Mana Zilnica

Mana Zilnica

Archive for the tag “dezvoltare-personala”

20 feb. 2026

20 Februarie 2026

DOMNUL ESTE APROAPE

[…] îngâmfat zadarnic de gândirea cărnii sale și neținându‑se strâns de Capul, din care tot trupul, hrănit și strâns unit prin încheieturi și legături, crește cu creșterea de la Dumnezeu.

Coloseni 2.18,19

Dacă mă țin strâns de Hristos, dacă am conștiența unirii cu El, dacă mă bucur de comuniunea cu El, atunci nu voi pune nimic între El și mine. Dacă sunt cu El, atunci mă aflu deasupra făpturilor puse în cea mai înaltă poziție. Ce har minunat! Ce privilegii prețioase decurg din poziția noastră în Hristos! Să nu lăsăm nimic să se interpună între gloria Capului și sufletele noastre! Să nu acceptăm nimic care să umbrească ceva din prezența Lui în inimile noastre: Să ne ținem strâns de Căpetenia noastră! Suntem uniți cu El, acolo unde este El – aceasta este o realitate de neclintit. Dumnezeu să ne dea harul să păstrăm vie conștiența acestui fapt și să‑l savurăm fără încetare!

Să observăm câteva consecințe ce rezultă din această unire a mădularelor – care formează Trupul – cu Capul slăvit! În opoziție cu pretențiile falșilor învățători, care voiau să‑i împingă pe creștini spre o dezvoltare pe calea raționamentelor și a imaginației, aici creșterea este de la Dumnezeu. Această creștere, divină în sursa și în natura ei, provine din faptul că mădularele Trupului, unite cu Hristos‑Capul, primesc de la El comorile de viață și de har care se află în El. Ceea ce hrănește astfel Trupul ține mădularele de pe tot pământul strâns unite între ele și, în felul acesta, Trupul își dobândește tăria și creșterea. Părțile Trupului nu se izolează. Ele subzistă împreună, trăiesc din aceeași viață, „strâns unit prin încheieturi și legături“, după cum spune apostolul. Toate părțile sunt hrănite împreună, prin comunicarea pe care o au între ele.

Trupul lui Hristos este unul, deși este alcătuit din mădulare diferite. Adevărații creștini, care posedă viața lui Hristos, sunt uniți cu El în cer. Capul subzistă în ciuda oricărei ruine și de El trebuie să ne ținem strâns. Mădularele alcătuiesc aici, pe pământ, Trupul Său, care crește cu creșterea de la Dumnezeu. Această realitate binecuvântată nu se schimbă! În schimb, conștientizarea și înțelegerea din partea noastră a acestei realități diferă, de aceea trebuie menținută cu atenție.

H. Rossier

SĂMÂNȚA BUNĂ

Dacă rămâneți în Mine și cuvintele Mele rămân în voi, cereți orice vreți și vi se va face.

Ioan 15.7

Rugăciuni ascultate

Dacă doar am vorbit despre rugăciune sau dacă doar am spus rugăciuni, aceasta nu înseamnă că ne‑am rugat. Rugăciunea este o activitate creștină și doar acela care nu vrea să o facă nu găsește niciodată timp pentru a se ruga. În versetul de astăzi, Domnul Isus ne oferă două chei pentru ca, atunci când ne rugăm, rugăciunile să primească răspuns:

  1. „Dacă rămâneți în Mine […]“ El Se referă la o dependență conștientă în rugăciune, la menținerea unui contact constant cu El, întrebându‑L mereu ce așteaptă de la noi. Această apropiere de Domnul Isus în viața de zi cu zi cere să ne judecăm pe noi înșine, astfel încât relația noastră cu El să nu fie tulburată de păcat. Scopul rugăciunii nu este să Îl schimbăm noi pe Dumnezeu, ci El să ne schimbe pe noi. Dacă rămânem aproape de Domnul și trăim în dependență de El, El ne va modela gândurile și afecțiunile. Drept urmare, ne vom ruga conform voii Lui. La astfel de rugăciuni, Dumnezeu va răspunde.
  2. „Dacă cuvintele Mele rămân în voi […]“ Cuvintele Domnului Isus se găsesc în Biblie. Dacă doar citim Cuvântul sau dacă doar îl învățăm, acest lucru nu este suficient. Domnul, de asemenea, vrea să confirmăm cuvintele Sale, să le așezăm în inimă și să le lăsăm să ne influențeze gândirea, vorbirea și purtarea. Efectul acestui lucru este că cererile noastre vor fi conform voii Lui. La astfel de rugăciuni, Dumnezeu de asemenea va răspunde.

Citirea Bibliei: Neemia 12.31-47 · Proverbe 16.25-33

SCRIPTURILE ÎN FIECARE ZI

de Jean Koechlin

Psalmul 6

Încercările celui credincios vin, uneori, ca o consecinţă directă a propriilor lui greşeli. El intră atunci sub incidenţa guvernării lui Dumnezeu, care îl corectează şi îl pedepseşte (v. 1; comp. Ieremia 31.18).

Acesta a fost cazul lui David după cumplita întâmplare cu Urie hetitul şi, de asemeni, după numărarea poporului. În acest caz nu mai poate fi vorba de bucurie şi de pace, ca în Psalmul 4 (v. 7,8). În loc să mediteze în inima sa, în aşternutul său (4.4), cel vinovat îşi înmoaie patul cu lacrimi amare (v. 6). Ştiind că merită ceea ce i se întâmplă, este urmărit de regrete şi de sentimentul că L‑a ofensat pe Dumnezeu. Frica de moarte este gata să pună stăpânire peste sufletul său (v. 5). Nu se mai bucură de libertatea fericită ce decurge dintr‑o conştiinţă curată.

Totuşi, chiar şi în asemenea situaţii, Îl poate găsi pe Dumnezeu, pentru că El îl iubeşte prea mult pe răscumpăratul Său, ca să‑l lase să dispere. Domnul îi aude cererea; îi primeşte rugăciunea (v. 9); şi, precum lui Ezechia pe când se chinuia în patul său simţind apropierea morţii, îi adresează un cuvânt de mângâiere: „ţi‑am auzit rugăciunea, ţi‑am văzut lacrimile… te voi scăpa“ (Isaia 38.5,6; comp. v. 5 cu Isaia 38.18). Da, dintr‑o dată, David primeşte asigurarea că rugăciunea îi este ascultată. Împrejurările nu s‑au schimbat, dar credinţa lui deja triumfă în speranţă.

„MULT MAI MULT” SAU „MULT MAI PUȚIN” ? (1)| Fundația S.E.E.R. România

„Unde s-a înmulţit păcatul, acolo harul s-a înmulţit şi mai mult.” (Romani 5:20)

Iată o expresie folosită în întreaga Scriptură pentru a descrie providența lui Dumnezeu pentru noi: „mult mai mult”. Ea ne asigură că nu există nicio nevoie cu care ne vom confrunta vreodată care să nu poată fi satisfăcută prin resursele Sale bogate. Tendința noastră este să abordăm nevoile noastre cu atitudinea „mult mai puțin”… care presupune că Dumnezeu este incapabil sau nu dorește să le îndeplinească!

Nu, Dumnezeu vrea ca noi să adoptăm o atitudine de tipul „mult mai mult”! „Mult mai puțin” este limbajul lucrurilor vizibile, care lasă loc circumstanțelor și lipsurilor să ne conducă viața.

„Mult mai mult” este limbajul lucrurilor nevăzute; ne invită să trăim în siguranța abundenței lui Dumnezeu.

În cartea 2 Cronici 32, găsim o ilustrare potrivită a acestui principiu. Armatele regelui asirian Sanherib amenințau Israelul cu nimicirea. După ce i-a îndemnat să se uite în jur și să vadă ce le-au făcut popoarelor din alte țări, emisarul năvălitorilor a adăugat: „Cu cât mai puţin vă va izbăvi Dumnezeul vostru din mâna mea!” (2 Cronici 32:15)

În schimb, regele Ezechia și-a fixat ochii credinței pe resursele lui Dumnezeu și i-a încurajat pe iudei: „Nu vă temeţi şi nu vă înspăimântaţi înaintea împăratul Asiriei şi înaintea întregii mulţimi care este cu el, căci cu noi sunt mai mulţi decât cu el. Cu el este un braţ de carne, dar cu noi este Domnul Dumnezeul nostru, care ne va ajuta şi va lupta pentru noi!” (2 Cronici 32:7-8)

Deși asirienii aveau o armată net superioară, aflăm din versetul 8 că poporul lui Dumnezeu „a avut încredere” (nu și-a mai făcut griji), crezând că mâna lui Dumnezeu era mult mai eficientă decât brațele cărnii!

Așa că este timpul să dezvolți și tu în viața ta o mentalitate de tipul „mult mai mult”, deoarece (Efeseni 3:20) Dumnezeul nostru „poate să facă nespus mai mult decât cerem sau gândim noi”!

Posted in Biblia, Comentarii biblice, Daily Devotionals, mana, mana cereasca, mana de azi, mana lui dumnezeu, Mana Zilnica, Romanian devotionals, Studiu Biblic and tagged , , , , | Lasă un comentariu
18 feb. 2026

18 Februarie 2026

DOMNUL ESTE APROAPE

Și el a zis: „Departe de mine să fac aceasta! Omul în a cărui mână s‑a găsit potirul, acela va fi robul meu, iar voi suiți‑vă în pace la tatăl vostru“.

Geneza 44.17

Beniamin se afla acum în aceeași poziție în care se aflase odinioară Iosif, anume de a fi cel mai tânăr și mai iubit fiu al tatălui. Și el de asemenea va ajunge în aceeași poziție în care se aflase altădată Iosif, anume în robie. Cei zece frați sunt cu totul liberi, așa cum fuseseră și odinioară, și se puteau întoarce la tatăl lor în pace. Ce vor face ei în aceste împrejurări? Vor acționa din nou așa cum au făcut‑o în zilele din vechime în ținuturile Dotanului? Își vor lăsa fratele pradă robiei, în ciuda faptului că știau că este nevinovat?

Acesta fusese modul în care acționaseră față de Iosif; vor face ei acum același lucru și cu privire la Beniamin? Oare se vor întoarce la Iacov din nou nepăsători față de durerea patriarhului? Vor inventa oare iarăși povești cu privire la absența lui Beniamin, așa cum făcuseră în legătură cu lipsa lui Iosif?

Din fericire, lucrurile se schimbaseră! Harul acționase în acești oameni, iar pocăința de asemenea își făcuse lucrarea. În fața întrebărilor cercetătoare ale lui Iosif, „ce faptă ați făcut?“, „n‐ați știut că un om ca mine poate cu adevărat să ghicească?“, ei mărturisesc adevărul în totalitate!

Aceasta este întotdeauna calea harului. Așa a lucrat Domnul și cu femeia păcătoasă care se afla „aproape de ogorul pe care Iacov l‑a dat lui Iosif, fiul său“. Provocarea Domnului, „du‑te, cheamă‑l pe bărbatul tău!“, era doar un alt mod de a spune cuvintele rostite de Iosif: „Ce faptă ați făcut?“. Cât de clar i‑a descoperit Domnul acelei păcătoase vinovate ce era El, anume Acela care poate „cu adevărat ghici“, căci femeia imediat a mărturisit: „Mi‑a spus toate câte am făcut“!

În ce ne privește, nicidecum nu putem fi fericiți și liniștiți în prezența Domnului gloriei, până nu ajungem să înțelegem că El cunoaște toate lucrurile rele pe care le‑am făcut și că, în ciuda tuturor acestora, ne iubește infinit.

H. Smith

SĂMÂNȚA BUNĂ

Cine își acoperă fărădelegile nu va prospera, dar cine le mărturisește și le părăsește va căpăta îndurare.

Proverbe 28.13

Foaia rătăcită

Condamnat pentru violență fizică și verbală, acest deținut și‑a recunoscut faptele și a cerut iertare și lui Dumnezeu și oamenilor. Și totuși resimțea o mare greutate, căci singurătatea îi sporea durerea sufletească. Iată ce ne mărturisește el:

„În timp ce mă învârteam în cerc în curtea deținuților, cu lacrimi în ochi, piciorul mi s‑a oprit brusc pe o bucată de hârtie veche, care fusese probabil aruncată pe fereastra unei celule. Era o foaie din calendarul Sămânța bună. Am luat‑o și am citit‑o. Acolo am găsit cuvintele care au produs un mare efect în inima mea, căci eu tânjeam după o astfel de descoperire. Ele conțineau dovada puternică a faptului că Dumnezeu era acolo cu mine: «Ferice de cei ale căror nelegiuiri au fost iertate! Ferice de omul căruia nu‑i ține Domnul în seamă păcatul» (Romani 4.7,8)“.

Iertarea lui Dumnezeu este completă și fără schimbare, pentru că Domnul Isus a purtat pedeapsa pentru noi pe cruce. El nu ne uită niciodată. „Poate o femeie să‑și uite pruncul? […] Chiar dacă l‑ar uita, totuși Eu nu te voi uita cu niciun chip. Iată, te‑am gravat pe palmele mâinilor Mele“ (Isaia 49.15,16).

Prin valuri, prin nori și furtuni, Dumnezeu ne deschide ușor calea. Îi așteptăm timpul. Noaptea în curând se va sfârși în zi fericită. El stăpânește peste tot și orice lucru slujește puterii Lui. Fiecare act al Său este binecuvântare pură. Calea Lui este lumină nepătată. Când Își arată brațul, cine va rezista lucrării Sale? Când apără cauza poporului Său, cine‑I va opri mâna? El conduce toate lucrurile bine.

Citirea Bibliei: Neemia 11.1-36 · Proverbe 16.1-11

SCRIPTURILE ÎN FIECARE ZI

de Jean Koechlin

Psalmul 4

VICTORIA VA FI A TA! | Fundația S.E.E.R. România

„Alerg spre ţintă, pentru premiul chemării cerești a lui Dumnezeu…” (Filipeni 3:14)

Psihologii spun că cea mai puternică influență asupra prezentului nostru este adesea trecutul nostru.

Dar apostolul Pavel ne spune să uităm trecutul și să ne concentrăm pe „ce este înainte, alerg spre ţintă, pentru premiul chemării cereşti…” (Filipeni 3:13-14) Un consilier scria: „Știu că ești obosit și copleșit, și crezi că această perioadă grea va dura pentru totdeauna. Nu va dura! Ești aproape de capăt! Nu gândi doar că a fost greu; a fost greu. Ai fost testat și retestat cu privire la ceea ce ai învățat. Credința ta a fost încercată în foc. Au apărut mai multe probleme decât ai anticipat… Nu ai plănuit asta, și totuși a fost bine. O parte din tine, duhul tău, a simțit acest lucru chiar și atunci când mintea ta îți spunea că lucrurile nu merg bine, că nu există niciun plan, că Dumnezeu te-a uitat. Fiecare incident – cel mai dureros, cel mai tulburător, cel mai surprinzător are un rol și-o semnificație!”

Nu uităm că Biblia spune: „Toate lucrurile lucrează împreună spre binele celor ce iubesc pe Dumnezeu…” (Romani 8:28) Consilierul continuă: „Lucrurile au fost menite să se întâmple în acest fel. Nu ai crezut că va dura atât de mult, dar așa a fost. Ai învățat să ai răbdare. În multe momente, ai crezut că ai fost uitat. Acum lucrurile se așază la locul lor. Ești aproape de finalul acestei porțiuni dificile a călătoriei. Ai urcat un munte – nu a fost ușor… dar urcatul pe munte nu este niciodată ușor! Acum, ești aproape de vârf. Încă o clipă, și victoria va fi a ta. Îndreaptă-ți umerii. Respiră adânc. Mergi înainte cu încredere. Vine timpul să te bucuri de toate lucrurile pentru care ai luptat… și vei înțelege că lupta nu a fost în zadar. Pentru fiecare luptă din această călătorie, există un punct culminant, o rezolvare. Vor mai fi și alți munți, dar acum știi cum să-i escaladezi!”

Așadar, aleargă spre țintă, victoria va fi a ta!

Posted in Romanian devotionals and tagged , , , , | Lasă un comentariu
13 feb. 2026

13 Februarie 2026

DOMNUL ESTE APROAPE

Israel a păcătuit; și chiar au încălcat legământul Meu, pe care li‑l poruncisem, și chiar au luat din ce era dat nimicirii și au și furat și chiar au ascuns și au pus între lucrurile lor. Și fiii lui Israel nu vor putea să stea înaintea vrăjmașilor lor.

Iosua 7.11,12

Dumnezeu este sfânt. Să nu uităm niciodată acest lucru! După biruința măreață de la Ierihon, Israel a trimis trei mii de oameni să cucerească Ai, o cetate mică. Însă, spre nedumerirea și groaza lor, au fost bătuți, și treizeci și șase de oameni au fost uciși în luptă. Iosua și bătrânii au căzut cu fața la pământ înaintea chivotului Domnului și au stat acolo până seara. Fiind foarte tulburat, Iosua a strigat la Domnul în disperarea sa.

Există momente când rugăciunea nu este potrivită. Aici avem ilustrat unul dintre acestea. Iahve i‑a poruncit lui Iosua să nu mai strige la El. Israel păcătuise și furase din prada luată din Ierihon. Porunca lui Dumnezeu fusese clară: cetatea trebuia arsă și nimicită complet, cu tot ce era în ea, cu excepția argintului, aurului, aramei și fierului, care trebuiau puse în vistieria Domnului. Păcatul comis trebuia judecat înainte ca Domnul să poată fi din nou cu poporul Său și să le dea biruința asupra vrăjmașilor lor.

Un om numit Acan luase pentru sine o manta babiloniană, argint și aur și le ascunsese în pământ, sub cortul său. Au fost aruncați sorți, pe seminții, pe familii și pe case, până când cel descoperit a fost Acan. După ce acesta și‑a recunoscut fapta, el și familia lui au fost omorâți cu pietre, iar tot ceea ce le aparținuse a fost ars în foc.

Era cu neputință ca Acan să fi ascuns acele lucruri fără știrea familiei lui. Mai mult, Dumnezeu îl vede pe poporul său ca fiind una. „Israel a păcătuit“, a spus El. Noi astăzi suntem mădulare unii altora. Ceea ce facem ne afectează nu doar pe noi, în mod individual, ci afectează întreaga mărturie a lui Dumnezeu.

E. P. Vedder, Jr.

SĂMÂNȚA BUNĂ

Căci Tu ai salvat sufletul meu de la moarte, ochii mei de lacrimi, picioarele mele de cădere.

Psalmul 116.8

Mântuitor, Mângâietor și Păstrător

Ce adevăruri insondabile sunt cuprinse în acest scurt verset din Psalmi, în care Dumnezeu este deopotrivă Mântuitorul și Mângâietorul nostru!

Mântuitor! Datorită lucrării de răscumpărare a Domnului Isus, Dumnezeu ne‑a mântuit din starea noastră pierdută și ne‑a adus la Sine. Ca răscumpărați, acum suntem copiii Lui preaiubiți. În fiecare zi, El are grijă de noi. „Binecuvântat să fie Domnul, care zilnic ne copleșește cu darurile Sale, Dumnezeu, mântuirea noastră“ (Psalmul 68.19)! Zilnic experimentăm ajutorul asigurat de acest Salvator minunat.

Mângâietor! „Binecuvântat să fie Dumnezeul și Tatăl Domnului nostru Isus Hristos, Părintele îndurărilor și Dumnezeul oricărei mângâieri, Cel care ne mângâie în orice necaz al nostru“ (2 Corinteni 1.3,4). Nu există situație în care El să nu poată mângâia! Uneori suntem excesiv de triști și ne gândim cu durere: „Ah, dacă ar fi fost mai puțin dificil…“, însă, în astfel de cazuri, suntem în pericol să respingem mângâierea Lui.

Păstrătorul! Călătoria credinței nu decurge nicidecum fără probleme. Inamicul pune capcane pentru a ne doborî. Calea este îngustă. Este nevoie de toată atenția pentru a nu face niciun pas greșit și pentru a nu ne rătăci. Dumnezeul și Tatăl nostru știe despre aceste pericole și vrea să ne apere de cădere. De aceea, să stăm aproape de El!

Citirea Bibliei: Neemia 8.1-12 · Proverbe 14.13-25

SCRIPTURILE ÎN FIECARE ZI

de Jean Koechlin

Iov 41:9-34

Sub imaginea înfricoşătoare a leviatanului, Dumnezeu îi descoperea lui Iov cine era, de fapt, acuzatorul şi vrăjmaşul său (cel din cap. 1 şi 2). După cum un luptător trebuie să‑şi cunoască adversarul, pentru a nu‑l subestima, tot astfel, cel credincios trebuie să cunoască puterea lui Satan (v. 12), pentru a nu fi „necunoscător al planurilor (sau: gândurilor) lui“ (2 Corinteni 2.11 şi notă). Satan este înfrânt! – este adevărul măreţ care a triumfat la cruce – dar Satan este şi întotdeauna activ!

Să observăm cu atenţie ce îl caracterizează: Fălcile sale sunt duble (v. 13, comp. cu 1 Petru 5.8). Inima îi estetare ca piatra (v. 24), fiind complet străin de dragostea lui Dumnezeu. Este invulnerabil la orice atac omenesc (v. 26‑29). Cu arma sa, moartea, răspândeşte groaza, doborându‑i chiar pe cei mai viteji oameni (v. 25). În plus, Satan este şi mincinosul şi înşelătorul: să ne păzim de amăgirile lui (v. 18; Ioan 8.44; 2 Corinteni 11.14)! El atrage sufletele în lume, în această mare clocotind de patimi omeneşti, prezentându‑şi resursele ca pe o hrană adevărată (oala) sau ca pe un leac împotriva relelor (vasul de unsoare). Sub înfăţişarea înţelepciunii şi a experienţei (pletele unui bătrân), el atrage în adânc, pentru a‑i înghiţi acolo pe cei fără minte care îi urmeaz㠄cărarea luminoas㓠(v. 31,32). Să reţinem şi titlul înfricoşător care îi este dat, „împărat peste toţi fiii mândriei“ (v. 34 notă; vezi şi 1 Timotei 3.6).

FII MEREU ÎN ACORD CU CUVÂNTUL LUI DUMNEZEU! | Fundația S.E.E.R. România

„Din prisosul inimii vorbeşte gura.” (Luca 6:45)

Te consideri o persoană care are credință în Dumnezeu? Gândurile și cuvintele tale reflectă acest lucru? Ne putem amăgi singuri crezând că avem credință (poate chiar mare!), dar dacă provocările ne înving cu ușurință, atunci poate credința noastră nu este atât de mare pe cât am crezut că este!

Domnul Isus ne-a făcut atenți că „din prisosul inimii vorbeşte gura.” Poți afla multe despre tine ascultând ceea ce spui. Gândurile și cuvintele tale îți arată ele dependența de Dumnezeu, recunoscând că abilitățile Lui (și nu ale tale) îți permit să faci orice ai nevoie să faci? Pentru a-ți îndrepta cuvintele, trebuie să-ți îndrepți inima. Și pentru a face asta, trebuie să-ți aliniezi gândirea la Cuvântul lui Dumnezeu. Asta înseamnă să fii dispus să înfrunți orice vrea El să-ți arate și să Îi ceri să te schimbe.

Dacă te încrezi în forțele tale, începe de astăzi și încrede-te în Dumnezeu! Dacă încerci să faci lucrurile prin propriile tale abilități și devii iritat, spune-I lui Dumnezeu că vrei să-L lași să lucreze El în și prin tine, și lasă ca suficiența Lui să devină suficiența ta. Apostolul Pavel a scris: „Nu că noi, prin noi înşine, suntem în stare să gândim ceva ca venind de la noi. Destoinicia noastră, dimpotrivă, vine de la Dumnezeu.” (2 Corinteni 3:5)

Cuvintele tale sunt ca niște recipiente, așa că nu le umple cu lucruri care te fac mai slab. În schimb, bazează-te pe acest verset: „Dumnezeu poate să vă umple cu orice har, pentru ca, având totdeauna în toate lucrurile din destul, să prisosiţi în orice faptă bună.” (2 Corinteni 9:8)

Așadar, când vorbești, fii mereu în acord cu Cuvântul lui Dumnezeu!

Posted in Romanian devotionals and tagged , , , , | Lasă un comentariu
07 feb. 2026

7 Februarie 2026

DOMNUL ESTE APROAPE

Ura stârnește certuri.

Proverbe 10.12

Prin Duhul lui Dumnezeu, apostolul care ne spune că Dumnezeu este dragoste ne atenționează de asemenea să nu‑l urâm pe fratele nostru. Găsim astfel de atenționări solemne în trei capitole succesive din 1 Ioan.

Cel care‑l urăște pe fratele lui umblă în întuneric (1 Ioan 2.9‑11) și este un ucigaș (1 Ioan 3.11‑15). Apoi, cel care pretinde că‑L iubește pe Dumnezeu este un mincinos, dacă îl urăște pe fratele său (1 Ioan 4.20,21). Cel care îl urăște pe fratele său nu este un credincios adevărat, de vreme ce „niciun ucigaș nu are viața eternă rămânând în el“. Iar „cel care nu‑l iubește pe fratele său, pe care îl vede, cum poate să‑L iubească pe Dumnezeu, pe care nu‑L vede?“ (1 Ioan 3.15; 4.20).

Să medităm la responsabilitatea pe care o avem, sugerată de aceste atenționări, cu atât mai mult cu cât cel pe care îl urâm ne este frate! Ura este atitudinea lumii față de creștin (1 Ioan 3.13). Deci cât de cumplit este ca adevărații credincioși să se unească cu lumea și să manifeste ură față de frații lor!

Cei mai mulți dintre credincioși se eschivează de la aceste atenționări și înlocuiesc cuvântul „ură“ cu „nemulțumire“ sau cu „indignare“. Totuși, Scriptura ne dă pe față ipocrizia, explicându‑ne cum arată ura. În 2 Cronici 18.7, Ahab își declară ura față de Mica, fiindcă acel om al lui Dumnezeu vorbea mereu împotriva lui. În Geneza 37.4, frații lui Iosif îl urau pe acesta și nu‑i puteau vorbi prietenește. Dacă nu‑mi place de un credincios, deoarece simt că mereu este în dezacord cu mine, sau dacă mă cert atât de aprig cu frații și cu surorile, încât nu‑i mai pot saluta cu amabilitate, atunci sunt în compania lui Ahab și a fraților lui Iosif. Dumnezeu să ne ferească de așa ceva! Ura orbește și ne face să ne abatem de pe cale; știm însă că am trecut din moarte la viață, fiindcă îi iubim pe frați (1 Ioan 2.11; 3.14).

S. Campbell

SĂMÂNȚA BUNĂ

Nu avea nici frumusețe, nici strălucire, ca să ne atragă privirile, nici o înfățișare ca să‑L dorim.

Isaia 53.2

Neil Armstrong

Personalitățile primesc adesea cea mai mică atenție în orașul lor natal. Acesta a fost și cazul astronautului american Neil Armstrong (1930‑2012). La data de 20 iulie 1969, el devenea primul om care a pășit pe Lună. Lui îi atribuim celebra expresie: „Un pas mic pentru om, dar mare pentru omenire“. Străbunicul lui Armstrong era originar din Ladbergen, Germania. În orașul acestuia, doar câțiva oameni urmăreau pe post aselenizarea, pentru că ceilalți aveau grijă să nu rateze festivalul local de tir.

Acum 2.000 de ani S‑a născut Unul Căruia nu numai că nu I s‑a acordat atenție, ci El a fost judecat total greșit de către oameni. Pentru ei, El nu avea „nicio strălucire“. Când L‑au întâlnit, nu I‑au văzut nicio frumusețe pe care să o dorească. L‑au respins, L‑au predat și L‑au răstignit, pentru că nu L‑au dorit! Isus Hristos, Fiul lui Dumnezeu, S‑a făcut om, a locuit printre noi și a făcut pretutindeni doar binele, dar a fost ignorat, respins și răstignit. De neînțeles! Dumnezeu a devenit om pentru că a vrut să ne salveze și să ne împace cu El, dar L‑am tratat cu indiferență, L‑am alungat, L‑am crucificat.

Oamenii din Ladbergen din acea vreme au ratat doar un eveniment unic din istoria lumii, dând la iveală cel mult o atitudine frustrantă, dar nicidecum una tragică. Dar să‑L „ratezi“ pe Isus Hristos, să‑L „judeci greșit“ și să disprețuiești actul Său salvator de pe crucea Calvarului, acest lucru este absolut dezastruos!

Citirea Bibliei: Neemia 4.1-8 · Proverbe 12.1-9

SCRIPTURILE ÎN FIECARE ZI

de Jean Koechlin

Iov 3:5-24

Pentru a zugrăvi starea de suflet a patriarhului şi căile lui Dumnezeu cu privire la el, Elihu ia ca exemplu cerul într‑o zi de furtună (pe care l‑am văzut deja în cap. 36.27,28,29,32,33; cap. 37.2…). Norii întunecoşi reprezintă doliul şi încercările care, pentru moment, ascund lumina feţei lui Dumnezeu. Inimii fireşti îi este greu să înţeleagă tainica lor plutire (v. 16). Iov trebuie să înveţe o lecţie: că aceşti nori sunt umpluţi de Dumnezeu cu apa binecuvântării (pentru el): v. 11; cap. 26.8.

Ploaia poate cădea pe pământ fie ca beneficiu (Psalmul 65.10), fie ca pedeapsă, precum o nuia (v. 13; cf. Psalmul 148.7,8). Ea poate veni fie sub formă de revărsări fertilizante, în abundente picături benefice, care fac pământul să rodească (36.27,28; 37.6), fie, din contră, ca nişte torente (ploaia puterii Lui), devastând solul fără să intre în el. În ultimul caz este ca judecată, fără niciun efect asupra sufletului. Dar nu acesta era gândul lui Dumnezeu cu privire la slujitorul Său Iov. El dorea să‑l binecuvânteze, de aceea îl corecteaz㠄cu măsur㓠(Ieremia 10.24), până îl va face să spună, în acordurile cântării:

Ce dulce‑i să descopăr,

Mai sus de zarea‑nghiţită de nor,

Cum Tu, în limpezime, Prieten divin,

Străluceşti scăldat în splendori! (comp. cu v. 21)

COPIII SUNT CU OCHII PE TINE (1) | Fundația S.E.E.R. România

„Urmaţi dar pilda lui Dumnezeu ca nişte copii preaiubiţi.” (Efeseni 5:1)

Susan Alexander Yates, autoare a numeroase cărți pe teme de familie, ne oferă sfaturi biblice despre cum să ne influențăm copiii. (Dacă nu ești părinte, folosește aceste sfaturi ca ajutor pentru a avea o influență pozitivă asupra copiilor sau familiilor din comunitatea ta.)

1) Întinde o mână de ajutor necreștinilor. Dacă dorești ca pruncii tăi să crească în credință, pune-i lângă oameni care au nevoie de credință. Dumnezeu ne-a chemat să fim „sare și lumină” (vezi Matei 5:13-16), dar acest lucru nu se va întâmpla dacă îți petreci tot timpul numai printre credincioși. În plus, copiii sunt mai predispuși să ajungă la alții atunci când văd acest model în familie. Împrietenește-te cu cineva care nu este credincios (un vecin, un coleg de serviciu, un profesor sau antrenor, sau coafeza ta). O astfel de relație poate părea înfricoșătoare, dar atunci când riști, Dumnezeu va lucra prin tine în moduri interesante.

2) Modelează recunoștința. Nimănui nu-i place un copil văicăreț, nici măcar lui Dumnezeu. El Se bucură când Îl apreciem, aceasta Îi încântă inima. Arată-I recunoștință lui Dumnezeu și celor din jur, iar copiii tăi te vor copia. Copiii învață de la părinții lor, și le preiau atitudinea. Starea ta de spirit influențează atmosfera din casa ta, deci dacă tu te plângi, și ei se vor plânge. Iar dacă stărui asupra aspectelor negative, ei învață să se concentreze asupra a ceea ce lipsește.

3) Fă-ți timp pentru soțul tău/soția ta. Suntem ocupați cu copiii, slujbele și activitățile de la biserică și credem că vom petrece timp cu soțul/soția când lucrurile se vor calma. Problema este că aproape niciodată nu se întâmplă așa! Nu lăsa buruienile așa-ziselor lucruri urgente să vă sufoce relația. Hrănește-o; caută modalități de a te apropia de soțul/soția ta. Începe cu o întâlnire săptămânală. Siguranța copiilor tăi se bazează pe faptul că știu că îi iubești, iar aceasta crește atunci când ei văd că părinții lor se iubesc unul pe celălalt!

Biblia spune: „Tatăl celui neprihănit se veseleşte şi cel ce dă naştere unui înţelept se bucură.” (Proverbele 23:24) Tu crești următoarea generație, iar ei trebuie să știe că o căsnicie fericită necesită timp și efort!

Posted in Romanian devotionals and tagged , , , , | Lasă un comentariu
25 sept. 2025

25 Septembrie 2025

DOMNUL ESTE APROAPE

Ascultă, te rog, de glasul Domnului în ceea ce-ți spun și-ți va fi bine și sufletul tău va trăi.

Ieremia 38.20

Lecții din viața lui Zedechia (2) – Frica de om este o cursă

În timpul scurt în care caldeenii s-au depărtat de Ierusalim, Ieremia fusese acuzat pe nedrept că voia să se predea acestora și fusese aruncat în închisoare. Nu după mult timp, asediul a fost reluat și, cu puțin înainte ca cetatea să fie cucerită, Zedechia l-a chemat pe Ieremia pentru a auzi cuvântul Domnului. El a primit prin profet un mesaj puternic, clar și personal: dacă se preda, avea să-i fie bine. Din nefericire, lui Zedechia i-a fost teamă că avea să fie batjocorit de iudeii care deja se predaseră caldeenilor. Deși a fost cu siguranță cercetat de cuvintele lui Ieremia și ar fi fost înclinat să se predea, n-a avut totuși tăria să facă ceea ce trebuia, în ciuda faptului că Ieremia l-a asigurat că totul avea să fie bine dacă asculta de cuvântul Domnului (Ieremia 38.20). Ieremia l-a avertizat că, în caz contrar, avea să ajungă să i se spună: „Prietenii tăi de aproape te-au înșelat și te-au învins“ (versetul 22). Da, cei care îi erau aproape, prietenii și sfătuitorii săi, erau cei care îl cârmuiau cu adevărat pe Zedechia, fiindcă acesta se temea de oameni. Și ce pierdere a suferit din cauza aceasta! Fără să mai aibă puterea să decidă să facă ceea ce era bine, i s-a întâmplat chiar lucrul de care se temea: împăratul Babilonului „i-a scos ochii lui Zedechia și l-a legat cu două lanțuri de aramă, […] l-a dus la Babilon și l-a pus în închisoare până în ziua morții lui“ (Ieremia 52.11).

Sunt și astăzi mulți care, din cauză că se tem de oameni, nu vor să se întoarcă la Hristos și să fie mântuiți și de aceea, în cele din urmă, își vor pierde viața la care au ținut atât de mult. „Frica de om întinde o cursă, dar cine își pune încrederea în Domnul este apărat“ (Proverbe 29.25). Cuvântul lui Dumnezeu rămâne întotdeauna adevărat, iar Dumnezeu rămâne credincios Cuvântului Său. Să avem grijă și noi, cei care am crezut în Domnul, să nu cădem în cursa fricii de oameni, ci să fim credincioși Cuvântului lui Dumnezeu și să umblăm potrivit lui. În aceasta constă siguranța noastră.

A. Leclerc

SĂMÂNȚA BUNĂ

Voi, care nu cunoașteți ce va fi mâine (pentru că ce este viața voastră? Este doar un abur, care se arată pentru puțin și apoi dispare).

Dumnezeu ne-a dat viață eternă și această viață este în Fiul Său.

Iacov 4.14; 1 Ioan 5.11

Să combatem îmbătrânirea

Oamenii încearcă din răsputeri să combată îmbătrânirea. Din dorința din ce în ce mai aprinsă de a rămâne tineri, de a trăi mai mult, oameni de știință, terapeuți și oameni de afaceri își unesc eforturile în a găsi modalități de a încetini procesul de îmbătrânire ce duce la moarte.

Ei uită însă lucrul esențial, că doar Dumnezeu este Stăpânul vieții noastre. El este Cel care determină durata ei. „La Tine este izvorul vieții“ (Psalmul 36.9). „În El [Dumnezeu] trăim și ne mișcăm și suntem“ (Fapte 17.28). Să luăm aminte la Cuvântul lui Dumnezeu! Promisiunile și avertismentele Sale ne încearcă. Doar El ne spune cum putem avea viață eternă. Dumnezeu o dăruiește oricui de pe pământ care crede că Hristos a murit pentru păcatele lui.

Câți ani de efort omenesc ai petrecut, sperând să îți prelungești viața? Și ce va urma după aceea? „Oamenilor le este rânduit să moară o singură dată, iar după aceea vine judecata“ (Evrei 9.27). Scopul nostru nu este să te facem să te temi de moarte, cu toate că aceasta e o realitate, ci să îți spunem ce a zis Isus în legătură cu moartea: „Eu sunt învierea și viața; cine crede în Mine, chiar dacă va muri, va trăi; și oricine trăiește și crede în Mine nicidecum nu va muri, niciodată. Crezi aceasta?“ (Ioan 11.25,26).

Citirea Bibliei: Isaia 23.1-24.13 · Fapte 27.27-44

SCRIPTURILE ÎN FIECARE ZI

de Jean Koechlin

2 Cronici 3:1-17

Cronicile prezintă construcţia Templu­lui dintr-un unghi diferit faţă de cartea Împăraţilor. Aceasta din urmă o vedea înainte de toate ca lo­cul prezenţei lui Dumnezeu în mijlocul poporului Său. Cartea noastră urmează să ne‑o arate mai degrabă ca fiind locul unde închinătorul este pri­mit să-L întâlnească pe Dumnezeul său. Temelia Ca­sei este stabilită pe acel Munte, Moria, unde harul lui Dum­nezeu suspendase judecata şi consumase arderea-de-tot.

Cât priveşte Biserica, ştim, din declaraţia lui Petru şi din răspunsul Domnului Isus, pe ce stâncă este zidită: „Tu eşti Hristosul, Fiul Dumne­zeului celui viu“ (Matei 16.16, 18).

Solomon construieşte succesiv porticul, casa pro­priu‑zi­să şi locul preasfânt. Apoi confecţionează cei doi heruvimi mari, perdeaua şi cele două coloane, Iachin şi Boaz. Înălţimea extraordinară a porticului nu este men­ţio­na­tă decât aici: o sută douăzeci de coţi, adică de patru ori înăl­ţimea casei. Nu este aceasta o ilustrare a Psalmului 24, care repetă v.7 în v.9, spunând: „Porţi, ridicaţi-vă capetele! Şi ridicaţi-vă, porţi ale eternităţii, şi va intra Împăratul gloriei“? Pentru o Persoană de o asemenea grandoare, ce poar­tă s-ar potrivi?

O MISIUNE DE ÎNDEPLINIT | Fundația S.E.E.R. România

„El ne-a făcut, ai Lui suntem: noi suntem poporul Lui și turma pășunii Lui.” (Psalmul 100:3)

Dumnezeu te-a creat și tu ai o misiune de îndeplinit. Misiunea pe care ți-a dat-o Dumnezeu în viață aduce cu ea trei lucruri:

1) Un plan. Biblia spune: „Am fost zidiţi în Hristos Isus pentru faptele bune pe care le-a pregătit Dumnezeu mai dinainte ca să umblăm în ele.” (Efeseni 2:10) Pe măsură ce petreci timp cu Domnul în rugăciune, El îți va dezvălui planul Său… și o va face pas cu pas! Ai putea spune: „Dar dacă fac o greșeală? Dacă mă împiedic?” David spune: „Domnul întăreşte paşii omului când Îi place calea lui; dacă se întâmplă să cadă, nu este doborât de tot, căci Domnul îl apucă de mână.” (Psalmul 37:23-24).

2) Un interval de timp. Nu numai că Dumnezeu are un plan personal pentru tine, dar El programează anumite lucruri care trebuie să aibă loc în viața ta la anumite momente. „Căci este vremea să te înduri de el, a venit vremea hotărâtă pentru el.” (Psalmul 102:13) De aceea, trebuie să rămâi în pas cu Dumnezeu, și sincronizat cu ritmul Duhului Sfânt care trăiește în tine.

3) Victorie în ciuda șanselor și a împotrivirilor. De unde știm? Din Biblie. Ioan scrie că „oricine este născut din Dumnezeu biruieşte lumea; şi ceea ce câştigă biruinţă asupra lumii este credinţa noastră.” (1 Ioan 5:4) Așa că păstrează-ți credința puternică și continuă să te încrezi în Dumnezeu!

Poate vei spune: „Dar împrejurările nu par prea favorabile!” Dumnezeu controlează circumstanțele în care te afli. El a făcut ca soarele să stea pe loc ca să-i ofere lui Iosua timp suplimentar pentru a câștiga bătălia împotriva dușmanilor săi… așa că El poate modifica și circumstanțele în care te afli, pentru binele tău și gloria Lui!

Posted in Romanian devotionals and tagged , , , , | Lasă un comentariu
19 sept. 2025

19 Septembrie 2025

DOMNUL ESTE APROAPE

Și Naomi a zis: „Întoarceți-vă, fiicele mele; pentru ce să mergeți cu mine? Mai sunt fii în pântecele meu, ca să vă fie soți? Întoarceți-vă, fiicele mele, duceți-vă; pentru că sunt prea bătrână ca să mai am soț“.

Rut 1.11,12

Când cei din jurul nostru vor, în mod real, să fie de partea Domnului, să fim cu luare-aminte, încât să nu-i îndrumăm greșit. Să nu-i facem să-și îndrepte pașii spre alte direcții pentru a le fi mai bine, mai ușor, când noi știm bine că n-o să găsească niciodată liniște acolo. Desigur, noi trebuie să ne ocupăm de ei, îndemnându-i să meargă pe calea dreaptă, oricât i-ar costa. Trebuie să-i ajutăm să vadă dacă au „conștiințele curățite de faptele moarte, ca să slujească Dumnezeului celui Viu“ (Evrei 9.14). Dar nu trebuie să-i descurajăm niciodată cu preziceri sumbre. Dacă trebuie să le spunem despre noaptea durerilor, să nu uităm să le spunem și despre dimineața bucuriei. Dacă trebuie să le spunem despre rușinea celor ce sunt în afara taberei, să le spunem și despre slăvile care sunt acolo. Iar când vorbim despre numărul mic, despre slăbiciunea celor adunați pentru Numele Domnului Isus, trebuie să nu uităm să le spunem despre slava Celui care este în mijlocul lor și despre privilegiul minunat al folosirii credinciosului, sub călăuzirea Duhului Sfânt, potrivit scopului Său.

Când vorbim despre despărțirea de lume, de lume în general cât și de cea religioasă, sau despre renunțarea la unele lucruri care nu sunt rele în ele însele și care au fost date de Dumnezeu în creația Sa, să spunem și ce scump este să te știi aprobat de Dumnezeu și ce plăcut este să ai părtășie cu Tatăl și cu Fiul. De aceste lucruri te poți bucura numai când ești despărțit de rău. „Căci harul lui Dumnezeu care aduce mântuire pentru toți oamenii a fost arătat și ne învață s-o rupem cu păgânătatea și cu poftele lumești și să trăim în veacul de acum cu dreptate, cu cumpătare și cu evlavie, așteptând fericita noastră nădejde și arătarea slavei Marelui nostru Dumnezeu și Mântuitor, Isus Hristos; El S-a dat pe Sine Însuși pentru noi, ca să ne răscumpere din orice fărădelege și să-Și curățească un popor care să fie al Lui, plin de râvnă pentru fapte bune“ (Tit 2.11-14). Învățați astfel, cei din jurul nostru vor fi în stare să rabde ispita și, după ce vor fi găsiți buni, „vor primi cununa vieții, pe care a promis-o Dumnezeu celor ce-L iubesc“ (Iacov 1.12).

H. L. Heijkoop

SĂMÂNȚA BUNĂ

La început, Dumnezeu a creat cerurile și pământul.

Geneza 1.1

Niciun plan fără un creator

Cu ocazia unei vizite făcute la o companie de construcții de utilaje grele, vizitatorii au ajuns și la linia de asamblare, unde au putut vedea în sfârșit mașinăria rezultată din componentele făcute în celelalte departamente.

Un inginer le-a explicat toți pașii care trebuiau urmați până când mașinăria să fie operațională. A fost mai întâi proiectată, apoi au fost întocmite listele cu necesarul de componente și de materiale, după designul constructorului. Au fost apoi fabricate, verificate și testate componentele individuale, care la sfârșit au fost asamblate în departamentul în care se aflau ei, având în fața ochilor produsul finit.

Când vizitatorii au înțeles cât de multe etape stăteau la baza producerii mașinăriei din fața lor, inginerul le-a spus: „Aveți acum o oarecare idee despre gândirea, organizarea și informarea necesare înainte ca o mașină complexă să fie produsă. Eu înclin să cred că universul este cu mult mai complex decât acest utilaj. Imposibil să fi apărut din întâmplare! Deci eu nu cred în teoria evoluționistă. Ceea ce se întâmplă în fabrica noastră reflectă modul în care a fost creat universul. Orice sistem operațional trebuie să fi avut un creator și un proiectant. De aceea cred ce spune Biblia care ne învață că Dumnezeu este acel Creator și acel Proiectant. El a creat toate în cer și pe pământ. Așa că ar trebui să Îi dăm onoare ca și Creator“.

Citirea Bibliei: Isaia 14.1-32 · Fapte 25.1-12

SCRIPTURILE ÎN FIECARE ZI

de Jean Koechlin

1 Cronici 29:1-9

David şi-a consacrat toată puterea (v. 2) ca să pregă­tească un palat pentru Domnul.

Să ne întrebăm acum, când ci­tim aceste rânduri, dacă nu cumva „palatul inimii noastre“ este închinat omului (în general eului nostru), în loc să fie închinat Domnului     (v. 1).

„Dragostea“ împăratului pentru această casă l-a de­terminat să dăruiască pentru ea mari bogăţii care-i apar­ţineau lui personal (v. 3). Cu cât mai mare este dragostea lui Isus! Evanghelia ne vorbeşte despre negustorul care a vândut tot ce avea ca să cumpere un mărgăritar de mare preţ (Matei 13.45, 46). Interpretarea acestei parabole ni se oferă în Efeseni 5.25: „Şi Hris­tos a iubit Adunarea şi S-a dat pe Sine Însuşi pentru ea“ (vezi şi 2 Corinteni 8.9). Faptul acesta numai Dom­nul Isus a putut să-l facă. Dar, în ce priveşte lucrarea dragostei, El ne spune ca şi uce­ni­cilor Lui: „v-am dat un exemplu, pentru ca, aşa cum v-am făcut Eu, să faceţi şi voi“ (Ioan 13.15).

Exemplul lui David a adus roade. Toţi oamenii care l‑au auzit oferă acum, la rândul lor, de bu­nă­voie, aur, argint şi pietre preţioase, pentru con­struirea casei lui Dum­nezeu (vezi 1 Corinteni 3.12). Ce mare bucurie pentru David … şi pentru Dom­nul când inimile noastre se află în acord cu a Lui!

TIMPUL TĂU DE LINIȘTE (2) | Fundația S.E.E.R. România

„Căci n-avem un Mare Preot care să n-aibă milă de slăbiciunile noastre…” (Evrei 4:15)

Una dintre strategiile cu cea mai mare rată de succes ale lui Satan, în a ne ține departe de timpul nostru de liniște cu Dumnezeu, este să ne amintească de păcatele și slăbiciunile noastre.

Aceasta este o minciună – nu o crede! În Vechiul Testament, marele preot intra în Sfânta Sfintelor pentru a ispăși păcatele poporului. Când se întorcea, poporul se bucura, știind că sunt pe deplin acceptați de Dumnezeu. Ținând cont de acest lucru, citește/ascultă următoarele versete: „Căci n-avem un Mare Preot care să n-aibă milă de slăbiciunile noastre, ci unul care în toate lucrurile a fost ispitit ca şi noi, dar fără păcat. Să ne apropiem dar cu deplină încredere de scaunul harului ca să căpătăm îndurare şi să găsim har, pentru ca să fim ajutaţi la vreme de nevoie.” (Evrei 4:15-16).

O altă minciună pe care Satan ți-o va spune pentru a te ține departe de timpul tău de liniște este că cei mai mari sfinți din istorie petreceau ore întregi, în fiecare zi, rugându-se și studiind Scripturile. Este adevărat și, într-o zi, ai putea deveni ca ei. Dar între timp, ce ar trebui să faci? Să începi – cu puțin, dar să începi!

Pastorul Greg Laurie vede foamea spirituală ca fiind opusul foamei naturale: „Când ți-e foame fizic, mănânci și ești săturat. Dar cu foamea spirituală, abia când începi să mănânci descoperi cât de înfometat ești cu adevărat!”

Așadar, atunci când nu reușești să-ți păstrezi obiceiul de a avea timpul de liniște cu Dumnezeu, nu ar trebui să te simți vinovat; ar trebui să te simți flămând. Când „guști și vezi ce bun este Domnul” (Psalmul 34:8), vei dori din ce în ce mai mult să petreci timp cu El – ceea ce este extraordinar, deoarece El tânjește să petreacă timp cu tine. Deci, ai avut azi timpul tău de liniște cu Domnul?

Posted in Romanian devotionals and tagged , , , , | Lasă un comentariu
06 iun. 2025

6 Iunie 2025

DOMNUL ESTE APROAPE

Mie nu-mi este rușine de evanghelie; pentru că ea este puterea lui Dumnezeu spre mântuire, pentru oricine crede: atât iudeu, întâi, cât și grec.

Romani 1.16

Dr. Berry, un predicator faimos în lumea vorbitoare de engleză, era un teolog liberal în timpul când a avut loc acest incident:

„Într-o seară“, povestește el, „o fetiță din Lancashier a venit la mine și mi-a spus: «Vreau să veniți la mama mea; este pe moarte și dorește să fie mântuită». Am făcut tot ce mi-a stat în putință ca să mă eschivez, dar a trebuit în cele din urmă să mă duc. Am găsit casa, am urcat scările și am găsit-o pe biata femeie muribundă. Am luat loc și i-am vorbit despre Isus, ca Exemplul nostru minunat, lăudându-L ca și Conducător și Învățător. Ea m-a privit cu ochii triști și mi-a zis: «Domnule, așa ceva n-are nicio valoare în cazul meu. Nu am nevoie de un exemplu. Eu sunt o păcătoasă». Mă aflam deci înaintea unei femei pe moarte și n-aveam nimic ce să-i spun. Nu cunoșteam evanghelia. M-am gândit atunci la ceea ce mă învățase mama mea, așa că i-am spus vechea istorisire a dragostei lui Dumnezeu, care L-a dat pe Hristos pentru oamenii păcătoși. De o credeam sau nu, era singurul lucru pe care îl puteam spune. «Așa mai da», a zis femeia, «aceasta este istorisirea care mi se potrivește». Astfel“, a adăugat Dr. Berry, „în seara aceea am fost mântuiți amândoi. De atunci încolo n-am mai predicat decât evanghelia deplină pentru mântuirea păcătoșilor pierduți“.

Ce mărturie minunată pentru evanghelia «demodată» predicată de Pavel, Wycliffe, Luther, Wesley, Whitefield, Spurgeon și de mulți alți sfinți ai lui Dumnezeu – acea istorisire veche, pentru care Huss, Ridley, Latimer, Cranmer și mii de alți credincioși au murit, mai degrabă decât să renunțe la binecuvântarea ei! Ea încă își face lucrarea fericită, în ciuda răului care se înalță tot mai mult. Ea câștigă încă suflete, și nimic nu poate s-o oprească.

A. J. Pollock

SĂMÂNȚA BUNĂ

Atunci au strigat către Domnul în strâmtorarea lor; și El i-a scos din necazurile lor.

Psalmul 107.28

Cârmaciul invizibil

Tendința lui Toni de a se deda violenței provocase nenumărate probleme în familia lui. Una dintre pasiunile lui era marea. A început să lucreze pe un pescador și, timp de câțiva ani, s-a simțit ca acasă în largul mării. Colegul lui, Tom, încerca adesea să îi vorbească despre Isus, însă Toni se împotrivea cu înverșunare. Într-o noapte s-a stârnit o furtună puternică. Singura soluție era să navigheze cât mai repede posibil către cel mai apropiat port. Însă un val imens a măturat puntea, iar Tom a fost aruncat în apele învolburate. Din cauza dezlănțuirii elementelor naturii, lui Toni îi era imposibil să-l mai găsească în valuri. A trebuit să se țină cu disperare de cârmă, pentru a ajunge la țărm. Ore întregi s-a luptat cu forța vântului și a valurilor, încercând să întrezărească o licărire în bezna din jur. Frigul îi pătrundea până la oase, iar spuma valurilor îi biciuia fața. Era la capătul puterilor. Atunci a făcut ceea ce n-ar fi crezut vreodată că este în stare să facă. A strigat: „Doamne, ajută-mă“!

Iată cum ne descrie el însuși momentele care au urmat: „Atunci s-a întâmplat ceva ciudat. Cârma a fost mai ușor de manevrat, de parcă o mână puternică o apucase, iar nava și-a schimbat cu ușurință direcția. Vântul a încetat și am ajuns în canalul care ducea spre port. Atunci am știut că Însuși Dumnezeu mi-a venit în ajutor“. Viața lui Toni s-a schimbat fundamental. Îi făcea plăcere să vorbească despre Cârmaciul invizibil, care îl călăuzise înspre port, și despre Tom, care îi spusese despre Isus, Mântuitorul. Cât de recunoscător era în urma acestor lucruri, trăind viața cu Hristos!

Citirea Bibliei: Geneza 41.1-13 · Psalmul 25.12-22

SCRIPTURILE ÎN FIECARE ZI

de Jean Koechlin

1 Imparati 11:1-13

Până acum, cu greu am văzut vreo umbră aruncată asupra strălucirii acestei domnii excep­ţionale. Însă, iată, cap. 11 începe cu un „Dar“ care descoperă deodată, sub exteriorul strălucitor descris mai înainte, o condiţie mo­rală dintre cele mai dezolante.

Călcând legea sub două aspecte (Deuteronom 17.17 şi 7.3), împăratul pe de o parte şi-a luat „multe femei“, iar pe de altă parte acestea erau „femei străine“(v.1), care, la bă­trâneţe, i-au abătut inima. Nu ceruse şi nu obţinuse el o inimă înţeleaptă, o inimă care ascultă? Fără îndoială, îi simţise necesitatea pentru a-i conduce pe alţii, dar nu pentru a-şi călăuzi pro­pria cale.

Această inimă largă, deschis㠄ca nisipul“ (4.29) – pe care Domnul i-o dăduse împăratului ca să-l facă în stare să-şi iubească în întregime poporul nume­ros – el nu şi-a păzit-o, n-a vegheat asupra a ceea ce a intrat în ea. O mie de soţii străine îşi găsiseră loc acolo, cu idolii lor.

Solomon ni se înfăţişează condamnat de pro­priile cuvinte: „Păzeşte-ţi inima mai mult decât tot ce se păzeşte, pentru că din ea ies izvoarele vieţii“ (Proverbe 4.23). Aceasta este ceea ce el i-a învăţat pe alţii, … dar a ne­glijat să facă cu sine însuşi (vezi Ro­mani 2.21 şi 1 Co­rinteni 9.27). El n-a dat atenţie nici avertis­mentului tatălui său (2.3), nici celui al Domnului, repetat de două ori (v. 9, 10).

ALEGE ATITUDINEA POTRIVITĂ! | Fundația S.E.E.R. România

„Încolo, frații mei, tot ce este adevărat… vrednic de cinste… drept… curat… vrednic de iubit… vrednic de primit… aceea să vă însuflețească… Și Dumnezeul păcii va fi cu voi!” (Filipeni 4:8-9)

Un autor scrie: „Cercetătoarea Sheena Iyengar din Columbia a descoperit că o persoană obișnuită ia aproximativ șaptezeci de decizii conștiente în fiecare zi. Asta înseamnă 25.550 de decizii pe an. Într-o viață de șaptezeci de ani, asta înseamnă peste 1.700.000 de decizii!”

Scriitorul francez Albert Camus afirma: „Viața este suma alegerilor tale!” Dacă pui cap la cap toate aceste milioane de alegeri, asta este ceea ce ești.

Victor Frankl a fost un medic strălucit pe care naziștii l-au închis într-un lagăr de concentrare. I-au luat toate mijloacele de subzistență, i-au confiscat bunurile, i-au batjocorit demnitatea și i-au ucis familia. L-au închis într-o celulă fără vreo posibilitate de ieșire… Dar el a găsit o ușă despre care gardienii săi nu știau… și a declarat: „Omului i se poate lua totul, mai puțin un lucru, ultima dintre libertățile omului: aceea de a-și alege atitudinea și propria cale, în orice împrejurare!” El a descoperit că, atunci când circumstanțele i-au închis toate ușile exterioare, acestea i-au dezvăluit ușile care contează mult mai mult… ușile prin care un suflet poate părăsi frica și să capete curaj, prin care poate părăsi ura și să afle resurse de iertare, poate părăsi ignoranța și să continue să învețe. El a descoperit că de fapt gardienii săi erau mult mai înrobiți – de cruzime, ignoranță și de supunerea prostească față de barbarie – decât era el întemnițat de ziduri și sârmă ghimpată…

Unii oameni învață acest lucru și devin liberi; alții nu îl văd niciodată și își trăiesc viața ca prizonieri. Diferența o reprezintă ușa pe care o alegi sau atitudinea pe care o alegi.

De aceea, apostolul Pavel scria: „tot ce este adevărat… vrednic de cinste… drept… curat… vrednic de iubit… vrednic de primit, orice faptă bună şi orice laudă, aceea să vă însufleţească.” Așadar, alege întotdeauna atitudinea corectă!

Posted in Romanian devotionals and tagged , , , , | Lasă un comentariu
06 feb. 2025

6 Februarie 2025

DOMNUL ESTE APROAPE

[Pavel] a hotărât să se întoarcă prin Macedonia […] Și astfel am ajuns la Roma.

Fapte 20.3; 28.14

Slujirea lui Luca (2)

Pe baza textului din Fapte 16.8-40 credem că Luca a părăsit cetatea Troa, de unde se trăgea, pentru a merge la Filipi împreună cu apostolul Pavel. În mod evident, el a rămas acolo pentru a le fi de ajutor celor credincioși, iar Pavel a plecat mai departe. Apoi, în Fapte 20.3-6, vedem că Luca îl însoțește din nou pe Pavel, plecând amândoi din Filipi, după ce apostolul a vizitat din nou această cetate. Cumva Luca a înțeles că timpul său petrecut în Filipi ajunsese la sfârșit și astfel a scris că „noi am plecat“ cu corabia de acolo.

Este izbitor faptul că prima oprire a fost la Troa! Luca probabil lipsise din cetatea sa vreme de mai bine de cinci ani. Trebuie să fi fost o mare bucurie pentru el să-și revadă familia și cunoscuții. Luca însă nu mai era cel de dinainte, și nu venise în Troa ca să rămână acolo. Când Pavel a plecat, după o vizită de o săptămână, Luca a mers cu el, ajungând în cele din urmă la Ierusalim. După o perioadă de alți doi ani, Luca a călătorit din nou cu Pavel, care era atunci prizonier, în drum spre Roma. Luca a fost pe corabie în timpul furtunii descrise în Fapte 27 și l-a însoțit pe Pavel în drumul său către Roma, după cum vedem în capitolul 28.

Fără îndoială că Luca a avut multe conversații cu Pavel în timpul călătoriilor lor. Desigur că a vorbit și cu mulți alți credincioși în timpul șederii sale la Ierusalim. Prezența constantă a lui alături de Pavel și de ceilalți însoțitori ai acestuia l-a făcut capabil de a fi folosit de Duhul Sfânt pentru a scrie o Evanghelie și cartea Faptele Apostolilor – două cărți care conțin mai mult de un sfert din toate versetele Noului Testament, aproximativ egal cu numărul versetelor scrise de apostolul Pavel însuși.

Este mișcător să citim, printre ultimele cuvinte scrise de Pavel, în 2 Timotei 4.11, că „doar Luca este cu mine“. Ce prieten credincios! Domnul să ne ajute să-i urmăm și noi exemplul!

S. Campbell

SĂMÂNȚA BUNĂ

A venit la El un lepros, rugându-L și îngenunchind înaintea Lui și spunându-I: „Dacă vrei, poți să mă curățești“. Iar Isus, făcându-I-se milă, întinzând mâna, l-a atins și i-a spus: „Vreau, fii curățit!“. Și, pe când vorbea El, îndată s-a depărtat lepra de la el și a fost curățit.

Marcu 1.40-42

Leprosul a venit la Isus

Pentru a pătrunde corect în această scenă, trebuie mai întâi să înțelegem cât de disperat era cazul celui diagnosticat cu lepră. În timpurile biblice, lepra era incurabilă. Ea ducea la o înfățișare deformată, cu membre mutilate, și la o izolare pentru cel bolnav. Lepra este infecțioasă, așa că leproșii erau excluși din societate. Omul de aici era lepros – aceasta este tot ce știm despre el. Avea o înfățișare tare tristă; familia și prietenii îl părăsiseră și el nu avea altceva de făcut decât să aștepte moartea. Dar, până atunci, el trebuia să sufere fizic și mental.

Când a venit la Isus, a îngenuncheat și a cerut ajutor. El era în mod clar disperat. A spus: „Poți …“. Era convins că Domnul avea puterea pe care nimeni altul nu o avea: acea putere pentru a vindeca. Este clar că avea multă credință. Totuși, avea o nesiguranță: credea că vindecarea depindea de voința lui Isus, dacă El voia să îl vindece. Ce trist că leprosul nu cunoștea încă iubirea lui Isus! Știa că Isus avea puterea, dar nu era sigur că El și voia.

Poate că și tu ești într-o situație asemănătoare, având credința că Domnul te poate mântui, dar nefiind sigur că El și vrea să te mântuiască. Sau crezi oare că El nu te bagă în seamă? Și în acest caz, Domnului I s-a făcut milă și a spus: „Vreau, fii curățit!“. L-a atins pe bolnav – Domnul fiind probabil prima Persoană care l-a atins de când era bolnav – și acesta a fost vindecat imediat. Domnul Isus are milă și de tine și vrea să-ți dea vindecare de păcate.

Citirea Bibliei: Neemia 3.16-32 · Proverbe 11.20-31

SCRIPTURILE ÎN FIECARE ZI

de Jean Koechlin

Rut 2:17-23; 3:1-13

În Israel, în momentul secerişului, colţurile câmpului trebuia lăsate săracului, străinului şi văduvei, care ar fi venit să secere (Lev. 23.22; Deut. 24.19). Prin urmare, Rut (străină, săracă, văduvă), are un triplu drept de a profita de această dispoziţie a harului.

Seceratul ne spune despre activitatea pe care este necesar să o depunem pentru ca sufletele noastre să fie hrănite cu ceea ce oferă Domnul Isus. Şi adesea tocmai cu ajutorul slujitorilor Domnului putem intra în profunzimea unor asemenea gânduri. Faptul acesta va solicita un anumit efort din partea noastră, însă Domnul, adevăratul Boaz, nu va întârzia să ne ofere „o măsură bună, îndesată, clătinată şi vărsându‑se pe deasupra …” (Luca 6.38). Rut bate recolta şi duce boabele acasă.

Să-i ajutăm şi noi pe cei din casele noastre să profite de bunurile spirituale minunate pe care Domnul ne-a ajutat să le găsim în Cuvântul Său.

Am remarcat devotamentul lui Rut faţă de Naomi. Să-i admirăm acum supunerea faţă de soacra ei. Tinere surori, ce exemplu de virtute vă oferă Rut! Ea face tot ceea ce-i solicită Naomi, cea care, la rândul ei, are în vedere odihna şi fericirea fetei sale (3.1). Unde se vor găsi această odihnă şi această fericire, dacă nu la picioarele lui Boaz, imagine a Unuia mai mare decât el? Ce mulţi sunt aceia care au venit la Isus trudiţi şi împovăraţi şi au găsit odihnă pentru sufletele lor! (Matei 11.28, 29).

CUVÂNTUL LUI DUMNEZEU PENTRU ASTĂZI

coordonatori Bob & Debby Gass

RIDICĂ-TE DEASUPRA ÎNGRIJORĂRII (1) | Fundația S.E.E.R. România

„Căutaţi mai întâi Împărăţia lui Dumnezeu şi neprihănirea Lui, şi toate aceste lucruri vi se vor da pe deasupra.” (Matei 6:33)

Misionara Gladys Aylward spunea: „Vulturul care zboară prin văzduh nu-și face griji cum va traversa râurile!” Tu însă nu poți scăpa de griji; ele vin spre tine din toate direcțiile și sub diverse forme. Dar, la fel ca vulturul, te poți ridica deasupra lor.

Domnul Isus a spus aceste cuvinte pline de dragoste și încurajare pentru noi: „Nu vă îngrijoraţi de viaţa voastră, gândindu-vă ce veţi mânca sau ce veţi bea; nici de trupul vostru, gândindu- vă cu ce vă veţi îmbrăca. Oare nu este viaţa mai mult decât hrana, şi trupul mai mult decât îmbrăcămintea? Uitaţi-vă la păsările cerului: ele nici nu seamănă, nici nu seceră şi nici nu strâng nimic în grânare, şi totuşi Tatăl vostru cel ceresc le hrăneşte. Oare nu sunteţi voi cu mult mai de preţ decât ele? Şi apoi, cine dintre voi, chiar îngrijorându-se, poate să adauge măcar un cot la înălţimea lui? Şi de ce vă îngrijoraţi de îmbrăcăminte? Uitaţi-vă cu băgare de seamă cum cresc crinii de pe câmp: ei nici nu torc, nici nu ţes; totuşi vă spun că nici chiar Solomon, în toată slava lui, nu s-a îmbrăcat ca unul din ei. Aşa că, dacă astfel îmbracă Dumnezeu iarba de pe câmp, care astăzi este, dar mâine va fi aruncată în cuptor, nu vă va îmbrăca El cu mult mai mult pe voi, puţin credincioşilor? Nu vă îngrijoraţi dar, zicând: ‘Ce vom mânca?’ sau: ‘Ce vom bea?’ sau: ‘Cu ce ne vom îmbrăca?’ Fiindcă toate aceste lucruri neamurile le caută. Tatăl vostru cel ceresc ştie că aveţi trebuinţă de ele. Căutaţi mai întâi Împărăţia lui Dumnezeu şi neprihănirea Lui, şi toate aceste lucruri vi se vor da pe deasupra. Nu vă îngrijoraţi dar de ziua de mâine; căci ziua de mâine se va îngrijora de ea însăşi. Ajunge zilei necazul ei.” (Matei 6:25-34).

Așadar, acesta este Cuvântul lui Dumnezeu pentru tine astăzi: Bazează-te pe Dumnezeu și pe Cuvântul Lui, și ridică-te deasupra îngrijorării!

Posted in Romanian devotionals and tagged , , , , | Lasă un comentariu
28 mai 2024

28 Mai 2024

DOMNUL ESTE APROAPE

Și a fost așa: după ce a murit Ghedeon, fiii lui Israel s-au întors din nou și au curvit după baali și și-au făcut dumnezeu pe Baal-Berit.

Judecători 8.33

Din nefericire, ultima parte a vieții lui Ghedeon n-a fost una pozitivă. La început, când fiii lui Israel îl rugaseră să domnească peste ei, după victoria asupra madianiților, el a rostit cuvintele corecte: „Nu eu voi stăpâni peste voi, nici fiul meu nu va stăpâni peste voi: Domnul va stăpâni peste voi“ (Judecători 8.23). Însă, în timp ce aceste cuvinte ale sale au fost smerite, acțiunile sale ulterioare n-au fost așa. După ce a respins oferta poporului, Ghedeon a trăit ca un împărat. Și-a luat multe soții și a avut șaptezeci de fii. De fapt, pe unul dintre ei, născut din țiitoarea sa, l-a numit „Abimelec“, care înseamnă „tatăl meu este împărat“. De asemenea, el a făcut un efod din aur și l-a pus în cetatea sa, acesta devenind în curând un obiect de închinare pentru tot Israelul.

Ghedeon a început ca un slujitor, însă a trăit apoi ca o celebritate. S-a descurcat mult mai bine atunci când nu era nimic, decât atunci când a devenit cineva. În momentele extreme de război a acționat cu credință și curaj, însă, în viața obișnuită, nu L-a onorat pe Domnul. În loc să folosească biruința măreață asupra lui Madian pentru gloria lui Dumnezeu, el a folosit-o pentru folosul său. Într-un anumit sens, Israel a continuat să trăiască după modelul oferit de Ghedeon și după ce acesta a murit. Întorcându-se la închinarea către Baal, israeliții au arătat că banii și succesul contau cel mai mult pentru ei, atitudine pe care o putem vedea în ultimii ani ai vieții lui Ghedeon.

Solomon a scris că mai bun este sfârșitul unui lucru decât începutul lui (Eclesiastul 7.8). Însă, ca și Ghedeon, Solomon a lăsat în urmă o moștenire amestecată, după ce a căzut în mândrie și în idolatrie, în ultimii ani ai vieții sale. Este atât de important să sfârșim bine! Cum sfârșim este mai important decât cum începem. Pavel i-a întrebat pe galateni: „Voi alergați bine; cine v-a oprit, ca să nu fiți supuși adevărului?“ (Galateni 5.7). El însuși a rămas credincios până la sfârșit, întotdeauna alergând și întinzându-se către cele de dinaintea lui (Filipeni 3.12-14). Cu puțin înainte de moartea sa, Pavel a scris: „M-am luptat lupta cea bună; mi-am sfârșit alergarea; am păzit credința“ (2 Timotei 4.7).

T. Bouter

SĂMÂNȚA BUNĂ

Și a început de la Moise și de la toți prorocii și le-a explicat în toate Scripturile, lucrurile cu privire la El.

Luca 24.27

Cum citim Scripturile?

Un tată a adus dintr-o călătorie o hartă a lumii sub formă de puzzle pentru cele două fiice ale sale. El le-a înmânat-o spunându-le: „Dacă reușiți să puneți toate acestea cap la cap, veți învăța mai multe despre geografie decât din cărți“. Fetele s-au așezat pe podea și au început cu nerăbdare să facă puzzle-ul. Dar, după o vreme, una dintre ele a renunțat, frustrată. Dintr-o singură privire, tatăl și-a dat seama ce încurcătură au făcut fetele: o parte din America de Nord a migrat în America de Sud și erau multe alte greșeli.

Dintr-o dată, fata mai mare, care nu renunțase încă, a descoperit o mână pe spatele unei piese de puzzle. Curioasă, a întors și o altă piesă și a recunoscut o față. A întors rapid toate piesele de puzzle și astfel, în cel mai scurt timp, puzzle-ul a fost terminat și fiecare râu, lac, munte și câmpie era la locul potrivit.

Tatăl credincios a recunoscut în aceasta o frumoasă ilustrare a modului de a citi și studia cu folos Biblia. Este o Persoană care străbate ca un fir roșu întregul Cuvânt al lui Dumnezeu: de la Vechiul Testament la Noul Testament, de la relatarea creației din prima carte a lui Moise până la perspectiva viitorului pământului din cartea Apocalipsa. Această Persoană este Isus Hristos, Fiul lui Dumnezeu. Să-L căutăm în fiecare zi cu rugăciune în Biblie și să facem din El centrul vieții noastre; astfel vom înțelege tot mai bine Cuvântul Lui.

Citirea Bibliei: 1 Samuel 16.14-23 · Psalmul 102.19-28

e>SCRIPTURILE ÎN FIECARE ZI

de Jean Koechlin

Exod 34:1-11

Cerându-I Domnului să-i arate gloria Lui, Moise se aştepta fără îndoială la o viziune izbitoare, ca cea descrisă în cap. 24.20. Dar Dumnezeu avea să-i reveleze ceva foarte preţios într-un cu totul alt fel: „gloria harului Său“ (Efeseni 1.6). El i Se descoperă slujitorului Său ca un Dumnezeu „binevoitor şi milos, încet la mânie şi bogat în îndurare şi adevăr“ (v.6). Să remarcăm două condiţii care ne permit să ne bucurăm de aceasta: (1) „Fii gata … dimineaţă“, îl îndeamnă Domnul pe Moise. Fie ca Domnul să ne dea în fiecare dimineaţă această inimă pregătită pentru a gusta harul Său! (citiţi Psalmul 63.1-3). (2) Omul lui Dumnezeu trebuia să rămână în crăpătura stâncii, imagine a lui Hristos lovit, care acum le spune alor Săi: „Rămâneţi în Mine …“ (Ioan 15.4). Dar harul lui Dumnezeu nu trebuie să ne facă să uităm cârmuirea Lui. Din v. 7 înţelegem că El iartă „nelegiuirea şi răzvrătirea şi păcatul“, însă în acelaşi timp „nu socoteşte nicidecum nevinovat pe cel vinovat“.

În cap. 33.3, Domnul declarase: „Eu nu Mă sui în mijlocul tău, pentru că eşti un popor cu grumazul înţepenit“. Şi tocmai acesta este motivul pentru care Moise cere prezenţa Lui (v.9). După revelarea a ceea ce este Dumnezeu, îndurător şi acordând favoare, este ca şi cum Moise ar fi răspuns: tocmai de un Dumnezeu ca acesta are nevoie poporul.

CUVÂNTUL LUI DUMNEZEU PENTRU ASTĂZI

coordonatori Bob & Debby Gass

SĂ NU VĂ ASEMĂNAȚI CU LUMEA! (4) | Fundația S.E.E.R. România

„Preaiubiților… siliți-vă să fiți găsiți înaintea Lui fără prihană, fără vină și în pace.” (2 Petru 3:14)

De fiecare dată când ne aducem trupurile ca o „jerfă vie” lui Dumnezeu, firea noastră încăpățânată se va revolta. Dar cu Hristos la cârmă, noi putem scăpa de strânsoarea ei. Pavel ne atenționează: „Să nu vă potriviţi chipului veacului acestuia, ci să vă prefaceţi prin înnoirea minţii voastre…” (Romani 12:2) Avem două variante, dar o singură alegere: să ne conformăm sau să ne pre-facem, adică să ne transformăm în același chip cu al lui Hristos! Hotărârea „eu nu mă voi conforma lumii” duce la transformarea stilului tău de viață. Firea pământească tinde să se conformeze, făcându-te rob influențelor lumești. O altă traducere a acestui verset (Romani 12:2) sună așa: „Nu lăsați ca lumea, sau lucrurile din lume să vă înghesuie în tiparele lor proprii.” Conformarea față de valorile lumii, cum ar fi senzualitatea, mândria, controlul etc., va afecta puterea eliberatoare a lui Hristos care locuiește în tine, și vei cădea în vârtejul vinovăției, al eșecului și al descurajării. Hotărârea de a nu te conforma normelor stabilite de oamenii din lume îți va deschide ușa spre transformarea ta. Spre deosebire de conformare, care este pornită din exterior, umblarea ta cu Dumnezeu va deveni o expresie exterioară a unei schimbări interioare. Viața unui mormoloc se transformă în viața unei broaște, iar omida se transformă în fluture. Ești transformat din interior spre exterior. Cum se întâmplă lucrul acesta? Apostolul Ioan spune: „Cel ce este în voi este mai mare decât cel ce este în lume.” (1 Ioan 4:4). La decizia ta de a nu te conforma, adaugă angajamentul tău de „înnoire a minții”, care în textul din limba greacă înseamnă „să gândești gândurile lui Dumnezeu, nu gândurile tale”; iar atunci vei vedea că transformarea începe să aibă loc în viața ta zilnică, prin puterea Duhului Său cel Sfânt. Așadar, fugi de conformarea cu lumea, de luxul ei, de păcătoșenia ei… și conformează-te cu Domnul tău – în gândire, în vorbire, în trăire, în ținută și în dragoste. Amin?

Posted in Romanian devotionals and tagged , , , , | Lasă un comentariu
24 mai 2024

24 Mai 2024

DOMNUL ESTE APROAPE

Și toată adunarea fiilor lui Israel s-a adunat la Șilo și au așezat acolo cortul întâlnirii.

Iosua 18.1

Odată cu trecerea anilor, israeliții au devenit din ce în ce mai mulțumiți de ei înșiși și au început să ia prezența Domnului ca pe un lucru de apucat. Măsura în care apreciau realitatea locuirii lui Dumnezeu în mijlocul lor a început să scadă și gândirea lor a devenit tot mai asemenea celei a națiunilor din jurul lor. Chivotul legământului a început să fie considerat o relicvă religioasă, fiind privit ca o amuletă care aducea noroc. De aceea, ei au socotit să ia acest chivot de la Șilo și să-l ducă la luptă împotriva filistenilor (1 Samuel 4.3).

Aceste atitudini au avut consecințe, fiindcă Dumnezeu nu lasă ca gloria Lui să fie tratată în felul acesta. Binecuvântarea lui Dumnezeu nu este ca un plan de rezervă, la care să apelăm după ce am procedat așa cum am vrut noi și, în consecință, am falimentat. Locuirea lui Dumnezeu în mijlocul lor era menită să aibă un efect asupra lor și să-i facă să fie o lumină pentru națiuni. Domnul a îngăduit să le fie luat chivotul legământului de către filisteni, după care le-a arătat atât filistenilor, cât și israeliților, că nu trebuiau să compare gloria Lui cu nimic altceva.

Cât de des avem și noi astfel de atitudini! Lăsăm să pălească valoarea relației noastre cu Dumnezeu, a apropierii de El, a privilegiilor și a bucuriei; umblăm pe căi lumești și religioase, lucru care-L dezonorează pe Dumnezeu. Suntem însă chemați să fim lumini în lume (Filipeni 2.15), iar acest lucru este posibil doar când ne ținem privirile ațintite asupra lui Hristos.

E. Clermont

SĂMÂNȚA BUNĂ

Luați seama deci cu amănunțime cum umblați, nu ca niște neînțelepți, ci ca niște înțelepți.

Efeseni 5.15

Oferă timp!

Eram destul de grăbit când am intrat în oficiul poștal. Spre indignarea mea, am constatat că era o coadă lungă, până la ușă. „Ah, și mă grăbesc“, mi-am zis uitându-mă la ceas.

Eram cu mâna pe mânerul ușii când un bărbat în vârstă s-a apropiat de mine. „Nu știu cum funcționează copiatorul“, a spus el, arătând spre aparatul din spatele nostru. „Mi-a înghițit banii și acum nu știu ce să fac.“ Spre deosebire de el, eu știam bine ce trebuia să fac în acel moment.

Am ieșit din rând și l-am ajutat să rezolve problema și să-și facă respectivele copii. Bărbatul mi-a mulțumit cum a putut el mai bine și a plecat. Când m-am întors la rând, coada dispăruse și m-am trezit în fața ghișeului.

Această experiență m-a făcut să conștientizez încă o dată că timpul meu este în mâinile lui Dumnezeu. El îmi poate arăta cum să-l folosesc pentru gloria Sa în situațiile de zi cu zi. El îmi oferă ocazii în care pot arăta ceva despre Domnul Isus prin purtarea mea.

Mai mult, această experiență mi-a amintit de cuvintele Domnului meu: „Dați și vi se va da; ba încă vi se va turna în sân o măsură bună, îndesată, clătinată, care se va vărsa pe deasupra. Căci cu ce măsură veți măsura, cu aceea vi se va măsura“ (Luca 6.38). Dumnezeu nu lasă nerăsplătit un gest altruist. Când eu ofer cuiva timp, primesc din partea Lui un dar bogat.

Citirea Bibliei: 1 Samuel 14.36-52 · Psalmul 100.1-5

e>SCRIPTURILE ÎN FIECARE ZI

de Jean Koechlin

Exod 32:11-20

Domnul îi spusese lui Moise: „Poporul tău pe care tu l-ai scos din ţara Egiptului s-a stricat“ (v.7). Moise însă Îi răspunde: Nu, ci acest popor este al Tău, pe care Tu l-ai scos … (v.11). În consecinţă, nu se poate ca Tu să-i nimiceşti. În Ioan 17, Domnul Isus, rugându-Se pentru ai Săi, Îi spune Tatălui: „Sunt ai Tăi“ (v.9). Aici Moise este un apărător talentat. Înainte protestase că nu era înzestrat cu talentul de a vorbi frumos, că nu era om cu „vorbire uşoară“ (4.10), dar acum inima îi bate pentru Israel şi, din belşugul inimii sale, cât de bine ştie să plede­ze prin Duhul în favoarea poporului lui Dumnezeu! Totuşi, înflăcărarea lui Moise nu L-ar fi pu­tut opri pe Domnul să-l nimicească pe Israel, dacă Legea care-i condamna ar fi fost aplicată imediat cu stricteţe. Unul dintre aceste două lucru­ri tre­bu­ia înlăturate: Legea sau poporul vinovat. În harul Său, Dumnezeu pune deoparte Legea, astfel încât Moise,   întrun gând cu Dumnezeu, sfărâmă cele două table de piatră de piciorul muntelui.

Când Domnul Isus a venit într-o lume vinova­tă, nu a venit pentru a aboli Legea, ci, dimpotrivă, El a împlinit-o în chip desăvârşit, înainte de a-i îndura blestemul pe cruce (Matei 5.17-18; Galateni 3.13).

CUVÂNTUL LUI DUMNEZEU PENTRU ASTĂZI

coordonatori Bob & Debby Gass

DRAGOSTEA LUI DUMNEZEU PENTRU TINE | Fundația S.E.E.R. România

„Să puteţi pricepe… și să cunoaşteţi dragostea lui Hristos…” (Efeseni 3:18-19)

Apostolul Pavel înalță una dintre cele mai emoționante și puternice rugăciuni pentru cei care vor să cunoască dragostea lui Dumnezeu. El spune: „Îl rog ca, potrivit cu bogăţia slavei Sale, să vă facă să vă întăriţi în putere, prin Duhul Lui, în omul dinăuntru, aşa încât Hristos să locuiască în inimile voastre prin credinţă; pentru ca, având rădăcina şi temelia puse în dragoste, să puteţi pricepe împreună cu toţi sfinţii care sunt lărgimea, lungimea, adâncimea şi înălţimea şi să cunoaşteţi dragostea lui Hristos, care întrece orice cunoştinţă, ca să ajungeţi plini de toată plinătatea lui Dumnezeu.” (Efeseni 3:16-19). În ciuda celor mai bune intenții ale noastre, noi încă mai păcătuim. Drept urmare, ne simțim rău. Și Satan se folosește de sentimentele noastre de vinovăție și condamnare pentru a ne face să ne îndoim de dragostea lui Dumnezeu pentru noi.

Dacă Dumnezeu te-a iubit atât de mult încât L-a trimis pe Fiul Lui ca să moară în locul tău, pe când erai un păcătos, poți să fii sigur că nu Se va răzgândi cu privire la tine acum, când ești un copil răscumpărat, care se luptă încă cu păcatul. Faptul că simți o durere lăuntrică și o întristare plină de lacrimi când păcătuiești este de fapt dovada că ești cu adevărat copilul lui Dumnezeu.

Când ai fost născut din nou, ai devenit un duh renăscut care trăiește într-un trup păcătos. Deci, când îi permiți păcatului să intre în viața ta, duhul tău renăscut se ridică și spune: „Ignoră-l, nu-i deschide ușa, nu-l pofti înăuntru, dă-l afară, n-are ce căuta aici, nu e binevenit și nici potrivit!” Dumnezeu este întristat când păcătuiești, dar continuă să te iubească. Păcatul este ca un musafir nepoftit. El te face să te simți „cu musca pe căciulă” și îți fură încrederea în Dumnezeu.

Deci dacă ai păcătuit, pocăiește-te, primește iertarea lui Dumnezeu și mergi mai departe, cu o putere și o înțelepciune tot mai mari!

Posted in Romanian devotionals and tagged , , , , | Lasă un comentariu

Navigare în articole

← Older Entries