Mana Zilnica

Mana Zilnica

Archive for the tag “corpus-reformatorum”

22 feb. 2025

22 Februarie 2025

DOMNUL ESTE APROAPE

Pentru că cine dintre voi, vrând să zidească un turn, nu stă întâi și socotește costul, dacă are cu ce să-l sfârșească? Pentru ca nu cumva, punându-i o temelie și neputând să-l termine, toți cei care-l vor vedea să înceapă să râdă de el, spunând: „Omul acesta a început să zidească și n-a putut termina“.

Luca 14.28-30

Am auzit odată că s-a întors la Dumnezeu o tânără dintr-o familie bogată, cu renume. Consecința pentru viața ei practică a fost despărțirea de tot ce îi umpluse viața până atunci; toate plăcerile ei dinainte au încetat; toți prietenii ei au părăsit-o; a fost alungată din mediul în care trăise până atunci și a devenit o străină pentru părinții, frații și surorile ei. Cineva a întrebat-o: «Ai calculat tu prețul când te-ai hotărât să devii creștină?». Ea a răspuns: «Da, am calculat; însă am luat în calcul și ce m-ar fi costat să nu-mi caut adăpost la Domnul Isus, iar prețul ar fi fost cu mult mai mare».

La această concluzie va ajunge orice credincios care socotește corect prețul jertfei pe care o aduce pentru Domnul Isus și Tatăl. Când cineva face legământul unui nazireu, îl costă foarte mult. Însă, când ne gândim la dragostea Domnului Isus și când inimile noastre sunt umplute de ceea ce a făcut această dragoste pentru noi, atunci niciun preț nu este prea mare ca răspuns la această dragoste.

Atunci inima cunoaște o singură dorință, anume de a auzi din gura Fiului lui Dumnezeu care m-a iubit: „Ai fost credincios peste puține lucruri, te voi pune peste multe lucruri; intră în bucuria Stăpânului tău“ (Matei 25.21-23). Cunoscându-ne slăbiciunea, rugăciunea noastră va fi aceasta: «Doamne, lucrează Tu în mine voința și înfăptuirea; căci eu n-am putere pentru aceasta» (Filipeni 2.12,13). Dumnezeu dorește dăruirea conștientă în sentimentul propriei slăbiciuni. El dorește adevărul și sinceritatea în inima noastră.

H. L. Heijkoop

SĂMÂNȚA BUNĂ

Multe sunt gândurile în inima omului, dar planul Domnului, acela se împlinește.

Proverbe 19.21

Planul Domnului se împlinește

Cine dintre noi nu a avut neliniști, îngrijorări, necazuri și suferințe în viață? Cei care sunt credincioși adevărați au privilegiul de a ști că împrejurările din viața noastră nu sunt conduse de un destin orb și că nimic nu este din întâmplare. Dumnezeu Însuși, Cel atotștiutor și atotputernic, veghează asupra vieților noastre și are planurile Lui pentru fiecare dintre făpturile Lui. Biblia ne dă exemple de oameni care au suferit mult, deși au fost aproape de Dumnezeu. Nu suntem singurii care trecem prin suferințe. Iov a spus: „Așa sunt făcut, să am luni de deșertăciune; și nopți de necaz sunt rânduite pentru mine“ (Iov 7.3).

Patriarhul Iacov a trebuit să recunoască faptul că, din inițiativa lui, deseori a lucrat fără a ține cont de voia lui Dumnezeu și că aceasta i-a adus amărăciune. El a tras concluzia: „Zilele anilor vieții mele au fost puține și rele“ (Geneza 47.9). Împrejurările din viața noastră – pe care noi le considerăm, după caz, adverse sau favorabile – sunt toate permise de Dumnezeu, Cel care este lumină și iubire. Deseori, prin intermediul necazurilor, El vrea să ne vorbească pentru a ne apropia mai mult de El. Să ne deprindem să venim la El în orice situație.

Pentru aceia care au primit iertarea, iubirea lui Dumnezeu este temelia și sensul vieții lor. Ei pot conta pe bunătatea și înțelepciunea divină pentru a primi ajutor în încercările prin care trec. Prin slăbiciunile fizice și psihice pe care Dumnezeu le îngăduie în viața noastră învățăm ce înseamnă să ne încredem în El, învățăm răbdarea (îi putem mângâia pe alții, pentru că Dumnezeu ne-a mângâiat pe noi), învățăm, de asemenea, să așteptăm răbdători nu să treacă încercarea, ci să înțelegem ce vrea Dumnezeu să ne vorbească.

Citirea Bibliei: Neemia 13.15-31 · Proverbe 17.11-19

SCRIPTURILE ÎN FIECARE ZI

de Jean Koechlin

1 Samuel 9.1-14

O nouă perioadă în istoria lui Israel începe cu lectura noastră de astăzi. Este cea a împăraţilor. Poporul simte nevoia unui sistem organizatoric exterior frumos, cum place oamenilor: o monarhie cu toată pompa şi fastul care o însoţesc (Fapte 25.23), o armată puternică şi, în final, un împărat cu care să se poată mândri. Dumnezeu le va da exact ceea ce vor. Îl vedem pe Saul, fiul lui Chis, un tânăr ales, cel mai atrăgător şi mai înalt din Israel. Oare nu-i complet descris şi potrivit? Tatăl lui l-a trimis să-i caute măgăriţele. El se supune, dar căutarea se dovedeşte zadarnică.

„Să ne întoarcem” (v.5), propune Saul însoţitorului său. Ni se aminteşte astfel de schimbarea direcţiei necesară în viaţa fiecărui om şi care se numeşte convertire. Când o persoană a descoperit cât de nefolositor şi de dezamăgitor este cursul lucrurilor în această lume, atunci trebuie „să-şi vină în fire”, asemenea unui alt tânăr (Luca 15.17) şi să-şi întoarcă paşii spre Casa Tatălui. Însoţitorul lui Saul îi dă un sfat înţelept: „Să mergem la văzător ~ propune el ~ ca să ne spună calea noastră” (v.8, 9).

Reprezentantul lui Dumnezeu pentru noi este Isus. Dacă ne întoarcem la El ca să ne arate calea, vom fi siguri că mergem pe drumul cel bun.

CUVÂNTUL LUI DUMNEZEU PENTRU ASTĂZI

coordonatori Bob & Debby Gass

CÂND TRECEM PRIN DIFICULTĂȚI (2) | Fundația S.E.E.R. România

„Mă încred în Dumnezeu şi nu mă tem de nimic…” (Psalmul 56:4, 11)

Astăzi vom vorbi despre încă două lucruri pe care Iosif le-a înțeles și pe care trebuie să le înțelegi și tu:

1) Nu te lăsa pradă autocompătimirii! Poate că treci printr-un proces chiar acum și ești partea nevinovată – victima unei situații pe care n-ai provocat-o tu… Gândește-te la reacția lui Iosif atunci când s-a aflat într-o situație similară: el n-a cedat tentației de a se autocompătimi. De ce? Deoarece autocompătimirea este un factor care contribuie din plin la depresie. Adesea, când ne confruntăm cu o problemă gravă și stima noastră de sine este deja la nivel scăzut, începem să ne învinovățim și să ne criticăm aspru. Iosif nu a făcut asta! El a înțeles că acea criză în care se afla nu fusese provocată de el, și a încercat s-o privească realist. Când treci printr-o furtună și permiți ca barca să se încline într-o parte, furtuna te va răsturna. În mod similar, când furtunile apar în viața ta, cea mai bună modalitate de a le depăși este să te încrezi în Dumnezeu și să le înfrunți cu fruntea sus, așa cum a făcut Iosif!

2) Nu lua niciodată o decizie majoră când ești deprimat! De multe ori, când suntem descurajați, suntem tentați să spunem: „Voi renunța!”, „Voi schimba locul de muncă!”, „Mă voi muta!”, „Voi cere divorțul!” etc. Te rog, nu face asta! Când ești abătut și descurajat, sentimentele tale nu sunt de încredere, concentrarea ta devine neclară și îți pierzi perspectiva – când vine vorba despre exercitarea unei bune judecăți. Deci, ce-ar trebui să faci? Crede că Dumnezeu te va scoate din asta! Spune și tu azi, împreună cu psalmistul: „Mă încred în Dumnezeu şi nu mă tem de nimic. Ce pot să-mi facă nişte oameni?”

Posted in Romanian devotionals and tagged , , , , | Lasă un comentariu
21 feb. 2025

21 Februarie 2025

DOMNUL ESTE APROAPE

Nu vă îmbătați de vin, în care este destrăbălare, ci fiți umpluți de Duh, vorbind între voi cu psalmi și cântări de laudă și cântări spirituale, lăudând și cântând Domnului în inima voastră, mulțumind întotdeauna pentru toate Celui care este Dumnezeu și Tată, în Numele Domnului nostru Isus Hristos, supunându-vă unii altora în teamă de Hristos.

Efeseni 5.18-21

Deși istoria prezentată în Fapte ne arată că în practică umplerea cu Duhul Sfânt a fost ocazională, chiar și în cazul apostolilor, nu trebuie să pierdem din vedere că, în Efeseni 5.18, toți creștinii sunt îndemnați să fie plini de Duhul. Poate ni se pare surprinzător să găsim un astfel de îndemn în contrast cu „îmbătați de vin“, însă comparația constă în faptul că, atunci când vinul este băut în exces, acesta îl face pe om să nu mai aibă control asupra lui însuși. Toată această stare este joasă și rea. Însă Duhul lui Dumnezeu poate prelua controlul asupra omului într-un fel care este bun și divin. Ceea ce este foarte bun este pus în contrast cu ceea ce este foarte rău. Atunci când Duhul umple, evident că tot ceea ce nu este de la El trebuie să fie înlăturat.

Există o mulțime de lucruri care ne umplu gândurile, timpul și energia și care sunt piedici în calea primirii acestei puteri; iar aici trebuie să încadrăm nu doar lucrurile care sunt evident rele, ci și multe alte lucruri care sunt banale și fără folos.

Așa se explică îndemnul: „Nu-L întristați pe Duhul Sfânt al lui Dumnezeu“ (Efeseni 4.30). Dacă Îl întristăm, nu pierdem prezența locuirii Lui în noi, pentru că versetul continuă: „Cu care ați fost pecetluiți pentru ziua răscumpărării“. Cu toate acestea, pierdem mult din beneficiul prezenței Lui. Până când lucrul care a produs întristarea Duhului nu este înlăturat, atât bucuria spirituală cât și puterea spirituală sunt pierdute. Unele dintre lucrurile care întristează Duhul sunt menționate atât în versetele anterioare, cât și în cele ulterioare acestuia. Cât de mult Duhul lui Dumnezeu a fost întristat prin răutatea, vorbirea de rău și amărăciunea care au existat în mijlocul sfinților! Nu este de mirare că puterea Sa nu se manifestă deloc.

F. B. Hole

SĂMÂNȚA BUNĂ

Ferice de acela a cărui fărădelege este iertată, al cărui păcat este acoperit!

Psalmul 32.1

Rața emirului

Karim lucra pentru un faimos emir arab, care avea un parc mare cu păsări exotice. Printre acele păsări era o rață dintr-o specie foarte rară, de care emirul era foarte mândru. Într-o zi, Karim a observat cum ceva ieșea dintr-un tufiș și, ca un reflex, a catapultat-o. Vai! A omorât rața emirului! Îngrozit, a îngropat rața, crezând că nu îl văzuse nimeni. Nu peste mult timp s-a observat că rața dispăruse. Emirul s-a mâniat foarte tare. A întreprins căutări, dar fără niciun rezultat.

Peste puțin timp, bucătarul i-a spus lui Karim să-i aducă ceva apă. El a refuzat. Atunci bucătarul i-a șoptit: „Când patronul va descoperi cine a ucis rața…“. Atunci nefericitul Karim a fost nevoit să execute. Bucătarul a exploatat situația, pentru a-i cere să facă tot felul de lucrări. De fiecare dată când Karim obiecta, bucătarul repeta amenințarea „Când va ști patronul…“, iar atunci Karim ceda.

Sărmanul băiat era la limită. Într-o zi a căzut la picioarele emirului, i-a mărturisit greșeala și a fost iertat. A plecat dinaintea patronului eliberat și revigorat. L-a întâlnit din nou pe bucătar, care i-a cerut să-i aducă apă. Când a refuzat, bucătarul a insistat: „Când va afla patronul…“. Atunci Karim a răspuns triumfător: „Știe și m-a iertat“.

Această istorisire ilustrează experiența eliberatoare pe care o are orice păcătos care își mărturisește înaintea lui Dumnezeu faptele rele: știe că a fost iertat și este eliberat de povara vinovăției și de sub robia lui Satan și are pace cu Dumnezeu.

Citirea Bibliei: Neemia 13.1-14 · Proverbe 17.1-10

SCRIPTURILE ÎN FIECARE ZI

de Jean Koechlin

1 Samuel 8.1-22

Fiii lui Samuel, ca şi cei ai lui Eli, n-au călcat pe urmele tatălui lor. Copiii părinţilor credincioşi să ia în considerare în mod serios lucrul acesta! Ca să se bucure de favoarea lui Dumnezeu, nu este suficient, aşa cum gândeau iudeii, să-l aibă pe Avraam ca tată (Matei 3.9).

Acum poporul se înfăţişează cu o cerere care pe profet îl întristează profund. Vor un împărat pentru a fi şi ei ca toate celelalte naţiuni. A dori să fii ca toată lumea: în esenţă aceasta este adesea şi dorinţa noastră, pentru că nu ne place câtuşi de puţin să atragem atenţia. Dacă nu ne comportăm ca şi cei din jur, atragem de obicei asupra noastră ironie, neînţelegere şi acuzaţii că suntem mândri. Totuşi, dacă „suntem copii ai lui Dumnezeu” (1 Ioan 3.2), chiar faptul acesta statuează o diferenţă fundamentală între noi şi asociaţii noştri lumeşti, diferenţă care va antrena multe altele: cel neîntors la Dumnezeu nu acceptă autoritatea lui Dumnezeu, în timp ce credinciosul, pe de altă parte, Îl recunoaşte pe Isus Hristos ca pe Stăpânul şi Domnul său.

Samuel are misiunea să prezinte poporului avertismentul acesta: în timp ce Domnul era un Suveran care i-a umplut din plin pe ai Săi cu lucrurile Sale bune, împăratul pe care îl doresc va cere de la ei şi domnia lui va fi aspră.

CUVÂNTUL LUI DUMNEZEU PENTRU ASTĂZI

coordonatori Bob & Debby Gass

CÂND TRECEM PRIN DIFICULTĂȚI (1) | Fundația S.E.E.R. România

„Domnul a fost cu Iosif, și Și-a întins bunătatea peste el…” (Geneza 39:21)

Pentru a-și împlini destinul, Iosif a trecut prin trădare, ispită, calomnie și închisoare pe nedrept. Dar a ieșit din ele întărit și învingător. Iată ce a aflat el… și trebuie să recunoști și tu:

1) Dumnezeu știe prin ce treci și Îi pasă. Există o propoziție-cheie care apare de vreo cinci ori în istorisirea despre Iosif: „Domnul a fost cu Iosif”! Chiar și când totul părea că merge rău, Iosif nu s-a îndoit niciodată că Dumnezeu era cu el!

2) Ți s-a oferit libertatea de a alege. Dumnezeu îți dă libertatea de a alege cum vei reacționa la circumstanțele tale: prin credință sau îndoială, bucurie sau disperare, răbdare sau nerăbdare etc. Atunci când alegi să ignori ceea ce este corect, Dumnezeu nu-ți va impune voia Sa. Uneori luăm problemele asupra noastră și apoi dăm vina pe Dumnezeu… și spunem: „Trebuie că asta e voia lui Dumnezeu”, ca și cum Dumnezeu Își găsește plăcerea în identificarea și sancționarea greșelilor noastre, sau în programarea lucrurilor care ne răpesc fericirea! Adevărul este că nu tot ce se întâmplă înseamnă voia lui Dumnezeu! Da, El cunoaște tot ce se întâmplă, și are planuri pentru viețile noastre, dar ne-a dat și liberul arbitru. Și pentru că El le-a dat și altora liberul arbitru, greșelile și deciziile noastre și ale lor ne pot afecta și pe noi!

3) Dumnezeu este cel care controlează rezultatul final. Orice situație grea prin care treci astăzi, El o poate întoarce spre binele tău! În cele din urmă, Iosif a putut să spună: „Voi, negreşit, v-aţi gândit să-mi faceţi rău, dar Dumnezeu a schimbat răul în bine…” (vezi Geneza 50:20).

In timp ce Dumnezeu lucra pentru a scoate binele din situația sa, Iosif a trebuit să continue să se încreadă în El, chiar dacă în acel moment nu înțelegea ce se întâmpla! Asta trebuie să faci și tu… azi!

Posted in Romanian devotionals and tagged , , , , | Lasă un comentariu
19 feb. 2025

19 Februarie 2025

DOMNUL ESTE APROAPE

Lepădând deci […] orice […] invidii.

1 Petru 2.1

Invidia este un păcat subtil, care poate pătrunde pe nesimțite în inimile noastre, astfel că trebuie să fim în gardă împotriva ei. Dacă invidia este lăsată nejudecată, ea poate conduce la crimă, așa cum cel mai probabil s-a întâmplat în cazul lui Cain, care l-a omorât pe fratele său. Jertfa lui Abel fusese primită de Dumnezeu, în timp ce a lui Cain nu fusese primită. Știm sigur că invidia a fost cea pentru care Domnul a fost dat în mâinile lui Pilat, ca să fie răstignit: „Pentru că [Pilat] știa că preoții de seamă din invidie Îl dăduseră în mâna lui“ (Marcu 15.10). Pavel de asemenea a suferit din pricina invidiei iudeilor, care stârneau persecuții împotriva lui, atunci când vedeau că mari mulțimi primeau mesajul evangheliei predicate de el (Fapte 13.45).

Dacă lăsăm ca invidia să crească în inima noastră, nu trebuie să fim surprinși că ea va genera alte atitudini și acțiuni carnale: răutate, înșelătorie, fățărnicie și vorbire de rău.

Avem în Ioan Botezătorul un exemplu frumos cu privire la ce înseamnă lipsa oricărei invidii. Când a vestit venirea lui Mesia, el a declarat în mod limpede că nu era vrednic să-I dezlege Acestuia cureaua încălțămintei. Mai târziu, când i s-a spus că Domnul boteza mai mulți ucenici decât el, răspunsul lui a fost: „El trebuie să crească, iar eu trebuie să mă micșorez“. Nu exista competiție, nici invidie, între Ioan Botezătorul și Domnul. Ioan a înțeles acest lucru și a declarat: „Un om nu poate primi decât ce îi este dat din cer“.

O astfel de atitudine ni se cuvine și nouă, în ce privește chestiunea darurilor, a slujirii, a posesiunilor, a poziției, a familiei, a sănătății, a respectului și a tot ceea ce avem în stăpânire. A invidia înseamnă să ne plângem împotriva Domnului și să nu fim mulțumiți cu ceea ce El ne-a dat – iată o atitudine care nu trebuie niciodată să pătrundă în inimile noastre. Domnul știe ce este cel mai bun pentru fiecare dintre noi. Să-I slujim cu credincioșie și să nu fim invidioși cu privire la ce au alții!

A. Blok

SĂMÂNȚA BUNĂ

Harul lui Dumnezeu, care aduce mântuire tuturor oamenilor, s-a arătat.

Tit 2.11

Vrei să fii mântuit?

Dumnezeu le oferă tuturor, fără nicio excepție, mântuirea, pentru eternitate. Nimeni nu va fi pierdut pentru că nu a avut posibilitatea să fie salvat, dar nu toți sunt pregătiți pentru a accepta harul lui Dumnezeu. Prin urmare, oamenii zădărnicesc planul lui Dumnezeu pentru ei, așa cum Domnul Isus le-a spus odinioară fariseilor (vedeți Luca 7.30).

„Dumnezeu, Mântuitorul nostru, dorește ca toți oamenii să fie mântuiți și să vină la cunoștința adevărului“ (1 Timotei 2.3,4), dar El nu forțează pe nimeni. Când era pe pământ, Hristos a deplâns faptul că mulți nu voiau să vină la El pentru a avea viața (Ioan 5.40). Despre cetatea Ierusalimului, El a spus: „De câte ori am vrut să adun pe copiii tăi cum își adună o găină puii sub aripi, și n-ați vrut …“ (Matei 23.37).

Și astăzi este la fel: mulți refuză să creadă în Dumnezeu. Ei nu vor să știe că sunt pierduți și că au nevoie de Hristos ca Mântuitor. Dar ce veste bună este pentru oricine își deschide inima pentru Dumnezeu și pentru Cuvântul Lui și își recunoaște vinovăția și faptul că este pierdut! Atunci află că Dumnezeu vrea să salveze omenirea și că oricine dorește mântuirea lui Dumnezeu o poate căpăta.

Iată o întrebare pentru oricare dintre noi: Vrei să fii mântuit? Dumnezeu ți-a întins mâna. Trebuie să vii la El și să-I mărturisești că ești pierdut. Dacă-I mărturisești Lui păcatele tale și primești prin credință lucrarea Lui de răscumpărare împlinită de Hristos, atunci vei fi mântuit. Vino la El chiar azi!

Citirea Bibliei: Neemia 12.1-30 · Proverbe 16.12-24

SCRIPTURILE ÎN FIECARE ZI

de Jean Koechlin

1 Samuel 6.14-21

Locuitorii din Bet-Şemeş au onoarea să pri­mească chivotul. Dar îşi iau libertatea să-i ridice partea care îl acoperea –  capacul ispăşirii; şi Dumnezeu îi pedepseşte cu severitate (comp. cu Numeri 4.20). Acesta este un avertisment pentru noi, ca să-I acordăm lui Isus respectul sfânt pe care I-l datorăm. Dumnezeu nu tolerează nici o curiozitate profană avându-L ca subiect pe El.

Dar, vai, după această pedeapsă, bet-şemiţii reacționează asemenea filistenilor, dorind să scape de acest chivot prea sfânt pentru ei. Unii creştini se aseamănă cu aceşti oameni. Decât să se cerceteze pe ei înşişi şi să-şi pună lucrurile în ordine, preferă să se depărteze de Domnul în gândurile şi în vieţile lor. Prezenţa Lui îi deranjează. Nu este trist lucrul acesta?

Însă Dumnezeu ne pune înainte oameni care, din contră, sunt fericiţi să-L primească. Locuitorii Chiriat-Iearimului ies în întâmpinarea chi­votului şi-l aduc în casa lui Abinadab, pe deal.

Gândurile ni se întorc încă o dată spre Isus. Întrucât poporul Lui Îl respingea, n-avea un loc unde să-Şi plece capul; dar, într-o împrejurare, o femeie cu numele Marta L‑a primit în casa ei“ (Luca 10.38). Iată casa lui Abinadab şi casa din Betania: bucurie şi binecuvântare pentru acela care îşi deschide uşa; şi, de asemenea, bucurie pentru divinul Oaspete care este onorat acolo (Apocalipsa 3.20)!

CUVÂNTUL LUI DUMNEZEU PENTRU ASTĂZI

coordonatori Bob & Debby Gass

PENTRU A CREȘTE, PUNE ÎNTREBĂRI | Fundația S.E.E.R. România

„Drept răspuns, Isus le-a zis: „Vă voi pune şi Eu o întrebare…” (Matei 21:24)

Domnul Isus răspundea adesea la o întrebare cu o altă întrebare. Când a fost întrebat despre plata impozitelor, a luat o monedă și a spus: „Chipul acesta şi slovele scrise pe el, ale cui sunt?” „Ale Cezarului”, I- au răspuns ei. Atunci, Isus le-a zis: „Daţi dar Cezarului ce este al Cezarului, şi lui Dumnezeu ce este al lui Dumnezeu.” Şi se mirau foarte mult de El.” (Marcu 12:16-17). Dar de multe ori nouă ne este teamă să punem întrebări, așa cum ne este teamă să răspundem la întrebări. Cred că Dumnezeu Se bucură mult mai mult să primească o întrebare autentică, născută din smerenie, decât o rugăciune nesinceră, născută din mândrie. Trebuie deci să fim sinceri cu Dumnezeu și autentici unii cu alții. Dacă nu vorbim despre problemele reale cu care se confruntă oamenii, ne vom pierde vocea profetică. Când oamenii ne întreabă: „Cine este Dumnezeu? Cine sunt eu? Care este adevăratul scop al vieții mele?”, ei nu se vor mulțumi cu răspunsuri ușoare sau clișeele pe care le-am acumulat pe parcurs, ci vor vrea răspunsuri clare de la noi. Dumnezeu nu este intimidat de întrebările noastre. El le apreciază! Ca părinte al unor copii curioși, probabil că Se amuză de întrebările noastre – dar le primește întotdeauna cu bucurie. Biserica ar trebui să fie un loc sigur în care oamenii să poată pune întrebări stânjenitoare. Dar de prea multe ori ne facem vinovați că răspundem la întrebări pe care nimeni nu le pune! Ar trebui să contestăm status quo-ul, dar prea adesea suntem vinovați că îl apărăm. Ce-ar fi dacă am înceta să mai forțăm răspunsurile, și-am învăța să dăm frâu liber curiozității primare, în bisericile noastre?! Curiozitatea noastră cu privire la Dumnezeu este cea care alimentează o dorință nestăvilită de a-L cunoaște. Așadar, să nu încetăm să punem întrebări, și să-i încurajăm și pe alții să facă același lucru!

Posted in Romanian devotionals and tagged , , , , | Lasă un comentariu
05 feb. 2025

5 Ianuarie 2025

DOMNUL ESTE APROAPE

Și, trecând pe lângă Misia, au coborât la Troa. Și noaptea i s-a arătat lui Pavel o viziune […] Și, când a văzut viziunea, îndată am căutat să plecăm în Macedonia, înțelegând că Domnul ne-a chemat să le vestim evanghelia.

Fapte 16.8-10

Slujirea lui Luca (1)

În cea de-a doua călătorie misionară a lui Pavel, el, Sila și Timotei s-au oprit la Troa. Când Pavel a văzut într-o viziune un om din Macedonia cerându-i ajutor, a înțeles acest lucru ca pe o călăuzire din partea Domnului să meargă acolo. Acum însă apare un lucru interesant în cartea Fapte. În timp ce în versetul 8 se spune că ei au ajuns la Troa, versetul 10 ne spune că noi ne-am decis să mergem în Macedonia. Concluzia este că Luca, scriitorul cărții Fapte, trăia în Troa și că acum i se alăturase lui Pavel. Poate că el fusese convertit prin predicile lui Pavel și ale lui Sila, în timpul șederii lor în acea cetate. Sau poate că evanghelia ajunsese mai înainte în Troa prin vreunul dintre cei convertiți de la început în Ierusalim, în ziua Cincizecimii, fiindcă citim că fuseseră acolo unii din Asia Mică (Fapte 2.9).

Ce lucru minunat că Luca a devenit asociatul lui Pavel! Părăsindu-și cetatea, Luca a călătorit la Filipi împreună cu Pavel și cu Sila, a mers la locul de rugăciune de pe malul râului, a văzut convertirea Lidiei și a umblat zilnic pe străzile cetății împreună cu Pavel și cu ceilalți (Fapte 16.11-17).

Dar, după ce Dumnezeu i-a eliberat pe Pavel și pe Sila din închisoare, citim că ei i-au încurajat pe frați și au plecat din Filipi (Fapte 16.40). Pronumele noi revine în text doar în capitolul 20.6, când Pavel a vizitat din nou cetatea Filipi. Înțelegem astfel că Luca trebuie să fi decis să rămână acolo, loc unde a stat vreme de cel puțin cinci ani, ajutând la consolidarea adunării locale. Ce dragoste și grijă a avut el pentru cei ai Domnului!

S. Campbell

SĂMÂNȚA BUNĂ

Cei ce cunosc Numele Tău se vor încrede în Tine, căci Tu nu-i părăsești pe cei ce Te caută, Doamne.

Psalmul 9.10

Sașa

Sașa s-a născut și a crescut într-o țară totalitară, în anii ‘80. Mama lui era creștină. Din acest motiv, când Sașa avea zece ani, miliția a venit să-l ia și să-l despartă de mama lui, urmând să-l interneze la o școală de corecție. Sașa s-a prins cu mâinile de ea, strigând: „Mamă, nu vreau să rămân fără tine!“. Ținându-l la rândul ei în brațe, mama plângea. Vecinii, alertați, erau și ei de față. Unul dintre milițieni a inventat atunci o frază liniștitoare: „Nu vrem deloc să-i despărțim, mama poate veni cu băiatul“. Mama și copilul au fost urcați în mașină. Vehiculul a pornit, dar undeva, în mijlocul unei păduri, au oprit, au obligat-o pe mamă să coboare și au demarat în viteză, părăsind-o lipsiți de orice sentiment.

Timpul a trecut de când fuseseră despărțiți. Mama, fără să înceteze să se roage pentru copilul ei, s-a interesat neobosit la toate internatele, dar de fiecare dată i s-a spus: „Nu avem cum să te ajutăm“. În cele din urmă, Domnul a ajutat-o să găsească școala unde era internat Sașa.

La primul contact, profesoara i-a spus: „Aveți un fiu foarte special! Înainte de a merge la culcare, el se așază mereu în genunchi și se roagă. Ceilalți copii aruncă în el cu perne. Iar în dimineața următoare se roagă din nou; mulțumește și la masă. Și este întotdeauna liniștit și blând!“. Singuri în camera de vizită, băiatul și mama pot în sfârșit să vorbească și să plângă împreună.

Mama îl întreabă discret: „De ce nu mi-ai scris?“. El i-a răspuns înăbușit de durere: „Nu am voie, sunt mereu supravegheat…“. Timpul de vizită expirase. Profesoara se întoarce și îi găsește în genunchi. Nu după multe zile, învățătoarea și fiica ei au descoperit puterea crucii și iubirea de necuprins a Domnului Isus Hristos.

Citirea Bibliei: Neemia 3.1-15 · Proverbe 11.10-19

SCRIPTURILE ÎN FIECARE ZI

de Jean Koechlin

Rut 2:4-16

Rut nu avusese încă de-a face decât cu servitorii lui Boaz. Acum îl întâlneşte personal pe acest prieten puternic şi bogat (v. 1), imagine deosebit de frumoasă a Domnului Isus. Boaz ne aminteşte de Prietenul suprem, blajin şi compătimitor, Celui căruia Dumnezeu Îi poate spune în Psalmul 89.19: „Am dat ajutor unui om puternic”.

Iată-l în acest oraş, Betleem (unde avea să Se nască Mântuitorul), binecuvântându-şi servitorii şi spunându‑le ce să facă, veghind la toate, remarcând-o pe secerătoarea săracă, în sfârşit, purtându-se cu ea cu o favoare încărcată de atâta delicateţe, încât îi aduce linişte tinerei femei înfricoşate. El o invită să se apropie, îi vorbeşte inimii ei şi o consolează.

Fiecare dintre noi trebuie să treacă prin aceeaşi experienţă pe care a avut-o Rut. Nu este suficient doar să‑i cunoaştem pe slujitorii Domnului, păstori, învăţători sau evanghelişti, şi să învăţăm de la ei, din când în când, lecţii din Cuvântul lui Dumnezeu. Fiecare trebuie să aibă de-a face personal cu Domnul Isus. Atunci El Însuşi va vorbi inimilor noastre. Ne va face să înţelegem prin ce a trecut El pentru noi când a venit aici jos ca să sufere şi să moară (aceste grăunţe prăjite din v. 14). Şi ne va sătura cu bogăţiile dragostei Sale.

CUVÂNTUL LUI DUMNEZEU PENTRU ASTĂZI

coordonatori Bob & Debby Gass

„IZBĂVEȘTE-NE DE CEL RĂU!” | Fundația S.E.E.R. România

„Făcusem un legământ cu ochii mei, şi nu mi-aş fi oprit privirile asupra unei fecioare.” (Iov 31:1)

Există anumite uși în viață care, odată deschise, sunt greu de închis – iar pornografia este una dintre ele! Și, ca orice dependent, odată ce ești prins în mreajă, ai nevoie de doze din ce în ce mai mari pentru a te mulțumi… până când, în cele din urmă, ajungi să fii șocat și rușinat de adâncimile întunecate în care ai ajuns!

Statistic vorbind, problema este similară în biserică și în societate. Domnul Isus ne-a învățat să ne rugăm: „Izbăvește-ne de cel rău” – pentru că o parte din acest rău a ajuns deja în casele noastre prin intermediul televiziunii și al Internetului. Părinți, protejați-vă copiii de lucruri care le pot întuneca mintea și le pot afecta șansele de a construi relații sănătoase! Iar dacă tu ești dependent de pornografie, vino înaintea lui Dumnezeu cu vorbele lui David (Psalmul 51:2): „Doamne, spală-mă de nelegiuirea mea și curăţă-mă de păcatul meu!” Ajută-mă să nu mă mai expun la lucruri care duc la rușine și la eșec (vezi Romani 13:14). Mă pocăiesc și Îți cer acum izbăvirea. Ajută-mă să-mi birui nevoile emoționale pe care încerc să le satisfac, și dă-mi curajul, puterea și înțelepciunea să le tratez într-un mod care să Te onoreze. Vreau să mă ajuți să urmez exemplul lui Iov, care a făcut un legământ cu ochii lui să nu privească, să nu dorească și să nu poftească lucruri păcătoase! N-o pot face cu propriile mele forțe, așa că ajută-mă Tu, Doamne, Te rog! Trimite-mi pe cineva în care să pot avea încredere și care să fie sincer cu mine… cineva care să împărtășească această povară cu mine în rugăciune, și care mă va susține în procesul eliberării! Și Te rog să-mi dai un dor după Tine care să depășească și să distrugă orice altă dorință sau poftă! În Numele lui Isus mă rog. Amin!”

Iar noi nu putem spune decât: „Amin! Doamne, ajută-i pe toți aceia care au o asemenea problemă, și eliberează-i Tu!”

Posted in Romanian devotionals and tagged , , , , | Lasă un comentariu
22 ian. 2025

22 Ianuarie 2025

DOMNUL ESTE APROAPE

Și Ahab a istorisit Izabelei în amănunte tot ce făcuse Ilie și cum omorâse cu sabia pe toți profeții […] Și [Ilie] a mers în pustie cale de o zi și a venit și s-a așezat sub un ienupăr și dorea moartea sufletului său; și a zis: „Destul! Acum, Doamne, ia-mi sufletul, pentru că nu sunt mai bun decât părinții mei“.

1 Împărați 19.1,4

După ce Ilie a repurtat o victorie măreață pentru Domnul pe muntele Carmel, Izabela l-a amenințat cu moartea, iar el, descurajat și înspăimântat, a fugit într-un loc pustiu. S-a așezat sub un ienupăr și I-a cerut lui Dumnezeu să-i ia viața. Putem fi surprinși ca un om al lui Dumnezeu să aibă o lucrare atât de strălucită și, dintr-odată, să cadă într-o stare de descurajare. Acest lucru însă ni se poate întâmpla și nouă, dacă ne luăm ochii de la Domnul și privim la împrejurările în care ne aflăm.

Se pare că, atunci când Ilie și-a luat ochii de la Dumnezeu, a încercat mai întâi să fugă de problemele sale, după care s-a așezat jos și a renunțat la tot. Aceasta este o stare tristă pentru orice copil al lui Dumnezeu, și totuși cât de des ni se întâmplă ca, atunci când vin încercări și provocări, să cădem într-o stare de descurajare și să începem să ne plângem de milă! Nu trebuie să fim surprinși că vrăjmașul nostru, Satan, încearcă să ne descurajeze, pentru a ne bloca umblarea și mărturia.

Și noi putem obosi, ajungând în punctul de a abandona totul, dacă devenim absorbiți de problemele noastre. Poate că începem să gândim că Dumnezeu nu ne mai poate folosi sau că ne-a dat deoparte. Dumnezeu însă nu-i dă deoparte pe slujitorii Săi credincioși. Vedem, în cazul lui Ilie, că Dumnezeu l-a trimis pe îngerul Său pentru a-i oferi ceea ce avea nevoie în lucrarea care-i stătea înainte. Același Dumnezeu plin de har, care nu L-a înlăturat pe Ilie, ci l-a întărit, ne va întări și încuraja și pe noi.

S. J. Faulkner

SĂMÂNȚA BUNĂ

Dumnezeu a binevoit, prin nebunia predicării, să-i mântuiască pe cei care cred … Iudeii cer semne și grecii caută înțelepciune, dar noi Îl predicăm pe Hristos răstignit … Hristos este puterea lui Dumnezeu și înțelepciunea lui Dumnezeu.

1 Corinteni 1.21-24

Mesajul predicat

Evanghelia tocmai fusese predicată, iar predicatorul ieșea din sală, când unul dintre ascultători s-a apropiat de el și i-a spus: „Vă respect convingerile și sinceritatea, dar evanghelia pe care o predicați este curată nebunie“. — „Aveți perfectă dreptate. Este exact ceea ce spune Dumnezeu Însuși în Biblie.“ — „Glumiți, nu-i așa? Biblia nu poate spune, în același timp, despre același lucru, că este și adevărat și contrar.“ — „Totul depinde de cui i se adresează! «Cuvântul crucii este o nebunie pentru cei care pier, dar pentru noi, care suntem mântuiți, este puterea lui Dumnezeu» (1 Corinteni 1.18).

Vedeți? Cuvântul lui Dumnezeu este ca o rază de lumină pură și pătrunzătoare, care ajunge în interiorul nostru. În inima mea, evanghelia este puterea vieții, dar aceeași evanghelie, în inima dumneavoastră, e nebunie. Este aceeași lumină divină, dar ea lucrează în două moduri diferite, astfel că unora ne permite să verificăm dacă avem o relație adevărată cu Dumnezeu, iar altora, să verifice dacă nu o au deloc.

Dar, încă un cuvânt, dragă prietene: Dumnezeu te iubește“.

Predicatorul voia să plece, dar interlocutorul său l-a oprit: „Credeți că Dumnezeu îi iubește pe toți oamenii?“. Predicatorul a zâmbit și i-a spus: „Va trebui să recitești Ioan 3.16! Fiindcă atât de mult a iubit Dumnezeu lumea, încât L-a dat pe singurul Său Fiu, pentru ca oricine crede în El să nu piară, ci să aibă viață eternă“.

Citirea Bibliei: Ezra 4.1-16 · Proverbe 5.1-14

SCRIPTURILE ÎN FIECARE ZI

de Jean Koechlin

Judecători 12:1-15

În capitolul 8, v.2 şi 3, Ghedeon făcuse experiența că „un răspuns blând abate furia”. Acum Iefta trebuie să înveţe pe cheltuiala lui restul acestui verset: „dar un cuvânt aspru stârneşte mânia” (Proverbe 15.1).

El se izbeşte de aceiaşi bărbaţi ai lui Efraim, întotdeauna gata de ceartă (Judecători 8.1 şi Iosua 17.14), care sperau să culeagă fructele victoriei fără să fi luptat, geloşi pe succesul altora când ar fi trebuit să se bucure împreună cu ei de eliberarea adusă de Domnul. Tot ei îi reproşează lui Iefta că nu i-a chemat la luptă. Priviţi locul pe care-l ocupă „eu”, „mie”, „al meu”, în răspunsul lui Iefta (v. 2, 3). Şi, de data aceasta, izbucneşte un război fără reţinere. Cât de trist, un război între fraţi!

Totuşi disputele din interiorul propriilor noastre familii nu sunt cu nimic diferite: au acelaşi caracter în profunzime! Şi cauzele le sunt identice: egoismul, gelozia, susceptibilitatea. Să reflectăm la importanta poruncă a Domnului: „Cum v-am iubit Eu, aşa să vă iubiţi şi voi unii pe alţii” (Ioan 13.34, 35; 15.12, 17), poruncă repetată de apostolul Ioan (1 Ioan 3.23; 4.7, 11, 21)!

În sfârşit, alţi judecători îi sunt daţi lui Israel, aleşi din seminţii diferite. Timp de pace! Să încercăm să scoatem profit din cele ce ne sunt oferite pentru fortificarea şi nu pentru aţipirea noastră!

CUVÂNTUL LUI DUMNEZEU PENTRU ASTĂZI

coordonatori Bob & Debby Gass

IEȘI DIN ASCUNZĂTOARE! | Fundația S.E.E.R. România

„Când veți secera… să laşi nesecerat un colţ din câmpul tău…” (Leviticul 23:22)

Conform Legii Vechiului Testament, Dumnezeu le-a poruncit fermierilor evrei: „Când veți secera semănăturile din ţara voastră, să laşi nesecerat un colţ din câmpul tău… Să laşi săracului şi străinului aceste spice.” (Leviticul 23:22). Rut lucra într-un colț al unui câmp deținut de un om bogat pe nume Boaz, care este o frumoasă prefigurare a lui Isus Hristos, Răscumpărătorul nostru. Când Boaz a văzut-o pe Rut, a chemat-o din acel loc, și i-a instruit pe secerători să „lase spice” în calea ei, pentru ca ea să nu fie nevoită să muncească prea mult (vezi Rut 2:16).

Există o lecție aici: un moment de bunăvoință din partea lui Dumnezeu îți poate schimba viața. Iar El o poate face prin intermediul unei persoane pe care a pregătit-o deja, și pe care tu nici măcar n-ai cunoscut-o încă. Rut nu știa, dar pentru că Boaz era rudă cu Naomi, soacra ei, acest lucru îl poziționa ca fiind o persoană „cu drept de răscumpărare” (vezi Rut 3:1-9), și era calificată să-i șteargă datoria, să aibă grijă de ea și să-i împlinească nevoile.

Domnul Isus ne asigură: „Tatăl tău, care vede în ascuns, îţi va răsplăti.” (Matei 6:4). Fii convins, Dumnezeu nu te-a trecut cu vederea! Este posibil ca alții să nu observe credincioșia ta, dar El o vede – și te va răsplăti pentru aceasta! De unde știm? Din Cuvântul Său, care spune: „Dumnezeu nu este nedrept ca să uite osteneala voastră şi dragostea pe care aţi arătat-o pentru Numele Lui, voi, care aţi ajutorat şi ajutoraţi pe sfinţi.” (Evrei 6:10)

Așadar, iată care este Cuvântul lui Dumnezeu pentru tine astăzi: „Ieși din ascunzătoare”!

Posted in Romanian devotionals and tagged , , , , | Lasă un comentariu
18 ian. 2025

18 Ianuarie 2025

DOMNUL ESTE APROAPE

Preaiubiților, vă îndemn, ca străini și călători, să vă feriți de poftele carnale ca de unele care se războiesc împotriva sufletului, având o purtare bună între națiuni, pentru ca, în ceea ce vorbesc împotriva voastră ca de niște răufăcători, prin faptele voastre bune la care sunt martori, să-L glorifice pe Dumnezeu în ziua cercetării. Fiți supuși deci, pentru Domnul, oricărei instituții omenești.

1 Petru 2.11-13

Petru le scrie călătorilor din diaspora, iudeilor credincioși risipiți prin țări îndepărtate. Deși ei erau străini și călători, totuși el îi îndeamnă să aibă o atitudine de străini și călători prin această lume, după care prezintă câteva lucruri cu privire la ce înseamnă să fii străin și călător.

Petru îi numește preaiubiți. Dacă dorim să fim călători și liberi de legăturile acestei lumi, trebuie să avem o țintă mai bună și să ne bucurăm în mod real de dragostea lui Dumnezeu. Trebuie să realizăm că suntem iubiți de El, după care trebuie să înțelegem că ne aflăm într-un conflict. Călători fiind, trebuie să ne împotrivim poftelor de orice fel. Nu că bogățiile ar fi rele, fiindcă Avraam, de exemplu, a fost un om foarte bogat, însă el a fost, cu siguranță, și un călător. Cât de mare a fost diferența între el și Lot! Amândoi au fost bogați, însă viziunea lui Avraam era cerească, în timp ce a lui Lot era pământească. Avraam locuia în corturi, în timp ce Lot locuia în Sodoma. La fel stau lucrurile și cu noi: nu banii și educația sunt o problemă, ci atitudinea noastră față de aceste lucruri și față de Domnul dovedește dacă suntem sau nu străini și călători.

Petru accentuează, de asemenea, nevoia de a avea o purtare bună. Purtarea noastră trebuie să fie în așa fel, încât în ziua cercetării să-L glorifice pe Dumnezeu, chiar dacă lumea ne dezaprobă. Într-o astfel de purtare este inclusă atitudinea de supunere și cea de a nu ne căuta propriile drepturi. Lepădarea de sine și jertfirea trebuie să ne caracterizeze în umblarea noastră de străini și călători. Lumea aceasta nu este casa noastră, de aceea nu avem drepturi aici. Domnul nu S-a apărat, nici nu a insistat asupra drepturilor Sale atunci când a fost judecat, ci S-a încredințat Celui care judecă drept. A fi străin și călător este o atitudine de inimă. Facă Domnul să o avem și noi!

A. Blok

SĂMÂNȚA BUNĂ

Și hrana lui zilnică, întreținerea lui permanentă, îi era dată de către împărat în fiecare zi.

2 Împărați 25.30

Ioiachin în exil

Textul din Biblie pentru această zi ne vorbește despre Ioiachin, care se afla în exil în Babilon. În fiecare zi, el primea de la Evil-Merodac, împăratul Babilonului, ceea ce îi era necesar pentru a trăi. Tatăl nostru ceresc Se îngrijește cu mult mai mult de noi: în fiecare zi, El ne asigură tot ce ne este necesar atât pentru nevoile materiale, cât și pentru cele spirituale. Noi nu trebuie să ne îngrijorăm pentru ziua următoare. Dumnezeu, Tatăl nostru, Se va îngriji de noi și mâine, ca și azi.

Necesarul pentru ziua de azi este tot ce putem lua într-o zi astfel încât să ne putem bucura. Este nesănătos să mâncăm sau să bem sau să purtăm mai mult decât ceea ce ne este necesar ca hrană și ca îmbrăcăminte în ziua de azi. Orice exces ne va face să ne îngrijorăm în legătură cu menținerea acelor lucruri și cu protejarea lor față de hoți.

Necesarul zilei de azi este tot ce trebuie să așteptăm într-o zi. Nu se cuvine oare să fim mulțumiți cu ceea ce ne-a asigurat Tatăl ceresc? Putem fi siguri că El este atent și că ne pregătește porția potrivită. Nu avem noi toate motivele să-I mulțumim?

Viața noastră de credință de asemenea are nevoie de îngrijiri zi de zi. Trebuie să cerem și să căpătăm ajutor pentru ea zilnic. Citind și ascultând Cuvântul lui Dumnezeu, rugându-ne Lui și având încredere în El, vom primi tot ce avem nevoie. Tot ce ne este necesar ne este pus la dispoziție. Să luăm ceea ce ni s-a rânduit pentru fiecare zi și ca hrană spirituală și să ne bucurăm de ea!

Citirea Bibliei: Ioel 3.6-21 · Proverbe 3.1-18

SCRIPTURILE ÎN FIECARE ZI

de Jean Koechlin

Judecători 9:26-57

Capitolul nostru confirmă declaraţia lui Isaia făcută în legătură cu astfel de oameni: „Picioarele lor aleargă la rău şi se grăbesc să verse sânge nevinovat. Gândurile lor sunt gânduri ale nelegiuirii, pustiirea şi nimicirea sunt pe cărările lor” (Isaia 59.7, citat în Romani 3.15, 16).

Oare s-au schimbat lucrurile astăzi în lume? Cu siguranţă că nu! Politica oamenilor rămâne dominată de violenţă, de minciună şi de nelinişte. „Să mă frământ printre ei?”, „să mă duc să mă clatin peste copaci?” (v. 9,11,13) era întrebarea pusă de Iotam în parabola lui. Ar fi putut lupta contra lui Abimelec, pentru a-şi răzbuna fraţii ucişi. Dar se păzeşte de aşa ceva! Departe de dezbinare şi de intrigi, el se află la Beer (v. 21; vezi Numeri 21.16), unde aşteaptă în linişte scăparea Domnului. Şi, întocmai cum i-am văzut pe vrăjmaşi întorcând sabia unii împotriva altora în tabăra lui Madian, acum Abimelec şi bărbaţii Sihemului îşi petrec timpul nimicinduse între ei. Sunt unul pentru altul un foc distrugător. Astfel se realizează ceea ce prezisese Iotam (v. 20) şi, în acelaşi timp, se împlineşte cuvântul verificat întotdeauna de istoria oamenilor: „Ce seamănă omul, aceea va şi secera” (Galateni 6.7; vezi şi Galateni 5.15).

CUVÂNTUL LUI DUMNEZEU PENTRU ASTĂZI

coordonatori Bob & Debby Gass

AI RĂBDARE, DUMNEZEU LUCREAZĂ! | Fundația S.E.E.R. România

„Nădăjduiește în Domnul, păzește calea Lui…” (Psalmul 37:34)

Când lucrurile nu se întâmplă atât de repede pe cât ne dorim, putem deveni nerăbdatori, frustrați, iritabili și negativiști. Iar dacă ești o persoană care „mută munții din loc”, poți ușor s-o iei înaintea lui Dumnezeu și poți intra în necazuri.

Fii atent la modul în care lucrează El: „Domnul întăreşte paşii omului când Îi place calea lui.” (Psalmul 37:23) Gândește-te la asta: dacă-L urmezi pe Domnul, nu poți merge mai repede decât Cel ce te conduce. Așadar, fă pasul următor și ai încredere că El va rezolva lucrurile pentru tine. Dumnezeu știe ceva ce tu nu știi. În cel mai bun caz, lucrezi cu resurse și cunoștințe limitate. Crezi că pașii tăi sunt „călăuziți de Domnul”? Crezi că El are un plan pentru viața ta? Crezi că Îi pasă de tine și că ține cont de interesele tale?

Dacă da, atunci încrede-te în acest verset: „Nădăjduieşte în Domnul, păzeşte calea Lui, şi El te va înălţa ca să stăpâneşti ţara: vei vedea pe cei răi nimiciţi…” (Psalmul 37:34) Dumnezeu știe ce face! El lucrează conform programului Său, nu al nostru. Când te „va înălţa ca să stăpâneşti ţara”? Răspuns: la vremea potrivită!

Nerăbdarea scoate la iveală două lucruri:

1) Imaturitatea. Bebelușii plâng până când îi iei în brațe, iar copiii nu vor să aștepte, când vor un lucru, îl vor pe loc! Dar un părinte înțelept știe că, de multe ori, copilul nu este pregătit să facă față lucrului pe care-l cere. La fel este și în domeniul spiritual!

2) Îndoiala și necredința. Biblia spune că avem „nevoie de răbdare, ca, după ce am împlinit voia lui Dumnezeu, să putem căpăta ce ne-a fost făgăduit”. (Evrei 10:36).

Așadar, azi ai răbdare și încredere: Dumnezeu lucrează!

Posted in Romanian devotionals and tagged , , , , | Lasă un comentariu
16 ian. 2025

16 Ianuarie 2025

DOMNUL ESTE APROAPE

După acestea, Isus S-a arătat din nou ucenicilor, la Marea Tiberiadei. Și S-a arătat astfel: erau împreună Simon Petru și Toma, cel numit Geamăn, și Natanael, cel din Cana Galileii, și ai lui Zebedei și alți doi dintre ucenicii Săi. Simon Petru le-a spus: „Mă duc să pescuiesc“. Ei i-au spus: „Venim și noi cu tine“. Au ieșit și s-au suit în corabie; și în noaptea aceea n-au prins nimic.

Ioan 21.1-3

Petru, cu mintea lui activă, ia conducerea. El spune: „Mă duc să pescuiesc“. Ceilalți, se pare că fără să se gândească prea mult, au spus: „Venim și noi cu tine“. În consecință, ei au plecat și „în noaptea aceea n-au prins nimic“. Cărui fapt s-a datorat acest insucces? Oare nu aceluia că au mers la propriile lor preocupări? Nu este acesta motivul pentru care adesea și noi consumăm multă energie cu rezultate foarte slabe? Ne trudim toată noaptea și nu ne alegem cu nimic. Lucrăm, poate cu sinceritate, dar în voință proprie, nu sub îndrumarea Domnului.

Odată cu venirea dimineții, totul este schimbat. Când se crapă de ziuă, Isus este văzut stând pe țărm. Ucenicii se întorseseră la vechiul lor mod de viață, dar Domnul, fără a-i certa, li Se adresează printr-un termen de tandrețe: „Copilașilor“. Totuși, El dă pe față zădărnicia trudei lor, care a fost fără îndrumarea Lui, întrebând: „Aveți ceva de mâncare?“. Au câștigat ei vreun lucru prin truda lor în întuneric? Ei sunt constrânși să recunoască faptul că nu au nimic.

Acum El le dă îndrumări. Într-adevăr, ei fac același lucru pe care îl făcuseră toată noaptea; dar, de această dată, aruncă plasa sub îndrumarea Lui. Cât de diferit este acest lucru! De data aceasta prind o așa de mare mulțime de pești, că nu pot ridica plasa. Cineva a spus: «Să nu uităm niciodată că succesul depinde în întregime de a ne afla în cursul lucrărilor lui Dumnezeu. Doar în măsura în care umblăm în mod individual cu Dumnezeu și depindem în întregime de Hristos și suntem călăuziți de El, vom avea parte de binecuvântare în lucrarea pe care o facem. Nu de măsura efortului depus depinde succesul obținut, ci de a fi suficient de aproape de Hristos, pentru a avea îndrumarea Sa în privința „aruncării plasei în partea dreaptă a corabiei“».

H. Smith

SĂMÂNȚA BUNĂ

Doamne, Tu m-ai cercetat și mă cunoști, Tu știi când mă așez și când mă ridic, de departe îmi pătrunzi gândul.

Psalmul 139.1,2

„M-ai cercetat și mă cunoști“

Omenirea nu poate înțelege ființa lui Dumnezeu. Dar Dumnezeu S-a descoperit pe Sine Însuși în Cuvântul Său, ca să înțelegem ceva din măreția și gloria Sa. El Se prezintă pe Sine ca fiind Cel care știe absolut totul. Acest fapt devine clar doar atunci când conștientizăm contrastul dintre atotcunoașterea Sa și cunoașterea noastră limitată. Noi știm ceea ce vedem. Dumnezeu vede ceea ce omul nu poate percepe. Ochii Lui „cutreieră tot pământul“ (2 Cronici 16.9). El nu are nevoie de lumină ca să vadă. Noi știm ceea ce am învățat. Dumnezeu nu a trebuit să învețe niciodată nimic. El este „desăvârșit în cunoștință“ (Iov 36.4). Noi cunoaștem ceea ce am auzit. Dumnezeu știe cuvintele pe care încă nu le-am rostit, gândurile noastre, precum și toate motivațiile din inimă (1 Corinteni 4.5).

Noi știm ce s-a întâmplat în trecut. Dumnezeu poate să vadă în viitor. El știe ce se va întâmpla mâine și cum vor evolua lucrurile. Cunoașterea Sa nu depinde de timp. Încă înainte de crearea lumii, El ne cunoștea pe fiecare în orice detaliu al vieții. Noi uităm multe lucruri. Dumnezeu nu uită nimic. Atunci când în viețile noastre există lucruri rele, pe care nu le dorim a fi descoperite, puterea lui Dumnezeu de a pătrunde tot chiar ne poate înspăimânta. Dar atotcunoașterea lui Dumnezeu poate să ne aducă mângâiere. Ce încurajator este faptul că asupra noastră veghează Cineva care știe toate și care dorește să intervină întotdeauna în beneficiul nostru! Dumnezeul Atotcunoscător este pentru noi!

Citirea Bibliei: Ioel 2.1-17 · Proverbe 2.1-8

SCRIPTURILE ÎN FIECARE ZI

de Jean Koechlin

Judecători 8:18-35

După victorie, o serie întreagă de pericole subtile îl ameninţă încă pe slujitorul lui Dumnezeu. Ieri am văzut gelozia lui Efraim, la care Ghedeon a răspuns cu blândeţe. Acum iată flatarea din partea lumii. Dar aceste complimente aduse de Zebah şi de Ţalmuna asupra înfăţişării sale ~ ca a unui fiu de împărat ~ nu-l împiedică pe Ghedeon să-i omoare. O altă cursă îi este întinsă, de această dată de către israeliţi: „Stăpâneşte peste noi”, spun ei, „şi tu şi fiul tău … pentru că ne-ai salvat”. Răspunsul lui este frumos: „Domnul va stăpâni peste voi” (v. 22, 23). Un servitor trebuie să vegheze să nu ocupe locul aparţinând Domnului în sufletele oamenilor, iar credincioşii trebuie să se ferească de a-i flata pe slujitorii lui Dumnezeu (Matei 23.8, 10).

După victoriile lui Ghedeon, iată o ultimă cursă(v. 27) în care, de data aceasta, va cădea. Spre amintirea victoriei sale, aşază în cetatea sa un efod (obiect din aur care amintea de preoţie) şi tot Israelul vine să-l admire (închinându-se înaintea efodului), uitând că singurul loc pentru preoţie era la Şilo, unde se găsea chivotul (Iosua 18.1). Apoi Ghedeon moare … şi poporul se întoarce la idoli!

CUVÂNTUL LUI DUMNEZEU PENTRU ASTĂZI

coordonatori Bob & Debby Gass

FĂ-ȚI TIMP SĂ-L LAUZI PE DUMNEZEU ȘI SĂ I TE ÎNCHINI! | Fundația S.E.E.R. România

„Dumnezeu S-a uitat la tot ce făcuse şi iată că erau foarte bune…” (Geneza 1:31)

Prima reacție menționată în Sfânta Scriptură este a lui Dumnezeu față de propria Sa creație; El făcea un pas înapoi la sfârșitul fiecărei zile, se uita la ce-a făcut și spunea: „Bun! E bine!” Apoi, în a șasea zi, când creația a fost încheiată, El a spus: „Este foarte bine!”

Acesta este motivul pentru care ne simțim atât de încântați sufletește când privim un apus de soare, la mare sau de pe creasta unui munte. Thomas Carlyle, filosof scoțian de la sfârșitul sec. al XIX-lea, a spus: „Închinarea este o minune transcendentă. Minunea pentru care nu există limită sau măsură – aceasta este închinarea.” A te închina lui Dumnezeu înseamnă a sta, a medita și a te minuna de Creator și de creația Sa. Înseamnă să transpui frumusețea creației în închinare față de Creator. Înseamnă să-I mulțumești lui Dumnezeu pentru răsăriturile splendide de soare, pentru stelele sclipitoare și pentru fulgii de zăpadă unici. Înseamnă să aduci mulțumire Celui căruia I se cuvine mulțumirea – Creatorului!

Psalmistul a surprins acest lucru în următoarele cuvinte: „Cerurile spun slava lui Dumnezeu…” (Psalmul 19:1) Un muzician a surprins acest lucru în cuvintele unei melodii de success: „Beautiful Day”… O astfel de admirație reprezintă un act de închinare. Un autor creștin a scris: „Răsăritul soarelui este atât de constant încât îl luăm ca pe un lucru de la sine înțeles, dar puține lucruri sunt atât de sublime ca mișcarea cerească ce are loc zilnic. Pământul se învârte în jurul axei sale cu o viteză de 1670 de km/oră, orbitează în jurul soarelui cu o viteză de aproximativ 110.000 km/h, se rotește o dată la aproximativ 24 de ore în raport cu soarele și o dată la fiecare 23 de ore, 56 de minute și 4 secunde în raport cu stelele. Uimitor, nu-i așa? Poate că nu ai planuri mari pentru astăzi, dar vei parcurge 1,6 milioane de mile în timpul rotației anuale în jurul soarelui. Asta e o realizare!”

Așadar, pentru asta (și nu numai!) – fă-ți timp să-I aduci slavă lui Dumnezeu, și să te închini înaintea Lui!

Posted in Romanian devotionals and tagged , , , , | Lasă un comentariu
07 ian. 2025

7 Ianuarie 2025

DOMNUL ESTE APROAPE

Adevărat vă spun, această văduvă săracă a aruncat mai mult decât toți cei care au aruncat în vistierie. Pentru că toți au aruncat din prisosul lor, dar ea, din sărăcia ei, a aruncat tot ce avea, tot ce-i rămăsese ca să trăiască.

Lăsați-o; de ce îi faceți supărare? Ea a făcut o lucrare bună față de Mine […] Ea a făcut ce a putut: Mi-a uns trupul mai înainte pentru înmormântare.

Marcu 12.43,44; 14.6,8

Văduva remarcată de Domnul Isus în primul verset citat era extrem de săracă. Tot ce avea erau două monede de cea mai mică valoare. Venind la templu, ea a aruncat în cutia cu daruri ambele monede – tot ce-i rămăsese ca să trăiască. Ar fi putut să-I dea doar o monedă lui Dumnezeu, iar pe cealaltă s-o păstreze pentru sine. Oricine ar fi înțeles acest lucru, tot astfel cum ar fi înțeles și dacă ea n-ar fi pus nimic în cutia cu daruri. Domnul însă era acolo, și El i-a văzut pe cei bogați aruncând în cutie mult argint și aur. Această văduvă însă, a declarat El, a oferit mai mult decât toți ceilalți care dăruiseră din prisosul lor. Ea Îi dăduse lui Dumnezeu tot ce avea.

Darul femeii din cel de-al doilea verset citat a fost de o mare valoare: trei sute de dinari – salariul pe un an al unui lucrător cu ziua (Matei 20.9,10). Ce dar prețios I-a adus Maria Domnului, potrivit cu Ioan 11.2 și 12.3! În Matei și în Marcu ni se spune că I-a uns capul Domnului cu acest parfum scump, în Ioan 12 ni se spune că I-a uns picioarele Domnului, iar în Ioan 11 ni se spune în mod simplu că L-a uns pe Domnul. Marcu ne spune că ea a spart vasul și că a turnat parfumul din el pe capul Domnului – l-a dăruit pe tot Domnului și n-a păstrat nimic pentru ea.

Poate că darul văduvei a fost disprețuit de cei care l-au văzut. Maria a fost aspru criticată pentru că „a risipit“ acel parfum scump, care este o imagine a închinării noastre. Domnul însă a privit la atitudinea și la motivația acestor femei. Atitudinile și motivațiile noastre atunci când dăruim sau când lucrăm sunt mai importante pentru El decât timpul sau decât banii pe care îi cheltuim pentru El. Să facem și noi ceea ce putem pentru Acela care, din dragoste, S-a dat pe Sine pentru noi!

E. P. Vedder, Jr.

SĂMÂNȚA BUNĂ

Căutau deci din nou să-L prindă: dar El a scăpat din mâna lor. Și a plecat din nou dincolo de Iordan, spre locul unde boteza Ioan la început … Și mulți au venit la El și spuneau: „Ioan n-a făcut niciun semn; dar toate câte le-a spus Ioan despre Acesta erau adevărate. Și mulți au crezut în El acolo“.

Ioan 10.39-42

Mărturia lui Ioan Botezătorul

Lucrările pe care le-a făcut Isus sunt dovada de necontestat că acolo acționa din dragoste și cu autoritate o Persoană divină. Dumnezeu Tatăl este în Fiul, iar Fiul este revelat ca fiind una cu Tatăl în Însăși Ființa Lui, în gândurile Sale și în planurile Sale lăuntrice.

Dacă adversarii lui Isus în sfârșit au lăsat să le cadă pietrele din mâini, în schimb și-au menținut ura: au vrut să Îl ia captiv – pentru a treia oară (Ioan 7.30,32,44). Dar nu ei hotărau, ci Fiul lui Dumnezeu Însuși era Cel care decidea când era timpul potrivit. Și, cum acesta încă nu venise, El S-a întors în locul unde Și-a făcut prima apariție publică ca Mesia cel promis, lângă Iordan.

Ioan Botezătorul era mort de aproape trei ani. Cu toate acestea, mărturia lui a fost așa de impresionantă, încât mulți iudei încă își aminteau de el. Ioan a fost ultimul dintre profeții din perioada legii. Deși atunci miracolele nu erau la ordinea zilei, cum se întâmplă în general la sfârșitul unei dispensații biblice, mărturia lui despre Hristos a fost credibilă și mai eficientă decât miracolele.

Noi ne aflăm la sfârșitul erei creștine și nu trebuie să ne așteptăm ca Dumnezeu să lucreze prin semne și minuni făcute de oameni. Prin urmare, credincioșii de astăzi ar trebui să-l ia ca exemplu pe Ioan Botezătorul și să fie atenți ca ceea ce spun despre Hristos să fie la fel de adevărat.

Citirea Bibliei: Osea 7.1-16 · Iacov 3.13-18

SCRIPTURILE ÎN FIECARE ZI

de Jean Koechlin

Judecători 4:1-16

În nordul ţării, vrăjmaşul de altădată se regrupează sub acelaşi nume: Iabin, şi în acelaşi oraş-capitală: Haţor (vezi Iosua 11.1); şi îl asupreşte pe Israel timp de douăzeci de ani. Să fim atenţi să nu pierdem fructul victoriilor înaintaşilor noştri! Toată lupta trebuie purtată încă o dată, iar Debora, o femeie profet, „o mamă în Israel” (5. 7), va fi folosită de Domnul pentru a judeca şi elibera poporul. Femei şi tinere credincioase, să nu credeţi niciodată că sunteţi date de-o parte din serviciul pentru Adunare! Cu siguranţă, locul femeii nu este „să exercite autoritate peste bărbat”, nici să ia cuvântul în public  (1 Timotei 2.12; 1 Corinteni 14.34). Dar câţi creștini ar fi obţinut eliberări remarcabile, dacă n-ar fi fost rugăciunile lor?

Debora îl cheamă pe Barac, dar acesta este lipsit de curaj. Are nevoie să se sprijine pe cineva. Credinţa lui în Dumnezeu nu-i este suficientă să se descurce fără ajutorul omului (Psalmul 146.3-5). Curajul nostru depinde întotdeauna de măsura încrederii pe care ne-am pus-o în Domnul. Când ne lipseşte curajul, să facem precum apostolii în capitolul 4 din Fapte. Ei I-au cerut lui Dumnezeu „toată îndrăzneala” (Fapte 4.29) şi, prin Duhul, au primit-o (Fapte 4.31).

CUVÂNTUL LUI DUMNEZEU PENTRU ASTĂZI

coordonatori Bob & Debby Gass

AI NEVOIE DE AJUTORUL LUI DUMNEZEU! | Fundația S.E.E.R. România

„…Despărţiţi de Mine, nu puteţi face nimic.” (Ioan 15:5)

Cărțile de dezvoltare personală și vorbitorii motivaționali sunt asemenea unor majorete care stau pe margine și strigă: „Poți s-o faci!” Ele pot fi de ajutor, dar dacă filozofia de tip „poți s-o faci” ar fi întotdeauna adevărată, n-am avea nevoie de Dumnezeu!

Apostolul Pavel a înțeles acest lucru. De aceea, a afirmat: „Pot totul în Hristos, care mă întărește.” (Filipeni 4:13) Descoperirea voii divine necesită credință în imposibil și o dependență copilărească față de Dumnezeu. Biblia este plină de bărbați și femei care și-au descoperit destinul în voia desăvârșită a lui Dumnezeu, făcând lucruri care, în mod normal, ar fi fost de neatins pe cont propriu.

Gândiți-vă la:

1) Noe și proiectul său imposibil. Noe a fost însărcinat să construiască o corabie de mărimea unui portavion – manual, și pe uscat!

2) Avraam și promisiunea sa imposibilă. La nouăzeci de ani, după ani de încercări nereușite de a fi tată, Dumnezeu i-a spus că pruncii săi vor fi la fel de numeroși ca stelele de pe cer și ca nisipul mării!

3) Maria și sarcina ei imposibilă. Imaginează-ți că-i spui viitorului tău soț: „Sunt însărcinată, iar tatăl copilului meu este Duhul Sfânt!” Dumnezeu a ales întotdeauna oameni obișnuiți pentru a face lucruri extraordinare – și toți au avut ceva în comun: fiecare a fost chemat să facă parte din ceva mai mare decât ei înșiși.

Datorită disponibilității lor de a se supune lui Dumnezeu și de a lăsa ca planurile Lui să se descopere în ei și să se împlinească prin ei, El i-a folosit în moduri uimitoare. Lui Dumnezeu Îi face plăcere să facă prin noi lucruri pe care numai El le poate face, astfel încât, la final, El să primească toată gloria, onoarea și lauda.

Amintește-ți azi că și tu ai nevoie de Dumnezeu, pentru că fără El chiar „nu poți face nimic”!

Posted in Romanian devotionals and tagged , , , , | Lasă un comentariu
13 dec. 2024

13 Decembrie 2024

DOMNUL ESTE APROAPE

Acestea sunt cuvintele scrisorii pe care a trimis-o profetul Ieremia, din Ierusalim către rămășița bătrânilor deportați.

Ieremia 29.1https://www.good-seed.org/img/teiler.png

Lecții din viața lui Ioiachin (2) – Purtarea de grijă a lui Dumnezeu

În capitolul 29 din Ieremia citim că profetul a scris o scrisoare către cei care fuseseră duși în captivitate ca urmare a disciplinării lui Dumnezeu asupra poporului Său. Ieremia le-a oferit câteva instrucțiuni din partea Domnului, pentru a se așeza în Babilon, pentru a căuta pacea și binele cetății și pentru a se ruga pentru ea – „Pentru că în pacea ei veți avea pace“ (Ieremia 29.7). De asemenea, el a scris cuvinte aspre cu privire la profeții mincinoși din mijlocul lor.

Această scrisoare adresată de Domnul poporului Său conține și cuvinte minunate de încurajare: „Pentru că Eu cunosc gândurile pe care le am cu privire la voi, zice Domnul, gânduri de pace, și nu de rău, ca să vă dau un viitor și o speranță“ (versetul 11).

În viziunea cu cele două coșuri cu smochine din capitolul 24, Domnul îi spusese lui Ieremia, cu privire la smochinele care-i simbolizau pe cei deportați: „Ochiul Meu va veghea asupra lor spre bine și-i voi aduce din nou în țara aceasta; și-i voi zidi și nu-i voi surpa; și-i voi sădi și nu-i voi dezrădăcina. Și le voi da o inimă ca să Mă cunoască pe Mine că Eu sunt Domnul. Și ei Îmi vor fi popor și Eu le voi fi Dumnezeu, pentru că se vor întoarce la Mine cu toată inima lor“ (Ieremia 24.6,7). Da, cei deportați n-au fost uitați, în ciuda aparențelor. Ei se situau în centrul planurilor lui Dumnezeu.

Există o încurajare și pentru noi aici. Trebuie să ne lăsăm călăuziți de ochiul lui Dumnezeu, fără să fie necesare frâul și zăbala, cum au nevoie calul, în impetuozitatea lui, și măgarul, în încăpățânarea lui (Psalmul 32.9). Atunci când ne supunem lui Dumnezeu, chiar aflați sub disciplinarea pe care o îngăduie în viețile noastre, El veghează mereu asupra noastră, ca să ne facă bine. Ne aflăm întotdeauna în cel mai bun loc – chiar dacă uneori nu pare așa – atunci când ne supunem cu smerenie lui Dumnezeu.

A. Leclerc

SĂMÂNȚA BUNĂ

Cel ce stă în locuința tainică a Celui Preaînalt se va odihni la umbra Celui Atotputernic.

Psalmul 91.1

Protejați sub zăpadă

Era o iarnă cumplită în Rusia. Aproape nimeni nu îndrăznea să iasă pe stradă. Dar nu numai din cauza gerului, ci și pentru că niște cazaci prădători cutreierau țara atacând satele singuratice și incendiind casele. Micuța Nelja locuia cu bunica ei într-o căsuță la marginea satului. Ea privea mereu afară îngrijorată. „Vor veni cazacii și la noi?“, a întrebat ea neliniștită. „Sper că nu“, a spus bunica. „Ne vom ruga lui Dumnezeu să ne păzească. Dar mai întâi să citim ceva din Biblie.“ Astăzi era la rând capitolul 2 din profetul Zaharia. Când au ajuns la versetul 5, bunica și Nelja s-au uitat una la alta. Acolo scrie: „Eu Însumi, zice Domnul, voi fi un zid de foc de jur împrejurul lui“. — „Un zid de foc?“, a întrebat Nelja. „Nu s-au ars oamenii aceia?“ — „Nu“, i-a explicat bunica, „aceste cuvinte vor să spună că Dumnezeu îi va proteja“. Nelja a exclamat: „Atunci Domnul Isus poate să facă și în jurul nostru un zid de foc!“. — „Da“, a zis bunica, „El poate! Nu știm dacă va fi un zid tot de foc, dar știm că El ne poate proteja!“.

Au îngenuncheat și Nelja s-a rugat: „Te rog, Doamne Isuse, fă un zid în jurul casei noastre! Tu știi că vor veni cazacii, vor lua totul și vor incendia casele. Te rog, ocrotește-ne! Amin“. Apoi cele două s-au dus liniștite la culcare. A doua zi dimineața se părea că nu se luminează deloc. Peste tot în jur părea că domnește o liniște deplină. Bunica a deschis ușa căsuței lor și – spre uimirea ei – a văzut-o înconjurată de un zid înalt de zăpadă! Cazacii veniseră noaptea și răpiseră și omorâseră câțiva locuitori. Și arseseră toate casele! Numai micuța lor casă, îngropată sub zăpadă, nu fusese descoperită.

Citirea Bibliei: Ezechiel 35.1-36.15 · Psalmul 136.1-12

SCRIPTURILE ÎN FIECARE ZI

de Jean Koechlin

Iosua 10:28-43https://www.good-seed.org/img/teiler.png

Aceste cetăţi nemaipomenite, „mari şi cu ziduri până la ceruri“ (Deuteronom 1.28), cad una după alta. Împăraţii lor, uriaşii lor, toţi locuitorii lor sunt doborâţi de „Iosua şi tot Israelul“ (v. 29). Să notăm repetarea necontenită a acestei ultime expresii. Ea evocă unitatea indisolubilă dintre Hristos şi ai Săi. În virtutea acestei legături, vrăjmaşii noştri sunt în primul rând vrăjmaşii Domnului. Nimeni nu ne poate ataca fără a avea de-a face cu Căpetenia noastră. Lăsându-L pe El să meargă primul, eu nu pot fi altfel decât biruitor. Dimpotrivă, fără El, am pierdut bătălia. Pentru aceasta caută vrăjmaşul să-mi rupă legătura (sau comuniunea) cu Mântuitorul meu. Ştie că fără El nu putem face nimic, chiar dacă noi adesea uităm acest fapt (Ioan 15.5). Ce pagină triumfătoare se înscrie aici! Să pot avea şi eu în istoria vieţii mele creştine o listă asemănătoare, de victorii câştigate în secret cu Domnul! Victoria pentru adevăr, victoria pentru curăţie, victoria asupra acestei sau acestei ispite …

Tinerilor, tinerelor, vârsta voastră este una cu totul specială, este cea a luptelor. Faceţi voi parte dintre cei cărora apostolul Ioan le putea scrie: „Vă scriu, tinerilor, pentru că voi l-aţi învins pe cel rău“ (1 Ioan 2.13).

CUVÂNTUL LUI DUMNEZEU PENTRU ASTĂZI

coordonatori Bob & Debby Gass

FĂ DIN CĂSNICIA TA UN COLȚ DE RAI! | Fundația S.E.E.R. România

„Bucură-te de nevasta tinereţii tale!” (Proverbele 5:18)

Cu cât este mai lung trecutul tău cu soțul, sau cu soția ta, cu atât mai multe bucurii și dureri ai experimentat. Sunteți mai apropiați uneori decât alteori, în funcție de circumstanțele vieții, care te urcă pe culme sau te trântesc la pământ. Cu toate astea, dacă ai făcut tot ce spune Biblia cu privire la căsătorie și tot ce ți-a stat în putință la începutul relației, dacă ai fost clar în legătură cu ce-ți dorești de la soțul sau soția ta și ai evaluat cu onestitate cine este acea persoană, ceea ce va face ca uniunea voastră să meargă mai departe este credința în Dumnezeu și amintirea momentelor frumoase care v-au adus împreună, de la bun început.

Ceea ce ți-a plăcut și ai apreciat inițial la soțul sau soția ta, cu siguranță nu s-a schimbat. Dar, pentru ca relația voastră să continue să se dezvolte, trebuie să lucrezi pentru a deveni mai apropiați. Toate relațiile au domenii de creștere care necesită ajustări și nutrienți… Dacă simți că relația voastră nu mai este ce a fost odată, dacă nu iei urgent măsuri ea s-ar putea deteriora.

Amândoi trebuie să vă înnoiți angajamentul de a o menține proaspătă și de a merge înainte. Iar asta însemnă că trebuie să lucrați la crearea intimității care lipsește sau să vă recuperați bucuria dragostei pe care ați avut-o cândva. Calitățile fundamentale ale soțului sau soției tale, dacă au existat cu adevărat de la bun început, nu s-au schimbat.

Este esențial ca la baza relației voastre să fie Dumnezeu! Concentrându-te pe asta, este mult mai ușor să faci față fluxului inevitabilelor suișuri și coborâșuri ale vieții de zi cu zi. Așadar, aveți nevoie de mai mult timp împreună? Dacă da, fă-ți timp rapid. De ce? Deoarece atunci când ești prea ocupat pentru a asculta, pentru a asculta cu adevărat, soțul sau soția ta crede că nu-ți mai pasă de el/ea, sau că nu prețuiești suficient relația. Gândește-te: ce ai face dacă ți s-ar strica mașina? Ți-ai face timp și ai plăti prețul pentru a o repara!

Așa că, fă-ți partea, iar căsnicia ta va redeveni „un colț de rai”!

Posted in Romanian devotionals and tagged , , , , | Lasă un comentariu
05 dec. 2024

5 Decembrie 2024

DOMNUL ESTE APROAPE

Un om din Betleemul lui Iuda s-a dus să locuiască temporar în câmpiile Moabului, el și soția sa și cei doi fii ai săi.

Rut 1.1

Fără îndoială, câmpiile Moabului au fost locuri binecuvântate pentru poporul lui Dumnezeu, până ce acesta a intrat în țară, dar acum nu mai erau. Dumnezeu Și-a condus poporul în plinătatea moștenirii lui, în țară. Să te întorci la lucruri vechi, după ce Dumnezeu te-a scos din ele, înseamnă să disprețuiești dragostea și harul lui Dumnezeu.

Dar oare noi suntem mai buni decât Elimelec? Nu găsim și noi uneori multe motive să părăsim „locul“ sau „poziția“? Înaintea lui Dumnezeu, niciunul dintre aceste motive nu stă în picioare. Ceea ce pare că este al poporului lui Dumnezeu, adică o mărturie de formă, pentru că izvorăște din omul natural și pentru că autoritatea Domnului Isus nu este recunoscută, chiar dacă este o strângere laolaltă care se vrea în jurul Domnului Isus, este ceea ce urăște Dumnezeu. Lui Îi este neplăcut ca o asemenea stare să fie legată de poporul Lui; El nu poate tolera o asemenea stare. Înaintea lui Dumnezeu nu rămâne în picioare niciun motiv: El vrea numai ceea ce El a poruncit. Tot ceea ce avem de făcut este să ascultăm. Elimelec s-a dus la Moab nu pentru că voia ca el și familia lui să crească în harul și în cunoașterea lui Dumnezeu, nici ca să-L poată slăvi pe Dumnezeu în mijlocul obiceiurilor și a căilor unei lumi așa-zis credincioase în zilele noastre, în mijlocul creștinătății de nume. El voia să-și satisfacă dorințele naturale.

Dacă ne cercetăm inimile în lumina lui Dumnezeu, în curând se descoperă care sunt gândurile care ne însuflețesc. Se va vedea dacă singura noastră dorință este de a asculta de Dumnezeu sau dacă urmărim alte scopuri. Dacă Dumnezeu a oprit ploaia în Betleem, din pricină că El n-a fost onorat așa cum se cuvine acolo, era El oare mai onorat în Moab? Și nu trăia în Betleem o rubedenie bogată și puternică, în stare să ajute? Ei îl știau bine și știau că el este gata să facă aceasta, însă nu se gândiseră la el și nu-și puseseră încrederea în el. Dar nu este tot așa și cu noi? Dacă ne-am încrede în El, în Adevăratul nostru Boaz, dacă ne-am gândi la El, n-am porni pe alte căi, căutând să rezolvăm prin puterea noastră proprie greutățile care se ivesc.

H. L. Heijkoop

SĂMÂNȚA BUNĂ

Eu mă gândesc adânc la îndrumările Tale.

Psalmul 119.78

De cugetat

Ce este mai important: să citim Biblia sau să ne rugăm? Spurgeon a răspuns odată la această întrebare tot cu o întrebare: Ce este mai important, să inspirăm sau să expirăm?

Dumnezeu stă în afara problemelor noastre și, prin urmare, ne poate ajuta în problemele noastre.

Înțelepciunea nu înseamnă pur și simplu să știi ceva, ci să aplici ceea ce știi în viața de zi cu zi.

Atunci când suntem neputincioși, ar trebui să ne întrebăm dacă nu cumva ne lipsește rugăciunea.

Dă-i lui Satan un centimetru, și el îți va lua un kilometru…

Nu vă uitați la sentimentele voastre ca la un barometru pentru certitudinea mântuirii voastre!

De fapt nu există rugăciuni fără răspuns, pentru că Dumnezeu fie spune da, fie spune nu. Dar, când spune nu, El dă harul Său. Pavel a experimentat acest răspuns.

Este puțin exagerat, dar există ceva adevăr în următoarea cugetare: Să nu faci nimic din ceea ce nu ai face în ultima oră a vieții tale!

Ceea ce este oxigenul pentru plămâni este speranța pentru om. Dacă nu mai este oxigen, se produce moartea prin sufocare. Iar dacă îndepărtăm speranța, atunci suntem cuprinși de acea „lipsă de aer“ care se numește „disperare“.

Citirea Bibliei: Ezechiel 26.1-21 · Psalmul 128.1-6

SCRIPTURILE ÎN FIECARE ZI

de Jean Koechlin

Iosua 7:16-26https://www.good-seed.org/img/teiler.png

Pentru judecată, ca şi pentru luptă, Iosua se scoală dis-de-dimineaţă. Problema trebuie rezolvată fără întârziere. Când Dumnezeu a luminat conştiinţa noastră, nu trebuie să lăsăm să treneze lucrurile. Prin tragere la sorţi, plasa se strânge în jurul nenorocitului vinovat. În sfârşit, degetul lui Dumnezeu se îndreaptă asupra lui. „A fost ales Acan“ (v. 18). Ce poate fi mai groaznic decât să fii demascat astfel de Dumnezeu Însuşi? La ultima cină cu ucenicii, Isus l-a desemnat pe trădător dându-i lui Iuda bucăţica pe care o înmuiase (Ioan 13.26).

„Fiul meu − îi spune Iosua − dă glorie DOMNULUI“. Gloria lui Dumnezeu pretinde întotdeauna adevărul întreg. Atunci Acan îşi deapănă trista relatare. Este aceea a tuturor poftelor, precum cea al cărei angrenaj fatal ni-l expune Iacov (Iacov 1.14, 15): întâi ochii, apoi inima, iar în final mâinile care apucă şi ascund. „Am păcătuit …“ − recunoaşte Acan − am văzut acest şi acest obiect …             „le-am poftit şi le-am luat; şi iată …“ Frumoasa manta de Şinear (Babilon), argintul, aurul erau bine ascunse în cortul unde numai Dumnezeu le văzuse.

Dar să nu uităm concluzia: „păcatul, odată împlinit, aduce moarte“ (Iacov 1.15). Tristă datorie: cel rău trebuia îndepărtat din mijlocul adunării lui Israel! (compară cu 1 Corinteni 5.13).

CUVÂNTUL LUI DUMNEZEU PENTRU ASTĂZI

coordonatori Bob & Debby Gass

LASĂ TOTUL DEOPARTE ȘI SLUJEȘTE! | Fundația S.E.E.R. România

„Isus… S-a dezbrăcat de hainele Lui…” (Ioan 13:4-6)

Domnul Isus este exemplul suprem și când vine vorba de a-i sluji pe alții. Biblia spune că El S-a sculat de la masă, S-a dezbrăcat de hainele Lui, a luat un ştergar şi S-a încins cu el. Apoi a turnat apă într-un lighean şi a început să spele picioarele ucenicilor şi să le şteargă cu ştergarul cu care era încins… Şi Petru I-a zis:„Doamne, Tu să-mi speli mie picioarele?” (Ioan 13:4-6). Încearcă să ți-L imaginezi pe Dumnezeul întrupat, încins cu un șorț și îngenuncheat pentru a spăla picioarele celor care nu erau demni.

Apostolul Ioan spune că: „Isus… S-a dezbrăcat de hainele Lui…” Cu alte cuvinte, dacă vrei să-i slujești pe alții, trebuie să fii dispus să lași deoparte imaginea ta, confortul tău și programul tău. Dezbrăcându-Se de hainele Sale, Hristos a demonstrat că Dumnezeu nu ține cont de protocol, stil sau ritualuri. Adevărata slujire nu are de-a face cu imaginea de sine; ea se face printr-o desconsiderare totală față de aprecieri. Dar Petru nu a priceput! Lui nu i-a venit să creadă că Mesia ar dori să fie pus într-o lumină atât de înjositoare. Așa că Domnul Isus le-a explicat gestul Său prin următoarele cuvinte: „Voi Mă numiţi Învăţătorul şi Domnul, şi bine ziceţi, căci sunt. Deci, dacă Eu, Domnul şi Învăţătorul vostru, v-am spălat picioarele, şi voi sunteţi datori să vă spălaţi picioarele unii altora. Pentru că Eu v-am dat o pildă, ca şi voi să faceţi cum am făcut Eu… Dacă ştiţi aceste lucruri, ferice de voi dacă le faceţi.” (Ioan 13:13-15,17).

Există anumite lucruri în viață care trebuie lăsate deoparte pentru a-i putea sluji pe alții și pentru a face voia lui Dumnezeu. Dacă vrei să fii binecuvântat, nu te alătura celor care se bucură de propriile discursuri și care își trâmbițează propriile realizări. Lasă deoparte tot ceea ce-ți aduce ție slavă și ia ștergarul slujirii. Nu aștepta ca altcineva s-o facă. Fii tu primul!

Posted in Romanian devotionals and tagged , , , , | Lasă un comentariu

Navigare în articole

← Older Entries