Mana Zilnica

Mana Zilnica

Archive for the tag “articole”

11 nov. 2024

11 Noiembrie 2024

DOMNUL ESTE APROAPE

Și a mai fost un om care profețea în Numele Domnului: Urie … și el a profețit împotriva cetății acesteia și împotriva țării acesteia, după toate cuvintele lui Ieremia. Și împăratul Ioiachim … a căutat să-l omoare; dar Urie a auzit și s-a temut și a fugit și s-a dus în Egipt. Și … l-au adus la împăratul Ioiachim și el l-a ucis cu sabia.

Ieremia 26.20,21,23https://www.good-seed.org/img/teiler.png

Lecții din viața lui Ioiachim (1) – Respingerea mesagerului

Urie a profețit împotriva Ierusalimului și împotriva țării, „după toate cuvintele lui Ieremia“. Ioiachim n-a vrut să audă nimic despre adevăr, nici despre judecata care avea să vină. Prin urmare, l-a urmărit pe Urie până în Egipt, unde acesta fugise ca să-și scape viața, l-a adus la Ierusalim și l-a omorât, pentru a pune capăt mesajului lui Dumnezeu și pentru a-i speria pe alții care ar fi vrut să facă la fel ca Urie. Ioiachim a respins autoritatea mesajului lui Dumnezeu și l-a înlăturat pe mesagerul Lui.

Vrăjmășia față de Dumnezeu și față de adevărul Său a existat dintotdeauna. Domnul Isus a fost dat la moarte din cauza faptului că a mărturisit despre adevăr (Ioan 18.37). Conducătorii religioși nu au suportat să stea înaintea Cuvântului întrupat al lui Dumnezeu. De asemenea, conducătorii religioși au vrut să-i aducă la tăcere pe apostoli, atunci când le-au poruncit să nu mai vorbească și să nu mai învețe pe nimeni în numele lui Isus (Fapte 4.18). Ștefan a fost dat la moarte, fiindcă aceiași lideri religioși nu au putut suferi mărturia lui și adevărul pe care îl proclama (Fapte 7.57,58). Iacov, fratele lui Ioan, a fost omorât de către Irod (Fapte 12.1). Și, fiindcă acest lucru le-a plăcut iudeilor, Irod a vrut să-l omoare și pe Petru, însă acesta a fost scăpat în mod miraculos.

Lumea nu s-a făcut cu nimic mai bună astăzi decât atunci. Adevărul este încă lepădat, iar noi, din când în când, experimentăm aceeași lepădare. Lumea nu ne leapădă pe noi, ci, dincolo de noi, Îl leapădă pe Hristos și respinge adevărul Său. Să nu acționăm niciodată ca Ioiachim, ci urechea noastră să fie mereu deschisă pentru a asculta și a primi Cuvântul lui Dumnezeu și, de asemenea, să fim mereu gata să mărturisim despre adevăr!

A. Leclerc

SĂMÂNȚA BUNĂ

Dacă n-are cineva Duhul lui Hristos, nu este al Lui.

Romani 8.9

Dar focul lipsește…

Soția unui om respectat și foarte cunoscut în oraș îl ascultase pe predicatorul J. G. Seeger. Profund emoționată, ea i-a povestit acasă soțului ei predica, spunând în final: „Dacă Seeger are dreptate, atunci suntem amândoi pierduți pentru totdeauna“.

Soțul însă a replicat: „Vreau să-l văd și eu pe acela care ar avea ceva de spus despre mine“. Dar soția a insistat: „Dacă l-ai fi ascultat pe Seeger, ai fi gândit altfel despre tine însuți“. — „Ei bine, îl voi asculta“, a răspuns el, „pentru că îl voi invita la cină într-una din zile“.

Odată invitat, Seeger a venit. Stăpânul casei avusese grijă ca în prezența predicatorului totul să se desfășoare în liniște, ordonat, „creștinește“. După ce au mâncat, el a întrebat: „Domnule pastor, acum, că ați aflat cum stau lucrurile cu mine, vă rog să-mi spuneți: Pot să merg în cer așa cum sunt?“ Seeger a răspuns: „Domnule, cărbunii sunt aici, dar focul lipsește“. Cu aceste cuvinte și-a luat rămas bun.

Există, fără îndoială, mulți oameni care duc în exterior o viață de creștin – „cărbunii“ sunt acolo. Dar „focul“ noii vieți lipsește adesea. Nașterea din nou și duhul lui Hristos sunt primite de oricine se recunoaște pierdut în fața lui Dumnezeu, care se pocăiește sincer și crede în Hristos și în moartea Sa ispășitoare. Numai în acest fel se pot aprinde „cărbunii“ pentru Dumnezeu.

„Dacă un om nu este născut din nou, nu poate vedea Împărăția lui Dumnezeu“ (Ioan 3.3).

Citirea Bibliei: Ezechiel 4.1-17 · Psalmul 116.1-9

SCRIPTURILE ÎN FIECARE ZI

de Jean Koechlin

Deuteronom 28:15-32https://www.good-seed.org/img/teiler.png

Începând de aici şi până la sfârşitul acestui lung capitol, Domnul enumeră toate blestemele care-l pândesc pe Israel dacă nu ascultă. Vai! Scriptura, ca şi istoria acestui popor, confirmă că, în adevăr, au auzul greoi, sunt „tari de urechi“ (Isaia 6.10) şi că, drept urmare, s-au abătut asupra lor toate aceste încercări. Cât despre noi, care suntem sub har, responsabilitatea noastră este şi mai mare, de aceea ni se spune: „Luaţi seama să nu Îl respingeţi pe Cel care vorbeşte!“ (Evrei 12.25). Noi nu respingem numai cuvintele, ci şi Persoana care le-a rostit.

Astfel, dacă rămânem surzi la glasul bunului Său Cuvânt, El Se vede nevoit să folosească un limbaj cu mult mai dureros şi mai sever: cel al necazurilor. Cât timp persistăm pe calea voinţei noastre proprii, vom întâmpina în mod inevitabil voia Domnului împotriva noastră. Să învăţăm să o discernem dincolo de instrumentele disciplinării Sale. Şi să ne ajute Domnul să nu trebuiască să trecem prin experienţe grele înainte de a înţelege că nu putem fi fericiţi departe de El! Fiul din parabolă ne învaţă această lecţie fără ca noi să mai fim nevoiţi, pentru a o înţelege, să-l urmăm într-o „ţară îndepărtată“ (Luca 15).

CUVÂNTUL LUI DUMNEZEU PENTRU ASTĂZI

coordonatori Bob & Debby Gass

ÎNARMAT PENTRU RĂZBOIUL SPIRITUAL (3) | Fundația S.E.E.R. România

„Faceţi în toată vremea, prin Duhul, tot felul de rugăciuni şi cereri.” (Efeseni 6:18)

Armura ta spirituală trebuie îmbrăcată corect, astfel încât toate piesele să se potrivească și să nu lipsească niciuna, altfel ești vulnerabil în fața atacurilor lui Satan. Așadar, ce ar trebui să mai adaugi la armura ta spirituală?

Apostolul Pavel precizează ce: „Faceţi în toată vremea, prin Duhul, tot felul de rugăciuni.” Dulapul tău de haine este locul unde găsești ce trebuie să porți în domeniul fizic, iar dulapul de rugăciune este locul unde găsești ce trebuie să porți în domeniul spiritual. Prin rugăciune te poți echipa pentru războiul spiritual, astfel încât să nu intri în luptă nepregătit. Pavel scrie: „Îmbrăcaţi-vă în Domnul Isus Hristos şi nu purtaţi grijă de firea pământească, pentru ca să-i treziţi poftele.” (Romani 13:14).

Acesta este unul dintre cele mai eficiente versete din Scriptură atunci când vine vorba despre învingerea ispitei. Profesioniștii care dresează câinii să asculte și să se supună comenzilor lor, indiferent de situație, încep prin a arunca o bucată de carne roșie în fața câinelui. Câinele nedresat se duce imediat după ea… dar, în cele din urmă, dresorul va învăța animalul să-i acorde toată atenția, indiferent ce i se pune în față. Când procesul de dresaj este finalizat, câinele nu-și va mai lua ochii de la stăpânul său, nici chiar atunci când tentația se află chiar sub nasul lui. Ce legătură are asta cu noi?

E o lecție importantă de învățat aici: dacă te uiți țintă la Domnul Isus, nu va conta ce fel de minciună sau ispită îți aruncă Satan în cale. Din când în când s-ar putea să te ademenească, dar dacă rămâi concentrat asupra Domnului Isus și asculți doar de vocea Lui, vei fi victorios în luptă!

Posted in Romanian devotionals and tagged , , , , | Lasă un comentariu
10 nov. 2024

10 Noiembrie 2024

DOMNUL ESTE APROAPE

Isus, știind că I-a venit ceasul să plece din lumea aceasta la Tatăl, iubindu-i pe ai Săi, care erau în lume, i-a iubit până la capăt.

Ioan 13.1https://www.good-seed.org/img/teiler.png

Se spune adesea că dragostea este oarbă, însă considerentul acesta este o insultă adusă dragostei. Cu siguranță că asemenea cuvinte nu se aplică și nu se pot aplica dragostei lui Hristos. El a știut tot ceea ce era în noi, iar acum cunoaște toate căile, toate slăbiciunile și toate nechibzuințele noastre, însă ne iubește, în ciuda tuturor acestor lucruri, cu puterea acelei dragoste prin care El lucrează pentru a ne elibera de orice lucru, dinăuntrul nostru sau din afara noastră, care ne-ar împiedica părtășia sfântă cu Tatăl și cu El Însuși.

Le ce ne-ar folosi să fim iubiți cu o dragoste oarbă? La nimic, cu siguranță! Cum am putea să ne bazăm cu adevărat pe o iubire care a acționat față de noi fără să cunoască petele și defectele noastre? Imposibil! Dragostea de care avem nevoie este o dragoste superioară tuturor defectelor noastre, o dragoste care să ne poată elibera de ele. Și pe aceasta o avem în Hristos, binecuvântat să fie numele Lui! O dragoste care, oricât de mult ne-ar arăta ceea ce suntem în noi înșine, nu va arăta acest lucru nimănui altcuiva! Este o dragoste care vine la noi cu ligheanul cu apă și cu ștergarul și care se apleacă într-un har de neoprit și într-o smerenie infinită, pentru a ne curăța de orice întinare și pentru a ne oferi simțământul mângâietor de a fi „în întregime curați“ (Ioan 13.10). De o astfel de dragoste avem nevoie și această dragoste, în plinătate și în putere divină, este ceea ce am descoperit în inima Slujitorului perfect, care este încins și acum pentru a ne sluji înaintea tronului.

Iubindu-i pe ai Săi care erau în lume, El i-a iubit… Până când? Atât timp cât s-au comportat bine și au umblat cu picioarele neîntinate? Nu! O astfel de dragoste nu ne-ar fi folosit la nimic, ci El ne-a „iubit până la capăt“. Ce dragoste scumpă, perfectă, divină, eternă!

C. H. Mackintosh

SĂMÂNȚA BUNĂ

El [Hristos] a purtat păcatele noastre în trupul Său, pe lemn.

1 Petru 2.24

Condamnarea păcatului

Mântuitorul nostru ne-a purtat păcatele pe cruce și a fost pedepsit din cauza lor de Dumnezeul cel sfânt, care nu poate suporta păcatul. Mântuitorul a luat asupra Sa păcatele celor care cred în El și a purtat judecata lui Dumnezeu pentru fiecare păcat. Nu putem înțelege ce a fost pentru El, Cel Sfânt și fără de păcat, să poarte toate păcatele mele și ale tale în trupul Său, ca și cum ar fi fost ale Sale! Dar El a vrut să ne facă ai Săi și să ne salveze de la pierzare. De aceea a fost dispus să intre în acele ore îngrozitoare de întuneric și să plătească prețul suprem, moartea. Să nu uităm că Mântuitorul nostru a murit de bunăvoie; El știa că numai pe baza morții Sale poate Dumnezeu să ne ierte totul și să ne dea viață veșnică.

Pe cruce, Domnul Isus a rezolvat nu numai problema păcatelor noastre, ci și problema naturii noastre păcătoase, căci El a luat asupra Sa judecata lui Dumnezeu și cu privire la această fire împotrivitoare lui Dumnezeu, fiind făcut păcat pentru noi. Pentru El a fost oribil să fie pus în condiția noastră păcătoasă. În mod profetic Îl auzim strigând: „Mă afund în noroi adânc și nu mă pot ține; am intrat în vâltoare, șuvoiul trece peste capul meu“ (Psalmul 69.2). Acest noroi este starea noastră naturală.

Când Dumnezeu „a condamnat păcatul în firea păcătoasă“ (Romani 8.3), nu ne-a lovit pe noi, ci pe Fiul Său, pe care L-a făcut păcat pentru noi. Din exclamația Sa, „Dumnezeul Meu, Dumnezeul Meu, pentru ce M-ai părăsit?“, înțelegem puțin cât de groaznice au fost suferințele Sale. El a îndurat totul pentru noi.

Citirea Bibliei: Ezechiel 3.1-27 · Psalmul 115.9-18

SCRIPTURILE ÎN FIECARE ZI

de Jean Koechlin

Deuteronom 28:1-14https://www.good-seed.org/img/teiler.png

Acest capitol corespunde cap. 26 din Levitic. Împreună, ele constituie o dublă şi solemnă mărturie care îl avertizează pe Israel cu privire la consecinţele ascultării sau ale neascultării sale (Iov 33.14). „Dacă vei asculta …“ (v. 1, 2, 13). De multe ori în această carte a răsunat che­marea: „Ascultă, Israele!“ Să ne punem fiecare numele în locul celui al lui Israel şi să deschidem urechile la poruncile Domnului! „Vorbeşte, pentru că robul Tău ascultă“, va răspunde tânărul Samuel

(1 Samuel 3.10). Şi Domnul Hristos va putea spune prin Duhul profeţiei: „Domnul … Îmi trezeşte urechea, ca să ascult ca un ucenic“ (Isaia 50.4). De acest fapt, al ascultării de Cuvânt, de respectarea lui şi de punerea sa în practică, va fi întotdeauna legată binecuvântarea Domnului (Apocalipsa 1.3). El ne va desfăta şi îmbogă­ţi pretutindeni şi neîncetat sufletele, „în cetate şi în câmp“ (v. 3). Viaţa noastră de familie şi toate lucrurile pe care vom „pune mâna“ vor purta această marcă (v. 8). Vom merge din victorie în victorie (v. 7).

În sfârşit, această extraordinară abundenţă a prosperităţii spirituale (v. 11) nu va putea trece neobservată şi originea ei va fi evidentă pentru toţi: ea vine de la Domnul căruia Îi aparţinem şi al Cărui Nume va fi astfel glorificat (v. 10).

CUVÂNTUL LUI DUMNEZEU PENTRU ASTĂZI

coordonatori Bob & Debby Gass

ÎNARMAT PENTRU RĂZBOIUL SPIRITUAL (2) | Fundația S.E.E.R. România

„Luați toată armătura lui Dumnezeu…” (Efeseni 6:13)

Astăzi vom menționa alte trei piese ale armurii spirituale pe care Dumnezeu ne-a pus-o la dispoziție ca să trăim victorioși:

1) „Scutul credinţei”. Pentru ce? Pentru a „stinge toate săgeţile arzătoare ale celui rău” (Efeseni 6:16). Îți amintești filmele western de demult? Acolo erau redate bătăliile dintre americanii nativi și coloniști. Coloniștii înconjurau vagoanele, iar americanii nativi trăgeau cu săgeți aprinse în ei. Ambele tabere au înțeles că nu poți lupta cu focul și cu dușmanii în același timp; săgețile aprinse erau un mijloc de a distrage atenția. Satan folosește aceeași tactică. Dar credința (concentrarea asupra Cuvântului lui Dumnezeu) stinge aceste săgeți de foc!

2) „Coiful mântuirii” (Efeseni 6:17). Acest coif al mântuirii îți protejează mintea. Când Satan îți șoptește: „Dacă ai fi cu adevărat creștin, nu ai mai păcătui!”, tu îi poți respinge atacurile proclamând identitatea ta în Hristos: ești un copil al lui Dumnezeu cumpărat cu sânge, iertat pe deplin, considerat neprihănit și legat de cer!

3) „Sabia Duhului, care este Cuvântul lui Dumnezeu” (Efeseni 6:17). „Cuvântul lui Dumnezeu” la care se face referire aici nu este logos (cuvântul scris), ci rhéma, care înseamnă „rostire.” Este nevoie de rostirea Cuvântului lui Dumnezeu pentru a-l învinge pe Satan; utilizarea Cuvântului potrivit la momentul potrivit rezolvă problema. Iată de ce Satan se luptă atât de mult cu tine pentru a nu citi Biblia. De trei ori L-a atacat pe Isus în pustie și de trei ori Isus i-a răspuns: „Este scris…” (Matei 4:4-10). Domnul Isus l-a biruit pe Satan cu ajutorul Scripturii! Diavolul poate să te întreacă în argumente, dar nu are nicio apărare împotriva Cuvântului lui Dumnezeu. Așadar, memorează Scripturile și folosește-le ca pe o armă pentru a-l învinge pe Satan.

Posted in Romanian devotionals and tagged , , , , | Lasă un comentariu
08 nov. 2024

8 Noiembrie 2024

DOMNUL ESTE APROAPE

Dar vă îndemn, fraților, să luați seama la cei care fac dezbinări și prilejuri de poticnire împotriva învățăturii pe care ați primit-o; și depărtați-vă de ei.

Romani 16.17 https://www.good-seed.org/img/teiler.png

Pe lângă atâtea lucruri bune, vrednice de a fi amintite, existau în Roma și lucruri care întristau inima apostolului. Din aceste cuvinte se înțelege că încă de pe atunci intraseră în adunarea din Roma oameni care, având sentimentul propriei importanțe și din dorința atât de cunoscută și astăzi de a aduce mereu ceva nou, nu rămâneau la învățătura simplă care le fusese adusă, ci „învățau lucruri stricate, pentru a-i atrage pe ucenici după ei“.

Atracția noutăților este mare, mai ales pentru sufletele simple, slabe, iar dacă cei care vestesc învățături reușesc să le îmbrace în cuvinte frumoase, ademenitoare, și în vorbe dulci, așa cum se întâmplă de cele mai multe ori, atunci le este ușor să „amăgească inimile celor fără răutate“ (versetul 18). Oamenii îi urmează pe amăgitori, se grupează în jurul lor, sunt zeloși pentru ei, iar rezultatul inevitabil constă în „dezbinări și prilejuri de poticnire“. Apostolul îi îndeamnă pe frați să fie atenți la astfel de persoane și să se îndepărteze de ele. Mai târziu, apostolul Ioan le poruncește credincioșilor să nu-i primească în casă și nici măcar să nu-i salute pe cei care nu rămâneau în învățătura lui Hristos; pentru că cine îi salută se face părtaș lucrărilor lor rele.

Astfel de oameni nu sunt slujitori ai Domnului nostru Hristos, care are pe inimă binele turmei, ci ei slujesc „pântecelui lor“. Înainte de orice, au în vedere îngrijirea propriei persoane și interesele personale. Judecata Duhului asupra lor este extrem de serioasă și aici și în alte locuri. Împotriva lor există doar un mijloc de apărare sau de păzire, anume „învățătura pe care ați primit-o“, Cuvântul adevărului (vedeți și Fapte 20.32). După cum „aleasa doamnă“ și „preaiubitul Gaiu“ (2 și 3 Ioan) sunt îndemnați să pună la încercare învățătura care le este adusă (și nu persoanele), tot așa și aici rătăcirile de la adevărul încredințat odată dau ocazia îndemnului de a se depărta cu hotărâre. Nu există o altă cale, iar apostolul se bazează pe ascultarea credincioșilor din Roma, care fusese făcută cunoscut pretutindeni și care îi bucura inima. În același timp îi îndeamnă: „Fiți înțelepți față de bine și simpli în ce privește răul“ (versetul 19).

R. Brockhaus

SĂMÂNȚA BUNĂ

În fiecare zi sunt lovit și în toate diminețile sunt pedepsit.

Psalmul 73.14

Se înnoiește din zi în zi

Nu cumva ne târâm adesea de-a lungul unei săptămâni numai cu îngrijorare? Când ne trezim dimineața, gândurile noastre sunt deja la problemele și la necazurile vieții. Și așa se întâmplă zi de zi. Dumnezeu însă vrea să ne îndrepte atenția spre El și spre ceea ce face El pentru noi în fiecare zi.

„Binecuvântat să fie Domnul, care zilnic ne poartă povara, Dumnezeu, care este mântuirea noastră!“ (Psalmul 68.19). El Însuși dorește să ne poarte povara, pentru că în El este putere. Să aruncăm povara îngrijorării noastre asupra Lui! Numai atunci, pacea lui Dumnezeu ne poate umple inimile.

„Bunătățile Domnului nu s-au sfârșit, îndurările Lui nu sunt la capăt, ci se înnoiesc în fiecare dimineață: mare este credincioșia Ta!“ (Plângeri 3.22,23). Avem un Tată în cer care, cu îndurare, aduce mereu și mereu harul Său în împrejurările noastre pline de suferință, și aceasta în ciuda necredincioșiei noastre.

„De aceea, noi nu cădem de oboseală, ci chiar dacă omul nostru de afară se trece, totuși cel dinăuntru se înnoiește din zi în zi“ (2 Corinteni 4.16). Nu avem niciun motiv să obosim spiritual, chiar dacă îmbătrânim. Puterile scad, singurătatea crește, dar Domnul Isus nu ne părăsește. Omul nostru interior, care ne permite să fim în comuniune cu Dumnezeu, rămâne tânăr și plin de viață până în ultima zi de pe pământ. Suntem uniți în mod inseparabil cu Domnul nostru, pentru timp și pentru veșnicie.

Citirea Bibliei: Ezechiel 1.1-21 · Psalmul 113 și 114

SCRIPTURILE ÎN FIECARE ZI

de Jean Koechlin

Deuteronom 26:12-19https://www.good-seed.org/img/teiler.png

Invitaţia din Evrei 13.15, de a aduce necontenit jertfe de laudă lui Dumnezeu, este urmată imediat de îndemnul: „Nu uitaţi de binefacere şi de dărnicie“. Şi aici găsim subiectul darurilor, tratat imediat după aducerea înaintea Domnului a primelor roade (v. 1-11). Zeciuielile făceau parte din închinarea lui Israel, iar v. 11 ne explică motivul: trebuia ca şi levitul şi străinul să se poată bucura împreună cu israelitul. În acelaşi fel suntem şi noi invitaţi să împărtăşim binele nostru cu alţii, nu pentru a obţine din aceasta recunoştinţă sau consideraţie, ci pentru ca acela căruia îi dăruim să-I mulţumească Domnului împreună cu noi pentru lucrurile bune de care ne bucurăm împreună (2 Co­rin­teni 9.12). În cer, binefacerea nu va mai fi necesară, toate nevoile fiind evident dispărute. Dar pe pământ, Duhul lui Dumnezeu leagă această slujire cu lauda, pentru a ne da ocazia să probăm dragostea noastră pentru Domnul şi în alt fel decât prin cuvinte. Şi să nu uităm mişcătorul motiv care ar trebui să ne fie suficient: „astfel de jertfe Îi plac lui Dumnezeu“ (Evrei 13.16)!

Un singur lucru îl înălţa pe Israel „în laudă şi în faimă şi în onoare“ „mai presus de toate naţiunile“, şi anume, ascultarea de poruncile Dumnezeului său (v. 18, 19).

CUVÂNTUL LUI DUMNEZEU PENTRU ASTĂZI

coordonatori Bob & Debby Gass

NU TE ÎNDOI DE DUMNEZEU! | Fundația S.E.E.R. România

„Dacă nu voi vedea… nu voi crede.” (Ioan 20:25)

Evanghelistul Ioan scrie: „Toma, zis Geamăn, unul din cei doisprezece, nu era cu ei când a venit Isus. Ceilalţi ucenici i-au zis deci: ‚Am văzut pe Domnul!’ Dar el le-a răspuns: ‚Dacă nu voi vedea în mâinile Lui semnul cuielor şi dacă nu voi pune degetul meu în semnul cuielor şi dacă nu voi pune mâna mea în coasta Lui, nu voi crede.’ După opt zile, ucenicii lui Isus erau iarăşi în casă, şi era şi Toma împreună cu ei. Pe când erau uşile încuiate, a venit Isus, a stat în mijloc şi le-a zis: ‚Pace vouă!’ Apoi a zis lui Toma: ‚Adu-ţi degetul încoace şi uită-te la mâinile Mele, şi adu-ţi mâna şi pune-o în coasta Mea; şi nu fi necredincios, ci credincios.’ Drept răspuns, Toma I-a zis: ‚Domnul meu şi Dumnezeul meu!’” (Ioan 20:24-28). Când citești textul pentru prima oară, ți se pare că Domnul Isus a ales un sceptic să fie ucenicul Său. Iar când acesta s-a îndoit, Domnul Isus nu l-a dojenit și nu l-a respins. Ba chiar a avut o apariție specială pentru a-i rezolva îndoielile și a-i întări credința. Elisabeth Elliott spunea: „Adevărata credință intră în funcțiune doar atunci când nu există răspunsuri.” Dumnezeu spune: „gândurile Mele nu sunt gândurile voastre…” (Isaia 55:8) Adevărul e că Dumnezeu nu gândește ca noi. El vede imaginea de ansamblu și lucrează pentru un scop specific. Domnul Isus a spus: „Mai am să vă spun multe lucruri, dar acum nu le puteţi purta.” (Ioan 16:12) Așadar, când ai îndoieli și incertitudini, roagă-te: „Doamne, nu este ușor să cred acum, când sunt rănit și confuz, iar Tu ești tăcut. Ca Toma, vreau dovezi că mă iubești. Ajută-mă să văd dincolo de dorința mea de liniște și de confort, dincolo de îndoielile și întrebările fără răspuns, și să înțeleg adevărul iubirii și harului Tău de neclintit. Amin!” Deci, să nu te îndoiești niciodată de Dumnezeu și de Cuvântul Său!

Posted in Romanian devotionals and tagged , , , , | Lasă un comentariu
07 nov. 2024

7 Noiembrie 2024

DOMNUL ESTE APROAPE

Mai bine un pumn plin de pace, decât amândouă mâinile pline de trudă și goană după vânt.

Eclesiastul 4.6 https://www.good-seed.org/img/teiler.png

Munca este o binecuvântare. Toți cei care au căutat multă vreme un loc de muncă sau care au pierdut unul cunosc acest lucru din experiență. Chiar înainte de cădere, Dumnezeu i-a dat o preocupare lui Adam – să lucreze grădina și s-o păzească. Acum însă, din cauza păcatului, munca este grea și obositoare, iar omul are de-a face – la propriu sau la figurat – cu spinii și cu mărăcinii. Dar cum dorește Dumnezeu să ne îndeplinim munca? În cartea Eclesiastul, Solomon prezintă trei opțiuni: două pe care nu le recomandă – pentru motive întemeiate – și una pe care o recomandă.

Prima opțiune: a căuta, din ambiție, să faci carieră. Acest lucru conduce la invidie din partea aproapelui (Eclesiastul 4.4) și afectează relațiile dintre colegii de muncă. Dar exemple precum construirea zidului în timpul lui Neemia și întreaga lucrare a lui Pavel pentru Domnul arată că cel credincios trebuie să fie cooperant. Procedând așa, el nu caută avantajele personale, ci este cu adevărat preocupat cu binele altora, așa cum era Timotei (Filipeni 2.20).

A doua opțiune: „Nebunul își încrucișează mâinile“ – lui îi plac pauzele la muncă, weekendurile și concediile. Un astfel de om leneș ratează planul lui Dumnezeu pentru viața lui și „își mănâncă propria lui carne“ (Eclesiastul 4.5). Un creștin, chiar dacă a fost obișnuit cu un alt stil de viață, totuși lucrează cu mâinile sale la ceea ce este bun, ca să aibă să dea și celor aflați în nevoie, conform cu Efeseni 4.28.

A treia opțiune: „Un pumn plin de pace“. Această expresie vorbește despre pauze și despre momente de odihnă regulate, pentru a medita și a cultiva relații – cu Domnul, cu familia și cu prietenii. Pentru aceasta avem nevoie de odihnă, iar în timpurile pe care le trăim trebuie uneori să luptăm pentru ea. Însă, așa cum am menționat, poate fi prea puțină odihnă, prea multă odihnă și o măsură echilibrată de odihnă – „Un pumn plin de pace“.

F. Ulrich

SĂMÂNȚA BUNĂ

Iată, când Domnul oștirilor a hotărât lucrul acesta, popoarele se muncesc pentru foc și neamurile se obosesc degeaba.

Habacuc 2.13

Eforturi în zadar?

Timp de doi ani, între 1907 și 1909, în Kassel, Germania, a fost construită cu mari cheltuieli o somptuoasă clădire de teatru. Însă doar câteva decenii mai târziu, aceasta avea să ardă împreună cu toată partea istorică a orașului. Astfel de evenimente s-au derulat mereu de-a lungul secolelor. Prin războaie și cutremure și degradări de tot felul dispar chiar și cele mai impunătoare clădiri din această lume. Cât de frustrant este când construcții făcute în ani de trudă devin cenușă într-un incendiu de doar câteva ore!

Profetul Habacuc spune că Dumnezeu are un cuvânt în astfel de nenorociri. La prima vedere, un dezastru sau o catastrofă naturală par evenimente mai mult sau mai puțin întâmplătoare și lipsite de sens. Și totuși, toate dezastrele sunt o avertizare din partea lui Dumnezeu pentru toți cei care aud despre ele (Luca 13.1-4).

Dar Îi place lui Dumnezeu ca eforturile noastre să fie în zadar? Îi face Lui plăcere ca noi să suferim? Se bucură El când oamenii mor în număr mare din cauza nenorocirilor? Nu, El urmărește un cu totul alt scop: „Doresc Eu moartea celui rău?, zice Stăpânul Domnul. Nu doresc Eu mai degrabă ca el să se întoarcă de pe căile lui și să trăiască?“ (Ezechiel 18.23). Dumnezeu dorește să ne trezească. Dacă nu suntem încă pregătiți să ne întoarcem la El și să acceptăm harul Său, să nu ne mirăm că Îl forțăm pe Dumnezeu să îngăduie situații dificile în viața noastră.

Citirea Bibliei: 2 Împărați 25.18-30 · Psalmul 112.1-10

SCRIPTURILE ÎN FIECARE ZI

de Jean Koechlin

Deuteronom 25:13-19; 26:1-11https://www.good-seed.org/img/teiler.png

Alături de toate experienţele umilitoare ale deşertului se află încă una de care Israel trebuia să-şi amintească (şi noi împreună cu el). Amalec profitase în mod laş de oboseala poporului pentru a se arunca asupra celor slabi şi rămaşi în urmă. Să fim atenţi! Diavolul nu îndrăzneşte câtuşi de puţin să-i atace pe creştinii al căror mers este încrezător şi îndrăzneţ, cât timp «codaşii» îi sunt o pradă uşoară. Ştim ce i s-a întâmplat lui Petru care Îl urma pe Isus de departe (Luca 22.54).

Capitolul 26 ne aduce din nou în ţară. Dar prin aceasta trecutul nu este uitat. Israelitul, binecuvântat în recolta lui, venind în locul ales de Domnul, trebuia să-şi amintească pe de o parte de originea sa mizerabilă şi de puterea divină care l-a salvat pentru a-l introduce în această ţară bună. Apoi, ca o probă a bunătăţii Dumnezeului său, trebuia să aşeze înaintea Lui rodul coşului său şi să se prostearnă cu inimă plină de bucurie şi de recunoştinţă. Minunată ilustrare a închinării celor răscumpăraţi care se strâng pentru a-şi aminti de glorioasa lor mântuire şi pentru a-I oferi lui Dumnezeu „rodul buzelor care mărturisesc Numele Lui“ (Evrei 13.15)! Să spunem şi noi Domnului în adorare: „Tot felul de roade alese, noi şi vechi: „le-am păstrat pentru Tine, Preaiubitul meu!“ (Cântarea Cântărilor 7.13).

CUVÂNTUL LUI DUMNEZEU PENTRU ASTĂZI

coordonatori Bob & Debby Gass

TRĂIEȘTE CU INTEGRITATE ÎN FAMILIA TA! | Fundația S.E.E.R. România

„Lot a vorbit cu ginerii săi… dar ginerii lui credeau că glumeşte.” (Geneza 19:14)

Fă din viața ta o evanghelie vie. Stabilește un sistem de valori biblice, prin care să-ți filtrezi întreaga existență. Umblă cu Dumnezeu; păstrează-ți integritatea la locul de muncă și acasă, și fă de fiecare dată alegeri corecte. Lot nu a reușit să facă acest lucru, și l-a costat scump. Familia lui nu l-a crezut.

Iată ce spune Biblia: „Lot a ieşit şi a vorbit cu ginerii săi… „Sculaţi-vă”, le-a zis el, „ieşiţi din locul acesta; căci Domnul are să nimicească cetatea.” Dar ginerii lui credeau că glumeşte.” (Geneza 19:14). Asta se întâmplă când glumești cu cele sfinte! Când îți pierzi integritatea, îți pierzi credibilitatea. Dacă ești părinte, păzește-ți copiii fizic și emoțional, când sunt mici, iar pe măsură ce se maturizează nu-i pierde din vedere. Învățați-i să-i respecte pe ceilalți și să cunoască persoanele cu care se întâlnesc. Nu uita să verifici ce urmăresc ei la televizor, dar și ce urmărești tu… și la fel se pune problema și-n cazul internetului! Dar asta nu înseamnă că nu mai poți să fii o persoană veselă, cu care să fie o plăcere să-ți petreci timpul. Lasă-i să-ți vadă și latura relaxată. Nu fii atât de preocupat de muncă sau de biserică încât să devii un puritan sau un om plictisitor.

Și nu uita ce spune Solomon: „O inimă veselă înseninează faţa.” (Proverbele 15:13) Ideea este aceasta: dacă „vorbești ca la carte”, nu uita să „trăiești ca la carte”! Când Lot a încercat să-și avertizeze familia, ei „credeau că glumește.” (Geneza 19:14). Fusese oare prea ocupat să-și câștige existența, pentru a-i învăța ce contează cel mai mult în viață? Oare spunea un lucru și făcea altul? Nu știm. Dar, oricum ai lua-o, pierderea lui a fost tragică.

Adevărul este că integritatea ta, sau lipsa ei, va avea consecințe nu numai în viața ta, ci și în viața celor dragi ție. Așa că, trăiește cu integritate în familia ta!

Posted in Romanian devotionals and tagged , , , , | Lasă un comentariu
06 nov. 2024

6 Noiembrie 2024

DOMNUL ESTE APROAPE

Dar acum, eliberați de păcat și devenind robi ai lui Dumnezeu, aveți rodul vostru spre sfințire, și sfârșitul: viața eternă.

Domnul să vă facă să sporiți și să prisosiți în dragoste unii față de alții și față de toți, după cum facem și noi față de voi, ca să vă întărească inimile, ca să fie fără vină în sfințenie, înaintea lui Dumnezeu și Tatăl nostru, la venirea Domnului nostru Isus cu toți sfinții Săi!

Romani 6.22; 1 Tesaloniceni 3.12,13 https://www.good-seed.org/img/teiler.png

În ultima parte a capitolului 6 din Romani, sfințenia este prezentată ca fiind „rodul“ eliberării față de robia păcatului. „Legea Duhului de viață în Hristos Isus“ este aceea care ne eliberează de „legea păcatului și a morții“ (Romani 8.2). Cu cât suntem mai mult sub legea sau sub stăpânirea Duhului, cu atât ne vom bucura de libertatea de a stăpâni păcatul. De aceea, în mod evident, a ne afla sub călăuzirea Duhului constituie cel mai important element în ce privește sfințirea practică.

Din nou, când Domnul S-a rugat pentru ai Săi, așa cum vedem în Ioan 17, El a spus: „Sfințește-i prin adevăr: Cuvântul Tău este adevărul“ (Ioan 17.17). Duhul lui Dumnezeu și Cuvântul lui Dumnezeu sunt strâns legate. Ele au fost așa la creație, după cum ne arată primele trei versete din Geneza 1. Ele sunt împreună și în procesul nașterii din nou și, de asemenea, sunt împreună în procesul de sfințire practică. Putem vorbi despre sfințirea prin Cuvântul adevărului, după cum putem vorbi și despre sfințirea prin Duhul.

În lumina textului din 1 Tesaloniceni 3.12,13 putem vorbi despre sfințirea prin dragoste. Pe măsură ce dragostea crește, inimile noastre sunt tot mai întărite în sfințenie.

Mai există o sfințire prin separarea de tot ceea ce este necurat, iar ea este cuplată cu curățirea de orice întinăciune a cărnii și a duhului (2 Corinteni 6.14–7.1). În 2 Timotei 2.16-22 ni se vorbește despre același lucru, dar într-un context diferit.

F. B. Hole

SĂMÂNȚA BUNĂ

„Ce înseamnă visul acesta pe care l-ai visat? Nu cumva vom veni, eu, mama ta și frații tăi, să ne plecăm până la pământ înaintea ta?“ Frații săi îl invidiau.

Geneza 37.10,11

Iosif – invidiat din cauza viselor lui

Iosif a avut două vise, ambele prefigurând poziția înaltă pe care o va ocupa într-o zi. Frații săi nu puteau suporta gândul că fratele lor mai mic va fi peste ei, așa că erau invidioși pe el. Dar a acționat oare Iosif cu înțelepciune atunci când le-a mărturisit fraților săi aceste vise? Aici, ca în multe alte pasaje din Vechiul Testament, vedem imagini care arată spre Hristos.

Isus a predicat cu autoritate și poporul L-a ascultat cu plăcere, dar liderii religioși erau plini de gelozie și de invidie. Atitudinea lor a fost atât de evidentă, că până și guvernatorul roman Pilat „știa că din invidie Îl dăduseră pe Isus în mâinile lui“ (Matei 27.18).

În primul vis al lui Iosif, mai multe mănunchiuri de snopi se plecau în fața snopului său. În cel de-al doilea, soarele, luna și unsprezece stele i se închinau. Frații săi au înțeles semnificația: Iosif va ocupa un rol de lider și ei se vor închina în fața lui. Dar au refuzat repede acest gând: „Doar n-ai să stăpânești tu peste noi!“.

Secole mai târziu, Isus, interogat în fața sinedriului, avea să răspundă cu calm: „De acum încolo veți vedea pe Fiul Omului stând la dreapta puterii“ (Matei 26.64). Ce au făcut oamenii? L-au condamnat la moarte, spunând: „Nu vrem ca omul acesta să împărățească peste noi“ (Luca 19.14). Când va veni însă timpul lui Dumnezeu, „orice genunchi“ va trebui să se plece înaintea lui Hristos, împlinindu-se astfel, într-un sens deplin, visul lui Iosif.

Citirea Bibliei: 2 Împărați 25.1-17 · Psalmul 111.1-10

SCRIPTURILE ÎN FIECARE ZI

de Jean Koechlin

Deuteronom 25:1-10https://www.good-seed.org/img/teiler.png

Anumite delicte atrăgeau după sine pedeapsa corporală şi aceasta trebuia să fie aplicată, dar cu măsură. Evrei 12.9 precizează că pedeapsa corporală este un privilegiu al disciplinării părinteşti care contribuie la impunerea respectului (vezi Proverbe 23.13, 14). Dumnezeu foloseşte această pedeapsă cu nuiaua ca exemplu al disciplinării pe care El Însuşi o aplică în cazul copiilor Săi, amintindu-ne că El „îl disciplinează pe acela pe care îl iubeşte şi biciuieşte pe orice fiu pe care-l primeşte“ (Evrei 12.6).

Dar, în înţelepciunea Sa, cunoscând firea crudă a omului, stabileşte o limită: cel vinovat nu va putea primi mai mult de patruzeci de lovituri. Pentru a se asigura că nu depăşesc această limită, iudeii obişnuiau să aplice „patruzeci de lovituri fărăuna“. În ura lor faţă de Evanghelie, Pavel ne aminteşte că în cinci rânduri i-au aplicat această pedeapsă nedreaptă (2 Co­rinteni 11.24).

Un alt verset din lectura noastră (4) evocă lucrările apostolului (1 Cor. 9.9). Finalul instrucţiunilor cuprinde învăţătura privitoare la cumnaţi, care va fi folosită de saduchei pentru a-I întinde o cursă Domnului Isus în subiectul despre înviere. Atunci El le va răspunde: „Vă rătăciţi, necunoscând  Scripturile …“ (Mat. 22.29). Şi pentru noi, calea pentru a nu ne rătăci niciodată este buna cunoaştere a Cuvântului Dumnezeului nostru şi sprijinirea pe el.

CUVÂNTUL LUI DUMNEZEU PENTRU ASTĂZI

coordonatori Bob & Debby Gass

CARE ESTE CEL MAI SCUMP LUCRU PENTRU TINE? | Fundația S.E.E.R. România

„Eu nu ţin numaidecât la viaţa mea, ca şi cum mi-ar fi scumpă…” (Faptele Apostolilor 20:24)

Se spune că maiorul Arthur Godfrey Peuchen, un canadian bogat, a supraviețuit scufundării Titanicului. După ce vasul a lovit icebergul, el s-a întors în cabina sa și, ignorând banii, bijuteriile și alte bunuri în valoare de aproximativ 300.000 de dolari, a luat acul de cravată cu diamant preferat, și trei portocale. Mai târziu, se spune că el ar fi zis: „Banii păreau a fi o simplă batjocură în acele momente…”

Circumstanțele i-au transformat valorile; tragedia i-a clarificat prioritățile. Întrebarea nu este dacă ai o agendă plină, ci: cine ți-o umple, și cu ce anume? Dacă ești înțelept, te vei consulta cu Dumnezeu în ceea ce privește prioritățile vieții tale, apoi le vei ține în permanență în fața ochilor tăi (vezi Proverbele 3:6). În cadrul unui sondaj de opinie, mai multe persoane trecute de 90 de ani au fost întrebate: „Dacă ați putea relua viața de la capăt, ce ați face diferit?”

Au reieșit trei răspunsuri predominante:

1) Aș petrece mai mult timp cu familia și cu prietenii mei;

2) Aș încerca mai multe lucruri și mi-aș asuma mai multe riscuri;

3) M-aș dărui unui lucru care să dăinuie și după ce eu nu voi mai fi. Lucrurile mărunte ne fură prea mult timp și ajungem să trăim după priorități greșite, nu-i așa? Dacă spui „da” oricărei cereri, nu vei ajunge niciodată să faci ceea ce Dumnezeu te-a chemat să faci. Apostolul Pavel și-a dat seama de asta când a spus: „Vreau numai să-mi sfârşesc cu bucurie calea şi slujba pe care am primit-o de la Domnul Isus, ca să vestesc Evanghelia harului lui Dumnezeu.”

O viață în care totul este permis este o viață în care nimic nu merge. Cea mai mare provocare a ta este să gândești și să faci lucrurile care, în cele din urmă, contează. Biblia ne avertizează în sensul acesta când spune: „Dacă ar fi fost înţelepţi, ar înţelege și s-ar gândi la ce li se va întâmpla.” (Deuteronomul 32:29). Așadar, fă din Dumnezeu prioritatea vieții tale, și celelalte lucruri le vei primi de la El!

https://www.youtube.com/embed/COG36uchQfs?si=jOUyMcIGOJWkIdte

Posted in Romanian devotionals and tagged , , , , | Lasă un comentariu
05 nov. 2024

5 Noiembrie 2024

DOMNUL ESTE APROAPE

Domnul Dumnezeu nu va face nimic fără să descopere taina Sa slujitorilor Săi, profeții.

Amos 3.7 https://www.good-seed.org/img/teiler.png

Profeția este descoperirea către om – înainte ca ea să se întâmple – a scopurilor și a planurilor lui Dumnezeu. Dumnezeu a binevoit să descopere scopurile și planurile Sale slujitorilor Săi, profeții. Profeția nu este nicidecum dată pentru a satisface curiozitatea omului cu privire la viitor. Nicio profeție din Scriptură nu poate fi interpretată singură, ci toate trebuie interpretate ca fiind parte dintr-un ansamblu vast, fiecare fiind într-o relație armonioasă cu restul (2 Petru 1.20,21).

Scopul lui Dumnezeu este acela de a-L glorifica pe Fiul Său, pe Domnul Isus Hristos, iar acest scop poate fi apreciat doar de cei care-L iubesc. Profeția are de-a face în principal cu evenimente de pe pământ, deși cartea Apocalipsa prezintă și scene cerești. Israel, poporul pământesc al lui Dumnezeu, și țara sa reprezintă centrul profeției, importanța celorlalte țări fiind proporțională cu apropierea de Israel sau cu măsura lor de implicare în relația cu Israel. Pentru a înțelege profeția așa cum trebuie, este vital să vedem cu claritate diferența dintre Israel, națiuni și Adunare. Nu avem nicio referire directă la Adunare în Vechiul Testament.

Lucrările lui Dumnezeu cu oamenii au fost întotdeauna în acord cu diversele dispensații în care au avut loc, anume cu acele perioade de timp în care Dumnezeu l-a pus la încercare pe om în felurite moduri. Simbolurile folosite în profeție au un rol bine definit, nefiind alese la întâmplare, nefiind în conflict unele cu altele și neavând semnificații confuze. Părțile clare din Scriptură trebuie folosite pentru a interpreta părțile mai puțin clare din ea.

E. P. Vedder, Jr.

SĂMÂNȚA BUNĂ

Eu mă culc și adorm în pace, căci numai Tu, Doamne, faci să fiu în siguranță în locuința mea.

Psalmul 4.8

În condiții de siguranță

Deși în prezent ne putem asigura împotriva multor riscuri financiare, totuși o protecție sută la sută nu există. Rămâne o neliniște nestăpânită, deoarece nu suntem asigurați împotriva așa-numitelor lovituri ale sorții.

Dumnezeu însă dorește să ne dea siguranță interioară. Cei care se încred în El sunt în siguranță, pentru că se află sub protecția Lui. „Numele Domnului este un turn tare; cel drept fuge în el și este în siguranță“ (Proverbe 18.10). Obținem această protecție numai atunci când ne refugiem la El. În mod concret, aceasta înseamnă că nu ne mai conducem singuri viața, ci că ne încredințăm lui Dumnezeu și ne punem sub comanda Lui.

Dacă Îi spunem cu umilință lui Dumnezeu temerile noastre și Îi cerem protecția Sa, El nu ne va respinge. El ne iubește și dorește să ne ajute. Dar totodată ne face să conștientizăm faptul că păcatele noastre stau între noi și El. Dumnezeu nu poate să treacă cu vederea păcatul! Dar ne oferă har, pentru că Isus a murit pentru păcătoși. Și astfel, dacă ne mărturisim cu sinceritate greșelile înaintea Lui, El ne iartă întreaga vină, iar relația cu El se rezolvă în totalitate.

Atunci suntem în siguranță cu Dumnezeu! Nimic nu ni se poate întâmpla fără ca El să permită. Desigur, aceasta nu înseamnă că El ține departe de noi problemele, ci înseamnă că El ne dă putere să purtăm greutățile vieții și ne oferă o perspectivă dincolo de moarte – viața veșnică. Domnul Isus ne spune: „În lume veți avea necazuri, dar îndrăzniți, Eu am biruit lumea“ (Ioan 16.33).

Citirea Bibliei: 2 Împărați 24.1-20 · Psalmul 110.1-7

SCRIPTURILE ÎN FIECARE ZI

de Jean Koechlin

Deuteronom 24:7-22https://www.good-seed.org/img/teiler.png

Dumnezeu este lumină; Dumnezeu este dragoste (vezi 1 Ioan 1.5; 4.8). El Se revelează sub acest dublu aspect în poruncile aparent cele mai mici. Lumină: condamnă hoţul, supraveghează apariţia leprei (simbol al păcatului), cere dreptate din partea celui care dă cu împrumut şi a celui care angajează lucrători, apreciază măsura de responsabilitate a fiecărui păcătos. Dragoste: are ochii îndreptaţi spre toţi cei oprimaţi: datornici, săraci, străini, văduve, orfani, slujitori, iar strigătele lor ajung la urechile Lui. Este ceea ce declară Iacov cu privire la acei bogaţi care opriseră plata  lucrătorilor care le seceraseră ogoarele (Iacov 5.4).

Lumea îi admiră pe cei puternici şi bogaţi. Cei slabi şi mici, dimpotrivă, îi interesează în mică măsură. Dragi copii ai lui Dumnezeu, să veghem să nu ne lăsăm atraşi de o astfel de atitudine. Stăpânul nostru a traversat această lume ca un rob, ca un străin, ca un sărac. Isus din Nazaret n-a fost subiect al consideraţiei. A fost „dispreţuit şi părăsit de oameni … şi noi nu L-am preţuit“ (Isaia 53.3). „Voi l-aţi dispreţuit pe cel sărac“ remarcă Iacov în cap. 2.6. În acelaşi timp, Psalmul 41 se deschide astfel: „Ferice de cel care-l înţelege pe sărac!“

CUVÂNTUL LUI DUMNEZEU PENTRU ASTĂZI

coordonatori Bob & Debby Gass

PROCESUL ZDROBIRII (2) | Fundația S.E.E.R. România

„Dumnezeule, Tu nu dispreţuieşti o inimă zdrobită şi mâhnită.” (Psalmul 51:17)

Zdrobirea duce la binecuvântare. Pentru a primi o porție dublă din duhul lui Ilie, Elisei, care era fermier, a trebuit să-și aducă boii și plugul ca ardere de tot.

Pentru a-și demonstra dragostea pentru Isus, o femeie a trebuit să spargă vasul cu untdelemn scump și să-l toarne pe El.

Pentru a înfrânge armatele lui Madian, cei trei sute de soldați ai lui Ghedeon au trebuit să spargă ulcioarele, să-și lase lumina să strălucească și să devină ei înșiși o țintă.

Adevărul este că Dumnezeu trebuie să ne zdrobească pe fiecare dintre noi în diferite domenii, pentru a ne folosi. În ce domenii? Obiceiurile proaste. Voințele încăpățânate. Ego-uri umflate. Gânduri rele. Temeri paralizante. Prejudecăți secrete. Ambiții greșite… Lista este nesfârșită. Dacă ți-ai pus în gând să mergi spre est, într-acolo o vei lua – așa că Dumnezeu va trebui să te întoarcă! Uneori, asta necesită disciplinare. Și tu, nu Dumnezeu, ești cel care determină durata și amploarea acestei disciplinări.

Biblia spune că „orice pedeapsă, deocamdată, pare o pricină de întristare, şi nu de bucurie, dar mai pe urmă aduce celor ce au trecut prin şcoala ei roada dătătoare de pace a neprihănirii.” (Evrei 12:11). Dacă ești părinte, înțelegi foarte bine acest lucru. Un copil se va prăbuși în lacrimi, în timp ce altul te va sfida. Dumnezeu va face tot ce este necesar pentru a te vindeca de năravul autosuficienței! Apostolul Pavel scrie: „Dumnezeul păcii să vă sfinţească El Însuşi pe deplin, şi duhul vostru, sufletul vostru şi trupul vostru să fie păzite întregi, fără prihană la venirea Domnului nostru Isus Hristos.” (1 Tesaloniceni 5:23)

Să remarcăm că trupul nostru este ultimul în ordinea transformării. Tu, ca persoană nouă în Hristos, ai un duh născut din nou care trăiește într-un trup nenăscut din nou, și vei fi mereu în „luptă cu firea pământească.” Care este secretul victoriei? Zdrobirea și predarea!

Așadar, acesta este Cuvântul lui Dumnezeu pentru tine astăzi!

Posted in Romanian devotionals and tagged , , , , | Lasă un comentariu
04 nov. 2024

4 Noiembrie 2024

DOMNUL ESTE APROAPE

Salutați pe Prisca și pe Acuila, împreună-lucrătorii mei în Hristos Isus (care, pentru viața mea, și-au pus capul; cărora le mulțumesc nu numai eu, ci și toate adunările națiunilor).

Romani 16.3,4 https://www.good-seed.org/img/teiler.png

Pavel a întâlnit pentru prima dată această familie temătoare de Dumnezeu în Corint și, pentru că aveau aceeași meserie ca și el (făcători de corturi), a locuit în casa lor și a lucrat împreună cu ei. Mai târziu auzim despre ei că l-au primit în casa lor pe Apolo și că i-au arătat mai exact calea lui Dumnezeu (Fapte 18.2,26). În 1 Corinteni 16.19 îi găsim la Efes (vedeți și 2 Timotei 4.19). Deci nu doar că aveau aceeași meserie ca și Pavel, ci erau și „împreună-lucrători în Hristos“ ai apostolului, care pentru viața lui și-au pus capul și astfel și-au câștigat nu doar mulțumirile sale, ci și, pentru că el era apostolul națiunilor, pe cele ale adunărilor dintre națiuni. Trebuie să remarcăm că aici, ca și în Fapte 18.18 și în 2 Timotei 4.19, numele surorii este amintit primul. Din aceasta am putea deduce că Prisca, sau Priscila, s-a ostenit în mod deosebit pentru Pavel și că s-a pus în pericol deosebit din cauza lui. În Fapte 18.2 și în 1 Corinteni 16.19, numele bărbatului este menționat primul, și este ușor să înțelegem de ce. Cât de minunat și de exact este Cuvântul lui Dumnezeu!

Încă o remarcă scurtă despre expresia „adunarea din casa lor“, folosită aici și în 1 Corinteni 16.19 (vedeți și Coloseni 4.15 și Filimon 2). Se știe că, în acele vremuri, din lipsa unor spații încăpătoare pentru adunări, credincioșii se strângeau „pe ici, pe colo, prin case“, iar pentru că Acuila avea nevoie probabil de un spațiu mare pentru a-și practica meseria, este ușor de înțeles faptul că ei se strângeau în casa lor. Nu ne putem gândi la o „adunare în casă“ care să fi fost alcătuită doar din rude; și aceasta în primul rând pentru că nu ni se spune nicăieri că Acuila și Priscila ar fi avut copii sau astfel de rude.

R. Brockhaus

SĂMÂNȚA BUNĂ

El face să răsară soarele Său peste cei răi și peste cei buni și trimite ploaie peste cei drepți și peste cei nedrepți.

Matei 5.45

Fericiți fără Dumnezeu?

Aproape nu ne gândim la faptul că soarele răsare în fiecare zi și face posibilă viața pe planeta noastră prin lumină și căldură. Apa este, de asemenea, existențială pentru noi, deși uneori ne plângem de zilele ploioase. Atât lumina soarelui, cât și ploaia vin de la Dumnezeu, care susține viața oamenilor pe pământ. Dar mulți oameni ar prefera să nu aibă nimic de-a face cu Dumnezeu. Probabil că așa trebuie înțeleasă afirmația „fericiți fără Dumnezeu“, pe care am descoperit-o recent pe un autocolant de pe spatele unei mașini.

Este evident că acel șofer nu era conștient de faptul că era dependent în totalitate de bunătatea și de puterea unui Dumnezeu Creator binevoitor. El ne dăruiește – indiferent de purtarea noastră – multe lucruri bune în viață. De ce face El acest lucru? Pentru că este bun și vrea să ne conducă la pocăință. El este îndelung-răbdător și încă nu a adus judecata dreaptă asupra omenirii neevlavioase, așa că astăzi încă oferă har fiecărui om în parte.

Dumnezeu nu vrea ca noi să trăim fără El, pentru că ne merge bine doar cu darurile Lui. Nu, El dorește ca noi să ne bucurăm de părtășia cu El în ceea ce ne dă. Dar acest lucru este posibil numai dacă ne punem în ordine relația noastră cu El. Pentru aceasta este necesar să ne plecăm smeriți, să ne mărturisim păcatele înaintea Lui și să acceptăm cu recunoștință harul Său. Atunci primim iertarea păcatelor noastre și pace în inimă, o pace atât de dorită astăzi, numai că este căutată în locuri greșite.

Citirea Bibliei: 2 Împărați 23.24-37 · Psalmul 109.21-31

SCRIPTURILE ÎN FIECARE ZI

de Jean Koechlin

Deuteronom 23:15-25; 24:1-6

Să-L privim pe Isus învăţând ucenicii şi mulţimile. Parcurgând poruncile lui Moise, pe care fariseii le respectau întocmai, El dorea să-i facă să pătrundă gândul lui Dumnezeu, înţelepciunea Sa, dragostea Sa. Astfel de exemplu avem când ucenicii Săi striveau spice trecând prin lanurile de grâu în zi de Sabat sau când întrebau cu vicleşug despre divorţ (Matei 12.1 …; 19.3 …). Să încercăm şi noi, citind aceste capitole, să descoperim aceeaşi înţelepciune divină şi aceeaşi dragoste. Alături de o dreptate absolută străluceşte o bunătate desăvârşită. Sunt apărate drepturile proprietarilor, fără ca acest lucru să se facă în dauna îndatoririlor frăţeşti cu privire la milă.

Numai Dumnezeu poate stabili un astfel de echilibru şi este important să-l observăm în lumea noastră întotdeauna gata să treacă de o parte sau de alta. Copilul lui Dumnezeu nu are de ales între diferite sisteme politice, economice sau sociale. Pentru el, aceste probleme sunt rezolvate dinainte. El nu are altă doctrină decât aceea de a se supune voii Tatălui său şi această voie nu se află nici în ziare, nici în cărţile oamenilor care o pot descoperi, ci în „Cuvântul viu, care rămâne pentru totdeauna, al lui Dumnezeu“ (1 Petru 1.23).

CUVÂNTUL LUI DUMNEZEU PENTRU ASTĂZI

coordonatori Bob & Debby Gass

PROCESUL ZDROBIRII (3) | Fundația S.E.E.R. România

„A frânt pâinile şi le-a dat ucenicilor…” (Matei 14:19)

Biblia ne spune că Domnul Isus „a luat cele cinci pâini şi cei doi peşti, Şi-a ridicat ochii spre cer, a binecuvântat, a frânt pâinile şi le-a dat ucenicilor, iar ei le-au împărţit noroadelor.” (Matei 14:19)

Să reținem ordinea evenimentelor din această scurtă istorie: pâinile au fost luate, binecuvântate, frânte, apoi date altora. Așa lucrează Dumnezeu! Pentru a-i binecuvânta pe alții prin tine, El te va lua, te va binecuvânta, te va frânge… și apoi te va folosi!

Apostolul Pavel a trebuit să fie zdrobit din cauza mândriei. El scrie: „Ca să nu mă umflu de mândrie din pricina strălucirii acestor descoperiri, mi-a fost pus un ţepuş în carne, un sol al Satanei, ca să mă pălmuiască şi să mă împiedice să mă îngâmf. De trei ori am rugat pe Domnul să mi-l ia. Şi El mi-a zis: „Harul Meu îţi este de ajuns, căci puterea Mea în slăbiciune este făcută desăvârşită.” Deci mă voi lăuda mult mai bucuros cu slăbiciunile mele, pentru ca puterea lui Hristos să rămână în mine. De aceea simt plăcere în slăbiciuni, în defăimări, în nevoi, în prigoniri, în strâmtorări pentru Hristos, căci, când sunt slab, atunci sunt tare.” (2 Corinteni 12:7-10)

Așadar, dacă ai o persoană sau o situație „spinoasă” în viața ta, Dumnezeu vrea să experimentezi harul și puterea Sa în procesul confruntării cu ele. Apostolul Pavel a ajuns în cele din urmă în situația în care Îi putea mulțumi lui Dumnezeu pentru „țepușul” său. Biblia vorbește despre „jertfa de laudă” la adresa lui Dumnezeu (Evrei 13:15). Atunci când ești dispus să te sacrifici pentru a avea un lucru, înseamnă că îl prețuiești suficient de mult încât să plătești prețul pentru el.

Vrei să umbli în puterea lui Dumnezeu? Vrei să experimentezi binecuvântarea Sa? Dacă răspunsul tău este „da”, atunci mulțumește-I lui Dumnezeu pentru „situația ta spinoasă”, și acceptă procesul zdrobirii – care te va conduce spre puterea și binecuvântarea lui Dumnezeu!

Posted in Romanian devotionals and tagged , , , , | Lasă un comentariu
01 nov. 2024

1 Noiembrie 2024

DOMNUL ESTE APROAPE

Și Faraon-Neco l-a legat la Ribla, în țara Hamatului, ca să nu împărățească în Ierusalim și a pus asupra țării un tribut de o sută de talanți de argint și un talant de aur. Și Faraon-Neco a făcut pe Eliachim, fiul lui Iosia, împărat în locul lui Iosia, tatăl său, și i-a schimbat numele în Ioiachim, iar pe Ioahaz l-a luat și l-a dus în Egipt; și el a murit acolo. Și Ioiachim a dat lui Faraon argintul și aurul, dar a pus tribut asupra țării, ca să dea bani, după porunca lui Faraon: a scos argintul și aurul de la poporul țării, de la fiecare după prețuirea lui, ca să-l dea lui Faraon-Neco.

2 Împărați 23.33-35 https://www.good-seed.org/img/teiler.png

Lecții din viața lui Ioahaz (3) – Lumea ne răpește bogățiile

Aceste evenimente sunt o consecință directă a amestecului lui Iosia în treburile acestei lumi, atunci când s-a împotrivit împăratului Egiptului. Fiindcă a făcut acest lucru, poporul lui Dumnezeu a devenit implicat în lucrurile lumii. După ce faraon a stabilit cine trebuia să domnească în Iuda, a impus asupra țării un bir de o sută de talanți de argint și de un talant de aur. Nu numai că poporul și-a pierdut autonomia, dar i-a fost luată și bruma de bogăție care-i mai rămăsese. Poporul era deja atât de sărac, încât Ioiachim a trebuit să pună o taxă asupra țării pentru a putea strânge banii ceruți de faraon. Ce stare nenorocită!

Dacă ne amestecăm în treburile lumii, ne pierdem bogăția spirituală. Oricât de sărac ar fi poporul lui Dumnezeu din punct de vedere spiritual, i se va lua tot ceea ce are. Dacă, prin amestecul cu lumea, căutăm să obținem avantaje financiare, sprijin, protecție sau orice altceva, aceasta va fi spre pierderea noastră spirituală. Prințul lumii acesteia va impune un bir greu asupra țării, pentru a lua de la poporul lui Dumnezeu tot ceea ce mai rămâne din adevăratele lui bogății. Ce pierdere imensă suferim atunci când dăm lucrurile din cer pe cele ale acestui pământ! Vom pierde întotdeauna atunci când ne preocupăm cu veacul acesta rău, în loc să ne preocupăm cu Persoana Domnului Isus. Să nu facem așa, ci să ne punem în slujba Domnului, dându-ne mai întâi pe noi înșine Lui (2 Corinteni 8.5)!

A. Leclerc

SĂMÂNȚA BUNĂ

Dacă cineva n-a fost găsit scris în cartea vieții, a fost aruncat în iazul de foc.

Apocalipsa 20.15

„A apărut în ziar“

Bătrâna Justine nu citea decât pagina cu decese din ziar. Cel mai mult o interesa vârsta defunctului, în comparație cu a ei. Își făcea apoi mici calcule în minte și estima „speranța ei de viață“. Când găsea un nume pe care îl cunoștea, făcea o remarcă: „Uite, a apărut în ziar…“.

În timp ce prima pagină a cotidianului și titlurile de ziar aduc știri senzaționale, pagina cu decese ne amintește că o mulțime de oameni părăsesc pământul în fiecare zi. Adesea din motive care nu stârnesc senzații, cum ar fi boala și bătrânețea! Și întotdeauna moartea este consecința acelei plăgi care a afectat omenirea încă de la izgonirea din grădina Eden – păcatul.

Cine este pregătit pentru marea plecare? Eu cred că nu sunt mulți pregătiți să apară în fața „Judecătorului întregului pământ“. Ei plutesc în derivă pe marea vieții, fără Dumnezeu, fără Isus, fără pocăință, fără credință în evanghelie. Și nu este vorba doar de persoane care au dus o viață imorală. Nu, ci oamenii onorabili de asemenea fac parte din această mulțime, dacă au disprețuit mântuirea pe care Dumnezeu o oferă prin Isus Hristos.

Dacă un nume este scris „în ziar“, acest lucru nu înseamnă că este scris și „în cartea vieții“ lui Dumnezeu. Toți cei care au crezut în Domnul Isus și în puterea de a ierta a sângelui Său (Romani 3.25,26) sunt scriși în cartea vieții. Ce privilegiu de necuprins este acesta, de a primi prin sângele Lui iertarea păcatelor! Numai prin acest sânge avem acces în Ierusalimul ceresc (Apocalipsa 21.27).

Citirea Bibliei: 2 Împărați 22.8-20 · Psalmul 107.23-43

SCRIPTURILE ÎN FIECARE ZI

de Jean Koechlin

Deuteronom 21:1-19

Iată-i din nou pe judecători în faţa unui caz stânjenitor! Să ni-l imaginăm pe Israel intrat în ţara sa, locuind în cetăţi. Într-o zi, este găsit pe câmp un cadavru. Cine este vinovat de această crimă? Nimeni nu ştie. Nu se pune problema răzbunării sângelui, nici de cetatea de scăpare! Cu toate acestea, este nevoie de un responsabil, pentru că orice sânge vărsat trebuie să fie răzbunat (Geneza 9.6). Atunci bătrânii şi judecătorii, prin măsurători, determină care este cetatea cea mai apropiată. Asupra ei va fi pusă din nou vina. Va trebui cetatea să fie distrusă? Nu! Harul lui Dumnezeu prevedea o jertfă în virtutea căreia El poate ierta respectând dreptatea.

Avem în aceasta o imagine a lui Hristos, a jertfei Sale, a morţii Sale. Ierusalimul este oraşul vinovat, cetatea „care omoară pe profeţi şi ucide cu pietre pe cei trimişi la ea“ (Matei 23.37). Crima ei cea mai mare a fost răstignirea Fiului lui Dumnezeu. Ce minune a harului! Tocmai acea moarte a devenit calea dreaptă prin care Dum­nezeu să poată ierta! În adevăr, şi prin jertfa viţelei, Domnul Isus este aşezat înaintea noastră. Cel care niciodată n-a cunoscut jugul păcatului (v. 3) a coborât în valea morţii, făcând ca, de atunci, să curgă pentru noi râul de nesecat: harul etern al Dumnezeului salvator (v. 4).

CUVÂNTUL LUI DUMNEZEU PENTRU ASTĂZI

coordonatori Bob & Debby Gass

IDEI DE LA DUMNEZEU | Fundația S.E.E.R. România

„David a dat fiului său Solomon… planul a tot ce avea în minte cu privire la curţile Casei Domnului… și vistieriile Sfântului Locaș.” (1 Cronici 28:11-12)

Primul Templu evreiesc a fost una dintre minunile arhitecturale ale lumii antice. Construit în secolul al X-lea î.Hr., a fost un proiect atât de amplu, încât Solomon a folosit șaptezeci de mii de oameni ca să poarte sarcinile și optzeci de mii de cioplitori în piatră. Peste trei mii de oameni supravegheau și gestionau proiectul, care a durat șapte ani.

Templul a fost epicentrul iudaismului: era locul principal de jertfă; a fost locul prioritar de închinare; era ținta numeroaselor pelerinaje sau vizite. Dar, ca orice edificiu – oricât de modest sau grandios – și Templul lui Solomon a fost produsul imaginației cuiva. Proiectul Templului lui Solomon sau Primul Templu din Ierusalim, îi este atribuit împăratului David. Dar nu a fost proiectul lui David, ci al lui Dumnezeu.

Iată ce citim în 1 Cronici cap. 28: „David a dat fiului său Solomon chipul prispei şi clădirilor, odăilor vistieriei, odăilor de sus, odăilor dinăuntru şi al odăii pentru scaunul îndurării. I-a dat planul a tot ce avea în minte cu privire la curţile Casei Domnului şi toate odăile de jur împrejur pentru vistieriile Casei lui Dumnezeu şi vistieriile Sfântului Locaş.” N-avem nicio idee despre modul în care Dumnezeu i-a oferit planurile lui David: în format PDF? JPEG-uri? Slideuri? Schițe sau imagini mentale? Planșe detaliate? N-avem idee…

Un lucru este sigur: planurile pentru Templu nu au fost fabricate în mintea lui David, ci au provenit de la Duhul lui Dumnezeu. Templul nu a fost doar o idee bună, a fost ideea lui Dumnezeu. Așadar, cereți-I lui Dumnezeu o idee. Rugați-vă pentru un plan. De ce? Din două motive: în primul rând, pentru că Biblia spune: „Domnul să-ţi fie desfătarea şi El îţi va da tot ce-ţi doreşte inima.” (Psalmul 37:4). Iar în al doilea rând, când ceva este conceput de Duhul lui Dumnezeu, este sigur că funcționează, și că se va concretiza!

Posted in Romanian devotionals and tagged , , , , | Lasă un comentariu
31 oct. 2024

31 Octombrie 2024

DOMNUL ESTE APROAPE

Barnaba, luând cu sine pe Marcu, a plecat cu corabia spre Cipru; iar Pavel, alegând pe Sila, a plecat, încredințat de frați harului lui Dumnezeu. Și străbătea Siria și Cilicia, întărind adunările.

Fapte 15.39-41 https://www.good-seed.org/img/teiler.png

Cearta care s-a iscat între Pavel și Barnaba cu privire la Ioan Marcu a avut, din punct de vedere omenesc, un sfârșit trist. Suntem surprinși, chiar șocați, că așa ceva a putut avea loc. A fost numai o discuție aprinsă între acești doi oameni ai lui Dumnezeu, însă ea s-a sfârșit prin despărțirea lor în lucrare. Pavel a plecat în Cilicia cu Sila, iar Barnaba l-a luat pe Marcu și a plecat cu corabia în Cipru.

Auzim adesea întrebarea cu privire la cine a fost vinovat în acest conflict. Doar Dumnezeu, care cunoaște inimile tuturor oamenilor, poate răspunde la această întrebare. Totuși, vedem că Pavel, responsabil cu privire la înaintarea evangheliei printre națiuni, nu-și putea permite să aibă în jur oameni pe care să nu se poată baza. După toată această întâmplare, el a fost „încredințat de frați harului lui Dumnezeu“ pentru noua sa călătorie misionară, așa încât înțelegem că frații au avut siguranța că Pavel era pe linia gândului lui Dumnezeu.

Hotărârea lui Barnaba de a-l lua pe Ioan Marcu a fost probabil o greșeală. Poate că, exersându-și darul de încurajare pe care-l avea, el a mers dincolo de gândul lui Dumnezeu în această împrejurare. După acest eveniment, Barnaba dispare din relatările din Fapte, iar acest lucru spune și el ceva. Oricum, succesul nu este ceva final, nici falimentul nu este ceva fatal; ceea ce contează este curajul de a continua. Pavel a avut dreptate că nu era gândul lui Dumnezeu să-l ia pe Marcu din nou în lucrare, însă aceasta nu este totul. Barnaba, un slujitor onorat al lui Dumnezeu, nu s-a înșelat cu privire la persoana lui Ioan Marcu – căci s-a dovedit mai târziu că el a devenit folositor pentru lucrare.

B. Reynolds

SĂMÂNȚA BUNĂ

Aici este casa lui Dumnezeu, aici este poarta cerurilor!

Geneza 28.17

O poartă spre cer

Un tâmplar s-a dus într-o zi în orașul Fuentesauco din Spania, tocmai când era zi de târg. Acolo era la vânzare o carte foarte ieftină. A cumpărat-o imediat, fără să știe ce fel de carte era. Important era că avea de citit multe pagini pe bani puțini.

Seara, când a ajuns acasă, tâmplarul a luat cartea și s-a așezat să o citească. Ceea ce a citit l-a interesat foarte mult. Sora lui, care a stat lângă el și l-a ascultat citind cu voce tare, a fost și ea profund impresionată. Conținutul acestei cărți le era complet necunoscut.

Despre ce carte era vorba? – Bărbatul cumpărase o Biblie. De atunci încolo, ea și-a exercitat influența binecuvântată asupra celor doi. Și nu numai ei L-au găsit pe Mântuitorul prin ea, ci și vecinii lor au venit la ei seară de seară, și astfel căsuța lor a devenit o poartă spre cer! Unul după altul, oamenii din sat s-au întors cu sinceritate la Isus Hristos și astfel în întunericul de pe acea peninsulă spaniolă s-a aprins făclia unei comunități de copii ai lui Dumnezeu.

Cât valorează pentru tine Biblia, Cuvântul lui Dumnezeu? Poți spune și tu ca psalmistul: „Mai mult prețuiește pentru mine legea gurii Tale, decât mii de bucăți de aur și de argint“ (Psalmul 119.72)?

Poate că ai această comoară prețioasă, Biblia, în casă, dar nu-i cunoști adevărata valoare. Începe, precum acest tâmplar, să o citești în fiecare zi, iar viața ta se va schimba!

Citirea Bibliei: 2 Împărați 21.19-22.7 · Psalmul 107.1-22

SCRIPTURILE ÎN FIECARE ZI

de Jean Koechlin

Deuteronom 20:10-20

Copiilor lui Israel le era îngăduit să încheie pace cu cetăţile îndepărtate. Dar nu trebuia să arate nici un strop de îndurare pentru cetăţile vecine, care ar fi împiedicat poporul să intre în stăpânirea ţării. În ce ne priveşte, noi, creştinii, trebuie să putem distinge între lucrurile de pe pământ pe acelea pe care le putem folosi în mod legitim de cele pe care trebuie să le respingem în mod ferm pentru că ne-ar putea lipsi de bucuria moştenirii noastre cereşti. Nouă ne revine să facem distincţia aceasta.

Israeliţii trebuia să respecte pomii fructiferi şi să nu-i folosească pentru război. Avertisment care poate avea o semnificaţie spirituală! Unii creştini arată un fanatism orb şi sectar, agitând ca pe o armă de luptă ceva ce Dumnezeu a dat, poate, pentru a-i înviora şi a-i hrăni pe ai Săi.

Versetele 19 şi 20 avertizează, în acelaşi timp, împotriva risipei. Să ne gândim la exemplul pe care ni l-a dat Domnul Isus Însuşi. El, Creatorul, care putea înmulţi la infinit pâinile – aşa cum a şi arătat – a avut grijă ca să strângă în coşuri rămăşiţele, „ca să nu se piardă ceva“ (Ioan 6.12).

CUVÂNTUL LUI DUMNEZEU PENTRU ASTĂZI

coordonatori Bob & Debby Gass

PĂSTREAZĂ-ȚI VIE SPERANȚA! | Fundația S.E.E.R. România

„Pune-ţi nădejdea în Domnul, Israele, de acum şi până în veac!” (Psalmul 131:3)

Când te uiți la ce se întâmplă în familii, în biserici, în societate și în lume, ce te face să mai ai încă un licăr de speranță?

David a spus: „Pune-ţi nădejdea în Domnul, Israele, de acum şi până în veac!” Dar când decizi că lucrurile sunt fără speranță pentru tine, tu Îi trântești ușa în față lui Dumnezeu. S-ar putea să spui: „Dar câtă vreme am o sănătate rezonabil de bună, și mizez pe niște bani care-mi vin regulat, ce nevoie mai am de speranță? La ce să mai sper?”

Iată la ce:

În primul rând, întreabă-te care este cea mai puternică dorință a ta. Imaginează-ți că ai 80 de ani și că privești înapoi. Ești mulțumit? Dacă nu, acceptă provocarea de a găsi un răspuns. Speranța trebuie să fie personală, să nu fie întemeiată pe lucruri firești și trecătoare, ci să-și aibă obârșia în Dumnezeu, și să fie suficient de arzătoare pentru a guverna tot ceea ce faci.

În al doilea rând, dă-i un simbol, ceva în jurul căruia să-ți poți aduna gândurile. Ieremia a dat poporului lui Dumnezeu o lecție exemplară despre speranță, cumpărând un teren la Anatot (vezi Ieremia 32:9). Deși știa că vor fi duși în robie, totuși el a cumpărat un teren în țară… și, în timpul anilor lungi de captivitate, amintirea acelui câmp îndepărtat din Iuda a fost licărul de speranță care a acționat ca un simbol al restaurării viitoare.

În timpul celui de-al Doilea Război Mondial, când Leo Algimas și familia sa au fost înghesuiți în lagărele de concentrare, au păstrat un simbol al speranței, o bucată mică de hârtie dintr-o cutie de ciocolată cu un steag american în partea de jos. O treceau din mână în mână, o priveau, o țineau în mână și vorbeau în șoaptă despre armata care avea să le aducă eliberarea!

Simbolurile ne ajută să ne fixăm mintea asupra a ceea ce este posibil să se întâmple. De fapt, cel mai mare Simbol pe care lumea L-a cunoscut vreodată a fost cel mai greu de crezut. Un Copil, într-o iesle, a anunțat venirea Împărăției lui Dumnezeu pe pământ, și a schimbat destinul omenirii! El îți poate schimba și ție destinul. Definește-ți speranța, cere în Numele Lui și, indiferent cât de imposibil pare, așteaptă să se împlinească. Așadar, păstrează-ți vie speranța!

Posted in Romanian devotionals and tagged , , , , | Lasă un comentariu
30 oct. 2024

30 Octombrie 2024

DOMNUL ESTE APROAPE

Și va fi așa: când Domnul va face domnului meu după tot binele pe care l-a vorbit despre tine și te va pune conducător peste Israel, atunci aceasta nu va fi un prilej de cădere pentru tine, nici mustrare de inimă pentru domnul meu, că ai vărsat sânge fără motiv și că domnul meu s-a răzbunat singur.

1 Samuel 25.30,31 https://www.good-seed.org/img/teiler.png

Abigail strălucește cu una dintre cele mai puternice lumini din Vechiul Testament. Ea a rostit cuvintele de mai sus înaintea lui David, în timpul când el era hăituit de împăratul Saul. David și cei împreună cu el protejaseră turmele și păstorii lui Nabal, soțul bogat al Abigailei. Totuși, când David i-a cerut lui Nabal o favoare, acesta a răspuns cu insulte și cu dispreț. Plin de mânie și cu intenția de a se răzbuna în mod sângeros, David a pornit cu patru sute dintre oamenii săi către locul unde se afla Nabal.

Când Abigail a auzit despre intențiile lui David, s-a grăbit să ia un dar de mâncare și de băutură, iar când l-a întâlnit, cuvintele ei au scos la iveală înțelepciunea din inima ei (1 Samuel 25.27-31). Ea a declarat că Dumnezeu avea să întărească în mod sigur tronul lui David și că avea să-i clădească o casă care să dureze. „Pentru că domnul meu poartă războaiele Domnului“, i-a spus ea, „și nu s-a găsit rău în tine în toate zilele tale“ (versetul 28). În felul acesta, ea a declarat nu doar biruințele lui David, ci și integritatea lui. În mod evident, Abigail fusese atentă la orice menționare a gloriilor lui David, în ciuda lepădării sale de către Saul. Și noi vom fi foarte binecuvântați dacă păstrăm în minte și în inimă orice lucru binecuvântat afirmat despre Domnul nostru.

În această împrejurare însă, David era în pericol să-și păteze reputația. Abigail a menționat cu înțelepciune faptul că răzbunarea pe care el o căuta avea să-l facă să verse „sânge fără motiv“. Aici este o lecție și pentru noi. David fusese batjocorit și avea orgoliul rănit, însă răzbunarea însemna vărsarea unui sânge nevinovat, lucru pe care Dumnezeu îl urăște (Proverbe 6.17). Cu o înțelepciune sfântă, Abigail l-a calmat pe David și l-a oprit de la a-și strica mărturia într-un mod iremediabil. Și noi trebuie să căutăm întotdeauna înțelepciunea sfântă și evlavioasă, astfel încât un moment de rătăcire să nu ne conducă la vreo faptă a cărei amintire dureroasă să nu poată fi ștearsă.

S. Campbell

SĂMÂNȚA BUNĂ

Frații lui au văzut că tatăl lor îl iubea mai mult decât pe toți frații lui și l-au urât.

Geneza 37.4

Iosif – urât de frații săi

Îl vom privi din nou pe Iosif, pentru a vedea și alte trăsături ale sale care Îl prefigurează pe Isus.

Iubit mai mult. Iacov l-a iubit pe Iosif „mai mult decât pe toți frații lui“. Oare pe nedrept l-a favorizat tatăl pe acest fiu al său? Nu! În aceasta vedem nu o referire metaforică la Hristos, ci cum se trăiește concret o relație intimă și strânsă între tată și fiu: Iosif era o inimă și un suflet cu Iacov.

Urât mai mult. Dragostea lui Iacov i-a adus însă lui Iosif ură, invidie și dușmănie din partea fraților săi. Domnul Isus este „singurul Fiu“ al lui Dumnezeu, aceasta înseamnă că El este Fiul unic; acest Fiu unic L-a făcut cunoscut pe Tatăl într-o lume care nu voia să știe nimic despre Dumnezeu, iar oamenii L-au urât pentru aceasta (1 Ioan 4.9; Ioan 1.18).

Frații îl „urau“ pe Iosif și „din cauza viselor sale“, prin care Dumnezeu îi revelase deja poziția sa viitoare (Geneza 37.5). Cât de amară, de întunecată și de respingătoare este această ură a fraților! Despre ura îndreptată împotriva lui Isus, chiar El ne spune: „M-au urât fără temei“ (Ioan 15.25).

Erau multe de criticat cu privire la purtarea fraților săi, iar Iosif a vorbit deschis despre toate acestea cu tatăl său. Tot astfel, Isus Hristos ne spune: „Lumea Mă urăște, pentru că mărturisesc despre ea că lucrările ei sunt rele“ (Ioan 7.7). El este „Lumina lumii“; și „oricine face răul urăște lumina“ (Ioan 8.12; 3.20). Acest lucru nu s-a schimbat până în prezent.

Citirea Bibliei: 2 Împărați 21.1-18 · 3 Ioan 9-14

SCRIPTURILE ÎN FIECARE ZI

de Jean Koechlin

Deuteronom 19:15-21; 20:1-9

Preoţii şi judecătorii trebuia să demaşte şi să pedepsească martorii mincinoşi (v. 18; Proverbe 19.5-9). Plini de nedreptate, pe când Isus era adus înaintea Sinedriului lor, ei au căutat martori mincinoşi împotriva Lui, pentru ca să-L condamne la moarte (Matei 26.59)! Ştefan, de asemenea în faţa sinedriului, a fost acuzat de către martori falşi (Fapte 6.13).

Capitolul 20 tratează războiul. Cine era răspunzător de pregătirea lui şi de înrolarea ostaşilor? Ne-am fi aşteptat să fie ofiţerii. Nicidecum; de data aceasta erau preoţii şi judecătorii. Aceştia aveau sarcina să pregătească războiul. De fapt, nu trebuia evaluată forţa armelor sau a soldaţilor, ci credincioşia şi dăruirea lor pentru Domnul.

Versetul 5 şi următoarele prezintă motivele pentru care cineva trebuia amânat sau lăsat la vatră. Acestea ne-ar putea face să ne gândim la cei din pilda nunţii, care aduceau scuze nepotrivite: „am cumpărat un ogor … m-am căsătorit …“ (Luca 14.18-20). Dar să ascultăm ce spune cineva cu experienţă, care a „luptat lupta cea bună“: „Nimeni, slujind ca ostaş, nu se încurcă în treburile vieţii, ca să placă celui care l-a înrolat“. Aceasta este condiţia pentru ca oricare dintre noi să fie „un bun ostaş al lui Hristos“ (2 Timotei 2.3-4; 4.7).

CUVÂNTUL LUI DUMNEZEU PENTRU ASTĂZI

coordonatori Bob & Debby Gass

CONFRUNTAREA CU „GOLIATUL” TĂU | Fundația S.E.E.R. România

„Cu o praştie şi cu o piatră, David… l-a omorât…” (1 Samuel 17:50)

Chuck Swindoll scria: „În fiecare zi, Goliat defila pe panta Văii Terebinților, lansând amenințări. Singurul răspuns al trupelor israeliene era pocnetul genunchilor care se ciocneau unii de alții, și clănțănitul dinților! Strategia fricii și intimidării adoptată de uriaș a funcționat… până când David l-a dat pe mâna Domnului oștirilor… astfel încât „cu o praștie și cu o piatră… l-a omorât și i-a tăiat capul.” (1 Samuel 17:50)”

Două adevăruri atemporale au rămas până în ziua de azi:

  1. În primul rând, trebuie să știi că nu vei câștiga bătălia folosind tehnica inamicului. Când lupți cu armele lumii, devii ca lumea. Biblia spune că David „l-a omorât fără să aibă sabie în mână.” Cea mai puternică armă a lui David, care l-a făcut unic și care i-a adus victoria, a fost scutul credinței. Acesta l-a ținut departe de frică, i-a limpezit vederea și i-a dat calm în mijlocul haosului.
  2. În al doilea rând, tu trebuie să știi că, pentru a ucide giganți, este nevoie de îndemânare și disciplină. A mânui praștia și piatra Duhului este un lucru mai subtil decât a mânui ciomagul cărnii. De ce? Apostolul Pavel ne explică (Efeseni 6:12): „Căci noi n-avem de luptat împotriva cărnii şi sângelui, ci împotriva căpeteniilor, împotriva domniilor, împotriva stăpânitorilor întunericului acestui veac, împotriva duhurilor răutăţii care sunt în locurile cereşti…”

Așadar, luptele nu sunt un sport de echipă, ci sunt individuale. Goliat spusese: „Alegeţi un om care să se coboare împotriva mea!” (1 Samuel 17:8). Pe durata luptei, tu ești singura țintă a diavolului. Deci, dacă trebuie să te confrunți cu „Goliatul” tău personal, procedează ca David: dă-l pe mâna lui Dumnezeu! Încarcă-ți praștia… și lasă-L pe Dumnezeu să câștige victoria pentru tine.

Acesta este astăzi Cuvântul lui Dumnezeu pentru tine!

Posted in Romanian devotionals and tagged , , , , | Lasă un comentariu

Navigare în articole

← Older Entries
Newer Entries →