Mana Zilnica

Mana Zilnica

Archive for the tag “dumnezeu”

13 dec. 2025

13 Decembrie 2025

DOMNUL ESTE APROAPE

Prin har sunteți mântuiți, prin credință; și aceasta nu de la voi; este darul lui Dumnezeu: nu din fapte, ca să nu se laude nimeni.

Efeseni 2.8,9

Cum putem fi siguri că avem credința care trebuie? Răspunsul este simplu: trebuie să avem credința în Persoana care trebuie – în Fiul lui Dumnezeu. Nu este vorba de cât de multă credință avem, ci de cât de vrednică de încredere este Persoana în care credem. Dacă ne apucăm de Hristos cu o mână slabă și tremurândă sau cu o mână puternică, rezultatul este același: suntem în siguranță, căci ne bazăm pe eficacitatea eternă a lucrării Lui încheiate. Iată ce înseamnă să ne încredem în El.

Să avem grijă ca încrederea noastră să nu fie bazată pe faptele noastre, nici pe ritualuri religioase, nici pe educația morală. Poți avea cea mai tare credință în astfel de lucruri și totuși să mergi la pierzare. Cea mai slabă credință în Hristos mântuiește pentru eternitate, în timp ce credința cea mai puternică în orice altceva este complet inutilă. Mai demult, o fată mi-a spus: «Eu cred în El, însă, dacă cineva mă întreabă dacă sunt mântuită, nu spun că sunt, de teamă să nu mint». Fata aceasta era fiica unui măcelar din localitate. Tatăl ei încă nu se întorsese de la târg, iar eu am i-am spus: «Să presupunem că tatăl tău, când se va întoarce, îți va spune că a cumpărat zece oi, iar dacă, mai târziu, cineva te-ar întreba câte oi a cumpărat, tu i-ai răspunde aceluia că nu poți să-i spui, de teamă că ai minți». Mama ei, care era lângă noi, a luat cuvântul, vădit iritată: «Asta ar însemna să-l facă pe tatăl ei mincinos!».

Tot așa, această fată, spunând că ea crede în Hristos, dar că nu poate afirma că este mântuită, de teamă să nu mintă, Îl făcea mincinos pe Hristos, fiindcă El Însuși a spus: „Cine crede în Mine are viața eternă“ (Ioan 6.47).

G. Cutting

SĂMÂNȚA BUNĂ

Unde să mă duc de la Duhul Tău și unde să fug de la fața Ta?

Psalmul 139.7

„Iată, Tu ești acolo“

Dumnezeu nu este limitat de timp și spațiu. Noi, oamenii, nu putem fi decât într-un singur loc la un moment dat. Avem nevoie de timp pentru a ne deplasa dintr-un loc în altul. În cazul lui Dumnezeu nu este așa. De aceea, ne este imposibil să fugim de Dumnezeu. El ne vede oriunde am fi. Fie că ne aflăm sub un cer senin sau în adâncul unei mine, fie că suntem în lumina puternică a soarelui sau în întuneric beznă, pentru Dumnezeu nu contează. Omniprezența lui Dumnezeu ne poate aduce alinare atunci când ne simțim singuri. Nu vom reuși niciodată să fugim sau să ne ascundem de Dumnezeu.

Ca Om pe pământ, Domnul Isus S-a supus condițiilor pământești. A fost ca noi, oamenii. Niciodată în mai multe locuri simultan. El le-a spus ucenicilor Lui: „Dar Eu vă spun adevărul: Vă este de folos ca Eu să Mă duc; pentru că, dacă nu Mă voi duce, Mângâietorul nu va veni la voi; dar, dacă Mă voi duce, vi-L voi trimite“ (Ioan 16.7). „Mângâietorul“, Duhul Sfânt, nu a devenit o ființă umană; deși este pe pământ, El nu este limitat la un singur spațiu. El locuiește în fiecare credincios în parte și în întreaga biserică a lui Dumnezeu. În fiecare credincios, oriunde s-ar afla pe pământ, locuiește Dumnezeu Duhul Sfânt.

Duhul Sfânt dorește să ne călăuzească, conducându-ne în tot adevărul. El ne prezintă Persoana Domnului Isus, pentru ca noi să-L glorificăm. Depinde de noi dacă vrem să trăim în așa fel încât să experimentăm efectele binecuvântate ale prezenței Duhului Sfânt.

Citirea Bibliei: Hagai 2.15-23 · Marcu 12.1-12

SCRIPTURILE ÎN FIECARE ZI

de Jean Koechlin

Neemia 9:28-38

Avem rezumatul acestui întreg capitol în v. 33: „Dar Tu eşti drept în tot ce a venit asupra noastră. Pentru că Tu ai făcut potrivit adevărului, iar noi am păcătuit“ (compară cu Pl. Ier. 1.18). Să punem această declaraţie în legă­tură cu un verset din Evanghelia după Ioan: „Cine a pri­mit mărturia Lui a pecetluit că Dumnezeu este ade­vărat“ (Ioan 3.33; vezi şi Romani 3.4). Pecetluirea este actul de aprobare oficială a unei declaraţii, care o vali­dea­ză şi prin care cei care o semnează se angajează la res­pec­tarea ei. Astfel, căpeteniile, levi­ţii şi preoţii îşi pun peceţile (cu alte cuvinte, sem­năturile) pentru a-şi confirma acordul.

La sfârşitul acestei lungi mărturisiri, să ne rea­mintim încă două învăţături foarte importante: În primul rând, pentru judecarea unui rău este necesar să ne întoarcem cât mai în urmă po­sibil, până la originea lui, printr-o completă revi­zuire a paşilor făcuţi. Călcarea legii a început odată cu confecţionarea viţelului de aur; ei bine, faptul acesta nu poate trece sub tăcere (v. 18)! În al doilea rând, o mărtu­ri­sire trebuie să fie precisă: a-I spune lui Dumnezeu într-un fel gene­ral: Ťsunt păcătos, am comis nişte păcateť, costă foarte puţin şi n-are valoare înaintea Lui. El aşteaptă de la noi să spunem: ŤDoamne, sunt vinovat în aceasta; iată ce am făcut şi iată ce am omis să facť (vezi Levitic 5.5).

CUM TE VEDE DUMNEZEU | Fundația S.E.E.R. România

„Cum este El, aşa suntem şi noi în lumea aceasta…” (1 Ioan 4:17)

Când îți pui încrederea în Hristos ca Mântuitor al tău, Dumnezeu te vede „în Hristos”. Expresia „în Hristos” apare de aproape optzeci de ori în Noul Testament! Când Dumnezeu Se uită la tine, El nu te vede cu toate defectele și imperfecțiunile tale, ci te vede în Hristos. Și din moment ce Hristos a ispășit toate păcatele tale, ești primit „în Preaiubitul lui” (Efeseni 1:6).

A avea un viitor binecuvântat nu depinde de cât de mult te străduiești să fii perfect, sau de cât de mult te străduiești să te schimbi… Este condiționat de persoana lui Isus Hristos și de faptul că ești „în Hristos”. Biblia declară: „Cum este El, așa suntem și noi în lumea aceasta.” S-ar putea să spui: „Dar chiar primești doar ce meriți?!” Da, dacă nu ești în Hristos!… Ai parte de condamnare. Dar dacă-L ai pe Hristos, nu! Biblia ne spune (în 2 Corinteni 5:21): „Pe Cel ce n-a cunoscut niciun păcat, El L-a făcut păcat pentru noi, ca noi să fim neprihănirea lui Dumnezeu în El.” Cuvântul „neprihănire” este un termen juridic și înseamnă „a avea o poziție corectă în fața lui Dumnezeu”.

Dicționarul descriptiv al cuvintelor biblice definește neprihănirea ca fiind „acel dar plin de har, al lui Dumnezeu pentru oameni, prin care toți cei care cred în Isus Hristos sunt aduși într-o relație corectă cu Dumnezeu.” Cu alte cuvinte, poziția ta corectă înaintea lui Dumnezeu se bazează pe poziția corectă a lui Hristos în fața lui Dumnezeu.

Ar trebui să te bucuri de asta! De ce? Pentru că singura neprihănire care se ridică la standardul exigent de perfecțiune al lui Dumnezeu este neprihănirea lui Hristos. Și din moment ce ești îmbrăcat în neprihănirea Lui, poți fi încrezător în acceptarea lui Dumnezeu și poți umbla în binecuvântarea Lui – în fiecare zi!

Deci și azi!

Posted in Romanian devotionals and tagged , , , , | Lasă un comentariu
06 dec. 2025

6 Decembrie 2025

DOMNUL ESTE APROAPE

Atunci Isus a fost dus de Duhul în pustie, ca să fie ispitit de diavolul […] Dar El, răspunzând, i-a spus: „Este scris“.

Matei 4.1,4

Al doilea Om (2)

De îndată ce al doilea Om a venit, Satan s-a înfățișat pentru a I se împotrivi. Omul Hristos Isus venise pentru a înfăptui lucrarea măreață de a-L glorifica pe Dumnezeu, de a nimici lucrările diavolului și de a-i răscumpăra pe cei ai Săi. Aceasta a fost o lucrare uimitoare, pe care nimeni altcineva n-o putea împlini decât Acela care era deopotrivă Dumnezeu și om. Domnul a trebuit să înfrunte toată viclenia și puterea lui Satan. A trebuit să-l înfrunte ca șarpe și ca leu. De aceea, chiar la începutul lucrării Sale, după ce a fost botezat și uns cu Duhul Sfânt, a mers în pustie pentru a fi ispitit de diavolul (Matei 4; Luca 4). Aici trebuie să remarcăm contrastul dintre primul om și al doilea Om. Primul om se afla în mijlocul grădinii desfătărilor, având în jur toate lucrurile care-i vorbeau despre bunătatea lui Dumnezeu. Cel de-al doilea Om, dimpotrivă, S-a aflat în mijlocul unei pustii; iar Satan a încercat să-L atace cu exact aceleași arme cu care reușise să-l învingă pe omul dintâi: „Pofta cărnii, pofta ochilor și mândria vieții“ (1 Ioan 2.16).

Omul al doilea l-a biruit însă pe ispititor cu o armă simplă: Cuvântul lui Dumnezeu. „Este scris“ a fost invariabil răspunsul Omului dependent și ascultător. N-au existat raționamente, nici discuții, ci Cuvântul Dumnezeului viu a fost autoritatea Omului desăvârșit. Binecuvântat să fie numele Lui pentru totdeauna! Închinare să-I fie adusă veșnic de întreg universul!

C. H. Mackintosh

SĂMÂNȚA BUNĂ

Iar Isus, văzându-le credința, i-a spus paraliticului: „Copile, păcatele tale sunt iertate“. Dar erau acolo unii dintre cărturari, șezând și gândind în inimile lor: „Pentru ce vorbește Acesta astfel? Hulește! Cine poate să ierte păcatele, decât Unul singur, Dumnezeu?“.

Marcu 2.5-7

Paraliticul

Cea mai mare dorință a unui paralitic este, bineînțeles, să se facă bine. Domnul Isus însă a văzut o nevoie și mai importantă și a spus: „Păcatele tale sunt iertate“. Acest lucru i-a deranjat pe cărturari, care s-au întrebat în inimile lor: „Cine poate să ierte păcatele, decât Unul singur, Dumnezeu?“.

Să privim la cuvântul „păcat“. Semnificația lui în Biblie este una foarte cuprinzătoare, așa cum înțelegem din afirmația: „Orice nedreptate este păcat“ (1 Ioan 5.17). Tot ce înseamnă fărădelege, tot ce este contrar gândului lui Dumnezeu și voii Lui revelate este păcat. Noi fie trecem cu vederea păcatele, fie luăm în considerare numai păcatele mari. Dumnezeu însă ar fi nedrept dacă ar proceda în felul acesta, de aceea El le vede pe toate ca fiind păcate, nefăcând diferența între cele mari și cele mici. Prin urmare, dacă orice faptă, cuvânt, gând și intenție contează pentru Dumnezeu, înseamnă că suntem pierduți. Oricât am încerca, n-am putea șterge nici măcar cea mai mică vină a noastră. Există însă un remediu: Dumnezeu ne poate ierta păcatele pe baza a ceea ce Hristos a făcut. Oricine se încrede în El ca Răscumpărător știe că Isus a murit pentru păcatele sale. Și, de vreme ce Hristos a înviat dintre cei morți, știe și că păcatele sale au fost înlăturate. Doar Dumnezeu poate ierta păcatele, iar Domnul Isus Hristos dovedește că este Dumnezeu, iertându-l și vindecându-l pe paralitic.

Citirea Bibliei: Habacuc 2.1-20 · Marcu 10.13-22

SCRIPTURILE ÎN FIECARE ZI

de Jean Koechlin

Neemia 6:1-14

Încercările anterioare lipsite de succes nu i-au descu­rajat pe Sanbalat, pe Tobia şi pe Gheşem. Ei îi fac lui Neemia o propunere vicleană: „Vino să ne întâlnim îm­pre­ună…“. Valea Ono (sau a meşteşugarilor: 11.35), fixată ca loc de întâlnire, reprezintă un act de colaborare cu vrăjmaşii po­po­rului lui Dumnezeu. Oferta este res­pinsă, în pofida ameninţărilor care-o însoţesc până la a cincea oară. Apoi o altă cursă îi este întinsă, de data aceasta prin intermediul unui iudeu, Şemaia. Printr-o falsă profeţie, acest slujitor al vrăjmaşului încearcă să-l împin­gă pe Neemia (care nu era preot), la neascultarea de Dom­nul prin cău­tarea unui refugiu în Templu (2 Cor. 11.13; 1 I­oan 4.1). În acelaşi fel au acţionat fariseii cu Domnul Isus. „Ieşi şi pleacă de aici“, Îi spun ei, „pentru că Irod vrea să Te omoare“ (Luca 13.31). Ei au încercat (şi Satan a fost în spatele lor) să-L înfri­coşeze şi să-L abată de pe calea credinţei pe Acela care-Şi îndreptase hotărât faţa să meargă la Ierusalim (Luca 9.51).

Dublul atac, respins de credinciosul Neemia, îl pune pe credinciosul de astăzi în gardă cu privire la două peri­cole extreme: 1. Lărgirea căii, lucrând mână-n mână cu cei care nu se supun Cuvântu­lui; 2. „Închiderea“ într-un sectarism pretenţios şi egoist.

DESCOPERĂ-ȚI SCOPUL ȘI GĂSEȘTE-ȚI COLEGI! | Fundația S.E.E.R. România

„Cum M-a trimis pe Mine Tatăl, aşa vă trimit şi Eu pe voi.” (Ioan 20:21)

Pentru a identifica voia lui Dumnezeu în viața ta, trebuie să-ți fie clare două lucruri:

1) Scopul tău. În fața crucii, Domnul Isus a spus: „Eu pentru aceasta M-am născut şi am venit în lume…” (Ioan 18:37) Pasiunea ta este acel domeniu al vieții tale care te înflăcărează. Poate să fie criza alimentară sau pensionarii neglijați și uitați de guvernanți… Sau vezi copii care cresc în zone defavorizate și care nu vor avea niciodată șansa de a se dezvolta, iar asta pur și simplu te îndurerează. Sau mame fără soți, sau Evanghelia care este proclamată neclar. Și de cele mai multe ori, în loc să-ți găsești pasiunea în zona oportunităților și a abilităților tale, o vei găsi în zona rănilor și a cicatricilor tale! Începând de la cei care se luptă cu dependențele, sau zac prin șanțuri sau închisori, și până la persoanele ce se confruntă cu tulburări emoționale – există atât de multe domenii care cer implicare. Dumnezeu nu va ignora nicio rană, iar în acest sens are nevoie de fiecare copil al Său!

2) Colegii de lucrare. Domnul Isus a chemat doisprezece ucenici, apoi i-a trimis într-o misiune scurtă, doi câte doi, pentru a merge împreună. Așadar, tu pornești în misiune împreună cu pasiunile, calitățile și cicatricile tale. Dar trebuie să pornești la drum și cu oameni care să te încurajeze, să te susțină și să ia parte la ceea ce faci. Apostolul Pavel precizează cu amănunte una dintre pasiunile sale: „Dorinţa inimii mele… pentru israeliţi este să fie mântuiţi.” (Romani 10:1) De asemenea, Pavel își cunoștea și colegii de slujire; de aceea scrie (Filipeni 1:3, 5): „Mulţumesc Dumnezeului meu pentru toată aducerea aminte pe care o păstrez despre voi… pentru partea pe care o luaţi la Evanghelie din cea dintâi zi până acum.”

Așadar, Cuvântul lui Dumnezeu pentru tine astăzi este: descoperă-ți scopul și găsește-ți însoțitori!

Posted in Romanian devotionals and tagged , , , , | Lasă un comentariu
02 dec. 2025

2 Decembrie 2025

DOMNUL ESTE APROAPE

Și a fost așa: când a auzit robul lui Avraam cuvintele lor, s-a plecat cu fața la pământ înaintea Domnului. Și robul a scos obiecte de argint și obiecte de aur și haine și le-a dat Rebecăi; și a dat lucruri de preț și fratelui ei și mamei ei […] Și el le-a zis: „Nu mă opriți, deoarece Domnul mi-a dat reușită în călătoria mea; dați-mi drumul, ca să merg la stăpânul meu“.

Geneza 24.52,53,56

Slujitorul bun și credincios (5)

Să remarcăm trei lucruri în versetele de mai sus.

În primul rând, atunci când slujitorul i-a auzit pe Laban și pe Betuel zicând: „Iată, Rebeca este înaintea ta, ia-o și mergi; și să fie soția fiului stăpânului tău“ (versetul 51), și astfel a fost sigur de reușita misiunii sale, primul lucru pe care l-a făcut a fost să se închine Domnului, care-l călăuzise pe cale și îi dăduse izbândă. Succesul nu l-a umplut de mândrie, ci, dimpotrivă, l-a smerit și l-a umplut de recunoștință față de Domnul. Aceasta este o lecție binefăcătoare pentru toți cei care-L slujesc pe Domnul.

În al doilea rând, după ce a vorbit despre măreția lui Avraam și despre faptul că tot ceea ce acesta avea îi dăruise lui Isaac, robul a oferit dovezi clare cu privire la acest lucru. A scos podoabe de aur și de argint și haine, și le-a dat Rebecăi. Le-a dat de asemenea lucruri prețioase fratelui ei și mamei ei – toate fiind dovezi ale măreției lui Isaac. Atunci când Îl prezentăm pe Hristos altora, să ne aducem aminte că le vorbim despre Cel care este Împăratul împăraților și Domnul domnilor, Creatorul și singurul Mântuitor!

În al treilea rând, odată ce misiunea sa a fost încheiată, robul a dorit să se întoarcă la stăpânul său: „Nu mă opriți, […] dați-mi drumul ca să merg la stăpânul meu“. El venise de la stăpânul său, iar acum dorea să se întoarcă în prezența lui, ceea ce ne amintește de cuvintele Stăpânului nostru: „Unde sunt Eu, acolo va fi și slujitorul Meu“ (Ioan 12.26). Ce loc binecuvântat în care să ne aflăm! Și ce lecție practică pentru toți cei care doresc să-I slujească Domnului!

A. M. Behnam

SĂMÂNȚA BUNĂ

Maria … va naște un Fiu și-I vei pune numele Isus; pentru că El va mântui pe poporul Său de păcatele sale.

Matei 1.21

Dumnezeu este cu noi

Biblia a anunțat mai dinainte, în mod repetat, venirea lui Mesia și prezența lui Dumnezeu pe pământ în persoana lui Isus Hristos. Profetul Isaia, de exemplu, cu șapte secole înainte de nașterea lui Hristos, a vestit acest eveniment. Și, pentru că a ajuns să înțeleagă măreția și sfințenia Creatorului, Dumnezeu i-a făcut cunoscut diferite elemente ale planului Său pentru salvarea omenirii. Când realizăm precizia profețiilor lui Isaia, ne minunăm de atenția cu care Dumnezeu S-a îngrijit să ne dezvăluie planurile Sale cu privire la noi, oamenii, planuri de iubire, de mântuire și de pace. Nu este oare uimitor să vedem că numele ales mai dinainte pentru Trimisul lui Dumnezeu, Emanuel, înseamnă „Dumnezeu este cu noi“ (Isaia 7.14)? Regăsim aceeași promisiune la sfârșitul Evangheliei lui Matei: „Eu sunt cu voi în toate zilele, până la sfârșitul veacului“ (Matei 28.20). Profeția nu este o simplă premoniție; ea conține trăsăturile esențiale ale planului lui Dumnezeu în viitor și realizarea acestuia în persoana lui Isus Hristos.

Numele „Isus Hristos“ înseamnă „Dumnezeu Mântuitorul“, iar acest anunț al mântuirii apare de multe ori în Vechiul Testament, punând în lumină voința persistentă a lui Dumnezeu de a salva omenirea. Fiindcă atât de mult a iubit Dumnezeu lumea, încât L-a dat pe singurul Său Fiu, pentru ca oricine crede în El să nu piară, ci să aibă viață eternă (Ioan 3.16).

Citirea Bibliei: Cântarea Cântărilor 6.1-13 · Marcu 9.14-29

SCRIPTURILE ÎN FIECARE ZI

de Jean Koechlin

Neemia 3:16-32

De la v. 16 înainte este vorba despre partea de zid protejând cetatea lui David şi curtea templului.

Suntem uimiţi să aflăm că Eliaşib, marele preot, nu a reparat în faţa propriei case (con­fruntă cu 1 Tim. 3.5). A fost necesar ca alţii să lucreze în dreptul său (v. 20, 21). O a doua neglijenţă vinovată este aceea că, reconstruind Poarta Oilor, el şi fraţii săi, aceşti păstori răi, au neglijat s-o doteze cu încuietori şi cu zăvoare (v. 1). Aceasta va permite hoţilor şi tâlharilor să intre şi să ia în stăpânire „oile“ lui Israel (vezi Ioan 10.8, 10).

Argintari, făcători de mir, negustori (v. 8, 32)lucrează ca zidari. Unul dintre conducători, Şalum (v. 12), repară împreună cu fiicele sale. Dumne­zeu ne învaţă prin aceste e­xem­ple că ne putem adu­ce aportul la lucrarea Lui indi­ferent de vârsta, sexul sau profesiunea noastră. Să obser­văm, de ase­­menea, că mai mulţi dintre aceşti oameni, sau părinţii lor, fuseseră im­plicaţi în vremea lui Ezra în căsă­torii nelegiti­me cu femei străine. Astfel a fost cazul lui Baruc, fiul lui Zabai, al lui Malchiia, al lui Peda­ia, fiul lui Pareoş (Ezra 10.25, 28). Este fru­mos să vedem acum nerăb­darea lor de a proteja Ierusalimul tocmai îm­potriva unor astfel de influenţe străine.

ÎȚI DAI SEAMA CÂT EȘTI DE PREȚIOS? (2) | Fundația S.E.E.R. România

„Ai preț în ochii Mei… eşti preţuit şi te iubesc…” (Isaia 43:4)

Dacă vrei să fii „de nota 10”, dar stima ta de sine este de nota 5, nu vei ajunge niciodată la nivelul unui 10! Vei ajunge la un 5 sau mai jos… De ce? Pentru că nu poți depăși imaginea pe care o ai despre tine. Stima de sine scăzută îți limitează potențialul.

Prin urmare, de unde provine stima de sine scăzută? De la alte persoane. Când cei mai importanți oameni din viața ta îți spun în mod repetat că se așteaptă să nu ajungi nicăieri și să nu realizezi nimic valoros, asta începi să crezi în cele din urmă și tu. Este ca și cum ți-ai descărca un virus în computer: îți va distruge potențialul dat de Dumnezeu.

Care este soluția? În loc să crezi ce spun alții despre tine, află ce spune Dumnezeu despre tine! La urma urmei, cine cunoaște valoarea și potențialul unui produs mai bine decât producătorul său?! Când Dumnezeu l-a chemat pe Ieremia să fie profetul lui Israel, Ieremia a răspuns: „Eu nu ştiu să vorbesc, căci sunt un copil.” (Ieremia 1:6) Este posibil să te identifici cu Ieremia: „Sunt prea tânăr, sau prea bătrân, sau nu am naționalitatea potrivită, sau nu sunt suficient de educat, sau nu sunt suficient de bogat.”

Dar iată ce i-a spus Dumnezeu lui Ieremia (și-ți spune și ție): „Nu zice: ‘Sunt un copil’, căci te vei duce la toţi aceia la care te voi trimite şi vei spune tot ce-ţi voi porunci. Nu te teme de ei, căci Eu sunt cu tine ca să te scap”, zice Domnul.” (Ieremia 1:7-8)

Schimbarea imaginii de sine începe cu schimbarea vorbirii despre sine. Pentru a ajunge să te vezi valoros, începe să te vezi așa cum te vede Dumnezeu!

Posted in Romanian devotionals and tagged , , , , | Lasă un comentariu
24 nov. 2025

24 Noiembrie 2025

DOMNUL ESTE APROAPE

Iosif le-a zis: „Faceți aceasta și veți trăi; eu mă tem de Dumnezeu“.

Geneza 42.18

Acesta a fost secretul vieții lui Iosif. Prin toate vicisitudinile drumului său, de la tinerețe până la bătrânețe, a fost guvernat nu de regulile oamenilor, ci de teama sfântă față de Dumnezeu. Astfel că, în prezența fraților săi, el spune: „Mă tem de Dumnezeu“. Acesta a fost izvorul secret al tuturor acțiunilor lui. Gândurile, cuvintele și căile lui erau guvernate de frica de Dumnezeu.

Natura omenească Îl exclude pe Dumnezeu și se gândește doar la drepturile proprii, la propria satisfacție și la propria înălțare. Credința se gândește la Dumnezeu și la ceea ce este plăcut și drept înaintea Lui. Iosif a dorit să-I „slujească plăcut lui Dumnezeu, cu evlavie și cu temere“ (Evrei 12.28). În ziua ispitirii, el a fost păzit de drumul nelegiuirii prin temerea de Dumnezeu, căci a spus: „Cum să fac eu răutatea aceasta mare și să păcătuiesc împotriva lui Dumnezeu?“ (Geneza 39.9).

Iar acum, în ziua înălțării lui, prin aceeași temere de Domnul, el este păzit de a se răzbuna pe frații săi. El nu permite nici întristărilor din zilele umilirii lui, nici gloriei din zilele înălțării lui să-i abată sufletul de la temerea de Dumnezeu. El a știut să trăiască în smerenie și a știut, de asemenea, să trăiască în belșug. Indiferent cum au fost împrejurările, triste sau strălucitoare, el a avut grijă să-L păstreze pe Dumnezeu între el și împrejurări. Astfel, umblând în temere de Dumnezeu, el urmează calea lui Dumnezeu în privința fraților săi, iar calea lui Dumnezeu a fost calea dragostei. Însă nu calea dragostei omenești, care adesea este slabă și falimentară, după zicala omenească: «Dragostea este oarbă». Dragostea divină, cu viziunea ei clară, nu este oarbă față de greșelile acelora față de care este exercitată; ci, mai degrabă, recunoscând pe deplin ceea ce îi este contrar, ea se angajează în a îndepărta orice defect, pentru ca, în final, să se poată odihni cu satisfacție asupra acelora către care este exercitată.

H. Smith

SĂMÂNȚA BUNĂ

Priviți la Mine și veți fi salvați, toate marginile pământului! Pentru că Eu sunt Dumnezeu și nu este altul.

Isaia 45.22

Alan și Ian, în junglă (1)

Alan este lector universitar. Vecinul său, Ian, este misionar. Cei doi locuiesc într-un oraș din Columbia. Alan este iritat din pricina misionarilor din țara sa: „Trebuie să înceteze să mai altereze cultura columbienilor!“. Cu toate acestea, el și-a dorit mult să-l însoțească pe Ian atunci când avea să-i viziteze pe creștinii din junglă. Obiectivul lui Alan era să descopere jungla. Ian l-a avertizat că, pentru a ajunge la destinație, trebuia să meargă pe jos ore întregi, prin ținuturi periculoase. „Iar în fiecare după-amiază vei asculta un studiu biblic“, i-a mai explicat Ian. — „Nicio problemă! Pot să-mi astup urechile, astfel încât să nu aud nimic“, a replicat Alan.

Ian s-a gândit la această situație și s-a rugat lui Dumnezeu. Apoi s-a hotărât să-și ia vecinul cu el. În prima zi, după o călătorie obositoare, au ajuns la o colibă din mijlocul junglei. Alan a fost surprins că, în ciuda sărăciei, locuitorii din acea junglă erau fericiți. Gazdele i-au primit cu drag și au împărțit cu ei o masă simplă. După-amiaza li s-au alăturat vecinii. Întâlnirea a început cu un imn de laudă. Au continuat cu o discuție din Biblie. Lumina lor era o lampă improvizată – un vas cu ulei și un fir răsucit. Pentru ca Ian să poată citi, Alan a trebuit să țină lampa cu o mână, iar cu cealaltă mână să alunge roiul de insecte care erau atrase de lumină. Prin urmare, Alan nu avea cum să-și mai astupe urechile!

Apoi a venit timpul ca cei doi vizitatori să doarmă într-un pat improvizat.

Citirea Bibliei: Eclesiastul 10.1-20 · Marcu 6.45-56

SCRIPTURILE ÎN FIECARE ZI

de Jean Koechlin

Ezra 8:1; 8:15-30

Adunarea îşi face tabăra lângă râul Ahaba. Pen­tru a-şi completa rândurile, Ezra trebuie să trimită după unii dintre leviţi. „Puţini sunt lucrătorii“ şi„mare este sece­rişul“ le spune Domnul ucenicilor Săi (Matei 9.37). As­tăzi, El priveşte asupra tuturor răs­cumpăraţilor Săi de pe pământ şi îi ştie pe nume pe aceia care vor să-I slujească cu adevărat.

Este acum totul gata pentru plecare? Nu; un lucru esenţial lipseşte încă! Întocmai cum un călător nu pleacă fără să-şi studieze mai înainte harta, lui Ezra îi este necesar să cunoască dru­mul pe care trebuie să-l urmeze şi, în consecinţă, Îl consultă pe Domnul. „Calea cea dreaptă pentru noi şi pentru copiii noştri“ – nu este oare cea a ascultării depline de Dumnezeu? Hristos a fost primul care a evidenţiat-o în această lume (1 Petru 2.21), astfel încât Scriptura, care ne des­co­peră paşii desăvârşiţi ai căii Lui, devine într-un fel o „hartă rutier㓠pentru noi. Vai, adesea pier­dem calea sigură şi adevărată, pentru că mergem pe căile întortocheate ale voinţei noastre!

Smerenia, dependenţa, încrederea în Dumne­zeu şi nu  în om sunt câteva dintre lecţiile binecuvântate pe care le învăţăm în compania lui Ezra … sau, mai degrabă, în compania Domnului Isus.

CE TE CALIFICĂ SĂ FII UN ÎNCHINĂTOR? | Fundația S.E.E.R. România

„Păcatele ei, care sunt multe, sunt iertate, căci a iubit mult…” (Luca 7:47)

Doctorul Luca scrie în Evanghelia sa: „Un fariseu L-a rugat pe Isus să mănânce la el. Isus a intrat în casa fariseului şi a şezut la masă. Şi iată că o femeie păcătoasă din cetate a aflat că El era la masă în casa fariseului. A adus un vas de alabastru cu mir mirositor şi stătea înapoi lângă picioarele lui Isus şi plângea. Apoi a început să-I stropească picioarele cu lacrimile ei şi să le şteargă cu părul capului ei; le săruta mult şi le ungea cu mir. Când a văzut lucrul acesta, fariseul care-L poftise şi-a zis: „Omul acesta, dacă ar fi un proroc, ar şti cine şi ce fel de femeie este cea care se atinge de El: că este o păcătoasă.” (Luca 7:36-39)

Imediat, Domnul Isus a răspuns gândurilor fariseului… și i-a spus lui… același lucru pe care ți-l spune și ție astăzi: „Trecutul tău este cel care te califică să vii și să îngenunchezi înaintea lui Dumnezeu!”

Citim în vers. 47 că Isus i-a zis: „Păcatele ei, care sunt multe, sunt iertate, căci a iubit mult. Dar cui i se iartă puţin iubeşte puţin.” Adâncimile păcatului din care fusese ridicată au făcut-o să se ridice la înălțimi de închinare pe care acest fariseu nu le putea înțelege.

Dacă există un lider al închinării pe paginile Sfintei Scripturi, acela este David. Privind în urmă, el scria: „Îmi pusesem nădejdea în Domnul, şi El S-a plecat spre mine, mi-a ascultat strigătele. M-a scos din groapa pieirii, din fundul mocirlei; mi-a pus picioarele pe stâncă şi mi-a întărit paşii. Mi-a pus în gură o cântare nouă, o laudă pentru Dumnezeul nostru. Mulţi au văzut lucrul acesta, s-au temut şi s-au încrezut în Domnul.” (Psalmul 40:1-3).

Așadar, Cuvântul lui Dumnezeu te asigură astăzi că trecutul tău te califică drept închinător!

Posted in Romanian devotionals and tagged , , , , | Lasă un comentariu
19 nov. 2025

19 Noiembrie 2025

DOMNUL ESTE APROAPE

Saul i-a zis lui Samuel: „Am păcătuit, pentru că am călcat porunca Domnului și cuvintele tale“.

1 Samuel 15.24

Aproape nimic nu împietrește inima mai mult decât obișnuința de a recunoaște păcatele, fără a le simți. Dacă vine pe buze o rugăciune ca aceasta, „iartă-ne nouă greșelile, precum iertăm și noi greșiților noștri“, fără o nevoie interioară, atunci conștiința împietrită se va împietri și mai mult. Crede cineva că Domnul va răspunde la astfel de „rugăciuni“? Mărturisirea „am păcătuit“ este ușor de spus; și, fiindcă se exprimă cu atâta ușurătate, se ridică îndoiala cu privire la autenticitatea ei.

Atât în Vechiul, cât și în Noul Testament, găsim multe persoane care au recunoscut că au păcătuit: Faraon (Exod 10.16); Balaam (Numeri 22.34); Acan (Iosua 7.20); Saul (1 Samuel 15.24-30); David (2 Samuel 12.13; 24.10,17; 1 Cronici 21.8; Psalmul 51.4); Șimei (2 Samuel 19.20); Iuda Iscarioteanul (Matei 27.4); fiul risipitor (Luca 15.18,21).

Nu este remarcabil, ba chiar înspăimântător, că dintre aceste opt persoane numai două au fost credincioase (sau imagini ale unui om credincios), iar șase, din câte știm, au mers în pierzare? O mărturisire de păcate făcută în grabă este adesea semnul unei conștiințe împietrite. De câte ori n-au strigat israeliții de-a lungul istoriei lor: „Am păcătuit“, însă adesea numai pentru a scăpa de necazul pentru care erau vinovați! La începutul călătoriei lor prin pustie, când erau deja la granița cu țara promisă și au primit porunca Domnului din cauza necredinței lor în împrejurarea cu iscoadele, anume să se întoarcă și să pornească spre pustie, ei au răspuns „am păcătuit împotriva Domnului“, dar au făcut contrariul a ceea ce poruncise Domnul. Apoi, când au fost învinși de amoniți, s-au întors și au plâns înaintea Domnului. Dar Moise le-a amintit mai târziu că Domnul nu a ascultat de ei și nu Și-a plecat urechea spre ei (Deuteronom 1.45). Ei au gândit că un „am păcătuit“ spus repede poate pune în ordine lucrurile cu Domnul.

Să învățăm și noi, copiii lui Dumnezeu, de aici! De câte ori nu rostim și noi anumite formulări când ne mărturisim păcatele înaintea Domnului și cât de reci rămân adesea inimile noastre! N-ar trebui să recunoaștem acest lucru cu toții? Să ne dea Domnul profunzimea necesară când este vorba de recunoașterea greșelilor! Privirea plină de credință spre Mântuitorul care suferă pe cruce ne va ajuta în acest sens.

C. Briem

SĂMÂNȚA BUNĂ

Fugi de poftele tinereții și urmărește dreptatea, credința, dragostea, pacea.

2 Timotei 2.22

Să spunem „Nu!“

A spune „Nu!“ este uneori foarte dificil, în special atunci când opinia majorității este împotriva noastră. Nu este ușor să fii altfel decât ceilalți. Unii însă au avut curajul să spună „Nu!“, iar acest lucru le-a schimbat cursul vieții. De pildă, viitorul lui Moise era deja stabilit – el fiind considerat a fi nepotul Faraonului care domnea asupra Egiptului. Moise avea deci putere și bogății, însă „a refuzat să fie numit fiu al fiicei lui Faraon, alegând mai degrabă să sufere răul cu poporul lui Dumnezeu, decât să aibă plăcerea trecătoare a păcatului“ (Evrei 11.24,25).

Și în cazul tău există activități la care nu poți participa și situații în care știi sigur că nu este bine să fii. Prin urmare, spune „Nu!“ atunci când cineva te consideră ceea ce de fapt nu ești. Spune „Nu!“ dacă simțământul voii lui Dumnezeu este afectat. Spune „Nu!“ dacă sunt semănate îndoieli în inima ta cu privire la Cuvântul lui Dumnezeu. Spune „Nu!“ atunci când diavolul caută să te facă să păcătuiești, sugerându-ți că poți face acest lucru, fiindcă nimeni nu va băga de seamă. Spune „Nu!“ dacă ceva este interzis, chiar dacă pare să nu aibă consecințe neplăcute, sau dacă alții îți disprețuiesc ezitarea și râd de tine. Spune „Nu!“ dacă cineva încearcă să te atragă într-un loc unde Mântuitorul nu poate merge cu tine. Spune „Nu!“ atunci când unii îi vorbesc de rău pe alții în prezența ta. Spune „Nu!“ oricărei bârfe și vorbiri de rău. Să nu fii niciodată prea mândru sau prea fricos pentru a spune „Nu!“, ci fă-o în mod simplu și hotărât. „Dacă niște păcătoși te vor ademeni, nu te învoi“ (Proverbe 1.10).

Citirea Bibliei: Eclesiastul 6.1-12 · Marcu 6.1-6

SCRIPTURILE ÎN FIECARE ZI

de Jean Koechlin

Ezra 5:6-17

În timp ce, sub „ochiul Dumnezeului lor“ (v.5; Psalmul 32.8), iudeii au reînceput lu­crul, vrăjmaşii, pe de altă parte, îşi reiau planurile rele.

Atât timp cât viaţa noastră creştină se află în declin, cât timp ne căutăm propriile interese, nu-i dăm diavolului nici o bătaie de cap. În mod sigur va avea grijă să nu ne deranjeze din somnul nostru. Îi convine de minune. Dar odată ce Domnul, prin Cuvântul Său, ne trezeşte inima şi zelul pentru El, imediat îl găsim pe Satan din nou în drumul nostru (vezi 1 Corinteni 16.9).

Guvernatorul şi însoţitorii lui folosesc aceleaşi tactici care au reuşit atât de bine în capitolul anterior: ei îi scriu lui Darius, noului împărat, încer­când să-l facă să inter­vină, dar de data aceasta îşi ascund vrăjmăşia sub o haină a indiferen­ţei şi chiar a toleranţei. Scri­soarea lor, care cuprinde declaraţiile bătrânilor lui Iuda, constituie în mod invo­luntar o frumoasă mărturie în favoarea acestora      (v. 11 şi următoarele). Aceşti bătrâni nu s-au ruşinat să se numeas­că pe ei înşişi slujitori ai lui Dumnezeu, nici să desco­pere ce a făcut Domnul pentru ei, chiar dacă aceasta însemna să mărturisească greşelile părinţilor lor.

COMPASIUNEA | Fundația S.E.E.R. România

„Când a văzut gloatele, I s-a făcut milă de ele pentru că erau necăjite…” (Matei 9:36)

Când ești absorbit de tine însuți și concentrat pe propriile interese, este ușor să treci cu vederea oamenii aflați în nevoie și să nu le arăți nici urmă de compasiune. Dar când îți încredințezi viața lui Hristos și decizi să calci pe urmele Lui, acest lucru ar trebui să te schimbe. Va trebui să faci și tu ce a făcut Isus: „Când a văzut gloatele, I s-a făcut milă de ele, pentru că erau necăjite şi risipite, ca nişte oi care n-au păstor. Atunci a zis ucenicilor Săi: „Mare este secerişul, dar puţini sunt lucrătorii! Rugaţi dar pe Domnul secerişului să scoată lucrători la secerişul Lui.” (Matei 9:36-38)

Inima Domnului Isus a fost mișcată de oamenii necăjiți… Stresul vieții îi epuizase, iar poverile pe care le purtau erau prea grele. El a fost mișcat și pentru că oamenii aceia păreau „risipiți”… Oameni fără direcție, fără concentrare, fără un scop în viață… Câți dintre acești oameni erau acolo? „Gloate”!

Care a fost răspunsul lui Hristos? Pentru că nevoia era atât de mare, El le-a spus ucenicilor Săi să se roage ca Dumnezeu „să scoată lucrători la secerișul Lui”! Să remarcăm cuvântul „seceriș” – care ne spune că există un anumit timp la dispoziție pentru a strânge o recoltă, altfel o pierzi! Deci, să nu pierdem din vedere accentul pus de Domnul Isus pe urgența situației. Tu ești chemat să arăți compasiune față de cei din jurul tău care sunt necăjiți și risipiți și să profiți de orice ocazie pentru a-i aduce la Hristos.

Biblia relatează despre un om care nu putea să meargă și stătea și cerșea la porțile Templului. Zi după zi, mulțimea trecea insensibilă pe lângă el, dar nu și Petru și Ioan (vezi Fapte apostolilor 3:1-10). Când ești brusc mișcat de o nevoie pe lângă care ai trecut de multe ori înainte, asta arată că Dumnezeu îți spune să te implici și să faci ceva în acest sens!

Așadar, fii plin de compasiune!

Posted in Romanian devotionals and tagged , , , , | Lasă un comentariu
14 nov. 2025

14 Noiembrie 2025

DOMNUL ESTE APROAPE

Și Domnul i-a zis lui Satan: „Ai privit tu la robul Meu Iov, că nu este nimeni ca el pe pământ, bărbat integru și drept, temător de Dumnezeu și care se abate de la rău?“.

Iov 1.8

Domnul ne oferă o mărturie frumoasă despre Iov: El îl numește robul Său. Iov era deci un credincios care dorea să asculte de Dumnezeu din inimă. Vreau să ating aici în mod deosebit inima tinerilor: este o mare binecuvântare pentru viața voastră, dacă doriți să fiți ascultători de Domnul Isus. Atunci El poate spune și despre voi: „Tu ești robul Meu“.

Însuși Dumnezeu îndreaptă discuția cu Satan spre Iov. Aceasta ne arată că orice încercare vine de la Dumnezeu. În decursul istoriei lui Iov vedem că atotputernicul Dumnezeu a pus hotare încercării care îl atinsese pe Iov. Satan dădea loviturile, dar totul era sub controlul lui Dumnezeu. Nu este aceasta o mare mângâiere pentru oricine este încercat?

Un frate cu experiență a vizitat-o odată pe o soră bătrână și bolnavă. Ea i s-a plâns: «Dumnezeu a permis ca eu să fiu bolnavă și să nu mai pot veni la strângerile laolaltă». Fratele i-a dat următorul răspuns: «Dumnezeu nu numai că a permis aceasta, ci chiar El ți-a trimis boala». Apoi a întrebat-o: «Vrei să primești această boală de la vrăjmaș, sau de la Dumnezeu?». Atunci ochii surorii bătrâne s-au luminat. Dorea să ia încercarea din mâna Dumnezeului iubitor.

M. Billeter

SĂMÂNȚA BUNĂ

Credința voastră să nu fie în înțelepciunea oamenilor, ci în puterea lui Dumnezeu.

1 Corinteni 2.5

Arestat din nou

Pentru că a ajutat la distribuirea de Biblii în China, un creștin a fost arestat din nou. Mai târziu, el a spus: „Chiar am simțit că trebuie să învăț ceva. Dumnezeu dorea să mă pregătească pentru o misiune specială: trebuie să fiu martor pentru El. Deci El mă adusese în această situație. Trebuia să-L cunosc pe El mai bine. Așa că nu am simțit aceasta ca pe o pedeapsă“. Ce reacție frumoasă! Dorința acelui credincios era să ajungă să-L cunoască pe Dumnezeul său mai bine cu fiecare zi, în ciuda împrejurărilor dificile. Așa că nu s-a apucat să-și facă viața cât mai confortabilă și să aranjeze lucrurile așa cum credea el că ar fi mai bine. Mai presus de toate, s-a asigurat că relația sa personală cu Dumnezeu, credința în El și încrederea în puterea lui Dumnezeu sunt cele care îi caracterizează viața. În ce ne privește, pe ce se bazează bucuria noastră? Pe puterea proprie? Pe înțelepciunea altor oameni? Sau pe o credință vie, primită prin Fiul crucificat? Planifici tu singur, sau ceri să afli care este voia lui Dumnezeu? Ești ghidat în viață de o atitudine lumească, sau de Dumnezeu? Domnul Isus ne îndeamnă: „Aveți credință în Dumnezeu“ (Marcu 11.22). Există resurse divine pentru timp de ruină!

Îmbătrânit înainte de vreme, istovit în slujba Stăpânului său, apostolul Pavel vedea deja izbucnind apostazia și înmulțindu-se falsele învățături. Era uitat și contestat. Întemnițat, el aștepta o a doua înfățișare la tribunalul cezarului. Câte motive pentru a lăsa brațele jos și pentru a părăsi lupta… Însă Pavel vorbește ca biruitor. Știa în cine a crezut și se preocupa de luptătorii care vor veni după el: „Dumnezeu nu ne-a dat un duh de frică!“.

Citirea Bibliei: Eclesiastul 2.1-11 · Marcu 4.35-41

SCRIPTURILE ÎN FIECARE ZI

de Jean Koechlin

Estera 1:1-11

Prin Ieremia, Domnul fixase mai dinainte ca durata captivităţii în Babilon să fie de şaptezeci de ani. Aceia care, ase­menea lui Daniel, cercetau Scripturile, avuseseră posibilitatea să cunoască sfârşitul apropiat (Daniel 9.2). Cei şaptezeci de ani sunt număraţi de la primul an al lui Nebu­cad­neţar, cel responsabil cu transportarea, până la primul an al lui Cirus, cel care îi va pune punct (Ieremia 25.1, 11). Cu circa două secole mai devreme, Domnul îl iden­ti­ficase deja, pe nume, pe acest ultim împărat (Isaia 44.28; 45.1). Fără nici o îndoială, Cirus avea cu­noş­tinţă de această profeţie, deoarece era conştient că ea reprezenta un instrument ales de Dumne­zeu ca să restabilească închi­narea faţă de El.

În acelaşi timp, Domnul trezeşte duhul unui număr de iudei exilaţi, dintre aceia care-şi aminteau de Ierusalim cu la­crimi şi care făceau din el „cea dintâi dintre bucuriile lor“ (vezi Psalmul 137.1, 5, 6). Prieteni creştini, şi noi ne aflăm într-un „ţinut străin“. Tânjim noi după Cetatea cereas­că? Duhul nostru a fost el „trezit” ca să-L aştep­tăm pe Domnul Isus? El este marele Împărat, centrul pro­feţiilor, Cel Căruia Dumnezeu Îi va da în curând toate împărăţii­le pământului (v. 2), ca să-Şi restabilească lauda şi gloria.

TRĂIEȘTE PRIN ASCULTARE, NU PRIN EMOȚII! | Fundația S.E.E.R. România

„Femeia a văzut că pomul era bun de mâncat şi plăcut de privit, şi că pomul era de dorit…” (Geneza 3:6)

Emoțiile au o componentă pe care o numim sentiment. Sentimentul este mai durabil și mai complex decât emoția, și exprimă atitudinea omului față de realitate. Majoritatea dintre noi i-am simțit puterea și efectul. Noi toți luăm decizii determinate de sentimente. Relațiile sunt stabilite sau deteriorate din cauza sentimentelor. Ceea ce a condus-o pe Eva la neascultare a fost vederea a ceea ce arăta bine, plăcut și de dorit. Biblia nu spune că îi era foame; altfel, ar fi mâncat din orice alt pom din grădina Edenului.

Drama emoțională a primei femei a deschis ușa dramei emoționale pentru întreaga umanitate. Deci, este genetic.

Emoțiile au nevoie de satisfacție: furia, durerea și dragostea vor să fie satisfăcute. Dacă nu suntem propriii noștri stăpâni, trăim sub dominația dramatică a emoțiilor care ne conduc la rău.

Dacă ești creștin, născut din nou, și emoțiile tale nu au fost atinse de Dumnezeu înseamnă că ai un stil de viață nesatisfăcător. Dumnezeu trebuie să facă în noi o lucrare numită „transformare” (vezi Romani 12:1-2). Emoțiile trebuie să fie reînnoite astfel încât ura să se transforme în dragoste, blestemul în binecuvântare, resentimentele în iertare, mânia în pace și tristețea în laudă.

Transformați de Cuvântul lui Dumnezeu și de Duhul Său, suntem eliberați de drama și haosul pe care le pot produce emoțiile noastre. Atunci când suntem conduși de emoțiile noastre, ne dorim o mentalitate de tipul „să ne simțim bine”… Dar Eva ne demonstrează că tipul acesta de mentalitate este un motivator crunt și ne duce la necaz, iar oamenii înțelepți învață din greșelile altora. Viețile noastre trebuie să fie motivate de Duhul Sfânt, iar motivația Sa nu este doar să creeze sentimente bune; scopul Său este să producă ascultare.

Ascultarea va depăși întotdeauna emoțiile și ne va aduce mulțumire în moduri în care emoțiile nu vor fi niciodată în stare s-o facă. Așadar, trăiește prin ascultare, nu prin emoții!

Posted in Romanian devotionals and tagged , , , , | Lasă un comentariu
13 nov. 2025

13 Noiembrie 2025

DOMNUL ESTE APROAPE

Acum vedem neclar, ca prin geam întunecat, dar atunci, față către față; acum cunosc în parte, dar atunci voi cunoaște după cum și eu am fost cunoscut.

1 Corinteni 13.12

Corintenii aveau daruri spirituale din belșug (1 Corinteni 1.5), însă le foloseau pentru a se înălța pe ei înșiși. În capitolul 13, Pavel le arată că dragostea este caracterizată de jertfire în atitudinea și în purtarea ei față de alții. Această dragoste trebuie să ne motiveze atunci când ne folosim darurile, pentru ca ele să fie exercitate într-un fel vrednic de Dumnezeu.

Dragostea nu încetează niciodată. În contrast cu ea, chiar și darurile cele mai mari (capitolul 12.31) vor înceta: profețiile se vor sfârși atunci când nu va mai fi nimic de împlinit; cunoștința, în forma în care noi o dobândim astăzi, nu va mai fi necesară atunci când vom cunoaște în mod perfect tot ceea ce Dumnezeu dorește să cunoaștem. Pavel menționează, în trecere, și darul vorbirii în limbi, acea abilitate de a vorbi în limbi străine fără să le fi învățat, abilitate foarte prețuită de către corinteni. Acest semn pentru necredincioși (capitolul 14.22) avea să înceteze la un moment dat, ceea ce s-a și întâmplat în primul secol. Vorbirea în limbi, modernă, despre care auzim atât de mult astăzi, nu este întâlnită în Scriptură.

Pavel se folosește pe el însuși ca exemplu. Când era copil, vorbea, simțea și gândea într-un fel imatur; după ce a devenit adult, a terminat cu lucrurile copilărești. Într-un fel similar, dacă avem probleme cu ochii, vederea noastră este limitată de lentilele de care avem nevoie pentru a vedea clar; dacă vederea noastră este perfectă și avem un obiect înaintea ochilor, îl vedem cu o claritate deplină. Aceasta înseamnă expresia „față către față“ – a experimenta în mod perfect prezența imediată a lui Dumnezeu (Iuda 24). Vom cunoaște așa cum suntem cunoscuți (1 Corinteni 13.12) – nu vom cunoaște totul, lucru imposibil pentru niște ființe finite, chiar aflate în cer, însă vom cunoaște tot ceea ce este necesar pentru a ne bucura pe deplin de prezența lui Dumnezeu. Această binecuvântare o depășește pe cea legată de exercitarea darurilor spirituale în vremea de acum.

Lăudat să fie Dumnezeu pentru dragostea Lui, care pătrunde întreaga scenă cerească! Dragostea nu se schimbă niciodată, deși noi vom fi schimbați (1 Corinteni 15.51). Când Domnul nostru ne va duce în casa Tatălui, dragostea care umple acel loc minunat va fi o dragoste bine cunoscută.

S. Attwood

SĂMÂNȚA BUNĂ

Veniți la Mine, toți cei trudiți, … și Eu vă voi da odihnă.

Matei 11.28

„Vă voi da odihnă“

Câți oameni dintre cei pe care îi întâlnim sunt obosiți, extenuați și descurajați… Și această stare nu este cauzată doar de stres sau de muncă excesivă. Ei și-au pierdut dorința de a continua să trăiască. În zilele noastre, numărul acestora este foarte mare. La astfel de oameni S-a gândit Isus când a spus: „Veniți la Mine, toți cei trudiți, … și Eu vă voi da odihnă“. Cei abandonați și șomerii își fac griji pentru viitorul lor. Dar fiecăruia dintre ei i se adresează același apel: „Veniți la Mine, … Eu vă voi da odihnă“.

Adevărata odihnă este cea a sufletului. Biblia nu vorbește de recreere. Fiecare dorește recreerea, dar aceasta nu se găsește în Biblie. Fiecare are formula lui proprie de a petrece mai bine, profitând la maximum. După o perioadă lungă de activitate, vacanțele plătite sunt binevenite: vara, iarna, de Paște, la sfârșitul anului, weekenduri prelungite… Dar, vai! Nu toți pot beneficia. Cei bolnavi sunt copleșiți de durerile, neputințele și disperările lor. Medicii sunt la capătul puterilor. Nimeni nu poate ajuta. Dar Isus poate! El a promis odihnă tuturor celor care vin la El. El știe ce este suferința. El înțelege când ne apasă grijile. El simte profund. Iar cât despre cei care suferă de depresie, lucrurile sunt aproape de nedescris. Frica și îngrijorarea au răpit în totalitate speranța și bucuria. Dar îi cheamă Isus: „Veniți la Mine!“. În grădina Ghetsimani, El a simțit teroarea din fața morții pe cruce. Dar a experimentat mângâierea Tatălui Său. Și cu acest Tată îi face părtași pe toți cei care vin la El cu povara lor.

Citirea Bibliei: Eclesiastul 1.12-18 · Marcu 4.21-34

SCRIPTURILE ÎN FIECARE ZI

de Jean Koechlin

2 Cronici 36:15-23

Deşi sunt cărţi ale harului, „Cronicile“ sunt totuşi obligate să con­cluzioneze: „şi n-a mai fost vindecare“, pentru că atunci când harul este dispre­ţuit, nu mai rămâne decât „o înfricoşătoare aşteptare sigură a ju­decăţii“ (Evrei 10.27). Expresia din v.15: „Îi era milă de poporul Său“, devine în v. 17: „Nu a avut milă … “

În acelaşi fel, Cel căruia „I se făcuse mil㓠de mulţimi a trebuit să pronunţe foarte curând o sentinţă irevocabilă împotriva cetăţilor din care ieşiseră mulţimile (Matei 9.36; 11.21, 23). În pofida acestui lucru, încă găsim aici harul divin. Cărţile Cronicilor, prin contrast cu cele ale Îm­pă­­raţilor, trec foarte repede peste această tristă peri­oadă finală. Iar aceste cărţi nu se termină cu deportarea însăşi, ci cu decretul lui Cir care avea să-i pună capăt şaptezeci de ani mai târziu! Harul insondabil al lui Dumnezeu are astfel întotdeauna ultimul cuvânt.

Putem vedea că aceste evenimente nu ni se re­la­tează aşa cum ar face-o manualele noastre de istorie. Dum­nezeu nu ne aduce la cunoştinţă fapte doar pen­tru a satis­face interesul nostru intelectual sau pentru a ne mobila memoria. Intenţia Lui este să vorbească con­ştiinţelor noastre şi să ne atingă inimile. Şi-a atins El această ţintă pe când ţi S-a adresat ţie?

PERSEVEREAZĂ! | Fundația S.E.E.R. România

„Să nu obosim în facerea binelui…” (Galateni 6:9)

În viață, vei avea tot felul de probleme. Deci, ce-i de făcut? Perseverează!

Indiferent ce se întâmplă în viața ta, victoria constă în refuzul de a renunța. Ține minte că în toiul luptelor tale, Duhul Sfânt Își face adesea cea mai mare lucrare în tine. Apostolul Pavel a scris: „ne bucurăm chiar şi în necazurile noastre, căci ştim că necazul aduce răbdare, răbdarea aduce biruinţă în încercare, iar biruinţa aceasta aduce nădejdea…” (Romani 5:3-4).

Dumnezeu nu este mișcat de circumstanțe, și nici tu nu trebuie să fii. El te va conduce prin orice, dacă vei rezista și Îl vei urma. Acest lucru înseamnă să fii sârguincios în rugăciune, neclintit în hotărârea ta, ferm în credință și hotărât să te bazezi pe Cuvântul lui Dumnezeu și pe promisiunile Sale față de tine. Nu te lăsa distras de cât de încet par să meargă lucrurile în vreun moment sau altul… Tocmai când te afli în faza în care „nu pare că se întâmplă prea multe”, de multe ori acela este momentul când Dumnezeu așază o temelie puternică pentru a construi ceva semnificativ în tine și prin tine. Lucrarea Domnului în tine este pregătirea pentru lucrarea pe care vrea s-o facă prin tine.

Când viața pare grea, iar progresul pare prea lent, cere-I lui Dumnezeu să te ajute să rămâi neclintit – și El o va face!

Iată două versete pe care te poți baza mereu: „Să nu obosim în facerea binelui, căci, la vremea potrivită, vom secera, dacă nu vom cădea de oboseală.” (Galateni 6:9) „Preaiubiţii mei fraţi, fiţi tari, neclintiţi, sporiţi totdeauna în lucrul Domnului, căci ştiţi că osteneala voastră în Domnul nu este zadarnică.” (1 Corinteni 15:58)

Deci, perseverează!

Posted in Romanian devotionals and tagged , , , , | Lasă un comentariu
31 oct. 2025

31 Octombrie 2025

DOMNUL ESTE APROAPE

Dar, când a venit Chifa la Antiohia, m-am opus lui pe față, pentru că era de condamnat.
Cât despre fratele Apolo, l-am rugat mult să vină la voi cu frații; însă nu a voit deloc să vină acum.

Galateni 2.11; 1 Corinteni 16.12

Oriunde creștinii interacționează, vor exista dezacorduri. Așa cum se spune uneori, dacă doi oameni se află într-o cameră, s-ar putea să fie trei opinii diferite acolo. Totuși este important să facem distincție între chestiuni de adevăr esențial și alte lucruri care țin de preferințele personale. Versetele citate mai sus ilustrează aceste două mari categorii, prezentând două ocazii diferite în care apostolul Pavel a fost în dezacord cu cineva.

În primul caz, Petru avusese legături libere cu credincioșii dintre națiuni din Antiohia, însă mai târziu, de teama iudeilor, a încetat să mai mănânce împreună cu ei (Galateni 2.12). Petru i-a făcut și pe alții, precum Barnaba, să-i urmeze exemplul, ceea ce a făcut ca fapta lui să fie una gravă. Prin urmare, Pavel l-a mustrat pe Petru din cauză că acesta tăgăduia astfel „adevărul evangheliei“ (versetul 14), corectându-l într-un fel hotărât și biblic.

În cel de-al doilea caz, Pavel, îngrijorat pentru starea corintenilor, l-a rugat pe Apolo să le facă o vizită. Apolo vizitase Corintul, atunci când el „i-a ajutat mult pe cei care crezuseră prin har“ (Fapte 18.27; 19.1), iar mulți credincioși de acolo încă îl stimau foarte mult (1 Corinteni 1.12; 3.6). Pavel era sigur că Apolo trebuia să meargă la corinteni pentru a le fi din nou de ajutor, însă Apolo n-a fost de acord să facă această vizită.

Este bine să înțelegem că nu toate dezacordurile implică ceva rău. Unele au legătură cu învățături esențiale cu privire la Persoana sau la lucrare lui Hristos, și de aceea trebuie tratate ca atare. În privința altor dezacorduri, să nu uităm că slujitorul este responsabil față de Stăpânul său și că nici măcar autoritatea unuia precum apostolul Pavel n-o poate depăși pe cea a Domnului.

S. Campbell

SĂMÂNȚA BUNĂ

Eu te trimit ca să le deschizi ochii, ca să se întoarcă de la întuneric la lumină și de sub puterea lui Satan la Dumnezeu, ca să primească iertarea păcatelor.

Fapte 26.18

De la întuneric la lumină

Dumnezeu face ca vestea bună despre harul Său salvator să fie predicată neîntrerupt, astfel încât oamenii să se întoarcă la El. Oricine își recunoaște starea pierdută înaintea Lui și se întoarce la El, mărturisindu-și păcatele, este primit de El. Lucrarea de răscumpărare împlinită de Isus Hristos pe cruce constituie temelia iertării oferite de Dumnezeu și a binecuvântărilor care decurg din ea. Pentru fiecare, întoarcerea la Dumnezeu este un pas decisiv care ne influențează atât viața trăită pe pământ, cât și eternitatea. Este vorba de o trecere de la întuneric la lumină. Anterior eram sub domnia lui Satan: el îi ispitea pe oameni să păcătuiască, iar prin frica de moarte îi ținea sub stăpânirea sa. Prin credința personală în Domnul Isus suntem eliberați de sub puterea diavolului. De acum încolo trăim în lumina strălucitoare a prezenței lui Dumnezeu și ne putem bucura de iubirea Lui.

O altă schimbare importantă are loc în momentul convertirii: Dumnezeu îndepărtează în întregime vina noastră, când Îi mărturisim Lui păcatele, crezând în Răscumpărătorul Isus Hristos. Și El ne dă o moștenire: ne dăruiește o parte în binecuvântarea poporului lui Dumnezeu. Știm că toate păcatele noastre sunt iertate și că nu mai trebuie să ne temem niciodată de judecata divină. În același timp ne bucurăm de o binecuvântare spirituală – suntem copiii lui Dumnezeu, avem Duhul Sfânt care locuiește în noi, facem parte din ceata celor răscumpărați și Îl avem pe El întotdeauna lângă noi.

Citirea Bibliei: Isaia 56.1-12 · Evrei 13.17-25

SCRIPTURILE ÎN FIECARE ZI

de Jean Koechlin

2 Cronici 29:20-36

Celor paisprezece leviţi şi fraţilor lor le-a luat nu mai puţin de şaisprezece zile ca să cureţe complet casa Domnului şi să pună totul înapoi în ordine. Totuşi, nu este suficient ca ea să fie „goa­lă, măturată şi împodobit㓠(Matei 12.44). Închi­narea faţă de Domnul trebuie acum restabilită. Deşi abia terminase sfinţirea sanctua­rului, Ezechia nu mai pierde nici o clipă. El se scoală dis-de-di­mi­neaţă ca să aducă sacrificii îm­pre­ună cu mai-marii cetăţii şi cu preoţii (totuşi, fără să ia locul acestoradinurmă,cumfăcuseOzia). Este de remarcat că arderile-de-tot şi jertfele pentru păcat sunt pentru întreg Israelul. Să nu uităm niciodată: credincioşii care-şi amin­tesc de Dom­nul în jurul mesei Sale nu sunt decât o slab㠄expresie“ a între­gului popor al lui Dum­nezeu. Pâinea şi vinul rea­mintesc de sa­cri­ficiul oferit lui Dumnezeu nu numai celor pre­­zenţi acolo în mic număr, ci şi mulţimii celor răs­cum­păraţi care alcătuiesc Biserica lui Dumnezeu pe pământ.

În final, cântările acompaniază arderile-de-tot. Cântă­rile nu pot veni înaintea lor. În afara lu­crării de la Golgo­ta nu sunt posibile nici o laudă şi nici o bucurie. Dar acum, când lucrarea este împlinită odată pentru tot­deauna, serviciul ade­văraţilor adoratori poate începe … ca să nu se mai sfârşească niciodată (Psalmul 84.4).

DIFERENȚA DINTRE AVRAAM ȘI PETRU | Fundația S.E.E.R. România

„Când a văzut că vântul era tare, s-a temut şi… începea să se afunde…” (Matei 14:30)

Când Petru a coborât din barcă, la porunca Domnului Isus, el a făcut ceva ce nu se mai făcuse până atunci, ceva miraculos: a pășit pe apele mării agitate… Și cât timp a avut credință, a avut și succes! Dar când frica i-a cuprins inima, a început să se scufunde.

Biblia spune: „când a văzut că vântul era tare, s-a temut şi, fiindcă începea să se afunde, a strigat: „Doamne, scapă-mă!”Îndată, Isus a întins mâna, l-a apucat şi i-a zis: „Puţin credinciosule, pentru ce te-ai îndoit?” (Matei 14:30-31)

Greșeala lui Petru a fost că și-a luat privirea de la Domnul și s-a focalizat pe furtună. Când s-a concentrat pe circumstanțele din jurul său, și nu pe Mântuitorul de lângă el, și-a pierdut credința și a început să se îndoiască.

Avraam pe de altă parte s-a confruntat și el cu o serie de circumstanțe diferite, dar la fel de dificile: i s-a născut un fiu când soția lui avea nouăzeci de ani. Dar Biblia spune că Avraam „nu s-a îndoit de făgăduinţa lui Dumnezeu, prin necredinţă, ci, întărit prin credinţa lui, a dat slavă lui Dumnezeu…” (Romani 4:20).

Avraam era conștient de situația sa, dar, spre deosebire de Petru, nu era preocupat de ea. Credința sa neclintită și focalizată pe Dumnezeu l-a propulsat spre biruință!

Și noi putem învăța din greșeala lui Petru și din exemplul lui Avraam. Ce anume? Noi putem fi conștienți de circumstanțele noastre, dar să nu fim preocupați de ele! Putem să ne concentrăm în mod deliberat asupra lui Isus, având credința că El ne va oferi chiar și miracolul de care avem nevoie.

Așadar, Cuvântul lui Dumnezeu pentru astăzi este: ațintește-ți privirea asupra Domnului Isus, concentrează-te pe ceea ce ți-a promis în Cuvântul Său, continuă să mergi prin credință, și vei ajunge acolo unde trebuie să fii!

Posted in Romanian devotionals and tagged , , , , | Lasă un comentariu
25 oct. 2025

25 Octombrie 2025

DOMNUL ESTE APROAPE

Dar Domnul era mâniat pe mine din cauza voastră și nu m-a ascultat; și Domnul mi-a zis: „Ți-ajunge atât! Nu-Mi mai vorbi despre lucrul acesta!“.

Deuteronom 3.26

Greșeala lui Moise (2)

Moise a spus aceste cuvinte înaintea întregului popor. El a recunoscut înaintea lor că a făcut o greșeală. Facem și noi așa? Putem și noi, creștini mai în vârstă, să mărturisim în fața tuturor când am făcut ceva greșit?

Moise a putut face acest lucru! Și ne impresionează profund că a recunoscut sincer greșeala sa înaintea întregului popor. Dar a adăugat: „Domnul era mâniat pe mine din cauza voastră“. În timp ce vina a luat-o asupra lui, a trebuit totuși să le spună că ei îl provocaseră. Cum reacționăm noi când păcătuim din cauza unei provocări? Dăm vina pe alții?

În cazul lui Moise s-au adeverit cuvintele Mântuitorului nostru: „Cine se smerește va fi înălțat“ (Luca 14.11). Acest lucru este valabil și pentru noi. Dacă am făcut o greșeală și o recunoaștem sincer, nu vom pierde aprecierea ascultătorilor. Din contră!

Moise i-a comunicat poporului și răspunsul Domnului: „Tu nu vei trece Iordanul acesta“. Dumnezeu nu i-a mai luat încercarea care fusese pusă asupra lui. Se poate întâmpla și așa, iar acest lucru este foarte greu. Unele încercări durează numai un timp anume, ca în cazul lui Iov. Și, imediat ce este atins un scop anume, Dumnezeu oprește încercarea. Dar, în cazul lui Moise, încercarea a fost o pedeapsă pentru neascultarea sa. De aceea, Dumnezeu a lăsat-o. Cu toate că Moise L-a rugat pe Domnul cu stăruință să îi ia încercarea, a primit un răspuns negativ. Dumnezeu l-a făcut să înțeleagă: „Ți-ajunge atât! Nu-Mi mai vorbi despre lucrul acesta!“. Moise a acceptat această sentință a lui Dumnezeu și s-a plecat smerit sub ea.

M. Billeter

SĂMÂNȚA BUNĂ

Nebunul zice în inima lui: Nu este Dumnezeu!

Psalmul 14.1

Îl lasă pe Dumnezeu afară

În zilele noastre, mulți oameni nu cred în Dumnezeu. Deși văd creația Lui și se bucură de armonia minunată din natură, ei refuză să accepte că Dumnezeu a creat totul. Preferă să se refugieze în teorii (despre originea vieții și a naturii) care Îl lasă pe Dumnezeu afară, în ciuda faptului că, și în acest caz, este nevoie de credință, dar nu în Dumnezeu.

Dumnezeu nu a renunțat la omenire. El este răbdător, „nevrând ca vreunii să piară, ci ca toți să vină la pocăință“ (2 Petru 3.9). El încă Se descoperă tuturor prin creație: „De la creația lumii, lucrurile Sale nevăzute sunt percepute, fiind înțelese de minte prin lucrurile făcute, la fel și eterna Sa putere și divinitate – încât ei să fie fără scuză“ (Romani 1.20).

Dumnezeu, de asemenea, le vorbește oamenilor prin conștiință, acel cuget care ne mărturisește că există valori morale și legi pe care nu le putem încălca fără consecințe. Sentimentul nostru de „bine și rău“, de „ceea ce este nobil și ceea ce este josnic“, ne deosebește de animale.

Toată lumea are o anumită cunoaștere a lui Dumnezeu și o conștiință a veșniciei în interiorul său. Dumnezeu „a pus și eternitatea în inima lor“ (Eclesiastul 3.11) și ne-a făcut astfel diferiți de orice altă creatură de pe pământ. Dumnezeu a făcut toate acestea, pentru ca omul să se întoarcă la El, ca să nu fie judecat pentru păcatele sale, când „Dumnezeu va judeca lucrurile ascunse ale oamenilor … prin Isus Hristos“ (Romani 2.16). „Cine este înțelept va lua seama la aceste lucruri“ (Psalmul 107.43).

Citirea Bibliei: Isaia 51.1-11 · Evrei 11.32-40

SCRIPTURILE ÎN FIECARE ZI

de Jean Koechlin

2 Cronici 26:1-15

Împăratul Ozia ne este prezentat ca un om cu o excepţională agerime a minţii. Domnia lui deosebit de lungă, de cincizeci şi doi de ani, este încărcată de o activitate remarcabilă. Împăratul veghează ca popo­ru­lui să nu-i lipsească nimic: fântâni, cirezi de vite, ogoare, vii, toate însoţite de o puternică protecţie mili­tară. Pe scurt, ga­rantează împă­răţiei lui atât prosperitatea, cât şi securitatea. Oare nu spre aceste două ţeluri sunt îndrep­tate toate eforturile oamenilor? Şi la ce-i conduc ele pe oameni în general? La a-I fi oare recunoscători lui Dumnezeu? Îşi folosesc ei bunurile pentru lu­crarea Domnului? Este trist să con­statăm că îşi atribuie lor înşişi meritele pentru aceste eforturi şi bunuri şi îşi pun încrederea în bogăţiile adunate, de care se bucură într-un mod egoist. Aceste pericole sunt actuale pentru cre­dinciosul care este împlinit din punct de vedere ma­terial. El îşi asumă un mare risc când se sprijină pe propriile resurse, crezând că-i este suficient. În acelaşi timp, el încetează să mai conteze pe ajutorul minunat al lui Dum­ne­zeu (v.15), pierzând astfel beneficiul. În asemenea condiţii, căderea nu va întârzia.

Ozia pregătise totul pentru a rezista unui atac exterior, dar neglijase să vegheze pe frontul interior, altfel spus, asupra propriei inimi.

TU ALEGI: CHEMAREA SAU CONFORTUL | Fundația S.E.E.R. România

„Au venit până la Haran şi s-au aşezat acolo.” (Geneza 11:31)

Biblia ne spune: „Terah a luat pe fiul său Avram… Au ieşit împreună din Ur, din Haldeea, ca să meargă în ţara Canaan. Au venit până la Haran şi s-au aşezat acolo.” (Geneza 11:31) Un autor creștin scria: „Terah l-a însoțit pe Avram o parte din călătoria spre Canaan, dar apoi s-a oprit… Terah și familia sa își încep povestea în Ur, marele centru al bogăției și educației și țara idolilor. Apoi ei pornesc pe acest drum, care trece prin orașul Haran și coboară în Canaan…

Pentru Terah, tatăl lui Avram, drumul se termină în Haran. Acum știm din alte pasaje din Biblie că Haran era un oraș foarte asemănător cu Ur. Era multă bogăție acolo. Erau idoli acolo. Ce s-a întâmplat? Este foarte posibil ca Terah să se fi gândit: „Dacă aș merge mai departe, aș putea pierde tot ce am. Cu siguranță, ar trebui să renunț la idolii mei!” Așa că alege confortul. Dar Avram alege să spună da chemării sale…”

Aceasta este o alegere pe care va trebui s-o faci și tu. Și va trebui s-o faci de mai multe ori. Pe măsură ce circumstanțele tale se schimbă, iar anotimpurile vieții tale se succed, va trebui să decizi dacă mergi cu Dumnezeu în necunoscut, sau te mulțumești cu siguranța a ceea ce ai și știi.

Terah s-a stabilit; Avram a mers mai departe!

Tu, ce vei face?

Nu trebuie să faci nimic pentru a fi demn de dragostea și harul lui Dumnezeu; acestea sunt daruri. Dar pentru a umbla în binecuvântarea lui Dumnezeu, trebuie să alegi chemarea în locul confortului!

Posted in Romanian devotionals and tagged , , , , | Lasă un comentariu
20 oct. 2025

20 Octombrie 2025

DOMNUL ESTE APROAPE

Nu încetez să mulțumesc pentru voi, amintind de voi în rugăciunile mele, ca Dumnezeul Domnului nostru Isus Hristos, Tatăl gloriei, să vă dea duh de înțelepciune și de descoperire în cunoașterea Lui.

Efeseni 1.16,17

În Efeseni 1, apostolul Pavel se adresează Dumnezeului Domnului nostru Isus Hristos, ca Tată al gloriei. El cere pentru toți cei credincioși, deci și pentru noi, înțelepciune și cunoaștere cu privire la planurile lui Dumnezeu, care sunt atât de minunate și de mărețe, dar și cu privire la lumea viitoare.

Mai târziu în această epistolă, apostolul își pleacă genunchiul și cere ca cei credincioși să fie întăriți prin Duhul lui Hristos în omul dinăuntru. Scopul este ca „Hristos să locuiască prin credință în inimile voastre, fiind înrădăcinați și întemeiați în dragoste, ca să fiți deplin în stare să înțelegeți împreună cu toți sfinții care sunt lărgimea și lungimea și adâncimea și înălțimea; și să cunoașteți dragostea lui Hristos, care întrece cunoștința, ca să fiți umpluți până la toată plinătatea lui Dumnezeu“ (Efeseni 3.17-19). Ce scop uimitor!

Cu privire la planurile lui Dumnezeu cu Israel și cu națiunile, citim că ele sunt „de la întemeierea lumii“, expresie care apare de șapte ori (Matei 13.55; 25.34; Luca 11.50; Evrei 4.3; 9.26; Apocalipsa 13.8; 17.8). Gândurile lui Dumnezeu cu privire la Hristos și la Adunare sunt însă în inima Sa dinainte de întemeierea lumii (Ioan 17.24; Efeseni 1.4; 1 Petru 1.20). Cu alte cuvinte, aceste planuri au fost în inima lui Dumnezeu mai înainte de a exista orice lucru sau ființă creată, ceea ce implică faptul că El S-a gândit la Adunare înainte de a se gândi la Israel sau la această lume. De asemenea, aceasta înseamnă că Tatăl și Fiul au știut despre nevoia unei jertfe cu mult înainte ca Adam și Eva să cadă în păcat. Fiul etern, în comuniune cu Tatăl și cu Duhul Sfânt, a acceptat să fie această Jertfă. El a spus: „Iată, vin […] Plăcerea Mea este să fac voia Ta, Dumnezeule“ (Psalmul 40.7,8). Cât de uimitoare și de minunate sunt aceste lucruri!

A. E. Bouter

SĂMÂNȚA BUNĂ

Înainte de a chema ei, Eu voi răspunde și, în timp ce ei încă vor vorbi, Eu îi voi auzi.

Isaia 65.24

Alexandru Ogorodnikov

Când am ajuns în celula închisorii, i-am salutat pe deținuți, spunând: „Pacea să fie cu voi!“. Unul dintre ei m-a întrebat dacă sunt creștin, iar eu i-am răspuns că da, sunt. Mi-a cerut să o dovedesc, declarând: „Noi suntem drojdia societății. Nu avem nici măcar țigări. Dacă Dumnezeul tău ne dă țigări, vom crede în El“. I-am răspuns că fumatul e dăunător trupurilor noastre, care sunt un dar de la Dumnezeu, dar că Dumnezeu, care îi iubea foarte mult, era, după părerea mea, gata să le dea, ca semn al milei Lui. Apoi i-am rugat să se ridice în picioare pentru a ne ruga împreună. Deținuți au început toți să râdă, însă, de îndată ce am început să mă rog, au tăcut respectuos. Eram mulți în acea celulă, dar era liniște. Ne-am rugat timp de cincisprezece minute; apoi le-am spus că rugăciunea s-a încheiat și că se pot așeza. Atunci, chiar în momentul acela, un gardian a deschis ușa și a azvârlit spre deținuți un pachet de țigări.

Prizonierii au început să strige: Dumnezeu există! El există! În acel moment am realizat că Dumnezeu vorbea deținuților, dar în același timp și mie însumi. Îmi spunea clar că are o misiune pentru mine în închisoare. Acesta a fost felul în care mi-am început viața de închisoare, închis pentru credință, ascuns în spatele zidurilor sistemului penitenciar, dar sub privirea directă a lui Dumnezeu. El S-a arătat, prin credincioșia Sa, celor care, condamnați la moarte în fața plutonului de execuție, nu mai așteptau niciun semn de speranță. Isus urma să fie Speranța lor, Mântuitorul lor, Însoțitorul lor.

Citirea Bibliei: Isaia 48.1-8 · Evrei 10.23-30

SCRIPTURILE ÎN FIECARE ZI

de Jean Koechlin

2 Cronici 22:1-12

Cât de trist este acest capitol! Ahazia, sfătuit de mama lui şi de rudele din partea lui Ahab, se aliază cu Ioram, împăratul lui Israel, şi merg împreună într-o nouă expe­diţie împotriva sirie­ni­lor. Această asociere fatală duce la „pi­eirea“ lui (v. 7). Moare de o moarte violentă.

Acum să ne întoarcem puţin la această istorie: Cei şase fraţi ai lui Ioram au fost omorâţi chiar de el (21.4). Apoi toţi fiii săi au fost ucişi de arabi, în afară de cel mai tânăr dintre ei, Ahazia (v. 1). În sfârşit, la a treia genera­ţie, în urma unui alt masacru care se abate asupra spiţei im­pe­riale, îi supravieţuieşte încă o dată doar un singur descendent: Ioas, un copilaş. Cum se pot explica aceste exter­minări succesive? Prin îndârjirea lui Satan, decis să întrerupă linia genealogică a lui David, care avea să ducă la Hristos.

Pe de altă parte, cum se explică faptul că, în pofida tuturor circumstanţelor, un membru supravieţuieşte de fie­care dat㠖 unul singur şi cel mai slab – totuşi un des­cen­­dent al familiei împă­răteşti? Prin cre­dincioşia haru­lui lui Dumnezeu! El Îşi ţine promisiunea făcută lui David, că-i va păstra o lumină (2 Împăraţi 8.19). O lumi­nă care acum nu mai este decât un fitil care fumegă … (vezi Matei 12.20).

ROAGĂ-TE ÎN CONTINUARE PENTRU COPIII TĂI! | Fundația S.E.E.R. România

„Învaţă pe copil calea pe care trebuie s-o urmeze, şi când va îmbătrâni, nu se va abate de la ea.” (Proverbele 22:6)

Fiul risipitor s-a întors în cele din urmă acasă și și-a recăpătat locul în familie. Biblia ne spune că atunci când a pierdut totul și a ajuns să hrănească porcii, el „și-a venit în fire” (Luca 15:17). Este greu să vezi o persoană dragă că suferă, dar uneori trebuie să ajungă jos, pentru a se întoarce.

Momentul de cădere al fiului risipitor a devenit punctul său de cotitură. „Mă voi scula, mă voi duce la tatăl meu şi-i voi zice: «Tată, am păcătuit împotriva cerului şi împotriva ta…” (Luca 15: 18) Să remarcăm faptul că tatăl său a fost un părinte bun care avea un copil rebel.

Dacă asta te descrie și pe tine, iată trei sfaturi bune:

1) Nu te învinovăți și nu-ți face reproșuri;

2) Nu judeca defectele copiilor tăi din postura cuiva plin de calități. Motivul pentru care ei nu pot vedea este că sunt orbi spiritual. Dar Dumnezeu le poate deschide ochii! Domnul Isus a spus: „Nimeni nu poate veni la Mine dacă nu-l atrage Tatăl…” (Ioan 6:44) Tu roagă-te, și lasă-L pe Dumnezeu să-i atragă!

3) Fii cu inima deschisă… și deschide și ușa! Când fiul risipitor și-a venit în sfârșit în fire, a știut unde să meargă; înapoi acasă, la tatăl care-l iubea. Tu nu-ți vei putea salva copiii de consecințele faptelor lor și poate că nu vei putea diminua durerea prin care trec… Dar dacă te rogi, dacă îți păstrezi inima și ușa deschise, Dumnezeu îi poate aduce înapoi.

„Învaţă pe copil calea pe care trebuie s-o urmeze, şi când va îmbătrâni, nu se va abate de la ea.” Aceasta este o promisiune pe care te poți baza, azi și în fiecare zi!

Posted in Romanian devotionals and tagged , , , , | Lasă un comentariu

Navigare în articole

← Older Entries