Eu sunt Lumina lumii; cine Mă urmează pe Mine nicidecum nu va umbla în întuneric, ci va avea lumina vieții.
Ioan 8.12
Călăuzirea divină (2)
Aceasta este o călăuzire vie. Ea nu funcționează după un act care consemnează reguli exacte sau după reglementări care pot fi învățate în prealabil; ea înseamnă să urmezi un Hristos viu; să umbli așa cum a umblat El; să faci ce a făcut El; să Îi imiți exemplul în toate lucrurile. Acesta este modul de trăire creștin. El presupune să avem privirea ațintită asupra lui Isus, având caracteristicile și trăsăturile naturii Lui întipărite în natura noastră cea nouă, ele fiind reflectate sau reproduse în viața și în comportamentul nostru de fiecare zi.
Desigur că aceasta presupune renunțarea la voia noastră, la planurile noastre și la întregul nostru mod de a ne guverna viața. Trebuie să urmăm norul; trebuie să-L așteptăm întotdeauna doar pe Dumnezeu. Nu putem spune: «Vom merge aici sau acolo, vom face cutare sau cutare lucru, mâine sau săptămâna viitoare». Toate acțiunile noastre trebuie să fie așezate sub autoritatea acelei propoziții care, din nefericire, este prea adesea uitată, dar care ar trebui să reprezinte motoul vieții noastre: „Dacă va voi Domnul“. O, dacă am înțelege mai bine toate aceste lucruri! Ele ne-ar ajuta să înțelegem mult mai clar însemnătatea călăuzirii divine. Cât de adesea ne imaginăm zadarnic, poate chiar afirmăm cu îndrăzneală, că norul se mișcă chiar în direcția înclinațiilor noastre! Vrem să facem un anume lucru sau o anumită acțiune, iar apoi căutăm se ne convingem pe noi înșine că voia noastră este voia lui Dumnezeu. Astfel că, în loc de a fi călăuziți în mod divin, ne înșelăm singuri. Dacă acționăm astfel, dovedim că voia noastră este nezdrobită și de aceea nu putem fi călăuziți corect. Cheia unei călăuziri reale – a călăuzirii venite de la Dumnezeu – constă într-o voință supusă în mod complet.
C. H. Mackintosh
Vă voi da o inimă nouă și voi pune în voi un duh nou.
Ezechiel 36.26
Nu reparați nimic!
Un om avea o cabană dărăpănată din lemn și un teren în jurul acesteia. Într-o zi, la el a venit un om bogat care s-a oferit să îi cumpere cabana și terenul.
Cum prețul oferit era foarte generos, bărbatul a acceptat bucuros oferta. Atunci s-a gândit că merită să facă un efort pentru a repara tot ce se mai putea. Așa că în următoarele zile a fost foarte ocupat cu reparațiile. A bătut câteva cuie la scările șubrede, a înlocuit unele țigle de pe acoperiș, a făcut să funcționeze ferestrele și ușile și a înlocuit geamurile sparte. Dar imediat după ce contractul de cumpărare a fost semnat și prețul a fost plătit, cumpărătorul a pus să fie demolată întreaga cabană. El era interesat doar de teren, pentru o nouă construcție.
La fel se întâmplă și cu relația noastră cu Dumnezeu. El vrea să ne remodeleze viața, dar nu Se poate folosi de „reparațiile“ noastre. Ceea ce a rezultat din viața noastră anterioară trăită în păcat nu este bun de nimic. Isus Hristos ne acceptă așa cum suntem, cu toate „vechiturile“ noastre – fapte și gânduri – de care ne este rușine. Dar El nu vrea doar să ne repare, ci dorește să facă absolut totul nou: inima, ființa, viața în întregime.
De aceea, să nu mai încercăm să facem acceptabilă vechea noastră ființă, ci să ne predăm Lui cu totul! Să-I predăm Lui „cheile de la vechea casă“, fără să mai reparăm ceva! Ceea ce va face El atunci va fi spre bucuria noastră și a Lui.
Citirea Bibliei: Ezechiel 20.27-49 · Psalmul 122.1-9
de Jean Koechlin
Iosua 3:14-17; 4:1-8
Chivotul a intrat primul în ape, deschizând calea poporului. Intrarea lui Hristos în moarte ne deschide o cale pe care n-am mai trecut, o cale nouă şi vie (3.4; Evrei 10.20). Înainte de cruce, nimeni nu s-a întors definitiv din moarte după ce a intrat în ea. Dar Hristos S‑a întors, iar noi acum trecem prin ea cu El, fără a-i simţi amărăciunea. „El a prefăcut marea în uscat; au trecut fluviul cu piciorul; acolo ne-am bucurat în El“ (Psalmul 66.6).
Observăm cum chivotul a rămas în albia râului până a trecut tot poporul (v. 17). Minunată garanţie a integrităţii poporului! Moartea nu ne poate înghiţi. Hristos a trecut prin ea în contul nostru. Dar să ne gândim ce a însemnat pentru Domnul Vieţii să-Şi dea sufletul.
Iona 2.4 … spune despre toate valurile grozave care au trecut peste El în realitate: apele I-au înconjurat până şi sufletul … (vezi şi Psalmul 42.7). Nepreţuit Mântuitor! El a primit suferinţa şi moartea, iar noi, eliberarea, viaţa, strălucirea. Apele nu pot stinge şi râurile nu pot îneca iubirea „tare ca moartea“ care L-a făcut să intre în valuri pentru a ne salva pe noi de puterea lor (Cântarea Cântărilor 8.6, 7).
CUVÂNTUL LUI DUMNEZEU PENTRU ASTĂZI
coordonatori Bob & Debby Gass
FII ATENT LA LUCRURILE „MĂRUNTE”! | Fundația S.E.E.R. România
„Daniel s-a hotărât să nu se spurce…” (Daniel 1:8)
Îți poți imagina cum ar fi să fii luat din casa ta și dus prizonier într-o țară ostilă?! Asta s-a întâmplat cu Daniel. Regele Nebucadnețar i-a cucerit țara și l-a dus ca rob în Babilon. Daniel și-a pierdut casa, slujba, libertatea, cultura, prietenii și statutul de membru al nobilimii israeliene. A trebuit să învețe o limbă străină și să trăiască într-un loc în care nu voia să fie.
Dacă ai fi fost în locul lui Daniel, oare n-ai fi fost tentat să te concentrezi asupra lucrurilor pe care nu le puteai controla? Să dai vina pe exil pentru nefericirea ta, și să-ți plângi de milă? Ei bine, Daniel n-a făcut asta! El s-a ocupat de viața lui chiar și în domeniile „mărunte” am spune noi.
Biblia spune (Daniel 1:8): „Daniel s-a hotărât să nu se spurce cu bucatele alese ale împăratului.” El a decis să trăiască conform convingerilor sale – chiar și în lucrurile „mărunte”. Acest lucru are o mare însemnătate, deoarece bătăliile mici te antrenează pentru cele mari! Dacă Daniel nu ar fi preluat controlul în lucrurile mici, nu ar fi avut puterea de a spune nu problemelor mari, cum au fost închinarea la idoli sau înfruntarea „gropii cu lei” fără teamă sau compromisuri.
Poate că nu poți face nimic acum în privința casei tale, a slujbei sau a relației tale, dar îți poți schimba viața preluând controlul asupra lucrurilor „mărunte”. Poate că, la fel ca în cazul lui Daniel, este vorba de ceea ce bei, de ceea ce privești la televizor sau pe internet, de ceea ce-ți iese din gură sau de refuzul de a-i lăsa pe ceilalți să-ți dicteze atitudinea în funcție de modul în care te tratează. Atunci când „te hotărăști” să-L onorezi pe Dumnezeu în lucrurile „mărunte”, El te va binecuvânta și Se va implica în viața ta în moduri în care nu ai fi crezut că este posibil.
Așadar, iată Cuvântul lui Dumnezeu pentru tine astăzi: fii atent la lucrurile „mărunte” din viața ta!
