Mana Zilnica

Mana Zilnica

Archive for the tag “blog”

23 ian. 2026

23 Ianuarie 2026

DOMNUL ESTE APROAPE

Și pe voi, care erați morți în greșelile și în necircumcizia cărnii voastre, v‑a înviat împreună cu El, după ce ne‑a iertat toate greșelile.

Coloseni 2.13

Să remarcăm că apostolul le spune colosenilor: „Voi erați morți în greșelile și în necircumcizia cărnii voastre“. Iudeii erau și ei, din fire, morți în greșelile lor (Efeseni 2.5), dar ei erau circumciși, ca o garanție că legământul și promisiunile le aparțineau; ei aveau un Dumnezeu și o speranță (Efeseni 2.11,12). Sărmanii oameni dintre națiuni, ei nu aveau nimic din toate acestea! Ei erau morți în greșelile lor, dar și în necircumcizia cărnii lor: nu aveau niciun drept înaintea lui Dumnezeu; ei nu puteau fi decât obiectul exclusiv al harului suveran, iar acesta se manifestase deja față de ei.

Apostolul le reamintește acest lucru efesenilor (Efeseni 2.5,8). Ce subiect de recunoștință pentru noi! Dar apostolul spune mai departe: „După ce ne‑a iertat toate greșelile“. Iudeii aveau, în aceeași măsură ca și cei dintre națiuni, nevoie de iertare și de harul care duce la viață. Chiar dacă iudeilor le sunt recunoscute privilegiile speciale de care se bucură, totuși Cuvântul îi plasează, ca păcătoși, întotdeauna pe picior de egalitate cu cei dintre națiuni. Păcatul ne‑a plasat pe toți în moarte și sub condamnare. Însă toți pot găsi iertarea și viața în Hristos, Cel mort și înviat. Ce fericire să deținem aceste prețioase comori, nu doar să știm că le putem găsi în El! Ceea ce ne lipsește adesea este tocmai această credință, în sufletele noastre, care să ia în stăpânire și să se bucure de aceste comori de har.

Să remarcăm și faptul că iertarea stă la baza vieții creștine, este începutul ei. Apostolul spune: „După ce ne‑a iertat toate greșelile“. Numai după această iertare urmează aducerea la viață cu Hristos. El a lăsat în urmă, în moartea Sa, condamnarea pe care o luase asupra Lui, de aceea și pentru noi condamnarea este de domeniul trecutului, iar în învierea Sa avem viața. În sfârșit, să observăm și aceste cuvinte: „Toate greșelile noastre“. Iertarea este completă, nimic nu mai rămâne în sarcina noastră. Ce siguranță pentru sufletul credincios! În această viață în Hristos nu mai este condamnare, pentru că nu mai există greșeli (Romani 8.1).

H. Rossier

SĂMÂNȚA BUNĂ

M‑am luptat lupta cea bună, am terminat alergarea, am păzit credința; de acum îmi este pusă înainte cununa dreptății, pe care mi‑o va da Domnul, dreptul Judecător, în ziua aceea.

2 Timotei 4.7,8

„Să nu fi trăit în zadar…“

Astronomul danez Tycho Brahe (1546‑1601) a fost considerat o autoritate incontestabilă în vremea sa prin contribuția adusă în studiul mișcării planetelor și prin catalogarea a peste 800 de stele. Deși nu dispunea de vreun telescop, datele adunate de el depășeau în exactitate toate măsurătorile anterioare. Timp de 40 de ani, Brahe, astronomul și matematicianul imperial de la curtea regelui Rudolf al II‑lea, a cercetat, a cartografiat, a măsurat, a determinat și a sistematizat cu răbdare stelele. Referitor la mișcarea planetelor, el a afirmat, din perspectivă proprie, că planetele se învârt în jurul soarelui și că soarele gravitează în jurul Pământului.

Matematicianul luteran Johannes Kepler (1571‑1630), colaboratorul lui Brahe în timpul ultimilor săi doi ani din viață, avea să‑l ajute să cunoască un progres în concepția despre lume, astfel că ultimele cuvinte ale lui Brahe au fost: „Ah, să nu fi trăit în zadar…“.

Nu este oare dorința fiecăruia dintre noi să nu fim uitați, să lăsăm ceva în urmă, să nu fi trăit în zadar? Ioram, împăratul lui Iuda, la vârsta de patruzeci de ani, „a murit, fără să fi fost regretat“ (2 Cronici 21.20). Ce final trist! Diferă complet de cuvintele din finalul vieții lui Pavel. Apostolul fusese oprit din drumul său de persecutor înverșunat al creștinilor de către Domnul Însuși, pe când se îndrepta spre Damasc. Apoi a avut loc o schimbare radicală: el nu a mai luptat împotriva lui Hristos. În mâna Domnului, viața noastră capătă o perspectivă clară și nu mai trebuie să ne temem de moarte.

Citirea Bibliei: Ezra 4.17-5.5 · Proverbe 5.15-23

SCRIPTURILE ÎN FIECARE ZI

de Jean Koechlin

Iov 22:1-30

Începe o a treia serie de cuvântări. Până acum, prietenii vorbiseră la modul general despre omul rău: face aceasta, merită aceea (15.20…). Acum Elifaz dă pe faţă fondul gândirii sale prin acuzaţii directe: răutatea ta, nelegiuirile tale… (v. 5). Cât de departe de învăţătura Domnului se aflau ei (el şi cei doi tovarăşi ai săi), învăţătură care porunceşte să luăm bârna din ochiul nostru înainte de a scoate paiul din ochiul fratelui (Matei 7.1‑5)! Şi, de asemeni, cât de departe de exemplul Celui care S‑a aplecat să spele picioarele ucenicilor Săi (Ioan 13.14‑15)!

Comparând v. 3 cu ceea ce i‑a spus Domnul lui Satan (1.8; 2.3), vedem cât de eronată era părerea lui Elifaz despre Dumnezeu. Nimic nu‑I este Lui mai plăcut decât omul care practică dreptatea (Fapte 10.35).

Totuşi, urmărind aceste cuvinte, să învăţăm să ascultăm ceea ce Duhul lui Dumnezeu doreşte să nespună nouă. De exemplu, dacă unul dintre cititorii noştri încă nu este în pace cu Dumnezeu, să se supună ordinului categoric din v. 21: „Împrieteneşte‑te cu El, te rog, şi fii în pace: prin aceasta îţi va veni fericirea“ (comp. cu 2 Corinteni 5.20). Cât despre versetul următor, nu se adresează el oare tuturor acelora care încă mai avem de progresat? „Primeşte, te rog, învăţătura din gura Lui şi pune cuvintele Lui în inima ta“!

NU TE LĂSA ZDROBIT, RIDICĂ-TE (1) | Fundația S.E.E.R. România

„Destul m-au asuprit din tinereţe, dar nu m-au biruit.” (Psalmul 129:2)

Atunci când oamenii puternici ating fundul gropii, ei nu sunt zdrobiți, ci își revin. Apostolul Pavel a fost o astfel de persoană. El a scris: „Suntem încolţiţi în toate chipurile, dar nu la strâmtoare; în grea cumpănă, dar nu deznădăjduiţi; prigoniţi, dar nu părăsiţi; trântiţi jos, dar nu omorâţi.” (2 Corinteni 4:8-9)

Așadar, cum poți să-ți revii în loc să te prăbușești? Făcând două lucruri:

1) Când nu-ți poți controla circumstanțele, preia frâiele vieții tale. Când o accidentare la spate a paralizat-o pe Angela Madsen de la brâu în jos, ea s-a angajat să facă tot ce ținea de ea pentru a se ridica din nou. Ca urmare, s-a antrenat perseverent… și a ajuns să fie prima femeie cu handicap care a traversat Atlanticul la rame. Jurnalista Denise Foley a scris: „Madsen este ceea ce cercetătorii numesc „reziliență”… capabilă să-și revină din orice dificultate pe care o aduce viața. Ea este unul dintre acei oameni care ne fac să ne întrebăm: cum ne-am descurca dacă propria noastră rezistență ar fi pusă la încercare – ne-am reveni?”

2) În loc să te plângi că în viața ta sunt oameni nepotriviți, începe să cauți oameni potriviți. Ned Hallowell a crescut cu un tată bipolar, apoi cu un tată vitreg abuziv, cu o mamă alcoolică, și cu dificultăți de învățare – o istorie care îi duce adesea pe cei în cauză la închisoare sau la psihiatrie. Dar el a devenit un psihiatru proeminent, un tată cu o căsnicie fericită și un autor de succes. Acest lucru s-a întâmplat în mare parte pentru că, la un internat, s-a atașat de profesori cărora le-a păsat de el și care l-au luat sub aripa lor.

Așadar, când vremurile sunt grele, sprijină-te pe Dumnezeu, preia controlul asupra vieții tale și caută oameni potriviți!

Posted in Romanian devotionals and tagged , , , , | Lasă un comentariu
18 ian. 2026

18 Ianuarie 2026

DOMNUL ESTE APROAPE

În El era viața, și viața era lumina oamenilor.

Ioan 1.4

Viața omului a început atunci când Dumnezeu a suflat suflarea de viață în trupul pe care El îl formase din țărâna pământului (Geneza 2.7). Moartea a survenit curând după aceea, atunci când primii oameni au pus la îndoială motivațiile lui Dumnezeu (Geneza 3.5,6), după care au început să ia amploare consecințele acestei căderi. Așa cum vedem astăzi, viața este în mod continuu întreruptă prin moarte. A fost nevoie ca Prințul Vieții să vină și să pună capăt acestei realități asupra căreia noi nu avem niciun control.

Domnul Isus a spus: „Eu am venit ca oile Mele să aibă viața, și să o aibă din belșug“ (Ioan 10.10). Totuși, motivațiile Lui au fost puse la îndoială, iar aceasta din pricină că viața pe care El o oferea era în mod inseparabil legată de lumină, iar oamenii „au iubit întunericul mai mult decât lumina, fiindcă faptele lor erau rele“ (Ioan 3.19).

Puterea Lui de a da viață a fost dovedită de cele trei minuni prin care moartea a fost înlăturată temporar. În primul dintre aceste cazuri, moartea tocmai luase viața fetiței lui Iair, însă Domnul a luat‑o de mână și a readus‑o la viață (Luca 8.40‑56). În al doilea caz, moartea îl răpise pe fiul unei văduve (Luca 7.11‑17), dar Domnul l‑a înviat. În cel de‑al treilea caz, Lazăr, mort de patru zile, a fost chemat afară din mormânt.

Puterea Lui asupra morții este mult mai mare decât cea manifestată în acele trei miracole. El a biruit moartea prin faptul că Și‑a dat viața, iar acum oferă cu mult mai mult decât o restabilire doar temporară a vieții. Plata păcatului este moartea, însă Domnul Isus este Învierea și Viața. Dacă îți pui încrederea în El, Cel care a murit pentru tine, vei primi viață eternă și vei trece din întuneric la lumină (Fapte 26.18) și din moarte la viață (Ioan 5.24).

E. Clermont

SĂMÂNȚA BUNĂ

Isus a răspuns și i‑a zis [lui Nicodim]: „Adevărat, adevărat îți spun: Dacă cineva nu este născut din nou, nu poate vedea Împărăția lui Dumnezeu“.

Ioan 3.3

Nicodim

Dacă l‑am avea pe acest „învățător al lui Israel“ în zilele noastre, poate că l‑am numi „teolog remarcabil“. Nicodim era impresionat de lucrările făcute de Domnul Isus și a devenit un apărător al Său, fiind convins că El venise de la Dumnezeu. Și aici avea dreptate. Minunile făcute de Domnul Isus erau semne prin care El arăta că este Trimisul lui Dumnezeu. Nicodim voia sa profite de prezența lui Mesia, pentru a mai învăța câte ceva de la El. Însă lucrul de care cu toții avem nevoie, inclusiv Nicodim, nu este să devenim mai religioși, ci să fim schimbați fundamental. Lucrul acesta i l‑a spus Domnul clar, când Nicodim venise la El noaptea, însă tot nu putea înțelege ce înseamnă să fii „născut din nou“. De aceea, Domnul a adăugat: „Ce este născut din carne este carne și ce este născut din Duhul este duh“. Nașterea din nou este un proces spiritual din care rezultă o viață spirituală, un mod nou de a gândi, în acord cu Dumnezeu, o schimbare din interior, prin puterea lui Dumnezeu.

Au trecut trei ani. Nașterea din nou a fost vizibilă la Nicodim. Împreună cu Iosif din Arimateea, el avea să se ocupe de înmormântarea trupului Domnului. Înțelesese cuvintele Sale și devenise ucenic al Său. Dacă la început fusese doar un apărător care pusese o vorbă pentru Hristos, acum era una cu El.

În timp ce Obadia doar se temea de Domnul (1 Împărați 18.3), Ilie dădea mărturie pentru Domnul. În timp ce Darius doar îl aprecia pe Daniel, în chiar noaptea în care el nu putea dormi, Daniel stătea în groapa cu lei pentru că dăduse mărturie pentru adevăr. Să fim una cu Domnul, nu doar apărătorii Lui!

Citirea Bibliei: Ioel 3.6-21 · Proverbe 3.1-18

SCRIPTURILE ÎN FIECARE ZI

de Jean Koechlin

Iov 17:1-16

În durerea lui, Iov nu vede altă ieşire decât moartea: şi o cheamă în ajutor. Pentru prietenii săi, aceasta ar fi trebuit să fie o dovadă că el nu avea conştiinţa încărcată. Dacă ar fi fost vinovat, cum îl acuzau ei, ar fi trebuit să‑i fie teamă să se înfăţişeze înaintea lui Dumnezeu.

Cuvintele lui devin tot mai sfâşietoare: „Am ajuns ca unul de scuipat în faţ㓠(v. 6). Această insultă dezgustătoare şi josnică a fost aruncată Salvatorului nostru (Isaia 50.6; Marcu 14.65; 15.19). Omul şi‑a arătat toată josnicia de care este capabil insultându‑L în mod atât de laş pe Cel care era fără apărare şi care, de bunăvoie, Se afla în cele mai mari adâncimi!

„Oamenii drepţi vor fi uimiţi de aceasta“, continuă Iov (v. 8). Ce lucru de neînţeles, în adevăr, să‑l vezi „pe cel drept părăsit“ (Psalmul 37.25)…! Un astfel de spectacol risca să răstoarne încrederea multora în dreptatea lui Dumnezeu (comp. cu Psalmul 69.6). „Planurile mele s‑au năruit, – striga Iov – gândurile dragi ale inimii mele… “ (v. 11).

Se întâmplă uneori ca Dumnezeu să Se pună de‑a curmezişul căilor noastre, pentru a ne determina să ne cercetăm inima şi să descoperim acolo proiecte cu care cochetăm fără aprobarea Lui (Proverbe 16.9; 19.21): să fim siguri că, atunci când El închide o uşă în faţa noastră, o face pentru că ştie că nu se află nimic bun pentru noi dincolo de ea!

REFUZĂ SĂ PORȚI ETICHETA! | Fundația S.E.E.R. România

„Mama sa i-a pus numele Iaebeţ (Trist), zicând: „Pentru că l-am născut cu durere.” (1 Cronici 4:9)

Numele Iaebeț înseamnă „întristare” sau „care produce durere”. Poate că acesta este motivul pentru care niciun alt părinte din Scriptură nu i-a mai dat copilului său acest nume. Dar este o etichetă pe care el a refuzat s-o poarte, și un nume prin care a refuzat să fie definit.

Eticheta îți spune de obicei ce se află într-o sticlă sau cutie, conținutul și chiar valoarea ei. Când accepți etichetele pe care oamenii încearcă să ți le pună, începi să crezi că aia ești cu adevărat și că nu vei deveni niciodată mai mult de-atât!… Biblia spune: „el este ca unul care îşi face socotelile în suflet…” (Proverbele 23:7)

Oamenii vor folosi experiențele din trecut pentru a te eticheta și a te limita. De asemenea, se vor folosi de trăsăturile tale fizice, mentale și emoționale pentru a te eticheta și a te limita.

Ce ar trebui să faci? Exact ce a făcut Iaebeț: du-te la Dumnezeu! La analiza finală, părerea Lui despre trecutul, prezentul și viitorul tău este cea care contează cel mai mult. În plus, El te iubește și are un plan pentru viața ta. Iaebeț a rostit o rugăciune care i-a schimbat viața, și care îți poate schimba și ție viața: „Dacă mă vei binecuvânta şi-mi vei întinde hotarele, dacă mâna Ta va fi cu mine şi dacă mă vei feri de nenorocire, aşa încât să nu fiu în suferinţă!” Şi Dumnezeu i-a dat ce ceruse.” (1 Cronici 4:10)

Iaebeț I-a cerut lui Dumnezeu patru lucruri: binecuvântare, influență, putere și protecție… Iar Dumnezeu i le-a dat!

Așadar, astăzi ai de ales: să crezi ce spun alții despre tine sau să crezi ce spune Dumnezeu despre tine. Când privești lucrurile în felul acesta, alegerea este clară!

Posted in Romanian devotionals and tagged , , , , | Lasă un comentariu
16 ian. 2026

16 Ianuarie 2026

DOMNUL ESTE APROAPE

Ei n-au înţeles nimic din aceste lucruri; căci vorbirea aceasta era ascunsă pentru ei, şi ei nu pricepeau ce le spunea ISUS. Luca 18.34

Domnul le-a vorbit de trei ori ucenicilor despre suferinţele, moartea şi învierea Sa, dar ei „nu pricepeau ce le spunea.” Ei visau măreţie şi putere. Iacov şi Ioan au vrut, ca unul să stea la dreapta şi altul la stânga Domnului în împărăţia Lui. Desigur, Domnul Isus urma să stea pe Tron şi să domnească, dar „Fiul Omului n-a venit să I se slujească ci El să slujească şi să-şi dea viaţa ca răscumpărare pentru mulţi.” La cruce a trebuit să plătească preţul răscumpărării noastre, dându-se pe Sine însuşi ca jertfă şi luând asupra Lui pedeapsa pe care trebuia s-o primim noi. Acolo, pe lemnul crucii, El a acceptat să fie făcut blestem pentru noi, ca să ne scape astfel de blestemul legii, aşa cum este scris în Deut. 21.22-23. Acest text arată clar, că un om care a săvârşit o nelegiuire vrednică de pedeapsa cu moartea, era în unele cazuri ţintuit pe cruce ca o mărturie vie a unei judecăţi drepte (Iosua 8.29; 10.27). Aşa s-a întâmplat cu Fiul Omului care a fost ţintuit de viu pe cruce. Mâinile şi picioarele Lui au fost străpunse pe cruce. Vândut de Iuda, tăgăduit de Petru şi părăsit de toţi atârna pe cruce. Toţi cunoscuţii stăteau de o parte, iar El era răstignit între doi tâlhari. Soldaţii romani îşi împărţeau hainele Lui între ei. Toţi trecătorii îl priveau dând din cap. Soarele se întunecase.
         Să nu uităm niciodată ce moarte a îndurat Domnul Isus pentru noi!
Meditând mai mult la suferinţele Domnului Cristos pentru noi nu putem să facem altceva decât să cântăm: „Vrednic eşti, Doamne şi Dumnezeul nostru să primeşti slava, cinstea şi puterea … bogăţia, înţelepciunea, tăria şi lauda.”
Un Cristos înviat este DOVADA VEŞNICĂ a unei mântuiri împlinite, şi dacă mântuirea este un lucru împlinit, pacea credinciosului este ceva adevărat şi statornic.
         Fiecare îndoială în inima unui creştin este o ocară adusă Cuvântului lui Dumnezeu şi jertfei lui Cristos.

SĂMÂNȚA BUNĂ

Așa zice Domnul către casa lui Israel: „Căutați‑Mă și veți trăi!“.

Amos 5.4

Există viață?

Mulți își pun întrebarea: „Există viață după moarte?“. Alții caută cu disperare sensul vieții înainte să li se scurgă timpul, așa că se întreabă: „Există viață înainte de moarte?“. Compozitorul și textierul Wolf Biermann s‑a născut în Hamburg în 1936. Lui i s‑a interzis în anul 1965 să mai dea spectacole. Indignat, Biermann și‑a exprimat durerea în cuvinte sfâșietoare: „Nu se poate să fie asta totul! Trebuie să mai urmeze ceva! Nu, ci trebuie să existe viață în viață“.

Biblia ne spune despre un împărat care, preocupat de sensul vieții, a scris la o vârstă înaintată Cartea Eclesiastul. Solomon, conducătorul înțelept, regele înstărit, își luase toate măsurile pentru a fi fericit: a făcut investiții imobiliare impresionante, a amenajat parcuri pitorești cu sisteme de irigare inovatoare, și‑a înmulțit numărul de servitori și de proprietăți, a pus în valoare tributul primit de la alte țări, a promovat muzica și s‑a căsătorit cu nenumărate femei (Eclesiastul 2.1‑12). Însă, la finalul vieții, a fost deziluzionat. A descoperit cu dezamăgire că niciunul dintre aceste lucruri nu l‑a făcut să simtă că viața merită trăită. Care sunt țelurile tale? Unde îți cauți împlinirea și fericirea? Dumnezeu te invită să‑ți găsești sensul vieții în El: „Plecați‑vă urechea și veniți la Mine; ascultați, și sufletul vostru va trăi“ (Isaia 55.3). Iată pentru ce merită să trăiești! Viața cu Dumnezeu este acea viață în viață! Doar atunci putem spune că avem viață înainte de moarte. Iar după aceea avem parte și de viață după moarte, viață eternă! „Să ascultăm încheierea tuturor celor spuse: Teme‑te de Dumnezeu și păzește poruncile Lui! Pentru că aceasta este datoria oricărui om“ (Eclesiastul 12.13).

Citirea Bibliei: Ioel 2.1-17 · Proverbe 2.1-8

SCRIPTURILE ÎN FIECARE ZI

de Jean Koechlin

Iov 15:1-16

Acum se deschide o nouă temă a dezbaterilor şi fiecare interlocutor îşi reia cuvântul în aceeaşi ordine ca prima dată. Lovitură după lovitură, cei trei însoţitori îşi înfig acuzaţiile în conştiinţa lui Iov, cum se înfige un cui: eşti un ipocrit, eşti un om şiret; dacă n‑ai fi vinovat, nu te‑ai apăra cu atâtea cuvinte (v. 5,6); iar proverbul, ŤCine se scuză se acuzăť, pare să le susţină vorbele.

Cei trei moralişti, Ťprieteniiť lui Iov, dispun fiecare de metode şi de argumente proprii. Elifaz se bazează pe experienţa omenească: ce ştia (v. 9), ce văzuse (v. 17); Bildad apelează la vechile tradiţii (expl. cap. 8.8); cât despre Ţofar, după cum am observat, argumentele lui sunt dirijate de un legalism intransigent. Niciuna însă dintre aceste trei direcţii nu se întemeia pe ceea ce spusese Dumnezeu. Neavând o bază sigură, să nu ne mirăm că cei trei greşesc, „necunoscând Scripturile…“ (Matei 22.29).

Cuvântul lui Dumnezeu este singura sursă în care ne putem încrede, atât pentru noi înşine, cât şi pentru a‑i ajuta pe aceia care sunt aşezaţi în calea noastră. Un tânăr, chiar copil fiind, care cunoaşte Cuvântul, are mai multă înţelepciune decât un om în vârstă, cu păr alb (v. 10), a cărui înţelepciune nu se bazează decât pe propria‑i experienţă (Psalmul 119.99,100).

GĂSEȘTE-ȚI PARTENERI DE RUGĂCIUNE! | Fundația S.E.E.R. România

„Au venit la El nişte oameni care I-au adus un slăbănog, purtat de patru inşi.” (Marcu 2:3)

Dacă ești o persoană pesimistă și spui: „Nu am credință pentru a fi vindecat”, atunci găsește-ți niște parteneri de rugăciune care au credință.

Evanghelistul Marcu scrie: „Au venit la El nişte oameni care I-au adus un slăbănog, purtat de patru inşi. Findcă nu puteau să ajungă până la El din pricina norodului, au desfăcut acoperişul casei unde era Isus şi, după ce l-au spart, au coborât pe acolo patul în care zăcea slăbănogul. Când le-a văzut Isus credinţa… a zis slăbănogului: „Scoală-te, ridică-ţi patul şi du-te acasă!” Şi îndată, slăbănogul s-a sculat, şi-a ridicat patul şi a ieşit afară în faţa tuturor; aşa că toţi au rămas uimiţi şi slăveau pe Dumnezeu şi ziceau: „Niciodată n-am văzut aşa ceva!” (Marcu 2:3-5, 11-12).

Să reținem două expresii importante din această istorisire: în primul rând, „după ce l-au spart”; în al doilea rând, „Când le-a văzut Isus credinţa, a zis slăbănogului…”

Dacă nu ai credință pentru a fi vindecat, caută-i pe cei care te pot duce în prezența lui Isus în rugăciune, care cred în Dumnezeu pentru tine și care se pot „ruga” până când Dumnezeu răspunde. Acest om paralizat a avut nevoie de patru prieteni cu credință – tu ai nevoie doar de doi. Domnul Isus a spus: „Dacă doi dintre voi se învoiesc pe pământ să ceară un lucru oarecare, le va fi dat de Tatăl Meu, care este în ceruri.” (Matei 18:19).

Acest lucru ridică câteva întrebări importante. Cât de des te rogi? Zilnic? Săptămânal? Lunar? Doar atunci când ai o problemă pe care nu o poți rezolva? Toate rugăciunile tale sunt axate pe sine, sau te rogi și pentru alții?!

Pentru a avea parteneri de rugăciune atunci când ai nevoie de ei, și tu trebuie să fii un asemenea om al rugăciunii!

Posted in Romanian devotionals and tagged , , , , | Lasă un comentariu
01 ian. 2026

1 Ianuarie 2026

DOMNUL ESTE APROAPE

Acesta‑i Ana care a găsit izvoare calde în pustie, pe când păștea măgarii tatălui său, Țibeon.

Geneza 36.24

Nu săriți peste genealogii atunci când citiți Biblia! Ana este un bărbat din genealogia lui Esau, deci un edomit, provenind dintr‑un popor care, în cele din urmă, s‑a dovedit a fi un aprig vrăjmaș al lui Israel. Totuși, Dumnezeu a găsit cu cale să menționeze numele lui Ana în Biblie, pentru folosul nostru.

Este un lucru minunat că Dumnezeul care a creat universul, care ridică imperii și care le prăbușește în țărână, este același Dumnezeu care ia seama la orice vrabie când cade la pământ și care numără perii capului nostru. La fel au stat lucrurile cu acest Ana, cunoscut ca cel care a găsit apă în pustie. Cerul a văzut că Ana avea grijă de măgarii tatălui său și l‑a făcut să găsească „izvoare calde“.

Iată o lecție pentru noi toți cei credincioși! Lucrările neînsemnate din rutina fiecărei zile capătă o semnificație diferită pentru creștin, atunci când le punem în legătură cu Domnul. Orice lucru, oricât de obișnuit sau de neînsemnat, poate fi făcut ca pentru Domnul – „Orice faceți în cuvânt sau în faptă, faceți toate în Numele Domnului Isus“ (Coloseni 3.17). Și nu numai atât, ci, dacă le facem într‑un fel plin de energie și cu sinceritate și implicare de inimă, avem promisă o răsplată: „Orice faceți, lucrați din suflet, ca pentru Domnul, și nu ca pentru oameni, știind că de la Domnul veți primi răsplata moștenirii“ (Coloseni 3.23,24).

Nu există niciun lucru în viața noastră care să fie atât de mic, încât să fie lipsit de importanță. „Un pahar cu apă rece“ dat în numele Domnului Isus nu‑și va pierde răsplata eternă (Matei 10.42). La fel ca în cazul lui Ana, activitățile și experiențele noastre de zi cu zi sunt bine înregistrate și au o semnificație eternă. Fie ca acest gând să ne încurajeze și să ne întărească în umblarea noastră, acum, când pășim în acest nou an.

B. Reynolds

SĂMÂNȚA BUNĂ

Binecuvântează, suflete al meu, pe Domnul! Și nu uita niciuna dintre binefacerile Lui.

Psalmul 103.2

Binecuvântează, suflete, pe Domnul!

Martin Luther a intitulat Psalmul 103 „Cântul îndurării“, pentru că el descrie cât de îndurător este Dumnezeu. Aici îl auzim pe regele David cum își îndeamnă sufletul să Îl binecuvânteze pe Dumnezeu și să nu uite niciuna dintre binefacerile Lui. Ce atitudine demnă de urmat, la început de an! Psalmistul accesează cumva componenta memoriei care stochează faptele și evenimentele, numită memorie episodică.

Când citim întregul psalm, simțim cum el exaltă de recunoștință și de admirație față de bunătatea lui Dumnezeu. Psalmistul își amintește cu recunoștință că lui Dumnezeu Îi face plăcere să ierte „toate nelegiuirile“ și că iertarea pe care o acordă El este una deplină atunci când ne recunoaștem vina înaintea Lui: „Cât este de departe răsăritul de apus, atât a îndepărtat El nelegiuirile noastre de la noi“. David ne încurajează să savurăm cu aceeași prospețime bunătatea lui Dumnezeu și când vârsta este înaintată și drumul vieții pare anevoios. Și exemplifică cu o imagine din viața de familie: „Cum se îndură un tată de fiii săi, așa Se îndură Domnul de cei care se tem de El“.

O bucurie eternă le este rezervată tuturor celor care trăiesc în recunoștință și respect față de acest Dumnezeu milos, care „nu răspunde celui credincios după măsura păcatelor lui“.

La finalul psalmului auzim încă o dată îndemnul insistent al psalmistului, un semnal lansat fiecăruia în parte: „Binecuvântează, suflete al meu, pe Domnul!“.

Citirea Bibliei: Osea 1.1-11 · Iacov 1.1-8

SCRIPTURILE ÎN FIECARE ZI

de Jean Koechlin

Iov 1:1-12

Cartea Iov se distinge prin trăsături care o fac să fie diferită de cele dinaintea ei: este o carte poetică, abordează episoade din timpuri foarte îndepărtate, iar personajele ei sunt alese din afara poporului Israel, ceea ce ne ajută să‑i înţelegem deschiderea, în ce priveşte învăţătura, nu numai spre familia lui Avraam, ci şi spre naţiuni (spre întreaga făptură).

Să‑I cerem lui Dumnezeu ajutor ca, în timp ce‑l vom privi pe Iov însuşindu‑şi lecţiile, acestea să ne înveţe şi pe noi.

ŤDuhul Sfânt nu a considerat necesar să ne relateze pe larg prosperitatea lui Iov; dimpotrivă, găseşte potrivit să ne povestească în detaliu tot ce s‑a petrecut în timpul încercărilor lui. Merită osteneala să parcurgem atent această istorisire: ea va fi benefică tuturor copiilor lui Dumnezeu, până la sfârşitul timpului!ť (J.N.D.).

În timp ce primele versete (1‑5) ne comunică pe scurt cine este acest om, posesiunile sale, precum şi ce preocupări are pentru ai săi, următoarele ne deschid voalul din ceruri pentru a vedea ce hotărâri se iau acolo cu privire la Iov. Intră în scenă temutul Acuzator (Apocalipsa 12.10), dar să remarcăm şi două adevăruri care ne liniştesc: Cel care angajează cel dintâi acţiunea este Dumnezeu, iar permisiunea pe care El i‑o acordă lui Satan este strict limitată. Să nu uităm niciodată de întrebarea din Romani 8.33, nici de Romani 8.28. Vom vedea cum „toate lucrurile“ (încercările de după prosperitate) „lucrează împreună spre bine“, pentru cel care se teme de Dumnezeu.

ÎNCEPE PRIN A IERTA! | Fundația S.E.E.R. România

„Iertaţi-vă unul pe altul, cum v-a iertat şi Dumnezeu pe voi…” (Efeseni 4:32)

Dacă vrei să începi noul an cu o conștiință curată și să ai o călătorie cu bagaje cât mai ușoare, renunță la vechile resentimente care te împovărează.

Philip Yancey descrie iertarea ca fiind „un act nenatural”; scria el: „Nu găsești delfini care să ierte rechinii pentru că le-au mâncat tovarășii de joacă. Este o lume în care câinele mănâncă câinele… câinele nu iartă câinele.” Amărăciunea și ura vin în mod natural atunci când ai fost rănit. Iertarea este supranaturală și necesită harul lui Dumnezeu, dar amintește-ți că Domnul Isus a spus: „Dacă nu iertaţi oamenilor greşelile lor, nici Tatăl vostru nu vă va ierta greşelile voastre.” (Matei 6:15)

Gândește-te la asta: nu există nici măcar un singur motiv pentru care Dumnezeu să ne ierte vreodată păcatele, dar fărădelegile pentru care ne iartă în fiecare zi depășesc cu mult orice ni se va cere vreodată să iertăm noi părinților, soților, soțiilor și prietenilor. Biblia spune să ne iertăm „unii pe alții cum ne-a iertat și Dumnezeu pe noi”.

Iertarea deschide ușile închisorii în care tu ești atât prizonierul, cât și temnicerul. Resentimentele nu numai că te izolează de oameni care ți-au fost odată prieteni, dar îți scurtează viața prin producerea unor enzime mortale care contribuie la o serie de afecțiuni fizice. Un bărbat i-a spus consilierului său: „Mi-aș dori ca fratele meu să vină la nunta mea, dar nu am mai vorbit de ani de zile!” Consilierul l-a întrebat: „Din ce motiv?” Făcând o pauză, bărbatul a răspuns: „Știu că pare ridicol, dar nici măcar nu-mi amintesc!”

Distanțarea este rezultatul natural al unui duh neiertător; iertarea inversează această tendință, vindecând relațiile frânte. S-a dovedit științific că iertarea prelungește viața. Când discuți cu persoane care au trecut de pragul vârstei de 80 de ani, descoperi că au pace în suflet pentru că au învățat să ierte și să uite. Așadar, începe anul iertând!

Posted in Romanian devotionals and tagged , , , , | Lasă un comentariu
30 dec. 2025

30 Decembrie 2025

DOMNUL ESTE APROAPE

Deci Petru era păzit în închisoare; dar adunarea făcea rugăciuni stăruitoare la Dumnezeu pentru el.

Fapte 12.5

De cel puțin zece ori găsim în cartea Fapte că cei dintâi credincioși au făcut rugăciuni colective. Aici, în capitolul 12, este descrisă rugăciunea lor colectivă pentru Petru, a cărui executare de către Irod părea iminentă. Să privim la patru caracteristici ale acestei rugăciuni.

În primul rând, rugăciunea lor a fost stăruitoare, nu o simplă împlinire a unei îndatoriri sau a unui obicei. A fost o rugăciune fierbinte. Un cuvânt similar descrie rugăciunea făcută de Domnul Isus în grădina Ghetsimani (Luca 22.44). Avem și noi o astfel de stăruință în adunările noastre de rugăciune?

În al doilea rând, rugăciunea a fost făcută de către adunare. Cu siguranță că este un lucru esențial ca fiecare credincios, în mod personal, să petreacă timp în rugăciune, însă rugăciunea colectivă oferă un prilej unic de a exprima unitatea noastră vie, ca mărturie locală. Ce priveliște trebuie să fie pentru îngeri să vadă faruri ale rugăciunii strălucind în locurile unde cei credincioși sunt adunați! Cât de minunat trebuie să sune rugăciunea noastră comună înaintea tronului harului!

În al treilea rând, rugăciunea lor a fost către Dumnezeu. Accesul nostru liber în prezența sfântă a lui Dumnezeu este una dintre cele mai mari binecuvântări primite din partea Lui, însă probabil aceasta este binecuvântarea pe care o prețuim cel mai puțin. Ea este de natură să transforme viețile noastre de rugăciune, dacă ne folosim cu adevărat de invitația de a ne aduce în mod liber rugăciunile înaintea Domnului cerului și al pământului.

În al patrulea rând, ei s-au rugat pentru Petru. Când ne rugăm, cererile noastre trebuie să fie specifice. Prea des ne rugăm generalități, în timp ce lui Dumnezeu Îi place să ne dea răspunsuri precise.

S. Campbell

SĂMÂNȚA BUNĂ

Este un timp pentru a se naște și un timp pentru a muri.

Eclesiastul 3.1,2

„O, timpule, mai stai, nu trece!“

Prin acest vers, poetul francez Lamartine a exprimat ceea ce mulți dintre noi au visat în momente de mare bucurie, anume ca timpul să se oprească în loc. Viața noastră este legată de timp. Chiar și atunci când dormim, timpul nu încetează să se scurgă: noi suntem prizonierii lui. Omul se află sub această constrângere pe pământ. Omul se naște și trăiește pe pământ, iar dacă moartea pune capăt vieții noastre pământești, Biblia ne spune că acesta nu este finalul existenței noastre. Ne putem imagina trecerea liniștită de la viața de pe pământ la cea de dincolo? Atunci când mor, creștinii intră în prezența lui Isus, unde așteaptă învierea pentru viața eternă. Isus i-a spus tâlharului care era pe moarte: „Adevărat îți spun, astăzi vei fi cu Mine în paradis“ (Luca 23.43). Când vei închide ochii pentru ultima oară, vei fi și tu cu Isus, care a spus „Eu sunt învierea și viața“ (Ioan 11.25)?

Un om bogat a murit și a fost înmormântat. El trăise o viață plină de lux, dar după ce a murit s-a trezit într-un loc de chin. Aceasta va fi soarta tuturor celor care neglijează rezolvarea la timp a problemei păcatelor lor (Luca 16.19-31). Fiecare secundă care trece ne aduce necruțător mai aproape de sfârșitul vieții noastre pământești. Dacă ai crezut în Domnul Isus, ai o speranță glorioasă: „Căci, dacă credem că Isus a murit și a înviat, tot așa și Dumnezeu va aduce împreună cu El pe cei care au adormit în Isus“ (1 Tesaloniceni 4.14).

Să fim cu Isus acum și în vecii vecilor, aceasta este bucuria noastră!

Citirea Bibliei: Maleahi 3.1-12 · Marcu 16.1-11

SCRIPTURILE ÎN FIECARE ZI

de Jean Koechlin

Estera 9:11-22

Această zi, a treisprezecea a lunii Adar, care trebuia să marcheze pentru totdeauna masacrul şi dispariţia lui Israel, a devenit, din contră, ziua comemorării triumfului lor şi a anihilării vrăj­ma­şilor lor. Soarta acestor vrăjmaşi este o dovadă tragică a faptului că atacurile ţintite asu­pra poporului lui Dumnezeu nu rămân nepedepsi­te. Cel care-i atinge „se atinge de lumina ochilor Lui“ (Zaharia 2.8; vezi Psalmul 105.12-15).

Am putea fi noi subiecte ale unei iubiri mai puţin afectuoase, noi, care suntem parte a poporu­lui ceresc, Mireasa lui Hristos? Israelul în cap­ti­vi­tate manifestă clar semnele unei naţiuni „îm­prăş­tiate şi pustiite”, ale unui popor „înfricoşător de la începu­tul lui”, ale unei naţiuni „care tot aşteaptă şi este căl­cată în picioare“ (Isaia 18.2). Dumnezeu, Căruia acest popor Îi este preţios, deoarece Mântuito­rul lumii Se naşte din el, Îşi va pune în acţiune atotputernicia ca să-i scape, pe ei, un neam călcat în picioare de lume.

Ce bogată este cartea Estera, despre care îna­inte am fi putut crede că oferă puţin pentru zidirea noastră! Ce loc Îi oferă ea, ilustrativ, Domnului Isus umilit şi înălţat! Ce orizont deschide ea asupra viitorului lui Israel, asupra odih­nei şi bucuriei lor (v. 17), bucurie a împărăţiei care-i aşteap­tă în finalul tuturor suferinţelor!

CUM SĂ-ȚI ÎNVINGI TEAMA DE EȘEC | Fundația S.E.E.R. România

„Dacă se întâmplă să cadă, nu este doborât de tot, căci Domnul îl apucă de mână.” (Psalmul 37:24)

Fiecare ocazie în viață vine cu o pereche de posibilități: posibilitatea de a reuși, posibilitatea de a eșua. Când vei ajunge la sfârșitul vieții, cele mai mari regrete ale tale nu vor fi legate de eșecurile tale, ci de ocaziile de care nu ai profitat, pentru că ți-a fost teamă de eșec.

Așadar, iată câteva principii care să te ajute să-ți învingi teama de eșec:

1) Fii dispus să încerci ceva și să eșuezi în acel ceva. Și când se întâmplă, mărturisește-le oamenilor. De ce? Pentru că așa descoperi că eșecul nu este fatal!

2) Găsește un proiect atât de mare, încât să nu-l poți face fără ajutorul lui Dumnezeu, apoi dedică-i-te!

3) Socializează cu persoane puternice. Observă cum își asumă ei riscuri fără să se teamă. A vedea și a imita este o modalitate excelentă de a învăța.

4) Modul prin care învățăm să facem pași mari prin credință este de a face pași mici în credință. Complimentează o persoană pe care n-o cunoști. Oferă-te voluntar pentru o sarcină suplimentară la serviciu. Abate-te de la drumul tău pentru a ajuta pe cineva în nevoie…

5) Declară război perfecționismului! În loc să aștepți până când poți face ceva perfect, fă tot ce poți și spune-ți: „Deocamdată atâta pot, data viitoare va fi mai bine!”

6) Teme-te și ascultă de Dumnezeu în orice situație. Nu-ți vei învinge niciodată în totalitate temerile, dar le poți diminua astfel încât să aibă mai puțin control asupra vieții tale.

Iată o promisiune din Scriptură pe care să te sprijini: (Psalmul 37:23-24) „Domnul întăreşte paşii omului când Îi place calea lui; dacă se întâmplă să cadă, nu este doborât de tot, căci Domnul îl apucă de mână.”

Posted in Romanian devotionals and tagged , , , , | Lasă un comentariu
25 dec. 2025

25 Decembrie 2025

DOMNUL ESTE APROAPE

În El locuiește trupește toată plinătatea Dumnezeirii; și voi sunteți împliniți în El, care este Capul oricărei stăpâniri și autorități.

Coloseni 2.9,10

În versetul 9 vedem ce este El, în Persoana Sa, iar în versetul 10 vedem ceea ce suntem noi în El – „împliniți“, plini sau umpluți, adică, înaintea lui Dumnezeu, avem totul în El, nu ne lipsește nimic; poziția noastră este perfectă. Dacă s-ar lua ceva din gloria lui Hristos, atunci și poziția noastră înaintea lui Dumnezeu ar fi afectată în aceeași măsură. Dar, din moment ce toată plinătatea Dumnezeirii locuiește în El, noi avem în El tot ceea ce ne trebuie înaintea lui Dumnezeu. În această poziție, noi ne aflăm în toată perfecțiunea Persoanei Sale. Ce loc deosebit pentru creștin! El este împlinit înaintea lui Dumnezeu, în Hristos, fiind unit cu acest Cap glorios.

Apostolul adaugă faptul că El este „Capul oricărei stăpâniri și autorități“. Omul, în nebunia lui, ar fi dispus să-și plece genunchii înaintea îngerilor (versetul 18); spre acest lucru dorea Satan să-i îndrepte pe coloseni, prin intermediul falșilor învățători și al argumentelor lor. Dar Hristos este Capul acestor autorități și al acestor stăpâniri cerești, oricare ar fi rangul lor. El este deasupra lor nu numai ca Dumnezeul care le-a creat, ci și ca Om glorificat, fiind așezat deasupra tuturor (Efeseni 1.21).

În El, noi nu suntem nicidecum în poziția de a ne închina înaintea acestor autorități și stăpâniri cerești, ci, dimpotrivă, suntem deasupra lor. El ne este pe deplin suficient, fie că Îl privim ca pe Acela care ne conferă, în El Însuși, o poziție perfectă înaintea lui Dumnezeu, fie că Îl privim, ca Persoană divină, ca pe Unicul care poate umple inimile noastre. În El avem totul, deoarece suntem în centrul desfătărilor divine.

H. Rossier

SĂMÂNȚA BUNĂ

Astăzi, în cetatea lui David, vi S-a născut un Mântuitor, care este Hristos Domnul … veți găsi un Prunc … culcat în iesle.

Luca 2.11,12

Cine are nevoie de un Mântuitor?

De sute de ani, amintirea Pruncului din iesle a stârnit interes și simpatie în creștinătate și în întreaga lume. Acest miracol a generat sentimente de siguranță și de pace oriunde viața de familie este respectată, în lume, azi.

Nașterea lui Mesia este una dintre cele mai cunoscute relatări biblice. Nu există niciun dubiu cu privire la farmecul ei. Dar cât este ea de relevantă pentru noi, atunci când o citim sau o auzim? Când Dumnezeu spune că ni S-a născut un Mântuitor, care este Hristos Domnul, se ridică o întrebare esențială: cine are nevoie de un Mântuitor? Răspunsul este simplu: cei pierduți! Acest aspect este decisiv. Nu numai păstorii au fost pierduți, ci și toți ceilalți, inclusiv tu și eu. Prin păcat, fiecare își conduce viața inițial departe de Dumnezeu. Câți oameni asociază cuvântul „Mântuitor“ cu Isus, dar nu își dau seama de impactul acestuia asupra lor înșiși, dacă aparțin încă acestei lumi pierdute! Putem vorbi despre nașterea Pruncului de la Betleem numai dacă ne reamintim și de crucea de la Golgota, unde a murit Isus. Fără credința în El și în jertfa Sa ispășitoare, nimeni nu poate fi mântuit. Fără cruce, amintirea Pruncului din iesle nu este, din nefericire, nimic mai mult decât emoție.

Îngenuncheați, e cerun sărbătoare! Mulțimi de îngeri azi Îl preamăresc,
Glorie Lui, El printre noi trăiește și chiar în iesle El este Dumnezeu!

Citirea Bibliei: Zaharia 12.1-14 · Marcu 14.55-72

SCRIPTURILE ÎN FIECARE ZI

de Jean Koechlin

Estera 5:1-14

Este un ceas de întuneric şi de teroare pen­tru poporul lui Mardoheu! Doar o mică speranţă a mai rămas: mijlo­cirea Esterei înaintea soţului ei, împăratul. Cu toate aces­tea, riscul este mare! Accesul în curtea palatului este interzis şi, pe de altă parte, cum să spere să-l determine pe orgoliosul monarh să revină asupra unei decizii pe care chiar el a luat-o!? To­tuşi, minunea se produce: Dum­nezeu îi mişcă ini­ma şi el o primeşte pe regină favorabil. Dar ce contrast este în­tre Ahaşveroş  şi Cel cu privire la care Epistola că­tre Evrei ne asigură că are capacitatea desă­vâr­şită de a‑Şi manifesta compasiunea pen­tru slă­bi­ciunile noastre, adăugând: „Să ne apro­piem deci cu în­dră­zneală de tronul harului, ca să primim îndurare şi să găsim har, pentru ajutor la timp potrivit“ (Evrei 4.15, 16)!

Aşa cum întrevăzuse Mardoheu (4.14), tocmai pentru acest serviciu special providenţa divină o adusese pe Estera la tron. Oare nu are fiecare tânără creştină, în ace­laşi fel, un serviciu clar de îndeplinit în locul unde Dom­nul a aşezat-o?

Sfârşitul capitolului ne arată că nici unul din­tre onorurile acordate lui Haman n-au reuşit să-i înmoaie ura implacabilă pe care o nutrea în inimă.

LECȚII DIN VIAȚA LUI IOSIF TÂMPLARUL (2) | Fundația S.E.E.R. România

„Iosif… şi-a pus de gând s-o lase pe ascuns.” (Matei 1:19)

Viața tăcută a lui Iosif ne oferă trei principii pentru a trăi în promisiunile lui Dumnezeu.

Astăzi, vom vorbi despre primul dintre ele: mila.

Iosif ne este prezentat în mijlocul unei crize personale. El era îndrăgostit de Maria și credea că și ea îl iubește… până când a auzit că este însărcinată! Cum ar fi trebuit să reacționeze? S-o facă de rușine în public? Sau s-o supună lapidării, omorârea cu pietre, așa cum cerea Legea lui Moise?! Nu, el a ales mila în locul răutății, mâniei și răzbunării.

Îndurarea lui Iosif a păstrat-o pe Maria în viață și l-a protejat pe copilul nenăscut, pe Isus, astfel încât El să-Și poată împlini destinul și să devină Mântuitorul nostru. Acest tâmplar înțelegător, iertător și milostiv a ajutat apoi la creșterea unui Fiu înțelegător, iertător și milostiv – un Fiu care să înfrunte prejudecățile și ura; care să Se ridice deasupra discriminării caracteristice culturii Sale și să trateze o femeie samariteană ca pe un egal; care s-o elibereze pe „femeia de la fântână” de o viață întreagă de eșec și goliciune și, de asemenea, să aducă speranță și mântuire unui oraș întreg; care să-i spună unei femei vinovate, prinsă în adulter și pe cale de a fi ucisă cu pietre de o mulțime religioasă: „Nu te osândesc. Du-te şi să nu mai păcătuieşti.” (Ioan 8:11)

Acest Fiu, crescut de Iosif tâmplarul, i-a tratat pe păcătoși ca fiind nu răi, ci pierduți! Unul dintre ceilalți fii ai lui Iosif tâmplarul, Iacov, a crezut în Isus ca Fiul lui Dumnezeu și a scris epistola lui Iacov (din Noul Testament), în care citim între altele: „Înţelepciunea care vine de sus este întâi curată, apoi paşnică, blândă, uşor de înduplecat, plină de îndurare şi de roade bune, fără părtinire, nefăţarnică.” (Iacov 3:17)

Așadar, dacă te-a rănit cineva – urmează exemplul lui Iosif tâmplarul și arată milă! Și nu doar de Crăciun, ci tot timpul!

Posted in Romanian devotionals and tagged , , , | Lasă un comentariu
18 dec. 2025

18 Decembrie 2025

DOMNUL ESTE APROAPE

Soarele s-a oprit și luna a stat până ce națiunea s-a răzbunat asupra vrăjmașilor săi. Nu este scris acest lucru în cartea lui Iașar? Și soarele a stat în mijlocul cerurilor și nu s-a grăbit să apună aproape o zi întreagă. Și n-a fost zi ca aceasta nici înainte, nici după aceea, când Domnul să asculte de glasul unui om, pentru că Domnul lupta pentru Israel.

Iosua 10.13,14

Iosua dobândise o biruință măreață la Ai, cu ajutorul lui Dumnezeu (Iosua 8), și probabil că, entuziasmat de acest lucru, a uitat apoi să caute gândul lui Dumnezeu, atunci când gabaoniții au venit la el (Iosua 9). El a făcut un jurământ pe care n-ar fi trebuit să-l facă, însă, în ciuda acestui lucru, Dumnezeu nu l-a abandonat. În suveranitatea harului Său, Dumnezeu a folosit acest faliment în avantajul lui Israel. Când amoriții au auzit de înfrângerea cetății Ai și de legământul făcut cu Gabaon, care era „o cetate mare“ (Iosua 10.2), cinci împărați s-au unit și au pornit împotriva cetății Gabaon. Gabaoniții i-au cerut ajutor lui Iosua, în baza legământului încheiat, așa că Iosua și armata sa au mers toată noaptea și i-au surprins pe vrăjmași, atacându-i pe neașteptate.

Domnul i-a spus lui Iosua: „Nu te teme de ei, pentru că i-am dat în mâinile tale: niciun om dintre ei nu va sta înaintea ta“ (Iosua 10.8). Dumnezeu Și-a onorat promisiunea și a luptat pentru Israel, iar când ziua era pe trecute și amoriții încă fugeau, Iosua a îndrăznit să ceară ca soarele și luna să rămână nemișcate, pentru ca scopul lui Dumnezeu să nu fie zădărnicit din cauza lăsării întunericului.

Cum a fost posibil acest lucru din punct de vedere științific, Îl vom întreba pe Domnul în glorie, însă putem fi siguri că o asemenea lucrare a putut fi împlinită doar de Creatorul Însuși. Ne minunăm citind acest pasaj, însă realizăm noi că ceea ce a avut loc acolo este nimic în comparație cu puterea manifestată la cruce? Oprirea mișcării soarelui – și a pământului – reprezintă un miracol de proporții gigantice, însă spălarea păcatelor noastre reprezintă un miracol infinit mai mare. Noi eram niște oameni păcătoși, care nu meritam să fim mântuiți, însă Hristos l-a biruit pe vrăjmaș și ne-a eliberat. El este vrednic de toată închinarea și lauda noastră!

E. Clermont

SĂMÂNȚA BUNĂ

Pentru acest băiat m-am rugat; și Domnul mi-a ascultat cererea pe care I-am făcut-o.

1 Samuel 2.7

Mesajul unui bunic

În fiecare zi vin înaintea Domnului cu următoarea rugăminte: ca niciunul dintre nepoții mei să nu lipsească de la marea întâlnire a celor aleși, din ceruri. Orice necazuri i-ar aștepta în timpul vieții lor, niciun necaz nu se poate compara cu acela ca unul dintre ei să nu Îi aparțină Domnului Isus.

Ar fi îngrozitor dacă unul dintre voi ar rămâne aici pentru că nu a vrut mântuirea pe care Dumnezeu o oferă fără plată. Ce disperare să nu fii luat de Domnul Isus când va veni să îi răpească în cer pe cei credincioși! Nu există ceva mai tragic decât să cunoști adevărul, și totuși să rămâi indiferent… Este atât de ușor să venim la Isus, să ne mărturisim păcatele, să recunoaștem că suntem pierduți și să credem în El, pentru a primi viața eternă și pacea cu Dumnezeu. Îi implor pe cei care nu s-au convertit încă: veniți la Isus și primiți-L ca Mântuitor al vostru. Nu mai așteptați! Nu ascultați nicio voce care vă face să vă pierdeți pe căile lumii. În curând, ușa harului va fi închisă definitiv și irevocabil. Nu va mai putea nimeni să intre, iar cei care au fost lăsați afară vor avea în față un viitor plin de necazuri nesfârșite.

Vin’ din căile pustii la Izvorul Apei Vii. Acest scump Izvor ceresc e Hristos, e Hristos.
Sau răul te va ține departe’n veci de Har, să mergi în iadul unde vei plânge’n veci amar?

Citirea Bibliei: Zaharia 5.1-11 · Marcu 13.1-13

SCRIPTURILE ÎN FIECARE ZI

de Jean Koechlin

Neemia 13:15-31

În pofida angajamentului pe care şi-l luase (10.31), poporul n-a mai respectat odihna de sabat. Neemia ia măsurile cele mai energice pen­tru remedierea acestei situaţii.

Oare nu se cuvine ca şi noi, dragi copii ai lui Dum­nezeu, să dăm cel puţin tot atâta importanţă zilei Dom­nului, precum odinioară Israel sabatului Său? Cu sigu­ranţă, noi nu ne mai aflăm sub Lege. Dar este trist că dumi­nica poate fi considerată de unii creştini drept o zi de răgaz, sau de odihnă obiş­nui­tă, sau folosită pentru lecţii de şcoală care s-ar fi putut termina cu o zi mai devreme.

La ce ne duc cu gândul aceste porţi care trebuia să fie închise în timpul nopţii pentru protecţia faţă de pericolele venind din afară? Nu ne amintesc o dată în plus de cetatea sfântă despre care este scris: „Porţile ei nici­decum nu vor fi închise ziua, pentru că noapte nu va fi acolo… Şi nimic întinat nu va intra nicidecum în ea, nici cine practică urâciune şi minciun㓠(Apocalipsa 21.25, 27).

Cortina istoriei este căzută, în prezent, peste Israel. Ea se va ridica doar patru secole mai târ­ziu (mai exact, patru sute patruzeci de ani), descope­rindu-L pe Eliberatorul şi pe Mesia al lor, încă de pe prima pagină a Noului Testament.

PENTRU PĂRINȚII SINGURI | Fundația S.E.E.R. România

„Seara vine plânsul, iar dimineaţa, veselia.” (Psalmul 30:5)

Am constatat că tot mai mulți părinți sunt singuri, fie din cauza decesului unuia dintre soți, fie din cauza războiului, fie a divorțului.. așa că am să reiau următoarea povestire de încurajare pentru ei.

Un expert în probleme maritale spune că o mamă singură i-a trimis o poveste care l-a ajutat să explice singurătatea și stresul cu care se confruntă cei care își cresc singuri copiii. Ea a povestit că se uita pe fereastră într-o zi ploioasă și a văzut o mierlă și puii ei cocoțați într-un cuib. În timp ce ploaia se revărsa, pasărea mamă își acoperea puii care ciripeau sub aripile ei întinse. Apoi a început să cadă grindină. În loc să-și ascundă capul în cuib, mama mierlă și-a ridicat capul în sus și a încasat ea loviturile pentru a-și proteja puii… astfel că toți puii au trecut cu bine prin furtună.

Ce ilustrație grăitoare a pericolelor prin care trec părinții singuri! Responsabilitatea de a crește singur un copil este mare și grea, și solicită părintelui respectiv să-și câștige existența, să gătească, să facă curat, să supravegheze temele, să aibă grijă de copilul bolnav și așa mai departe. Dincolo de aceste îndatoriri de zi cu zi, ei trebuie să se gândească și la propriile nevoi personale și spirituale. În linii mari, aceasta poate fi una dintre cele mai dificile sarcini de pe pământ.

Părinții singuri, mame sau tați, au nevoie de sprijinul și rugăciunile noastre continue. Voi, toți care îndurați lovituri și faceți sacrificii pentru copiii voștri, fiți siguri că vor veni și zile mai bune! Furtuna prin care treceți nu va dura la nesfârșit. În curând va apărea un curcubeu frumos.

Când slujba va fi terminată și puiul va fi mare și sănătos, vor exista beneficii dulci pentru părinții care nu-și iau „zborul”! Cuvântul lui Dumnezeu promite: „seara vine plânsul, iar dimineaţa, veselia.”

Dumnezeu să vă binecuvânteze și să vă dea putere să răzbiți în viață, dragi părinți singuri!

Posted in Romanian devotionals and tagged , , , , | Lasă un comentariu
05 mai 2025

5 Mai 2025

DOMNUL ESTE APROAPE

Noi mulțumim lui Dumnezeu neîncetat că, după ce ați primit Cuvântul lui Dumnezeu auzit de la noi, ați primit nu un cuvânt al oamenilor, ci, așa cum este, în adevăr, Cuvântul lui Dumnezeu, care și lucrează în voi care credeți.

1 Tesaloniceni 2.13

Noul Testament pe scurt (13) – 1 Tesaloniceni

Cea dintâi epistolă scrisă de apostolul Pavel este 1 Tesaloniceni, o epistolă plină de prospețime, de energie și de căldură. Având un caracter pastoral, ea este adresată „adunării tesalonicenilor“, fiind astfel un exemplu cu privire la grija pastorală, nu numai pentru credincioși în mod individual, ci și pentru Adunarea lui Dumnezeu ca întreg. Adunarea din Tesalonic, formată în timpul unei scurte vizite a apostolului în acea cetate (Fapte 17.1-4), îndurase multă persecuție și devenise un model pentru alții, cu privire la energia credinței și la vestirea Cuvântului lui Dumnezeu (1 Tesaloniceni 1.7,8). Credința, dragostea și nădejdea pot fi văzute peste tot în această epistolă.

Venirea Domnului este unul dintre subiectele importante din 1 Tesaloniceni. În capitolul 1.10, această venire este văzută ca fiind eliberarea de mânia viitoare a necazului. În capitolul 2.19, ea este legată de bucuria lui Pavel la vederea celor convertiți prin intermediul lui în gloria viitoare. În capitolul 3.13, venirea Domnului are în vedere întărirea celor sfinți, fără pată în sfințenie. În capitolul 4.15-18, ea reprezintă nădejdea scumpă care oferă mângâiere celor care suferă în prezent. În capitolul 5.23, ea este văzută ca realizând sfințirea totală – a duhului, a sufletului și a trupului.

Ultimul verset citat arată motivul pentru energia plină de devotament a tesalonicenilor: Cuvântul lui Dumnezeu era ceva real pentru ei. Dumnezeu era Cel care le vorbise, iar ei primiseră Cuvântul Său ca atare. În felul acesta sunt produse rezultatele reale. Această epistolă oferă din plin încurajare și stimulare.

L. M. Grant

SĂMÂNȚA BUNĂ

Acum mergi și, când voi avea o ocazie, te voi chema.

Fapte 24.25

Amânarea care i-a fost fatală

Cu secole în urmă, doi conducători și-au mobilizat oștile. Generalul uneia dintre armate a trimis un mesager la conducătorul celeilalte țări, cu ordinul de a se preda necondiționat. Răspunsul a fost: „Mă voi gândi la asta“. Când generalul a primit răspunsul, le-a spus ostașilor săi: „Lasă-l să se gândească! Și, în timp ce el se gândește, noi vom mărșălui“. Victoria a fost repurtată, iar conducătorul învins a fost luat prizonier. Cât de mult trebuie să fi regretat el decizia de a se mai gândi! Acum era prea târziu…

Astăzi, mulți oameni sunt înșelați de diavolul, care le spune: „Ai o mulțime de timp să te gândești la eternitate și la salvarea sufletului tău. Nu este nevoie să te grăbești“. Iar oamenii îl ascultă, gândind că nu e cazul să se grăbească. Timpul se scurge implacabil, zi după zi, și deodată este prea târziu…

Oamenii amână să se gândească la moarte și la eternitate. Nu vor să audă de Dumnezeu și de modul în care pot fi salvați. În consecință, sfârșitul vieții lor se apropie neobservat, fără să simtă și inevitabil. Biblia ne avertizează: „Astăzi, dacă veți auzi glasul Lui, nu vă împietriți inimile“ (Evrei 3.15), și: „Omul care, fiind mustrat des, își înțepenește grumazul va fi zdrobit deodată și fără leac“ (Proverbe 29.1).

După ce a arătat atâta grijă și dragoste orașului Ierusalim și locuitorilor săi, Isus a trebuit să spună îndurerat: „De câte ori am vrut să adun pe copiii tăi cum își adună o găină puii sub aripi, și n-ați vrut…“ (Matei 23.37).

Citirea Bibliei: Geneza 21.22-34 · Psalmul 4.1-8

SCRIPTURILE ÎN FIECARE ZI

de Jean Koechlin

2 Samuel 21:1-11

La sfârşitul cap. 19 am văzut luând naş­te­re o con­fruntare între Iuda şi seminţiile lui Israel. Şeba, un nou vrăjmaş, a profitat de aceasta pentru a antrena poporul la revoltă (cap. 20). Este felul în care procedează Satan în cele mai multe dintre disputele noastre, bucurându-se de de­zacordurile care survin între copiii lui Dumne­zeu.

Odată ce Şeba este mort, ordinea este restabilită. Structura împărăţiei din cap. 8.15-18 se reface (20.23-26), cu diferenţa că fiii lui David nu mai sunt ofi­cialităţi principale. După problema cu Absa­lom putem înţelege motivul.

Lectura noastră ne mai pune înainte încă un episod trist. Saul călcase pactul pe care Israel îl jurase gabaoniţilor mai înainte (Iosua 9.15). La mult timp după aceea, crima lui este reamintită, cerându-se răzbunarea potrivit cu Numeri 35.19. Să fim siguri că timpul nu şterge vina păcatelor comise; Dumnezeu le are mereu înainte. Dar, pentru credincios, sângele lui Hristos a făcut să dispară toate păcatele în întregime. Atârnat pe lemn (Fapte 5.30; 10.39), purtând blestemul, Domnul Isus ne-a curăţit de păcatele noastre – El, „Cel drept, pentru cei nedrepţi“ (1 Pe­tru 3.18). A Lui să fie recunoştinţa şi adora­rea noastră, de acum şi pentru eternitate!

CREDE ÎN VIZIUNEA TA! | Fundația S.E.E.R. România

„Scrie prorocia şi sap-o pe table ca să se poată citi ușor!” (Habacuc 2:2)

Dumnezeu are un plan pentru viața ta. În Sfânta Scriptură, poartă uneori numele de „viziune”. Ea funcționează ca o busolă care te va îndrepta întotdeauna în direcția cea bună, și ca o ancoră care-ți menține stabilitatea în furtunile vieții.

De ce a spus Dumnezeu: „Scrie prorocia şi sap-o pe table”? Pentru că, uneori, ne îngropăm viziunea adânc în inima noastră, pentru a ne proteja de criticile celorlalți… Frica ne face să ne ascundem viziunea pentru a nu fi nevoiți să ne gândim la ea. Uneori renunțăm la viziunea noastră pentru că ne doare prea tare și ne costă prea mult să ne agățăm de ea.

Ce-ar trebui să faci în această situație?

În primul rând, trebuie să ai o viziune clară și convingătoare.

În al doilea rând, trebuie să-ți ții mereu viziunea înaintea ochilor. După ce a experimentat respingerea dureroasă din partea familiei sale și acuzația falsă din partea soției șefului său, care i-a adus treisprezece ani de închisoare pe nedrept, Biblia spune că: „Iosif şi-a adus aminte de visele pe care le visase…” (Geneza 42:9).

În al treilea rând, trebuie să-ți aduci aminte că Dumnezeu a stabilit un moment în care visul tău să se împlinească: „este o prorocie a cărei vreme este hotărâtă… dacă zăboveşte, aşteapt-o, căci va veni şi se va împlini negreşit.” (Habacuc 2:3) Trebuie să găsești un echilibru între mulțumire și ambiție. Apostolul Pavel scrie: „M-am deprins să fiu mulţumit cu starea în care mă găsesc…” (Filipeni 4:11). Apostolul Pavel nu și-a permis niciodată să fie supărat pe locul în care se afla în acel moment; el știa că Dumnezeu este cu el în orice moment și întotdeauna aștepta cu nerăbdare să vadă unde îl va duce Dumnezeu.

Așa că bucură-te de această zi, știind că Dumnezeu ți-a planificat viitorul, și că ești în siguranță în brațele Lui!

Posted in Romanian devotionals and tagged , , , , | Lasă un comentariu
07 apr. 2025

7 Aprilie 2025

DOMNUL ESTE APROAPE

Sunt printre deșertăciunile națiunilor vreunii care să dea ploaie? Sau pot cerurile să dea ploi torențiale? Nu ești Tu Același, Doamne Dumnezeul nostru? De aceea noi așteptăm ploaie de la Tine, pentru că Tu ai făcut toate acestea.

Ieremia 14.22

Ieremia a vestit Cuvântul lui Dumnezeu în vremuri foarte dificile. Poporul Îi întorsese spatele lui Dumnezeu, iar El a îngăduit ca ei să treacă prin ape adânci, atât în mod spiritual, cât și fizic. În capitolul 14, ei experimentaseră o secetă care trebuia să le aducă aminte de starea lor spirituală. Ieremia a căutat să-i aducă înapoi pe terenul unde să recunoască faptul că Domnul putea împlini orice nevoie a lor. Pe această bază trebuia întemeiată nădejdea lor, iar a noastră trebuie să fie la fel.

Când începem să ne punem nădejdea în alte resurse pentru împlinirea nevoilor noastre zilnice, nu vom fi decât dezamăgiți. Domnul Isus a vorbit despre acest lucru în Matei 6. El ne îndeamnă acolo să ne punem nădejdea în Dumnezeul nostru pentru împlinirea nevoilor de zi cu zi (Matei 6.9-13), pentru iertarea noastră (versetul 12) și pentru protecția noastră (versetul 13).

Apoi Domnul Isus ne amintește că trebuie să avem priorități corecte în viață: „Nu vă strângeți comori pe pământ, unde molia și rugina strică și unde hoții sparg și fură; ci strângeți-vă comori în cer, unde nici molia, nici rugina nu strică, și unde hoții nu sparg, nici nu fură“ (versetele 19 și 20). Când ne punem nădejdea în lucrurile pe care le-am strâns aici pe pământ, ele devin ca o greutate care ne trage în jos, nu ca o ancoră care să ne țină neclintiți.

În loc să ne îngrijorăm, trebuie să căutăm mai întâi Împărăția lui Dumnezeu, iar toate celelalte lucruri ni se vor da pe deasupra (versetul 33). Cheia pentru o viață lipsită de îngrijorări este de a ne pune zilnic nădejdea în Cel care poate și vrea să împlinească orice nevoie a noastră (Filipeni 4.19).

T. Hadley, Sr.

SĂMÂNȚA BUNĂ

Toți trebuie să fim arătați înaintea scaunului de judecată al lui Hristos.

2 Corinteni 5.10

Înaintea scaunului de judecată

Orice om va trebui să dea socoteală înaintea lui Isus Hristos pentru ceea ce a făcut și pentru ceea ce a lăsat nefăcut. Atunci totul va fi cântărit potrivit judecății divine. Această judecată va fi diferită de orice formă a judecății omenești.

Astăzi, unii infractori scapă de pedeapsă, deoarece judecătorii nu pot pedepsi decât ceea ce se cunoaște. La scaunul de judecată al lui Hristos nimeni nu va putea însă ascunde vreun lucru. Astăzi, judecătorii își bazează verdictul doar pe dovezile aduse de martori, fiindcă ei înșiși nu au văzut faptele respective. Fiul lui Dumnezeu însă, ai Cărui ochi sunt ca o flacără de foc, vede toate faptele oamenilor. Morții înșiși vor fi înviați pentru judecată.

Astăzi, sistemele juridice de pe pământ pot pedepsi doar acele infracțiuni și delicte stipulate în lege. Judecătorul divin însă va folosi ca standard Cuvântul veșnic al lui Dumnezeu, care arată omului ce este bine și ce este rău.

Astăzi, cei acuzați au un avocat care să-i apere și care, în ciuda vinei lor, încearcă să le comute sentința. Înaintea scaunului de judecată al lui Hristos însă nu va exista nicio apărare. Cei care au murit neîmpăcați cu Dumnezeu își vor primi pedeapsa meritată. Însă cei credincioși, care au primit iertarea de păcate, nu vor fi judecați. Ei se vor înfățișa pentru răsplată înaintea Aceluia care a purtat pedeapsa în locul lor.

Citirea Bibliei: Geneza 3.1-13 · 1 Petru 1.8-16

SCRIPTURILE ÎN FIECARE ZI

de Jean Koechlin

1 Samuel 31:1-13

Episodul de la Ţiclag l-a lăsat pe David umilit, conştient de propria-i slăbiciune; dar l-a şi restabilit în relaţia lui fericită cu Domnul. El a fost pregătit astfel pentru domnia asupra căreia se deschide acum cartea a doua a lui Samuel.

Omul care-i aduce vestea morţii lui Saul credea că aduce „o ştire bună” (4.10). Oare nu era vorba pentru David de moartea vrăjmaşului său şi de ocazia de a urca pe tron? Dar acest om nu-l cunoaşte pe cel căruia îi vorbeşte. În inima „iubitului” Domnului străluceşte harul dezinteresat, însoţit de dragostea pentru poporul Lui şi de respectul pentru dispoziţia dată de Dumnezeu. Cum s-ar fi putut bucura el când israeliţii erau înfrânţi, iar prinţul lor, dezonorat în faţa vrăjmaşilor Domnului?

David îl întreabă pe noul venit: „De unde eşti?” (v.13). Omul confirmă că face parte dintre vrăjmaşii lui Israel, şi încă dintre cei mai răi: era amalecit! Încercând să-l trişeze pe David printr-un mesaj înşelător, n-a făcut decât să se trişeze pe sine (vezi Prov. 11.18). I-ar fi plăcut ca noul împărat să-şi ia coroana din mâna lui. În aceasta, el se aseamănă marelui Vrăjmaş care a încercat, deşi fără succes, să-L facă pe Domnul Isus să primească din mâna lui toate împărăţiile lumii şi gloria lor (Matei 4.8-10).

ÎNTREABĂ-TE ÎNTOTDEAUNA: „CE SPUNE BIBLIA?” | Fundația S.E.E.R. România

„Se vor scula din mijlocul vostru oameni care vor învăţa lucruri stricăcioase…” (Faptele Apostolilor 20:30)

Apostolul Pavel le-a spus unor lideri spirituali: „Se vor scula din mijlocul vostru oameni care vor învăţa lucruri stricăcioase, ca să tragă pe ucenici de partea lor. De aceea vegheaţi şi aduceţi-vă aminte că, timp de trei ani, zi şi noapte, n-am încetat să sfătuiesc cu lacrimi pe fiecare din voi. Şi acum, fraţilor, vă încredinţez în mâna lui Dumnezeu şi a Cuvântului harului Său, care vă poate zidi sufleteşte şi vă poate da moştenirea împreună cu toţi cei sfinţiţi.” (Faptele Apostolilor 20:30-32)

Când cineva pretinde că are o „revelație specială de la Dumnezeu” care nu se potrivește cu ceea ce ne învață Sfânta Scriptura, nu-l crede! Fă și tu ceea ce făceau credincioșii din Bereea: „Au primit Cuvântul cu toată râvna şi cercetau Scripturile în fiecare zi, ca să vadă dacă ce li se spunea este aşa.” (Faptele Apostolilor 17:11).

Cine dădea învățăturile pe care credincioșii din Bereea le puneau sub reflectorul Scripturii? Apostolul Pavel! Niciun lider, indiferent de prestigiul lui, sau de numărul adepților, nu este scutit de o astfel de analiză. Iar liderii cu adevărat buni o primesc cu bucurie! S-ar putea să te gândești că Dumnezeu mai are încă multe lucruri să ne spună. E-adevărat, dar și când îți vei da ultima suflare, tot nu vei ști totul.

Are Dumnezeu strategii noi și eficiente pentru a atinge lumea cu Evanghelia în această eră a tehnologiei? Da, iar noi trebuie să le folosim – pentru a culege recolta finală. Dar nu trebuie să facem niciodată compromisuri când vine vorba despre Cuvântul lui Dumnezeu. Totul trebuie verificat prin Scriptură! Biblia ne avertizează că: „Se vor scula din mijlocul vostru oameni care vor învăţa lucruri stricăcioase…” Uneori, cea mai mare amenințare la adresa adevărului vine din partea celor pe care îi cunoaștem sau iubim, și cu care am lucrat, dar care s-au abătut de la cale. Așadar, care este răspunsul?

Este simplu. Întreabă-te întotdeauna: „Ce spune Biblia?” – și fă din ea punctul tău de referință!

Posted in Romanian devotionals and tagged , , , , | Lasă un comentariu
16 mart. 2025

16 Martie 2025

DOMNUL ESTE APROAPE

Și voi înșivă, ca niște pietre vii, sunteți zidiți o casă spirituală, o preoție sfântă, ca să aduceți jertfe spirituale bine primite lui Dumnezeu prin Isus Hristos.

1 Petru 2.5

Dacă l-am fi întrebat pe unul dintre fiii lui Aaron cum devenise preot, el ne-ar fi răspuns fără îndoială că acest lucru se datora, în primul rând, datorită nașterii sale, iar în al doilea rând, datorită faptului că fusese instalat în slujba de preot prin intermediul spălării cu apă, al stropirii cu sânge și al ungerii cu untdelemn, așa cum era poruncit în Exod 29. Și noi suntem preoți prin naștere. Fiind născuți din Dumnezeu, suntem preoți ai Lui. De asemenea, suntem spălați cu apă prin Cuvânt (Efeseni 5.26). Am fost răscumpărați prin sângele scump al lui Hristos (1 Petru 1.19) și am primit Duhul Sfânt. Am venit la Hristos și astfel suntem preoți, la fel cum fiii lui Aaron erau preoți, fiind asociați cu tatăl lor în slujirea preoțească.

Toți credincioșii din ziua de astăzi sunt preoți. Trebuie să ne aducem aminte însă că una este să fim preoți și cu totul alta este să ne exercităm în mod practic slujirea preoțească. Prima funcțiune a preoției noastre este către Dumnezeu, prin aducerea de jertfe de laudă. Aceste jertfe Îi sunt plăcute lui Dumnezeu, prin Isus Hristos, fiindcă El este Marele nostru Preot. Tot ceea jertfim, jertfim prin El.

F. B. Hole

SĂMÂNȚA BUNĂ

„Acum sufletul Meu este tulburat. Și ce voi spune? Tată, scapă-Mă de ceasul acesta! Dar pentru aceasta am venit până la ceasul acesta. Tată, glorifică Numele Tău!“ A venit deci un glas din cer: „L-am și glorificat și Îl voi glorifica din nou“.

Ioan 12.27,28

„Tată, glorifică Numele Tău!“

Ce a tulburat atât de mult inima Domnului, încât a rămas fără cuvinte? Când oamenii I se împotriveau cu toată ura lor, El a rămas mereu calm. În grădina Ghetsimani Îl vedem pentru prima dată în această stare de spirit. El a anticipat toate suferințele prin care urma să treacă în mâinile oamenilor și ale lui Dumnezeu. Îi venise ceasul. El vorbise deja despre acest moment, când a spus că Bobul de grâu va cădea în pământ și va muri.

Ce luptă teribilă a avut loc în Ghetsimani! Ce povară grea a apropierii morții asupra sufletului Domnului! El, Omul perfect, anticipa gravitatea de nedescris a judecății iminente. Urma să fie abandonat de Dumnezeu, lucru pe care nu Și-l putea dori. Să-I ceară atunci lui Dumnezeu să nu Își întoarcă fața de la El? El venise să salveze omenirea de judecata înfricoșătoare a lui Dumnezeu. Așa că S-a rugat: „Tată, glorifică Numele Tău!“.

Această cerere corespundea perfect cu gândul Tatălui, de aceea Dumnezeu a răspuns imediat din cer. Domnul Isus a glorificat Numele Tatălui pe parcursul întregii Sale vieți (de exemplu la învierea lui Lazăr). Acum numele Tatălui urma să fie glorificat din nou, prin moartea și învierea Fiului Său. Ca prim rezultat, „a adus la lumină viața și neputrezirea“ (2 Timotei 1.10).

Citirea Bibliei: Amos 8.1-14 · Proverbe 25.1-10

SCRIPTURILE ÎN FIECARE ZI

de Jean Koechlin

1 Samuel 19:1-18

Ionatan este foarte ataşat de David. Acum se iveşte ocazia când trebuie să intervină în favoarea prietenului său în faţa propriului tată, Saul!

Dacă Îl iubim pe Domnul, nu ne vom ruşina să mărturisim despre El în primul rând în propriile familii. Fără teamă, Îl vom mărturisi pe Cel care este fără păcat, care l-a învins pe marele Vrăjmaş şi prin care Dumnezeu a dat o minunată izbăvire (compară cu v. 4-5).

Răspunzând la intervenţia lui Ionatan, Saul jură pe numele Domnului că David nu va muri. Promisiune curând uitată! Chiar în momentul în care David este ocupat să-l învioreze, împăratul îşi înnoieşte gestul criminal. Câtă lipsă de recunoştinţă în inima omului faţă de acela care îi făcuse atâta bine, însă în mod special faţă de Mântuitorul, prefigurat aici de David! (Ps. 109.4, 5). Apoi nefericitul împărat, orbit de gelozia lui, îşi urmăreşte ginerele până în casa şi chiar în patul acestuia (vezi titlul Psal­mului 59). Mical îşi protejează soţul, dar nu asemenea fratelui ei, Ionatan, printr-o mărturisire curajoasă; ea se foloseşte de minciună şi de disimulare.

David fuge pe fereastră. Apostolul Pavel la Damasc, subiect al urii iudeilor, avea să scape în acelaşi fel (Fapte 9.25; 2 Corinteni 11.32, 33).

MOTIVUL PENTRU CARE EȘTI PUS ÎN CUPTOR | Fundația S.E.E.R. România

„Căci Tu ne-ai încercat, Dumnezeule, ne-ai trecut prin cuptorul cu foc ca argintul.” (Psalmul 66:10)

Ți sa-ntâmplat vreodată să încerci să faci ce trebuie, cum e corect și normal, dar lucrurile să meargă prost?! Când Iosif L-a onorat pe Dumnezeu spunând „nu” soției lui Potifar, a ajuns în închisoare. Și pe când se afla acolo, i-a spus unui alt întemnițat: „am fost luat cu sila din ţara evreilor şi chiar aici n-am făcut nimic ca să fiu aruncat în temniţă.” (Geneza 40:15).

Dacă așa te simți și tu astăzi, să știi că Dumnezeu nu ți-a întors spatele. Planul Său pentru viața ta nu s-a schimbat. Profetul lacrimilor, Ieremia, ne asigură: „Mânia aprinsă a Domnului nu se va potoli până ce va împlini şi va înfăptui gândurile inimii Lui.” (Ieremia 30:24)

S-ar putea să fii dezorientat, dar nu și Dumnezeu. El folosește fiecare clipă din perioada prin care treci și fiecare element al experienței tale ca să te pregătească. La fel a făcut cu Iosif… despre care iată ce mai citim: „I-au strâns picioarele în lanţuri, l-au pus în fiare până la vremea când s-a întâmplat ce vestise el şi până când l-a încercat Cuvântul Domnului.” (Psalmul 105:18-19)

Îți mai amintești cum te simțeai în legătură cu testele pe care le dădeai la școală? Poate că atunci ți s-au părut o formă de persecuție, dar acum privind în urmă îți dai seama că au fost o necesară pregătire. Ele au dat la iveală ce-ai învățat (sau nu!)… Te-au calificat să promovezi clasa. Te-au ajutat să-ți înțelegi mai bine calitățile și defectele. Psalmistul a scris: „Tu ne-ai încercat, Dumnezeule, ne-ai trecut prin cuptorul cu foc, ca argintul… Ai lăsat pe oameni să încalece pe capetele noastre, am trecut prin foc şi prin apă, dar Tu ne-ai scos şi ne-ai dat belşug.” (Psalmul 66:10, 12)

Dumnezeu Se va folosi de oameni, de circumstanțe, de suferință și de probleme pentru a te pune la încercare. De ce? Pentru ca El să te poată aduce apoi la „locul de belșug”!

Posted in Romanian devotionals and tagged , , , , | Lasă un comentariu

Navigare în articole

← Older Entries