Mana Zilnica

Etichetă: biserica

  • 30 Mai 2026

    DOMNUL ESTE APROAPE

    Le‑a spus altă parabolă: „Împărăția cerurilor este asemenea unui aluat pe care l‑a luat o femeie și l‑a ascuns în trei măsuri de făină, până s‑a dospit tot“.

    Matei 13.33

    În Scriptură, aluatul este întotdeauna o imagine a ceva rău (Exod 12.15; Levitic 2.11; Matei 16.6; 1 Corinteni 5.6,7; Galateni 5.9). Iudeii știau bine ce reprezintă aluatul, de aceea este absurd să vedem în aluatul din această parabolă o imagine a evangheliei care va pătrunde cândva în toată lumea. Adevărul lui Dumnezeu nu‑și face intrare în inimile oamenilor în felul în care aluatul dospește tot ce‑i stă în cale. Chiar și parabola semănătorului este suficientă pentru a dovedi acest lucru, întrucât nu toți ascultătorii au primit Cuvântul, ci doar în cazul unei singure grupe s‑a obținut rezultatul dorit. Și parabola neghinei subliniază adevărul că nu toată lumea se va pocăi. Fiii celui rău rămân până la seceriș, până la sfârșitul veacului, pentru ca apoi să fie judecați.

    Și totuși aici se pare că Domnul nu intenționează să prezinte un principiu absolut rău prin imaginea aluatului, cum ar fi, de exemplu, învățătura rea. Un gând asemănător vedem în parabola grăuntelui de muștar în legătură cu păsările. Într‑o altă împrejurare, Domnul i‑a avertizat pe ucenicii Săi să se ferească de „aluatul fariseilor și al saducheilor“, referindu‑Se la învățătura lor (Matei 16.11,12). Acesta pare să fie aici gândul într‑un sens general: o anumită învățătură sau un anumit principiu urma să pătrundă și să caracterizeze întreaga masă, în limitele stabilite. Ce fel de învățătură creștină este aceasta, care a pătruns pe tot teritoriul și a fost acceptată de o creștinătate devenită lumească, care tinde spre putere și influență, aspect care este prezentat și în parabola grăuntelui de muștar!?

    Să facă Domnul să avem ochi deschiși pentru adevărata stare a creștinătății! Nu spunem aceasta cu aroganță și acuzând. Nu vorbim nici despre persoane individuale, ci despre sistem ca atare. Suntem adânc îndurerați că astăzi, în toată creștinătatea, se proclamă o evanghelie socială, renunțându‑se la adevărata „credință a evangheliei“, la adevărata învățătură creștină (Filipeni 1.27). Dar nu este un pericol și pentru adevărații copii ai lui Dumnezeu să fie atrași de acest vârtej? Observăm, cu regret, că și pe teritoriul adevăratei părtășii creștine și‑au găsit intrare tot mai mult principii sociale, filantropice și democratice.

    C. Briem

    SĂMÂNȚA BUNĂ

    Ologul de la Poarta Frumoasă (4)

    Tot poporul l‑a văzut umblând și lăudându‑L pe Dumnezeu; și îl recunoșteau că el era cel care ședea pentru milostenie la poarta „Frumoasă“ a templului; și s‑au umplut de mirare și de uimire pentru ceea ce i se întâmplase.

    Fapte 3.9,10

    Mulțimea recunoștea că cerșetorul care stătea zi de zi la Poarta Frumoasă, acel om șchiop care de la naștere nu putea să meargă, acel suferind care de 40 de ani depindea de mila și dărnicia oamenilor, dintr‑odată merge și sare! Vindecarea lui nu putea fi negată, însă reacțiile la această minune sunt dezamăgitoare. Criticii nu privesc incidentul în mod pozitiv. Unul este mirat, pentru că nu se aștepta la așa ceva, iar altul este uimit, confuz, pentru că nu recunoaște intervenția lui Dumnezeu în ceea ce se petrecuse. Dacă începutul povestirii este unul deprimant, sfârșitul este și mai deprimant, cu totul dezolant. Dumnezeu lucrează cu putere, înfăptuiește o minune, iar oamenii nu se pot bucura… La început ei sunt mirați și confuzi, iar mai târziu mușamalizează totul.

    Omul șchiop însă, a cărui viață fusese fără speranță, acum se bucură de vindecare și de mântuire.

    Sunt eu ca ologul vindecat, căutând de acum părtășia cu alți credincioși, pentru a‑L lăuda pe Dumnezeu și pentru a mă închina Lui în mod regulat? Sau mă alătur celor din mulțime care știu ce s‑a întâmplat, dar care nu au experimentat încă vindecarea și mântuirea într‑un mod personal?

    Șchiopul sare și este fericit, iar bucuria lui este experimentată de două mii de ani de toți cei mântuiți!

    Citirea Bibliei: Geneza 35.1-29 · Psalmul 21.1-13

    SCRIPTURILE ÎN FIECARE ZI

    de Jean Koechlin

    Isaia 41.1‑29

    Dumnezeu nu S‑a făcut cunoscut numai prin creaţia Sa, ci, în aceeaşi măsură, El a arătat că este preocupat şi de om. Naţiunilor,El li S‑a descoperit în dreptate şi judecată (v. 1‑4), în timp ce lui Israel i S‑a dezvăluit în har. Nu erau israeliţii descendenţi din Iacov, robul Său, şi din Avraam, prietenul Său? Ei „sunt preaiubiţi, datorită părinţilor lor. Pentru că darurile de har şi chemarea lui Dumnezeu sunt fără părere de rău“ (Romani 11.28,29; Psalmul 105.6‑10).

    Slăbiciunea acestui mic popor – „un vierme“ – nu este un obstacol în calea binecuvântării sale; dimpotrivă, este tocmai condiţia pentru ca el să se bucure de minunatele promisiuni, în special cele din v. 10, care ne pot încuraja şi pe noi: „Nu te teme, pentru că … Eu sunt Dumnezeul tău. Eu te voi întări şi te voi ajuta şi te voi sprijini…“ „Nu te teme!“ Această scurtă propoziţie, atât de familiară (v. 13,14; 41.10; 44.2…) este cea prin care vine să ne încurajeze, cu tandreţe, Cel care ne vede toate necazurile şi neliniştile.

    Ultima parte a capitolului continuă să ne vorbească despre Dumnezeu, de data aceasta precizând ce este El în raport cu idolii. Aceştia sunt întrebaţi sfidător dacă au cea mai mică cunoştinţă despre „lucrurile trecute“, ori despre „cele ce se vor întâmpla“ (v. 22,23). Dacă da, atunci s‑o arate…! Creatorul, Dumnezeul care Se ocupă de om, este deopotrivă Dumnezeul oricărei cunoştinţe.

    IMPORTANȚA GÂNDIRII SĂNĂTOASE (1) | Fundația S.E.E.R. România

    „El este ca unul care îşi face socotelile în suflet…” (Proverbele 23:7)

    Oamenii care gândesc bine sunt la mare căutare. De ce? Pentru că rezolvă probleme, au mereu idei care pot consolida sau chiar construi o organizație și sunt plini de speranță pentru un viitor mai bun. Iar gânditorii buni rareori se află sub controlul celor care nu prea gândesc. Se spune că Adolf Hitler ar fi zis odată: „Ce noroc pentru conducători că oamenii nu gândesc!” Dar oamenii care dezvoltă tehnica gândirii sănătoase se pot descurca singuri – chiar și sub un conducător sau un guvern nedrept, sau în alte circumstanțe dificile.

    Pe scurt, cei ce au o gândire sănătoasă au succes, indiferent de cine-i conduce! Dr. John Maxwell scria: „Am studiat oamenii de succes timp de patruzeci de ani și, deși diversitatea pe care o găsești printre ei este uimitoare, am descoperit că toți se aseamănă în ceva: modul în care gândesc! Acesta este singurul lucru care îi separă pe oamenii de succes de cei care nu au succes.

    Iată si vestea bună: modul în care gândesc oamenii de succes poate fi învățat! Dacă îți poți schimba modul de gândire, îți poți schimba viața!” Biblia se referă și mai succint – la „unul care îşi face socotelile în suflet!” Asta înseamnă că nu vei ajunge niciodată mai sus în viață, până nu ești gata să-ți schimbi modul de gândire. Dar dacă îți schimbi modul de gândire, îți poți schimba viața! Sunt greu de imaginat beneficiile schimbării modului de gândire.

    Gândirea pozitivă poate face mai multe lucruri pentru tine, inclusiv să genereze oportunități, să rezolve probleme și să producă venituri. Te poate duce la un nivel cu totul nou, atât profesional, cât și personal… Dar apostolul Pavel ne sfătuiește să „avem gândul lui Hristos.”

    Așadar, dacă vrei să-ți schimbi viața, primul pas este să-ți schimbi modul de gândire! Iată prioritatea ta, de astăzi!…

  • 18 Mai 2026

    DOMNUL ESTE APROAPE

    Numai că poporul care locuiește în țară este foarte tare și cetățile sunt întărite, foarte mari; și am văzut acolo și pe fiii lui Anac.

    Numeri 13.28

    Există întotdeauna un „numai că“ atunci când este vorba de om și când necredința este la lucru. Spionii necredincioși au văzut dificultățile – cetăți întărite, ziduri înalte, oameni giganți. Au văzut toate aceste lucruri, însă nu‑L vedeau deloc pe Iahve. Ei priveau la lucrurile văzute, nu la cele nevăzute. Ochii lor nu erau nicidecum ațintiți asupra Celui nevăzut. Fără îndoială, cetățile erau întărite, însă Dumnezeu era și mai tare. Zidurile erau înălțate, însă Dumnezeu era și mai înălțat. Uriașii erau puternici, însă Dumnezeu era și mai puternic.

    Așa gândește credința mereu. Ea privește dinspre Dumnezeu către dificultăți; ea începe întotdeauna cu El. Necredința, dimpotrivă, privește dinspre dificultăți către Dumnezeu; ea începe cu ele. Aceasta este diferența! Nu este vorba că trebuie să fim insensibili cu privire la dificultăți și nici că trebuie să dăm înapoi dinaintea lor. Credința nu înseamnă nici insensibilitate, nici șovăire. Sunt unii care par să treacă foarte ușor prin viață, pe principiul că iau întotdeauna partea bună a lucrurilor. Aceasta nu este credință. Credința privește dificultățile drept în față și este conștiență de tot răul cu care are de‑a face. Ea nu este ignorantă, nici indiferentă, nici șovăitoare. Dar ce face ea? Îl introduce în scenă pe Dumnezeul cel viu. Privește la El; se sprijină pe El; își trage toate resursele din El. Acesta este marele secret al puterii ei. Ea are convingerea adâncă și liniștită că niciun zid nu este prea înalt pentru Dumnezeul Atotputernic, că nicio cetate nu este prea întărită și că niciun uriaș nu este prea puternic.

    Pe scurt, credința este singura care Îi dă lui Dumnezeu locul care I se cuvine și, în consecință, este singura care ridică sufletul deasupra influenței împrejurărilor, oricare ar fi ele. Caleb a fost un exponent al acestei credințe prețioase atunci când a spus: „Să mergem să ne suim îndată și s‑o stăpânim, pentru că o vom învinge, cu siguranță!“ (Numeri 13.30).

    C. H. Mackintosh

    SĂMÂNȚA BUNĂ

    Chris Cornell

    În cea din urmă [zi], ziua cea mare a sărbătorii, Isus a stat în picioare și a strigat, zicând: „Dacă însetează cineva, să vină la Mine și să bea“.

    Ioan 7.37

    Concertele de muzică modernă atrag ca un magnet mulțimile de fani entuziaști, iar interpreții se bucură de o admirație de invidiat. Dar o viață pe banda de mare viteză nu este nicidecum o viață fericită. Vestea că celebrul cântăreț american Chris Cornell (1964‑2017) s‑a stins din viață la doar 52 de ani a zguduit mass‑media anului 2017. El avea o gamă vocală incredibilă, de aproape patru octave, de la bas la un tenor bogat în armonice, un timbru ce ar fi putut face față unei scriituri orchestrale impresionante. Compozitor, chitarist, vocalist principal, textier al trupelor rock, unul dintre cei mai buni cântăreți rock din toate timpurile, el a vândut împreună cu formația sa douăzeci și două de milioane de discuri. Pe 17 mai 2017 a cântat la concertul din Detroit, în fața unui public numeros, însă pe 18 mai a fost găsit mort în camera sa de hotel. Luptase mult în viață cu depresia și experimentase o amară anxietate. Acum își luase viața prin spânzurare. Sfâșiat de durere, fratele lui mai mare a început după aceea o campanie de conștientizare a depresiei și de prevenire a sinuciderii.

    Mulți sunt în căutarea fericirii, dar se află pe o pistă greșită. Se străduiesc să se împlinească în viață, dar mușcă lacom din păcat, împlinind voința proprie. Majoritatea se află acolo, pe drum, alergând de la un eveniment la altul, dar rămân mereu nemulțumiți. Doar o schimbare decisivă, un viraj către calea cea bună, la Isus, le va potoli setea sufletului. „Intrați pe poarta cea strâmtă, fiindcă lată este poarta și largă este calea care duce la pieire și mulți sunt cei care intră pe ea“ (Matei 7.13)!

    Citirea Bibliei: Geneza 27.30-46 · Psalmul 13.1-6

    SCRIPTURILE ÎN FIECARE ZI

    de Jean Koechlin

    Isaia 28.1‑29

    Odată cu cap. 28 se deschide cea de‑a treia parte a acestei cărţi. Pentru început se face o revenire asupra unei teme deja abordate, pentru a fi prezentată în detaliu invadarea temutului Asirian profetic în Efraim (cele zece seminţii) şi apoi în Iuda. Îmbătat de orgoliu, nenorocitul popor evreu va fi dus în rătăcire, pentru că va avea cutezanţa să creadă că se poate pune la adăpost sigur făcând „legământ cu moartea“ (v. 15), aici simbolizată de conducătorul imperiului roman, iar din acest „legământ“ i se va trage pieirea. Asemeni unui ciclon, Asirianul va devasta Ierusalimul. Domnul Se va folosi de aceast㠄furtună de ape puternice care năvălesc“ (v. 2) pentru a‑Şi împlini „lucrarea Sa ciudată … fapta Sa neobişnuit㓠(v. 21): judecata – în timp ce lucrarea Sa obişnuită este să mântuiască şi să binecuvânteze (Ioan 3.17).

    Dar prăbuşirea tuturor valorilor şi a oricărui sprijin omenesc Îi dă lui Dumnezeu ocazia de a arăta temelia sigură pe care a pus‑o El în Sion. Cu câtă dragoste o priveşte, accentuând cu satisfacţie fiecare expresie: „o piatră, o piatră încercată, o preţioasă piatră de unghi, o temelie sigur㓠(v. 16)! Da, această piatră, simbol al Domnului Hristos, „lepădată de oameni“, este „preţioasă înaintea lui Dumnezeu“ şi, de asemeni, are preţ pentru noi, cei care credem (1 Petru 2.4,6,7). Pentru fiecare, Domnul Isus devine literalmente piatra de încercare. Este El preţuit de inima noastră, sau nu?

    CHEMAȚI SĂ BIRUIM (2) | Fundația S.E.E.R. România

    „Ceea ce câştigă biruinţă asupra lumii este credinţa noastră.” (1 Ioan 5:4)

    Îndemnurile și încurajarea de astăzi aparțin unui autor care iată ce a lăsat scris: „Psihanalistul Alfred Adler a condus un proiect de cercetare fascinant care a popularizat „teoria compensării”. Desfășurând cercetări printre studenții la arte, a descoperit că șaptezeci la sută dintre ei sufereau de anomalii optice. A găsit urme degenerative în urechile unor mari compozitori, precum Mozart și Beethoven. Și a citat numeroase exemple de alte persoane care au ajuns în cele din urmă să aibă succes în domeniul în care aveau… cea mai mare slăbiciune! Adler credea că defectele congenitale, sărăcia, boala și circumstanțele negative se dovedesc adesea a fi trambulina către succes.

    Dumnezeu vrea să recicleze necazul tău și să-l transforme într-o slujire. Oamenii trec prin divorțuri dureroase, prin sfâșieri precum moartea unui copil, sau prin dependențe distructive… dar Dumnezeu îi ajută să iasă din groapă, astfel încât să-i poată ajuta pe alții aflați în circumstanțe similare.

    Una dintre cele mai paralizante greșeli pe care le facem este să credem că problemele noastre ne descalifică cumva din a mai fi folosiți de Dumnezeu. Nimeni nu întinde covorul roșu pentru a primi tragedia în viața sa, dar cele mai mari daruri și pasiuni ale noastre sunt adesea produsul secundar al celor mai grave tragedii și eșecuri ale noastre. Ei bine, încercările au adesea menirea să ne ajute să redescoperim scopul nostru în viață.” Așadar, problemele prin care te-a trecut Dumnezeu devin o platformă prin care te poți ridica și poți sluji altora.

    Apostolul Pavel a scris: „Binecuvântat să fie Dumnezeu, Tatăl Domnului nostru Isus Hristos, Părintele îndurărilor şi Dumnezeul oricărei mângâieri, care ne mângâie în toate necazurile noastre, pentru ca, prin mângâierea cu care noi înşine suntem mângâiaţi de Dumnezeu, să putem mângâia pe cei ce se află în vreun necaz!” (2 Corinteni 1:3-4)

    Deci, dacă Dumnezeu te-a izbăvit dintr-o anumită circumstanță, binecuvântează-L… și dă mai departe „mângâierea cu care tu ai fost mângâiat”!

  • 7 Mai 2026

    DOMNUL ESTE APROAPE

    Deci să ieșim la El, afară din tabără, purtând ocara Lui.

    Evrei 13.13

    Ce ar putea face un copil al lui Dumnezeu care dorește să fie credincios Domnului său în aceste „zile din urmă“? Să încerce să remedieze situația? Răspunsul lui Dumnezeu este scurt, dar solemn: „Oricine rostește Numele Domnului să se depărteze de nedreptate“ (2 Timotei 2.19)! Iar dacă El ne arată în Cuvântul Său cât de rău este întregul sistem în ochii Săi, atunci martorul credincios are un singur lucru de făcut: să părăsească acel sistem.

    Dumnezeu nu „reformează“ niciodată ceva care a falimentat de la scopul pe care El i‑l dăduse. Așa cum odinioară Domnul Isus i‑a condus pe ucenicii Săi afară din mijlocul sistemului iudaic apostat, afară din „staulul oilor“, și a devenit El Însuși „Ușa“ (Ioan 10.37), tot așa, astăzi, El îi conduce pe ai Săi „afară din tabără“ (Evrei 13.11‑14). Noi nu putem și nu trebuie să părăsim creștinătatea ca atare, pentru că, în felul acesta, ar trebui să devenim păgâni, iudei sau musulmani. Dar suntem chemați să ieșim la El, afară din tabără, și să purtăm ocara Lui. Odinioară, tabăra era sistemul religios iudaic; astăzi, prin tabără înțelegem sistemele religioase ale creștinătății. Desigur, nu putem spune că în aceste sisteme nu sunt credincioși adevărați; dar acești copii ai lui Dumnezeu nu sunt rezultatul acestor sisteme și nici nu sunt reprezentativi pentru acestea. Aceste sisteme sunt moarte, iar Dumnezeu dorește ca ai Săi să le părăsească.

    Hristos a suferit „dincolo de poartă“. Acum însă, El locuiește în interiorul locașului sfânt (Evrei 6.20; 8.1). Iar Cuvântul lui Dumnezeu ne spune că aceasta este acum și partea noastră. Noi avem acces în locașul sfânt; prin credință, putem sta acolo unde este Hristos (Evrei 10.19; 4.16). Ce drept incomensurabil avem! Dar suntem noi gata să ocupăm și cealaltă latură a poziției lui Hristos, anume cea în afara taberei, și să purtăm ocara Lui? El nu Se găsește în tabără. Dacă ieșim din aceste sisteme omenești, atunci nu pășim în gol, ci mergem afară, la El. Despărțirea de rău Îl are ca țintă pe Domnul!

    C. Briem

    SĂMÂNŢA BUNĂ

    Gil Bernard (1)

    Fiind îndreptățiți pe principiul credinței, avem pace cu Dumnezeu prin Domnul nostru Isus Hristos.

    Romani 5.1

    Gil Bernard (n. 1932) și‑a început cariera muzicală la vârsta de 20 de ani. Despre sine, el povestește:

    „Părinții m‑au crescut în credința iudaică. Mama mi‑a spus multe despre Mesia, Cel care într‑o zi îi va răscumpăra pe toți oamenii, dar genocidul nazist a distrus această sămânță de speranță din mine. După terminarea studiilor, cântatul a devenit religia mea. Am devenit muzician și actor și am avut mult succes: în scurt timp am lucrat cu cei mai faimoși cântăreți ai vremii. Dar acest succes nu mi‑a adus pacea interioară și m‑am întrebat neliniștit care este sensul vieții mele. «Aveți pace?», îi întrebam uneori pe colegii mei artiști, cu care eram în turneu. Îmi amintesc bine răspunsul celebrului actor și cantautor (care‑și compunea și textul și muzica pieselor pe care le interpreta) Jacques Brel (1929‑1978): «Cu bani putem plăti aproape tot ce ne dorim, știi asta, dar pacea despre care vorbești este de neprețuit. Nici cu toți banii din lume nu o putem cumpăra». Nu am fost satisfăcut de acest răspuns, așa că am discutat și cu tatăl meu, care studiase multe religii. I‑am povestit despre întrebările mele și despre dilema legată de sensul vieții. M‑a ascultat cu atenție. Atunci mi‑a dat Noul Testament pe care îl primise de la un misionar. M‑a surprins că el, evreu, a recomandat această carte care de obicei este respinsă de poporul meu. Cu toate acestea, deși tatăl meu era atașat de tradițiile evreiești, era liberal și deschis la discuții. El era de părere că întotdeauna este mai bine să ne întoarcem la Surse. Am fost impresionat de cuvintele lui Isus, de mesajul Său de iubire și de pace. Într‑o zi, un prieten m‑a invitat la o conferință ce avea ca temă relația evreilor cu Isus“.

    Citirea Bibliei: Geneza 22.13-24 · Psalmul 5.7-12

    SCRIPTURILE ÎN FIECARE ZI

    de Jean Koechlin

    Isaia 11.1‑16; 12.1‑6

    Versetele 18, 19, 33 şi 34 din cap. 10 îl compară pe Israel cu o pădure semeaţă în care securea şi ferăstrăul (Asiria, instrument în mâna Domnului, v. 15) vor face mari defrişări. Arborele regal al lui Iuda va fi şi el doborât, pentru că în curând nu va mai fi niciun descendent din David pe tron. Dar, după cum în natură se întâmplă ca dintr‑un buştean proaspăt tăiat să prindă viaţă lăstari tineri, plini de sevă, tot astfel, din „tulpina lui Isai“ (11.1), aparent moartă, a apărut un Vlăstar cu totul nou: „o Odraslă“, care a crescut înaintea lui Dumnezeu şi a adus rod bogat în Duhul (11.2).

    Vlăstarul, Rădăcina şi Urmaşul lui David (v. 1,10; Apocalipsa 22.16) sunt nume pe care Domnul Isus le poartă în raport cu binecuvântarea lui Israel şi a lumii. Atunci vor domni pe pământ dreptatea şi pacea, chiar şi între animale. Ce contrast între acest tablou încântător al împărăţiei milenare şi starea de azi a creaţiei care înc㠄suspin㓠şi este în „dureri de naştere“, aşteptând odihna şi gloria viitoare! (Romani 8.19‑22). Toţi surghiuniţii (exilaţii) lui Israel vor avea parte de această împărăţie: ei se vor întoarce de unde sunt răspândiţi (în diaspora), precum altădată poporul din robia sa în Egipt. Iar cap. 12 le va pune pe buze lauda finală, laudă care aduce aminte de cea dintâi cântare a lui Israel (comp. v. 2 cu Exod 15.2).

    ÎNCEARCĂ SĂ FII MAI ÎNȚELEGĂTOR! | Fundaţia S.E.E.R. România

    „Iubiţi-vă unii pe alţii cu o dragoste frăţească…” (Romani 12:10)

    Motivul pentru care o relație eșuează este, de cele mai multe ori, nu diferența de opinii, ci lipsa de înțelegere. Și oare de ce nu suntem mai înțelegători?

    Din trei motive:

    1) Din cauza egoismului. Cineva a spus glumind: „Fiecare problemă are două fațete… atâta timp cât nu mă privește personal!” Apostolul Pavel scria romanilor: „Iubiţi-vă unii pe alţii cu o dragoste frăţească. În cinste, fiecare să dea întâietate altuia.”

    2) Din cauza fricii. Prejudecata este adesea frica de ceea ce nu suntem dispuși să încercăm și să înțelegem. Când vine vorba despre idei noi, ai două opțiuni: să-ți deschizi mintea (să le primești, și să crești), sau să le respingi (și să rămâi la fel). Avem tendința de a compara ceea ce nu înțelegem cu ceea ce credem că înțelegem – ca oamenii care i-au spus lui Columb că Pământul este plat. Când vine vorba despre construirea relațiilor, trebuie să fii dispus să faci… ceea ce nu ai făcut încă!

    3) Din cauza diferențelor. Este nevoie de șapte culori pentru a crea un curcubeu, și e nevoie de mai mulți muzicieni pentru a forma o orchestră. Când îți faci timp să apreciezi diferențele dintre oameni, descoperi că toți împărtășim aceleași speranțe și temeri.

    Harry Truman a spus: „Când înțelegem punctul de vedere al celuilalt și ceea ce încearcă să facă, vom constata că în nouă cazuri din zece el încearcă să facă ceea ce este corect!” Dar… toți împărtășim aceleași speranțe și temeri!

    Două dintre cele mai frecvente probleme ale noastre sunt „invidia față de daruri” și „folosirea darurilor”. Una apare când ne comparăm talentele cu ale altora, și ne simțim inferiori… Cealaltă apare când ne așteptăm ca ceilalți să fie la fel de pasionați de ceea ce facem noi. Biblia spune: „sunt felurite slujbe, dar este acelaşi Domn.” (1 Corinteni 12:5)

    Așadar, încearcă să fii mai înțelegător!

  • 30 Aprilie 2026

    DOMNUL ESTE APROAPE

    Iosif i‑a pus pe fiii lui Israel să jure, zicând: „Dumnezeu vă va cerceta negreșit; și să ridicați oasele mele de aici“.

    Geneza 50.25

    Oasele lui Iosif (1) – Cerința credinței

    În patru locuri în Scriptură se vorbește despre oasele lui Iosif: Geneza 50.25, Exod 13.19, Iosua 24.32 și Evrei 11.22. Acest lucru este de natură să ne atragă atenția. Fără îndoială, Iosif este un personaj proeminent între patriarhii lui Israel și, de aceea, faptul că oasele lui sunt menționate de atâtea ori ne oferă, cu siguranță, învățături prețioase.

    Iosif este o imagine a Domnului nostru Isus. Viața lui a fost una de lepădare, de suferință, dar și de glorie în cele din urmă. Prin urmare, tot ceea ce are legătură cu Iosif trebuie să aibă o importanță și o semnificație aparte pentru noi, care Îi aparținem lui Hristos. Vom vedea că până și oasele lui au o însemnătate.

    Înainte de a muri, Iosif le‑a dat instrucțiuni fraților săi cu privire la oasele sale. Cerința lui a fost clară: în viitor, când avea să vină eliberarea evreilor din Egipt, aceștia trebuia să ia oasele sale cu ei și să le îngroape în țara Canaan. Aceasta a fost o cerință remarcabilă a credinței. Ea demonstrează că Iosif credea în promisiunea făcută de Domnul străbunicului său, Avraam, cu mulți ani înainte de nașterea sa (Geneza 15.13,14). Avea să vină timpul când Israel se va întoarce în țara pe care Dumnezeu le‑o promisese. Iosif n‑avea nicio îndoială cu privire la acest lucru.

    Întotdeauna suntem răsplătiți atunci când ne încredem în cuvintele lui Dumnezeu, în ciuda lipsei oricărui semn al împlinirii lor imediate. Credința în ceea ce El a promis, chiar dacă împlinirea întârzie, este calea binecuvântării. Să avem și noi o credință ca a lui Iosif!

    B. Reynolds

    SĂMÂNȚA BUNĂ

    Lasă mânia, părăsește iuțimea; nu te supăra, căci supărarea duce numai la rău!

    Psalmul 37.5

    Mai cresc degetele la loc?

    În timp ce tatăl își schimba roțile de la mașină, băiatul lui de câțiva anișori a zgâriat puțin aripa mașinii cu o pietricică. Mânios, bărbatul a luat mânuța copilului și a lovit‑o de mai multe ori cu cheia de fier cu care lucra, provocându‑i fracturi multiple. După operație, în urma căreia copilul și‑a pierdut toate degetele de la acea mână, copilul a întrebat în lacrimi: „Tati, mai îmi cresc degetele la loc?“. Devastat de propriile fapte, tatăl s‑a dus la mașină să o lovească de mai multe ori. A rămas împietrit de durere când a văzut pe ea câteva zgârieturi mici, abia perceptibile… — „Nu, copile, degetele nu mai cresc, pentru că mânia tatălui tău a fost fără limită!“ Instigatorul este Satan, vrăjmașul cel bătrân. Tot timpul vom găsi „zgârieturi“ în dosul cărora ne vom scuza firea vulcanică. Dar nu e mai bine să ne gândim dinainte la ceea ce avem de gând să facem, pentru a nu regreta mai târziu? „Cel încet la mânie prețuiește mai mult decât un viteaz, iar cine este stăpân pe sine prețuiește mai mult decât cine cucerește cetăți“ (Proverbe 16.32). Cât de important este pentru părinți să fie cu luare‑aminte asupra lor înșiși! Exemplul pe care îl dau este hotărâtor, căci copiii imită ce văd la părinți.

    De partea ei, nici dragostea nu are limite! Rugăciunile insistente pentru copiii noștri precedă marile lor victorii spirituale. Secretul succesului în disciplinarea spre binecuvântare a celor pe care Domnul ni i‑a încredințat depinde de părtășia noastră cu Dumnezeu și de ascultarea noastră de Cuvântul Său:

    „Ia seama la tine însuți și la învățătură! […] Făcând acestea, te vei mântui și pe tine și pe cei ce te ascultă!“ (1 Timotei 4.16).

    Citirea Bibliei: Geneza 18.16-33 · Iuda 17-25

    SCRIPTURILE ÎN FIECARE ZI

    de Jean Koechlin

    Isaia 5:1-17

    O emoţionantă parabolă ne serveşte drept ilustraţie pentru grija Domnului faţă de poporul Său. Israel este viţa Preaiubitului lui Dumnezeu. Sădită, apoi curăţită şi întreţinută cu cea mai afectuoasă îngrijire, ea nu a dat decât struguri sălbatici, care nu sunt buni de mâncat şi care nu au valoare. În parabola Sa cu privire la vierii cei răi, Domnul va exprima dezamăgirea totală pe care o va încerca Preaiubitul în via lui Israel, El, Cel care avea toate drepturile asupra ei (Luca 20.9‑16).

    Aceste versete sunt însă un arătător tot atât de sensibil şi asupra nerecunoştinţei noastre. Este ca şi cum Domnul, după tot ce a făcut pentru noi, luând în socoteală toate harurile pe care ni le‑a pus la dispoziţie din copilărie, ne întreabă cu tristeţe pe unul sau pe altul dintre noi: Ce aş mai putea să fac pentru tine şi nu ţi‑am făcut? Nu am oare dreptul să aştept rod bun de la tine? Şi totuşi, tu nu ai rodit nimic pentru Mine!

    Cunoaştem mijlocul de a aduce roade: este rămânerea strâns legaţi de „Viţă“. În timp ce Israel, viţa neroditoare, a fost înlăturată, Hristos este Viţa cea adevărată, iar Tatăl Său este Viticultorul (Ioan 15.1…).

    Începând cu v. 8, cartea Isaia deschide o pagină de „vai‑uri“. Sunt tristele consecinţe ale refuzului de a asculta de Dumnezeu, atât pentru Israel, cât şi pentru om în general.

    NU TE ARUNCA ÎNTR-O RELAȚIE! | Fundația S.E.E.R. România

    „Din coasta pe care o luase din om, Domnul Dumnezeu a făcut o femeie şi a adus-o la om.” (Geneza 2:22)

    Răbdarea este o abilitate greu de pus în practică, atunci când vine vorba despre căsătorie. Acest lucru este valabil mai ales când te simți singur, gol și incomplet. Când se întâmplă asta, poți să te grăbești și să iei o decizie bazată pe perspectiva ta limitată, în loc să ai o imagine de ansamblu care s-ar fi conturat dacă ai fi căutat mai multe informații și ai fi așteptat cu răbdare. Pentru a te feri de a face o greșeală care poate avea un impact negativ pentru tot restul vieții tale, iată trei pași importanți pe care ar trebui să-i urmezi când vine vorba despre formarea unei relații, în vederea căsătoriei:

    1) Trebuie să pui întrebările potrivite. Fii curios, dornic să afli, dornic să descoperi toate piesele puzzle-ului. Întreabă întotdeauna!

    2) Trebuie să găsești răspunsuri la aceste întrebări. Treci cu vederea peste impresiile superficiale din ceea ce vezi și auzi, și vei avea în curând o imagine mai clară. Această imagine trebuie să fie în armonie cu două lucruri:

    a) interesul tău în această relație de prietenie;

    b) voia și planul lui Dumnezeu pentru viața ta.

    3) Trebuie să acționezi la momentul potrivit și să știi că acționezi pe baza celor mai bune și mai complete informații disponibile. Dacă nu funcționează, poți să te relaxezi – știind că ai făcut tot ce ținea de tine pentru a lua o decizie înțeleaptă.

    Statistic, aproximativ jumătate din căsătoriile de astăzi se termină cu divorț. Dar dacă urmezi acești trei pași, tu poți ajunge în cealaltă jumătate!

    Și chiar dacă relația de prietenie eșuează, tu poți duce în următoarea relație înțelepciunea dobândită din cea precedentă. Biblia spune că: „Dumnezeu a făcut o femeie şi a adus-o la om…”

    Deci Dumnezeu știe exact de ce ai nevoie. Caută așadar călăuzirea Lui – și așteaptă activ și atent!

  • 21 Aprilie 2026

    DOMNUL ESTE APROAPE

    Și Copilașul creștea și Se întărea, umplându‑Se de înțelepciune, și harul lui Dumnezeu era peste El.

    Luca 2.40

    „Harul lui Dumnezeu era peste El.“ Această remarcă despre Domnul nostru este de o frumusețe ieșită din comun. Desăvârșirea Sa, în deplină concordanță cu vârsta Sa, se descoperă într‑un mod deosebit. Dacă dorim să spunem câteva cuvinte despre aceasta, ni se pare că avem nevoie de harul lui Dumnezeu pentru a găsi cuvintele potrivite. Suntem pe deplin conștienți că și la vârsta de doisprezece ani, în persoana Sa de Dumnezeu veșnic și de Om adevărat, Isus Hristos depășește cu mult orice capacitate omenească.

    De aceea, poate exista ceva mai înalt decât a cugeta la persoana Domnului Isus? A‑L privi pe El la orice vârstă și în orice relație face ca adorarea noastră să devină mai profundă și ne ajută să călcăm pe urmele Lui.

    Primul om a fost creat de Dumnezeu ca adult. Isus Hristos, Omul venit din cer, crește; din copil devine bărbat. În acest sens, El a fost om chiar mai mult decât Adam.

    „Și Isus creștea în înțelepciune și în statură și în har înaintea lui Dumnezeu și a oamenilor.“ El Se dezvoltă mental și trupește. Fiecare fază a dezvoltării Sale omenești găsește încuviințarea deplină din partea lui Dumnezeu și recunoașterea din partea oamenilor.

    M. Billeter

    SĂMÂNȚA BUNĂ

    [Barnaba] îi îndemna pe toți să rămână cu hotărâre de inimă alipiți de Domnul.

    Fapte 11.23

    Să rămânem alipiți de Domnul Isus!

    Versetul de astăzi este unul dintre cele mai condensate din Biblie. Dacă îl privim cu atenție, vom descoperi concentrate în el patru secrete pentru a ne putea bucura de rămânerea alipiți de Domnul.

    Hotărâre de inimă. Domnul nu așteaptă mai întâi timpul nostru, nici puterea, banii sau slujirea noastră. El dorește iubirea noastră. Motivul central pentru tot ceea ce facem în viață trebuie să fie dragostea pentru Domnul Isus. Pentru că El a murit pentru noi, inima noastră Îi aparține Lui.

    Decizie. În fiecare zi luăm decizii, unele mai importante, altele mai puțin importante. Dar cum rămâne cu decizia de a trăi pentru și cu Domnul Isus? Dacă L‑am acceptat ca Mântuitor personal, consecința normală este ca acum să ne punem viața la dispoziția Lui.

    Recunoașterea cerințelor Sale. Cât de fericiți suntem să‑L cunoaștem pe Isus Hristos ca Mântuitor al nostru și să avem iertarea păcatelor! Cu toate acestea, exigența dragostei Sale impune ca noi să recunoaștem cerințele Sale, să le respectăm și să‑L onorăm ca Domn al nostru. A rămâne cu El înseamnă să cerem doar conform voinței Sale și să ne supunem Cuvântului Său.

    Permanență. El dorește ca noi să Îl întrebăm zilnic ce așteaptă de la noi. Nu este vorba doar de un început bun în călătoria credinței, ci de a‑L urma continuu pe Domnul – chiar și atunci când apar probleme și când credința este pusă la încercare.

    Citirea Bibliei: Geneza 11.27-12.8 · 2 Petru 1.8-11

    SCRIPTURILE ÎN FIECARE ZI

    de Jean Koechlin

    Proverbe 14:1-16

    „Înţelepciunea femeilor“ este privită vizavi de casa lor (v. 1). În secolul nostru, când femeia căsătorită îşi caută un rol important în mai toate domeniile, mai puţin în propriul ei cămin, este important de subliniat ce învăţătură ne dă Biblia şi în această privinţă (Tit 2.5). Oare să fie nevoie de mai puţină înţelepciune divină când este vorba de educarea copiilor noştri?! Chiar dacă obligaţiile zilnice din gospodărie le par unora prea umilitoare şi prea monotone, ele au mare preţ înaintea Domnului.

    Mai multe versete redau, în continuare, modul în care este văzută nebunia în ochii lui Dumnezeu. Felul Său de a o privi nu are nimic comun cu criteriile lumii (1 Corinteni 1.19,20). Una dintre caracteristicile nebunului este că îşi bate joc de păcat (v. 9), iar aceasta echivalează cu dispreţuirea crucii prin care s‑a plătit înlăturarea păcatului. Şi nu există insultă mai mare la adresa lui Dumnezeu decât dispreţuirea crucii!

    Versetul 13 defineşte, prin contrast, bucuria celui necredincios şi a celui credincios. Creştinul are speranţă şi aceasta îi menţine bucuria în inimă chiar şi când trece prin necazuri; el poate fi uneori întristat, dar întotdeauna se bucură (2 Corinteni 6.10). Pentru cel din lume însă, „chiar când râde, inima este plină de durere“ (v. 13). Ce sărmană şi sinistră bucurie, care nu face altceva decât să mascheze, pentru o clipă, perspectiva înspăimântătoarei judecăţi care va veni!

    NEVOIA DE PĂRTĂȘIE | Fundația S.E.E.R. România

    „Având rădăcina şi temelia puse în dragoste… să ajungeți plini de toată plinătatea lui Dumnezeu.” (Efeseni 3:17,19)

    Se mai folosește cuvântul „părtășie” în comunitatea pe care o frecventezi? Din păcate, noțiunea a ajuns să fie asociată cu întâlniri stânjenitoare prin subsolurile bisericilor, sau cu a lua parte la conversații anoste. Nu e de mirare că oamenii renunță repede!

    Apostolul Pavel descrie părtășia ca „având rădăcina şi temelia puse în dragoste”… Când un copac își înfige rădăcinile în pământ, prin ele absoarbe nutrienți și apă, iar copacul crește și are viață – dar numai dacă este înrădăcinat! În același fel, dacă noi suntem înrădăcinați în Dumnezeu, sufletele noastre vor fi hrănite cu dragostea Lui, și a altor oameni. Experimentăm acest lucru fizic și emoțional când ne conectăm cu cineva. Când există un schimb de preocupare sinceră, rădăcinile sufletului tău sunt hrănite. Înflorim când suntem conectați cu Dumnezeu și cu frații și surorile din biserică… și ne ofilim când suntem deconectați!

    Oamenii izolați emoțional sunt mai predispuși la depresie, anxietate, singurătate, stimă de sine scăzută, abuz de substanțe, dependență de relații intime și dificultăți în a mânca și a dormi.

    Un expert în comportament scria: „Relațiile nu numai că ne-au ajutat să devenim ceea ce suntem… ci ne ajută să determinăm cine devenim ca indivizi… În ambele cazuri, legăturile umane, sănătatea mentală, sănătatea psihologică și bunăstarea emoțională sunt legate indisolubil.” Chiar și animalele izolate suferă de scleroză arterială mai intensă. Povestea cineva: „Un prieten de-al meu avea un câine și o pisică care s-au certat timp de zece ani. Apoi pisica a murit… și câinele nu a mai vrut să mănânce. Șase săptămâni mai târziu, a murit și el.”

    Aceasta este doar o mică ilustrare a puterii părtășiei. Asta nu înseamnă că trebuie să te străduiești să devii extrovert… Unii dintre cei mai timizi oameni au cele mai profunde prietenii, deoarece identifică relațiile care le dau viață, se conectează la ele, prosperă… și știu să ofere înapoi! Și asta este ceea ce te-a creat Dumnezeu să faci și tu!

  • 20 Aprilie 2026

    DOMNUL ESTE APROAPE

    V‑ați dezbrăcat de omul cel vechi cu faptele lui și v‑ați îmbrăcat cu cel nou, care se înnoiește în cunoștință, după chipul Celui care l‑a creat.

    Coloseni 3.9,10

    Creștinul s‑a dezbrăcat de vechiul om! Și, pentru că acest lucru este un fapt împlinit, el trebuie să umble lepădând tot ce are legătură cu omul cel vechi. De asemenea, el s‑a îmbrăcat cu noul om, ca rezultat al învierii sale cu Hristos! În Epistola către Romani nu întâlnim expresia „noul om“, pentru că acolo este ilustrată moartea noastră cu Hristos. Aici însă, în Coloseni, îl găsim pe creștinul înviat cu Hristos; viața lui este Hristos; el s‑a îmbrăcat deja cu noul om; este un fapt împlinit acesta; omul cel nou este o caracteristică a lui.

    Omul nou „se înnoiește în cunoștință“. Înainte nu exista în noi cunoștința lui Dumnezeu și a lucrurilor divine; acum avem o înțelegere complet nouă cu privire la natura lui Dumnezeu sub aspect moral. Înainte nu aveam lumina lui Dumnezeu; acum natura Lui reprezintă, în noi, măsura binelui și a răului. Ce minunată este înnoirea în cunoștința naturii lui Dumnezeu și, de asemenea, participarea noastră morală la această înnoire! Cei drepți din Vechiul Testament nu se puteau bucura de această nouă stare și de această cunoștință complet nouă, pentru că, deși erau născuți din nou și aveau aptitudinile noului om, ei aveau conștiența trăsăturilor vechiului om.

    Noul om este creat; este lucrarea lui Dumnezeu în suflet. Nu este o stare la care omul poate ajunge prin sine însuși, prin progrese treptate. El a fost creat după chipul lui Dumnezeu, după chipul Său moral care cuprinde sfințenia, dreptatea și adevărul. Hristos este modelul desăvârșit al omului nou, este simbolul devenit realitate, este însăși natura noului om.

    H. Rossier

    SĂMÂNȚA BUNĂ

    Veniți dar să ne judecăm, zice Domnul. Dacă vor fi păcatele voastre cum este cârmâzul, se vor face albe ca zăpada; dacă vor fi roșii ca stacojiul, se vor face ca lâna […]

    Isaia 1.18

    Locuri contaminate

    În fabricile dezafectate sau în vechile depozite de deșeuri pot exista situri contaminate care poluează solul. Indiferent dacă se află la suprafață sau în adâncime, dacă sunt astupate sau neastupate, dacă deja au provocat daune sau încă nu, aceste situri contaminate prezintă riscuri considerabile pentru apele subterane și pentru sănătate. Și, din acest motiv, majoritatea țărilor iau în serios această problemă și efectuează lucrări de remediere completă a lor.

    Situri contaminate – avem și noi așa ceva în viață? Poate poveri provenite din păcate de care nu ne‑am eliberat încă; sau provenite din păcate de care nimeni nu știe, pentru că nu sunt la suprafață; sau provenite din păcate care nu au cauzat încă alte consecințe în viață; sau provenite din păcate care nu par cele mai apăsătoare în acest moment… Indiferent cum ar fi, trebuie să luăm în serios aceste „poveri vechi“ înainte de a fi prea târziu! Oricare ar fi situația, păcatul are consecințe severe. Ele ne‑au despărțit de Dumnezeu și în curând vor atrage după sine pedeapsa veșnică.

    Dar Dumnezeu ne reface viața. Dacă ne deschidem inima în fața dragostei Sale și ne recunoaștem toată vina înaintea Lui, vom scăpa de aceste consecințe dezastruoase. Dumnezeu ne curăță apoi inima și viața de păcat, deoarece Isus Hristos a suferit pedeapsa prin moartea Sa.

    Acesta este începutul unei vieți noi, pline de bucurie, în comuniune cu Dumnezeu.

    Citirea Bibliei: Geneza 11.1-26 · 2 Petru 1.1-7

    SCRIPTURILE ÎN FIECARE ZI

    de Jean Koechlin

    Proverbe 13:7-25

    „Lumina celor drepţi se bucur㓠(„arde voioas㓠– v. 9; comp. cu Psalmul 97.11). În adevăr, bucuria, dacă este în conformitate cu gândul lui Dumnezeu, face parte integrantă din mărturia pe care sunt chemaţi s‑o dea copiii luminii. Un creştin trist este adesea un creştin posomorât, iar chipul îmbufnat este ca un ecran care ascunde strălucirea pe care trebuie s‑o redea cel credincios.

    „Dar lampa celor răi se va stinge“ (v. 9; 24.20). Lipseşte uleiul! La fel li s‑a întâmplat şi fecioarelor nechibzuite din parabolă (Matei 25.8): le lipsea viaţa din Duhul, necesară pentru întreţinerea luminii.

    „Din mândrie vine numai ceart㓠(v. 10). Când este vorba să ne explicăm disputele în care suntem prinşi, de obicei ne folosim de cu totul alte motive decât de cel al mândriei; cel mult, discernem orgoliul la adversarul nostru. Acest verset vine să ne trezească la realitate: Cearta trădează propriul meu orgoliu: vreau să am dreptate şi m‑ar umili să cedez, când, de fapt, ar fi suficient doar să manifest Duhul lui Hristos, şi conflictul ar înceta îndată, iar victoria… ar fi repurtată (Matei 5.39,40; Geneza 13.8,9).

    „Învăţătura înţeleptului este un izvor de viaţ㓠(v. 14). Suntem chemaţi să ne deschidem urechea spre aceia la care recunoaştem uşor înţelepciunea care vine de sus! Însă şi mai câştigaţi am fi dacă am merge cu ei (v. 20). Cât despre inima noastră, cu ce fel de legături este prinsă ea?

    EȘTI EXTENUAT? (2) | Fundația S.E.E.R. România

    „Poporul Meu piere din lipsă de cunoștință…” (Osea 4:6)

    Cuvântul „piere” evocă imaginea deteriorării și descompunerii, ca fructele care putrezesc din interior. Cuvintele pot părea dure, dar într-adevăr așa este. Când ne îndepărtăm de Domnul, viața noastră spirituală se deteriorează, la fel cum se întâmplă și fizic, când suntem epuizați.

    Proverbul „unde-i ața mai subțire, acolo se rupe” este adevărat. Oare de ce piere afecțiunea dintr-o căsnicie, sau de ce piere interesul unui angajat pentru un loc de muncă de care inițial era entuziasmat? Ca aerul care iese discret dintr-o anvelopă, ceea ce trebuia să te susțină și să te propulseze spre destinul tău veșnic, se clatină, se epuizează?

    Dacă așa te simți și tu acum, citește această promisiune din Scriptură și las-o să prindă rădăcini în viața ta: „El dă tărie celui obosit şi măreşte puterea celui ce cade în leşin. Flăcăii obosesc şi ostenesc, chiar tinerii se clatină, dar cei ce se încred în Domnul îşi înnoiesc puterea; ei zboară ca vulturii; aleargă, şi nu obosesc, umblă, şi nu ostenesc.” (Isaia 40:29-31) Marele apostol Pavel le-a spus oamenilor din Listra: „Şi noi suntem oameni de aceeaşi fire cu voi…” (Faptele apostolilor 14:15) Cu toții suntem făcuți din același material imperfect.

    De aceea avem nevoie de puterea și mila lui Dumnezeu – care ne sunt acordate în fiecare zi (vezi Plângerile lui Ieremia 3:22-23)! Deci, ce ar trebui să faci când te simți extenuat? Două lucruri: în primul rând, dacă ești obosit fizic, odihnește-te; în al doilea rând, gândește-te la felul în care funcționează familia lui Dumnezeu și nu te mai izola. Biblia ne învață: „Purtați-vă sarcinile unii altora…” (Galateni 6:2) Dacă în trecut, tu ai fost cel care a dăruit altora, acum fii sincer și smerit și primește tu de la ei. Întinde mâna. Folosește-ți relațiile.

    Ia-ți putere din Cuvântul lui Dumnezeu. Ascultă muzică înălțătoare și umple-ți universul cu laude. Când faci aceste lucruri, concentrarea ta se va schimba, iar credința ta va începe să crească!

  • 17 Aprilie 2026

    DOMNUL ESTE APROAPE

    Lăsați‑le să crească amândouă împreună până la seceriș.

    Înlăturați pe cel rău dintre voi înșivă!

    Matei 13.30; 1 Corinteni 5.13

    Atunci când confundăm sau punem pe aceeași treaptă „Împărăția cerurilor“ cu „Adunarea lui Dumnezeu“, consecințele sunt dezastruoase. În timp ce în Împărăția cerurilor este valabil principiul „lăsați‑le să crească amândouă împreună până la seceriș“, Adunării i se poruncește: „Dați‑l afară dintre voi pe cel rău“ (1 Corinteni 5.13). Dacă între Împărăția cerurilor și Adunare nu ar exista această distincție, ar însemna să avem comuniune la Masa Domnului cu oamenii imorali și cu învățătorii falși doar pentru că au mărturisit că sunt creștini. Altfel spus, ar însemna să mergem împreună cu bețivi, cu sectanți, cu adulteri și cu „antihriști“; dar desigur că nu aceasta este învățătura Sfintei Scripturi.

    Când este vorba despre Adunare și despre comuniunea practică, adunarea locală are autoritatea de a lega și de a dezlega, adică de a exercita disciplină, așa cum ne arată Domnul Isus în Matei 18.18. Dacă cineva cade într‑un păcat, Adunarea nu mai poate avea comuniune cu un astfel de om. Chiar și în cazul umblării în neorânduială, instrucțiunile sunt la fel de clare: „Vă poruncim dar, fraților, în Numele Domnului nostru Isus Hristos, să vă îndepărtați de orice frate care umblă în neorânduială“ (2 Tesaloniceni 3.6). Credincioșii trebuie să se depărteze și de cei care fac dezbinări și dau prilej de poticnire (Romani 16.17). Cei care nu aduc învățătura lui Hristos nu trebuie primiți în casă, nici măcar să fie salutați (2 Ioan 10).

    Chiar dacă Adunarea lui Dumnezeu, la fel ca Împărăția cerurilor, a ajuns în declin în ce privește forma exterioară, principiul și porunca lui Dumnezeu rămân valabile: „Oricine rostește Numele Domnului să se depărteze de nedreptate“ (2 Timotei 2.19). Acest îndemn nu are însă nicidecum de‑a face cu îndepărtarea unor astfel de oameni din Împărăția cerurilor.

    C. Briem

    SĂMÂNȚA BUNĂ

    Isus Hristos este același ieri, azi și în veci.

    Evrei 13.8

    Ieri, azi și mâine

    Ce rost are să vorbim de „roz“, întreabă unii, când totul este „gri“? Versetul de astăzi ne oferă cheia: Isus Hristos nu Se schimbă! Aceasta aduce fericire și bucurie tuturor celor care își încredințează viața Mântuitorului și Răscumpărătorului. Nu tânjim toți după stabilitate și după încredere într‑un mediu care devine din ce în ce mai instabil și mai haotic? Unde putem găsi o bază sigură și o ancoră solidă pentru viețile noastre? Numai Isus Hristos ne poate oferi cele după care tânjim în adâncul nostru. El nu Se schimbă! El are grijă de trecutul nostru, de ziua noastră de ɪᴇʀɪ: ne îndepărtează toate vinovățiile, eșecurile, rușinea, conștiința împovărată, dacă I le mărturisim Lui cu sinceritate. Are grijă de ziua noastră de ᴀᴢɪ, căci mâna Sa ne oferă tot ceea ce avem nevoie la fiecare pas prin viață: dragoste, pe care să o oferim altora; putere, pentru toate îndatoririle noastre, mici sau mari; înțelepciune, pentru a lua decizii corecte; discernământ, pentru a percepe darurile Sale și a‑I mulțumi pentru ele; răbdare, pentru a purta toate poverile pe care El le îngăduie în viață; speranță, pentru a nu ne descuraja. Tot El Se îngrijește și de ziua noastră de ᴍᴀ̂ɪɴᴇ. Cei care știu că sunt în siguranță în Isus Hristos nu trăiesc nepăsători față de viitor și nici nu se retrag cu teamă în carapacea lor, pentru a evita provocările vieții. Ei știu că Isus Hristos rămâne același pentru eternitate! Să ne încredințăm viața Domnului Isus și să contăm doar pe El – pentru ieri, azi și mâine! Cu această perspectivă, să privim liniștiți spre viitor chiar și atunci când lucrurile nu par „roz“. Unii spun: Ești pictorul vieții tale, viața ta este atât de „gri“ cât îți permiți să fie! Și, dacă se referă la felul cum privim, ei au dreptate.

    Citirea Bibliei: Geneza 8.6-22 · 1 Petru 4.12-19

    SCRIPTURILE ÎN FIECARE ZI

    de Jean Koechlin

    Proverbe 11:18-31

    Tendinţa inimii noastre egoiste este de a acapara şi de a reţine mai mult decât avem nevoie (v. 24,26). Să citim în Luca 6.38 ce drum ne recomandă Domnul Isus. Vom găsi aici că adevărata cale de a fi binecuvântaţi este să ne ocupăm de binele altora. Uneori, aceasta sfidează prevederea şi înţelepciunea omenească, dar Dumnezeu nu are aceeaşi aritmetică cu cea pe care o are omul. El răstoarnă calculele şi previziunile acestuia. Bogăţiile sunt întotdeauna o piedică pentru cei care se încred în ele (v. 28; comp. Marcu 10.24 cu 1 Timotei 6.17,18). Ambiţia noastră trebuie să fie aceea de a fi „bogaţi în fapte bune“.

    Cu toate acestea, există în lume un lucru de cea mai mare valoare, pe care suntem invitaţi să‑l căutăm şi să‑l câştigăm. Ce poate avea mai mare preţ decât sufletul? Pentru a‑l răscumpăra pe al nostru, Domnul „a vândut tot ce avea“ (Matei 13.44‑46). Da, „cel înţelept câştigă suflete“ (v. 30). Cunoaştem noi această fericită slujbă? Era a ucenicului Andrei (Ioan 1.41‑43), dar poate fi şi a noastră, indiferent de vârstă sau de nivelul de cunoştinţă. De ce anume are nevoie în mod deosebit cel care vrea să câştige suflete pentru Domnul? Cu siguranţă, de o înţelepciune promptăîn a prinde ocaziile (Efeseni 5.15,16) şi de o dragoste dispusă săgăsească drumul înspre inimi (1 Corinteni 9.19,22)!

    COMPASIUNEA ÎNCEPE PRIN EMPATIE | Fundația S.E.E.R. România

    „Iosif… s-a uitat la ei şi i-a văzut trişti.” (Geneza 40:6)

    Iosif ispășea o pedeapsă grea în închisoare, pentru o faptă pe care nu o comisese, dar ceea ce este remarcabil aici este faptul că avea timp și energie să se ocupe de alții.

    Biblia spune că: „paharnicul şi pitarul împăratului Egiptului au supărat pe stăpânul lor, împăratul Egiptului…” (care) „i-a pus… în temniță… Iosif… i-a văzut trişti. Atunci a întrebat… „Pentru ce aveţi o faţă aşa de posomorâtă azi?” Ei i-au răspuns: „Am visat un vis şi nu este nimeni care să-l tălmăcească.” (Geneza 40:1, 3, 6-8) Iosif le-a interpretat visele și, așa cum anticipase, paharnicul și-a recăpătat slujba în palatul faraonului.

    Iar când faraonul a avut un vis pe care nimeni nu-l putea interpreta, paharnicul și-a amintit și i l-a prezentat pe Iosif, care i-a interpretat visul. Drept urmare, Iosif a devenit prim-ministru al Egiptului și a fost pus în poziția de a-și salva familia de la pieire.

    Dar povestirea nu se oprește aici: din familia salvată de Iosif a venit Mântuitorul lumii, care te-a salvat și pe tine! Și când te gândești că această uimitoare serie de evenimente a început cu aceste cuvinte: „Iosif i-a văzut…”

    Îți aduci aminte de omul muribund de pe drumul spre Ierihon? Evanghelistul Luca ne spune că s-a-ntâmplat să treacă „pe acelaşi drum un preot şi, când a văzut pe omul acesta, a trecut înainte pe alături… Un levit… a trecut înainte pe alături. Dar un samaritean, care era în călătorie…” ajuns în locul unde era căzut cel jefuit, „l-a văzut, i s-a făcut milă de el. S-a apropiat de i-a legat rănile şi a turnat peste ele untdelemn şi vin, apoi l-a pus pe dobitocul lui, l-a dus la un han şi a îngrijit de el.” (Luca 10:31-34). Isus încheie pilda cu aceste cuvinte: „Du-te de fă și tu la fel!” (vers. 37).

    Așadar, cere-I lui Dumnezeu să te ajute să observi nevoile, să empatizezi și să-ți dea harul de a dovedi compasiune.

  • 15 Aprilie 2026

    DOMNUL ESTE APROAPE

    Și Isaac a vorbit lui Avraam, tatăl său, și i‑a zis: „Tată!“. Și el i‑a zis: „Iată‑mă, fiul meu!“. Și i‑a zis: „Iată focul și lemnele; dar unde este mielul pentru arderea‑de‑tot?“. Și Avraam i‑a zis: „Fiul meu, Dumnezeu Însuși va îngriji de mielul pentru arderea‑de‑tot“. Și mergeau amândoi împreună.

    Geneza 22.7,8

    Pe drum se așternuse tăcerea, iar la un moment dat Isaac îl întreabă pe tatăl său: „Unde este mielul pentru arderea‑de‑tot?“. Avraam îi răspunde: „Dumnezeu Însuși va îngriji de mielul pentru arderea‑de‑tot“. Aici vedem o trăsătură binecuvântată a credinței: este o încredere curată, deplină, în Dumnezeu. Nu este bizuirea pe ce îi spusese Dumnezeu, pentru că El nu îi destăinuise nicio vorbă despre berbecul din tufiș, ci patriarhul s‑a încrezut în Dumnezeu. Acesta este nivelul cel mai înalt. Să te încrezi în cuvântul spus de Dumnezeu este ceva măreț, dar să te încrezi cu simplitate în Domnul este și mai înălțător.

    O poetă spune într‑o cântare: «Chiar dacă nu văd ce se va întâmpla, rămân în apropierea Ta și mă încred pe deplin în Persoana Ta». Aceasta este încrederea neclintită în Dumnezeu. În unele situații nu putem să citim în Biblie cum se vor petrece lucrurile, pentru a ne putea apoi sprijini prin credință pe Cuvântul lui Dumnezeu. Dar cu certitudine în orice situație putem să ne încredem simplu în Dumnezeul nostru!

    Avraam a parcurs ultima porțiune de drum doar cu fiul său. Se apropia locul unde Avraam trebuia să‑l jertfească pe acela pe care se sprijinea promisiunea lui Dumnezeu. Această faptă o putea împlini numai cineva care Îl cunoștea pe Dumnezeu ca Cel Atotputernic. Domnul S‑a descoperit patriarhului sub acest Nume, căci El este Dumnezeul care poate da viață din moarte (Geneza 17.1).

    M. Billeter

    SĂMÂNȚA BUNĂ

    Întâi s‑au dat pe ei înșiși Domnului.

    2 Corinteni 8.5

    Devotament față de Domnul

    Tânără talentată, poeta și scriitoarea engleză Frances Ridley Havergal (1836‑1879) a scris cărți pentru copii și sute de imnuri. Preocuparea ei era: Întotdeauna numai pentru Regele meu! A învățat să citească până la vârsta de trei ani. Știa ebraica, greaca, latina, engleza, franceza și italiana. Când avea 9 ani, a ajutat la predare la clasa duminicală a copiilor mici. Deși vederea îi era deteriorată, ea mărturisea: Mi‑am predat sufletul Mântuitorului, iar din acel moment și pământul și cerul au părut mai strălucitoare. Întrebată cine este Fanny Crosby (1820‑1915), Frances a răspuns: Este o doamnă oarbă, a cărei inimă poate vedea minunat în lumina soarelui iubirii lui Dumnezeu.

    Poemul Devotament față de Domnul scris de F. R. Havergal rezumă întreaga ei viață și slujire. Ea Îi oferă lui Dumnezeu totul: timpul, mâinile, vocea, buzele, posesiunile, voința, iubirea:

    Ia viața mea și las‑o să fie consacrată, Doamne, Ție!

    Ia‑mi clipele și zilele și lasă‑le să curgă în laude nesfârșite!

    Ia mâinile mele și lasă‑le să se miște la impulsul dragostei Tale!

    Ia‑mi picioarele și lasă‑le să fie rapide și frumoase pentru Tine!

    Ia‑mi vocea și lasă‑mă să cânt întotdeauna numai pentru Regele meu!

    Ia‑mi buzele și lasă‑le să fie pline cu mesaje de la Tine!

    Ia argintul și aurul meu, niciun bănuț nu aș reține!

    Ia inteligența mea și folosește‑o cum dorești Tu!

    Ia viața mea și fă‑o a Ta, nu va mai fi niciodată a mea!

    Ia inima mea, ea este a Ta și va fi tronul Tău!

    Ia dragostea mea, Domnul meu, căci o pun la picioarele Tale!

    Ia‑mă pe mine și voi fi mereu numai pentru Tine!

    Citirea Bibliei: Geneza 7.1-16 · 1 Petru 4.1-6

    SCRIPTURILE ÎN FIECARE ZI

    de Jean Koechlin

    Proverbe 10:16-32

    Un om drept este recunoscut mai ales după limbajul său (comp. cu Matei 26.73). Acordăm noi suficientă atenţie acestui aspect, de a nu rosti vorbe grele, cuvinte necuviincioase sau nebune? (Efeseni 4.29; 5.4). Dacă suntem dintre aceia care obişnuim să spunem orice ne trece prin minte, atunci v. 19 şi 20 ni se adresează în special nouă.

    „Limba celui drept este argint ales“: ea filtrează necurăţiile şi nu lasă să treacă decât ceea ce are valoare. În inima credinciosului pulsează două izvoare şi amândouă curg prin aceeaşi poartă a buzelor (Iacov 3.9‑11): fântâna vieţii (v. 11; comp. cu Ioan 4.14), care îi poate înviora pe mulţi (v. 21), şi izvorul de necurăţie al cărnii, din care ţâşnesc toate gândurile rele (Matei 15.18‑19; Proverbe 12.18). Înţelepciunea ne va arăta, prin intermediul învăţăturii ei, când să vorbim şi când să tăcem (de citit rugăciunea din Psalmul 141.3).

    Versetele 24‑30 compară sfârşitul celui rău cu al celui drept. Cel rău se teme (v. 24), dar teama lui nu este frica de Domnul, ci o groază nedefinită şi superstiţioasă, care are la orizont moartea, pentru care el nu este pregătit (Iov 15.20‑21). Cât de diferită de aceasta este calea celui credincios! În ce priveşte viaţa prezentă, Dumnezeu îi împlineşte dorinţele drepte (v. 24), iar cât despre viitor, inima i se bucură într‑o aşteptare fericită (v. 28).

    CUM SĂ FACI FAȚĂ PROBLEMELOR RELAȚIONALE (1)  | Fundația S.E.E.R. România

    „Dacă vă muşcaţi şi vă mâncaţi unii pe alţii, luaţi seama să nu fiţi nimiciţi unii de alţii.” (Galateni 5:15)

    Orice relație se confruntă cu probleme, și conflicte sunt la tot pasul… Având în vedere acest lucru, este important să recunoaștem următoarele:

    1) Problemele sunt inevitabile, normale și potențial benefice. Sunt inevitabile deoarece relațiile aduc împreună oameni foarte diferiți. Sunt normale deoarece toate relațiile, inclusiv cele minunate, trec prin momente bune și rele. Și sunt potențial benefice deoarece, dacă sunt gestionate eficient, relația poate crește prin probleme.

    2) În general, există trei modalități de rezolvare a problemelor:

    a) Evitarea. Cei ce recurg la ea sunt oamenii de tipul „nu face valuri”. Ei își ascund sentimentele fără să-și dea seama că aceste sentimente vor reapărea cu siguranță în viitor. Ei trec de la tăcere la acumulare, și-apoi la explozie, provocând efecte secundare (mentale, emoționale și fizice). Între timp, problema continuă să crească, iar problemele nerezolvate erodează relația!

    b) Atacul. Oamenii care-l practică sunt de tipul „lovește-i înainte să te lovească ei”! Sunt luptători care refuză să cedeze, așa că își provoacă reciproc răni, din care poate cu greu își vor reveni… Biblia ne avertizează în această privință: „Dacă vă muşcaţi şi vă mâncaţi unii pe alţii, luaţi seama să nu fiţi nimiciţi unii de alţii.” Cum așa?! Pentru că atacul generează contraatac, și nimic nu se rezolvă.

    c) Abordarea. Există din fericire și oameni care consideră că „niciun preț nu este prea mare pentru a menține o relație bună”. Sunt sensibili la sentimentele celorlalți, insistând în același timp ca ambele părți să abordeze direct problemele importante. Ei evită să dea vina pe cineva, abordează problema fără să atace persoana, și îi invită pe ceilalți să colaboreze – pentru a rezolva problema și a consolida relația.

    Acesta este modalitatea cea mai bună! Funcționează – încearc-o și tu!

  • 31 Martie 2026

    DOMNUL ESTE APROAPE

    El, împotriva oricărei speranței, a crezut cu speranță spre a deveni tată al multor națiuni, potrivit cu ce s‑a spus: «Așa va fi sămânța ta»; și, nefiind slab în credință, nu s‑a uitat la propriul său trup, aproape mort, având cam o sută de ani, și nici la pântecul mort al Sarei, și nu s‑a îndoit de promisiunea lui Dumnezeu, prin necredință, ci a fost întărit prin credință, dându‑I glorie lui Dumnezeu.

    Romani 4.18‑20

    Cu privire la fiul promis, Avraam a crezut, pe de o parte, împotriva oricărei speranțe. Împrejurările erau contrare împlinirii promisiunii divine: „Și Avraam și Sara erau bătrâni, înaintați în zile; Sarei îi încetase rânduiala femeilor“ (Geneza 18.11). Totuși, el a crezut.

    Pe de altă parte, a crezut cu speranță. El privea dincolo de împrejurări, la Dumnezeul Atotputernic care avea să facă o minune dublă. Avraam s‑a încrezut în Acela care i‑a spus: „Este ceva prea greu pentru Domnul?“ (Geneza 18.14). Și credința sa a fost răsplătită. Sara a născut un fiu, iar Avraam i‑a dat numele Isaac (Geneza 21.1‑7).

    Când Avraam se afla cu fața la pământ înaintea Domnului, cu un an înainte de a se naște fiul său, el a râs, având o credință mică. Dumnezeu a hotărât numele acestui fiu: el trebuia să se numească Isaac, adică „cel care râde“ (Geneza 17.17,19). Cu aceasta spunea totodată: tu vei râde în credință, când promisiunea Mea se va împlini și se va naște Isaac.

    Cu privire la țara promisă, aceasta a avut în viața de credință a lui Avraam un loc central. Prin credință a plecat din Mesopotamia, căci Dumnezeu a vrut să‑i dea această țară (Geneza 12.1). Prin credință a străbătut țara, pentru a o cunoaște (Geneza 12.6). Prin credință a privit în comuniune cu Domnul la această țară (Geneza 13.14‑18).

    M. Billeter

    SĂMÂNȚA BUNĂ

    Poruncește celor care sunt bogați în veacul de acum să nu se îngâmfe, nici să nu se încreadă în nesiguranța bogățiilor, ci în Dumnezeu, care ne dă toate din belșug ca să ne bucurăm de ele; să facă binele, să fie bogați în fapte bune, să fie darnici, gata să dea.

    1 Timotei 6.17,18

    John Pierpont Morgan

    Antreprenorul american John Pierpont Morgan (1837‑1913) este considerat cel mai influent bancher al timpului său. Cu ajutorul băncii pe care a fondat‑o, el a dobândit o avere uriașă, în principal prin preluarea și reorganizarea liniilor de cale ferată aflate în stare de degradare. Pe de altă parte, era cunoscut ca fiind fundamental împotriva tranzacțiilor speculative.

    Când Morgan a murit, pe 31 martie 1913, a lăsat un testament cu 37 de articole. Acesta a fost publicat integral în New York Times trei săptămâni mai târziu. Punctul cel mai important se află în articolul 1: „Îmi încredințez sufletul în mâinile Mântuitorului meu cu deplina încredere că, după ce l‑a răscumpărat și l‑a spălat cu sângele Său nespus de prețios, îl va prezenta fără cusur înaintea tronului Tatălui meu ceresc; și îi rog pe copiii mei să mențină și să apere, cu orice risc și cu orice preț al sacrificiului personal, învățătura binecuvântată a «ispășirii complete» pentru păcat prin sângele lui Isus Hristos, oferit o singură dată, și numai prin sângele Lui“.

    Morgan nu își pusese speranța în „nesiguranța bogățiilor“, ci în Dumnezeu și în moartea ispășitoare a Fiului Său.

    „Nu cu lucruri pieritoare, cu argint sau cu aur, ați fost răscumpărați din felul vostru deșert de viețuire moștenit de la părinții voștri, ci cu sângele prețios al lui Hristos, ca al unui miel fără cusur și fără pată“ (1 Petru 1.18,19).

    Citirea Bibliei: Naum 1.1-15 · Proverbe 30.1-10

    SCRIPTURILE ÎN FIECARE ZI

    de Jean Koechlin

    Psalmul 41

    Prin Duhul profetic, Hristos declarase la sfârşitul Psalmului 40: „Sunt întristat şi sărac“: sărăcie de bunăvoie, destinată îmbogăţirii noastre! (2 Corinteni 8.9). Ferice de acela care‑L înţelege pe acest Sărac! Ferice şi de acela care ştie să se pună în locul celor săraci, al celor umiliţi, al celor care sufăr…! Şi tot ferice şi de acela care, măcar în duh, dacă nu în realitatea văzută, ia această poziţie de sărac, ca şi Învăţătorul său! (Matei 5.3).

    Versetul 3 aduce preţioase încurajări credincioşilor bolnavi. În primul rând avem promisiunea ajutorului divin. Chiar dac㠄omul din afară trece“, omul dinăuntru este reînnoit zi de zi, sub grija marelui Doctor al sufletelor (2 Corinteni 4.16). Ba, mai mult! „Orice pat“ de boală va fi transformat în chip miraculos, pentru că prezenţa Domnului la căpătâiul lui are putere să‑i schimbe suferinţa în bucurie. Ce plăcută companie, bună să‑l facă să uite faptul că nu a fost înţeles, precum şi indiferenţa căreia i‑a fost, poate, obiectul (v. 8)!

    Noi ştim în ce moment s‑a împlinit v. 9. Cu câtă tristeţe a trebuit Domnul să‑l citeze înainte de a‑i da trădătorului Iuda „bucăţica“ care avea să‑l facă cunoscut… (Ioan 13.18,26)

    Cea dintâi carte a Psalmilor se încheie aici, cu o laudă eternă, căreia, prieteni credincioşi, îi putem alătura şi amin‑ul nostru!

    DEPUNE EFORT SUPLIMENTAR! | Fundația S.E.E.R. România

    „Dacă te sileşte cineva să mergi cu el o milă de loc, mergi cu el două.” (Matei 5:41)

    Încearcă să-ți imaginezi următoarea situație: te afli într-un restaurant cu cineva a cărui mâncare a costat 45 de lei și îl vezi cum se chinuie să calculeze bacșișul. Are 10 lei și știe că un bacșiș de 10% este considerat minimul necesar. Pierde cinci minute încercând să facă rost de bani mărunți, astfel încât să poată lăsa un bacșiș de 4,5 lei în loc să lase puțin mai mult. Ce s-ar fi întâmplat dacă ar fi lăsat întreaga sumă de 10 lei? Ar fi putut face ca acea zi să fie mai bună pentru chelnerul sau chelnerița care-l servise. 6 lei poate nu pare mult, dar mesajul care însoțește acest gest poate însemna o diferență enormă pentru cineva, mai ales dacă a avut sau are o zi grea. Mesajul nerostit pe care-l transmiți când oferi este: „Mulțumesc, ai făcut o treabă bună, te apreciez, ești valoros!”

    Poate că mesajul se pierde – chelnerul ia bacșișul fără să-l numere –, dar Dumnezeu te binecuvântează pentru că ai apreciat munca și efortul semenului tău. Biblia spune că: „Cine seamănă mult, mult va secera.” (2 Corinteni 9:6) Gândește-te la situația din restaurant, relatată adineauri, în felul următor: tu poți aduce bucurie altora și te poți binecuvânta pe tine însuți cu niște mărunțiș din buzunar.

    Acesta este doar un exemplu mic dintre multele moduri în care lucrurile mici pe care le putem face pot produce efecte surprinzător de mari. Micile gesturi de bunătate dau tonul zilei tale. A face un efort suplimentar – fie că este vorba despre un compliment neașteptat, un cadou sau un bacșiș mai mare – costă foarte puțin, dar îți poate aduce multe beneficii. Și încă ceva: noi putem avea o credință care mută munții, putem înțelege și explica corect toate doctrinele profunde ale Bibliei, și putem obține note maxime pentru sfințenia personală, dar fără iubire arătată practic – suntem „nimic” (vezi 1 Corinteni 13:2).

    Și… acesta este Cuvântul lui Dumnezeu pentru tine astăzi!

  • 26 Martie 2026

    DOMNUL ESTE APROAPE

    Ci să-L căutaţi la locaşul Lui, şi să mergeţi la locul pe care-l va alege DOMNUL DUMNEZEUL vostru, din toate seminţiile voastre, ca să-Şi aşeze acolo Numele Lui. Deuteronom 12.5

    A dat Dumnezeu copiilor Lui libertate de a lucra aşa cum vor în privinţa strângerii laolaltă? Este totuna să fii în comuniune personală cu El şi să fii împreună cu ceilalţi credincioşi? Nu ne-a dat El oare răspuns concret la acesta întrebare? Dumnezeu ne iubeşte prea mult şi este prea aproape de noi ca să ne lase în necunoştinţă şi în această privinţă. Poate lăsa El ORGANIZAREA strângerilor laolaltă în mâinile noaste? Desigur că NU. El ne-a lăsat TOTUL, dar absolut totul scris în Sfânta Scriptură. Cât de precis spune El poporului Său Israel ca la toate strângerile lor să nu se închine altor dumnezei în afară de El şi să nu se abată de la poruncile Lui călăuzindu-se după firea lor pământească. „Voi să nu faceţi aşa faţă de Domnul Dumnezeul vostru! Ci să-L căutaţi la locaşul Lui…” (Deut. 12.4-5). Acesta este un cuvânt foarte clar.

    Cât de precis este Cuvântul Domnului pentru noi: „Unde sunt doi sau trei adunaţi PENTRU Numele Meu şi Eu voi fi în mijlocul lor.” Noi nu stăm azi pe temelia poruncilor ci pe a harului. Atunci să nu mai ţinem seama de voia şi gândurile lui Dumnezeu? Tocmai din cauză că suntem mântuiţi prin har, să-I arătăm dragostea noastră prin supunere şi ascultare. „ASCULTAREA face mai MULT decât JERTFELE.” Să ne gândim mereu la mântuirea noastră prin har şi să-I aducem slavă prin viaţa noastră.

    Trebuie să ne aşteptăm la greutăţi şi încercări în Adunare pentru că ea este singurul şi adevăratul lucru dumnezeiesc de pe acest pământ. Diavolul va desfăşura toate puterile sale ca să ne alunge de pe acest teren sfânt şi adevărat. El va încerca răbdarea fiecăruia, temperamentul fiecăruia, va răni sentimentele, va căuta să facă rău în mii de feluri, cu alte cuvinte va întrebuinţa tot ce-i stă în putinţă, ca să ne facă să uităm Adunarea lui Dumnezeu.

    SĂMÂNȚA BUNĂ

    Este bine ca inima să fie întărită prin har.

    Evrei 13.9

    Har și pace

    Domnul Isus ne‑a deschis un credit nelimitat la Tatăl. Folosind Numele Lui, Îi putem cere lui Dumnezeu tot ceea ce Isus poate aproba!

    Har pentru călătoria credinței: „Har vouă și pace de la Dumnezeu Tatăl nostru și de la Domnul Isus Hristos“ (1 Corinteni 1.3; Filipeni 1.2). Apostolul Pavel folosește exact aceleași cuvinte în salutul său către credincioșii din Corint și din Filipi. El le urează har și pace. Din aceasta reiese că suntem dependenți de harul lui Dumnezeu atât într‑o stare spirituală proastă, ca a corintenilor, cât și într‑o stare bună, ca a filipenilor. Harul ne este disponibil pentru fiecare pas al călătoriei de credință.

    Har pentru cei căsătoriți și pentru cei necăsătoriți: „Căci aș dori ca toți oamenii să fie ca mine, dar fiecare are propriul său dar de har de la Dumnezeu: unul într‑un fel și altul în alt fel“ (1 Corinteni 7.7). Pavel a avut harul de la Dumnezeu să rămână necăsătorit. Cu toate acestea, Dumnezeu îi conduce pe majoritatea oamenilor în căsătorie. Ei primesc, de asemenea, harul Său pentru acest drum.

    Har pentru lucrare: „Având deci diferite daruri de har, după harul care ne‑a fost dat: fie profeție, [să profețim] potrivit măsurii de credință“ (Romani 12.6). Domnul dorește să ne folosească, pe tine și pe mine, pentru slujire. În harul Său, El ne dă abilitățile spirituale pentru a face acest lucru. Prin urmare, un dar al harului nu este niciodată un motiv pentru a ne asuma merite. Atunci când este exercitat, darul este întotdeauna pentru a‑L glorifica pe Domnul Isus, Cel care l‑a dat prin har.

    Citirea Bibliei: Mica 3.1-12 · Proverbe 28.11-19

    SCRIPTURILE ÎN FIECARE ZI

    de Jean Koechlin

    Psalmul 37:1-22

    Psalmul 37 nu mai este, ca cea mai mare parte a psalmilor anteriori, o rugăciune a credinciosului cu privire la cei răi care‑l chinuie. Este, dimpotrivă, răspunsul care îi soseşte de sus.

    Acest răspuns nu îi aduce încă eliberarea aşteptată, ci, mai degrabă, resursele şi învăţămintele necesare pentru a face faţă răului care‑l înconjoară. Şi de câte ori nu experimentăm aceasta! În loc să ne fie ridicată încercarea, ca răspuns la rugăciunea noastră, Domnul ne dă ceea ce ne trebuie pentru a o putea traversa. Potrivit promisiunii din Psalmul 32.8: „Te voi instrui şi te voi învăţa; … te voi sfătui…“, noi recunoaştem glasul Stăpânului iubitor. El Însuşi a pus în practică învăţăturile pe care ni le dă aici. Şi, cunoscând sărmanele noastre inimi, ştie bine că vederea răului în preajma noastră poate produce în noi două sentimente chinuitoare: mâ­nia şi gelozia (v. 1,7,8; Proverbe 24.1,19). De aici rezultă aceste îndemnuri pe care trebuie să le citim adesea: „nu te mânia“ (repetat de trei ori), „încrede‑te“, „fă binele“, „încredinţează Domnului calea ta“, „rămâi liniştit“…; dar şi bogatele promisiuni care sunt legate de acestea: „El îţi va împlini cererile inimii tale…“, „El va lucra“. Ce bine ar fi dacă L‑am lăsa să lucreze! În curând, Dumnezeul păcii îl va zdrobi pe Satan sub picioarele noastre (comp. v. 10,17,20 cu Romani 16.20).

    DE CE NU PUTEM LUCRA ÎMPREUNĂ? (3) | Fundația S.E.E.R. România

    „Iată ce plăcut şi ce dulce este să locuiască fraţii împreună!” (Psalmul 133:1)

    Un alt motiv pentru care nu putem lucra împreună este – alături de nesiguranță și naivitate – temperamentul. Unii oameni nu se exteriorizează ușor… Când se confruntă cu provocări, nu le trece prin minte să ceară ajutorul altora pentru a-și atinge obiectivul.

    Când acționezi singur, poate vei obține un anumit succes, dar când cooperezi cu oamenii potriviți, sigur vei realiza lucruri pe care nici nu le-ai visat vreodată! Când faci totul singur și nu colaborezi niciodată cu alții, îți pui piedici uriașe în calea propriului potențial.

    Dr. Allan Fromme a spus odată (pe ton de glumă): „Se știe că oamenii realizează mai multe lucrând împreună cu alții, decât împotriva lor!” Cu siguranță, este o afirmație modestă – și atât de adevărată!

    Chuck Swindoll spunea: „Nimeni nu este o echipă completă… Avem nevoie unii de alții! Tu ai nevoie de cineva, iar cineva are nevoie de tine. Nu suntem insule izolate. Pentru ca această chestie numită viață să funcționeze, trebuie să ne sprijinim și să ne susținem reciproc. Să relaționăm și să răspundem. Să dăm și să primim. Să mărturisim și să iertăm. Să întindem mâna, să îmbrățișăm și să ne bazăm pe ceilalți. Deoarece niciunul dintre noi nu este un om complet, independent, autosuficient, supercapabil, atotputernic și de succes – să încetăm să ne comportăm ca și cum am fi! Viața ne face să ne simțim destul de singuri și fără să jucăm acest rol ridicol. Jocul s-a terminat. Să fim uniți!”

    Dacă dorești să realizezi ceva măreț, trebuie să te alături altora. Unul singur este prea puțin pentru a avea succes. Biblia spune: „Iată ce plăcut şi ce dulce este să locuiască fraţii împreună… căci acolo dă Domnul binecuvântarea…” (Psalmul 133:1,3) Ai prins ideea?

    Când lucrăm împreună, Dumnezeu lasă ca binecuvântarea Sa să fie peste efortul nostru. Și fără binecuvântarea lui Dumnezeu, nu există succes adevărat și durabil!

Calendar

septembrie 2026
L M M J V S D
 123456
78910111213
14151617181920
21222324252627
282930  

Ultimele postări

Urmărește-ne