbească despre moartea Sa pe cruce și a introdus acest gând cu un „trebuie“ categoric: „Tot așa trebuie să fie înălțat și Fiul Omului“. — De ce acest „trebuie“? Nu a făcut El de bunăvoie lucrarea de răscumpărare pe cruce? — Cu siguranță! Dar Hristos vorbește aici despre necesitatea absolută a morții Sale, în două privințe: natura sfântă și neprihănită a lui Dumnezeu, pe de o parte, și condiția noastră pierdută, pe de altă parte, cereau ispășire!

Dumnezeu, în dreptatea Sa, trebuia să judece răul. Ca oamenii păcătoși să fie salvați și să vină la Dumnezeu, trebuia să se facă ispășire. Iar această lucrare nu putea fi înfăptuită de Mesia cel viu, ci doar de Mesia care a murit. Prin urmare, „Fiul Omului“ trebuia să fie „înălțat“ pe cruce. Numai privind la Isus Hristos pe cruce, omul pierdut găsește puterea mântuitoare de a scăpa de mușcătura de șarpe a păcatului.

Dar Dumnezeu este și dragoste. În această dragoste, El este suveran peste tot, chiar și peste răul pe care trebuie să-l judece. În această libertate suverană, Dumnezeu a iubit lumea, pe toți oamenii. Dragostea lui Dumnezeu dăruiește – ni L-a dăruit pe singurul Său Fiu! Ca Dumnezeu să-Și arate dragostea Sa, Fiul Omului a trebuit să fie „înălțat“ pe cruce. Dumnezeu nu a vrut doar să Se descopere ca Judecător, ci a vrut ca noi să-L cunoaștem ca Tată. Copiii lui Dumnezeu înțeleg acest „trebuie“ și se pleacă în adorare și recunoștință pentru câtă dragoste divină este cuprinsă în el.

Citirea Bibliei: 2 Samuel 24.1-13 · Ioan 2.13-25

e>SCRIPTURILE ÎN FIECARE ZI

de Jean Koechlin

Numeri 3:17-38

După cum nici o persoană nu avea dreptul să aleagă locul de amplasare al cortului său, tot astfel nici un levit nu putea decide liber ce serviciu voia să împlinească. Nu este necesar ca ceea ce avem de făcut să fie ceea ce ne interesează, sau ceea ce ni se pare pe măsura capacităţilor noastre, sau ceea ce ne iese imediat în cale. Să facem ceea ce doreşte Domnul! „Sunt deosebiri ale slujbelor, însă este acelaşi Domn“ afirmă 1 Corinteni 12.5. El este adevărata „Căpetenie a mai-marilor“ care îi supraveghează pe cei care au slujbe (v. 32) şi singur El este în măsură să decidă funcţia fiecăruia în programul colectiv. Să ne imaginăm ce s-ar întâmpla la o cale ferată dacă un acar s-ar hotărî într-o zi să-şi schimbe postul sau dacă un paznic de barieră şi-ar părăsi pasajul de nivel. Ce încurcături, ce catastrofe ar rezulta! Orice-ar fi fost, indiferent de activitatea leviţilor, fiecare din cele trei familii îşi aşeza tabăra în apropierea Cortului întâlnirii (v. 23, 29, 35). Ne amintim de acei lucrători specialişti din vremea lui David care „locuiau acolo, la împărat, pentru lucrul lui“ (1 Cronici 4.23). «Acela care este cel mai aproape de Hris­tos va fi cel care Îi va sluji cel mai bine şi, fără această apropiere, nimeni nu-I poate sluji» (J. N. D).

CUVÂNTUL LUI DUMNEZEU PENTRU ASTĂZI

coordonatori Bob & Debby Gass

ÎNCEPE SĂ TRĂIEȘTI CU UN SCOP! | Fundația S.E.E.R. România

„Cel ce udă pe alţii va fi udat şi el.” (Proverbele 11:25)

Una dintre cele mai bune modalități de a-ți păstra echilibrul vieții și de a rămâne pe drumul cel bun, din punct de vedere spiritual, este să transmiți altora ceea ce știi. Biblia spune: „Cel ce udă pe alţii va fi udat şi el.” Pe măsură ce-ți transmiți mai departe cunoștințele, vei primi mai multe cunoștințe de la Dumnezeu. Apostolul Pavel îi face o provocare lui Timotei și-i spune: „ce-ai auzit de la mine în faţa multor martori încredinţează la oameni de încredere, care să fie în stare să înveţe şi pe alţii.” (2 Timotei 2:2) Dacă știi oameni care nu și-au descoperit încă scopul dat de Dumnezeu pentru viața lor, este datoria ta să le împărtășești ceea ce ți s-a împărtășit și ție! De exemplu, nu te limita să citești ori să asculți acest devoțional și să-l păstrezi doar pentru tine, ci împărtășește-i mesajul cu prietenii tăi, cu vecinii și colegii tăi. Cu cât știi mai multe, cu atât mai mult se așteaptă Dumnezeu ca tu să folosești aceste cunoștințe pentru a-i ajuta și pe alții. Așa ar trebui să funcționeze lucrurile în Împărăția Sa! Apostolul Iacov scrie: „Cine ştie să facă bine şi nu face săvârşeşte un păcat!” (Iacov 4:17). Cu alte cuvinte, o cunoaștere sporită aduce o responsabilitate sporită. Transmiterea scopului vieții către alții este mai mult decât o obligație, este unul dintre cele mai mari privilegii ale noastre! Imaginează-ți cât de diferită ar fi lumea dacă toți și-ar cunoaște chemarea. De aceea, apostolul Pavel a scris: „Dacă vei pune în mintea fraţilor aceste lucruri, vei fi un bun slujitor al lui Hristos Isus.” (1 Timotei 4:6) Dumnezeu nu numai că vrea ca noi să trăim conform scopurilor Sale, ci vrea să-i ajutăm și pe alții să facă același lucru. Asta înseamnă o viață trăită cu obiective și scopuri! Indiferent de vârsta ta, tot ce urmează poate fi cel mai bun timp din viața ta, dacă vei face acest lucru: să începi să trăiești cu un scop!

Posted in Romanian devotionals and tagged , , , , | Lasă un comentariu
30 iul. 2024

30 Iulie 2024

DOMNUL ESTE APROAPE

Și Domnul Dumnezeu a făcut să cadă un somn adânc peste om; și el a adormit. Și a luat una din coastele lui și a închis carnea la loc. Și din coasta pe care o luase din om, Domnul Dumnezeu a făcut o femeie și a adus-o la om. Și omul a zis: „Aceasta este acum os din oasele mele și carne din carnea mea! Ea se va numi femeie, pentru că a fost luată din bărbat“. De aceea va lăsa omul pe tatăl său și pe mama sa și se va lipi de soția sa și vor fi un singur trup.

Geneza 2.21-24

Vedem că Dumnezeu, în harul Său minunat, spune: „Nu este bine ca omul să fie singur“. El pregătise totul pentru om, însă omul nu era complet fără un ajutor potrivit. Prin urmare, Scriptura ne spune: „Domnul Dumnezeu întocmise din pământ toate animalele câmpului și toate păsările cerurilor și le-a adus la om, ca să vadă cum le va numi. Și oricum numea omul fiecare vietate, așa îi era numele. Și omul a dat nume tuturor vitelor și păsărilor cerurilor și tuturor viețuitoarelor câmpului; dar pentru om nu s-a găsit niciun ajutor potrivit“. Nimic nu i se potrivea lui Adam dintre toate animalele minunate create.

Astfel, Dumnezeu a creat pentru Adam, din coasta acestuia, pe aceea care avea să-i fie un ajutor potrivit și care să corespundă inimii lui. Ce adevăr vital! Uneori auzim spunându-se: «Persoana cu care s-a căsătorit cutare este creștină», ca și cum acesta ar fi singurul lucru care contează. Este important ca soțul sau soția să fie un copil al lui Dumnezeu, iar Cuvântul lui Dumnezeu este foarte clar asupra acestui lucru – „Nu vă înjugați la un jug nepotrivit cu cei necredincioși“ (2 Corinteni 6.14). Acest lucru nu este însă suficient. Căminul creștin, așa cum Dumnezeu dorește să fie el, nu va fi rezultatul doar al unirii a două persoane care-I aparțin lui Hristos. Bărbatul are nevoie de o soție care să fie gata să umble pe aceeași cale a credinței cu el, care să dorească să-I placă lui Dumnezeu și care să aibă aceleași exerciții de inimă și de conștiință.

J. Brereton

SĂMÂNȚA BUNĂ

Dar voi, întăriți-vă și nu lăsați să vă slăbească mâinile, căci faptele voastre vor avea o răsplată.

2 Cronici 15.7

Ce ai în mână?

„Moise, ce ai în mână?“ — „Doar un toiag, Doamne, cu care îmi păstoresc turma.“ — „Ia-l și folosește-l pentru Mine!“ Moise a făcut ce i-a spus Dumnezeu și s-au întâmplat lucruri minunate în Egipt.

„David, ce ai în mână?“ — „Doar o praștie și cinci pietre netede, Doamne, în traista mea de păstor. Dar lupt în Numele Domnului!“ O singură piatră a fost de ajuns ca să-l învingă pe Goliat!

„Băiete, ce ai în mână?“ — „Cinci pâini și doi pești, Doamne; și ce sunt acestea pentru atâția?“ – În mâna Domnului, acest puțin s-a înmulțit, astfel încât mii de oameni au fost săturați. Au rămas și douăsprezece coșuri pline. În felul acesta binecuvântează Domnul!

„Maria, ce ai în mână?“ — „Doar o sticluță cu nard de mare preț, Doamne. Îl voi dărui lui Isus.“ – Ea a spart vasul și L-a uns cu parfum pe Domnul Isus. Gestul ei de dragoste atinge și astăzi inimile credincioșilor.

„Sărmană văduvă, ce ai în mână?“ — „Doar doi bănuți, Doamne. Este foarte puțin, dar vreau să Ți-i dau Ție.“ – Dorința ei de a se sacrifica a determinat multe inimi să își consacre Domnului bunurile.

„Tabita, ce ai în mână?“ — „Doar un ac, Doamne.“ — „Ia-l și folosește-l în slujba Mea.“ – Așa a făcut, și săracii din Iope au fost îmbrăcați prin slujba ei de dragoste.

Încurajați de exemplele din Biblie, să ne folosim și noi de lucrurile pe care le avem în mână, pentru El. „Nu lăsați să vă slăbească mâinile“.

Citirea Bibliei: 2 Samuel 23.13-39 · Ioan 2.1-12

e>SCRIPTURILE ÎN FIECARE ZI

de Jean Koechlin

Numeri 3:1-16

Domnul a pus deoparte pe fiii lui Levi pentru a-i face slujitori ai Templului. În urma testului la care au fost supuşi cu viţelul de aur, au fost găsiţi credincioşi (Exod 32.26-29; Maleahi 2.4-6) şi de aceea au fost aleşi să slujească lui Aaron şi întregii adunări (v. 7), imagine a privilegiului fiecărui creştin, de a sluji Domnului şi de a sluji Adunării, niciodată despărţite una de alta! De remarcat cum cuvântul tradus prin «slujbă» în v.7 şi 8 este folosit în altă parte şi cu sensul de «gardă», supraveghere. Atenţia şi vigilenţa fac parte din serviciul pentru Domnul. Acest cuvânt caracterizează mai ales activitatea santinelei din Isaia 21.8: ea este pusă „de veghe în toate nopţile“. Domnul să ne ajute să fim dintre aceia care ştiu cum să vegheze pentru şi asupra poporului lui Dumnezeu! Să notăm că în cap.4.3 (vezi şi nota a), un alt cuvânt tradus prin «serviciu» semnifică şi muncă, suferinţe, luptă.

În v. 13, Domnul aminteşte când şi cum i-a sfinţit pe le-viţi. Noaptea Paştelui (căreia pen­tru noi îi corespunde crucea) a marcat punerea lor deoparte (2 Corinteni 5.15). Dar mai departe aceşti slujitori „sunt dăruiţi“  în totul lui Aaron şi fiilor săi (v.9). Oare nu aşa îi desemnea­ză Marele nostru Preot pe ucenicii iubiţi în rugăciunea către Tatăl Său? Ei sunt numiţi „cei pe care Mi i-ai dat Tu“ (Ioan 17.9,12,24…).

CUVÂNTUL LUI DUMNEZEU PENTRU ASTĂZI

coordonatori Bob & Debby Gass

DUMNEZEU ÎȚI POATE ȘTERGE TRECUTUL (3) | Fundația S.E.E.R. România

„Isus a zis: „S-a isprăvit!” (Ioan 19:30)

Una dintre ultimele rostiri ale lui Hristos pe cruce a fost: „S-a isprăvit!” În originalul grecesc, este un singur cuvânt: Tetelestai, care înseamnă „plătit în întregime.” Era cuvântul pe care negustorii îl scriau pe o factură atunci când aceasta era achitată. Era, de asemenea, cuvântul ștampilat pe un document care anunța că o sentință a fost schimbată. Domnul Isus a plătit în întregime prețul pentru fiecare păcat pe care l-ați comis vreodată! De aceea, Biblia spune: „Acum dar nu este nicio osândire pentru cei ce sunt în Hristos Isus” (Romani 8:1) Așadar, dacă Dumnezeu îți uită păcatul în clipa în care îl mărturisești, nu crezi că ar trebui să-l uiți și tu? Cât timp te mai gândești la o factură pe care ai plătit-o? Ai uitat-o în momentul în care ai plătit-o! La fel, de vreme ce Hristos ți-a plătit factura în întregime, nu mai trebuie să ți-o amintești. Apostolul Pavel, care s-a descris pe sine ca fiind „cel dintâi dintre păcătoși” (vezi 1 Timotei 1:15), a scris: „Uitând ce este în urma mea şi aruncându-mă spre ce este înainte, alerg spre ţintă, pentru premiul chemării cereşti a lui Dumnezeu, în Hristos Isus.” (Filipeni 3:13-14). Putem scurtcircuita puterea lui Dumnezeu în viața noastră, dacă nu avem încredere că El ne-a iertat cu adevărat, sau dacă decidem să nu ne iertăm pe noi înșine. De ce facem acest lucru? Uneori din cauza modului în care am fost crescuți. Părinții noștri ne-au spus: „Te iert”, dar au adus constant în discuție greșeala ta, după aceea… Iată însă vestea bună: Tatăl tău ceresc este diferit de părinții tăi pământești. Când îți iartă păcatul, El îți șterge zapisul, îți anulează trecutul, nu-Și mai amintește de el, nu mai vorbește despre el și nu-l va mai aduce niciodată în discuție. Așa că, astăzi, acceptă iertarea Lui. Și dacă este nevoie, iartă-te pe tine însuți – și mergi mai departe!

Posted in Romanian devotionals and tagged , , , , | Lasă un comentariu
18 iul. 2024

18 Iulie 2024

DOMNUL ESTE APROAPE

Nu știți că puțin aluat dospește toată plămădeala? Îndepărtați aluatul vechi, ca să fiți o plămădeală nouă, după cum voi sunteți fără aluat. Pentru că și paștele nostru, Hristos, a fost jertfit; de aceea să ținem sărbătoarea nu cu aluat vechi, nici cu aluat de răutate și de viclenie, ci cu azimele curăției și ale adevărului.

1 Corinteni 5.6-8

Este foarte important ca, atunci când o adunare locală exercită disciplina, să facă acest lucru corect, ca în prezența lui Dumnezeu, prin autoritatea Domnului și sub călăuzirea Duhului Sfânt. Dacă s-a lucrat așa, atunci trebuie să acceptăm două lucruri: primul, că a existat supunere față de Cuvântul lui Dumnezeu, care a condus la decizia luată; iar al doilea, că în totalitate conștiințele persoanelor care formează adunarea au fost în legătură nemijlocită cu Scriptura și au fost conduse de ea în luarea acestei decizii. O astfel de lucrare a adunării va fi într-un singur gând și va fi făcută în părtășie.

Mai mulți indivizi evlavioși pot fi într-adevăr uniți împreună, din punct de vedere al mărturisirii lor, pe terenul adunării, dar vitalitatea strângerii laolaltă nu mai există, pentru că cel care ține lucrurile împreună este omul, și nu Dumnezeu.

Adevărul cu privire la „a acționa în părtășie“ este pierdut pentru sufletele care urmează un lider, ori o majoritate ori, dacă vreți, o minoritate. Dacă așa stau lucrurile, nu este călăuzirea Duhului în ascultare de Cuvânt, ci este hotărârea lui X sau a lui Y, sau a unei părți influente a adunării. Aceasta este o lucrare nespus de tristă și complet nevrednică de harul lui Dumnezeu care ne-a deschis ochii să înțelegem care este privilegiul și datoria noastră de a păstra unitatea Duhului în legătura păcii. Porunca unui om nu este unitatea Duhului, ci mai degrabă degradare, așa cum constatăm în starea de lucruri din jurul nostru, unde oamenii au lăsat în mâna liderilor lor chestiunile de disciplină. Și nu avem decât să privim la starea divizată a creștinătății și vom avea o vedere justă a rezultatelor urmării unui lider sau a unei majorități; la același rezultat vom ajunge și noi dacă vom urma același model.

H. F. Witherby

SĂMÂNȚA BUNĂ

Te voi lăuda că m-ai făcut într-un mod uimitor și admirabil.

Psalmul 139.14

Țesut cu oase și tendoane

În general nu acordăm prea mare atenție proceselor care au loc în corpul nostru, câtă vreme toate organele sunt sănătoase și își îndeplinesc funcțiile stabilite de Dumnezeu. Una dintre minunile unui organism viu este faptul că nenumăratele procese vitale se completează reciproc, menținând astfel echilibrul acestuia.

Doar când ne îmbolnăvim sau ne rănim devenim deodată conștienți că suntem făcuți „într-un mod uimitor și admirabil“. Cei care au suferit, de pildă, de insomnie severă pot spune câtă binecuvântare este în a avea un somn sănătos, iar un bolnav de inimă poate vorbi despre ce muncă enormă îi revine acestui mic organ. Oare nu ar trebui ca această constatare să ne îndrepte gândurile spre Dumnezeu, care a făcut totul și care de asemenea ține în funcțiune totul?

Având în vedere aceste funcții multiple și complementare ale vieții și finalitatea lor, înțelegem foarte bine sentimentele lui Iov, care I-a spus Creatorului său: „M-ai îmbrăcat cu piele și carne, m-ai țesut cu oase și cu tendoane; mi-ai dat bunăvoința Ta și viața, mi-ai păstrat duhul prin îngrijirile și paza Ta“ (Iov 10.11,12).

Omul este „făcut într-un mod uimitor și admirabil“ și în funcțiile sale spirituale și mentale. Avem inteligență, voință și intuiție și suntem capabili să luăm decizii morale. Le-am primit pe toate acestea de la Dumnezeu și suntem responsabili față de El pentru modul în care le folosim. Suntem creați „după chipul lui Dumnezeu“ – cât de răspunzători suntem pentru aceasta în fața Lui (Geneza 1.26)!

Citirea Bibliei: 2 Samuel 17.15-29 · Tit 1.1-9

e>SCRIPTURILE ÎN FIECARE ZI

de Jean Koechlin

Levitic 25:1-19

Dumnezeu, care a dat omului Sabatul, Se îngrijeşte şi de creaţia Sa. La fiecare şapte ani, lucrul pământului trebuia întrerupt, pentru ca pământul să se poată odihni. Şi la fiecare şapte ori şapte ani, o dată la cincizeci de ani, în Israel trebuia să se audă trâmbiţa care vestea Anul Jubiliar, restaurarea tuturor lucrurilor. În consecinţă, nici o tranzacţie, nici o cumpărare a vreunei proprietăţi nu putea avea loc fără să se aibă în vedere data jubileului care urma şi de care trebuia să se ţină cont fără încetare.

Dragi copii ai lui Dumnezeu, această trâmbiţă căreia toţi israeliţii – şi în special cei oprimaţi – îi aşteptau sunetul, nu ne face ea să ne gândim la cea din urmă trâmbiţă, cu al cărei sunet Domnul va coborî din cer pentru a-i aduna sus pe toţi cei care Îi aparţin? (1 Corinteni 15.52). Da, Domnul vine, să nu uităm aceasta! Să trăim în această perspectivă! Să dăm lucrurilor de pe pământ numai o valoare relativă. Ele au un caracter trecător: ne vom bucura de ele numai pentru un timp. Să ne fixăm privirile dincolo de acestea, asupra lucrurilor care nu se văd, dar care sunt eterne (2 Corinteni 4.18).

Fie ca deciziile noastre, proiectele noastre, subiectele noastre de mulţumire ca şi cele de încercare să poată purta mereu în faţa ochilor noştri marca «provizoriu», pe care le-o conferă preafericita noastră speranţă!

CUVÂNTUL LUI DUMNEZEU PENTRU ASTĂZI

coordonatori Bob & Debby Gass

N-AI DE CE SĂ TE TEMI! | Fundația S.E.E.R. România

„Nu te teme, căci Eu sunt cu tine…” (Isaia 41:10)

Prima doamnă care a câștigat un premiu Nobel a fost fiziciana franceză Marie Curie. Ea a spus: „Nimic în viață nu este de temut, este doar de înțeles.” Așa că, iată câțiva pași pe care să-i urmezi dacă ești o fire temătoare:

1) Analizează în profunzime lucrul de care te temi, pentru a elimina misterul și dezinformarea din el, pentru că s-ar putea să fie doar o fobie.

2) În loc să te concentrezi pe frica ta, concentrează-te pe promisiunea lui Dumnezeu: „Nu te teme  [nu ai de ce să te temi], căci Eu sunt cu tine; nu te uita cu îngrijorare, căci Eu sunt Dumnezeul tău; Eu te întăresc, tot Eu îţi vin în ajutor. Eu te sprijin cu dreapta Mea biruitoare.” (Isaia 41:10) Să reținem cuvintele „te întăresc”… Pe măsură ce credința ta în Dumnezeu devine mai puternică, amenințarea temerilor tale se va micșora.

3) Relaxează-te. Imaginează-ți că ești liniștit și liber de robia fricii și vei vedea efectul pozitiv asupra vieții tale.

4) Înfruntă fiecare dintre circumstanțele care îți declanșează frica, făcând pași mici. Fiecare obstacol pe care îl învingi te întărește. Așadar, ia-ți angajamentul de a-ți învinge temerile care ți-au distrus liniștea sufletească. Domnul Isus a spus: „Vă dau pacea Mea. Nu v-o dau cum o dă lumea. Să nu vi se tulbure inima, nici să nu se înspăimânte.” (Ioan 14:27) Să reținem cuvintele „să nu”… Nu lăsa frica să te stăpânească, pentru că „cine se teme că va suferi, suferă deja pentru că se teme”, spunea cineva.

Fii proactiv și înarmează-te cu promisiunile lui Dumnezeu. Aleargă spre temerile tale așa cum a alergat David spre Goliat, știind că în Numele Domnului Isus le vei învinge! Așadar, nu ai de ce să te temi, pentru că Domnul este cu tine!

Posted in Romanian devotionals and tagged , , , , | Lasă un comentariu
15 iul. 2024

15 Iulie 2024

DOMNUL ESTE APROAPE

Domnul a binecuvântat mai mult sfârșitul lui Iov decât începutul lui … Și a avut șapte fii și trei fiice.

Iov 42.12,13

Dumnezeu îl binecuvântase pe Iov cu o familie mare – avea zece copii cu totul: șapte fii și trei fiice. Se pare că Iov era întrucâtva îngrijorat cu privire la starea spirituală a copiilor săi, care probabil că savurau partea bună a vieții un strop cam mult. Iov se scula dis-de-dimineață și aducea jertfe pentru ei, în cazul în care ei ar fi păcătuit. După aceea, tragedia l-a lovit pe Iov și pe familia lui. Dumnezeu i-a îngăduit lui Satan să aducă dezastrul asupra familiei lui Iov, și toți copiii lui au murit.

La sfârșitul încercărilor sale, Dumnezeu i-a dat din nou copii lui Iov, în locul celor pe care îi pierduse. În mod evident, copiii dintâi, care erau deja adulți atunci când muriseră, nu puteau fi cu adevărat înlocuiți, fiindcă aveau fiecare o personalitate și o relație unică și distinctă cu Iov și cu mama lor. Important însă este nu că Dumnezeu i-a înlocuit, ci că El l-a binecuvântat pe Iov încă o dată cu copii.

Dumnezeu i-a dat înapoi și averile pe care Iov le pierduse, pe care însă le-a dublat, astfel că el a avut paisprezece mii de oi, șase mii de cămile, o mie de perechi de boi și o mie de măgărițe. Totuși, atunci când Dumnezeu i-a dat din nou copii, numărul lor n-a fost dublu, ci i-a înlocuit cu același număr de dinainte. De ce? Răspunsul este, pe cât de limpede, pe atât de minunat: Iov avea deja șapte fii și trei fiice care îl așteptau în cer! Astfel că Dumnezeu, până la urmă, a dublat numărul lor! Glasul Lui către Iov și către soția acestuia a fost: «Nu vă îngrijorați, căci îi veți vedea din nou». În toate aceste lucruri vedem că „Domnul este plin de milă și îndurător“ (Iacov 5.11).

B. Reynolds

SĂMÂNȚA BUNĂ

Dumnezeu a văzut tot ce făcuse; și iată că erau foarte bune.

Geneza 1.31

                                                                                                                            Planeta Jupiter

În iulie 2009, un astronom amator din Australia, Anthony Wesley, a descoperit o pată întunecată pe planeta Jupiter, care nu fusese identificată acolo până atunci. O examinare mai atentă cu diferite telescoape a arătat apoi că acea pată o formau de fapt norii de cenușă rezultați în urma impactului unei comete sau al unui asteroid.

În iulie 1994 avusese loc coliziunea mult mediatizată a cometei Shoemaker-Levy 9 cu Jupiter. Energia produsă în acel moment a fost echivalată cu cea eliberată de cincizeci de milioane de bombe de la Hiroshima. Impactul a lăsat pete întunecate cu diametru de până la 12.000 de kilometri.

Se știe de mult timp că planeta Jupiter, care este mai grea decât toate celelalte planete la un loc, are un efect stabilizator în Sistemul Solar. Oamenii de știință care au studiat evenimentele recente au ajuns la concluzia că influența gravitațională a lui Jupiter pare să fie cu mult mai benefică decât se așteptau ei, acționând ca un fel de scut protector, protejând Sistemul Solar interior.

Așadar, Jupiter îndeplinește o funcție importantă pentru Pământ. Și este doar una dintre multele condiții care trebuie îndeplinite, pentru ca viața pe planeta noastră să fie posibilă.

Observații de acest gen îi uimesc atât pe oamenii de știință, cât și pe profani. Iar unii au ajuns astfel să creadă în Dumnezeu, în Cel care a creat totul atât de minunat și care susține toate lucrurile prin cuvântul puterii Sale (Evrei 1.2,3).

Citirea Bibliei: 2 Samuel 15.30-16.4 · 2 Tesaloniceni 2.13-17

e>SCRIPTURILE ÎN FIECARE ZI

de Jean Koechlin

Levitic 23:15-22

Cincizeci de zile separau sărbătoarea celor dintâi roade de cea a săptămânilor sau Cincizecimea. Amândouă aveau loc în ziua de după Sabat, adică în prima zi a săptămânii. Ştim că, după învierea Sa, înainte de înălţarea la cer, Domnul li S-a arătat de mai multe ori ucenicilor Săi pentru a-i mângâia, a-i încuraja şi a-i trimite să vestească Evanghelia. Apoi cap. 2 din Fapte ne arată cum Duhul Sfânt a coborât din cer la Cincizecime pentru a locui în Adunare. Cele două pâini menţionate în v. 17 sunt un simbol al acestei Biserici alcătuite din credincioşi evrei şi „străini“. Dar cei care o alcătuiesc sunt încă pe pământ şi de aceea aluatul, simbol al păcatului, nu poate lipsi din aceste pâini. (1 Ioan 1.7, 9). Astfel sunt „cele dintâi roade“ ale lucrării crucii prezentate lui Dumnezeu de către preot. Şi Isus, vorbind despre El Însuşi ca fiind „bobul de grâu“ care trebuia să cadă „în pământ“ şi să moară, putea adăuga: „dacă moare, aduce mult rod“ (Ioan 12.24). Snopul celor dintâi roade era mărturia, premiza unui bo­gat seceriş (v. 22). Hristos, Omul înviat, nu va ră­mâne singur în glorie. Se va întoarce cu cântec de bucurie, purtându-Şi snopii (Psalmul 126.6).

CUVÂNTUL LUI DUMNEZEU PENTRU ASTĂZI

coordonatori Bob & Debby Gass

DUMNEZEU ARE UN PLAN BUN PENTRU TINE! | Fundația S.E.E.R. România

„Eu ştiu gândurile pe care le am cu privire la voi, zice Domnul…” (Ieremia 29:11)

Să privim mai atent la acest pasaj din Sfânta Scriptură și să vedem care sunt gândurile Domnului pentru noi: „Căci Eu ştiu gândurile pe care le am cu privire la voi”, zice Domnul, „gânduri de pace, şi nu de nenorocire, ca să vă dau un viitor şi o nădejde… Mă veţi ruga, şi vă voi asculta… vă voi aduce înapoi în locul de unde v-am dus în robie.” (Ieremia 29:11-12, 14). Iudeii treceau printr-o lungă perioadă de suferință din cauza păcatelor lor: șaptezeci de ani de robie. Și totuși Dumnezeu nu i-a uitat și le-a spus: „Încă mai am un plan pentru voi!” Dacă ai păcătuit și ai trecut printr-o perioadă de mustrare, s-ar putea să te întrebi: „Oare Dumnezeu mi-a întors spatele?” Dumnezeu te poate mustra, dar nu te va respinge niciodată! Două capitole mai încolo, Dumnezeu spune aceluiași grup de oameni: „Te iubesc cu o iubire veşnică, de aceea îţi păstrez bunătatea Mea!” (Ieremia 31:3). Să reținem expresia „îți păstrez bunătatea”… Poate că viața ta s-a năruit, dar Dumnezeu o poate reabilita. Marea temă a Bibliei este restaurarea! Regele David a comis adulter și crimă, dar când s-a pocăit, Dumnezeu l-a restaurat pe deplin. Și Biblia spune: „David, după ce a slujit celor din vremea lui, după planul lui Dumnezeu, a murit, și a fost îngropat lângă părinţii săi.” (Faptele apostolilor 13:36) Ți-ar plăcea să ai aceste cuvinte pe piatra ta de mormânt? Se poate! Fratele mai mare al fiului risipitor era supărat pe tatăl lor pentru că acesta l-a iertat și l-a reabilitat pe fratele său mai mic. Dar în pofida acestui fapt, tatăl tot l-a restaurat. Tu nu poți anula realitatea păcatelor din trecut, dar Dumnezeu te poate vindeca de efectele lor. Trebuie doar să vii la El – fă astăzi primul pas!

Posted in Romanian devotionals and tagged , , , , | Lasă un comentariu
13 iul. 2024

13 Iulie 2024

DOMNUL ESTE APROAPE

Toate le face bine.

Marcu 7.37

Puține stări sunt mai triste decât cea a unui om dezamăgit. El întotdeauna găsește vină la alții și stă într-o izolare greșită. Starea lui este mizerabilă, iar cei care sunt suficient de slabi și de neghiobi să-l asculte sunt conduși într-o stare la fel de mizerabilă.

Cât de binecuvântat și de înviorător este să ne întoarcem privirile de la această imagine tristă la imaginea Omului desăvârșit, Singurul care a trăit în mod perfect pe acest pământ! Calea lui a fost într-adevăr una izolată, iar El n-a găsit nimic în jurul Său care să corespundă cu Ființa Sa. „Lumea nu L-a cunoscut“; „a venit la ai Săi și ai Săi nu L-au primit“ (Ioan 1.10,11) – a căutat compasiune și mângâietori, dar n-a găsit nimic de felul acesta. Chiar și ucenicii Săi preaiubiți au eșuat în a-L înțelege. Au adormit pe muntele schimbării la față, în prezența gloriei Lui; la fel în grădina Ghetsimani, în prezența suferințelor Sale de nespus. L-au trezit din somn, cuprinși de teamă și de necredință, și L-au asaltat deseori cu întrebările și cu comentariile lor lipsite de pricepere.

Cum a întâmpinat El toate acestea? Cu un har, o răbdare și o bunătate perfecte. Le-a răspuns la întrebări; le-a corectat părerile; le-a alungat temerile; le-a rezolvat dificultățile; le-a satisfăcut nevoile; le-a îngăduit slăbiciunile; le-a dat credit pentru devotamentul lor, chiar și atunci când a fost părăsit de ei; i-a privit cu bunătate și cu dragoste, în ciuda întregului lor faliment – „Fiindcă îi iubea pe cei ai Săi care erau în lume, i-a iubit până la capăt“.

Să fim și noi însuflețiți de același duh ca al Domnului nostru binecuvântat și să călcăm pe urmele Lui! Atunci izolarea noastră va fi una corectă și, deși calea noastră va fi una îngustă, inima ne va fi largă.

C. H. Mackintosh

SĂMÂNȚA BUNĂ

Veniți … și odihniți-vă puțin.

Marcu 6.31

Activitățile recreative

Un articol dintr-o revistă avea titlul „Activitățile recreative“ și era însoțit de o fotografie frumoasă – un bătrân stând pe o bancă, departe de trafic, într-o zonă verde îmbietoare. Și ce făcea? Nimic! Pur și simplu stătea acolo, oferind o imagine care emana pace și bunăstare. Dar autorii articolului au privit altfel lucrurile și au comentat diferit această fotografie: „Nici el nu a învățat cum să-și ocupe timpul liber într-un mod corect“.

Mulți oameni cred că trebuie să fie în acțiune în fiecare minut pe care îl au la dispoziție. Fiecare sfârșit de săptămână este aglomerat, chiar și în concediu trec în grabă de la o activitate la alta. Apoi sunt și atâtea filme de vizionat…

Oare așa ar trebui să înțelegem aceste activități recreative? Nu devenim astfel sclavii propriului nostru timp liber? Ceea ce neglijăm este de fapt timpul de a reflecta asupra scopului vieții noastre, clipele de retrospectivă, de care orice om are absolută nevoie. Dumnezeu vrea să ne dea astfel de ore de odihnă, pentru ca noi să ne găsim pacea interioară și să privim cu încredere spre viitor. Pentru a face aceasta, trebuie să reflectăm la relația noastră cu El. Dar tocmai aceasta încearcă să împiedice adversarul lui Dumnezeu, diavolul. „Nu avem timp“ – nici măcar în timpul liber!

Prin acest verset, „Veniți … și odihniți-vă puțin“, suntem încurajați să ne luăm timp pentru a sta în tăcere și a medita la viitorul nostru veșnic, timp pentru a citi Biblia în liniște și a o aprecia ca fiind Cartea prin care Dumnezeu Însuși ne vorbește!

Citirea Bibliei: 2 Samuel 15.1-12 · 2 Tesaloniceni 1.6-12

e>SCRIPTURILE ÎN FIECARE ZI

de Jean Koechlin

Levitic 22:17-33

De la Levitic 21.1 până la 22.16, Dumnezeu Se îngrijeşte de păstrarea preoţiei fără pată, în timp ce în v. 17-33 Se ocupă de calitatea jertfelor. Nu este într-adevăr trist că El este obligat să precizeze: «Să nu-Mi oferiţi animale bolnave sau având vreun cusur»?

În ciuda acestor instrucţiuni care nici n-ar fi trebuit să fie date, fiind de la sine înţelese, profetul Maleahi ne spune că poporul a adus astfel de ofrande. Făcând astfel, nedreptatea comisă de ei era de două ori mai mare:

În primul rând, pentru că însemna dispreţuirea lui Dumnezeu; ceea ce ei n-ar fi îndrăznit să aducă guvernatorului lor (Maleahi 1.8), ce era de nevândut, găseau suficient de bun pentru Dumnezeu.

În al doilea rând, pentru că toate aceste jertfe, care spuneau despre Hristos, jertfa perfectă, trebuia să fie fără cusur. Şi noi, dragi creştini, ce rezervăm noi pentru Domnul din timpul nostru, din energia noastră, din inteligenţa noastră, din banii noştri? Ce avem mai bun sau numai surplusul, cel cu care nu ştim ce să facem?

Spre deosebire de jertfele pentru păcat, necesare, obligatorii, aici este vorba de daruri de mulţumire, de bunăvoie, facultative. Din partea noastră, nimic cu forţa. Dumnezeu nu pretinde nimic. Dar cu cât inimile noastre sunt mai cuprinse de dragostea lui Isus, cu atât mai pretenţioşi trebuie să fim cu privire la ce Îi aducem în schimb.

CUVÂNTUL LUI DUMNEZEU PENTRU ASTĂZI

coordonatori Bob & Debby Gass

RUGĂCIUNILE TALE POT SCHIMBA SITUAȚIA! | Fundația S.E.E.R. România

„Adu-ţi aminte de Avraam, de Isaac şi de Israel, robii Tăi, cărora le-ai spus, jurându-Te pe Tine Însuţi…” (Exodul 32:13)

Dacă nu ești sigur că rugăciunile tale pot schimba situația în care te afli acum, citește istoria lui Moise care a mijlocit înaintea lui Dumnezeu ca să nu-i distrugă pe iudei din cauza vițelului de aur și a idolatriei.

Citim în Biblie că „Moise s-a rugat Domnului Dumnezeului său și a zis: Adu-Ți aminte de Avraam, de Isaac şi de Israel, robii Tăi, cărora le-ai spus, jurându-Te pe Tine Însuţi: „Voi înmulţi sămânţa voastră ca stelele cerului, voi da urmaşilor voştri toată ţara aceasta de care am vorbit, şi ei o vor stăpâni în veac.”

Şi Domnul S-a lăsat de răul pe care spusese că vrea să-l facă poporului Său.” (Exodul 32:11, 13-14). Pentru o clipă Moise a fost șocat, dar în următoarea clipă stătea în fața lui Dumnezeu, mijlocind… Era în genunchi mijlocind pentru viața poporului său, ridicând mâinile, plângând cu lacrimi și luptându-se ca Iacov la Peniel.

Să observăm cum s-a rugat Moise: I-a amintit lui Dumnezeu de promisiunile legământului Său și s-a bazat pe Cuvântul Lui! Și dacă există un lucru care va atrage atenția lui Dumnezeu și-L va determina să răspundă nevoilor tale, acela este că te bazezi pe Cuvântul Său. Cuvântul lui Dumnezeu despre un lucru este întotdeauna voia lui Dumnezeu cu privire la acel lucru. „Îndrăzneala pe care o avem la El este că, dacă cerem ceva după voia Lui, ne ascultă. Şi, dacă ştim că ne ascultă, orice I-am cere, ştim că suntem stăpâni pe lucrurile pe care I le-am cerut.” (1 Ioan 5:14-15)

Când te rogi, tu ești asemenea unui fir electric prin care puterea și prezența lui Dumnezeu pot curge în orice situație și-n orice direcție, iar în rugăciune acționezi întrerupătorul.

Așadar, în loc să te plângi de situație, începe să te rogi pentru ea!

Posted in Romanian devotionals and tagged , , , , | Lasă un comentariu

Navigare în articole

← Older Entries
Newer Entries →