Mana Zilnica

Mana Zilnica

Archive for the tag “articole”

21 oct. 2024

21 Octombrie 2024

DOMNUL ESTE APROAPE

După ce v-ați curățit sufletele prin ascultarea de adevăr, spre dragoste frățească neprefăcută, iubiți-vă cu căldură unii pe alții, din inimă curată, fiind născuți din nou nu dintr-o sămânță care se strică, ci dintr-una care nu se strică, prin Cuvântul viu.

1 Petru 1.22,23 https://www.good-seed.org/img/teiler.png

Atunci când nu eram născuți din nou, ne găseam departe de Dumnezeu, ducând aceeași viață deșartă ca și generațiile decăzute care ne-au precedat. Am fost răscumpărați din această stare, iar valoarea pe care o avem noi pentru Dumnezeu, ca și oroarea pe care El o are pentru această stare decăzută au fost puse în evidență prin prețul imens al răscumpărării noastre. Nu am fost răscumpărați cu lucruri pieritoare, ca argintul sau aurul, ci „cu sângele prețios al lui Hristos, ca al unui miel fără cusur și fără pată“. Mielul a fost cunoscut de Dumnezeu mai înainte de întemeierea lumii, dar a fost arătat la sfârșitul timpurilor pentru credincioși, pentru ca prin El să putem fi aduși la Dumnezeu și să umblăm înaintea Lui în credință și în speranță, știind că Dumnezeu L-a înviat pe Hristos dintre morți și I-a dat glorie. Credința noastră este în Dumnezeul care poate învia morții; speranța noastră este într-un Dumnezeu care poate da glorie. Ca răscumpărați, trebuie să fim caracterizați de credința și de speranța în Dumnezeu.

În relația cu Tatăl, suntem copii; în relația cu lucrarea lui Hristos, suntem răscumpărați; în relația noastră unii cu alții, suntem frați. Ca frați, suntem îndemnați să ne iubim „cu căldură unii pe alții, din inimă curată“. Inima este „curată“ când sufletul, prin ascultarea de adevăr, este curățit de orice rău și de toate motivele egoiste care ar împiedica revărsarea dragostei.

Relația noastră de frați nu își are temeiul în nașterea noastră naturală, ca în cazul israeliților, ci într-o naștere spirituală, pentru că am fost născuți din nou prin Cuvântul lui Dumnezeu. Prin această naștere din nou am primit o natură nouă, a cărei esență este chiar dragostea, astfel încât, în ciuda numeroaselor diferențe, de condiție socială sau de caracter, suntem capabili să ne iubim unii pe alții.

H. Smith

SĂMÂNȚA BUNĂ

Noi înșine L-am auzit și știm că Acesta este cu adevărat Hristosul, Mântuitorul lumii.

Ioan 4.42

Hristos, Mântuitorul lumii

Stanislav Petrov (1939-2017) a fost locotenent-colonel în Forțele Sovietice de Apărare Aeriană. La data de 26 septembrie 1983, el și-a început activitatea la centrul de monitorizare nucleară. La scurt timp după miezul nopții, computerele au raportat că se apropie o rachetă nucleară lansată din Statele Unite ale Americii! Totuși, pe imaginile din satelit nu se vedea nimic.

Colonelul Petrov a trebuit să decidă cum să reacționeze în fața unor informații contradictorii. A clasificat semnalul ca fiind fals și a așteptat. Chiar și atunci când computerele au semnalat alte rachete, nu s-a lăsat dezorientat. După numai șaptesprezece minute s-a adeverit că avusese dreptate și că avertizarea fusese una falsă, cauzată de o defecțiune.

În acea noapte, Petrov a devenit un mare salvator, prevenind prin hotărârea pe care a luat-o declanșarea unui război. De aceea, filmul său biografic poartă titlul de Omul care a salvat lumea.

Marele nostru Salvator, Mântuitorul lumii, este Isus Hristos. El a murit la cruce pentru cei vinovați și a înviat din morți, pentru ca oricine crede în El să fie salvat de la judecata lui Dumnezeu.

Poate nu vă este greu să afirmați că Hristos este Mântuitorul. Dar ce important ar fi să înțelegeți semnificația acestui nume, „Hristos, Mântuitorul lumii“, și să puteți mărturisi curajos: El este Mântuitorul meu! „Duhul mi se bucură în Dumnezeu, Mântuitorul meu, … pentru că Cel Atotputernic a făcut lucruri mari pentru mine“ (Luca 1.47,49).

Citirea Bibliei: 2 Împărați 17.1-18 · 1 Ioan 3.16-24

SCRIPTURILE ÎN FIECARE ZI

de Jean Koechlin

Deuteronom 13:1-18

Un profet mincinos este periculos mai ales atunci când se ridică din mijlocul poporului lui Dumnezeu. Toţi apostolii dau un semnal de alarmă cu privire la aceşti învăţători falşi care, „prin cuvinte dulci şi vorbiri frumoase, amăgesc inimile celor fără răutate“ (Romani 16.18; 2 Petru 2.18; 1 Ioan 2.19; Iuda 4). „Să nu asculţi“, îndeamnă v. 3 − ci, dim­po­trivă, „voi să umblaţi după DOMNUL, să ascultaţi de glasul Lui“ (v. 4). Siguranţa pentru oile Bunului Păstor constă într-o bună cunoaştere a glasului Său (Ioan 10.4, 5). Atunci nu le este deloc greu să deosebească − pentru a fugi − glasul unui străin.

Un al doilea pericol, tot atât de greu sesizabil, îl constituie influenţele rele, cu atât mai de temut când vin de la cineva apropiat. „Nu vă amăgiţi: „Tovărăşiile rele strică obiceiurile bune!“ (1 Corinteni 15.33). Să avem curajul să rupem o relaţie care tinde să ne îndepărteze de Domnul (Luca 14.26).

În sfârşit, răul se poate manifesta şi colectiv, încât să contamineze un oraş întreg. Creştinul credincios este chemat să se retragă din mijlocul tuturor religiilor în care, în lumina Cuvântului lui Dumnezeu, va descoperi nedreptate (2 Timotei 2.19).

CUVÂNTUL LUI DUMNEZEU PENTRU ASTĂZI

coordonatori Bob & Debby Gass

NU ÎNCETA SĂ ÎNVEȚI ȘI SĂ TE DEZVOLȚI (2) | Fundația S.E.E.R. România

„Înţelepciunea preţuieşte mai mult decât mărgăritarele şi niciun lucru de preţ nu se poate asemui cu ea.” (Proverbele 8:11)

Pentru a continua să înveți și să te dezvolți, trebuie să recunoști că:

1) Oamenii de succes privesc învățarea în mod diferit față de cei care nu au succes. Iosua a învățat de la Moise. Timotei a învățat de la Pavel. Tu, de la cine ai ales să înveți? Autorul american Sydney J. Harris a scris: „Un învingător știe cât de mult mai are de învățat, chiar și atunci când este considerat expert. Un ratat vrea să fie considerat expert de către ceilalți înainte de a fi învățat suficient pentru a ști cât de puțin știe!” Este o chestiune ce ține de atitudine. Ceea ce este cu adevărat remarcabil este faptul de a-ți da seama cât de mult trebuie să înveți pentru a afla cât de puțin știi!

2) Nimic nu este interesant dacă nu ești interesat. În cartea sa Quality Is Free (Calitatea este gratuită), Philip B. Crosby a scris: „Există o teorie a comportamentului uman care spune că oamenii își întârzie în mod subconștient propria creștere intelectuală. Ajung să se bazeze pe clișee și obiceiuri. Odată ce ajung la vârsta confortului personal în raport cu lumea, încetează să mai învețe, iar mintea lor merge în gol pentru tot restul zilelor. Ei pot progresa din punct de vedere organizatoric, pot fi ambițioși și dornici și pot chiar să lucreze zi și noapte. Dar nu mai învață nimic!”

Biblia spune: „Isus creştea în înţelepciune și în statură…” (Luca 2:52) El nu a crescut doar fizic, ci și spiritual, mental și emoțional. Este o tragedie atunci când te lași târât într-o rutină și nu mai ieși niciodată din ea; atunci pierzi tot ce are Dumnezeu mai bun de oferit.

În schimb, oamenii care pot fi învățați sunt complet implicați în viață. Sunt entuziasmați de lucruri. Sunt interesați să descopere, să discute, să aplice și să se dezvolte. Așadar, nu înceta niciodată să înveți și să crești!

Posted in Romanian devotionals and tagged , , , , | Lasă un comentariu
20 oct. 2024

20 Octombrie 2024

DOMNUL ESTE APROAPE

Să ia toată grăsimea vițelului adus ca jertfă pentru păcat; grăsimea care acoperă măruntaiele, cei doi rinichi și grăsimea de pe ei, de pe coapse și prapurul ficatului, pe care-l va dezlipi de lângă rinichi … cum se iau de la vițelul adus ca jertfă de pace; și preotul să le ardă pe altarul pentru arderile-de-tot. … Toată grăsimea lui s-o ia și s-o ardă pe altar.

Levitic 4.8,10,19 https://www.good-seed.org/img/teiler.png

Acestea ne vorbesc despre o realitate minunată. Când ne ocupăm cu păcatele noastre și le recunoaștem înaintea lui Dumnezeu și privim la cruce, unde Domnul Isus a trebuit să sufere pentru ele, Dumnezeu ne îndreaptă privirea spre slava lăuntrică a acestei Jertfe. Grăsimea, în Scriptură, este o imagine a energiei, a voinței. Dumnezeu ne face să vedem că întreaga energie a Domnului Isus era îndreptată spre satisfacerea lui Dumnezeu, că El a mers cu putere dumnezeiască pe drumul Său înspre cruce, pentru ca acolo să poarte păcatele noastre și să îndure judecata lui Dumnezeu. Aceasta s-a petrecut cu o înțelepciune desăvârșită. Rinichii, potrivit cu Iov 38.36, sunt locuința înțelepciunii și, aici, ei sunt aduși împreună cu toată grăsimea pe altarul arderii-de-tot. În Levitic 3.11,16 vedem că Dumnezeu numește aceasta mâncarea Sa, pâinea Sa.

Deci lucrarea Domnului Isus nu numai că este suficientă pentru păcatele pe care noi le-am făcut, ci, în același timp, ea L-a slăvit pe Dumnezeu și este baza pe care noi putem avea iarăși părtășie cu Dumnezeu, ca astfel să putem mânca iarăși din jertfa de pace și să ne putem apropia de cortul întâlnirii, iar adunarea să aibă iarăși voie să aducă jertfe care sunt arse pe altarul arderii-de-tot. Cuvântul ebraic care este folosit aici pentru arderea grăsimii înseamnă de fapt „a tămâia“. Vedem, în aceasta, cât de prețioasă este grăsimea pentru Dumnezeu – energia prin care Domnul Isus a săvârșit lucrarea de pe cruce pentru păcatele noastre, lucrare prin care Dumnezeu a fost satisfăcut pe deplin. Dumnezeu a trebuit să-L lovească pe Domnul Isus atunci când El a purtat păcatele noastre în trupul Său și a fost făcut păcat pentru noi. Aici Dumnezeu ne arată că și atunci Domnul era desăvârșit de curat și de plăcut pentru El.

H. L. Heijkoop

SĂMÂNȚA BUNĂ

De la ceasul al șaselea până la ceasul al nouălea s-a făcut întuneric peste toată țara.

Matei 27.45

Cele trei ore de întuneric de pe cruce

Relatările despre ultimele ore ale Domnului Isus înainte de moartea Sa pe cruce ating profund inima și simțămintele fiecărui credincios. În comparație cu cele petrecute în cei aproximativ trei ani de dinainte, ultimele ore din viața Domnului nostru pe pământ sunt descrise cu mai multe detalii – cu excepția ultimelor trei ore de pe cruce, când Dumnezeu a adus întunericul peste întreaga țară.

Niciun evanghelist nu descrie în mai mult de două versete aceste ultime trei ore, în care toate acțiunile și toată vorbirea omului încetează. Printr-o eclipsă totală, Dumnezeu L-a protejat pe Fiul Său de orice privire omenească. Acolo s-a întâmplat ceva ce noi, oamenii, nu putem pătrunde. Domnul Isus, care nu a cunoscut niciun păcat, care nu a făcut niciun păcat și în care nu a existat păcat, a fost făcut păcat și judecat de Dumnezeu în acele ore. Pentru acest eveniment, care este punctul central în planul de mântuire al lui Dumnezeu, nu există o descriere pe care omul să o poată examina și diseca. În fața acestui tablou stăm tăcuți și ne închinăm Lui.

„Pe Cel care n-a cunoscut păcat, El L-a făcut păcat pentru noi“ (2 Corinteni 5.21).

„A fost voia Domnului să-L zdrobească; L-a supus suferinței“ (Isaia 53.10).

„Dumnezeul Meu, Dumnezeul Meu, pentru ce M-ai părăsit? Pentru ce stai departe de mântuirea Mea, de cuvintele geamătului Meu? Strig ziua, Dumnezeul Meu, și nu-Mi răspunzi; strig și noaptea, și tot n-am odihnă“ (Psalmul 22.1,2).

Citirea Bibliei: 2 Împărați 16.1-20 · 1 Ioan 3.7-15

SCRIPTURILE ÎN FIECARE ZI

de Jean Koechlin

Deuteronom 12:20-32

Prin gura lui Moise, Domnul vine să le aducă aminte că, cel dintâi, El are dreptul de a fi slujit de către poporul Său. Însă El nu le rămâne niciodată dator. De îndată ce a primit de la ei ceea ce I se cuvine, Se revelează ca un Dumnezeu plin de bunătate, care Se îngrijeşte de hrana lor şi care pătrunde cu tandreţe în circumstanţele vieţii lor de zi cu zi. Aceasta nu le dă credincioşilor dreptul să se poarte după bunul lor plac!

Deci, „fie că mâncaţi, fie că beţi, fie orice faceţi, să faceţi toate pentru gloria lui Dumnezeu“ (1 Corinteni 10.31). Noul Testament îi confirmă copilului lui Dumnezeu că trebuie să se abţină de la a mânca sânge şi „să se ferească de întinările idolilor“ (Fapte 15.20). Această ultimă interdicţie arată grija lui Dumnezeu pentru ai Săi. Să fim siguri că, dacă Domnul ne interzice un lucru, nu o face în mod arbitrar, numai pentru a ne crea greutăţi, ci pentru ca să nu fim „prinşi în cursă“ (v. 30). Tot acest verset ne învaţă că adesea primul pas pe calea idolatriei este curiozitatea. „Cum au slujit naţiunile acestea dumnezeilor lor?“

Interesul faţă de rău este un semn că nu am fost profund mişcaţi în conştiinţă şi ne conduce neînarmaţi pe teritoriul lui Satan.

CUVÂNTUL LUI DUMNEZEU PENTRU ASTĂZI

coordonatori Bob & Debby Gass

NU ÎNCETA SĂ ÎNVEȚI ȘI SĂ TE DEZVOLȚI (1) | Fundația S.E.E.R. România

„Înţelepciunea este cu atât mai de folos decât nebunia, cu cât este mai de folos lumina decât întunericul.” (Eclesiastul 2:13)

Cea mai importantă abilitate pe care o poți dobândi este să continui să înveți. Persoanele dotate se pot purta uneori ca și cum le știu pe toate, ceea ce face ca dezvoltarea lor continuă să fie dificilă. Capacitatea de învățare nu ține atât de mult de competență și de capacitatea mentală, cât de atitudine; este o foame înnăscută de a crește, este o dorință de a învăța, de a te dezvolta și de a învăța din nou.

Celebrul antrenor de fotbal John Wooden a spus: „Ce contează cu adevărat este ce înveți după ce le știi pe toate!” Numai dacă îți păstrezi abilitatea de a învăța vei continua să crești și vei continua să ai un impact asupra lumii din jurul tău.

Învățarea pe tot parcursul vieții este o căutare continuă de fiecare zi! Savantul roman Cato cel Bătrân a început să studieze greaca la optzeci de ani. Când a fost întrebat de ce se apucă de o sarcină atât de dificilă la vârsta sa, el a răspuns: „Este cea mai fragedă vârstă care mi-a mai rămas!”

Spre deosebire de Cato, mulți dintre noi privesc învățarea ca pe un eveniment, în loc s-o considere ca pe un proces care durează toată viața. Se estimează că doar o treime dintre adulți citesc o carte întreagă după ce părăsesc școala. De ce? Pentru că ei privesc educația ca pe o perioadă a vieții, nu ca pe un mod de viață. Știința confirmă faptul că, în timp ce corpul fizic se poate atrofia, mintea își păstrează o mare parte din capacitatea sa de creștere continuă.

Fiecare etapă a vieții vine cu lecții care trebuie învățate. Poți alege să fii o persoană care învață și care continuă să învețe, sau poți să-ți închizi mintea și să nu mai crești. Încearcă acest experiment simplu timp de o săptămână: cere-le sfaturi celorlalți, refuză în mod deliberat să dai sfaturile pe care le-ai da în mod normal… și la sfârșitul fiecărei zile, scrie ce ai învățat când ai fost atent. Vei fi uimit!

Așadar, nu înceta niciodată să înveți și să te dezvolți!

Posted in Romanian devotionals and tagged , , , , | Lasă un comentariu
19 oct. 2024

19 Octombrie 2024

DOMNUL ESTE APROAPE

După câteva zile, Pavel i-a zis lui Barnaba: „Să ne întoarcem acum și să-i vizităm pe frații din fiecare cetate în care am vestit Cuvântul Domnului și să vedem cum se află“.

Fapte 15.36 https://www.good-seed.org/img/teiler.png

Dumnezeu i-a unit pe Pavel și pe Barnaba cu o legătură specială și i-a folosit cu putere în lucrarea Lui. La început, Barnaba fusese folosit de Dumnezeu pentru a-i convinge pe sfinții temători și suspicioși din Ierusalim că Saul din Tars (Pavel) era cu adevărat convertit (Fapte 9.26,27). Barnaba a sesizat lucrarea adevărată făcută în inima lui Saul, atunci când alții erau încă sceptici cu privire la aceasta. Intervenția lui în favoarea lui Pavel a fost în acord cu numele său – Barnaba înseamnă „fiul mângâierii [încurajării]“ (Fapte 4.36). Aceasta arată că darul său de a încuraja făcea o impresie puternică asupra fraților săi. El avea darul de a vedea potențialul unora – pe care alții nu-l puteau vedea – și de a-i încuraja pe drumul credinței.

Barnaba era cu adevărat în elementul său atunci când îi ajuta pe noii convertiți (Fapte 11.23,24). Aceasta era linia lucrării lui. Comentariul pe care Scriptura îl face cu privire la caracterul său este foarte sugestiv: „El era un om bun, plin de Duhul Sfânt și de credință“.

Pavel a fost din belșug înzestrat cu daruri de către Dumnezeu; el era un om cu o râvnă extraordinară și cu o energie inepuizabilă în slujirea pentru Domnul Isus. Caracterul plin de har al lui Barnaba se armoniza bine cu râvna hotărâtă și clarvăzătoare a lui Pavel. Darurile lor unice se puneau în valoare reciproc.

Prima lor călătorie misionară a adus multă roadă, după care au dorit din nou să meargă în acele părți, pentru a-i întări pe noii convertiți. O problemă s-a ivit însă, un dezacord, un conflict. Dumnezeu ni l-a lăsat pe paginile Scripturii ca să învățăm câteva lecții prețioase. Câtă nevoie avem de harul lui Dumnezeu în lucrarea pe care o facem împreună pentru Hristos!

B. Reynolds

SĂMÂNȚA BUNĂ

Poporul care stătea în întuneric a văzut o mare lumină; și celor ce zăceau în ținutul și în umbra morții le-a răsărit lumina.

Matei 4.16

Pivnița întunecată

Când eram copil, locuiam într-o casă țărănească. Această casă veche este încă în picioare și astăzi și are mai bine de 100 de ani. În pivniță păstram cartofi, cărbuni, fructe și legume conservate. Mama mă trimitea deseori acolo, la prânz, să aduc câte un castron cu cartofi sau vreun borcan cu compot pentru desert. Întotdeauna mă simțeam foarte inconfortabil când coboram în încăperea aceea veche și întunecată. Pentru a-mi face curaj și pentru a-i speria pe eventualii intruși, obișnuiam să cânt tare și să fac zgomot cât puteam de mult. În pivniță ducea o scară veche de lemn, cu treptele scârțâind sub picioarele mele. Mai întâi trebuia să trec prin spălătorie, pentru a ajunge la ușa pivniței, care era închisă cu un lacăt mare. După ce deblocam lacătul, trebuia să traversez și fostul grajd, până la pivniță. Cartofii erau într-o parte a pivniței foarte slab luminată și aici îmi era cel mai teamă. Îi adunam repede prin întuneric și mă întorceam imediat la lumina zilei.

Întunericul îi face pe cei mai mulți dintre noi să se simtă incomod, pentru că nu putem vedea încotro mergem și nici cu cine ne întâlnim. Odinioară, când nu am cunoscut Lumina lumii, care este Isus Hristos, eram întuneric, după cum citim în Efeseni 5.8. Dar, după ce L-am cunoscut pe Domnul Isus, El ne-a chemat din întuneric la lumina Sa minunată (1 Petru 2.9) și acum suntem lumină în El (Efeseni 5.8). Fiind în această poziție, putem fi o lumină pentru cei din jurul nostru, care încă mai stau în întuneric și se tem. „Să faci în așa fel, încât predica cea mai importantă a vieții tale să fie exemplificată de conduita ta“ (C. H. Spurgeon).

Citirea Bibliei: 2 Împărați 15.23-38 · 1 Ioan 3.1-6

SCRIPTURILE ÎN FIECARE ZI

de Jean Koechlin

Deuteronom 12:1-19

Până la cap. 4, poporul a fost invitat să scoată învăţătură din trecut. De la cap. 4 până la cap. 11, Moise le-a pus pe inimă marea datorie a ascultării de DOMNUL. Aici vom ajunge la cea de-a treia parte a cărţii, în care Israel va primi instrucţiuni pentru vremea când va locui în ţară. Şi cea mai importantă dintre acestea este cu privire la stabilirea unui loc pentru a aduce închinare Dumnezeului său. Israeliţii trebuiau întâi să cureţe ţara de urâciunile canaaniţilor, apoi să caute − dar nu să aleagă − locul (v.5) unde va fi celebrată închinarea. Nu este de competenţa creştinului să hotărască unde sau cum Îi va aduce laudă lui Dumnezeu. Datoria lui este să se informeze cu grijă, după Scriptură, cu privire la locul unde Domnul a promis că va fi prezent. Când este nesigur, să urmeze exemplul celor doi ucenici pe care Domnul i-a trimis să pregătească Paştele şi care L-au în­trebat: „Unde vrei să pregătim?“ (Luca 22.9).

Numai în acest loc ales de Domnul (v.14) îşi va putea aduce israelitul feluritele sale jertfe, va putea mânca din ele, în sfârşit, se va putea bucura cu toată casa lui (v. 7, 12). Ce imagine a ceea ce avem să facem şi să primim în prezenţa Domnului Isus când suntem strânşi în jurul Lui! (Matei 18.20).

CUVÂNTUL LUI DUMNEZEU PENTRU ASTĂZI

coordonatori Bob & Debby Gass

FII CHIBZUIT! | Fundația S.E.E.R. România

„Fiule, ia aminte la înțelepciunea mea…” (Proverbele 5:1)

Înțeleptul Solomon i-a spus fiului său: „Fiule, ia aminte la înţelepciunea mea… ca să fii cu chibzuință… căci buzele femeii străine strecoară miere şi cerul gurii ei este mai lunecos decât untdelemnul, dar la urmă este amară ca pelinul, ascuţită ca o sabie cu două tăişuri… Depărtează-te de drumul care duce la ea şi nu te apropia de uşa casei ei, ca nu cumva să-ţi dai altora vlaga ta şi unui om fără milă anii tăi, ca nu cumva nişte străini să se sature de averea ta şi tu să te trudeşti pentru casa altuia, ca nu cumva să gemi, la urmă, când carnea și trupul ți se vor istovi și să zici: „Cum am putut eu să urăsc certarea… Cât pe ce să mă nenorocesc de tot în mijlocul poporului şi adunării!” (Proverbele 5:1, 3-4, 8-10, 12, 14).

Întotdeauna e mai ușor să dai sfaturi bune, decât să le urmezi. Viața lui Solomon o dovedește. El ne-a spus în repetate rânduri și cu mare convingere că numai nebunii cad în păcatul adulterului. Cu toate acestea, el nu a ținut cont de propriul său sfat și nici de avertismentul explicit al lui Dumnezeu să nu-și ia prea multe „neveste, ca să nu i se abată inima” (Deuteronomul 17:17). Solomon a avut „șapte sute de crăiese împărătești și trei sute de țiitoare”.  Și care a fost rezultatul? „Nevestele i-au plecat inima spre alţi dumnezei şi inima nu i-a fost în totul a Domnului Dumnezeului său.” (1 Împărați 11:4)

Aici se ridică o întrebare interesantă: oare motivul pentru care Solomon a avut atât de multe de spus, despre acest subiect, a fost că acesta reprezenta un domeniu de luptă și vulnerabilitate din propria sa viață? Uneori, liderii fac acest lucru: ei au ceva de spus împotriva zonelor de slăbiciune pe care le văd în propria viață. Dar de un lucru putem fi siguri: dacă Solomon ar fi urmat sfaturile pe care i le-a dat fiului său, povestea vieții sale ar fi fost diferită.

Așadar, Cuvântul lui Dumnezeu pentru tine astăzi este acesta: urmează sfaturile bune pe care le dai altora, și fii chibzuit!

Posted in Romanian devotionals and tagged , , , , | Lasă un comentariu
18 oct. 2024

18 Octombrie 2024

DOMNUL ESTE APROAPE

Noi, cei tari, suntem datori să purtăm slăbiciunile celor fără putere și să nu ne plăcem nouă înșine. Fiecare dintre noi să placă aproapelui său spre bine, pentru zidire. Pentru că și Hristos nu Și-a plăcut Lui Însuși, ci după cum este scris: „Insultele celor care Te insultă pe Tine au căzut asupra Mea“.

Romani 15.1-3 https://www.good-seed.org/img/teiler.png

Aici apostolul prezintă învățătura despre purtarea celui tare față de cel slab. Identificându-se cu cel tare, el spune: „Iar noi, cei tari, suntem datori să purtăm slăbiciunile celor fără putere și să nu ne plăcem nouă înșine“ (versetul 1). A spus deja care este poziția sa în această problemă, dar în loc să impună convingerile sale și altuia, ceea ce nu duce niciodată la un sfârșit bun, el tratează slăbiciunile fratelui său cu îngăduință plină de dragoste și, potrivit cuvintelor apostolului către corinteni, „necăutând folosul său, ci pe al altuia“ (1 Corinteni 10.24).

Dragostea ne va păzi de a „ne plăcea nouă înșine“. Fiind determinați de ea să „plăcem aproapelui spre bine, spre zidire“, nu doar că nu vom pune nicio povară pe fratele nostru, ci, cu atât mai mult, vom fi gata să-i purtăm povara și astfel să împlinim legea lui Hristos (Galateni 6.2). El, Slujitorul desăvârșit, S-a făcut aici jos una în toate cu Dumnezeul Său, a lăsat să vină asupra Lui tot ceea ce aducea cu sine împlinirea voii Tatălui Său, fără a căuta vreodată recunoaștere pentru Sine sau propria slavă. Ca imagine a Dumnezeului cel nevăzut (Coloseni 1.15), El a îndurat de bunăvoie insultele celor care Îl insultau pe Dumnezeu.

Citatul din Psalmul 69 îi dă apostolului posibilitatea să amintească de adevărul atât de important că toate cele scrise mai înainte au fost lăsate pentru învățătura noastră. Da, ceea ce spune Vechiul Testament despre Hristos se poate aplica astăzi la noi, creștinii. Ce loc minunat ne-a dăruit harul! Ca și copii iubiți, una cu Hristos, părtași ai vieții Sale, suntem și noi chemați pe de o parte să umblăm în dragoste, după cum a umblat El, și, pe de altă parte, la fel ca El, să lăsăm să vină asupra noastră insultele oamenilor care ne dușmănesc. Pentru că noi am fost așezați în poziția Lui, partea Sa a devenit și partea noastră. Cu bucurie putem să stăruim acum în ceea ce El a împlinit în mod desăvârșit și astfel, în măsura noastră limitată, să-L prezentăm pe Dumnezeul care, după cum spune o cântare, a fost văzut odinioară în El „fără văl“.

R. Brockhaus

SĂMÂNȚA BUNĂ

Vei ști despre cortul tău că este în siguranță, îți vei cerceta locuința și nu te vei teme de vreo lipsă.

Iov 5.24

„Dormitorul lui Vincent din Arles“

O familie intactă și un cămin frumos! Ce ar putea însemna aceasta? Poate o locuință din care nu lipsește nimic din cele necesare traiului, în care părinții și copiii se înțeleg între ei, în care nu sunt greutăți, nici probleme și certuri.

Probabil că astfel și-a imaginat și olandezul Vincent van Gogh (1853-1890) un cămin ideal, atunci când a pictat ceea ce el însuși a considerat a fi unul dintre cele mai bune tablouri ale sale, „Dormitorul lui Vincent din Arles“ (1888). Pe acea pânză este imortalizată o cameră, cu un pat, o noptieră și un scaun, toate pictate în culori calde și radiante. Podeaua, pereții și mobilierul modest, toate din lemn, emană liniște și simplitate. Pictorul Van Gogh sperase și el la o viață de familie armonioasă, dar visul său nu s-a împlinit niciodată.

Poate că și noi avem un vis care de asemenea nu s-a împlinit niciodată. Nu locuim în zona centrală sau în cartierul râvnit, nu avem o casă luxoasă, nici măcar un apartament aranjat. Nu avem banii necesari pentru trai și nu știm ce înseamnă dragoste și armonie în familie. Poate suntem bolnavi sau ne temem să nu ne îmbolnăvim. Ne îngrijorează faptul că îmbătrânim. Și, cum niciodată nu este totul perfect, aproape întotdeauna suntem nemulțumiți. – Domnul Isus ne vorbește despre locuințe care sunt în casa Tatălui Său. Ele nu sunt un vis, ci o realitate. El ne-a promis că Se va duce să le pregătească, apoi că va veni din nou și ne va lua la Sine, ca, acolo unde este El, să fim și noi (Ioan 14.3). O astfel de locuință la El și cu El va fi, cu siguranță, inimaginabil de frumoasă!

Citirea Bibliei: 2 Împărați 15.1-22 · 1 Ioan 2.20-29

SCRIPTURILE ÎN FIECARE ZI

de Jean Koechlin

Deuteronom 11:16-32

„Să vă puneţi deci aceste cuvinte ale Mele în inimă şi în suflet“ (v. 18). „Dacă … cuvintele Mele rămân în voi…“ este cuvântul de ordine pe care ni l-a lăsat Domnul Isus la plecare. Dacă lucrul acesta este împlinit, atunci vom şti cum să ne rugăm (Ioan 15.7),  cum să-I vorbim (Psalmul 45.1; Matei 12.34), cum să ne ferim de rău (Psalmul 119.11). În fiecare moment al zilei vom fi preocupaţi de aceste cuvinte şi cu Cel care le-a rostit. Conversaţiile noastre, faptele noastre, umblarea noastră le vor purta amprenta. Se va putea citi până şi pe faţa noastră fericirea pe care ele ne-o asigură. În căminul nostru, la locul nostru de muncă, în alergăturile noastre, „în toate“ vom împodobi „învăţătura care este a Dumnezeului nostru Mântuitor“ (Tit 2.10 şi nota c).

Apoi vine concluzia tuturor acestor îndemnuri la ascultare: „Iată, vă pun înainte astăzi binecuvântarea şi blestemul“ (v. 26).

     În faţa fiecăruia dintre noi se deschid aceste două căi. Una este poteca îngustă a ascultării de Domnul; cealaltă, drumul larg al propriei noastre voinţe. Însă la această răscruce, Dumnezeu a aşezat stâlpi indicatori. Calea ascultării duce la bine­cuvântare; cealaltă, a voinţei proprii, la bles­tem. Pe care o vom alege şi urma?

CUVÂNTUL LUI DUMNEZEU PENTRU ASTĂZI

coordonatori Bob & Debby Gass

PREȚUIEȘTE-ȚI COPIII! | Fundația S.E.E.R. România

„Fiii sunt o moştenire de la Domnul, rodul pântecelui este o răsplată dată de El.” (Psalmul 127:3)

Un psiholog creștin scria: „Cu ceva timp în urmă, un bărbat mi-a descris una dintre cele mai dureroase experiențe din viața lui. Când avea șaptesprezece ani, era una dintre vedetele echipei de fotbal din liceul său. Dar tatăl lui, un afacerist de succes din oraș, era întotdeauna prea ocupat pentru a veni să-l vadă jucând. În scurt timp a venit și ultimul meci al sezonului, din campionatul național al liceelor. Băiatul era disperat să-și vadă tatăl acolo. În seara marelui meci, el se afla pe teren, încălzindu-se, când s-a uitat în tribună exact la timp pentru a-și vedea tatăl sosind împreună cu alți doi bărbați, fiecare purtând costum de afaceri. Au stat de vorbă un moment sau două, apoi au plecat. Bărbatul care mi-a povestit această întâmplare are acum cincizeci și opt de ani, și totuși îi curgeau lacrimi pe obraji în timp ce retrăia acel moment de demult! Au trecut peste patruzeci de ani de la acel eveniment, și totuși respingerea și durerea erau la fel de vii ca oricând. Am fost impresionat de influența puternică pe care o are un tată în viața copiilor săi. Când nu este implicat, când nu își arată dragostea sau grija pentru ei, se creează un vid care reverberează timp de zeci de ani. Tatăl acelui bărbat a murit nu cu mult timp în urmă. În timp ce stătea lângă trupul tatălui său la morgă, el a spus: „Tată, nu te-am cunoscut niciodată cu adevărat. Am fi putut împărtăși atât de multă iubire… dar tu n-ai avut niciodată timp pentru mine!” Trist, nu-i așa? Deci, dacă ești părinte sau bunic, nu uita: copiii sunt o „moștenire” de la Dumnezeu! Prețuiește-i și bucură-te de ei, în fiecare zi!

Posted in Romanian devotionals and tagged , , , , | Lasă un comentariu
16 oct. 2024

16 Octombrie 2024

DOMNUL ESTE APROAPE

Și poporul țării a luat pe Ioahaz, fiul lui Iosia, și l-au uns și l-au făcut împărat în locul tatălui său.

2 Împărați 23.30 https://www.good-seed.org/img/teiler.png

Lecții din viața lui Ioahaz (1) – Chipul lumii acesteia trece

Este interesant că, în 2 Împărați 23.30, este menționat în mod expres faptul că Ioahaz a fost uns ca împărat. Nu așa se întâmplase cu toți ceilalți împărați? Totuși, cu privire la Ioahaz este menționat acest lucru, chiar dacă el a domnit doar trei luni. Aceasta ne amintește de caracterul lucrărilor și al gloriei omului – „Orice făptură este ca iarba și toată gloria omului este ca floarea ierbii. Iarba se usucă și floarea ei se veștejește, însă cuvântul Domnului rămâne pentru totdeauna“ (1 Petru 1.24,25). Gloria omului este efemeră și trece repede, uneori mult mai repede decât crede sau decât ar dori.

După moartea tatălui său, acest tânăr de douăzeci și trei de ani a devenit împărat peste noapte. Ce lucru extraordinar pentru el! Se afla acum la vârful carierei sale, mai ales că, fiind al treilea fiu ca vârstă, nu avea nicio șansă să devină împărat. Poate că a lucrat din greu în spatele scenei pentru a ajunge acolo – nu știm, însă un lucru este sigur: poporul l-a ales ca împărat, în ciuda ordinii obișnuite.

Acum iată-l ajuns în vârf, având puterea și gloria! Dar ce a făcut el în tot acest timp? A făcut ce era rău în ochii lui Dumnezeu. Prin urmare, visul său, domnia sa magnifică, gloria sa, toate acestea s-au dus pentru totdeauna!

Învățătura pe care trebuie să o desprindem de aici este cum nu se poate mai clară: „Chipul lumii acesteia trece“ (1 Corinteni 7.31). Să nu ne ațintim privirea asupra acestei lumi, nici asupra lucrurilor din ea, să nu ne preocupăm cu a le obține, nici să nu căutăm gloria acestei lumi! Partea noastră este cu Hristos, de aceea să căutăm „lucrurile de sus, unde Hristos șade la dreapta lui Dumnezeu“, și să ne gândim la „lucrurile de sus, nu la cele de pe pământ“ (Coloseni 3.1,2). Rezultatul unei astfel de atitudini va fi spre gloria lui Dumnezeu și, de asemenea, spre fericirea noastră.

A. Leclerc

SĂMÂNȚA BUNĂ

Dumnezeu, care este credincios, nu va îngădui să fiți ispitiți peste puterile voastre; ci, împreună cu ispita, va pregăti și ieșirea din ea, ca s-o puteți suporta.

1 Corinteni 10.13

Orice ți-ar trimite Tatăl

Este dragostea Domnului suficientă pentru a te atrage? Este ea de ajuns să te facă să renunți la lume ca să Îl urmezi și să fii în locul în care să te poți bucura de tovărășia Lui? În necazurile copiilor Săi, Domnul întâi Se apropie și le șterge lacrimile. Apoi îi scoate din ele. Dar umblă cu ei. Compasiunea Lui merge înaintea îndurărilor Sale.

    Orice ți-ar trimite Tatăl, tu stai tăcut!

    El dă binecuvântare fără sfârșit.

    Când dorințe nu-mplinește, El spre bine Se-ngrijește;

    din iubire El te mustră: crede în El!

    Cel ce te călăuzește neîncetat crezi că azi

    nu te zărește pe un drum greu?

    Chiar pe căi întunecate, mângâierea-ți dăruiește,

    lângă tine-n grele clipe este chiar El!

    O, nu critica-n suspine ce îți dă El!

    Crede că e spre-al tău bine ce îți dă El!

    Chiar de nu știi dinainte planul bunului Părinte,

    tu încrede-te în Domnul, numai în El!

    Domnul dă putere zilnic celor ai Săi.

    În necaz ajută tainic, adeseori.

    Orice te-ar lovi pe tine, crede că e înspre bine;

    mergi supus pe a ta cale și fii smerit!

—S. D. Cartes

Citirea Bibliei: 2 Împărați 14.1-16 · 1 Ioan 2.1-11

SCRIPTURILE ÎN FIECARE ZI

de Jean Koechlin

Deuteronom 10:12-22

Versetele 12 şi 13 aşază înaintea copiilor lui Israel un plan minunat. Prieten creştin, Domnul nu doreşte nici „de la tine“ altceva, decât teamă, credincioşie, dragoste, lepădare de sine, ascultare. Mica 6.8 pune aceeaşi întrebare şi, ca răspuns, invită la dreptate, la bunătate, la smerenie. Toate acestea ni se cer în interesul nostru: „spre binele tău“ (v. 13) şi nu sunt decât un răspuns corect la iubirea divină. Fericite legături reciproce: „Domnul S-a alipit de părinţii tăi, ca să-i iubească …“ (v.15) … „tu să te alipeşti de El“ (v. 20)!

Este cerută circumcizia inimii. Un semn exterior nu este suficient pentru a face proba că cineva are o religie (Romani 2.29). Trebuie să existe în inimă dovada că pretenţiile cărnii au fost judecate şi că cineva aparţine lui Dumnezeu.

Domnul este Susţinătorul celor care sunt singuri în viaţă. Orfanul, văduva, străinul − sunt în mod cu totul deosebit subiectele îngrijirii Sale. „Dumnezeul cel mare, cel tare şi cel înfricoşător“ (v. 17), care a făcut „aceste lucruri mari şi înfricoşătoare“ (v. 21), este în plus un Dumnezeu plin de mângâiere, un Tată pentru orfani, un Apărător făcând dreptate văduvelor (Psalmul 68.5).

„El este lauda ta“ (v. 21). Nu numai ceea ce a făcut, ci Însăşi Persoana Sa este, pentru inimile şi buzele celor răscumpăraţi, un subiect continuu de bucurie şi de adorare.

CUVÂNTUL LUI DUMNEZEU PENTRU ASTĂZI

coordonatori Bob & Debby Gass

ASCULTĂ GLASUL LUI DUMNEZEU! | Fundația S.E.E.R. România

„Cine are urechi, să asculte ce zice… Duhul.” (Apocalipsa 2:11)

Putem citi același verset din Scriptură, cu diferite ocazii, și el ne va vorbi de fiecare dată cu totul altfel!

Filozoful grec Heraclit a afirmat următoarele cuvinte: „Niciun om nu se scaldă de două ori în apa aceluiași râu”, adică nici râul și nici omul nu mai sunt la fel. Și niciodată nu citești același verset biblic în același mod de două ori. Aceasta a fost intenția Autorului său ceresc. Iar iluminarea de care îți face Duhul Sfânt parte se bazează pe faptul că Dumnezeu cunoaște în mod profund și nelimitat circumstanțele tale, dorințele tale, temerile tale, trecutul tău, personalitatea ta și destinul tău. Trebuie doar să-ți faci timp să asculți și să-ți cultivi capacitatea de a fi sensibil la ceea ce spune El!

Se povestește că un dirijor a fost angajat să lucreze cu cântăreți de operă care nu puteau atinge anumite note, deși acestea se aflau în gama lor vocală. Era un mister total. Dirijorul a făcut teste amănunțite asupra corzilor lor vocale, dar nu a putut găsi niciun motiv pentru care ei nu puteau atinge acele note. Apoi, i-a venit brusc ideea să le testeze auzul. Și ceea ce a descoperit a fost că acești cântăreți de operă nu puteau cânta o notă pe care nu o puteau auzi. Problema nu era cântatul, ci auzul.

Așadar, ai o problemă cu auzul? Dacă nu ai, ascultă ce spune Duhul Sfânt. Până nu auzi vocea lui Dumnezeu, nu vei putea cânta cântecul Său. De ce? Pentru că ești dezacordat! Și în felul acesta rămânem prinși în stiluri de viață păcătoase, în cicluri negative și în tipare distructive.

Dar atunci când deschizi Biblia și auzi cu adevărat vocea lui Dumnezeu – vocea Sa iubitoare, încurajatoare, plină de har, convingătoare, autoritară, și puternică – viața ta începe să se armonizeze cu Duhul Sfânt!

Posted in Romanian devotionals and tagged , , , , | Lasă un comentariu
15 oct. 2024

15 Octombrie 2024

DOMNUL ESTE APROAPE

Tot așa, soțiilor, fiți supuse soților voștri, încât, chiar dacă unii sunt neascultători de Cuvânt, să fie câștigați fără cuvânt, prin purtarea soțiilor, fiind martori la purtarea voastră curată, în temere … Tot așa, soților, locuiți cu ele după cunoștință, ca și cu un vas mai slab, feminin, dându-le onoare ca fiind și împreună-moștenitoare ale harului vieții, spre a nu fi împiedicate rugăciunile voastre.

1 Petru 3.1,2,7 https://www.good-seed.org/img/teiler.png

Ceea ce deosebește creștinismul de iudaism este tocmai această ascultare, care în 1 Petru 1.2 este numită ascultarea lui Hristos. Considerând această situație, în care soțul era necredincios și neascultător cu privire la Hristos, soția ar fi putut fi tentată să încerce să-l convingă prin discuții și argumentări pentru a-l câștiga de partea adevărului; soția însă trebuia să fie convinsă că soțul ei putea fi convertit și câștigat prin propria ei purtare, fără cuvânt, prin faptul că soțul ei avea înaintea ochilor o purtare curată, neîntinată de lume și marcată de teama de Dumnezeu (2.17). Ceea ce trebuia să o deosebească pe soția creștină nu consta într-o podoabă asemănătoare celei pe care lumea o caută, ci într-o podoabă nepieritoare, nu a trupului, ci a duhului, caracterizată de blândețe și de liniște – însușiri de mare preț înaintea lui Dumnezeu. Acesta era caracterul sfintelor femei de odinioară. Obiceiul lor era supunerea față de soții lor; femeile creștine aveau înaintea lor exemplul Sarei, ai cărei copii deveniseră, netemându-se de nimic și făcând binele. «A face binele» nu era oare lucrul care caracteriza și purtarea lui Hristos, în aceeași măsură ca și ascultarea? (1 Petru 3.6; 2.20; Fapte 10.38).

Apostolul se adresează și soților creștini ai unor femei creștine. Soțul creștin trebuie să trăiască împreună cu soția sa potrivit cunoștinței, împărtășind cu ea interesele lui Dumnezeu și ale lui Hristos; el nu trebuie nicidecum să o disprețuiască, ci trebuie să țină cont că vasul feminin nu are rezistența celui masculin și de aceea trebuie tratat cu multă grijă. Soția nu trebuie să fie sub nicio formă tratată cu dispreț, ci trebuie să fie onorată. Atât soții cât și soțiile posedă împreună o moștenire comună, în care niciunul nu este mai privilegiat decât celălalt. Rugăciunile noastre comune ar fi împiedicate dacă soțul ar avea un domeniu accesibil numai lui, iar soția ar fi străină de el.

H. Rossier

SĂMÂNȚA BUNĂ

Dumnezeu nu Se rușinează de ei, să fie numit Dumnezeul lor … De aceea și noi, fiindcă suntem înconjurați cu un nor așa de mare de martori …

Evrei 11.16; 12.1,2

Galeria cu portrete

Din vechile lor palate, nobilii secolelor trecute își privesc cu demnitate vizitatorii. Tablourile lor înrămate pompos în galeriile ancestrale păstrează memoria tuturor acestor membri ai familiilor regale sau princiare. Și, cum fețele lor au de obicei o expresie serioasă, privitorul nu poate spune dacă persoana reprezentată a fost una fericită sau nefericită, binevoitoare sau răuvoitoare. Nici măcar numele celor mai mulți nu mai spun nimic vizitatorului. La urma urmei, au murit de mult timp. – Și unde sunt aceștia acum?

Biblia conține și ea o „galerie a strămoșilor“ – portrete autentice ale unor persoane provenind din medii foarte diferite. Ceea ce îi leagă pe acești oameni nu este noblețea lor, ci credința lor, încrederea lor în Dumnezeu și în Cuvântul Său. Acest „nor așa mare de martori“ este mulțimea acelora care mărturisesc prin propria experiență că ei fac parte din familia lui Dumnezeu. De aceea, numele lor nu vor fi uitate niciodată. Acolo îi găsim pe Avraam și pe Sara, pe Miriam și pe Moise, pe Samuel și pe David „și ce să mai spun? Pentru că nu-mi va ajunge timpul istorisind despre …“ (Evrei 11.32). Au fost aceste persoane mai sfinte decât altele, încât Dumnezeu le-a onorat astfel? În niciun caz, dar ele și-au mărturisit vina înaintea lui Dumnezeu și și-au pus încrederea în El.

În familia lui Dumnezeu, în „galeria Sa de strămoși“, este loc și pentru „portretul“ tău. Poate fi inclus acolo, dacă tu crezi în Domnul Isus Hristos și în moartea Sa ispășitoare.

Citirea Bibliei: 2 Împărați 13.10-25 · 1 Ioan 1.5-10

SCRIPTURILE ÎN FIECARE ZI

de Jean Koechlin

Deuteronom 10:12-22

De-abia intrate în mâinile lui Moise, cele dintâi două table ale legii au şi fost sfărâmate, pentru ca judecata să nu pătrundă odată cu ele în tabăra idolatră. În plus faţă de această dată, Domnul va porunci ca noile table să fie puse imediat în chivot, simbol al Domnului Hristos care este garantul menţinerii întregi a legii. Potrivit propriilor Sale cuvinte (Matei 5.17-19), Domnul Isus n-a venit pentru a desfiinţa legea, ci pentru a o împlini (Matei 5.17 nota a: pentru a-i arăta plinătatea). Nici o iotă, nici o frântură de literă pe care iubitul nostru Salvator să nu o fi satisfăcut perfect! El va fi şi în această privinţă cel mai mare în Împărăţia cerurilor.

2 Corinteni 3 compară „cele zece porunci“, înscrise odinioară pe piatră, cu „epistola lui Hristos“, gravată „pe table de carne, ale inimii“ (2 Cor. 3.3), „epistolă“ care se rezumă în fapt la un nume, cel al Domnului Isus, pe care Duhul Sfânt Îl imprimă în inimile răscumpăraţilor Săi. Dar nu pentru a rămâne ascuns acolo. O scrisoare este făcută pentru a fi citită. Numele lui Hristos trebuie să poată fi citit de către cei care ne cunosc. În preajma noastră, mulţi sunt cei care nu citesc niciodată Biblia. Într-o manieră indirectă ei pot fi constrânşi să o facă, în măsura în care comportarea noastră, pe care ei o observă, pune în practică învăţăturile Sale şi Îl reflectă pe Isus (1 Petru 3.1sf, 2).

CUVÂNTUL LUI DUMNEZEU PENTRU ASTĂZI

coordonatori Bob & Debby Gass

ȚINE FĂRĂ ȘOVĂIRE LA CREDINȚA TA! | Fundația S.E.E.R. România

„Să ţinem fără şovăire la mărturisirea nădejdii noastre, căci credincios este Cel ce a făcut făgăduinţa.” (Evrei 10:23)

Dacă citim cu atenție cartea Geneza, vom observa că în timpul procesului de creație, Dumnezeu numără zilele pe baza nopților anterioare. Biblia nu spune: „dimineața și seara au format prima zi”, ci spune: „a fost o seară şi apoi a fost o dimineaţă: aceasta a fost ziua întâi.” (Geneza 1:5). Iar acest lucru ar putea să ne spună că Dumnezeu este specializat în a scoate lumina din întuneric – adică, noi trebuie să trecem prin una pentru a ajunge la cealaltă!

Dumnezeu i-a spus lui Moise că îngerul morții va veni noaptea și, unde va vedea sângele mielului pe ușă, locuitorii acelei case vor fi salvați (vezi Exodul 12:12-13). Tot în cartea Exodul citim că Dumnezeu „a pus marea în mişcare printr-un vânt dinspre răsărit, care a suflat cu putere toată noaptea… și a uscat marea… Copiii lui Israel au trecut prin mijlocul mării ca pe uscat…” (Exodul 14:21-22)

Iar David a scris: „seara vine plânsul, iar dimineaţa, veselia.” (Psalmul 30:5). Deci, zorii sunt mai strălucitori datorită întunericului care i-a precedat, tot la fel biruința ta este mai plină de satisfacții atunci când ea apare pe fundalul durerii, al pierderii și-al provocării. Marile dimineți vin după trecerea prin nopți grele.

Când vezi pe cineva care crezi că are o zi minunată, sunt șanse mari să te uiți la cineva care a trecut printr-o noapte lungă. Când îi auzi pe oameni proclamându-și victoria, dimineața, să fii sigur că și-au petrecut noaptea rugându-se și plângând înaintea lui Dumnezeu. Biblia ne îndeamnă: „Să ţinem fără şovăire la mărturisirea nădejdii noastre, căci credincios este Cel ce a făcut făgăduinţa.” (Evrei 10:23). A avea încredere în Dumnezeu este mai mult decât o simplă dorință. Înseamnă să știi că dacă (și ce) a promis, El va face… și să înțelegi că El nu controlează doar creația, ci și circumstanțele tale. Așadar, să nu ezităm în mărturisirea credinței noastre în Dumnezeu!

Așadar, pentru a împlini planul lui Dumnezeu în viața ta, asigură-te că înțelegi ce vrea Stăpânul!

Posted in Romanian devotionals and tagged , , , , | Lasă un comentariu
14 oct. 2024

14 Octombrie 2024

DOMNUL ESTE APROAPE

David s-a întărit în Domnul Dumnezeul său.

1 Samuel 30.6 https://www.good-seed.org/img/teiler.png

Ferice de cel care se poate ridica, din cele mai profunde adâncimi ale nenorocirii omenești, către Dumnezeu și către resursele Lui care nu lipsesc niciodată! Credința știe că Dumnezeu este pe deplin la înălțimea oricărei nevoi și slăbiciuni omenești, a oricărei căderi și a oricărui păcat. Dumnezeu este deasupra tuturor lucrurilor, iar inima care înțelege aceasta este ridicată deasupra tuturor încercărilor și a dificultăților de pe cale.

Nu există nicio stare în care creștinul să se afle și să nu poată să se bazeze pe Dumnezeu. Dacă este zdrobit sub greutatea încercării și a împrejurărilor dificile, trebuie să lase loc puterii lui Dumnezeu, care să acționeze asupra acestor lucruri. Dacă inima este apăsată de povara slăbiciunii personale – o povară cu adevărat grea! – trebuie să se adape din izvoarele nesecate ale compasiunii și ale îndurării divine. Dacă sufletul este îngrozit de simțământul păcatului și al vinei, trebuie să recurgă la harul nețărmurit al lui Dumnezeu și la sângele infinit de prețios al lui Hristos. Într-un cuvânt, oricare ar fi povara, încercarea, suferința sau nevoia, Dumnezeu este mai mult decât potrivit pentru ele, iar privilegiul credinței este să se folosească de El. „David s-a întărit în Domnul Dumnezeul său“ atunci când totul în jur era întuneric și disperare.

Fie ca toți să cunoaștem adevărata binecuvântare a acestui lucru! A avea de-a face cu Dumnezeu înseamnă odihnă pentru suflet, înseamnă fericire și putere. A ne dezlipi inimile de eul nostru și de lucrurile care ne înconjoară și a ne înălța în atmosfera divină sfântă și plină de pace ne oferă o mângâiere și o înviorare pe care nimeni nu le poate descrie. Scopul lui Satan este să nu ne bucurăm niciodată de așa ceva, iar pentru aceasta face ca lucrurile prezente să ocupe tot orizonul sufletelor noastre; el caută să ne înconjoare cu un nor gros, întunecat și de nepătruns, ca să nu putem recunoaște fața Tatălui, nici mâna Lui, care lucrează în împrejurările noastre. Credința însă străpunge norul și se ridică spre Dumnezeu; ea nu privește la lucrurile care se văd, ci la cele care nu se văd; ea merge înainte, ca și cum L-ar fi văzut pe Cel care este nevăzut.

C. H. Mackintosh

SĂMÂNȚA BUNĂ

Însușirile nevăzute ale Lui, puterea Lui veșnică și divinitatea Lui se văd lămurit, de la crearea lumii, fiind înțelese de minte, prin lucrurile făcute de El, așa că nu se pot dezvinovăți.

Matei 5.45

Caietul cu însemnările drumeților

Într-o frumoasă zi de toamnă mă plimbam cu soția mea pe un traseu ușor de parcurs, din munții Alpi. Era un peisaj sălbatic și romantic în mijlocul Alpilor elvețieni. Liniștea deplină a lumii montane care ne înconjura și priveliștea feerică ce se pierdea în depărtări ne tăiau respirația. De-a lungul traseului erau amenajate mai multe locuri de popas. La fiecare astfel de loc amenajat atârna o cutie metalică, în care se aflau câteva ustensile de scris și un caiet.

Am citit cu interes însemnările drumeților care trecuseră pe acolo în ultimele luni. Mai toți consemnaseră ce zi frumoasă au petrecut alături de cei dragi în acel peisaj de vis. Din nefericire, în nicio însemnare nu am găsit numele Dumnezeului Creator care le-a pregătit acea zi minunată și acel peisaj unic. Cum reacționează Dumnezeu la o asemenea atitudine ignorantă? În bunătatea Sa, El le oferă totuși oamenilor astfel de momente. De ce? Pentru că El îi iubește pe oamenii pe care i-a creat.

Da, ar fi bine să ne gândim mai mult la bunătatea lui Dumnezeu. El trimite ploaie peste cei drepți și peste cei nedrepți, El face să răsară soarele Său peste cei răi și peste cei buni. Dacă Îl cunoașteți, atunci puteți enumera cu recunoștință toate lucrurile pe care El vi le-a dat deja de-a lungul vieții.

Dacă încă nu Îl cunoașteți, opriți-vă în fața Cuvântului Său și citiți-l, poate începând cu Evanghelia după Luca.

Citirea Bibliei: 2 Împărați 12.18-13.9 · 1 Ioan 1.1-4

SCRIPTURILE ÎN FIECARE ZI

de Jean Koechlin

Deuteronom 9:18-29

Invitat să nu-şi uite greşelile trecute, Israel putea alătura aici o altă aducere-aminte: cea a mijlocitorului credincios care i-a reprezentat pe munte. Moise este menţionat în mod deosebit în Psalmul 99.6 printre cei care Îl cheamă pe Domnul şi care strigă spre El. Ce implorări fierbinţi a ştiut el să înalţe către Dumnezeu pentru popor, ca şi pentru fratele său Aaron!

Iată într-ade­văr pentru noi două subiecte constante de rugăciune: pe de o parte adunarea, iar pe de altă parte membrii familiei noastre. Şi tot Psalmul 99 confirmă eficacitatea rugăciunii credinţei: „Tu le-ai răspuns: Tu ai fost pentru ei un Dumnezeu iertător“ (Ps. 99.8; Iacov 5.16). Ne vom bucura să constatăm că în acest psalm este numit şi Aaron. Nu numai că i-a fost iertat păcatul său grav, ci a putut după aceea să devină, la rândul său, un mijlocitor (Numeri 16.47).

Când am învăţat o lecţie prin propria experienţă, putem să fim un ajutor pentru alţii. Aceasta a fost experienţa lui Petru. Spunându-i că S-a rugat pentru el, Domnul a adăugat: „când te vei întoarce, să-i întăreşti pe fraţii tăi“ (Luca 22.32).

Ce bucurie, prieteni creştini, că putem conta pe prezenţa în cer a unui Apărător divin care mijloceşte la Tatăl în favoarea fiecăruia dintre noi!

CUVÂNTUL LUI DUMNEZEU PENTRU ASTĂZI

coordonatori Bob & Debby Gass

CUM SĂ ÎMPLINEȘTI PLANUL LUI DUMNEZEU | Fundația S.E.E.R. România

„Nu fiți nepricepuți, ci înțelegeți care este voia Domnului.” (Efeseni 5:17)

Pentru a împlini planul lui Dumnezeu pentru viața ta, ține cont de următoarele:

1) Fă-ți harta zilei. Planifică-ți timpul și respectă-ți planul. Doar una din trei persoane face acest lucru. Un expert în leadership spunea: „Rar mi se întâmplă să mă trezesc dimineața întrebându-mă ce voi face în ziua respectivă.” Iată de ce această persoană este un lider… și un expert!

2) Stabilește-ți prioritățile. Goethe spunea: „Lucrurile care contează cel mai mult nu trebuie să fie niciodată la mila lucrurilor care contează cel mai puțin.” Cei mai mulți dintre noi nu ajungem la cele mai importante sarcini până la jumătatea după-amiezii. Finalizăm mai întâi sarcinile cu prioritate scăzută pentru a avea un sentiment de realizare. Nu e un lucru înțelept. Iar dacă îți planifici ziua, dar nu o duci la bun sfârșit, rezultatele vor fi aceleași ca ale celor care nu-și fac nicio planificare. După cum spunea și președintele american Dwight Eisenhower: „Când îți stabilești prioritățile… cea mai complexă problemă umană se reduce adesea la o proporție ușor de gestionat.”

3) Fii concentrat, dar flexibil. Așteaptă-te la neprevăzut și învață să te adaptezi! Condițiile se schimbă în mod constant, și la fel trebuie să se schimbe și metodele tale de a face lucrurile.

4) Învață să delegi. Oamenii tind să se împartă în două categorii: cei care se agață și cei care se debarasează. Cei care se agață refuză să renunțe la orice lucru pe care îl consideră important, indiferent dacă este sau nu cea mai bună persoană pentru lucrul respectiv. Scopul lui este perfecțiunea. Pe de altă parte, cei care se debarasează de sarcini o fac rapid, fără să se gândească prea mult la cât de bine fac treaba. Scopul lor este ca sarcina să dispară de pe biroul lor cât mai repede. O delegare adecvată presupune să fii înțelept, sigur pe tine și generos față de ceilalți. Înseamnă, de asemenea, că munca se face bine – și, în cele din urmă, asta este ceea ce-ți dorești.

Așadar, pentru a împlini planul lui Dumnezeu în viața ta, asigură-te că înțelegi ce vrea Stăpânul!

Posted in Romanian devotionals and tagged , , , , | Lasă un comentariu
13 oct. 2024

13 Octombrie 2024

DOMNUL ESTE APROAPE

Dacă cineva a păcătuit, avem la Tatăl un Mijlocitor, pe Isus Hristos, Cel drept; și El este ispășire pentru păcatele noastre.

1 Ioan 2.1,2 https://www.good-seed.org/img/teiler.png

El, Cel care a mers la Tatăl pentru noi, poate spune (și Tatăl o știe bine): «Eu am suferit pe cruce pentru păcatele care au fost înfăptuite și Eu am purtat judecata asupra lor, așa că nu mai poate fi nicio judecată cu privire la ele». El este Cel Drept și Dumnezeu știe că El niciodată nu va face ceva nedrept, că niciodată nu va acoperi un păcat și că niciodată nu va spune despre ceva care este fals că este bun, așa cum o fac deseori avocații de pe pământ. Cuvântul Său este adevărul absolut, așa că Dumnezeu poate avea încredere desăvârșită în cuvântul Său. El ne înlocuiește, ca să ne readucă în părtășie cu Tatăl, pentru ca, în felul acesta, răul să fie îndepărtat și Dumnezeu să poată, potrivit cu 1 Ioan 2.1, să ne ierte păcatele și să ne curățească de orice nedreptate. Pe de o parte, Domnul Isus lucrează în noi, ca să ne aducă la mărturisire; de altă parte, El intervine la Tatăl pentru noi, pentru ca astfel, atunci când am mărturisit, Tatăl să ne ierte. Și Tatăl ne iartă întotdeauna, căci El este credincios și drept când face lucrul acesta.

În primul rând, Domnul Isus lucrează în noi pentru ca păcatele pe care le-am înfăptuit să ne devină cunoscute. Cum ne sunt ele făcute cunoscut? Când am făcut ceva și nu știu că este rău, cum voi afla că acel lucru este rău?

Vedem lucrarea Domnului Isus în cazul lui Petru. Domnul îl atenționează mai dinainte și îi spune: „Chiar în noaptea aceasta … tu te vei lepăda de Mine de trei ori“. Apoi imediat adaugă: „Dar Eu M-am rugat pentru tine, ca să nu ți se micșoreze credința“. După ce Petru L-a tăgăduit de trei ori, Domnul l-a privit și, prin aceasta, i-a adus aminte de cuvintele Sale, iar Petru a devenit conștient că L-a tăgăduit și a plâns cu amar. Când Domnul a înviat, Petru a fost unul dintre primii pe care El i-a căutat ca să stea de vorbă cu el. Când, după aceea, Petru a fost iarăși în mijlocul ucenicilor, Domnul a venit și a pătruns din nou, și cu acest prilej, până la temelie, ca să-l aducă pe Petru la o totală restabilire și la o deplină părtășie; căci acesta este scopul Domnului Isus (vedeți Ioan 21).

H. L. Heijkoop

SĂMÂNȚA BUNĂ

Și au venit la un loc al cărui nume era Ghetsimani. Și a zis ucenicilor Săi: „Stați aici până Mă voi ruga!“. A luat cu El pe Petru, pe Iacov și pe Ioan și a început să Se tulbure adânc.

Marcu 14.32,33

Ghetsimani

În ultima noapte a Domnului Isus înainte de moartea Sa pe cruce, Ghetsimani a fost un loc special.

După ce Isus a sărbătorit Paștele împreună cu ucenicii Săi, au ieșit din cetatea Ierusalim, au traversat pârâul Chedron și au intrat în grădina Ghetsimani, la poalele Muntelui Măslinilor. Ghetsimani înseamnă „presă de ulei“. Se pare că acolo era o presă cu care măslinele erau zdrobite pentru a fi transformate în ulei. Presa de ulei ne vorbește atât despre zdrobire, cât și despre valoarea produsului obținut.

Presa este un simbol al judecății (Apocalipsa 14.19). Puțin mai târziu, pe cruce, avea să se abată asupra Domnului Isus judecata lui Dumnezeu din cauza păcatelor noastre. El a văzut această judecată deja acolo, în grădină. Această anticipare a provocat o mare tulburare în sufletul Său, astfel încât S-a îndreptat în rugăciune spre Dumnezeul și Tatăl Său.

Prin presarea măslinelor se obține uleiul de măsline prețios, care, chiar și în Vechiul Testament, trebuia să fie oferit lui Dumnezeu ca jertfă. Aceasta ne arată că suferința Mântuitorului sub judecata lui Dumnezeu a adus ceva bun pentru Dumnezeu (Exod 22.29; 27.20).

Îl admirăm pe Hristos, pentru că a fost dispus să intre în judecata lui Dumnezeu, pentru a aduce acolo jertfa nespus de prețioasă pentru Dumnezeu.

Citirea Bibliei: 2 Împărați 12.1-17 · Ioan 21.15-25

SCRIPTURILE ÎN FIECARE ZI

de Jean Koechlin

Deuteronom 9:1-17

Pentru a descrie forţa vrăjmaşilor lui Israel, Moise se foloseşte de aceleaşi mijloace ca şi oamenii necredincioşi care înmuiaseră inima poporului (1.28), pentru că această putere era reală. Poporul nu trebuia să o desconsidere, ci, mai degrabă, să-şi pună încrederea într-o putere mai mare. DOMNUL avea să meargă înaintea lor spre a descuraja şi nimici această putere a vrăjmaşului.

Contrar criteriilor obişnuite ale oamenilor – cantitate sau calitate – intervenţia lui Dumnezeu în favoarea lui Israel n-a fost dictată nici de numărul (7.7), nici de buna înclinaţie naturală a acestui popor. „Să ştii dar că nu pentru dreptatea ta – reaminteşte Moise – îţi dă Domnul Dumnezeul tău această ţară bună ca s-o stăpâneşti“ (9.6). Copilul lui Dumnezeu nu se poate lăuda nici măcar cu atâta îndreptăţire proprie ca Israel. „El ne-a mântuit, nu pentru fapte, împlinite în dreptate, pe care le-am făcut noi, ci după propria Sa îndurare …“ (Tit 3.5-7). Şi pentru ca poporul să nu fie tentat să atribuie alegerii lui Dumnezeu meritele lor personale, conducătorul lor le aminteşte episodul umilitor cu viţelul de aur. Dacă ne vom aduce aminte fără-ncetare de credincioşia Domnului (cap. 8), nu vom uita niciodată cât de slabe sunt inimile noastre (v. 7; Ezechiel 16.30).

CUVÂNTUL LUI DUMNEZEU PENTRU ASTĂZI

coordonatori Bob & Debby Gass

AȘA CUM EȘTI, VINO LA DOMNUL! | Fundația S.E.E.R. România

„Prin harul lui Dumnezeu sunt ce sunt…” (1 Corinteni 15:10)

Am auzit o istorioară despre un băiat care intră în casă și nu știa că pastorul bisericii venise în vizită… Băiatul ținea în mână un șobolan mort: „Mamă, n-o să-ți vină să crezi: acest șobolan alerga prin garaj… L-am văzut, am aruncat cu o piatră în el și l-am nimerit… Apoi m-am dus și l-am călcat în picioare. După care l-am apucat de coadă și l-am izbit de perete…” În acel moment îl vede pe pastor… se uită la mama lui – și dacă privirea ei ar fi putut ucide, el ar fi fost demult un copil mort… Așa că, a ridicat șobolanul în sus ca pe o ofrandă și a adăugat cu o voce pioasă: „Și apoi dragul de Dumnezeu l-a chemat acasă.”

Cam așa este și genul de discurs în care oamenii alunecă atunci când vor să-și ascundă defectele și să pară mai „spirituali”!

Vechiul imn „Așa cum sunt, la Tine vin” se referă la faptul că Dumnezeu te iubește în ciuda problemelor tale, așa că ar fi bine să-ți scoți masca. Dacă ar exista cu adevărat o biserică „Așa cum sunt”, unde oamenii ar putea să-și aducă poverile și înfrângerile, dacă ar exista acel grup în care toată lumea ar fi iubită și nimeni nu s-ar preface, cred că n-ar fi niciodată suficient loc în clădirea aceea pentru oamenii dornici să vină.

Apostolul Pavel a recunoscut că și el se comporta uneori frumos, alteori urât; a pomenit momentele în care a vrut să facă binele, dar răul a preluat controlul… dar a refuzat să renunțe la luptă pentru că și-a dat seama că el este o lucrare în curs de desfășurare. Și a afirmat: „eu… nu sunt vrednic să port numele de apostol, fiindcă am prigonit Biserica lui Dumnezeu. Prin harul lui Dumnezeu sunt ce sunt. Şi harul Lui faţă de mine n-a fost zadarnic…” (1 Corinteni 15:9-10).

Așadar, așa cum ești – vino la Domnul!

Posted in Romanian devotionals and tagged , , , , | Lasă un comentariu
12 oct. 2024

12 Octombrie 2024

DOMNUL ESTE APROAPE

Dar, în adunare, doresc să vorbesc cinci cuvinte cu mintea mea, ca să-i învăț și pe alții, decât zece mii de cuvinte într-o limbă.

1 Corinteni 14.19 https://www.good-seed.org/img/teiler.png

Dacă citim contextul acestui verset, înțelegem că Pavel se referă la folosirea darului vorbirii în limbi în adunare și, prin urmare, la nevoia ca ceea ce se spune să fie făcut înțeles pentru ceilalți.

Există credincioși care niciodată nu-și deschid gura în strângerile laolaltă, nici pentru laudă, nici pentru rugăciune, nici pentru a citi un pasaj din Scriptură și nici pentru a rosti un cuvânt de încurajare, de îndemn sau de învățătură. Unii se tem sau sunt prea timizi, gândindu-se că nu sunt suficient de elocvenți, în comparație cu alții. Să privim la câteva exemple încurajatoare din Scriptură, pentru a căpăta imboldul și puterea de a face ceea ce Domnul dorește.

Moise, atunci când Dumnezeu i-a poruncit să-i vorbească lui faraon, a spus că el nu este elocvent și că are o vorbire greoaie. Dumnezeu i-a reamintit că El era Cel care făcuse gura omului și că El avea să fie cu gura lui Moise (Exod 4.10-12). Când omul care fusese eliberat de legiunea de demoni a dorit să-L urmeze pe Domnul, El nu i-a îngăduit, ci i-a spus să se întoarcă acasă, la ai săi, și să le spună ceea ce Domnul făcuse pentru el. Câtă cunoștință a Bibliei credeți că avea acest om? Ce știa el? El putea rosti acele „cinci cuvinte“, care însemnau ceea ce Domnul făcuse pentru el (Marcu 5.18,19). Lui Iona i s-a poruncit să predice în Ninive: „Încă patruzeci de zile, și Ninive va fi răsturnată“ (Iona 3.4) – o frază care, în limba ebraică, are doar cinci cuvinte. Care a fost rezultatul? Întreaga cetate a fost scăpată! Amos, de asemenea, a avut un mesaj scurt, dar solemn: „Pregătește-te să-L întâlnești pe Dumnezeul tău!“ (Amos 4.12).

Când ne adunăm laolaltă, să dăm fiecare cu credincioșie ceea ce Domnul ne-a dat să dăm. Oricât de limitați ne-am simți, trebuie să știm că Domnul nu cere de la noi mai mult decât putem.

A. Blok

SĂMÂNȚA BUNĂ

La Dumnezeu toate sunt cu putință.

Matei 19.26

Pescarul de pe insula Terranova

Oamenii dintr-un sat de pe insula Terranova erau foarte deznădăjduiți. Ei trăiau în principal din pescuit, iar în acel an nu prinseseră aproape nimic. Trecuse deja o mare parte din sezonul de pescuit, așa că iarna se anunța cu foamete și cu lipsuri. Pastorul micii comunități i-a chemat atunci pe oameni la rugăciune. Biserica a fost plină. Au citit câteva pasaje din Biblie, apoi câțiva dintre cei prezenți s-au rugat lui Dumnezeu spunându-I despre situația dificilă a întregului sat.

După întâlnirea de rugăciune, starea de spirit părea să fie destul de încrezătoare. Dar până dimineața următoare, deznădejdea paralizantă a pus din nou stăpânire pe toți. Un singur pescar a ieșit să prindă pește; era un om cunoscut în tot satul pentru necredința sa. Fusese și el la întâlnirea de rugăciune, însă doar pentru a spune cu voce tare că este o nebunie să te rogi pentru pește. Și tocmai de aceea a ieșit la pescuit, ca să demonstreze că nu era nimic de prins. – Dar ce s-a întâmplat? De îndată ce și-a aruncat plasele, a prins pește din belșug! După două ore s-a întors în port cu barca încărcată. Vestea despre captura bogată s-a răspândit imediat și, în curând, portul a fost plin de vase de toate felurile. Fiecare s-a întors încărcat în acea zi și așa a fost până la sfârșitul sezonului.

Minunata captură de pește l-a impresionat mult pe acel pescar necredincios. Nu după mult timp, el a cedat în fața lui Dumnezeu și a devenit un om nou, care L-a urmat pe Domnul Isus cu toată inima. Biblia nu ne învață o evanghelie a prosperității, dar Dumnezeu poate folosi o astfel de minune și astăzi pentru a-i converti pe oameni.

Citirea Bibliei: 2 Împărați 11.4-21 · Ioan 21.7-14

SCRIPTURILE ÎN FIECARE ZI

de Jean Koechlin

Deuteronom 8:1-20

„Îţi vei aduce aminte … aduţi aminte!“ − iată firul călăuzitor al acestei cărţi, şi aceasta pentru că inima lui Israel, ca şi a noastră, este promptă în a uita de Dumnezeu,  de eliberările Sale, de promisiunile Sale, de poruncile Sale(compară cu Marcu 8.17 …). Domnul Îşi purtase poporul „cum poartă un om pe fiul său“ (1.31). Aici îl pedepseşte „cum ceartă (sau „educă“, sau „disciplinează“) un om pe fiul său“ (v. 5). «Purtat» şi «pedepsit» sunt două privilegii ale copilului lui Dumnezeu (Evrei 12.5 …). Cel de-al doilea ne pare mai greu de acceptat decât primul. Dar ce urmărea Dumnezeu când permitea experienţele din pustiu? Scopul este repetat de trei ori: „ca să te smerească“ (v. 2, 3, 16). Un om care are nevoi este mai dispus să se întoarcă spre Creatorul lui şi acesta este tocmai punctul pe care îl aşteaptă Dumnezeu, pentru că încercarea nu este niciodată un scop în sine, ci un mijloc „ca să-ţi facă bine la sfârşit“ (v. 16). Ce contrast între pustiul pe care Israel tocmai îl traversase, un pământ plin de „uscăciune, unde nu era apă“ (v. 15) şi „ţara cea bună“, plină de pâraie, de izvoare şi de ape adânci, în care avea să intre! Ce con­trast de asemenea între hrana din Egipt (Numeri 11.5) şi îmbelşugatele roade din ţara Canaanului, dătătoare de putere, de bucurie, de sănătate, de savoare şi care evocă roada Duhului prezentată pe larg în Galateni 5.22!

CUVÂNTUL LUI DUMNEZEU PENTRU ASTĂZI

coordonatori Bob & Debby Gass

NESIGURANȚA ÎN MATERIE DE LEADERSHIP | Fundația S.E.E.R. România

„Au iubit mai mult slava oamenilor decât slava lui Dumnezeu.” (Ioan 12:43)

Biblia spune (Ioan 12:42-43): „Totuşi, chiar dintre fruntaşi, mulţi au crezut în El; dar de frica fariseilor, nu-L mărturiseau pe faţă, ca să nu fie daţi afară din sinagogă. Căci au iubit mai mult slava oamenilor decât slava lui Dumnezeu.” Dacă ești un lider sau faci parte dintr-o echipă de conducere, răspunde sincer la aceste întrebări: Cât de sigur te simți ca lider? Când altcineva are o idee grozavă, o susții sau o reprimi? Aplauzi succesele altora sau te simți amenințat de ele? Dacă răspunsurile tale sunt „reprim” și „mă simt amenințat”, ai o problemă de nesiguranță, și trebuie să te ocupi de ea pentru a reuși pe deplin în ceea ce te-a chemat Dumnezeu să faci. Să reținem următoarele lucruri: 1) Liderii nesiguri creează nesiguranță în ceilalți. Vechea zicală spune: „Nu poți da decât ce ai.” Dacă tu nu ai siguranță, nu-i poți face pe ceilalți să se simtă în siguranță. Iar pentru a fi un lider eficient, genul pe care ceilalți vor să îl urmeze, tu trebuie să-i faci pe cei care te urmează să se simtă bine în pielea lor. 2) Liderii nesiguri mai mult iau, de la oameni, decât dau. Ei sunt într-o căutare constantă după recunoaștere, validare și iubire. Din acest motiv, atenția lor se concentrează pe aflarea siguranței, și nu pe transmiterea ei către ceilalți. Ei sunt în mare parte cei care iau, nu cei care dau – iar cei care tot iau nu sunt lideri eficienți! 3) Liderii nesiguri îi limitează în mod constant pe cei mai buni oameni ai lor. Ei acaparează puterea. De fapt, cu cât cei din jurul lor sunt mai buni, cu atât liderii se simt mai amenințați – și cu atât mai mult se străduie să limiteze succesul și recunoașterea celor ce-i înconjură. Dacă aceste lucruri te descriu și pe tine, citește și ia aminte la următorul verset din Scriptură (Romani 12:10): „Iubiţi-vă unii pe alţii cu o dragoste frăţească. În cinste, fiecare să dea întâietate altuia.”

Posted in Romanian devotionals and tagged , , , , | Lasă un comentariu
11 oct. 2024

11 Octombrie 2024

DOMNUL ESTE APROAPE

Tot ce are suflare să-L laude pe Domnul! Lăudați pe Domnul!

Psalmul 150.6 https://www.good-seed.org/img/teiler.png

Așa se încheie cartea Psalmilor și așa ne este prezentat, cu privire la pământ, rezultatul venirii Domnului. El este cu adevărat Omul binecuvântat din primul psalm, „cel care nu se duce la sfatul celor răi și nu stă pe calea păcătoșilor și nu se așază pe scaunul celor batjocoritori; ci plăcerea lui este în legea Domnului și cugetă la legea Lui zi și noapte“ (Psalmul 1.1,2). Fiecare bătaie a inimii Lui devotate a fost pentru Dumnezeul Său și fiecare cuvânt al Lui și fiecare faptă a Lui L-au glorificat pe Tatăl. Orice excelență de ordin moral a strălucit în mod perfect în Persoana Lui.

Rodul Lui va apărea la timpul potrivit, frunza Lui nu se va veșteji niciodată, iar în tot ce va face va prospera. Oamenii au crezut că lumina Lui s-a stins pentru totdeauna atunci când a fost răstignit, însă El va veni din nou. Va răsări ca Soare al dreptății și va aduce acea dimineață fără nori, pe care toți sfinții lui Dumnezeu au așteptat-o (2 Samuel 23.4). Își va pune caracterul binecuvântat asupra împărăției Sale, care va reflecta gloria Lui strălucitoare. Atunci orice suspin și orice strigăt de durere vor fi îndepărtate, iar întunericul va fugi dinaintea strălucirii prezenței Sale. Tot pământul va fi plin de gloria Domnului și, așa cum viața Lui întreagă a fost o laudă pentru Dumnezeu, la fel toate făpturile vor da laudă în acea zi.

Ridicarea și căderea împărățiilor; acumularea celor mai grave probleme; conflictele de interese care cresc tot mai mult – toate acestea dovedesc instabilitatea stării de lucruri din această lume. Însă toate acestea nu trebuie să-l tulbure pe cel care, cu ochii credinței, Îl vede pe Isus. Steaua strălucitoare de dimineață, care vestește venirea zilei, strălucește deja în cer și umple de nădejde inimile celor credincioși. Da, Domnul vine! El să fie lăudat!

J. T. Mawson

SĂMÂNȚA BUNĂ

Prin har sunteți mântuiți.

Efeseni 2.5

Cererea de grațiere

Un bărbat condamnat la moarte stătea în celula sa și aștepta. În orice zi, sentința putea fi executată. Cu mult timp în urmă îi trimisese președintelui o cerere de grațiere.

Într-o dimineață s-a întâmplat însă ceva la care nu se mai aștepta. Zăvorul greu al ușii celulei sale a fost tras și un bărbat în uniformă a intrat, înmânându-i o scrisoare. A citit-o zguduit de emoții. Parcă visa. Nu-i venea să creadă. Cererea sa de grațiere fusese acceptată. El nu mai trebuia să moară… Semnătura președintelui pusă pe cererea sa îi oferea condamnatului certitudinea că pedeapsa cu moartea nu va fi executată.

Acest tablou ne trimite cu gândul la ceea ce Dumnezeu ne oferă nouă, oamenilor. Deși am păcătuit împotriva Lui, El vrea să ne scutească de pedeapsă. Dar nu invocă circumstanțe atenuante. Nu, ci El rămâne credincios sfințeniei Sale. Pe baza morții Fiului Său Isus Hristos, care a ispășit toată vina pe cruce, Dumnezeu îl iartă pe cel păcătos.

Depinde doar de noi, dacă Îi trimitem sau nu lui Dumnezeu o cerere de grațiere. Dacă ne mărturisim înaintea Lui păcatele noastre și credem că Isus Hristos a purtat pedeapsa pentru ele, Dumnezeu ne achită imediat.

El ne dă confirmarea acestui fapt în Cuvântul Său veșnic valabil:

„Acum deci nu este nicio condamnare pentru cei care sunt în Hristos Isus“ (Romani 8.1).

Citirea Bibliei: 2 Împărați 10.28-11.3 · Ioan 21.1-6

SCRIPTURILE ÎN FIECARE ZI

de Jean Koechlin

Deuteronom 7:7-26

Voi şi cu mine, noi suntem dispuşi să-i iubim pe cei care ne iubesc, pe cei care ne par simpatici, binevoitori (Luca 6.32). Dragostea lui Dumnezeu este de o cu totul altă natură. Ea s-a exercitat încă din Egipt asupra lui Israel, popor slab şi nevoiaş, care nu-L căuta pe Dumnezeu, „cel mai mic dintre toate popoarele“ (v. 7, 8). Asupra noastră, această dragoste s-a exercitat pe când eram fără putere, fără evlavie, încă păcătoşi, vrăjmaşi lui Dumnezeu (Romani 5.6, 8, 10).

Omul iubeşte când găseşte la alţii motive pentru asemenea sentimente; este o iubire preferenţială. La Dumnezeu, dimpotrivă, toate motivele pentru a ne iubi se aflau în propria Sa inimă, astfel că această dragoste se revarsă peste toate făpturile Sale fără nici o deosebire. De acum, dragostea pe care Dumnezeu o aşteaptă de la om nu este răspunsul cuvenit la dragostea Sa; ea are un motiv: „noi Îl iubim pentru că El ne-a iubit întâi“ (1 Ioan 4.19). Şi are pentru noi o consecinţă: ascultarea (v. 9). Acesteia, inima lui Dumnezeu îi răspunde din nou, dar cu un sentiment deosebit, cel din v. 13, care are drept corespondent în Noul Testament promisiunea Domnului Isus: „Dacă Mă iubeşte cineva, va păzi Cuvântul Meu şi Tatăl Meu îl va iubi …“ (Ioan 14.23; 1 Ioan 5.3).

Fie ca Dumnezeu să ne dea tuturor să trăim din plin această experienţă!

CUVÂNTUL LUI DUMNEZEU PENTRU ASTĂZI

coordonatori Bob & Debby Gass

FII DISCIPLINAT! | Fundația S.E.E.R. România

„Nu fi nepăsător de darul care este în tine…” (1 Timotei 4:14)

Singura modalitate prin care poți continua să te perfecționezi este exersarea. Nancy Dornan (femeie de afaceri din S.U.A.) spunea: „Cea mai lungă cale între două obiective este scurtătura!” Și este foarte adevărat. Dacă îți dorești să te dezvolți într-un anumit domeniu, calculează care vor fi implicațiile reale, inclusiv prețul, apoi hotărăște-te să-l plătești.

David nu și-a descoperit brusc talentul de cântăreț la harpă, când a ajuns la palatul regelui Saul. El și-l dezvoltase în anii de practică pe dealurile singuratice, în timp ce îngrijea oile tatălui său.

Apostolul Pavel l-a sfătuit pe Timotei: „Până voi veni, ia seama bine la citire… Nu fi nepăsător de darul care este în tine… Pune-ţi pe inimă aceste lucruri, îndeletniceşte-te în totul cu ele, pentru ca înaintarea ta să fie văzută de toţi.” (1 Timotei 4:13-15)

Când ai terminat cu dezvoltarea personală, ești terminat!

Progresul, succesul și creșterea nu se întâmplă prin osmoză, ci necesită disciplină. Nu există o cale ușoară de a deveni o persoană disciplinată. Motivul pentru care un anumit câștigător (din sport) de anul trecut, a fost al doilea clasat anul acesta, este că unul dintre ei a fost dispus să facă un efort suplimentar când a venit vorba despre practică și disciplină, iar celălalt nu. Oricine face (ce trebuie să facă) doar atunci când are chef, sau când îi convine, va rămâne în urmă! Îmbunătățirea vine prin disciplină.

O persoană disciplinată nu găsește scuze și nici nu acceptă scuze; ea le elimină. Îmi par foarte adevărate cele spuse de către scriitorul clasic francez François de La Rochefoucauld: „Aproape toate greșelile noastre sunt mai ușor de iertat decât metodele prin care încercăm să le ascundem.”

Dacă ai mai multe motive din cauza cărora nu poți fi disciplinat, tu trebuie să pricepi că nu sunt altceva decât o grămadă de scuze! Toate acestea trebuie să fie eliminate, dacă vrei să reușești în ceea ce Dumnezeu te-a chemat să faci.

Așadar, fii disciplinat!

Posted in Romanian devotionals and tagged , , , , | Lasă un comentariu

Navigare în articole

← Older Entries
Newer Entries →