Mana Zilnica

5 Decembrie 2025

DOMNUL ESTE APROAPE

Cel dintâi om este din pământ, făcut din țărână; al doilea Om este din cer.

1 Corinteni 15.47

Al doilea Om (1)

Omul al doilea a venit aici, pe pământ, iar acest fapt măreț, în timp ce prezintă harul minunat al lui Dumnezeu față de omul dintâi, demonstrează în modul cel mai clar și de netăgăduit că omul dintâi a fost în întregime înlăturat. Dacă omul dintâi ar fi fost fără cusur, n-ar mai fi fost necesar un al doilea Om. Dacă ar fi existat vreo rază de speranță cu privire la primul Adam, n-ar mai fi fost nevoie de ultimul Adam.

Dumnezeu însă L-a trimis pe Fiul Său în această lume. El a fost „Sămânța femeii“. Să cugetăm adânc la acest lucru! Isus Hristos n-a făcut parte din spița căzută a lui Adam. El a fost descendent din David și din Avraam, așa cum citim în Matei 1.1. Mai mult, genealogia Lui este dusă până la Avraam de către Luca. Dar tot Luca ne prezintă mesajul îngerului cu privire la taina zămislirii Sale: „Duhul Sfânt va veni peste tine și puterea Celui Preaînalt te va umbri, de aceea și Sfântul care Se va naște Se va chema Fiu al lui Dumnezeu“ (Luca 1.35).

Vedem deci un Om adevărat, însă lipsit de orice urmă de păcat și în întregime nesupus morții. El a fost născut din femeie, dintr-o fecioară, fiind astfel Om în orice privință, așa cum noi suntem, însă lipsit de păcat și cu totul liber de orice asociere care ar fi oferit păcatului sau morții un drept asupra Lui. Dacă binecuvântatul nostru Domn ar fi făcut parte, în ce privește natura Sa umană, din spița de neam a lui Adam, n-ar mai fi putut fi numit al doilea Om, de vreme ce s-ar fi tras din primul om, ca oricare altul. Mai mult, ar fi fost supus morții, ceea ce reprezintă o blasfemie la adresa Lui.

Nu, ci – binecuvântat să fie numele Său pentru totdeauna! – El a fost curat, sfânt și fără pată. A fost unic. A fost singurul om pur și neatins de păcat, care a umblat vreodată pe acest pământ. A venit în această lume de păcat și de moarte pentru a-Și da viața, El Însuși fiind lipsit de păcat. În El era viața, și nicăieri în altă parte.

C. H. Mackintosh

SĂMÂNȚA BUNĂ

Cântați psalmi Domnului, pentru că a făcut lucrări mărețe. Să știe aceasta tot pământul!

Isaia 12.5

Cu adevărat lucrări mărețe!

Iată ce lucruri mărețe a făcut Dumnezeu pentru mine:

El m-a cunoscut înainte de a fi conceput (Ieremia 1.5) și m-a creat după chipul Său (Geneza 1.27).

El a dorit să-mi dea un viitor și o speranță (Ieremia 29.11) și m-a iubit așa de mult, încât L-a dat pe singurul Său Fiu, pentru ca eu să nu pier, ci să am viață eternă (Ioan 3.16).

El mă numește copilul Său (1 Ioan 3.1) și este pentru mine ca un Tată care mă mângâie (2 Corinteni 1.3,4) și ca un Păstor care mă ține aproape de El și are grijă de mine (Isaia 40.11).

El știe totul despre mine, de la aspectele care par nesemnificative, la ce este cel mai drag inimii mele. El îmi cunoaște gândurile înainte ca eu să mi le exprim (Psalmul 139.1-4).

El îmi oferă mai mult decât mi-ar putea da vreodată tatăl meu pământesc (Matei 7.11) și Se îngrijește de toate nevoile mele (Matei 6.31-33).

El așteaptă să Îi încredințez Lui cererile mele și tot ceea ce am pe inimă (Filipeni 4.6).

El a pregătit un loc pentru mine în casa Lui cerească, pentru a petrece eternitatea cu El și împreună cu toți credincioșii, unde nu vor mai fi nici întristare, nici plângere, nici durere (1 Tesaloniceni 4.16; Apocalipsa 21.4).

Citirea Bibliei: Habacuc 1.1-17 · Marcu 10.1-12

Neemia 5:6-19

Indignat şi „mâniat foarte mult“, Neemia îi strânge pe mai-mari şi pe căpetenii înaintea restu­lui poporului pen­tru a le adresa reproşurile pe care le merită. Cei care sunt vinovaţi se su­pun şi aceasta nu numai pentru că Neemia este guvernatorul, ci pentru că el însuşi le dă exem­plul dragostei dezinte­resate. El renunţase la privi­legiile perso­na­le pe care i le dădea poziţia sa, iar aceasta îi per­mite acum să le ceară căpeteniilor să se poarte în acelaşi fel. Exemplul este regula de aur pentru a obţine ceva de la aproapele nostru. Apostolul Pavel îşi făcuse un ţel din a fi totdeauna un exemplu pentru credincioşii pe care îi învăţa (Fapte 20.35; 1 Corinteni 4.16; 10.32,33…). Mai presus de toate, să gândim la divinul Stăpân. El le-a spus ucenicilor Săi: „V-am dat un exemplu, pen­tru ca, aşa cum v-am făcut Eu, să faceţi şi voi“ (Ioan 13.15). Dar, în acelaşi timp, i-a pus în gardă faţă de cărturari şi faţă de farisei: „Deci toate câte vă spun ei, faceţi şi ţineţi, dar nu faceţi după faptele lor, pentru că ei spun şi nu fac“ (Matei 23.3). Mulţimile au observat diferenţa: Isus îi învăţa „ca având autoritate şi nu precum căr­turarii lor“ (Matei 7.29).

AI VORBIT CU DUMNEZEU DESPRE PROBLEMA TA? | Fundația S.E.E.R. România

„Domnul vorbea cu Moise faţă în faţă, cum vorbeşte un om cu prietenul lui.” (Exodul 33:11)

Moise avea un loc special unde se întâlnea cu Dumnezeu, iar acel loc se numea „Cortul întâlnirii” (vers. 7). Și iată cum și despre ce vorbeau ei: „Tu îmi zici: ‚Du pe poporul acesta!’ Şi nu-mi arăţi pe cine vei trimite cu mine. Însă Tu ai zis: ‚Eu te cunosc pe nume şi ai căpătat trecere înaintea Mea!’ Acum, dacă am căpătat trecere înaintea Ta, arată-mi căile Tale; atunci Te voi cunoaşte şi voi avea trecere înaintea Ta…” Domnul a răspuns: ‚Voi merge Eu Însumi cu tine şi îţi voi da odihnă.’” (Exodul 33:12-14).

Să reținem lucrurile pe care Moise I le-a cerut lui Dumnezeu:

1) Vreau să-mi „arăți pe cine vei trimite cu mine” – o cerere înțeleaptă… De ce? Pentru că oameni fie îți dăruiesc, fie îți iau, fie te zidesc, fie te dărâmă. Trebuie să știi cine are ce căuta în viața ta și cine nu, iar Dumnezeu este singurul care îți poate spune asta!

2) „Arată-mi căile Tale…” Voia lui Dumnezeu, împlinită în felul lui Dumnezeu, conform calendarului lui Dumnezeu, aduce întotdeauna biruință. Dar voința ta, împlinită în felul tău, conform calendarului tău, îți poate aduce necazuri și suferință!

3) „Atunci Te voi cunoaşte şi voi avea trecere înaintea Ta…” Aici cuvântul „trecere” înseamnă „înzestrare divină”; de unul singur nu ești la înălțimea provocării, dar prin puterea Duhului lui Dumnezeu care locuiește în tine, poți realiza lucruri mari.

Ceea ce Dumnezeu i-a promis lui Moise, îți promite și ție astăzi: „Voi merge Eu Însumi cu tine şi îţi voi da odihnă!” Așadar, vorbește cu Dumnezeu despre nevoia sau problema ta, astăzi!

4 Decembrie 2025

DOMNUL ESTE APROAPE

În El locuiește trupește toată plinătatea Dumnezeirii.

Coloseni 2.9

De îndată ce a pronunțat Numele lui Hristos, sufletul apostolului Îl și contemplă în măreția Lui divină și în deplina Lui suficiență pentru noi. El Îl așază înaintea noastră pe Hristos, adevăratul Dumnezeu și adevăratul Om, în contrast cu speculațiile oamenilor.

Plinătatea Dumnezeirii exprimă ceea ce este El ca Dumnezeu, esența Lui, atributele Lui, perfecțiunile și gloria Lui. Plinătatea „locuiește“ (nu „a locuit“) în mod trupesc, substanțial, real, în Hristos, Omul. Această uniune inexprimabilă a lui Dumnezeu cu omul – un Om perfect formează cu El o singură Ființă – este o taină în fața căreia nu putem decât să ne aplecăm în adorare. Este Cuvântul care S-a făcut trup, așa cum spune Ioan (Ioan 1.14). Aceasta a fost plăcerea plinătății Dumnezeirii, de a locui în mijlocul oamenilor, în acest Om, Hristos Isus, iar aceasta nu s-a realizat prin îmbrăcarea omului cu daruri de excelență, nici făcând un om care, prin sfințenia sa și prin perfecțiunile sale morale, să fie pus deasupra celorlalți oameni, ci printr-o uniune personală, astfel încât despre Hristos să se poată spune: El este Dumnezeu și El este Om. Singurul despre care se poate afirma acest lucru este Hristos.

Să remarcăm și faptul că se spune: „În El locuiește“, adică este o chestiune de permanență, la fel de adevărată acum, când El este glorificat, ca și atunci când El era pe pământ. Fie că Îl vedem în ieslea Betleemului, fie în brațele lui Simeon, fie la vârsta de 12 ani, când punea întrebări învățătorilor din templu, sau, mai târziu, în Nazaret, fiind supus părinților Săi, fie pe parcursul slujbei Lui, fie pe cruce, fie, în sfârșit, în glorie, oriunde ar fi – odinioară, în prezent sau în veșnicie – El este Cel în care locuiește trupește toată plinătatea Dumnezeirii.

H. Rossier

SĂMÂNȚA BUNĂ

Profeția n-a fost niciodată adusă prin voința omului; ci oameni sfinți ai lui Dumnezeu au vorbit sub puterea Duhului Sfânt.

2 Petru 1.21

Să ne vorbească nouă Dumnezeu?

Multora le este greu să creadă că marele Dumnezeu, Cel care a creat totul, ne vorbește nouă, ființe umane, sau că le-a vorbit unor oameni în vechime. Ei nu neagă existența Lui, dar Îl consideră a fi o Ființă extrem de departe de noi, datorită măreției de necuprins a universului creat de El. Lor li se pare de neînțeles că Dumnezeu poate să Se preocupe cu acest mic punct, care este planeta Pământ, darămite cu fiecare om în mod individual. Cine gândește în acest fel nu are idee de mijloacele pe care Dumnezeul Atotputernic le are la dispoziție. Toată înțelegerea noastră este marcată de ceea ce este material și vizibil. Cu greu ne putem imagina altceva, chiar dacă gândurile noastre se aventurează spre limitele universului. Acesta este motivul pentru care omul nu Îl poate înțelege deplin pe Dumnezeu niciodată. Dumnezeu dispune de căi și de mijloace din alte sfere. Prin Duhul Său, El le-a dat unor oameni aleși de El gânduri și cuvinte pe care a dorit să ni le facă nouă cunoscute. Avem Biblia, care este Cuvântul lui Dumnezeu. Este oare atunci de neconceput că același Dumnezeu a făcut, prin cuvântul puterii Sale, să ia ființă toată creația, să ne vorbească nouă prin Scriptură?

Citiți Biblia! Citiți-o cu inimă sinceră și cu dorința de a afla. Atunci veți înțelege că acest Cuvânt al lui Dumnezeu este perfect. Toate cele cuprinse aici sunt interconectate. Deși sunt consemnate de mai mulți scriitori, au un singur autor: Dumnezeu Duhul Sfânt!

Citirea Bibliei: Cântarea Cântărilor 8.1-14 · Marcu 9.38-50

SCRIPTURILE ÎN FIECARE ZI

de Jean Koechlin

Neemia 4:15-23; 5:1-5

La dificultăţile şi la oboseala construcţiei se adaugă, la sf. cap. 4, cele ale luptei. Şi, în adevăr, cre­din­ciosul nu este numai un lucrător, ci şi un luptător. Asemenea găr­zii lui Neemia, acesta îşi ţine într-o mână instru­mentul de lucru, iar în cealaltă, arma (care este Cuvântul lui Dum­­nezeu: Efeseni 6.17). N-are voie să renunţe la nici una.

După frumoasa manifestare de zel pe care am văzut-o, capitolul 5 ne pune înainte o surpriză neplăcută. Aceşti „scăpaţi”, care, înainte să vină Neemia, trăiau într-o mare sărăcie (1.3), se găsesc acum într-o stare şi mai rea. Au fost nevoiţi să-şi pună garanţie posesiunile şi, în unele cazuri, să-şi dea în robie copiii, ca să-şi poată plăti taxele şi să nu moară de foame. Şi ce era mai rău, cei care îi aduseseră în această stare nu erau vrăjmaşii. Erau propriii lor fraţi care, făcând aşa,călcaserălegea (Exod 22.25; Levitic 25.39-43; Deuteronom 15.11; 23.19-20).

Unde ne aflăm noi pe planul dragostei frăţeşti? Fără ea, cel mai bun serviciu creştin este fără valoare (1 Cor. 13.1-3). Să punem în prac­tică ceea ce ne spune apostolul Iacov (2.15-16). Da, să ne cercetăm cu atenţie inimile în această problemă. Şi, la fel, şi purtarea noastră!

LEGĂTURA DINTRE NEASCULTARE ȘI STRES | Fundația S.E.E.R. România

„Umblaţi pe toate căile pe care vi le-am poruncit, ca să fiţi fericiţi!” (Ieremia 7:23)

Un psiholog creștin afirma că există o corelație directă între stresul pe care îl experimentăm și neascultarea de Cuvântul lui Dumnezeu. Ar putea fi adevărat? Ar putea exista o legătură între stresul care adesea ne doboară, și nivelul de supunere față de Dumnezeu și Cuvântul Lui?

Da – iată care este legătura: tu ai calitatea de copil răscumpărat al lui Dumnezeu, iar atunci când nu-L asculți cu bună știință, conștiința te mustră, și te simți atacat și condamnat. Încălcând cu bună știință Cuvântul Său, te simți inconfortabil în propria piele. În plus, atunci când trebuie să te rogi și să-I ceri ceva lui Dumnezeu, te poți simți ca și cum ai merge la un creditor cu facturile tale neplătite.

Biblia ne atrage atenția: „Dacă nu ne osândeşte inima noastră, avem îndrăzneală la Dumnezeu. Şi, orice vom cere, vom căpăta de la El, fiindcă păzim poruncile Lui şi facem ce este plăcut înaintea Lui.” (1 Ioan 3:21-22)

Uneori nu putem identifica sursa exactă a stresului pe care îl resimțim; pur și simplu simțim că nimic nu este în regulă. Ce ar trebui să facem? Să ne oprim și să ne facem inventarul!

„Programul de recuperare în 12 pași” se referă la un inventar moral prin care te cercetezi, și pe care-l faci fără teamă; acest inventar este necesar pentru ca persoana dependentă să se elibereze de ceea ce o determină să se întoarcă la obiceiul său.

Dorești să te eliberezi de stres? Citește următorul verset cu atenție și într-o atitudine de rugăciune: „Iată porunca pe care le-am dat-o: ‘Ascultaţi glasul Meu, şi Eu voi fi Dumnezeul vostru, iar voi veţi fi poporul Meu; umblaţi pe toate căile pe care vi le-am poruncit, ca să fiţi fericiţi!” (Ieremia 7:23).

Ei bine, acesta este și Cuvântul lui Dumnezeu pentru tine astăzi!

3 Decembrie 2025

DOMNUL ESTE APROAPE

Învățați de la Mine, căci Eu sunt blând și smerit cu inima.

Matei 11.29

Domnul Isus n-a fost un om obișnuit. El a fost „Omul al doilea […] Domnul din cer“ (1 Corinteni 15.47). Mai mult, El a fost pur și perfect. N-a existat vreun gând păcătos în inima Lui, nici vreun cuvânt nepotrivit care să iasă de pe buzele Lui, și nici n-a băut vreodată din „izvoarele crăpate“ ale plăcerilor pământești. Este adevărat că El a avut o natură omenească reală, fiindcă a putut fi ostenit și flămând, a putut suferi de sete și a putut plânge. Însă n-a avut o natură căzută, de aceea a fost imposibil să păcătuiască. El a fost „ispitit în toate, asemenea nouă, cu excepția păcatului“ (Evrei 4.15).

Domnul, pe acest pământ, nu S-a aflat în cercurile regale, nici în palatele împărătești, deși El era Împăratul. Dacă L-am fi căutat în acele zile, cel mai probabil L-am fi găsit pe țărmurile mării Galileei, chemându-i pe ucenicii Săi să-L urmeze; sau pe Muntele Măslinilor, singur cu Dumnezeu; sau într-o casă în Betania. L-am fi găsit dând învățătură în sinagogi sau sărbătorind Paștele. L-am fi găsit slujind nevoilor celor flămânzi, orbi, leproși și neputincioși. L-am fi găsit la nunta din Cana Galileei, sau vizitând vreo casă unde moartea își aruncase umbra întunecată, pentru a-i mângâia acolo pe cei îndurerați. Sau L-am fi găsit la un mormânt, plângând împreună cu cei care plângeau.

El n-a căutat poziții în această lume, ci a umblat cu simplitate, făcând binele. Când Satan I-a oferit împărățiile lumii în schimbul închinării față de el, Domnul i-a răspuns: „Pleacă, Satan! Căci este scris: «Domnului Dumnezeului tău să te închini și numai Lui să-I slujești»“ (Matei 4.8-10). Când poporul a dorit să-L facă împărat cu forța, El a plecat din mijlocul lor și S-a dus pe un munte, singur (Ioan 6.15). Apoi, acest Om binecuvântat Și-a dat viața pe cruce, gustând moartea pentru toți (Evrei 2.9). El poate fi găsit astăzi de către toți cei care-L caută prin credință.

R. A. Barnett

SĂMÂNȚA BUNĂ

Pentru că oricine cere primește și cine caută găsește și celui care bate i se va deschide.

Luca 11.10

Nimeni nu i-a auzit bătaia în ușă

A sta în fața unei uși încuiate este neplăcut. Dacă este propria ușă, acest lucru ar putea fi costisitor. O ușă încuiată poate fi uneori fatală. Acest lucru s-a întâmplat în 1875 pe insula Borkum din Marea Nordului. Într-o noapte de decembrie, o barcă eșuase în largul plajei vestice a insulei, în timpul unei furtuni. Valurile s-au lovit de barcă și echipajul a încercat să se salveze înotând, dar s-a înecat. Un singur băiat de 17 ani a ajuns pe insulă.

Nimeni din Borkum nu a observat nenorocirea. Deoarece căzuse zăpadă proaspătă, urmele băiatului nu au putut fi observate decât mai târziu. După ce a reușit să-și salveze viața, el a mers la casele mari din apropierea plajei și a bătut la diferite uși. Cum dormitoarele se aflau în partea din spate a caselor, nimeni nu i-a auzit bătăile. A încercat apoi la ușa farului mare. Și aceasta era încuiată. Epuizat și suferind de hipotermie, s-a așezat pe treptele clădirii. În dimineața următoare a fost găsit acolo – mort. Ce îngrozitor! Salvat de la înec, însă pierdut fiindcă ușile erau încuiate. Isus Hristos a spus: „Bateți, și vi se va deschide“ (Luca 10.9). Nimeni nu Îl va găsi pe Isus în spatele unei uși încuiate! La El ușa este deschisă. Astăzi este har!

Biblia relatează, de asemenea, că inima mea este o ușă. Isus Însuși stă în fața ușii mele și dorește ca eu să I-o deschid și să-L invit înăuntru. Oricine Îl primește în inima și în viața lui se va bucura de o părtășie fericită cu Fiul lui Dumnezeu, acum și pentru eternitate (Apocalipsa 3.20).

Citirea Bibliei: Cântarea Cântărilor 7.1-13 · Marcu 9.30-37

SCRIPTURILE ÎN FIECARE ZI

de Jean Koechlin

Neemia 4:1-14

În timp ce zidurile se refăceau, mânia vrăj­maşilor vuia împotriva lui Iuda. Sanba­lat, purtătorul lor de cuvânt, se aprinde de mânie şi îi batjocoreşte în acelaşi timp. Noi toţi suntem cu predilecţie sensibili la batjocură. Lu­mea nu încetează să ridiculizeze despărţirea dintre creştini, slăbiciunea strângerilor lor lao­laltă … Să nu ne lăsăm intimidaţi de remarcile sale. În loc de răspuns, Neemia I se adresează Dumnezeului său: „Auzi, Dumnezeul nostru, pen­tru că suntem dispreţuiţi …“(v. 4). El nu ţine nicidecum cont de ameninţări. „Dar noi am reconstruit …“, con­cluzionează omul lui Dumnezeu (v. 6)!

Atunci vrăjmaşul se pregăteşte de luptă deschisă şi des­curajarea pune stăpânire pe oamenii lui Iuda. Ei se uită la propria slăbiciune (v. 10): as­ta înseamnă să-i dea drep­­tate vrăjmaşului care îi dis­preţuise, numindu-i „iu­dei neputincioşi“ (v. 2). Mai privesc şi la greutatea po­ve­­ri­lor, la mor­manele de dărâmături … Totuşi este unul ca­re, îm­pre­ună cu Neemia, cunoaşte dubla resursă (v.9). Aceasta este şi o poruncă a Dom­nului: „Vegheaţi şi rugaţi-vă …“ (Matei 26.41; 1 Petru 4.7). Rugăciunea tre­buie să fie primul nos­tru răspuns la eforturile Vrăjma­şului. Ea nu se desparte de veghe­re. Iată de ce Neemia ia nu­meroase măsuri pentru a asigura supravegherea şi păzirea poporului în timpul încheierii lucrării.

IMPORTANȚA CUVÂNTULUI LUI DUMNEZEU | Fundația S.E.E.R. România

„Împăratul… a citit înaintea lor toate cuvintele cărţii legământului…” (2 Cronici 34:30)

Când Iosia a devenit rege în Ierusalim, el a poruncit să se „dreagă Casa Domnului Dumnezeului său.” (2 Cronici 34:8) Cei care munceau la reparații au descoperit cartea Legii Domnului. Nimeni n-o mai văzuse de ani de zile! Iosia a constatat că idolatria lui Iuda era direct legată de absența citirii Cuvântului lui Dumnezeu. Așa că a adunat tot poporul lui Iuda, le-a citit personal Cartea Legii și i-a condus spre rededicarea față de principiile Cuvântului lui Dumnezeu.

Ce putem reține noi de aici? Că lipsa citirii Cuvântului lui Dumnezeu și eșecul de a trăi conform acestuia a condus poporul lui Dumnezeu la idolatrie. În Biblie vei descoperi prioritățile lui Dumnezeu pentru viața ta. Când nu reușești s-o citești, s-o studiezi și să meditezi la legile ei, ajungi să te concentrezi pe propriile interese și să neglijezi prioritățile lui Dumnezeu. Iar tot ceea ce pui mai presus de Dumnezeu este un „idol”.

Uneori, idolul este o practică păcătoasă despre care știi că este greșită și totuși nu iei măsuri. Dar idolul poate fi și un lucru legitim, cum ar fi o slujbă, o relație sau un interes anume care îți consumă atât de mult timp și energie încât relația ta cu Dumnezeu este neglijată sau uitată complet.

Scriitorul de imnuri William Cowper a scris: „Cel mai iubit idol, oricare-ar fi acela, ajută-mă să-l alung de pe tronul inimii mele! Acela este locul Tău și eu vreau să mă închin numai Ție!” Fie ca asta să fie și dorința mea și-a fiecăruia!

Așadar, dacă vrei cu adevărat să Îl cunoști mai bine pe Dumnezeu, să te apropii de El și să-L pui pe primul loc în viața ta, ia decizia de a petrece timp în fiecare zi în Cuvântul Său!

1 Decembrie 2025

DOMNUL ESTE APROAPE

Și Domnul i-a zis lui Moise: „Întinde-ți mâna spre ceruri și va fi întuneric în țara Egiptului, un așa întuneric, încât se va pipăi cu mâna“. Și Moise și-a întins mâna spre ceruri; și a fost întuneric gros în toată țara Egiptului trei zile.

Exod 10.21,22

Dumnezeu a îngăduit ca poporul Său ales să fie înrobit pentru o vreme în Egipt, însă, când a venit timpul ca țara în care trăiseră părinții lor să fie revendicată, Faraon a stat în calea lor, un om încăpățânat, care se considera a fi un semizeu. Pe parcursul a câtorva săptămâni, Dumnezeu l-a folosit pe Moise ca să-Și demonstreze stăpânirea Sa de Creator, însă de fiecare dată Faraon a cedat doar temporar și numai din cauza presiunii împrejurărilor.

Cea de-a noua plagă a constat într-un întuneric care a durat trei zile, un întuneric atât de gros, încât putea fi pipăit. Egiptenii nici măcar n-au putut să se ridice din locul în care erau. În tot acest timp n-a existat nicio diferență între zi și noapte. Fapt și mai izbitor, acest întuneric n-a afectat ținutul Gosen, unde locuiau israeliții. Dumnezeu încercase să atingă conștiința lui Faraon și să-l facă să recunoască cine era El, iar pentru aceasta făcuse o distincție, în ce privește efectul multor plăgi, între poporul Său și egipteni. În tot timpul plăgii a noua, „pentru toți fiii lui Israel era lumină în locuințele lor“ (Exod 10.23).

Dumnezeu este sursa luminii și a adevărului. El face ca soarele Său să strălucească și peste cei răi și peste cei buni (Matei 5.45), iar acesta este harul Său, care se îndreaptă către toți. Totuși, dacă nu recunoaștem că Dumnezeu a venit în Persoana Domnului Isus Hristos ca „să dea lumină celor care ședeau în întuneric și în umbra morții“ (Luca 1.79), atunci cu siguranță că vom fi condamnați la întunericul etern (Matei 8.12; 2 Petru 2.17). Speranța se află doar în Hristos, care a spus: „Eu am venit ca lumină în lume, pentru ca oricine crede în Mine să nu rămână în întuneric“ (Ioan 12.46).

E. Clermont

SĂMÂNȚA BUNĂ

O, țară, țară, țară, ascultă cuvântul Domnului!

Ferice de cei care aud Cuvântul lui Dumnezeu.

Ieremia 22.29; Luca 11.28

Țară, ascultă cuvântul Domnului!

În prezent, lumea dispune de o rețea complexă de mijloace de comunicare: radio, televiziune, internet, toate transmise prin cabluri submarine și prin sateliți. Evenimentele curente și știrile sunt transmise instantaneu de la un capăt la altul al planetei. În acest fel, oamenii și cei care îi guvernează își răspândesc gândurile și opiniile, își expun filosofia de viață și își impun alegerile, fie că sunt bune, fie că sunt dezastruoase.

Contemporanii noștri se exprimă cu privire la tot ceea ce au auzit sau au văzut prin intermediul acestor mijloace de comunicare și adesea folosind aceiași termeni.

Dar noi înșine? Se bazează felul nostru de a gândi pe această varietate de informații? Sursele ei sunt adesea contradictorii și uneori neadevărate. Haideți mai degrabă să fim gata să ascultăm o altă voce, una care merită să fie ascultată și care este și credibilă: Biblia! Ea transmite vocea divină, iar Duhul Sfânt care locuiește în cei credincioși ne ajută să o înțelegem. Ea ne arată că Dumnezeu păstrează controlul asupra evenimentelor care aruncă lumea în confuzie. Cuvântul Său le permite creștinilor să vadă problemele actuale în raport cu eternitatea. Oamenii își închipuie că își pot împlini propria voință și că își pot atinge obiectivele, dar Dumnezeu ține totul în mâna Sa. Putem fi siguri că El va avea ultimul cuvânt! Și va fi spre gloria Sa și spre binele celor care ascultă de Cuvântul Său.

Citirea Bibliei: Cântarea Cântărilor 5.2-16 · Marcu 9.1-13

SCRIPTURILE ÎN FIECARE ZI

de Jean Koechlin

Neemia 3:1-15

Contrar ordinii normale, reconstrucţia Ierusa­limului a început cu altarul, a continuat cu temp­lul (Ezra 3) şi a sfârşit cu zidul cetăţii. Altarul şi templul (sanctuarul) vorbesc de­ închinare, care, în mod evident, constituie cea dintâi res­pon­sabilitate a poporului lui Dumnezeu. Dar noi nu suntem doar creştini de duminică. Restul ce­tă­ţii, care sim­bo­lizează viaţa cotidiană din casele noas­tre, cu îm­prejurările de zi cu zi, trebuie şi ea protejată împo­triva răului de afară şi, de asemenea, des­păr­ţită clar de lu­mea din jur. Fiecare trebuie să ve­ghe­ze şi în special să con­stru­iască înaintea propriei case (v. 10, 28, 30).

Sub impulsul dat de Neemia, întregul Iuda s-a apucat de lucru. Acest capitol ne poartă în jurul oraşului, ca să ne arate diferitele grupuri de lucră­tori în acţiune. Fiecare a preluat, fie poarta, fie turnul, fie partea sa de zid, după puterea lui şi, mai ales, după măsura devo­ta­men­tului său. Dar, în timp ce unii au zel suficient ca să repare o parte dublă (v. 11, 19, 24, 27, 30), alţii – inclusiv dintre condu­că­tori – refuză să-şi plece grumazul în ser­vi­ciul Dom­nului (comp. cu Matei 20.27-28; 2 Cor. 5.15). Ce tristă măr­turie consemnează aici cartea lui Dumnezeu!

ÎȚI DAI SEAMA CÂT EȘTI DE PREȚIOS? (1) | Fundația S.E.E.R. România

„Pot totul în Hristos, care mă întăreşte.” (Filipeni 4:13)

După ce a creat universul și omul, „Dumnezeu S-a uitat la tot ce făcuse, și iată că erau foarte bune.” (Geneza 1:31) Asta înseamnă că fiecare persoană care s-a născut vreodată, inclusiv tu, are în ea semințe ale valorii sădite de Dumnezeu și potențial pentru realizare. Tot ce trebuie să faci este să le uzi și să le hrănești, iar ele vor crește.

Așadar, de ce mulți oameni nu reușesc să-și atingă potențialul dat de Dumnezeu pentru viața lor? Unul dintre principalele motive este stima de sine scăzută; ei nu cred în ei înșiși. Posedă sute de abilități și posibilități, dar nu le cultivă niciodată pentru că s-au convins că sunt incapabili să învețe și să crească și să devină ceva uimitor. Dacă nu crezi că ești valoros și că merită să investești în tine, nu-ți vei petrece timpul și nu vei depune efortul necesar pentru a deveni ceea ce Dumnezeu te-a făcut să fii!

Zig Ziglar, autor american de literatură motivațională, spunea: „Este imposibil să ne comportăm în mod constant într-o manieră care nu se află în concordanță cu felul în care ne vedem pe noi înșine. Putem face foarte puține lucruri într-un mod pozitiv dacă avem o părere negativă despre noi înșine.”

Apostolul Pavel era smerit, și conștient de dependența sa totală de Dumnezeu. Dar el avea și un simț sănătos al valorii de sine. Iată ce le-a scris celor care au crezut în el și i-au susținut lucrarea: „Pot totul în Hristos, care mă întăreşte. Dar bine aţi făcut că aţi luat parte la strâmtorarea mea.” (Filipeni 4:13-14)

Așadar, Cuvântul lui Dumnezeu pentru tine astăzi este acesta: consideră-te valoros, pentru că așa te-a făcut Dumnezeu!

30 Noiembrie 2025

DOMNUL ESTE APROAPE

Orice dar din darul de mâncare al tău să-l sărezi cu sare; și să nu lași să lipsească sarea legământului Dumnezeului tău de pe darul tău de mâncare; să aduci cu sare toate darurile tale.

Levitic 2.13

Sarea legământului lui Dumnezeu reprezintă faptul că avem datoria să căutăm ca ceea ce am văzut în El să punem și în practică. Vedem aici drumul pe care putem realiza aceasta în mod practic. Este imposibil ca noi să ne preocupăm cu Domnul într-un loc sfânt și să nu fim schimbați după chipul Său. Nu este aici vorba despre același gând pe care îl găsim în 2 Corinteni 3.18. Acolo privim slava Domnului, adică slava Sa cerească, și suntem schimbați în același chip, chipul unui Hristos ceresc. Aici însă este vorba despre slava morală a Domnului Isus, așa cum s-a descoperit ea pe pământ în toate împrejurările în care El S-a găsit și aceasta va lucra asupra noastră. În Romani 12 se spune despre gândirea noastră că ea se reînnoiește, pentru ca noi să prezentăm trupurile noastre ca pe o jertfă vie pentru Dumnezeu și să putem înțelege care este voia lui Dumnezeu cea bună, plăcută și desăvârșită. Tot ce a făcut El a fost de un miros plăcut pentru Dumnezeu; în tot ce a făcut, scopul Său era slăvirea lui Dumnezeu. Viața Sa era o jertfă vie pentru Dumnezeu. Vedem aceasta în tot timpul vieții Sale, când era Copil, Tânăr sau Bărbat. În toate împrejurările în care S-a găsit, El I-a fost pe deplin plăcut lui Dumnezeu. Așa Îl privim noi aici și inimile noastre se hrănesc cu El. Noi primim această mâncare și viața noastră este influențată prin aceasta.

Fiii lui Aaron mâncau nu doar o dată partea care li se cuvenea din jertfa de mâncare. Era ceva care trebuia mereu reluat, căci era „hotărât pentru totdeauna“. Dumnezeu a pregătit drumul pentru fiecare credincios după ce acesta a obținut maturitatea unui fiu al lui Aaron. Oricine poate ajunge aici, dacă I se predă Domnului. Partea sa pe pământ este o parte cerească și, atât timp cât casa lui Dumnezeu se găsește pe pământ, adică până la răpirea Adunării, aceasta rămâne privilegiul fiilor lui Aaron. Ei au voie să mănânce împreună cu Dumnezeu din această mâncare minunată.

H. L. Heijkoop

SĂMÂNȚA BUNĂ

Andrei … l-a găsit întâi pe fratele său, Simon, și i-a spus: „Noi L-am găsit pe Mesia“ (care, tradus, înseamnă: Hristos). Și l-a dus la Isus.

Ioan 1.40-42

Andrei îl conduce pe fratele său la Isus

Andrei, pescar pe lacul Ghenezaret, ascultase predicile lui Ioan Botezătorul. El a recunoscut că Isus din Nazaret era Mesia cel promis, Răscumpărătorul. El s-a simțit obligat să transmită această veste extraordinară mai întâi fratelui său, Simon. Când cineva ajunge să Îl cunoască personal pe Isus Hristos, va simți acest imbold, de a împărtăși experiența sa și altora, așa cum a făcut Andrei aici. Puține alte lucruri știm despre Andrei, dar acesta este fundamental: l-a condus pe fratele lui la Hristos. Iar Simon nu este altul decât apostolul Petru care, câțiva ani mai târziu, avea să predice la mii de oameni, dintre care 3.000 de suflete au fost salvate într-o singură zi (Fapte 2.41). Iar acești oameni au răspândit la rândul lor evanghelia și mai departe – așa cum s-a întâmplat până în zilele noastre.

Simon a fost adus la Domnul Isus de către fratele său, Andrei, iar acest lucru i-a schimbat viața! Isus l-a privit! Și a făcut aceasta într-un fel cum numai Fiul lui Dumnezeu putea să evalueze oamenii. Apoi El i-a dat un alt nume: Chifa, forma aramaică a lui Petru. Semnificația profundă a numelui său, Petru avea să o descopere mai târziu (Matei 16.18; 1 Petru 2.4). Simon Petru crezuse în Dumnezeu, Îl aștepta pe Mesia cel promis și se alăturase lui Ioan Botezătorul, predecesorul lui Mesia, ca ucenic. Acum însă Petru L-a întâlnit pe Însuși Răscumpărătorul și a primit un nume nou – un semn că a fost mântuit, că a devenit „o creație nouă“ (Luca 10.9; 2 Corinteni 5.17).

Citirea Bibliei: Cântarea Cântărilor 4.1-5.1 · Marcu 8.27-38

SCRIPTURILE ÎN FIECARE ZI

de Jean Koechlin

Neemia 2:9-20

Neemia a ajuns la Ierusalim având scrisori din partea împăratului. El începe prin a inspecta zidurile sau, mai degrabă, ceea ce mai rămăsese din ele. Fraţii lui îi relata­seră despre ele (1.2-3), dar el vrea să evalueze per­sonal ex­tin­­derea stri­că­­­ciunilor. Consternarea îl copleşeşte înaintea aces­­tei privelişti cu care, în ce-i priveşte, locuitorii Ierusa­li­mu­lui se obişnuiseră! Fără nici o îndoială, şi noi, creş­tinii, ne aflăm în pericolul de a înceta să ne mai întristăm de situaţia de ruină în care Bise­ri­ca responsabilă se găseşte astăzi. Nici un zid nu o protejează împotriva invaziei din partea lumii şi o astfel de stare serveşte per­fect scopurilor vrăjmaşilor ei.

În timpul lui Zorobabel şi al lui Ezra, aceşti vrăjmaşi ai lui Israel se numeau Bişlam, Tabeel … Tatnai, Şetar-Boznai şi însoţitorii lor. Sub Neemia, Israel se confruntă cu Sanbalat, Tobia şi Gheşem. Dia­volul foloseşte o vari­e­tate de lucrători. El îşi în­no­ieşte mereu Ťpersonalulť. Scopul lui însă este întot­deauna acelaşi: să menţină popo­rul lui Dum­nezeu în înjosire şi în sclavie.

Neemia ştie ce trebuie făcut ca să-i îndemne pe băr­baţii din Ierusalim. Numele lui înseamnă: Domnul a mân­gâiat (sau ŤMângâierea Domnuluiť, cap. 1 v.1 notă). El primeşte acest răspuns îmbucurător şi încurajator: „Să ne ridicăm şi să reconstruim!“ (v. 18).

ROAGĂ-TE, APOI TRECI LA FAPTE! | Fundația S.E.E.R. România

„Ei au zis: Să ne sculăm și să zidim!” Și s-au întărit în această hotărâre bună.” (Neemia 2:18)

Există un timp pentru a te ruga și există un timp pentru a acționa. Uneori, asta înseamnă să completezi cererea de angajare, să scrii cecul, să stabilești o întâlnire, să ai o conversație sau să faci pasul.

Peter Marshall a spus: „Mă întreb ce s-ar întâmpla dacă am fi cu toții de acord să citim una dintre Evanghelii până când am ajunge la un punct în care ni s-ar spune să facem ceva, apoi să mergem să facem acel lucru și abia după ce l-am făcut, să începem să citim din nou? Există aspecte ale Evangheliei care sunt enigmatice și greu de înțeles. Dar problemele noastre nu sunt centrate pe lucrurile pe care nu le înțelegem, ci mai degrabă pe lucrurile pe care le înțelegem. Problema noastră nu este atât de mult că nu știm ce ar trebui să facem. Știm foarte bine, dar nu vrem s-o facem!”

Una dintre marile greșeli pe care le facem este să Îi cerem lui Dumnezeu să facă pentru noi ceea ce Dumnezeu vrea ca noi să facem pentru El. Înainte ca Dumnezeu să separe apele râului Iordan pentru a le permite evreilor să intre în Canaan, El le-a spus preoților să facă câțiva pași în râu. De ce a făcut Dumnezeu asta? Poate pentru că a vrut să știe dacă aveau suficientă credință pentru a-și uda picioarele. Câtă vreme picioarele tale stau neclintite pe pământ uscat, Dumnezeu nu va despărți râul pentru tine.

S-ar putea să spui: „Aștept ca Dumnezeu să Se miște…” Poate că Dumnezeu așteaptă ca tu să pășești prin credință și să faci prima mișcare. Dacă este așa, Cuvântul lui Dumnezeu pentru tine astăzi este acesta: roagă-te… apoi treci la fapte!

29 Noiembrie 2025

DOMNUL ESTE APROAPE

În speranță, bucurându-vă; în necaz, răbdând; în rugăciune, stăruind.

Romani 12.12

Ce speranță binecuvântată avem în Isus Hristos, Domnul nostru! Nu numai că în El avem toate lucrurile, ci, mai mult decât atât, El este partea noastră eternă. Da, vom fi pentru totdeauna cu Domnul și „vom fi ca El, pentru că Îl vom vedea așa cum este“ (1 Ioan 3.2)! Iar în timp ce așteptăm acel moment minunat când vom auzi glasul Lui chemându-ne la Sine, ce bucurie este să știm că în El avem acces la toate resursele harului pentru întâmpinarea tuturor nevoilor noastre, în special atunci când trecem prin necazuri și prin momente dificile!

Prin urmare, putem fi răbdători în necaz. În ciuda dificultăților prin care trecem, știm ce urmează în planul lui Dumnezeu. Mai întâi, Domnul nostru Isus va veni El Însuși ca să ne ia la Sine. Apoi vor fi șapte ani de necaz. Nu suntem cuprinși de teamă, nici de nesiguranță, văzând ceea ce se întâmplă în această lume. Lucrurile se derulează cu repeziciune, însă se îndreaptă către împlinirea a ceea ce este deja profețit. Va urma arătarea publică glorioasă a marelui nostru Dumnezeu și Mântuitor Isus Hristos, care va domni în glorie și dreptate asupra pământului, pentru o mie de ani.

Între timp, beneficiem de o importantă resursă, în care trebuie să stăruim: rugăciunea! Cu cât noaptea este mai întunecată și mai rece, cu atât există riscul să cădem în adormire. Aceasta li s-a întâmplat ucenicilor în Ghetsimani. Domnul i-a găsit dormind de fiecare dată și i-a zis lui Petru: „Așa, n-ați fost în stare un singur ceas să vegheați împreună cu Mine? Vegheați și rugați-vă, ca să nu intrați în ispită; duhul, în adevăr, este plin de râvnă, dar carnea, fără putere“ (Matei 26.40,41). Iată motivul pentru care, dacă dorim să înaintăm cu credincioșie și biruitori, până vom auzi glasul de strângere laolaltă, trebuie să stăruim în rugăciune și să fim veghetori în ea, cu mulțumiri (Coloseni 4.2).

Să privim în sus, să ne bucurăm în speranță și să stăruim în rugăciune, fiindcă Domnul vine, iar răsplata este cu El!

A. Leclerc

SĂMÂNȚA BUNĂ

Și tu cauți pentru tine lucruri mari? Nu le căuta! … Dar ție îți voi da viața ta ca pradă.

Ieremia 45.5

Baruc și Ieremia

Ieremia a fost nevoit să-i adreseze lui Baruc un reproș. Acesta își dovedise credincioșia față de Dumnezeu, stând alături de Ieremia, înfruntând vrăjmășia multor evrei. Baruc consemnase în carte tot ceea ce spusese profetul. Dar nu a primit nicio recunoștință pentru aceasta, nici din partea regelui, nici din partea poporului. Baruc a fost profund afectat de această ingratitudine: „Vai de mine! pentru că Domnul a adăugat întristare la durerea mea; sunt obosit de suspinul meu și nu găsesc odihnă“ (Ieremia 45.3). Am fost și noi descurajați? Am așteptat cumva lucruri mari? Răspundeți însă: lucrarea era pentru Dumnezeu, sau pentru noi? Dacă așteptăm de la Dumnezeu, nu trebuie să ne descurajăm. Dumnezeu a făcut lucruri mărețe în moduri pe care nu ni le-am imaginat. L-a trimis pe Fiul Său preaiubit, care a murit pentru noi. Prin moartea Sa, nenumărate suflete au fost salvate.

Dar mai este o capcană. S-ar putea ca un credincios sincer să nu-și fi dorit absolut nimic de la lumea fără Dumnezeu. Cu toate acestea, el poate cădea în plasa de a dori să facă el lucruri mari pentru Dumnezeu, câștigând astfel notorietate! Și ucenicii Domnului au căzut în această cursă: au discutat despre cine era cel mai mare dintre ei. Atunci Domnul a luat un copilaș, l-a pus în mijlocul lor și le-a corectat atitudinea. Iar cu puțin timp înainte de răstignire, această discordie egoistă a izbucnit din nou. Domnul a fost nevoit să le spună că o astfel de ambiție este ceva obișnuit în lume; numai că El a venit nu pentru a-Și arăta măreția, ci pentru a fi Cel care slujește (Luca 9.46; 22.27).

Citirea Bibliei: Cântarea Cântărilor 3.1-11 · Marcu 8.14-26

SCRIPTURILE ÎN FIECARE ZI

de Jean Koechlin

Neemia 2:1-8

În timp ce fiii lui Iuda se aflau în mare necaz şi în ruşine, Neemia deţinea una dintre poziţiile cele mai de cinste la curte: cea de paharnic al împă­ratului. Ar fi putut, din egoism, să-şi păstreze acest post avantajos sau chiar să şi-l justifice, spunând: ŤDeoarece am încrederea împă­ratului, lângă el voi fi mai de folos poporului meu. Pentru scopul acesta m-a pus Dumnezeu aiciť. Dar Neemia nu judecă în felul acesta. Inima lui, asemenea celei a lui Moise altădată, îl îndeamnă să-şi viziteze fraţii, pe fiii lui Israel (Fapte 7.23). Decât să se bucure de plăcerile de o clipă ale palatului impe­rial, el alege „mai degrabă să sufere răul cu poporul lui Dumnezeu“ (Evrei 11.25).

Să remarcăm că discuţia lui cu Artaxerxes nu este doar precedată (1.11), ci şi însoţită (v. 5) de rugă­ciune. Între întrebarea împăratului şi pro­priul răspuns, Neemia găseşte timp să-I vor­bească lui Dumnezeu în inima sa. Numim aceasta Ťrugăciune-săgeatăť. Să imităm mai des acest exemplu şi vom vedea, ca şi acest slujitor (al Domnului mai degrabă decât al împăratului), mâna bună a lui Dumnezeu odihnindu-se asupra noastră şi asupra a tot ce facem.

PUNE SĂMÂNȚA ÎN GLIE! | Fundația S.E.E.R. România

„Cine este Pavel… și Apolo? Nişte slujitori ai lui Dumnezeu prin care aţi crezut…” (1 Corinteni 3:5)

Într-o zi, când Charles Colson era programat să țină o predică în fața a trei sute de deținuți de la închisoarea San Quentin, s-a cerut închiderea deținuților pe motive de securitate și majoritatea au fost închiși în celulele lor. Colson a decis să meargă și să transmită mesajul complet pe care îl pregătise, celor câțiva deținuți cărora li s-a permis să participe. Mai târziu, când și-a exprimat dezamăgirea că cei trei sute n-au putut participa, i s-a spus: „Ți-am înregistrat mesajul și îl vom difuza de câteva ori tuturor celor două mii două sute de deținuți!”

Ce s-ar fi întâmplat dacă Colson ar fi cedat dezamăgirii și ar fi transmis doar un scurt devoțional, în loc de mesajul evanghelistic complet pe care îl pregătise? Mai mult de două mii de prizonieri nu ar fi auzit Evanghelia! Se poate întâmpla să fii vreodată singura persoană disponibilă să vorbească oamenilor despre Dumnezeu. Vei fi dispus și credincios într-un astfel de moment? Tu ești cea mai importantă persoană din lume pentru Dumnezeu, atunci când ești chemat să faci ceva pentru El. Nu uita niciodată că mesajul este mai important decât mesagerul.

Apostolul Pavel a scris: „Cine este Pavel? Şi cine este Apolo? Nişte slujitori ai lui Dumnezeu prin care aţi crezut; şi fiecare, după puterea dată lui de Domnul. Eu am sădit, Apolo a udat, dar Dumnezeu a făcut să crească, aşa că nici cel ce sădeşte, nici cel ce udă nu sunt nimic, ci Dumnezeu, care face să crească. Cel ce sădeşte şi cel ce udă sunt totuna, şi fiecare îşi va lua răsplata după osteneala lui.” (1 Corinteni 3:5-8) Așadar, azi – pune sămânța în glie!

27 Noiembrie 2025

DOMNUL ESTE APROAPE

Și i s-a pus înainte de mâncare. Dar el a zis: „Nu voi mânca până când nu voi spune ce am de spus“. Și Laban a zis: „Vorbește“. Și el a zis: „Eu sunt robul lui Avraam. Și Domnul a binecuvântat mult pe stăpânul meu și a ajuns mare; și i-a dat oi și boi și argint și aur și robi și roabe și cămile și măgari“.

Geneza 24.33-35

Slujitorul bun și credincios (4)

Avem trei lecții importante în versetele de mai sus.

Prima lecție: slujitorul bun și credincios cunoaște bine importanța și urgența misiunii sale. Pentru el, aceste lucruri sunt mai importante decât nevoile esențiale care țin de viața aceasta, precum mâncarea și băutura. Slujitorul lui Avraam n-a vrut să mănânce până n-a spus tot ceea ce avea de spus. În Ioan 4.32-34 citim despre împrejurarea în care ucenicii I-au adus mâncare Domnului Isus, însă în care El a spus: „Eu am o mâncare pe care voi nu o cunoașteți […] Mâncarea Mea este să fac voia Celui care M-a trimis și să împlinesc lucrarea Lui“.

A doua lecție: Singura acreditare pe care el o prezintă sunt cuvintele: „Eu sunt robul lui Avraam“. Ar fi putut să adauge faptul că era cel mai bătrân rob din casa lui Avraam și că era peste toate averile acestuia (vedeți Geneza 24.2). În felul acesta însă, el ar fi atras atenția asupra măreției lui. Ce lecție importantă este aceasta pentru noi toți, cei care dorim să-L slujim pe Domnul! Ce trist este atunci când unui vorbitor i se face o introducere prin cuvinte care îl preamăresc! Ce suntem noi, decât niște vase de lut, pe care Dumnezeu, în harul Său, binevoiește să le folosească, „pentru ca măreția puterii să fie a lui Dumnezeu“ (2 Corinteni 4.7)!

A treia lecție: robul n-a făcut nicio referire la poziția și privilegiile lui, însă a vorbit pe îndelete despre măreția stăpânului său. El a oferit multe dovezi cu privire la măreția lui Avraam și și-a găsit plăcerea în a vorbi despre bogățiile lui. Trebuie ca și noi să prezentăm acestei lumi sărmane toate bogățiile de nepătruns ale lui Hristos.

Să nu stricăm niciodată mesajul atrăgând atenția la noi înșine! Lumea are o nevoie disperată de ceea ce Dumnezeu poate oferi. Să fim deci niște slujitori credincioși!

A. M. Behnam

SĂMÂNȚA BUNĂ

Și, deși El făcuse atâtea semne înaintea lor, ei nu credeau în El, ca să fie împlinit cuvântul profetului Isaia, pe care l-a zis: „Doamne, cine a crezut vestirea noastră? și cui i-a fost descoperit brațul Domnului?“. De aceea nu puteau să creadă, pentru că din nou Isaia a spus: „Le-a orbit ochii și le-a împietrit inima, ca nu cumva să vadă cu ochii, să înțeleagă cu inima, să se întoarcă și să-i vindec“.

Ioan 12.37-41

Au refuzat să creadă

Aceste versete ne conduc din nou pe ulițele din Israel, ca să înțelegem starea poporului. Isus făcuse multe semne în Israel, dar ei refuzau să creadă în El. Ochii le erau orbiți. Întâi respinseseră mărturisirea lui Isaia despre Mesia, când profetul le vorbise despre „Brațul Domnului“. Acum Isus era cu ei și aveau șansa să experimenteze ceea ce anunțase Isaia. Dar nu au acceptat acest anunț ca venind de la Dumnezeu, ci au atribuit diavolului cuvintele Domnului (Ioan 8.49,52). Atribuind lucrările Lui diavolului, ei au respins deopotrivă „Brațul Domnului“. Aceasta a fost vina poporului evreu: au refuzat să creadă în El. Și, pentru că au respins cuvintele și lucrările lui Isus, a venit timpul când ei nu mai puteau să creadă. Dumnezeu Însuși a intervenit și a pedepsit poporul cu orbire și cu împietrire. El mai făcuse acest lucru cu Faraon, regele Egiptului, după ce acesta își împietrise constant inima.

Noi trăim astăzi în vremea harului, dar această vreme se va isprăvi foarte curând. Îndemnul din Evrei 3.7 este încă valabil: „Astăzi, dacă veți auzi glasul Lui, nu vă împietriți inimile“.

De ce nu vii, tu, suflet nestatornic, cât încă pot Mântuitor săți fiu? Când vei striga, va fi atunci zadarnic, vei plangeamar, dar fiva prea târziu…

Citirea Bibliei: Cântarea Cântărilor 1.1-17 · Marcu 7.24-37

SCRIPTURILE ÎN FIECARE ZI

de Jean Koechlin

Ezra 10:1-19

Exemplul lui Ezra făcuse deja ca „toţi cei care tremu­rau la cuvintele Dumnezeului lui Israel“ să se smerească împreună cu el (9.4). Acum, ca răspuns la rugăciunea lui, acelaşi simţământ se trezeşte în inimile unei mulţimi foarte mari de oameni din Israel, bărbaţi, femei şi copii“ (v. 1). Tinereţea (să fii tânăr) nu te poate împiedica să te întristezi de ceea ce-L dezonorează pe Dumne­zeu. Aceste căsătorii cu per­soane străine amintesc acelora dintre noi care sunt cre­dincioşi despre mondenitate. „Nu vă înjugaţi nepotrivit cu cei necredincioşi; pentru că ce le­­gă­­tură este între drep­tate şi fărădelege sau ce comu­ni­une are lumina cu întune­ricul? (2 Cor. 6.14). Oare n-am per­mis noi în mul­te ocazii acestui intrus să pătrundă în ca­sele şi în vie­ţile noastre? Tinerii au fost, adesea, pri­mii care l-au intro­dus în case­le părinţilor lor. Ei bine! Nu este de ajuns să descoperim acest rău în lumi­na Cu­vântului şi să ne sme­rim. Trebuie să acţi­onăm despărţin­du‑ne de el. Aceas­­ta va implica, spre exem­plu, să ne exami­năm obi­ceiu­rile cu o reală seve­ri­tate: cărţile din biblioteca noas­tră, hainele, o­biec­tele de toa­letă…, ca să îndepărtăm fără milă toate lu­cru­rile „stră­ine“. Este o misiune neplăcută, care va dura pro­ba­bil un timp (v.13), dar acesta este preţul pentru reluarea re­laţiilor fericite cu Domnul.

NU EVITA LUMEA – IMPLICĂ-TE! | Fundația S.E.E.R. România

„Cum M-ai trimis Tu pe Mine în lume, aşa i-am trimis şi Eu pe ei în lume.” (Ioan 17:18)

În rugăciunea Sa de Mare Preot din Ioan 17, Domnul Isus S-a rugat: „Le-am dat Cuvântul Tău… Nu Te rog să-i iei din lume, ci să-i păzeşti de cel rău. Ei nu sunt din lume, după cum nici Eu nu sunt din lume. Sfinţeşte-i prin adevărul Tău: Cuvântul Tău este adevărul. Cum M-ai trimis Tu pe Mine în lume, aşa i-am trimis şi Eu pe ei în lume.” (Ioan 17:14-18)

Unde i-a trimis Domnul Isus pe ucenicii Săi? În lume. El nu le-a spus: „Încercați să evitați lumea. Stați doar cu creștinii din biserică și păstrați distanța față de oamenii care fac rele și vorbesc urât!” Ceea ce a vrut Domnul Isus să spună este că fiecare ucenic al Său este trimis ca reprezentant al lui Dumnezeu la locul său de muncă, în cartierul său, în circumstanțele sale, în situațiile sale… și a fi atunci și acolo sare și lumină este motivul pentru care te afli pe această planetă!

El spune: „Cum M-a trimis pe Mine Tatăl, aşa vă trimit şi Eu pe voi.” (Ioan 20:21). Unde? În lume. Noi nu suntem chemați să evităm lumea, ci să ne implicăm în ea. S-ar putea să spui: „Dar nu mă simt confortabil în preajma unor astfel de oameni!” Atunci roagă-L pe Dumnezeu să te facă să semeni mai mult cu Domnul Isus, care era cunoscut drept „prietenul păcătoșilor” (vezi Luca 7:34).

Domnul Isus le-a spus ucenicilor Săi: „Vă trimit ca pe nişte oi în mijlocul lupilor.” (Matei 10:16) Cel puțin două lucruri trebuie să aibă o oaie ca să se descurce printre lupi: curaj și înțelepciune. Și mai are nevoie și de un angajament total. Albert Schweitzer a renunțat la statutul său de teolog extraordinar și de muzician de talie mondială pentru a-i sluji pe cei mai săraci oameni de pe un alt continent!

Indiferent ce te-a chemat Dumnezeu să faci, asta va implica iubirea oamenilor și dăruirea ta față de ei!

26 Noiembrie 2025

DOMNUL ESTE APROAPE

Și soția lui i-a zis: „Încă ești tare în integritatea ta? Blestemă pe Dumnezeu și mori!“.

Iov 2.9

Soția lui Iov a fost deopotrivă atinsă de încercarea soțului ei: devenise și ea la fel de săracă, își pierduse toți copiii, iar acum avea un soț bolnav. Prin aceste lovituri – prea grele pentru ea – și-a pierdut încrederea în Dumnezeu. Această reacție a ei la boala lui Iov este un exemplu despre cum greutățile ne pot îndepărta de Dumnezeu. Poate ne gândim că, atunci când ne merge extraordinar de bine, suntem în cel mai mare pericol de a ne abate de la Domnul, dar, iată, se poate întâmpla și ca o lovitură grea să ne distanțeze de Dumnezeu. Pentru a nu ne revolta împotriva Lui în încercare, trebuie să rămânem în picioare prin harul Său. Dacă, smeriți, acceptăm boala ca venind de la Dumnezeu și recunoaștem, precum Iov: „Desăvârșită este lucrarea Ta“, atunci rămânem ocrotiți la umbra aripilor Sale.

„Dar el i-a zis: «Vorbești cum ar vorbi una din femeile fără minte. Ce? Am primit de la Dumnezeu binele și să nu primim răul?»“ (Iov 2.10). Iov nu a ascultat de soția lui, căci a vrut să rămână de partea lui Dumnezeu și să nu se lase abătut de la El. Pe lângă aceasta, a încercat să o ajute pe soția lui să ia din mâna Domnului încercarea: „Am primit de la Dumnezeu binele și să nu primim răul?“. Acest lucru este valabil pentru tot ceea ce se întâmplă în viața noastră. În viața personală, în familie și în adunarea locală, întâmpinăm bune și rele. Să acceptăm numai cele bune? Iov nu a făcut așa, ci a acceptat și răul care l-a atins.

M. Billeter

SĂMÂNȚA BUNĂ

Și nu vă temeți de cei care ucid trupul, dar nu pot ucide sufletul; ci temeți-vă mai degrabă de Acela care poate să ducă la pierzare și sufletul și trupul în gheenă.

Matei 10.28

Temeri

Îndatoririle dificile ne descurajează adesea, iar prezicerile precum „ce sugerezi tu va fi foarte greu de realizat“ nu ne ușurează cu nimic situația.

Cei doisprezece ucenici au simțit cu siguranță aceasta, atunci când Domnul i-a trimis să predice evanghelia în cetăți și în sate. El le-a spus: „Iată, Eu vă trimit ca pe niște oi în mijlocul lupilor … Și veți fi urâți de toți, pentru Numele Meu“ (Matei 10.16,22). Însă Domnul a mai spus că nu trebuia să se teamă de cei care-i urau. Vrăjmașii nu le puteau face mai rău decât să le ucidă trupul. Fără îndoială, un lucru îngrozitor! Câți oare n-au plătit acest preț, de la primii apostoli și până în zilele noastre!

Dar de ce nu trebuia ucenicii să se teamă? Pentru că aceia care-i urau nu le puteau ucide sufletul. Acest lucru era peste puterea lor. Dumnezeu este Cel care are toată puterea și care poate judeca și trupul și sufletul. Iar El va aduce această judecată asupra celor care nu Îl respectă și nu Îi slujesc. Nu vrăjmașii celor credincioși vor avea ultimul cuvânt în această privință, ci dreptul acesta Îi aparține lui Dumnezeu. Cei care cred în Hristos nu trebuie să se teamă de vrăjmașii lor: Dumnezeu îi va ocroti. Lui Îi pasă de vrăbiile pe care oamenii le consideră fără valoare. Cu cât mai mult Se va îngriji de copiii Lui, care Îi sunt cu mult mai de preț! El nu va îngădui ca ei să sufere rușine. Prin urmare, adevărații creștini se pot încrede cu bucurie în Dumnezeu și Îi pot sluji cu smerenie.

Citirea Bibliei: Eclesiastul 12.1-14 · Marcu 7.14-23

SCRIPTURILE ÎN FIECARE ZI

de Jean Koechlin

Ezra 9:5-15

Să luăm seama la atitudinea lui Ezra din acest capitol şi s-o imităm. Oricine altcineva ar fi adus poporului repro­şurile cele mai severe. Ezra însă se înfăţi­şează îna­intea lui Dumnezeu, acuzându-se pe sine împre­ună cu în­tregul Israel. Jertfind doisprezece boi şi doi­sprezece ţapi (8.35), el reafirmase unitatea poporului lui Dumnezeu. O con­secinţă naturală a acestei unităţi este împărţirea res­pon­sabilităţii şi a suferinţei (vezi 1 Corinteni 12.26). Ce lecţie în această privinţă ne dă acest slujitor al lui Dumnezeu! El ne învaţă nu numai să evităm să scoatem în evidenţă gre­şe­lile altor creştini, ci şi să simţim noi înşine ruşinea şi durerea lor înaintea Dom­nului. „Dum­nezeul meu, îmi este ruşine şi nu îndrăz­nesc să-mi ridic faţa către Tine” – spune omul lui Dum­nezeu (v. 6).

Cuvintele lui Ezra sunt cu adevărat mişcă­toa­re. Ele pun în antiteză îndurarea Dum­nezeului lui Israel cu nerecunoştinţa poporului Său. Dar, în timp ce simte pro­fund greutatea păcatului pe care nu l-a comis personal, Ezra n-are nici o putere să facă ceva pentru a-l îndepărta de sub ochii unui Dumnezeu sfânt. Unul singur a avut puterea să împlinească ispăşirea. Fiul lui Dum­ne­zeu, luând asupra Sa păcatele noastre, a fost în stare să exclame în sufe­rin­ţa Sa inexprimabilă: „M-au ajuns pe­dep­se­le pen­tru nelegiuirile Mele …“ (Psalmul 40.12).

APROPIE-TE MAI MULT DE DUMNEZEU! | Fundația S.E.E.R. România

„Apropiaţi-vă de Dumnezeu şi El Se va apropia de voi…” (Iacov 4:8)

Noi spunem că avem încredere în Dumnezeu, dar adesea ne temem că El nu va veni în ajutorul nostru atunci când avem cea mai mare nevoie de El. Așadar, presupunem în mod fals că, dacă ne gândim în continuare la problemă și ne îngrijorăm suficient, cumva ne putem ocupa singuri de ea – în caz că Dumnezeu nu apare și nu face ceva (după calendarul nostru)! Acest lucru ne aduce mai aproape de problemele noastre, dar nu și de Cel care le poate rezolva!

Dar când alegem să credem că Dumnezeu deține controlul asupra vieților noastre și că Se va ocupa de orice situație în care ne aflăm, ne apropiem mai mult de El, și problemele noastre nu mai par deloc atât de îngrijorătoare!

Iată cum funcționează lucrurile: cu cât te apropii mai mult de problemă, cu atât Dumnezeu pare mai mic! Dar cu cât te apropii mai mult de Dumnezeu, cu atât problema ta pare mai mică! Biblia spune: „Încrede-te în Domnul din toată inima ta şi nu te bizui pe înţelepciunea ta!” (Proverbele 3:5)

Încrederea în Dumnezeu te va împiedica să te gândești și să încerci să înțelegi lucruri pentru care nu ai încă răspunsuri. În loc să asculți acea voce sâcâitoare din interior care spune: „Ce ai de gând să faci?”, apropie-te de Dumnezeu și afirmă: „Am de gând să mă încred în Dumnezeu, ca să-mi arate El ce să fac!”

Psalmistul a declarat: „Carnea şi inima pot să mi se prăpădească, fiindcă Dumnezeu va fi pururea stânca inimii mele… Cât pentru mine, fericirea mea este să mă apropii de Dumnezeu!” (Psalmul 73:26, 28) Unde este Dumnezeu atunci când ai cea mai mare nevoie de El? Chiar lângă tine! Iată Cuvântul Lui pentru tine azi!