Mana Zilnica

Mana Zilnica

Archive for the tag “articole”

25 sept. 2024

25 Septembrie 2024

DOMNUL ESTE APROAPE

Dar bărbatul care va fi curat și nu va fi în călătorie și va pregeta să țină Paștele, sufletul acela va fi nimicit din poporul său, pentru că n-a adus darul Domnului la timpul hotărât.

Numeri 9.13 https://www.good-seed.org/img/teiler.png

Neglijarea voită a Paștelui ar fi dovedit, din partea israeliților, o lipsă totală de apreciere a privilegiilor și a binecuvântărilor venite în urma răscumpărării și a eliberării din țara Egiptului. Cu cât o persoană realiza mai mult realitatea divină a evenimentului care fusese împlinit în acea noapte memorabilă, în care adunarea lui Israel și-a găsit refugiul și odihna la adăpostul sângelui, cu atât mai doritor era să ajungă din nou în „ziua a paisprezecea a lunii întâi“, pentru a avea oportunitatea de a comemora acea ocazie glorioasă; iar dacă intervenea vreun lucru care îl priva de savurarea acestei rânduieli în „luna întâi“, el era foarte bucuros și recunoscător că putea să se folosească de posibilitatea de a-l celebra în „luna a doua“. Însă omul care se mulțumea să treacă de la an la an fără a ține Paștele dovedea că inima lui era departe de Dumnezeul lui Israel. Ar fi fost o blasfemie ca cineva să vorbească despre dragostea lui Dumnezeu față de părinții săi și despre savurarea binecuvântării răscumpărării, în timp ce ar fi neglijat de la an la an tocmai sărbătoarea rânduită pentru a comemora acea răscumpărare.

Oare nu putem, până la un anumit punct, să aplicăm aceste lucruri și la noi, cu privire la Cina Domnului? Fără îndoială, putem face acest lucru cu foarte mult folos. Există o legătură între Paște și Cina Domnului – cea dintâi fiind imaginea, iar cea de-a doua fiind comemorarea morții lui Hristos. Așa citim în 1 Corinteni 5.7: „Hristos, Paștele nostru, a fost jertfit“. Această propoziție stabilește legătura. Paștele era comemorarea răscumpărării lui Israel din robia Egiptului, iar Cina Domnului este comemorarea răscumpărării din robia și mai grea, a păcatului și a lui Satan. Prin urmare, așa cum fiecare israelit credincios ar fi dorit să țină Paștele, la timpul hotărât, potrivit cu toate ritualurile și ceremoniile lui, în același fel orice creștin adevărat dorește să celebreze Cina Domnului, la timpul rânduit și potrivit cu toate principiile stabilite de Noul Testament cu privire la ea. Dacă un israelit ar fi neglijat Paștele, chiar și o singură dată, el ar fi fost nimicit din adunare. O astfel de neglijență nu ar fi fost tolerată în adunarea din vechime. Ea ar fi fost sancționată dintr-odată de Dumnezeu.

C. H. Mackintosh

SĂMÂNȚA BUNĂ

Când a văzut lucrul acesta, fariseul care-L invitase și-a zis: „Omul Acesta, dacă ar fi un proroc, ar ști cine și ce fel de femeie este aceea care se atinge de El: că este o păcătoasă“.

Luca 7.39

Fariseul și femeia păcătoasă (4)

Simon a fost deodată martor ocular al unei întâmplări inedite. Părerea lui cu privire la acea situație era tipică unui fariseu. El știa despre existența lui Dumnezeu și considera că era posibil ca Dumnezeu să trimită profeți. Foarte binevoitor, a recunoscut că există păcat și, drept urmare, păcătoși care fac păcate. Dar el însuși nu se simțea vizat. Când auzea cuvântul „păcat“, se gândea întotdeauna numai la alții. Nu-și vedea propriile-i păcate și nici situația periculoasă în care se afla. Își imagina că Dumnezeu nu dorea să aibă de-a face cu păcătoșii și, prin urmare, că un profet ar fi trebuit să evite o asemenea categorie.

Fariseul nu se cunoștea pe sine și nici chinul produs de păcat. De aceea putea să și-L închipuie pe Dumnezeu ca fiind în cel mai rău caz un judecător lipsit de milă. Cu o astfel de atitudine, el nu putea să aibă o viziune corectă asupra lui Isus Mântuitorul!

De fapt, toate religiile inventate de oameni afirmă că există deopotrivă și păcătoși, dar și oameni buni care nu au nevoie de niciun Mântuitor și de niciun har.

Gândurile neexprimate ale fariseului nu I-au rămas ascunse Domnului, după cum nici simțămintele femeii păcătoase nu trecuseră neobservate când ea își vărsa lacrimile pe picioarele Lui. Așa că îi va adresa lui Simon un cuvânt personal.

Citirea Bibliei: 2 Împărați 3.1-15 · Ioan 17.1-8

e>SCRIPTURILE ÎN FIECARE ZI

de Jean Koechlin

Numeri 36:1-13

Din nou le întâlnim pe cele cinci fiice ale lui Ţelofhad, pe care le cunoaştem deja. De data aceasta însă căpeteniile lui Manase vin la Moise şi la mai-marii poporului pentru a vorbi despre această problemă a moştenirii, aparent fără mare importanţă. Despre ce era vorba? Fiecare seminţie avea să aibă teritoriul ei. Dar în cazuri ca cel de faţă, când o femeie îşi primea partea, căsătoria ei cu un bărbat din altă seminţie ar fi făcut ca moştenirea ei să treacă la seminţia soţului. Aceasta n-ar fi trebuit să se întâmple. Moise rezolvă cauza cu autoritate de la Domnul. Căsătoriile se vor face între persoane din aceeaşi seminţie. Tineri şi tinere care sunteţi ai Domnului, această învăţătură vă priveşte pe voi! Căsă­toria poate să vă facă să vă pierdeţi bucuria moştenirii voastre cereşti. Dacă cel sau cea cu care gândiţi să vă căsătoriţi într-o zi nu are parte în moştenirea voastră, nu vă angajaţi sub nici un motiv pe o asemenea cale!

Este remarcabil că această carte a pustiului se încheie cu o asemenea notă, privind moştenirea. De fapt Iordanul nu fusese încă trecut. Nu aveau ei destul timp pentru a gândi la aceas­ta? Gândul lui Dumnezeu nu este aşa. El ne spune încă de acum despre patria noastră cerească, pentru că doreşte ca inimile noastre să se ocupe cu ea.

CUVÂNTUL LUI DUMNEZEU PENTRU ASTĂZI

coordonatori Bob & Debby Gass

MĂRTURISIREA PROBLEMELOR | Fundația S.E.E.R. România

„Trăiţi în dragoste, după cum şi Hristos ne-a iubit…” (Efeseni 5:2)

Vindecarea spirituală are loc atunci când ești capabil să-ți mărturisești problema cuiva suficient de matur pentru a te ajuta s-o rezolvi, și suficient de dedicat pentru a nu te lăsa baltă. Ce înseamnă să „trăiești în dragoste”? 1) Să crezi în dragostea nesfârșită a lui Dumnezeu față de tine. 2) Să arăți dragostea Lui celorlalți. 3) Să fii capabil să accepți dragostea lor în schimb. Numai așa poți ajunge să fii desăvârșit din punct de vedere spiritual! Iar iubit poți fi doar în măsura în care te lași cunoscut de ceilalți. Atunci când o parte din viața ta este ascunsă, umbrită, plină cu secrete pe care le știi doar tu și Dumnezeu, când ceilalți îți spun cuvinte de apreciere, tu te gândești în adâncul tău: „Dacă ai ști tot adevărul despre mine, nu m-ai aprecia deloc!” Astfel, nu poți să primești dragostea lor și să fii întărit prin ea. Păcatul ne izolează, iar păcatul și izolarea ne vor îmbolnăvi sufletul, și chiar și trupul. Mărturisirea și apoi rugăciunea, conectarea unul cu celălalt și cu Dumnezeu, fac loc Duhului Sfânt și promovează vindecarea. A fi pe deplin cunoscut și pe deplin iubit este cel mai vindecător dar pe care ni-l putem oferi unul altuia! Biblia spune: „Mărturisiţi-vă unii altora păcatele şi rugaţi-vă unii pentru alţii, ca să fiţi vindecaţi.” (Iacov 5:16) Noi toți suntem păcătoși iertați, sau în curs de recuperare, și nimeni nu poate fi în siguranță într-o relație dacă este iubit doar pentru că este inteligent, puternic, frumos sau de succes. Un învățător al Bibliei spunea: „Când ne întrebăm sincer care persoană din viața noastră înseamnă cel mai mult pentru noi, descoperim adesea că este vorba despre cei care, în loc să ne dea sfaturi, soluții sau leacuri, au ales mai degrabă să ne împărtășească durerea și să ne atingă rănile cu o mână caldă și tandră.” Așadar, mărturisește-ți problemele, secretele și îndoielile – în primul rând lui Dumnezeu, și apoi unei persoane în care ai încredere.

Posted in Romanian devotionals and tagged , , , , | Lasă un comentariu
24 sept. 2024

24 Septembrie 2024

DOMNUL ESTE APROAPE

Este bunătatea Domnului că nu suntem nimiciți de tot, pentru că îndurările Lui nu se sfârșesc. Ele sunt noi în fiecare dimineață; mare este credincioșia Ta! „Domnul este partea mea“, zice sufletul meu; de aceea Îl voi aștepta. Domnul este bun pentru cei care Îl așteaptă, pentru sufletul care-L caută. Este bine ca omul să aștepte, și aceasta în tăcere, mântuirea Domnului.

Plângeri 3.22-26 https://www.good-seed.org/img/teiler.png

Ieremia a scris aceste lucruri atunci când Iuda era într-o perioadă de declin, care a culminat cu distrugerea templului și cu cei șaptezeci de ani de captivitate în Babilon. Poporul Îi întorsese spatele lui Dumnezeu, iar șase din ultimii șapte împărați ai săi făcuseră ceea ce era rău în ochii Domnului. Doar Iosia L-a urmat pe Domnul și a căutat să întoarcă poporul la El. Viața lui însă s-a sfârșit prematur, atunci când n-a ascultat de glasul Domnului și s-a amestecat în evenimentele politice din lumea care-l înconjura.

Mâna Domnului era asupra poporului Său, în disciplinare. În cele două cărți ale sale, vedem lacrimile și inima împovărată a lui Ieremia. Însă, mai mult decât atât, vedem în ele inima Domnului Însuși. El nu Se schimbă, nici chiar atunci când este nevoit să-i disciplineze pe cei ai Săi. Judecata este lucrarea Lui ciudată – ciudată, însă necesară uneori. Soarele și ploaia Sa sunt și peste cei drepți și peste cei nedrepți. La fel, cel credincios suferă împreună cu cei necredincioși atunci când Dumnezeu judecă un popor. Însă cel care-L caută și nădăjduiește în El descoperă că Domnul este bun cu cei care-L așteaptă, căci mare este credincioșia Lui.

Îi mulțumim lui Dumnezeu că ne putem bucura de bunătatea Lui plină de credincioșie, chiar și atunci când mâna Lui se abate asupra lumii în judecată. Când auzim despre cei ai Săi care suferă, să ne rugăm pentru ei și să-I mulțumim lui Dumnezeu pentru îndurările Sale nenumărate, pe care, în marea Sa credincioșie, le revarsă asupra noastră zi de zi!

E. P. Vedder, Jr.

SĂMÂNȚA BUNĂ

Când fierul se tocește și rămâne neascuțit, trebuie să-ți îndoiești puterile; dar la succes ajungi prin înțelepciune.

Eclesiastul 10.10

Pun pariu că…

Paul și Karl sunt gemeni. Amândoi sunt foarte ambițioși. Fiecare vrea mereu să-l depășească pe celălalt. Astăzi este programat un test de rezistență deosebit de dur: opt ore de tăiat lemne de foc. Cine va avea mai mulți metri cubi la finalul zilei? Sunt prezenți mulți spectatori. „Pariem că astăzi câștigă Karl?“ — „Nu! Pariem că Paul câștigă?“ Apoi începe concursul. După o oră, Paul are deja multe lemne tăiate. Karl este puțin în urmă. Apoi Karl ia și o pauză. După zece minute începe din nou și trebuie să recupereze mult. După încă o oră, Karl ia o altă pauză. Apoi continuă. Așa trece timpul. Paul muncește din greu și fără pauză, pe când Karl ia o scurtă pauză după fiecare oră. După opt ore, toată lumea așteaptă cu interes rezultatele. Gemenii sunt încântați. Cine a câștigat? Este incredibil: Karl este câștigătorul, a tăiat mai mult lemn decât Paul. „Cum este posibil?“, se întreabă toți. Karl le explică tuturor: „În timpul pauzelor regulate, m-am odihnit și mi-am ascuțit toporul. Așa că mă întorceam întotdeauna la lucru întărit și cu securea bine ascuțită. Acesta a fost trucul“.

Acest „truc de pauză“ este important pentru noi toți. Luați-vă momente de odihnă – timp pentru a citi Biblia și a vă ruga! Totul poate fi făcut mult mai bine atunci când ești realimentat din interior. De aceea folosiți ziua de duminică, prima zi a unei noi săptămâni, pentru a vă reîncărca în mod conștient bateriile! Acesta este secretul. Merită să-l probați!

Citirea Bibliei: 2 Împărați 2.15-25 · Ioan 16.25-33

e>SCRIPTURILE ÎN FIECARE ZI

de Jean Koechlin

Numeri 35:16-34

Sub aspect profetic, cetatea de scăpare pentru ucigaş adăposteşte poporul evreu care L-a răstignit pe Mesia fără a realiza crima pe care o comitea (Luca 23.34). De atunci, în mod providenţial, Dumnezeu i-a ţinut departe de moştenirea lor, până la sfârşitul dispensaţiunii actuale, adică atât timp cât Hristos este Preot după rânduiala lui Aaron.

De fapt, întreaga rasă umană este vinovată de moartea Fiului lui Dumnezeu. Dar, prin îndurarea Lui infinită, Dumnezeu a oferit omului un adăpost de mânia Sa şi acest adăpost nu este altul decât Însăşi Victima. Isus este Cel care „ne scapă de mânia care vine“ (1 Tesaloniceni 1.10).

Simbolizat în acest capitol atât prin victimă cât şi prin cetatea de scăpare, Hristos este reprezentat, în al treilea mod, prin Marele Preot, a cărui moarte marca momentul întoarcerii (ucigaşului) la moştenirea lui în deplină siguranţă (v. 28).

Versetul 31 afirmă că nici o răscumpărare, oricât de mare ar fi fost, nu putea rezolva problema ucigaşului în locul mijlocului de salvare pe care îl pregătise Domnul. Nici argintul, nici aurul (1 Petru 1.18) şi nici un fel de lucrări (Efeseni 2.9) nu pot înlocui adăpostul pe care păcătosul îl găseşte în Isus Hristos. „În nimeni altul nu este mântuire …“ (Fapte 4.12).

CUVÂNTUL LUI DUMNEZEU PENTRU ASTĂZI

coordonatori Bob & Debby Gass

TU EȘTI OCROTIT DE DUMNEZEU! | Fundația S.E.E.R. România

„Cel ce stă sub ocrotirea Celui Preaînalt… se odihneşte la umbra Celui Atotputernic…” (Psalmul 91:1)

Ce este „umbra Celui Atotputernic”? Să ne gândim la pustia (deșertul) în care Israel a rătăcit timp de patruzeci de ani, și-n care temperaturile puteau ajunge, ziua, până la 45-50 de grade. Moise a numit-o „pustie mare și grozavă”. (Deuteronomul 8:15) Nu exista umbră, cu excepția celei oferite de corturile în care locuiau oamenii. Așa că ei au înțeles această metaforă puternică, „la umbra Celui Atotputernic.” Dacă te pierdeai în deșert, copiii lui Israel erau obligați, prin legea ospitalității, să-ți satisfacă nevoia de hrană, apă, protecție împotriva dușmanului și umbră împotriva soarelui arzător. Funcționa astfel: mai întâi trebuia să afli numele păstorului principal. Apoi trebuia să te prinzi de cordonul de la cortul lui și să strigi după ajutor. Când făceai asta, legea ospitalității îl obliga să te ia în siguranță în cortul său. Într-adevăr, aceeași lege spunea și că trebuie să te protejeze cu prețul vieții sale. Ați înțeles ideea? Numele lui Dumnezeu, El Shaddai, descrie două aspecte minunate ale caracterului Său. „El” vorbește despre puterea și tăria Sa. „Shaddai’” înseamnă literal „cel cu pieptul puternic”, și se referă la blândețea unei mame care-și ține copilul la piept. În anumite zile trebuie să mergi la Dumnezeu pentru a primi puterea necesară de a rezista atacului inamicului; în alte zile, trebuie doar să mergi la El și să-L lași să te țină în brațe și să te mângâie. Poetul a scris: „Să nu-mi mai primesc mângâierea, decât din firava mea agățare de Tine; numai așa mă bucur nespus – în puternica Ta agățare de mine!” Deci, când lucrurile devin prea „arzătoare” pentru tine, aleargă „la umbra Celui Atotputernic”!

Posted in Romanian devotionals and tagged , , , , | Lasă un comentariu
23 sept. 2024

23 Septembrie 2024

DOMNUL ESTE APROAPE

Dar tu, de ce-l judeci pe fratele tău? Sau, de asemenea, tu de ce-l disprețuiești pe fratele tău?

Romani 14.10 https://www.good-seed.org/img/teiler.png

În contextul lucrurilor tratate în acest capitol din Romani, trebuie să ne păzim de a disprețui sau de a judeca. „Pentru că niciunul dintre noi nu trăiește pentru sine, și niciunul nu moare pentru sine“ (Romani 14.7). Acest fapt, adevărat într-un sens pentru toți oamenii, este aplicat însă aici cu precădere la cei credincioși. „Pentru că, și dacă trăim, pentru Domnul trăim; și dacă murim, pentru Domnul murim; deci, și dacă trăim și dacă murim, noi suntem ai Domnului“ (versetul 8). Prețios adevăr! Nu ne mai aparținem nouă înșine, nici în viață, nici în moarte, ci suntem ai Domnului nostru. Niciunul dintre noi nu trăiește pentru sine, niciunul nu moare pentru sine. Apostolul întemeiază acest fapt pe moartea și pe învierea lui Hristos. Prin aceasta Și-a câștigat El ca Om drepturile Sale asupra noastră, dreptul Său de a stăpâni peste cei vii și peste cei morți. „Pentru că Hristos pentru aceasta a murit și a înviat“ (versetul 9). În El, Cel care a biruit moartea, suntem în siguranță pentru veșnicie. El este Domnul nostru, Căruia Îi datorăm toate, însă în ale Cărui drepturi nu ne putem amesteca fără a fi pedepsiți.

De aceea: „Dar tu, de ce-l judeci pe fratele tău? Sau, de asemenea, tu de ce-l disprețuiești pe fratele tău?“. Amândoi, fie slab, fie tare, mărturisesc faptul că Îi aparțin cu trup și suflet acestui Domn puternic, care este chemat să domnească peste vii și peste morți, și totuși vor să se judece și să se disprețuiască unul pe altul. Cât de nebunească și de nepotrivită este fapta lor! Nu știți că toți vom sta odată înaintea scaunului de judecată al lui Dumnezeu (versetul 10)? „Pentru că este scris: «Viu sunt Eu», spune Domnul, «că orice genunchi se va pleca înaintea Mea și orice limbă Îl va mărturisi pe Dumnezeu». Astfel deci fiecare dintre noi va da socoteală despre sine însuși lui Dumnezeu“ (versetele 11 și 12). Dar, dacă orice genunchi (al celor credincioși și al celor necredincioși) se va pleca înaintea lui Dumnezeu, și fiecare dintre noi va da socoteală lui Dumnezeu despre sine însuși, de ce să ne judecăm acum unii pe alții? Nu înseamnă aceasta, de fapt, a ne amesteca în drepturile Domnului? „Să nu ne mai judecăm deci unii pe alții“ (versetul 13).

R. Brockhaus

SĂMÂNȚA BUNĂ

Căci pentru orice lucru este un timp și o judecată.

Eclesiastul 8.6

Ziua examenului și ziua rezultatelor

Atunci când un candidat susține un examen, două zile sunt importante: ziua examenului și ziua când află rezultatul. Timpul vieții, pe care Dumnezeu îl dă fiecăruia pe pământ, corespunde zilei examenului; ziua judecății va urma în mod inevitabil.

Cum își petrece omul viața, acest „timp de test“ decisiv? „Pentru că nu se aduce repede la îndeplinire hotărârea împotriva faptelor rele, de aceea este plină inima fiilor oamenilor de dorința să facă rău“ (Eclesiastul 8.11). Acesta este rezultatul juridic: vinovat, examen nepromovat! Ce este de făcut?

Cartea Eclesiastul spune în același capitol: „Eu știu că binele este pentru cei ce se tem de Dumnezeu, pentru că ei au frică de El“ (versetul 12). Și cel temător de Dumnezeu a fost vinovat. Dar pentru vina lui a mers un altul la judecată: Isus Hristos, Fiul lui Dumnezeu. În timpul celor trei ore de întuneric, El a purtat judecata lui Dumnezeu pentru vina altora.

Fiecare păcătos care se întoarce la Dumnezeu căindu-se de păcatele lui știe că Domnul Isus a murit pentru el! De aceea, credinciosului nu-i mai este teamă de „judecată“, deoarece lui i-a fost totul iertat. El este îndreptățit și stă înaintea lui Dumnezeu ca și cum nu ar fi păcătuit. Acesta este numai har!

„Deci, fiindcă am fost îndreptățiți prin credință, avem pace cu Dumnezeu, prin Domnul nostru Isus Hristos, prin care avem și intrarea, prin credință, în harul acesta în care suntem“ (Romani 5.1,2).

Citirea Bibliei: 2 Împărați 2.1-14 · Ioan 16.12-24

e>SCRIPTURILE ÎN FIECARE ZI

de Jean Koechlin

Numeri 35:1-15

În această ţară a Canaanului, în hotarele care tocmai fuseseră trasate, fiecare seminţie îşi va primi partea sa, cu excepţia fiilor lui Levi. Aşa cum profeţise Iacov, aceştia aveau să fie împrăştiaţi în Israel din cauza purtării rele a tatălui lor, Levi (Geneza 49.7). Dar, prin harul lui Dumnezeu, această pedeapsă va fi transformată în binecuvântare. Patruzeci şi opt de cetăţi răspândite în tot Israelul vor fi atribuite fiilor lui Levi. Fiecare seminţie va trebui să le dea ceva, proporţional cu moştenirea ei. Astfel aceşti leviţi, slujitori ai Domnului şi ai fraţilor lor, care aveau în special misiunea de a fi învăţători ai legii, vor fi determinaţi, prin împrăştierea lor, să-şi exercite slujba în folosul întregului popor.

Urmează problema cetăţilor de scăpare pentru ucigaş. Legea cerea cu stricteţe sânge pentru sânge, fie că a fost vărsat cu intenţie, din ură, fie, din contră, fără intenţie. Pentru a rezolva acest caz, când sângele era vărsat neintenţionat, odată cu Legea, Domnul a făcut o promi­siune (citiţi Exod 21.12, 13). Se angajase să asigure un adăpost unde cel răspunzător de moartea altuia avea permisiunea să fugă pentru a-şi salva viaţa. Frumoasă ilustraţie a refugiului pe care Dumnezeu îl oferă păcătosului vinovat şi care ne aminteşte că „Hristos este sfârşit al legii, spre dreptate, pentru oricine crede“ (Romani 10.4).

CUVÂNTUL LUI DUMNEZEU PENTRU ASTĂZI

coordonatori Bob & Debby Gass

ÎMBUNĂTĂȚEȘTE-ȚI ABILITĂȚILE DE COMUNICARE! | Fundația S.E.E.R. România

„Când se dă învăţătură celui înţelept, el capătă ştiinţa.” (Proverbele 21:11)

Fie că este vorba despre viața personală sau despre carieră, a învăța cum să comunici cu ceilalți este esențial pentru succesul și fericirea dintr-o relație. În afară de obținerea unor adevăruri, comunicarea ar trebui să ofere o modalitate de a obține o anumită înțelegere a inimii și a minții altei persoane. Iar o bună comunicare necesită tălmăcire.

Într-adevăr, înveți limba celeilalte persoane. Noi toți folosim aceleași cuvinte, dar avem limbaje unice atunci când vine vorba despre dragoste. Ceea ce vrei să zici atunci când spui: „Am nevoie de cineva care să-mi fie alături”, s-ar putea să nu fie ceea ce vrea să spună cealaltă persoană atunci când spune: „Voi fi alături de tine.” Tu trebuie să înveți limbajul celuilalt fără ca presupunerile anterioare și proiecțiile de apărare incorecte să te apese. O astfel de alfabetizare interpersonală îți va fi de folos în anii următori. Te va împiedica să-l tratezi pe celălalt ca și cum ai fi pur și simplu tu într-o formă diferită, sau să-ți imaginezi că este exact ca cel mai bun prieten sau cea mai bună prietenă a ta etc.

Toți avem nevoie să iubim și să fim iubiți, dar folosim mijloace de comunicare diferite pentru a ne exprima dorințele. Nu-ți fie frică să verifici termenii și să compari definițiile pentru a te asigura că amândoi cântați aceeași partitură. Un respectat învățător biblic o spunea astfel: „Adesea, în propriile mele conversații, spun: „Lasă-mă să-ți spun ce am înțeles, ca să văd dacă asta ai vrut să spui!” Sunt șocat de câte ori aud ceva total diferit de ceea ce s-a dorit!”

Fericirea durabilă nu vine din lucrurile pe care le avem, ci din relațiile bune și sănătoase. Așadar, încearcă să-ți îmbunătățești abilitățile de comunicare. Merită investiția!

Posted in Romanian devotionals and tagged , , , , | Lasă un comentariu
19 sept. 2024

19 Septembrie 2024

DOMNUL ESTE APROAPE

Pavel, apostol chemat de Isus Hristos prin voia lui Dumnezeu, și fratele Sosten, către adunarea lui Dumnezeu care este în Corint, către cei sfințiți în Hristos Isus, sfinți chemați, împreună cu toți cei care, în orice loc, cheamă Numele Domnului nostru Isus Hristos, Domn și al lor și al nostru.

1 Corinteni 1.1,2 https://www.good-seed.org/img/teiler.png

În mod popular, termenul „sfânt“ desemnează o persoană deosebită și sfântă. Bisericile tradiționale încă produc sfinți prin procesul «canonizării». Dacă am trăi în mijlocul acelora care compun această biserică și am vorbi despre «a merge în vizită la sfinți», ei probabil că și-ar imagina că vom vizita un locaș de cult și că vom invoca ajutor de la lumea spiritelor, din partea unora dintre acești oameni canonizați.

Chiar și aceia care nu fac parte dintr-o biserică tradițională tot nu au scăpat cu totul de aceste idei. Un sfânt nu este un om de o evlavie ieșită din comun, care după moarte capătă dreptul să fie reprezentat printr-o sculptură sau printr-o pictură, având o aură în jurul capului, ci este un simplu credincios – fiecare dintre aceia care au fost puși deoparte pentru Dumnezeu prin sângele lui Hristos și prin primirea Duhului Sfânt.

Deoarece fiecare dintre credincioșii adevărați sunt sfinți, înseamnă că toți aceștia au responsabilitatea de a urmări sfințenia. Poate că unul dintre motivele pentru care ideea bisericească persistă atât de puternic este că îi determină pe oameni să simtă că sfințenia nu trebuie să fie o preocupare a tuturor, ci doar a câtorva. Ei gândesc că acele câteva persoane speciale pot urmări sfințenia; restul dintre noi putem trăi ușuratic, în conformitate cu lumea.

Să avem grijă să menținem gândul Scripturii!

F. B. Hole

SĂMÂNȚA BUNĂ

Nu știți că, dacă vă supuneți robi cuiva ca să-l ascultați, sunteți robii aceluia de care ascultați, fie de păcat, care duce la moarte, fie de ascultare, care duce la dreptate?

Romani 6.16

Bobina de ață

Mai demult am fost nevoit să călătoresc mult, având multe delegații. Pentru familia mea, aceasta a fost o povară destul de greu de suportat. Într-o seară, când m-am întors acasă de la serviciu, fetița mea a avut ideea de a mă lega, astfel ca eu să nu mai pot pleca. A luat o bobină de ață și a început să se plimbe în jurul meu, derulând firul pe măsură ce mergea. După câteva ture, ea s-a oprit triumfătoare: „Tata, încearcă să te eliberezi!“. Desigur, aș fi putut atunci rupe cu ușurință cele câteva fire, dar nu am vrut să-i stric fetei distracția. Așa că ea a continuat să alerge în jurul meu cu bobina în mână, îndemnându-mă mereu: „Eliberează-te!“. Am jucat cu ea jocul și bineînțeles că i-a plăcut foarte mult!

După un timp mi-am dat seama că jocul a devenit serios. De fapt, nu mă mai puteam elibera. Erau prea multe fire. „Ești prins!“, s-a bucurat micuța mea și a trebuit să-mi chem soția să mă ajute să mă eliberez.

Această experiență mi-a amintit de tehnica păianjenului, care își folosește firavul fir pentru a-și înfășura prada până când aceasta este captivă.

Diavolul, dușmanul lui Dumnezeu și al credincioșilor, folosește și el această tehnică. El se străduiește să transforme păcatele în obiceiuri. Unul singur este mai puternic decât păcatul și decât diavolul: Isus Hristos. Doar El ne poate elibera atât de păcat, cât și de obiceiurile rele!

Citirea Bibliei: 1 Împărați 22.19-40 · Ioan 15.1-8

e>SCRIPTURILE ÎN FIECARE ZI

de Jean Koechlin

Numeri 32:16-42

Oferindu-se să-şi ajute fraţii să cucerească ţara Canaanului, fiii lui Ruben şi ai lui Gad dau dovadă de zel, de curaj şi chiar de dezinteres. Toate acestea nu pot ţine loc, în ochii Domnului, de dragostea pentru El şi pentru ţara pe care a dăruit-o. Războinicii din cele două seminţii vor cunoaşte ţara promisiunii. Vor trece Iordanul pentru a-şi ajuta fraţii. Dar soţiile şi copilaşii lor nu vor intra în ea. Din cauza greşelii lor, aceşti micuţi nu se vor bucura de promisiunea Domnului (14.31). Ne amintim că odinioară faraon a fost cel care a încercat să-i împiedice pe prunci să părăsească Egiptul (Exod 10.10-11). De data aceasta, cei care ridică obstacole în calea sosirii lor în Canaan sunt chiar părinţii lor. „Lăsaţi copilaşii să vină la Mine“ – spune cu mâhnire Domnul Isus –: „nu-i opriţi“ (Marcu 10.14). Există, din nefericire, multe mijloace de a opri un copil să vină la Isus!

În păşunile grase ale Galaadului, turmele vor prospera, cu siguranţă. Dar, pe de altă parte, familiile aveau să decadă, aşa cum o va dovedi istoria ulterioară a acestor seminţii.

Dragi prieteni, ce este mai important? Prosperitatea afacerilor noastre, sau cea a sufletului nostru? Acestea două sunt departe de a merge totdeauna împreună.

CUVÂNTUL LUI DUMNEZEU PENTRU ASTĂZI

coordonatori Bob & Debby Gass

NU ÎNCETA NICIODATĂ SĂ ÎNVEȚI (1) | Fundația S.E.E.R. România

„Să-L iubești pe Domnul Dumnezeul tău… cu tot cugetul tău…” (Marcu 12:30)

Dumnezeu ne-a creat cu capacitatea de a învăța mereu, până în ziua în care vom muri, fapt pe care nu ar trebui să-l desconsideri. Creierul obișnuit cântărește aproximativ un kilogram și, cu toate acestea, neurologii estimează că avem capacitatea de a învăța ceva nou în fiecare secundă, din fiecare minut, din fiecare oră, și din fiecare zi pentru următorii trei sute de milioane de ani! Extraordinar, nu-i așa? Dar e mai mult decât atât: e o obligație minunată. Învățarea nu este un moft, ci o chestiune de administrare. Domnul Isus a spus: „Să iubeşti pe Domnul Dumnezeul tău cu toată inima ta, cu tot sufletul tău, cu tot cugetul tău şi cu toată puterea ta…” Este imposibil să determinăm procentajul folosit din mintea noastră, dar toți avem un potențial neexploatat. Imaginația ta este capabilă de mult mai mult decât poți visa. Cu toate acestea, undeva pe parcurs, cei mai mulți dintre noi încetează să mai trăiască din imaginație și încep să trăiască din memorie. Nu mai proiectăm viitorul și începem să copiem trecutul. Și aceasta este ziua în care încetăm să mai trăim și începem să murim. De ce? Pentru că nu ne mai educăm pe noi înșine! A-L iubi pe Dumnezeu cu tot cugetul tău presupune să-ți exploatezi mintea la maximum, prin a învăța cât mai multe lucruri despre cât mai multe lucruri. Adevăratul test al maturității spirituale nu este cantitatea de informație pe care o deții, ci recunoașterea cantității de informație pe care nu o știi. Înseamnă să te împaci cu realitatea că Dumnezeu nu este un obiect al înțelegerii, ci o sursă de uimire. Iar acest sentiment sacru de uimire aprinde o curiozitate sfântă de a continua să înveți tot mai multe despre Creator și despre creația Sa!

Posted in Romanian devotionals and tagged , , , , | Lasă un comentariu
18 sept. 2024

18 Septembrie 2024

DOMNUL ESTE APROAPE

Domnul a întors captivitatea lui Iov, când s-a rugat pentru prietenii săi; și Domnul a dat lui Iov de două ori mai mult decât avusese înainte … Și Domnul a binecuvântat mai mult sfârșitul lui Iov decât începutul lui.

Iov 42.10,12 https://www.good-seed.org/img/teiler.png

Dumnezeu Și-a făcut lucrarea înțeleaptă în sufletul lui Iov, așa cum Și-o face în viața oricărui credincios. A existat însă o lecție pe care Iov a învățat-o cu dificultate. El era cu siguranță integru și avea un respect real și adânc pentru măreția lui Dumnezeu. De asemenea, purtarea lui față de semenii săi era lăudabilă în orice privință. Din punct de vedere spiritual, nu erau multe lucruri pe care Iov să fi trebuit să le învețe.

Dumnezeu i-a atras atenția lui Satan cu privire la caracterul exemplar al lui Iov, după care i-a îngăduit lui Satan să aducă peste Iov încercări cumplite, care cu siguranță ar fi zdruncinat pe oricine. Apoi situația a devenit și mai gravă când prietenii lui Iov, în loc să-l încurajeze, l-au acuzat de vreun păcat ascuns, fiindcă nu puteau concepe un alt motiv pentru care Dumnezeu să fi adus atâta suferință asupra lui. Iov s-a împotrivit cu amărăciune acuzațiilor lor nefondate și a început să creadă că Dumnezeu era nedrept față de el, fiindcă îngăduise să vină peste el un necaz atât de mare. În felul acesta, cele mai adânci colțuri ale inimii lui Iov au fost scoase la lumină.

În cele din urmă, Dumnezeu i-a vorbit direct lui Iov și i-a oferit o așa viziune a măreției Sale, încât Iov s-a smerit până în țărână înaintea Lui. El și-a dat seama de adâncimea păcătoșeniei inimii sale, în contrast cu măreția gloriei lui Dumnezeu. Apoi nu s-a mai contrazis cu prietenii săi, ci s-a rugat pentru ei, iar Dumnezeu i-a schimbat în mod total condiția. Durerea și suferința Lui au fost schimbate în binecuvântări de două ori mai mari decât avusese înainte.

Aceasta este lucrarea spirituală măreață a lui Dumnezeu în inima celui credincios, atunci când acesta se pleacă sub mâna Lui. Când inima Îi dă Domnului Isus locul suprem de onoare și când se revarsă în rugăciune pentru alții, atunci suntem smeriți și infinit binecuvântați.

L. M. Grant

SĂMÂNȚA BUNĂ

Și stătea înapoi, lângă picioarele lui Isus, și plângea. Apoi a început să-I stropească picioarele cu lacrimile ei și să le șteargă cu părul capului ei, le săruta mult și le ungea cu parfum.

Luca 7.38

Fariseul și femeia păcătoasă (3)

Oaspeții lui Simon au luat loc în jurul mesei, după obiceiul de atunci, pe perne. Femeia păcătoasă s-a așezat cu vasul ei de alabastru înapoia Domnului, la picioarele Lui. Mai departe nu a îndrăznit să meargă. Ea nu s-a scuzat pentru deranjul ei și nu a rostit niciun cuvânt. Nici nu era în stare să spună ceva. Povara care apăsa atât de greu pe inima ei și-a croit drum într-un șuvoi de lacrimi.

Ce au exprimat acele lacrimi? Ele au arătat că își recunoaște păcatele și că se căiește de ele; că acceptă judecata lui Dumnezeu asupra păcatelor ei și asupra ei ca păcătoasă; de asemenea, că are încredere în Isus, Mântuitorul și Domnul.

Cât de mare a fost credința femeii în acea clipă nu știm, dar ea a fost sinceră. Dumnezeu lucrase în inima ei (Ioan 6.44,47,65). Și ea nu a fost dezamăgită.

Lacrimile ei au curs pe picioarele lui Isus. Domnul cunoștea durerea acelor lacrimi și El nu a rostit niciun cuvânt de mustrare. A acceptat acea revărsare a inimii ei împovărate și astfel ea a prins curaj să-I șteargă picioarele cu părul capului ei.

La final, cu inima eliberată, I-a adus Domnului Isus un omagiu. Femeia I-a uns picioarele cu parfumul adus.

Citirea Bibliei: 1 Împărați 22.1-18 · Ioan 14.22-31

e>SCRIPTURILE ÎN FIECARE ZI

de Jean Koechlin

Numeri 32:1-15

După jertfele obligatorii din capitolele 28 şi 29, ajunşi la hotarul Canaanului, fiii lui Ruben şi ai lui Gad se prezintă înaintea lui Moise şi a căpeteniilor cu o cerere tristă: „Nu ne trece peste Iordan“ (v. 5)!

Indignat, Moise se gândeşte imediat la Cades-Barnea, cu pa­truzeci de ani în urmă. Nu cumva încă o dată necredinţa, teama de uriaşi şi de cetăţile întărite le determină pe aceste seminţii să dea înapoi? Nu! Ci un alt motiv neaşteptat: vitele lor! Victoria asupra madianiţilor le-a asigurat o captură bogată (cap. 31). Ruben şi Gad au profitat şi ei de aceasta; turmele lor sunt în prezent „o foarte mare mulţime“. De aceea ochii li se opresc asupra păşunilor grase din ţara Galaad în care poposesc şi în care doresc să se aşeze în ea. Pentru ei, instalarea imediată în condiţii avantajoase şi confortabile conta mai mult decât ţara promisă de Domnul.

Mulţi creştini sunt la fel, nu ştim noi aceasta? Fără îndoială că sunt mântuiţi; fac parte din poporul lui Dumnezeu. Dar îndeletnicirile vieţii cotidiene îi interesează mai mult decât eternitatea. Ei au un creştinism pământesc, o inimă împărţită. Pentru ei, cerul nu are o valoare actuală. Oare aceasta nu arată cât de firav este ataşamentul lor faţă de Cel care Se află acolo?

CUVÂNTUL LUI DUMNEZEU PENTRU ASTĂZI

coordonatori Bob & Debby Gass

DUMNEZEU ȘI MUNCA TA (3) | Fundația S.E.E.R. România

„Am ales pe Beţaleel…” (Exodul 31:2)

Prima persoană din Biblie despre care se spune că a fost „umplută cu Duhul lui Dumnezeu” a fost Bețaleel. Și dacă numele său nu îți spune prea multe, acest lucru este din cauza faptului că el nu a fost profet, preot, rege sau apostol. El era un meșter, priceput inclusiv în ale design-ului. Avea ochi pentru culori și un simț al managementului, iar când a venit vremea pentru construirea Cortului întâlnirii, el a supravegheat lucrarea. Iată ce a spus Dumnezeu despre el: „L-am ales pe Bețaleel… și… l-am umplut cu Duhul lui Dumnezeu, i-am dat un duh de înţelepciune, pricepere şi ştiinţă pentru tot felul de lucrări, i-am dat putere să născocească tot felul de lucrări meşteşugite, să lucreze în aur, în argint şi în aramă, să sape în pietre şi să le lege, să lucreze în lemn şi să facă tot felul de lucrări.” (Exodul 31:2-5).

Imaginează-ți că ești Bețaleel. Încă din tinerețe ți-a plăcut să lucrezi cu mâinile tale. Poate nu știai că Dumnezeu este implicat în asta, dar este! De fapt, El a pus aceste dorințe și pasiuni în tine. Când lucrezi, bucuria pe care o simți este de fapt prezența lui Dumnezeu. Ai anumite calități, te-ai născut cu ele. Ele vor fi întotdeauna punctele tale forte, iar tu te bucuri de ele. Lucruri minunate se întâmplă când descoperi aceste puncte forte, le pui în valoare și te concentrezi pe îmbunătățirea lor! Să încerci să te dezvolți într-un domeniu în care Dumnezeu nu te-a înzestrat este ca și cum ai încerca să înveți un iepure să înoate, sau un melc să alerge.

Atunci când ești în locul pe care ți l-a rânduit Dumnezeu, punându-ți în aplicare calitățile pe care ți le-a dat Dumnezeu, ești la apogeu. Iar când se întâmplă asta, ești binecuvântat, la fel ca toți ceilalți din jurul tău.

Ideea este că, în planul lui Dumnezeu, Bețaleel era la fel de important ca Moise. Așadar, curaj: dacă ești în voia lui Dumnezeu, ceea ce faci, contează!

Posted in Romanian devotionals and tagged , , , , | Lasă un comentariu
12 sept. 2024

12 Septembrie 2024

DOMNUL ESTE APROAPE

Cine ești tu să judeci pe slujitorul altuia? Pentru stăpânul lui stă în picioare sau cade. Și va sta, pentru că Domnul poate să-l facă să stea.

Romani 14.4https://www.good-seed.org/img/teiler.png

Cine îți dă dreptul să judeci pe slujitorul altuia? Este el responsabil față de tine, sau față de Stăpânul său? Stă el sau cade pentru tine, sau pentru El? Nu-l va ține în picioare Stăpânul său, Căruia dorește să-I slujească? Într-adevăr, El poate aceasta, deși noi, în nebunia noastră, am crede altceva. Trebuie să ne aducem aminte că în acest capitol este vorba de probleme ale conștiinței, care într-un caz hotărăște într-un fel, iar în altul, în alt fel; în niciun caz nu este vorba de diferențe în aprecierea unor fapte rele. Niciodată nu trebuie să îngădui păcate la fratele meu, dar aici nu este vorba despre păcat. Iar dacă suntem îndemnați să ne îngăduim unii pe alții și să ne iertăm unii pe alții chiar și atunci când unul are vreo plângere împotriva celuilalt (Coloseni 3.13), cu cât mai mult ar trebui să fim gata să răbdăm când este vorba despre astfel de probleme la nivel de conștiință!

Apostolul explică apoi problema și astfel: unul care ține o zi mai presus de altele o face pentru Domnul – „pentru Domnul o ține“ – iar un altul, din același motiv, privește toate zilele la fel. Cel care mănâncă, mănâncă pentru Domnul, mulțumind Domnului pentru mâncarea de care se bucură, iar cel care nu mănâncă, „pentru Domnul nu mănâncă“, iar el „Îi mulțumește tot lui Dumnezeu“. Cine poate acum să-l judece sau să-l disprețuiască pe unul pentru ceea ce face sau ceea ce nu face? Nu doresc amândoi să-I placă Domnului și să-I slujească, deși, potrivit măsurii înțelegerii lor spirituale, o fac în feluri diferite? Și nu sunt amândoi răspunzători înaintea Lui? De unde are cel tare, dacă poate fi numit așa, tăria sa? Nu trebuie și el să fie susținut de har, în aceeași măsură ca și cel slab? Un singur lucru nu trebuie însă trecut cu vederea: „Fiecare să fie pe deplin convins în mintea lui“ (versetele 5 și 6). Doar așa poate merge cu o inimă bucuroasă pe cale. Dar cât de multă lipsă de înțelepciune trebuie să îndure Domnul și astăzi din partea celor ai Săi în această privință!

R. Brockhaus

SĂMÂNȚA BUNĂ

Viața veșnică este aceasta: să Te cunoască pe Tine, singurul Dumnezeu adevărat, și pe Isus Hristos, pe care L-ai trimis Tu.

Ioan 17.3

Big Bill

Mi se spunea Big Bill. Eram tăietor de lemne, om înalt și vânjos; beam mult și înjuram toată ziua. Oamenii cuviincioși mă evitau. Dar nu mă deranja atitudinea lor, pentru că nu-mi păsa ce credeau oamenii despre mine. Nu-mi era frică de nimeni – nici de oameni, nici de Dumnezeu.

Într-o zi nu aveam nimic de făcut și așteptam ca cineva să mă invite la un pahar de băutură. Un băiat a alergat spre mine și a strigat: „Big Bill, ai auzit știrile? Coloniștii au adus un predicator. El va vorbi în această seară la școală. Cred că ar trebui să mergi acolo!“. Eram treaz de-a binelea și am izbucnit pe loc: „Să știi că mă duc! În acest loc, nimeni nu a avut niciodată nimic de-a face cu religia și, pe cât de adevărat este că mă numesc Big Bill, pe atât de sigur este că așa trebuie să-mi rămână numele“. Seara școala s-a umplut de oameni. Mulți au venit să asculte Cuvântul lui Dumnezeu; alții au venit să mă vadă pe mine, Big Bill, acționând împotriva acelui mic predicator.

Când am ajuns la intrare, predicatorul citea deja textul biblic: „Fiindcă atât de mult a iubit Dumnezeu lumea, că L-a dat pe singurul Său Fiu, pentru ca oricine crede în El să nu piară, ci să aibă viață veșnică“ (Ioan 3.16). Auzind cuvintele citite, nu am putut merge mai departe. Predicatorul a citit din nou versetul, apoi și a treia oară. Nu știu cum am ajuns pe scaunul de lângă ușă. Nu mai auzisem niciodată asemenea cuvinte. Am stat și am ascultat. Și apoi L-am întâlnit pe Cel „care m-a iubit și S-a dat pe Sine Însuși pentru mine“ (Galateni 2.20). Iar Big Bill a devenit Micul Bill și s-a convertit.

Citirea Bibliei: 1 Împărați 19.11-21 · Ioan 12.37-50

e>SCRIPTURILE ÎN FIECARE ZI

de Jean Koechlin

Numeri 26:1-4; 26:51-65

Trecuseră patruzeci de ani de la numărătoarea din capitolul 1. Domnul cere să se facă o nouă numărătoare, de data aceasta pe familii, a capetelor „întregii adunări a fiilor lui Israel“.

O comparare a celor două recensăminte, de la începutul şi de la sfârşitul călătoriei prin pustiu, scoate în evidenţă consecinţele dezastruoase şi iremediabile ale faptelor comise. Seminţia lui Si­meon, mai vinovată decât celelalte în chestiunea cu Baal-Peor, a fost decimată (25.14). Acest fapt va conduce şi la o micşorare proporţională a moştenirii lor în Canaan, după instrucţiunile date lui Moise: „ … celor mai puţini să le dai mai mică moştenire“ (v.54).

Acest adevăr ne spune tuturor că o umblare în slăbiciune antrenează pentru creştin o pierdere eternă şi poate privarea de „cunună“ (Apo­calipsa 3.11). De la Ruben până la Neftali, numărătoarea s-a făcut în aceeaşi ordine ca şi prima dată, după steagurile seminţiilor (cap. 2). Faptul că totalul este aproape acelaşi (v.51; 1.46) demonstrează puterea harului lui Dumnezeu care s-a îngrijit de această imensă armată de şase sute de mii de oameni, fără a socoti femeile şi copiii, în timpul celor patruzeci de ani în pustiu.

Dumnezeu n-a fost niciodată depăşit de nevoile alor Săi şi El va avea aceeaşi grijă de fiecare dintre noi până în ultima noastră zi aici, jos.

CUVÂNTUL LUI DUMNEZEU PENTRU ASTĂZI

coordonatori Bob & Debby Gass

DESPRE AUTORITATEA PĂRINTEASCĂ | Fundația S.E.E.R. România

„Va lăsa omul pe tatăl său şi pe mama sa…” (Matei 19:5)

Dacă ești părinte, renunțarea la copii este adesea una dintre cele mai dificile etape ale vieții de părinte. Scriitoarea și publicista americană Erma Bombeck a comparat-o cu înălțarea unui zmeu. Ea spune: „Mama și tata aleargă pe drum în speranța că vor prinde o adiere de vânt. În cele din urmă, și cu mult efort, reușesc să ridice zmeul la câțiva metri în aer. Tocmai când cred că este în siguranță, se profilează un mare pericol.

Zmeul plonjează spre liniile electrice și se învârte periculos printre copaci. Este un moment înfricoșător. Apoi, pe neașteptate, o rafală de vânt prinde zmeul și îl duce în sus. Mama și tata încep să dea drumul la sfoară cât de repede pot. Atunci zmeul devine greu de ținut. Părinții ajung la capătul sforii și încep să se întrebe ce să facă în continuare. Micul aparat de zbor cere mai multă libertate. Se ridică din ce în ce mai sus. Tata se ridică în vârful picioarelor pentru a se adapta la tracțiune. Acum zmeul este susținut cu greu între degetul arătător și degetul mare. Apoi vine momentul eliberării. Sfoara îi alunecă printre degete, iar zmeul se înalță maiestuos pe cerul frumos al lui Dumnezeu.

Zmeul este acum o simplă pată de culoare pe cer. Părinții sunt mândri de ceea ce au făcut – dar sunt triști când își dau seama că munca lor s-a terminat. A fost o muncă a iubirii… Dar, cum au zburat… și unde s-au dus anii?!” A fi părinte este o experiență îmbucurătoare și terifiantă, o experiență care a fost rânduită de la început. Odată cu eliberarea supremă, sarcina ta de părinte s-a încheiat. Copilul tău este liber, la fel și tu, pentru prima dată după aproximativ douăzeci de ani.

Ce urmează? Întreabă-L pe Dumnezeu – El are cu siguranță un plan pentru viața ta!

Posted in Romanian devotionals and tagged , , , , | Lasă un comentariu
11 sept. 2024

11 Septembrie 2024

DOMNUL ESTE APROAPE

Îndepărtați aluatul vechi, ca să fiți o plămădeală nouă, după cum și sunteți, fără aluat. Căci și paștele nostru, Hristos, a fost jertfit; de aceea, să ținem sărbătoarea nu cu un aluat vechi, nici cu un aluat de răutate și de viclenie, ci cu azimele curăției și ale adevărului.

Este destul pentru unul ca acesta pedeapsa care i s-a dat de către cei mai mulți; astfel încât, dimpotrivă, mai bine să iertați și să mângâiați, ca nu cumva unul ca acesta să fie copleșit de prea multă întristare. De aceea, vă îndemn să-i arătați dragoste.

1 Corinteni 5.7,8; 2 Corinteni 2.6-8https://www.good-seed.org/img/teiler.png

Dacă într-o adunare apare răul, primul lucru la care trebuie să ne gândim este onoarea Domnului. Aceasta trebuie protejată cu orice preț, însă trebuie ca orice inimă să fie convinsă pe deplin că această onoare curată și adevărată este a Domnului Însuși. Este o completă înșelăciune atunci când creștinii numesc onoare a Domnului ceea ce, de fapt, este propria lor onoare.

Următorul lucru de care trebuie să ne ocupăm este recuperarea celui care a păcătuit. Dacă acționăm în lumină, vom avea cu siguranță o dorință reală ca cel care a păcătuit să fie condus de Dumnezeu să-și vadă păcatul și să se pocăiască. Când lucrurile stau așa, celui vinovat nu-i va fi greu să mărturisească înaintea adunării păcatul pe care l-a mărturisit deja înaintea lui Dumnezeu și a fost iertat și curățit de orice fărădelege; el este primul care se așază de partea lui Dumnezeu, împotriva lui însuși. Asupra unui suflet restabilit – unul care merge în lumină și care este iertat – nu este nevoie să se exercite presiune (asupra lui) pentru a-și recunoaște greșeala. Iar acolo unde există pocăință adevărată – întristare din pricina păcatului și abandonarea păcatului – calea este liberă pentru adunare să-și pună pecetea pe lucrarea pe care Duhul Sfânt a făcut-o în sufletul persoanei respective. Când Dumnezeu restabilește, adunarea poate primi.

H. F. Witherby

SĂMÂNȚA BUNĂ

Și, iată, o femeie păcătoasă din cetate a aflat că El era la masă, în casa fariseului; a adus un vas de alabastru cu parfum.

Luca 7.37

Fariseul și femeia păcătoasă (2)

Indiferent care ar fi fost motivația lui Simon de a-L chema pe Isus în casa lui, Domnul a dat curs invitației. El avea un mesaj pentru Simon. Și, mai mult, în această casă El va avea o întâlnire cu totul specială.

Deodată a intrat o femeie care nu făcea parte dintre cei invitați. În mod normal, ea nu ar fi avut ce să caute în această casă, căci aroganța fariseilor, pe de o parte, și propria ei condiție rușinoasă, pe de altă parte, ar fi reținut-o. Dar prezența Domnului Isus Hristos a determinat-o să intre în casa lui Simon. Ea nu a venit acolo din pură curiozitate cu privire la „acest Isus“, ci pentru că era o păcătoasă.

În versetele care preced acest episod citim despre atitudinea conducătorilor religioși față de Isus; ei Îl numeau cu dispreț „un prieten al vameșilor și al păcătoșilor“ (Luca 7.34).

Fariseii Îl respingeau pe Isus pentru bunătatea pe care El o arăta „păcătoșilor“ și celor detestabili. Femeia era dintre acești păcătoși, știa bine, și suferea mult din acest motiv.

Aceasta este o premisă bună pentru a-L cunoaște pe Fiul lui Dumnezeu ca Mântuitor. Pentru cel care vine la Isus cu această motivație este valabil cuvântul Domnului:

„Pe cel care vine la Mine nu-l voi izgoni afară“ (Ioan 6.37).

Citirea Bibliei: 1 Împărați 19.1-10 · Ioan 12.27-36

e>SCRIPTURILE ÎN FIECARE ZI

de Jean Koechlin

Numeri 25:1-18

Pentru a înţelege ce se întâmplă acum, trebuie să aşteptăm cap. 31.16. Vom afla de acolo că în duhul lui Balaam, care şi-a văzut pierdută mult-dorita recompensă, a încolţit o idee diabolică. El însuşi anunţase că Dumnezeu „n-a zărit nelegiuire în Iacov şi n-a văzut răutate în Israel“ (23.21). Dacă aceasta n-o să ţină – şi-a zis el – atunci voi face poporul să păcătuiască! În felul acesta, DOMNUL va fi mai obligat să-i blesteme. Este un popor care trebuie să locuiască deoparte? (cap. 23.9). Să-l incităm să se amestece cu alte naţiuni! Astfel „Balaam … l-a învăţat pe Balac să arunce o cursă (sau: o piatră de poticnire) înaintea fiilor lui Israel, ca să mănânce cele jertfite idolilor şi să curvească“ (Apocalipsa 2.14). Aceste sumbre uneltiri au ca rezultat trista şi umilitoarea alipire de Baal-Peor. Prin urmare, invitaţiile lumii sunt mult mai de temut decât blestemele ei! Poporul cade în cursa întinsă de Moab şi de aliatul lui, Madian. A fost necesar zelul lui Fineas pentru a abate mânia DOMNULUI şi pentru a opri urgia. Atitudinea lui este imediat răsplătită, ceea ce ne arată cât de plăcut Îi este Domnului să vadă un tânăr sau o tânără care, în mijlocul prăbuşirii generale a standardelor morale, şi-a păstrat viaţa curată şi a ştiut să ia cu curaj poziţie pentru El.

CUVÂNTUL LUI DUMNEZEU PENTRU ASTĂZI

coordonatori Bob & Debby Gass

CARACTERUL (2) | Fundația S.E.E.R. România

„Ferice de cel ce rabdă ispita. Căci, după ce a fost găsit bun, va primi cununa vieţii pe care a făgăduit-o Dumnezeu celor ce-L iubesc.” (Iacov 1:12)

Pentru că era chipeș, Iosif a atras atenția nedorită a soției șefului său. Zi după zi, aceasta a încercat să-l seducă, dar nu a reușit. Acum, să trecem rapid la o etapă ulterioară a vieții sale: dacă Iosif s-a confruntat cu un asemenea nivel de ispită când era doar un sclav, poți să-ți  imaginezi la ce nivel a fost expus când a devenit prim-ministru al Egiptului? A acționa cu integritate în lucrurile mici te echipează pentru a acționa cu integritate în cele mari! Când vine ispita, vei fi obligat să alegi una din două: caracterul sau compromisul. Și de fiecare dată când alegi caracterul, devii mai puternic, chiar dacă pentru alegerea ta există un preț de plătit. De ce? Să observăm împreună: 1) Caracterul este mai mult decât o simplă vorbărie. Îți mai amintești vechea metodă de predare „arată și spune” din școală? Poate vei întreba: „Ce vrei să spui cu asta?” Vreau să-ți spun că, dacă ești numai vorbe și nu demonstrezi prin fapte, îți pierzi credibilitatea. 2) Talentul este un dar, însă caracterul este o alegere. În general, talentul este ceva cu care te naști; nu prea ai un cuvânt de spus în această privință. Dar caracterul este o sumă de alegeri pe care ajungi să le faci în fiecare zi și, de obicei, sunt făcute astfel încât doar Dumnezeu și tu știți despre asta. 3) Caracterul aduce succese durabile. Se spune că primele viori Stradivarius au fost făcute din lemnul luat de pe lateralul unor copaci care au înfruntat greul unei furtuni. De ce? Pentru că lemnul bătut de vreme produce cea mai dulce muzică. Înțelegi ideea? 4) Te poți ridica pentru o vreme deasupra limitelor caracterului tău, dar nu vei putea să te menții prea mult acolo. În cele din urmă oamenii te vor cataloga pentru ceea ce ești. Așadar, Cuvântul lui Dumnezeu pentru tine astăzi este acesta: nu lucra doar pentru o carieră, lucrează și pentru a-ți construi un caracter!

Posted in Romanian devotionals and tagged , , , , | Lasă un comentariu
10 sept. 2024

10 Septembrie 2024

DOMNUL ESTE APROAPE

Toată Scriptura este insuflată de Dumnezeu și folositoare pentru învățătură, pentru mustrare, pentru îndreptare, pentru instruire în dreptate.

2 Timotei 3.16

Suntem recunoscători pentru această prețioasă Carte pe care Tatăl nostru, în marea Sa dragoste, ne-a oferit-o. Suntem foarte conștienți că ea nu are nevoie de mărturia noastră și nici de cea adusă de pana sau de limba vreunui muritor. Totuși, este bucuria noastră să dăm mărturie în favoarea ei, în fața diferitelor atacuri pe care vrăjmașul le duce împotriva inspirației Scripturii. Adevărata sursă și adevăratul caracter al tuturor acestor atacuri devine tot mai evident, în aceeași măsură în care noi devenim într-un mod tot mai profund, mai viu și mai experimental familiarizați cu profunzimea infinită și cu perfecțiunea acestei Cărți.

Prin urmare, dovezile proprii pe care Scriptura le aduce în favoarea ei, efectul puternic pe care ea îl are asupra noastră, capacitatea ei de a ne judeca atât rădăcinile caracterului, cât și umblarea, gloria ei morală intrinsecă, structura ei admirabilă, în toate părțile care o compun, sunt cele mai puternice argumente aduse ca dovadă a divinității ei. O Carte care îmi descoperă cine sunt, care îmi spune tot ce este în inima mea, care expune cele mai adânci izvoare morale ale firii mele, care mă dovedește cu totul vinovat și în același timp care îmi descoperă pe Unul care poate rezolva orice nevoie pe care o am – o astfel de carte poate oferi o mărturie deplină despre ea însăși.De multe ori ni s-a întâmplat să fim nevoiți să spunem despre Biblie ceea ce femeia din Sihar a spus despre Domnul, ajungând și noi la aceeași concluzie corectă la care ea a ajuns cu privire la El: „Veniți“, a spus ea cu simplitate și cu bucurie, „să vedeți un Om care mi-a spus tot ce am făcut; nu cumva Acesta este Hristosul?“ (Ioan 4.29). Oare nu putem și noi să spunem cu aceeași tărie: «Veniți și vedeți o Carte care mi-a spus tot ce am făcut: nu cumva aceasta este Cuvântul lui Dumnezeu»? Da, este, cu adevărat!

C. H. Mackintosh

SĂMÂNȚA BUNĂ

Nu zice: „Cum mi-a făcut el, așa am să-i fac și eu“.

Proverbe 24.29

Cearta vecinilor

Forster și Lampert erau vecini, mereu în conflict unul cu celălalt din cauza proprietăților. În satul lor însă, în urma unor evanghelizări, mulți oameni au ajuns să creadă în Hristos, iar Forster a fost unul dintre aceștia. Când a reflectat asupra vieții sale în lumina lui Dumnezeu, și-a dat seama că nu se comportase bine cu Lampert. A mărturisit acest păcat înaintea lui Dumnezeu și a simțit nevoia de a se împăca degrabă cu vecinul său.

Forster s-a dus la vecinul său și i-a spus: „Aș vrea să-mi prezint scuze. Ne-am certat de multe ori și eu eram cel care nu avea dreptate“. — Nepoliticos, Lampert a replicat: „Este exact ceea ce am crezut întotdeauna. Și de aceea nu te voi ierta“. — „Pe viitor vreau să trăiesc altfel“, a mai spus Forster, „pentru că într-o zi toți trebuie să dăm socoteală în fața scaunului de judecată al lui Dumnezeu“.

La început familia lui Lampert a fost cu totul nedumerită, dar unul dintre fii a aflat secretul: „Vecinul nostru merge acum la adunare“. Tatăl a rămas un timp pe gânduri, dar apoi a spus hotărât: „Dacă evanghelia poate schimba o astfel de persoană înseamnă că este adevărată“. Și-a amintit de cuvintele lui Forster despre scaunul de judecată al lui Dumnezeu și, în cele din urmă, s-a recunoscut ca păcătos în lumina lui Dumnezeu, mărturisindu-și vina în fața Lui.

Apoi Lampert s-a dus la vecinul său, iar acesta l-a primit cu amabilitate. Și i-a spus: „Tu ai venit la mine să îți ceri iertare. Mi-am dat seama însă că am acționat mult mai rău decât se cuvenea“. Rezultatul a fost că ei și-au dat mâna pentru a se împăca. Vecinii ostili au devenit frați în Hristos.

Citirea Bibliei: 1 Împărați 18.30-46 · Ioan 12.20-26

e>SCRIPTURILE ÎN FIECARE ZI

de Jean Koechlin

Numeri 24:14-25

Această ultimă profeţie a ghicitorului Balaam începe de fapt cu o prezicere despre el însuşi. Cât de iresponsabil este acest om! Potrivit propriilor sale declaraţii, el aude cuvintele lui Dumnezeu; cunoaşte ştiinţa Celui Preaînalt; vede viziunea Celui Atotputernic!… Mulţi aşa-zişi creştini vor spune: „Doamne, Doamne, nu în Numele Tău am profeţit …?“ (Matei 7.22, 23). Dar vor avea soarta lui Balaam, deoarece cunoaşterea adevărurilor scripturistice nu a avut nici un efect asupra conştiinţei lor.

A avea „ochii deschişi“ (v.16) pentru a-L vedea pe Isus, „dar nu acum“ şi „nu de aproape“ (v. 17), ce viitor tragic! Este partea bogatului din parabolă să contemple din chinuri fericirea celor aleşi (Luca 16). „Orice ochi Îl va vedea“ (Apocalipsa 1.7), dar nu toţi în aceleaşi condiţii. Când şi cum Îl veţi vedea voi pe Domnul?

În faţa omului „care cade“ (v.16) se derulează întreaga panoramă profetică. „O Stea“ (v.17) strălucitoare îl luminează: Hristos, Împăratul gloriei. Apariţia Lui va corespunde judecării naţiunilor învecinate lui Israel: în primul rând a lui Moab însuşi. Domnul Isus este această splendidă Stea de dimineaţă, anunţând zorii zilei (Apocalipsa 2.28; 22.16 sf). Încă nevăzut de lume, El a răsărit deja în inimile celor răscumpăraţi(2 Petru 1.19 sf).

CUVÂNTUL LUI DUMNEZEU PENTRU ASTĂZI

coordonatori Bob & Debby Gass

CARACTERUL (1) | Fundația S.E.E.R. România

„Neprihănirea izbăveşte de la moarte.” (Proverbele 11:4)

Abraham Lincoln a spus: „Aproape toți oamenii pot face față necazurilor, dar dacă vrei să testezi caracterul unui om, dă-i putere!” Este mai ușor să ne concentrăm asupra talentului nostru, deoarece, în general, acesta produce rezultate care sunt recompensate și aplaudate de ceilalți. Cu alte cuvinte, eul nostru este legat de talentele și înzestrările noastre. Caracterul se construiește în privat. Reputația ta este ceea ce cred oamenii că ești, dar caracterul este ceea ce Dumnezeu știe că ești. Iar dacă vrei să ajungi departe, concentrează-te mai mult pe caracter decât pe talent!

Autorul Proverbelor spune: „Rodul celui neprihănit este un pom de viaţă, şi cel înţelept câştigă suflete” (Proverbele 11:30). Dacă te rogi pentru rezultate mai bune, atunci ar trebui să știi că a fi trebuie să-l preceadă pe a face. Pentru a atinge obiective mai mari, trebuie să devii o persoană mai eficientă. Pentru a atrage oameni mai buni, trebuie să devii o persoană cu un caracter deosebit. Prin fiecare dovadă de caracter, competență și scop, faci declarații puternice pentru cei din jurul tău și îi atragi mai aproape de tine. Lucrurile mărețe sunt rareori realizate de unul singur, așa că, dacă vrei să atragi oameni buni, trebuie să devii tu însuți o persoană mai bună. Acest lucru este valabil mai ales dacă ești o persoană cu abilități deosebite.

Talentul te poate ridica în fața celorlalți, dar lipsa de caracter te va doborî.

Biblia spune: „În ziua mâniei, bogăţia nu slujeşte la nimic, dar neprihănirea izbăveşte de la moarte.” (Proverbele 11:4). Un om înțelept este dispus să recunoască: „Nu sunt perfect, dar cunosc pe Cineva care este, și fac tot ce pot pentru a deveni, din ce în ce mai mult, ca El – în viața mea profesională și personală.” Poți spune și tu: „Amin!”?

Posted in Romanian devotionals and tagged , , , , | Lasă un comentariu
01 aug. 2024

1 August 2024

DOMNUL ESTE APROAPE

Dar vine un ceas, și acum este, când adevărații închinători se vor închina Tatălui în duh și în adevăr.

Ioan 4.23

Avem aici ceea ce va acționa cu siguranță asupra conștiinței celui credincios. Ne închinăm noi Tatălui în duh și în adevăr? Sau ne mulțumim să ne amestecăm cu lumea, cu muzica, cu arhitectura și cu ritualurile ei? Știm bine că oricine poate reacționa la aceste lucruri într-un fel religios, iar așa ceva nu este decât a reînvia esența și mijloacele idolatriei.

Apostolul Pavel le-a punctat acest lucru galatenilor (Galateni 4.9), atunci când aceștia îmbrățișaseră ritualurile și formele religioase iudaice. Dar ce ar simți apostolul astăzi, la vederea stării de lucruri actuale? Iar realitatea și mai tristă este că această stare se degradează din ce în ce mai mult. Și așa vor merge lucrurile, până la sfârșitul cumplit, când Domnul Isus Se va arăta din cer „într-o flacără de foc, aducând răzbunare peste cei care nu-L cunosc pe Dumnezeu și peste cei care nu ascultă de evanghelia Domnului nostru Isus Hristos“ (2 Tesaloniceni 1.8).

Îi îndemn pe toți frații mei în Hristos ca bucuria inimii lor, atunci când sunt strânși laolaltă, să fie aceea de a se închina cu adevărat și de a nu se mulțumi doar cu a vorbi despre închinare. Acest pericol se poate observa des atunci când ne întâlnim pentru a-L lăuda pe Domnul și când mai mult vorbim și ne rugăm despre închinare, decât efectiv să ne închinăm. Putem vorbi despre închinare în rugăciunile noastre, însă a vorbi despre închinare nu înseamnă închinare. La strângerile pentru închinare nu trebuie să ne ocupăm cu a explica ce înseamnă închinarea; putem face acest lucru cu alte ocazii. Dacă suntem adunați laolaltă pentru închinare, să ne închinăm, adorându-L pe Cel care trebuie să umple și să satisfacă inima fiecăruia dintre noi. Închinarea creștină înseamnă revărsarea către Dumnezeu a unei inimi care și-a găsit bucuria și satisfacția, prin Duhul Sfânt, în Fiul și în Tatăl.

W. Kelly

SĂMÂNȚA BUNĂ

Fiți recunoscători.

Coloseni 3.15

Retrospectivă

Știrile zilei de 1 august 1914 făceau anunțul că Germania a declarat război Rusiei. Două zile mai târziu, Germania a declarat război Franței. Astfel s-a declanșat Primul Război Mondial. O dezlănțuire cu consecințe inimaginabile! Deja pe data de 24 decembrie 1914, o jumătate de milion de soldați ai aliaților își petreceau sărbătorile în captivitate germană, iar peste o sută de mii de soldați din celălalt front se aflau în captivitate în Rusia în același moment. Tuturor acestora li se ducea dorul acasă.

110 ani mai târziu. Deseori ne supărăm din cauza lucrurilor mărunte din viața de zi cu zi, de exemplu din pricina „războiului hârtiilor“, a atâtor documente necesare pentru înscrierea la școală, pentru angajare, pentru pensionare… Dar mai bine un mic război al hârtiilor, decât un război mondial, nu-i așa?

Ar trebui să fim mult mai recunoscători pentru ceea ce adesea considerăm că este de la sine înțeles sau că ne revine de drept: haine, mâncare din belșug, un acoperiș deasupra capului, un loc de muncă, un somn bun fără alarmă de bombă…

Ori de câte ori ne vine greu să fim mulțumitori, să privim în „oglinda retrovizoare“. O retrospectivă în istorie ne-ar ajuta să vedem că multe lucruri erau mai dificile și mai periculoase decât acum.

Mulțumirea și recunoștința sunt lucruri valoroase și, din nefericire, din ce în ce mai rare. În Coloseni 3.15-17, Pavel subliniază de trei ori aspectul acesta al muțumirii și al recunoștinței.

Citirea Bibliei: 2 Samuel 24.14-25 · Ioan 3.1-8

e>SCRIPTURILE ÎN FIECARE ZI

de Jean Koechlin

Numeri 3:39-51

Spre deosebire de ceilalţi fii ai lui Israel, leviţii erau cuprinşi în numărătoare de la vârsta de o lună în sus. Să ne gândim la micul Samuel, la Ieremia (Ier. 1.5), la Ioan Botezătorul (Luca 1.15), la Pavel (Gal. 1.15). Punerea lor deoparte a precedat la scurt timp chemarea lor pentru a sluji Domnului. De îndată ce a primit vestea bună că păcatul său „este ispăşit“, tânărul Isaia este gata să răspundă spontan la chemarea Domnului: „Iată-mă, trimite-mă“ (Isaia 6.7, 8). Imediat după viziunea sa de pe drumul Damascului, Pavel află din gura Domnului că este desemnat pentru a fi „slujitor şi martor“ (Fapte 26.16). Nici un răscumpărat nu îşi mai aparţine lui însuşi. Dacă, prin har, s-a întors de la idoli la Dumnezeu, aceasta este, ca în cazul tesalonicenilor, „ca să slujiţi unui Dumnezeu viu şi ade­vărat …“ (1 Tesaloniceni 1.9 vezi şi nota j). Aceeaşi învăţătură se desprinde şi din finalul capitolului nostru. Leviţii ţineau locul întâilor-născuţi din Israel, altfel spus, al celor pe care harul divin i-a cruţat de la moarte datorită sângelui mielului. Cu alte cuvinte, fiecare răscumpărat devine un slujitor al Celui care l-a salvat de la moarte, smulgându-l de sub puterea lumii şi a stăpânitorului ei. Suntem noi între „întâii-născuţi“ din familia lui Dumne­zeu, prin belşugul de privilegii pe care le-am primit? Domnul să ne facă să fim conştienţi de drepturile Lui asupra vieţilor noastre (2 Cronici 29.11).

CUVÂNTUL LUI DUMNEZEU PENTRU ASTĂZI

coordonatori Bob & Debby Gass

ISUS E DRAGOSTE! | Fundația S.E.E.R. România

„Prin aceasta vor cunoaşte toţi că sunteţi ucenicii Mei, dacă veţi avea dragoste unii pentru alţii.” (Ioan 13:35)

Am văzut un poster în care apar trei bărbați, fiecare vrând să reprezinte o versiune a lui Isus: primul arăta ca un muntean greoi și stângaci, al doilea era bronzat și atletic, iar al treilea – un personaj plăpând, ce părea blând. Iar textul de sub imagini cerea: „Adevăratul Isus să se ridice în picioare!” Ei bine, în Ioan 13, adevăratul Isus Se ridică în picioare, ne spune cine este El și ce vrea să fim și noi – și e vorba despre dragoste! În camera de sus, Domnul Isus a recunoscut că nu mai avea timp… Se profila crucea, Iuda era pe cale să-L trădeze și trebuia să-Și pregătească ucenicii să continue fără El. Imaginează-ți acest moment ca și cum l-ai întreba pe un pastor: „Dacă ai ști că urmează ultima ta predică, despre ce ar fi aceasta?” Sau ca și cum ai întreba un profesor: „Ce mare adevăr ai dori cel mai mult să le transmiți elevilor tăi?” Ori pe părinți: „Dacă ați putea să le spuneți copiilor voștri un singur lucru, care ar fi acela?” Iar Domnul Isus ne-a spus clar și concis ce dorește de la urmașii Săi: „Vă dau o poruncă nouă: Să vă iubiţi unii pe alţii; cum v-am iubit Eu, aşa să vă iubiţi şi voi unii pe alţii. Prin aceasta vor cunoaşte toţi că sunteţi ucenicii Mei, dacă veţi avea dragoste unii pentru alţii.” (Ioan 13:34-35) Precum un testament, ultimul mesaj al Domnului Isus este important nu numai datorită conținutului său, ci și datorită tonului și momentului în care este transmis. El rezumă toată viața Sa, și toată responsabilitatea noastră față de Dumnezeu și față de ceilalți, în acest cuvânt: iubiți! Așa că, din moment ce dragostea nu este doar ce spui, ci și ce faci – astăzi, găsește modalități practice de a exprima dragostea lui Dumnezeu față de cei pe care-i întâlnești. Ei se vor simți mai bine, iar tu – la fel!

Posted in Romanian devotionals and tagged , , , , | Lasă un comentariu
30 iul. 2024

30 Iulie 2024

DOMNUL ESTE APROAPE

Și Domnul Dumnezeu a făcut să cadă un somn adânc peste om; și el a adormit. Și a luat una din coastele lui și a închis carnea la loc. Și din coasta pe care o luase din om, Domnul Dumnezeu a făcut o femeie și a adus-o la om. Și omul a zis: „Aceasta este acum os din oasele mele și carne din carnea mea! Ea se va numi femeie, pentru că a fost luată din bărbat“. De aceea va lăsa omul pe tatăl său și pe mama sa și se va lipi de soția sa și vor fi un singur trup.

Geneza 2.21-24

Vedem că Dumnezeu, în harul Său minunat, spune: „Nu este bine ca omul să fie singur“. El pregătise totul pentru om, însă omul nu era complet fără un ajutor potrivit. Prin urmare, Scriptura ne spune: „Domnul Dumnezeu întocmise din pământ toate animalele câmpului și toate păsările cerurilor și le-a adus la om, ca să vadă cum le va numi. Și oricum numea omul fiecare vietate, așa îi era numele. Și omul a dat nume tuturor vitelor și păsărilor cerurilor și tuturor viețuitoarelor câmpului; dar pentru om nu s-a găsit niciun ajutor potrivit“. Nimic nu i se potrivea lui Adam dintre toate animalele minunate create.

Astfel, Dumnezeu a creat pentru Adam, din coasta acestuia, pe aceea care avea să-i fie un ajutor potrivit și care să corespundă inimii lui. Ce adevăr vital! Uneori auzim spunându-se: «Persoana cu care s-a căsătorit cutare este creștină», ca și cum acesta ar fi singurul lucru care contează. Este important ca soțul sau soția să fie un copil al lui Dumnezeu, iar Cuvântul lui Dumnezeu este foarte clar asupra acestui lucru – „Nu vă înjugați la un jug nepotrivit cu cei necredincioși“ (2 Corinteni 6.14). Acest lucru nu este însă suficient. Căminul creștin, așa cum Dumnezeu dorește să fie el, nu va fi rezultatul doar al unirii a două persoane care-I aparțin lui Hristos. Bărbatul are nevoie de o soție care să fie gata să umble pe aceeași cale a credinței cu el, care să dorească să-I placă lui Dumnezeu și care să aibă aceleași exerciții de inimă și de conștiință.

J. Brereton

SĂMÂNȚA BUNĂ

Dar voi, întăriți-vă și nu lăsați să vă slăbească mâinile, căci faptele voastre vor avea o răsplată.

2 Cronici 15.7

Ce ai în mână?

„Moise, ce ai în mână?“ — „Doar un toiag, Doamne, cu care îmi păstoresc turma.“ — „Ia-l și folosește-l pentru Mine!“ Moise a făcut ce i-a spus Dumnezeu și s-au întâmplat lucruri minunate în Egipt.

„David, ce ai în mână?“ — „Doar o praștie și cinci pietre netede, Doamne, în traista mea de păstor. Dar lupt în Numele Domnului!“ O singură piatră a fost de ajuns ca să-l învingă pe Goliat!

„Băiete, ce ai în mână?“ — „Cinci pâini și doi pești, Doamne; și ce sunt acestea pentru atâția?“ – În mâna Domnului, acest puțin s-a înmulțit, astfel încât mii de oameni au fost săturați. Au rămas și douăsprezece coșuri pline. În felul acesta binecuvântează Domnul!

„Maria, ce ai în mână?“ — „Doar o sticluță cu nard de mare preț, Doamne. Îl voi dărui lui Isus.“ – Ea a spart vasul și L-a uns cu parfum pe Domnul Isus. Gestul ei de dragoste atinge și astăzi inimile credincioșilor.

„Sărmană văduvă, ce ai în mână?“ — „Doar doi bănuți, Doamne. Este foarte puțin, dar vreau să Ți-i dau Ție.“ – Dorința ei de a se sacrifica a determinat multe inimi să își consacre Domnului bunurile.

„Tabita, ce ai în mână?“ — „Doar un ac, Doamne.“ — „Ia-l și folosește-l în slujba Mea.“ – Așa a făcut, și săracii din Iope au fost îmbrăcați prin slujba ei de dragoste.

Încurajați de exemplele din Biblie, să ne folosim și noi de lucrurile pe care le avem în mână, pentru El. „Nu lăsați să vă slăbească mâinile“.

Citirea Bibliei: 2 Samuel 23.13-39 · Ioan 2.1-12

e>SCRIPTURILE ÎN FIECARE ZI

de Jean Koechlin

Numeri 3:1-16

Domnul a pus deoparte pe fiii lui Levi pentru a-i face slujitori ai Templului. În urma testului la care au fost supuşi cu viţelul de aur, au fost găsiţi credincioşi (Exod 32.26-29; Maleahi 2.4-6) şi de aceea au fost aleşi să slujească lui Aaron şi întregii adunări (v. 7), imagine a privilegiului fiecărui creştin, de a sluji Domnului şi de a sluji Adunării, niciodată despărţite una de alta! De remarcat cum cuvântul tradus prin «slujbă» în v.7 şi 8 este folosit în altă parte şi cu sensul de «gardă», supraveghere. Atenţia şi vigilenţa fac parte din serviciul pentru Domnul. Acest cuvânt caracterizează mai ales activitatea santinelei din Isaia 21.8: ea este pusă „de veghe în toate nopţile“. Domnul să ne ajute să fim dintre aceia care ştiu cum să vegheze pentru şi asupra poporului lui Dumnezeu! Să notăm că în cap.4.3 (vezi şi nota a), un alt cuvânt tradus prin «serviciu» semnifică şi muncă, suferinţe, luptă.

În v. 13, Domnul aminteşte când şi cum i-a sfinţit pe le-viţi. Noaptea Paştelui (căreia pen­tru noi îi corespunde crucea) a marcat punerea lor deoparte (2 Corinteni 5.15). Dar mai departe aceşti slujitori „sunt dăruiţi“  în totul lui Aaron şi fiilor săi (v.9). Oare nu aşa îi desemnea­ză Marele nostru Preot pe ucenicii iubiţi în rugăciunea către Tatăl Său? Ei sunt numiţi „cei pe care Mi i-ai dat Tu“ (Ioan 17.9,12,24…).

CUVÂNTUL LUI DUMNEZEU PENTRU ASTĂZI

coordonatori Bob & Debby Gass

DUMNEZEU ÎȚI POATE ȘTERGE TRECUTUL (3) | Fundația S.E.E.R. România

„Isus a zis: „S-a isprăvit!” (Ioan 19:30)

Una dintre ultimele rostiri ale lui Hristos pe cruce a fost: „S-a isprăvit!” În originalul grecesc, este un singur cuvânt: Tetelestai, care înseamnă „plătit în întregime.” Era cuvântul pe care negustorii îl scriau pe o factură atunci când aceasta era achitată. Era, de asemenea, cuvântul ștampilat pe un document care anunța că o sentință a fost schimbată. Domnul Isus a plătit în întregime prețul pentru fiecare păcat pe care l-ați comis vreodată! De aceea, Biblia spune: „Acum dar nu este nicio osândire pentru cei ce sunt în Hristos Isus” (Romani 8:1) Așadar, dacă Dumnezeu îți uită păcatul în clipa în care îl mărturisești, nu crezi că ar trebui să-l uiți și tu? Cât timp te mai gândești la o factură pe care ai plătit-o? Ai uitat-o în momentul în care ai plătit-o! La fel, de vreme ce Hristos ți-a plătit factura în întregime, nu mai trebuie să ți-o amintești. Apostolul Pavel, care s-a descris pe sine ca fiind „cel dintâi dintre păcătoși” (vezi 1 Timotei 1:15), a scris: „Uitând ce este în urma mea şi aruncându-mă spre ce este înainte, alerg spre ţintă, pentru premiul chemării cereşti a lui Dumnezeu, în Hristos Isus.” (Filipeni 3:13-14). Putem scurtcircuita puterea lui Dumnezeu în viața noastră, dacă nu avem încredere că El ne-a iertat cu adevărat, sau dacă decidem să nu ne iertăm pe noi înșine. De ce facem acest lucru? Uneori din cauza modului în care am fost crescuți. Părinții noștri ne-au spus: „Te iert”, dar au adus constant în discuție greșeala ta, după aceea… Iată însă vestea bună: Tatăl tău ceresc este diferit de părinții tăi pământești. Când îți iartă păcatul, El îți șterge zapisul, îți anulează trecutul, nu-Și mai amintește de el, nu mai vorbește despre el și nu-l va mai aduce niciodată în discuție. Așa că, astăzi, acceptă iertarea Lui. Și dacă este nevoie, iartă-te pe tine însuți – și mergi mai departe!

Posted in Romanian devotionals and tagged , , , , | Lasă un comentariu

Navigare în articole

← Older Entries
Newer Entries →