Mana Zilnica

7 Aprilie 2025

DOMNUL ESTE APROAPE

Sunt printre deșertăciunile națiunilor vreunii care să dea ploaie? Sau pot cerurile să dea ploi torențiale? Nu ești Tu Același, Doamne Dumnezeul nostru? De aceea noi așteptăm ploaie de la Tine, pentru că Tu ai făcut toate acestea.

Ieremia 14.22

Ieremia a vestit Cuvântul lui Dumnezeu în vremuri foarte dificile. Poporul Îi întorsese spatele lui Dumnezeu, iar El a îngăduit ca ei să treacă prin ape adânci, atât în mod spiritual, cât și fizic. În capitolul 14, ei experimentaseră o secetă care trebuia să le aducă aminte de starea lor spirituală. Ieremia a căutat să-i aducă înapoi pe terenul unde să recunoască faptul că Domnul putea împlini orice nevoie a lor. Pe această bază trebuia întemeiată nădejdea lor, iar a noastră trebuie să fie la fel.

Când începem să ne punem nădejdea în alte resurse pentru împlinirea nevoilor noastre zilnice, nu vom fi decât dezamăgiți. Domnul Isus a vorbit despre acest lucru în Matei 6. El ne îndeamnă acolo să ne punem nădejdea în Dumnezeul nostru pentru împlinirea nevoilor de zi cu zi (Matei 6.9-13), pentru iertarea noastră (versetul 12) și pentru protecția noastră (versetul 13).

Apoi Domnul Isus ne amintește că trebuie să avem priorități corecte în viață: „Nu vă strângeți comori pe pământ, unde molia și rugina strică și unde hoții sparg și fură; ci strângeți-vă comori în cer, unde nici molia, nici rugina nu strică, și unde hoții nu sparg, nici nu fură“ (versetele 19 și 20). Când ne punem nădejdea în lucrurile pe care le-am strâns aici pe pământ, ele devin ca o greutate care ne trage în jos, nu ca o ancoră care să ne țină neclintiți.

În loc să ne îngrijorăm, trebuie să căutăm mai întâi Împărăția lui Dumnezeu, iar toate celelalte lucruri ni se vor da pe deasupra (versetul 33). Cheia pentru o viață lipsită de îngrijorări este de a ne pune zilnic nădejdea în Cel care poate și vrea să împlinească orice nevoie a noastră (Filipeni 4.19).

T. Hadley, Sr.

SĂMÂNȚA BUNĂ

Toți trebuie să fim arătați înaintea scaunului de judecată al lui Hristos.

2 Corinteni 5.10

Înaintea scaunului de judecată

Orice om va trebui să dea socoteală înaintea lui Isus Hristos pentru ceea ce a făcut și pentru ceea ce a lăsat nefăcut. Atunci totul va fi cântărit potrivit judecății divine. Această judecată va fi diferită de orice formă a judecății omenești.

Astăzi, unii infractori scapă de pedeapsă, deoarece judecătorii nu pot pedepsi decât ceea ce se cunoaște. La scaunul de judecată al lui Hristos nimeni nu va putea însă ascunde vreun lucru. Astăzi, judecătorii își bazează verdictul doar pe dovezile aduse de martori, fiindcă ei înșiși nu au văzut faptele respective. Fiul lui Dumnezeu însă, ai Cărui ochi sunt ca o flacără de foc, vede toate faptele oamenilor. Morții înșiși vor fi înviați pentru judecată.

Astăzi, sistemele juridice de pe pământ pot pedepsi doar acele infracțiuni și delicte stipulate în lege. Judecătorul divin însă va folosi ca standard Cuvântul veșnic al lui Dumnezeu, care arată omului ce este bine și ce este rău.

Astăzi, cei acuzați au un avocat care să-i apere și care, în ciuda vinei lor, încearcă să le comute sentința. Înaintea scaunului de judecată al lui Hristos însă nu va exista nicio apărare. Cei care au murit neîmpăcați cu Dumnezeu își vor primi pedeapsa meritată. Însă cei credincioși, care au primit iertarea de păcate, nu vor fi judecați. Ei se vor înfățișa pentru răsplată înaintea Aceluia care a purtat pedeapsa în locul lor.

Citirea Bibliei: Geneza 3.1-13 · 1 Petru 1.8-16

SCRIPTURILE ÎN FIECARE ZI

de Jean Koechlin

1 Samuel 31:1-13

Episodul de la Ţiclag l-a lăsat pe David umilit, conştient de propria-i slăbiciune; dar l-a şi restabilit în relaţia lui fericită cu Domnul. El a fost pregătit astfel pentru domnia asupra căreia se deschide acum cartea a doua a lui Samuel.

Omul care-i aduce vestea morţii lui Saul credea că aduce „o ştire bună” (4.10). Oare nu era vorba pentru David de moartea vrăjmaşului său şi de ocazia de a urca pe tron? Dar acest om nu-l cunoaşte pe cel căruia îi vorbeşte. În inima „iubitului” Domnului străluceşte harul dezinteresat, însoţit de dragostea pentru poporul Lui şi de respectul pentru dispoziţia dată de Dumnezeu. Cum s-ar fi putut bucura el când israeliţii erau înfrânţi, iar prinţul lor, dezonorat în faţa vrăjmaşilor Domnului?

David îl întreabă pe noul venit: „De unde eşti?” (v.13). Omul confirmă că face parte dintre vrăjmaşii lui Israel, şi încă dintre cei mai răi: era amalecit! Încercând să-l trişeze pe David printr-un mesaj înşelător, n-a făcut decât să se trişeze pe sine (vezi Prov. 11.18). I-ar fi plăcut ca noul împărat să-şi ia coroana din mâna lui. În aceasta, el se aseamănă marelui Vrăjmaş care a încercat, deşi fără succes, să-L facă pe Domnul Isus să primească din mâna lui toate împărăţiile lumii şi gloria lor (Matei 4.8-10).

ÎNTREABĂ-TE ÎNTOTDEAUNA: „CE SPUNE BIBLIA?” | Fundația S.E.E.R. România

„Se vor scula din mijlocul vostru oameni care vor învăţa lucruri stricăcioase…” (Faptele Apostolilor 20:30)

Apostolul Pavel le-a spus unor lideri spirituali: „Se vor scula din mijlocul vostru oameni care vor învăţa lucruri stricăcioase, ca să tragă pe ucenici de partea lor. De aceea vegheaţi şi aduceţi-vă aminte că, timp de trei ani, zi şi noapte, n-am încetat să sfătuiesc cu lacrimi pe fiecare din voi. Şi acum, fraţilor, vă încredinţez în mâna lui Dumnezeu şi a Cuvântului harului Său, care vă poate zidi sufleteşte şi vă poate da moştenirea împreună cu toţi cei sfinţiţi.” (Faptele Apostolilor 20:30-32)

Când cineva pretinde că are o „revelație specială de la Dumnezeu” care nu se potrivește cu ceea ce ne învață Sfânta Scriptura, nu-l crede! Fă și tu ceea ce făceau credincioșii din Bereea: „Au primit Cuvântul cu toată râvna şi cercetau Scripturile în fiecare zi, ca să vadă dacă ce li se spunea este aşa.” (Faptele Apostolilor 17:11).

Cine dădea învățăturile pe care credincioșii din Bereea le puneau sub reflectorul Scripturii? Apostolul Pavel! Niciun lider, indiferent de prestigiul lui, sau de numărul adepților, nu este scutit de o astfel de analiză. Iar liderii cu adevărat buni o primesc cu bucurie! S-ar putea să te gândești că Dumnezeu mai are încă multe lucruri să ne spună. E-adevărat, dar și când îți vei da ultima suflare, tot nu vei ști totul.

Are Dumnezeu strategii noi și eficiente pentru a atinge lumea cu Evanghelia în această eră a tehnologiei? Da, iar noi trebuie să le folosim – pentru a culege recolta finală. Dar nu trebuie să facem niciodată compromisuri când vine vorba despre Cuvântul lui Dumnezeu. Totul trebuie verificat prin Scriptură! Biblia ne avertizează că: „Se vor scula din mijlocul vostru oameni care vor învăţa lucruri stricăcioase…” Uneori, cea mai mare amenințare la adresa adevărului vine din partea celor pe care îi cunoaștem sau iubim, și cu care am lucrat, dar care s-au abătut de la cale. Așadar, care este răspunsul?

Este simplu. Întreabă-te întotdeauna: „Ce spune Biblia?” – și fă din ea punctul tău de referință!

16 Martie 2025

DOMNUL ESTE APROAPE

Și voi înșivă, ca niște pietre vii, sunteți zidiți o casă spirituală, o preoție sfântă, ca să aduceți jertfe spirituale bine primite lui Dumnezeu prin Isus Hristos.

1 Petru 2.5

Dacă l-am fi întrebat pe unul dintre fiii lui Aaron cum devenise preot, el ne-ar fi răspuns fără îndoială că acest lucru se datora, în primul rând, datorită nașterii sale, iar în al doilea rând, datorită faptului că fusese instalat în slujba de preot prin intermediul spălării cu apă, al stropirii cu sânge și al ungerii cu untdelemn, așa cum era poruncit în Exod 29. Și noi suntem preoți prin naștere. Fiind născuți din Dumnezeu, suntem preoți ai Lui. De asemenea, suntem spălați cu apă prin Cuvânt (Efeseni 5.26). Am fost răscumpărați prin sângele scump al lui Hristos (1 Petru 1.19) și am primit Duhul Sfânt. Am venit la Hristos și astfel suntem preoți, la fel cum fiii lui Aaron erau preoți, fiind asociați cu tatăl lor în slujirea preoțească.

Toți credincioșii din ziua de astăzi sunt preoți. Trebuie să ne aducem aminte însă că una este să fim preoți și cu totul alta este să ne exercităm în mod practic slujirea preoțească. Prima funcțiune a preoției noastre este către Dumnezeu, prin aducerea de jertfe de laudă. Aceste jertfe Îi sunt plăcute lui Dumnezeu, prin Isus Hristos, fiindcă El este Marele nostru Preot. Tot ceea jertfim, jertfim prin El.

F. B. Hole

SĂMÂNȚA BUNĂ

„Acum sufletul Meu este tulburat. Și ce voi spune? Tată, scapă-Mă de ceasul acesta! Dar pentru aceasta am venit până la ceasul acesta. Tată, glorifică Numele Tău!“ A venit deci un glas din cer: „L-am și glorificat și Îl voi glorifica din nou“.

Ioan 12.27,28

„Tată, glorifică Numele Tău!“

Ce a tulburat atât de mult inima Domnului, încât a rămas fără cuvinte? Când oamenii I se împotriveau cu toată ura lor, El a rămas mereu calm. În grădina Ghetsimani Îl vedem pentru prima dată în această stare de spirit. El a anticipat toate suferințele prin care urma să treacă în mâinile oamenilor și ale lui Dumnezeu. Îi venise ceasul. El vorbise deja despre acest moment, când a spus că Bobul de grâu va cădea în pământ și va muri.

Ce luptă teribilă a avut loc în Ghetsimani! Ce povară grea a apropierii morții asupra sufletului Domnului! El, Omul perfect, anticipa gravitatea de nedescris a judecății iminente. Urma să fie abandonat de Dumnezeu, lucru pe care nu Și-l putea dori. Să-I ceară atunci lui Dumnezeu să nu Își întoarcă fața de la El? El venise să salveze omenirea de judecata înfricoșătoare a lui Dumnezeu. Așa că S-a rugat: „Tată, glorifică Numele Tău!“.

Această cerere corespundea perfect cu gândul Tatălui, de aceea Dumnezeu a răspuns imediat din cer. Domnul Isus a glorificat Numele Tatălui pe parcursul întregii Sale vieți (de exemplu la învierea lui Lazăr). Acum numele Tatălui urma să fie glorificat din nou, prin moartea și învierea Fiului Său. Ca prim rezultat, „a adus la lumină viața și neputrezirea“ (2 Timotei 1.10).

Citirea Bibliei: Amos 8.1-14 · Proverbe 25.1-10

SCRIPTURILE ÎN FIECARE ZI

de Jean Koechlin

1 Samuel 19:1-18

Ionatan este foarte ataşat de David. Acum se iveşte ocazia când trebuie să intervină în favoarea prietenului său în faţa propriului tată, Saul!

Dacă Îl iubim pe Domnul, nu ne vom ruşina să mărturisim despre El în primul rând în propriile familii. Fără teamă, Îl vom mărturisi pe Cel care este fără păcat, care l-a învins pe marele Vrăjmaş şi prin care Dumnezeu a dat o minunată izbăvire (compară cu v. 4-5).

Răspunzând la intervenţia lui Ionatan, Saul jură pe numele Domnului că David nu va muri. Promisiune curând uitată! Chiar în momentul în care David este ocupat să-l învioreze, împăratul îşi înnoieşte gestul criminal. Câtă lipsă de recunoştinţă în inima omului faţă de acela care îi făcuse atâta bine, însă în mod special faţă de Mântuitorul, prefigurat aici de David! (Ps. 109.4, 5). Apoi nefericitul împărat, orbit de gelozia lui, îşi urmăreşte ginerele până în casa şi chiar în patul acestuia (vezi titlul Psal­mului 59). Mical îşi protejează soţul, dar nu asemenea fratelui ei, Ionatan, printr-o mărturisire curajoasă; ea se foloseşte de minciună şi de disimulare.

David fuge pe fereastră. Apostolul Pavel la Damasc, subiect al urii iudeilor, avea să scape în acelaşi fel (Fapte 9.25; 2 Corinteni 11.32, 33).

MOTIVUL PENTRU CARE EȘTI PUS ÎN CUPTOR | Fundația S.E.E.R. România

„Căci Tu ne-ai încercat, Dumnezeule, ne-ai trecut prin cuptorul cu foc ca argintul.” (Psalmul 66:10)

Ți sa-ntâmplat vreodată să încerci să faci ce trebuie, cum e corect și normal, dar lucrurile să meargă prost?! Când Iosif L-a onorat pe Dumnezeu spunând „nu” soției lui Potifar, a ajuns în închisoare. Și pe când se afla acolo, i-a spus unui alt întemnițat: „am fost luat cu sila din ţara evreilor şi chiar aici n-am făcut nimic ca să fiu aruncat în temniţă.” (Geneza 40:15).

Dacă așa te simți și tu astăzi, să știi că Dumnezeu nu ți-a întors spatele. Planul Său pentru viața ta nu s-a schimbat. Profetul lacrimilor, Ieremia, ne asigură: „Mânia aprinsă a Domnului nu se va potoli până ce va împlini şi va înfăptui gândurile inimii Lui.” (Ieremia 30:24)

S-ar putea să fii dezorientat, dar nu și Dumnezeu. El folosește fiecare clipă din perioada prin care treci și fiecare element al experienței tale ca să te pregătească. La fel a făcut cu Iosif… despre care iată ce mai citim: „I-au strâns picioarele în lanţuri, l-au pus în fiare până la vremea când s-a întâmplat ce vestise el şi până când l-a încercat Cuvântul Domnului.” (Psalmul 105:18-19)

Îți mai amintești cum te simțeai în legătură cu testele pe care le dădeai la școală? Poate că atunci ți s-au părut o formă de persecuție, dar acum privind în urmă îți dai seama că au fost o necesară pregătire. Ele au dat la iveală ce-ai învățat (sau nu!)… Te-au calificat să promovezi clasa. Te-au ajutat să-ți înțelegi mai bine calitățile și defectele. Psalmistul a scris: „Tu ne-ai încercat, Dumnezeule, ne-ai trecut prin cuptorul cu foc, ca argintul… Ai lăsat pe oameni să încalece pe capetele noastre, am trecut prin foc şi prin apă, dar Tu ne-ai scos şi ne-ai dat belşug.” (Psalmul 66:10, 12)

Dumnezeu Se va folosi de oameni, de circumstanțe, de suferință și de probleme pentru a te pune la încercare. De ce? Pentru ca El să te poată aduce apoi la „locul de belșug”!