Etichetă: inviere

  • 16 Iulie 2026


    DOMNUL ESTE APROAPE

    Am fost nevoit să vă scriu, ca să vă îndemn să luptați pentru credința dată sfinților o dată pentru totdeauna.

    Iuda 3

    Ce este „ credința dată sfinților“? Ea include obiectul credinței și perioada credinței. „ Perioada credinței “ începe după moartea Domnului Isus (Galateni 3.27; Romani 6.3), deci în Fapte 2 , pentru că acolo se desfășoară pentru prima dată botezul creștin; Galateni 4.6 și multe alte locuri confirmă o legătură între coborârea Duhului Sfânt și perioada credinței.

    „ Obiectul credinței “ este ansamblul adevărului descoperit de Dumnezeu pentru această perioadă a credinței: din Noul Testament, tot ceea ce este cuprins după Evanghelii; din Evanghelii, numai ceea ce face referire la Adunare; iar din Vechiul Testament, umbrele și tablourile, în măsura în care ele se referă la lucrurile spirituale din Noul Testament. Epistola lui Iuda nu vorbește aici despre caracterul Cuvântului lui Dumnezeu, căci „toată Scriptura“, atât Vechiul cât și Noul Testament, „este insuflată de Dumnezeu și folositoare pentru învățătură, pentru mustrare, pentru îndreptare, pentru instruire în dreptate“ (2 Timotei 3.16). Iuda se referă însă aici la adevărul descoperit de Dumnezeu pentru perioada credinței: toate tainele ascunse în Noul Testament în legătură cu Hristos și Adunarea (Efeseni 5.32): taina lui Hristos (Efeseni 3), taina evangheliei , taina credinței , taina lui Dumnezeu , taina evlaviei (a se vedea și 1 Corinteni 2) . O taină a Noului Testament este ceva ce nu a fost cunoscut în Vechiul Testament, dar care acum este descoperit.

    H. L. Heijkoop

    SAMANTA BUNA

    Epuizare psihică, fizică și spirituală

    Multe sunt necazurile celui drept, dar Domnul îl scapă din toate.

    Psalmul 34.19

    Statisticile privind incapacitatea de muncă pun pe locul trei bolile psihice . Una dintre cele mai frecvente dintre acestea este depresia . De la începutul acestui secol, numărul zilelor de absență de la locul de muncă din cauza depresiei s‑a dublat. Strâns legat de depresie este sindromul burn‑out , care descrie o stare de epuizare fizică și psihică totală. Incidența acestei boli a crescut de patru ori doar în ultimii zece ani. Cele mai afectate sunt grupurile profesionale din sectorul social și cele care au mult de‑a face cu publicul (de exemplu, în centralele de relații cu clienții). Conform estimărilor, până la 8% dintre angajații din companiile mari sunt afectați de burn‑out , în afară de numărul mare de cazuri neraportate. Cei afectați trebuie adesea să aștepte mult timp pentru tratament.

    Cuvântul lui Dumnezeu, Biblia, ne spune că ființa umană cuprinde atât componente fizice, cât și spiritual ‑emoționale (Proverbe 13.25; Matei 10.28; 1 Tesaloniceni 5.23). Așadar, este de la sine înțeles că nu numai bolile fizice sau psihice , ci și cele spirituale ne afectează viața. Dorim să vă încurajăm că marele Dumnezeu este alături de voi întotdeauna, dar mai ales atunci când sunteți descurajați și când sufletul vostru suferă! Dumnezeul Bibliei are milă de cei bolnavi , de cei obosiți , de cei descurajați , de cei slabi , de cei epuizați . Cartea Psalmilor ne poartă prin multitudinea de sentimente și de emoții prin care trece ființa umană. Dacă o vom parcurge, vom descoperi că ea cuprinde o comoară inepuizabilă: ni‑L prezintă pe Dumnezeul care ne iubește personal, care ne înțelege , care simte cu noi și care vrea să ne ofere viața veșnică .

    Citirea Bibliei: Daniel 9.15-27 · Fapte 3.12-18

    SCRIPTURILE IN FIECARE ZI

    de Jean Koechlin

    Matei 9.1‑17

    Bolile pe care Domnul le‑a întâlnit, sub diferitele lor forme, şi pe care le‑a vindecat, sunt tot atâtea aspecte ale stării triste în care a găsit făptura creată de El. Lepra pune accentul pe întinarea prin păcat; frigurile simbolizează agitaţia necontenită care‑i stăpâneşte pe oamenii acestei lumi; demonizatul este direct stăpânit de Satan, în timp ce surdul, orbul şi mutul (v. 27,32; cap. 11.5) au simţurile incapabile să perceapă chemarea Domnului şi nu ştiu să se roage. Paraliticul care a fost adus la Domnul Isus demonstrează totala incapacitate a omului de a face cea mai mică mişcare spre Dumnezeu (comp. cu Ioan 5.7); el nu spune nimic: doar aşteaptă şi … speră. Dar Doctorul divin (v. 12) ştie că o boală şi mai gravă măcina sufletul acestui paralitic şi începe prin a‑l elibera întâi de aceasta: „Iertate sunt păcatele tale“ (v. 2). Ce ar trebui să ne neliniştească mai mult, atât la noi, cât şi la alţii: boala, sau păcatul?

    Să urmărim acum chemarea lui Matei, aşa cum o relatează chiar el: Matei nu ezită să mărturisească faptul că făcea parte dintre păcătoşii pentru care venise Domnul Hristos.

    Întrebarea din v. 14, pusă de ucenicii lui Ioan, dă prilejul unei noi învăţături: Pentru a putea cuprinde vinul cel nou al Evangheliei, burdufurile cele vechi ale religiei iudaice nu‑şi mai au rostul.

    „UMBRA” NU TE POATE RĂNI! | Fundatia S.E.E.R. Romania

    „Chiar dacă ar fi să umblu prin valea umbrei morţii, nu mă tem de niciun rău, căci Tu eşti cu mine…” (Psalmul 23:4)

    Un pastor scrie: „Marele predicator Dr. Donald Grey Barnhouse, a cărui primă soție murise, se întorcea de la înmormântare… în mașină, unul dintre copii a întrebat la un moment dat: „Tati… unde a plecat mami? Nu înțeleg ce înseamnă că a murit!” Chiar atunci, un camion a trecut și a aruncat o umbră peste mașina lor… Inspirat într-o secundă, Barnhouse a răspuns cu o întrebare: „Copii, ați prefera să fiți loviți de camion sau de umbra lui?” Și când copiii au dat semne că nu înțeleg întrebarea tatălui, nici nu știau ce să răspundă, el a adăugat: „Copii, când muriți fără Hristos, e ca și cum ați fi loviți de camion. Dar când muriți cu Hristos, sunteți loviți doar de o umbră!” Apostolul Pavel a scris: „Nu voim, fraţilor, să fiţi în necunoştinţă despre cei ce au adormit, ca să nu vă întristaţi ca ceilalţi, care n-au nădejde. Căci dacă credem că Isus a murit şi a înviat, credem şi că Dumnezeu va aduce înapoi împreună cu Isus pe cei ce au adormit în El. Iată, în adevăr, ce vă spunem prin Cuvântul Domnului: noi cei vii, care vom rămâne până la venirea Domnului, nu vom lua-o înaintea celor adormiţi. Căci Însuşi Domnul, cu un strigăt, cu glasul unui arhanghel şi cu trâmbiţa lui Dumnezeu, Se va coborî din cer şi întâi vor învia cei morţi în Hristos. Apoi, noi cei vii, care vom fi rămas, vom fi răpiţi toţi împreună cu ei în nori, ca să întâmpinăm pe Domnul în văzduh; şi astfel vom fi totdeauna cu Domnul. Mângâiaţi-vă dar unii pe alţii cu aceste cuvinte.” (1 Tesaloniceni 4:13-18)”

    Este Cuvântul lui Dumnezeu pentru astăzi, de care așa de mulți avem nevoie!

  • 8 Noiembrie 2024


    DOMNUL ESTE APROAPE

    Dar vă îndemn, fraților, să luați seama la cei care fac dezbinări și prilejuri de poticnire împotriva învățăturii pe care ați primit-o; și depărtați-vă de ei.

    Romani 16.17 https://www.good-seed.org/img/teiler.png

    Pe lângă atâtea lucruri bune, vrednice de a fi amintite, existau în Roma și lucruri care întristau inima apostolului. Din aceste cuvinte se înțelege că încă de pe atunci intraseră în adunarea din Roma oameni care, având sentimentul propriei importanțe și din dorința atât de cunoscută și astăzi de a aduce mereu ceva nou, nu rămâneau la învățătura simplă care le fusese adusă, ci „învățau lucruri stricate, pentru a-i atrage pe ucenici după ei“.

    Atracția noutăților este mare, mai ales pentru sufletele simple, slabe, iar dacă cei care vestesc învățături reușesc să le îmbrace în cuvinte frumoase, ademenitoare, și în vorbe dulci, așa cum se întâmplă de cele mai multe ori, atunci le este ușor să „amăgească inimile celor fără răutate“ (versetul 18). Oamenii îi urmează pe amăgitori, se grupează în jurul lor, sunt zeloși pentru ei, iar rezultatul inevitabil constă în „dezbinări și prilejuri de poticnire“. Apostolul îi îndeamnă pe frați să fie atenți la astfel de persoane și să se îndepărteze de ele. Mai târziu, apostolul Ioan le poruncește credincioșilor să nu-i primească în casă și nici măcar să nu-i salute pe cei care nu rămâneau în învățătura lui Hristos; pentru că cine îi salută se face părtaș lucrărilor lor rele.

    Astfel de oameni nu sunt slujitori ai Domnului nostru Hristos, care are pe inimă binele turmei, ci ei slujesc „pântecelui lor“. Înainte de orice, au în vedere îngrijirea propriei persoane și interesele personale. Judecata Duhului asupra lor este extrem de serioasă și aici și în alte locuri. Împotriva lor există doar un mijloc de apărare sau de păzire, anume „învățătura pe care ați primit-o“, Cuvântul adevărului (vedeți și Fapte 20.32). După cum „aleasa doamnă“ și „preaiubitul Gaiu“ (2 și 3 Ioan) sunt îndemnați să pună la încercare învățătura care le este adusă (și nu persoanele), tot așa și aici rătăcirile de la adevărul încredințat odată dau ocazia îndemnului de a se depărta cu hotărâre. Nu există o altă cale, iar apostolul se bazează pe ascultarea credincioșilor din Roma, care fusese făcută cunoscut pretutindeni și care îi bucura inima. În același timp îi îndeamnă: „Fiți înțelepți față de bine și simpli în ce privește răul“ (versetul 19).

    R. Brockhaus

    SĂMÂNȚA BUNĂ

    În fiecare zi sunt lovit și în toate diminețile sunt pedepsit.

    Psalmul 73.14

    Se înnoiește din zi în zi

    Nu cumva ne târâm adesea de-a lungul unei săptămâni numai cu îngrijorare? Când ne trezim dimineața, gândurile noastre sunt deja la problemele și la necazurile vieții. Și așa se întâmplă zi de zi. Dumnezeu însă vrea să ne îndrepte atenția spre El și spre ceea ce face El pentru noi în fiecare zi.

    „Binecuvântat să fie Domnul, care zilnic ne poartă povara, Dumnezeu, care este mântuirea noastră!“ (Psalmul 68.19). El Însuși dorește să ne poarte povara, pentru că în El este putere. Să aruncăm povara îngrijorării noastre asupra Lui! Numai atunci, pacea lui Dumnezeu ne poate umple inimile.

    „Bunătățile Domnului nu s-au sfârșit, îndurările Lui nu sunt la capăt, ci se înnoiesc în fiecare dimineață: mare este credincioșia Ta!“ (Plângeri 3.22,23). Avem un Tată în cer care, cu îndurare, aduce mereu și mereu harul Său în împrejurările noastre pline de suferință, și aceasta în ciuda necredincioșiei noastre.

    „De aceea, noi nu cădem de oboseală, ci chiar dacă omul nostru de afară se trece, totuși cel dinăuntru se înnoiește din zi în zi“ (2 Corinteni 4.16). Nu avem niciun motiv să obosim spiritual, chiar dacă îmbătrânim. Puterile scad, singurătatea crește, dar Domnul Isus nu ne părăsește. Omul nostru interior, care ne permite să fim în comuniune cu Dumnezeu, rămâne tânăr și plin de viață până în ultima zi de pe pământ. Suntem uniți în mod inseparabil cu Domnul nostru, pentru timp și pentru veșnicie.

    Citirea Bibliei: Ezechiel 1.1-21 · Psalmul 113 și 114

    SCRIPTURILE ÎN FIECARE ZI

    de Jean Koechlin

    Deuteronom 26:12-19https://www.good-seed.org/img/teiler.png

    Invitaţia din Evrei 13.15, de a aduce necontenit jertfe de laudă lui Dumnezeu, este urmată imediat de îndemnul: „Nu uitaţi de binefacere şi de dărnicie“. Şi aici găsim subiectul darurilor, tratat imediat după aducerea înaintea Domnului a primelor roade (v. 1-11). Zeciuielile făceau parte din închinarea lui Israel, iar v. 11 ne explică motivul: trebuia ca şi levitul şi străinul să se poată bucura împreună cu israelitul. În acelaşi fel suntem şi noi invitaţi să împărtăşim binele nostru cu alţii, nu pentru a obţine din aceasta recunoştinţă sau consideraţie, ci pentru ca acela căruia îi dăruim să-I mulţumească Domnului împreună cu noi pentru lucrurile bune de care ne bucurăm împreună (2 Co­rin­teni 9.12). În cer, binefacerea nu va mai fi necesară, toate nevoile fiind evident dispărute. Dar pe pământ, Duhul lui Dumnezeu leagă această slujire cu lauda, pentru a ne da ocazia să probăm dragostea noastră pentru Domnul şi în alt fel decât prin cuvinte. Şi să nu uităm mişcătorul motiv care ar trebui să ne fie suficient: „astfel de jertfe Îi plac lui Dumnezeu“ (Evrei 13.16)!

    Un singur lucru îl înălţa pe Israel „în laudă şi în faimă şi în onoare“ „mai presus de toate naţiunile“, şi anume, ascultarea de poruncile Dumnezeului său (v. 18, 19).

    CUVÂNTUL LUI DUMNEZEU PENTRU ASTĂZI

    coordonatori Bob & Debby Gass

    NU TE ÎNDOI DE DUMNEZEU! | Fundația S.E.E.R. România

    „Dacă nu voi vedea… nu voi crede.” (Ioan 20:25)

    Evanghelistul Ioan scrie: „Toma, zis Geamăn, unul din cei doisprezece, nu era cu ei când a venit Isus. Ceilalţi ucenici i-au zis deci: ‚Am văzut pe Domnul!’ Dar el le-a răspuns: ‚Dacă nu voi vedea în mâinile Lui semnul cuielor şi dacă nu voi pune degetul meu în semnul cuielor şi dacă nu voi pune mâna mea în coasta Lui, nu voi crede.’ După opt zile, ucenicii lui Isus erau iarăşi în casă, şi era şi Toma împreună cu ei. Pe când erau uşile încuiate, a venit Isus, a stat în mijloc şi le-a zis: ‚Pace vouă!’ Apoi a zis lui Toma: ‚Adu-ţi degetul încoace şi uită-te la mâinile Mele, şi adu-ţi mâna şi pune-o în coasta Mea; şi nu fi necredincios, ci credincios.’ Drept răspuns, Toma I-a zis: ‚Domnul meu şi Dumnezeul meu!’” (Ioan 20:24-28). Când citești textul pentru prima oară, ți se pare că Domnul Isus a ales un sceptic să fie ucenicul Său. Iar când acesta s-a îndoit, Domnul Isus nu l-a dojenit și nu l-a respins. Ba chiar a avut o apariție specială pentru a-i rezolva îndoielile și a-i întări credința. Elisabeth Elliott spunea: „Adevărata credință intră în funcțiune doar atunci când nu există răspunsuri.” Dumnezeu spune: „gândurile Mele nu sunt gândurile voastre…” (Isaia 55:8) Adevărul e că Dumnezeu nu gândește ca noi. El vede imaginea de ansamblu și lucrează pentru un scop specific. Domnul Isus a spus: „Mai am să vă spun multe lucruri, dar acum nu le puteţi purta.” (Ioan 16:12) Așadar, când ai îndoieli și incertitudini, roagă-te: „Doamne, nu este ușor să cred acum, când sunt rănit și confuz, iar Tu ești tăcut. Ca Toma, vreau dovezi că mă iubești. Ajută-mă să văd dincolo de dorința mea de liniște și de confort, dincolo de îndoielile și întrebările fără răspuns, și să înțeleg adevărul iubirii și harului Tău de neclintit. Amin!” Deci, să nu te îndoiești niciodată de Dumnezeu și de Cuvântul Său!

Calendar

august 2026
L M M J V S D
 12
3456789
10111213141516
17181920212223
24252627282930
31  

Ultimele postări

Urmărește-ne