Mana Zilnica

Mana Zilnica

21 mart. 2025

21 Martie 2025

DOMNUL ESTE APROAPE

Iuda, rob al lui Isus Hristos și frate al lui Iacov, către cei chemați, preaiubiți în Dumnezeu Tatăl și păstrați în Isus Hristos.

Iuda 1

Acești credincioși fuseseră „chemați“ nu numai de chemarea dragostei lui Dumnezeu (2 Corinteni 5.20), la care omul poate răspunde sau nu, ci și de chemarea puterii lui Dumnezeu (Romani 8.30), căreia i se răspunde întotdeauna. Aceasta este o denumire generală, valabilă pentru toți credincioșii, fără nicio excepție.

Iată un lucru de o importanță deosebită în contextul acestei epistole. Ea nu a fost adresată către credincioșii dintr-un anumit loc. Nici măcar nu știm către cine a fost trimisă inițial această epistolă. Intenționat, Dumnezeu a lăsat deoparte destinatarul, ca nu cumva vreun credincios să-și spună că această epistolă solemnă nu ar fi pentru el. Nu există nicio îndoială că această epistolă este pentru toți, adică pentru toți cei care au fost chemați, indiferent în ce perioadă trăiesc (cu toate că noi cunoaștem responsabilitatea deosebită pe care o avem în vremurile de pe urmă și la care epistola face referire profetic), indiferent unde locuiesc, ce pricepere au, care este umblarea lor și ce-i desparte de restul credincioșilor.

Dar, pe cât de cuprinzător este acest titlu, „chemați“, pe atât de minunat este el. După hotărârea Sa veșnică, Dumnezeu ne-a chemat să fim asemenea chipului Fiului Său (Romani 8.29,30). „Iar pe cei pe care i-a rânduit dinainte, pe aceștia i-a și chemat; și pe cei pe care i-a chemat, pe aceștia i-a și îndreptățit; iar pe cei pe care i-a îndreptățit, pe aceștia i-a și glorificat.“ Aceasta ne amintește de alegerea minunată, divină, și de scopul alegerii noastre: de a fi asemenea chipului Fiului Său. Cât de mult ar trebui să ne determine aceste cuvinte să ascultăm de îndrumările divine, pentru a recunoaște cum trebuie să ne comportăm în acest timp al decăderii!

H. L. Heijkoop

SĂMÂNȚA BUNĂ

Deci, dacă Fiul vă va elibera, veți fi cu adevărat liberi.

Ioan 8.36

Pastorul Jon

Iată cum își publică mărturia pastorul Jon Kelly, de la Biserica Biblică din Chicago West:

La vârsta de 13 ani fusesem deja în închisoare. La vârsta de 19 ani, după ce am luat parte la un schimb de focuri care a dus la moartea unui om, am fost din nou încarcerat. Am crezut că drogurile și violența mă pot salva, însă nu mi-au adus decât suferință peste suferință. Am crezut că viața mea s-a terminat. Când am ajuns în închisoare, am fost plasat în izolare. Acolo, în celula mea, singurul lucru pe care îl aveam la dispoziție era o Biblie. Am început să o citesc și am descoperit că Dumnezeu avea ceva mult mai bun pentru mine. El mă adusese în acest loc de singurătate pentru ca eu să pot să-I simt prezența și să-L aud fără să fiu deranjat de nimic. Închisoarea a fost cel mai bun loc care mi-a fost rezervat vreodată. Dumnezeu mi-a insuflat în inimă nevoia de a mă pocăi și de a cere iertare. De aceea, am luat legătura cu familia bărbatului care murise în timpul împușcăturilor.

Încă de prima dată de când am simțit Cuvântul lui Dumnezeu mișcându-mi inima, totul s-a schimbat. În ciuda păcatului meu, Domnul mi-a întins mâna și mi-a dat o viață nouă. Vina mea era foarte mare și eram greu apăsat, dar Dumnezeu m-a eliberat! M-a eliberat și de coșmarul din inimă și de temnița rece! Atunci am putut să Îi aduc laude, trăind ca martor al Lui afară din închisoare. Am reușit să depășesc rușinea trecutului meu și am găsit un drum nou pentru viața mea.

Citirea Bibliei: Iona 2.1-10 · Proverbe 26.20-28

SCRIPTURILE ÎN FIECARE ZI

de Jean Koechlin

1 Samuel 22:1-10

Peştera Adulam devine refugiul lui David. Însă, mai degrabă, Domnul este adăpostul lui, cum afirmă psalmul compus de el pe când se afla în această peşteră: “Tu eşti adăpostul meu” (Ps. 142.5; vezi şi Ps. 57.1). El adaugă: „Cei drepţi mă vor înconjura, căci îmi vei face bine” (Ps. 142.7). Cei drepţi? Poate fi vorba cumva de aceşti oameni din v. 2, aparent atât de puţin demni de recomandat, suspecţi, în afara legii, adevărate rebuturi ale societăţii? Da, Dumnezeu dă acest nume acelora care-l iubesc pe unsul Său şi care-l recunosc drept căpetenie. Din momentul în care au venit la David, trecutul trist al vieţii lor nu mai este important.

Tot aşa, cei care se strâng astăzi în jurul lui Isus au schimbat dezolarea morală, imensa lor datorie faţă de Dumnezeu, amărăciunea sufletelor lor (v. 2) cu îndreptăţirea pe care le-o dă El. Din momentul în care înţeleg că nu pot face nimic prin ei înşişi, că lumea nu a fost capabilă să-i satisfacă, găsesc în El Căpetenia şi subiectul afecţiunii lor.

Ce le putea oferi David însoţitorilor lui? Pentru prezent, nimic altceva decât suferinţe! Dar, pentru viitor, parte la gloria lui imperială. Aceasta este partea credinciosului! Ce contrast cu oamenii acestei lumi care, asemenea slujitorilor lui Saul în v. 7, îşi primesc toate avantajele şi lucrurile bune în viaţa aceasta!

DE CE NE ÎMPOTRIVIM SCHIMBĂRII? (4) | Fundația S.E.E.R. România

„Nu zice: „Cum se face că zilele de mai înainte erau mai bune decât acestea?” Căci nu din înţelepciune întrebi aşa.” (Eclesiastul 7:10)

Să ne gândim astăzi la încă două motive pentru care ne opunem schimbării:

1) Pentru că pare ciudat și inconfortabil. Când a fost ultima dată când ai încercat ceva pentru prima dată? Poți să-l numești în mod specific? Dacă nu reușești să-ți amintești, probabil zona ta de confort l-a transformat într-o rutină. Am văzut odată pe un zid scrise două afirmații. Prima (tăiată cu un X) spunea: „Dacă nu este stricat, nu-l repara!” Iar cealaltă: „Dacă nu este stricat, strică-l!” Uneori, singura modalitate de a „ieși din cutie” este s-o spargi!

2) Un alt motiv pentru care ne opunem schimbării este că ne agățăm de tradiție. Fariseii n-au putut primi adevărul împărtășit de Domnul Isus pentru că erau prea legați de tradițiile lor. Dar și mulți dintre noi încă se agață de tradiție. Dar dacă ceva este o tradiție (un model de comportament stabilit de mult timp), nu e neapărat nevoie să credem că ar fi calea cea mai bună… după cum au demonstrat Thomas Edison ori Henry Ford, agenți ai schimbării.

Întrebare: de câți tradiționaliști este nevoie pentru a schimba un bec? Răspuns: patru! Unul pentru a-l schimba, iar trei pentru a dezbate despre cât de minunat era vechiul bec!

Concluzie: atunci când o tradiție te conectează la alți oameni sau la trecutul tău personal, ea poate fi bună. Dacă nu, poate că este timpul să încerci ceva nou. Biblia spune: „Cărarea celor neprihăniţi este ca lumina strălucitoare, a cărei strălucire merge mereu crescând până la miezul zilei. Calea celor răi este ca întunericul gros: ei nu văd de ce se vor poticni.” (Proverbele 4:18-19)

Așadar, gândește-te azi: ce schimbări ar trebui să faci în viața ta?

Publicat în Romanian devotionals | Lasă un comentariu
20 mart. 2025

20 Martie 2025

DOMNUL ESTE APROAPE

Întregii plinătăți a Dumnezeirii i-a plăcut să locuiască în El și, prin El, să împace toate față de ea, fie cele de pe pământ, fie cele din ceruri, făcând pace prin sângele crucii Lui – prin El.

Coloseni 1.19,20

Din cauza păcatului, creația era pângărită, îndepărtată de Dumnezeu, în afara oricărei relații cu El, cu plinătatea. Dar i-a plăcut plinătății Dumnezeirii, aceasta a fost buna ei plăcere, să împace toate lucrurile cu ea însăși, să reapropie de ea toate lucrurile, să repună toate lucrurile în relație imediată cu Dumnezeu, după ce le-a făcut potrivite pentru aceasta. Împăcarea aceasta are loc pe temeiul lucrării împlinite de Hristos la cruce: „Făcând pace prin sângele crucii Lui“.

Trebuie să remarcăm foarte clar că temelia a fost pusă, pacea a fost făcută, în virtutea jertfei oferite la cruce; așa cum se spune în altă parte: „Dar acum, la sfârșitul veacurilor, S-a arătat o singură dată, pentru desființarea păcatului prin jertfa Sa“ (Evrei 9.26), iar în altă parte: „Iată Mielul lui Dumnezeu, Cel care ridică păcatul lumii!“ (Ioan 1.29). Dar puterea divină nu a intervenit încă pentru punerea în practică a efectului acestei împăcări a tuturor lucrurilor din ceruri și de pe pământ, pentru introducerea acestui nou regim, în care totul va fi repus în ordine, în care cerurile și pământul, eliberate de prezența și de puterea răului, se vor bucura de relația lor cu Dumnezeu și de binecuvântările care rezultă din această relație, în care toate lucrurile vor fi făcute curate pentru Dumnezeu, potrivit întregii valori a jertfei lui Hristos.

O primă manifestare a acestei împăcări va avea loc în Mileniu, atunci când se va împlini acest cuvânt: „Bunătatea și adevărul s-au întâlnit, dreptatea și pacea s-au sărutat. Adevărul va răsări din pământ și dreptatea va privi din ceruri“ (Psalmul 85.10-13). Orice manifestare a răului va fi reprimată, dar, când vor fi întemeiate noile ceruri și noul pământ, în care va locui dreptatea (2 Petru 3.13; Apocalipsa 21.1-5), atunci răul va fi stârpit cu desăvârșire și împăcarea își va face efectul pe deplin. Este ceea ce și noi așteptăm, potrivit promisiunii Sale (2 Petru 3.13).

H. Rossier

SĂMÂNȚA BUNĂ

Căci avem parte de Hristos, dacă ținem cu tărie, până la sfârșit, încrederea de la început.

Evrei 3.14

Siguranța mântuirii

Mulți creștini sunt tulburați când găsesc în Biblie versete care, referindu-se la creștini, adaugă cuvântul „dacă“, cum este cazul cu cel de mai sus. Se întreabă, cu oarecare neliniște, dacă vor putea ține încrederea și credința până la capăt.

Este însă important să facem distincția între două puncte de vedere sau de raportare diferite. Când privim la această chestiune din punctul de vedere al lui Dumnezeu, atunci nu există niciun „dacă“. Când am venit la Dumnezeu mărturisindu-ne păcatele și crezând în Mântuitorul, am fost salvați, am primit viața nouă și am devenit copii ai lui Dumnezeu în care locuiește Duhul Sfânt. Toate acestea, în temeiul răscumpărării perfecte împlinite de Domnul Isus la cruce și a lucrării perfecte a lui Dumnezeu pe baza acesteia! Tot ce a făcut Dumnezeu este absolut sigur și desăvârșit.

Dar, cum oamenii sunt ființe responsabile, avem și versete în Biblie care se referă la mărturisirea din punctul de vedere al omului. De aceea găsim acest „dacă“. Sunt oameni care afirmă că sunt mântuiți și credincioși, dar în al căror comportament nu se poate vedea nimic din ce pretind ei a fi. Atunci apar dubii. Domnul cunoaște cine este al Lui cu adevărat, pe când noi nu putem ști întotdeauna adevărul. Dar, în timp, se va arăta cine este adevărat. Un creștin fals, care are doar o mărturisire exterioară, mai devreme sau mai târziu va abandona cursa și se va depărta de credință. Dumnezeu însă îl va aduce la destinație pe orice credincios adevărat.

Citirea Bibliei: Iona 1.1-17 · Proverbe 26.10-19

SCRIPTURILE ÎN FIECARE ZI

de Jean Koechlin

1 Samuel 21:1-15

Viaţa de pribegie a lui David tocmai începe. El se duce la Nob, la preotul Ahimelec.

Domnul le va aminti incidentul acesta iudeilor pentru a le dovedi că toate lucrurile (inclusiv legea) trebuie supuse lui Mesia al lor, al cărui tip era David (Marcu 2.25, 26).

Înainte de a înfrunta dificultăţile, înainte de a întreprinde orice, să mergem la Isus, Marele nostru Preot. Să-I cerem Lui, ca şi David, hrană şi sabie. Cuvântul Lui, înţeles şi primit, ni le va oferi, prin credinţă, şi pe una şi pe cealaltă.

Vai, de pe buzele lui David va trebui să auzim o minciună (v. 2)! Apoi vedem o altă cădere, când caută refugiu la vrăjmaşii lui Israel şi se preface că este nebun înaintea lui Achiş, un prinţ filistean. Ce scenă tristă! Nu este el unsul Domnului, învingătorul lui Goliat, imagine în alte timpuri a Domnului Isus?

Tot aşa, este o privelişte tristă atunci când un creştin uită că este un reprezentant al lui Hristos şi se poartă înaintea lumii ca un nebun!

Dar suntem mângâiaţi să aflăm din titlul Psalmului 34 că, după greşeala lui, David reabilitat a putut să compună cu ajutorul Duhului acest psalm remarcabil: ȚVoi binecuvânta pe Domnul în orice timp…Ț (Psalmul 34.1).

DE CE NE ÎMPOTRIVIM SCHIMBĂRII? (3) | Fundația S.E.E.R. România

„Toate îşi au vremea lor şi fiecare lucru de sub ceruri îşi are ceasul lui.” (Eclesiastul 3:1)

Ce se întâmplă atunci când încerci să implementezi schimbarea la momentul nepotrivit? De fapt, când este momentul potrivit pentru a o face? Din punctul de vedere al liderului, anumite momente sunt mai bune pentru a face schimbări decât altele.

Dr. John Maxwell, care a scris best-seller-ul „Cele 21 de legi supreme ale liderului”, spunea: „Am elaborat următoarea listă de indicii, pentru a mă ajuta să parcurg acest proces: ‘Această schimbare va aduce beneficii adepților mei? Este ea compatibilă cu scopul organizației? Este această schimbare specifică și clară? Cele mai importante 20% persoane care mă influențează sunt în favoarea ei? Această schimbare se poate testa, înainte de a ne lua un angajament total față de ea? Sunt disponibile resurse fizice, financiare și umane pentru a realiza această schimbare? Este aceasta reversibilă? Este această schimbare următorul pas evident? Are aceasta beneficii atât pe termen scurt, cât și pe termen lung? Conducerea este capabilă să producă această schimbare? Toate acestea indică oare faptul că momentul este potrivit?’ Înainte de a introduce o schimbare importantă, parcurg această listă și încerc să răspund la fiecare din aceste întrebăre cu „da” sau „nu”. Dacă la mai multe întrebări apare „nu”, trag concluzia că momentul poate să nu fie cel potrivit.” Întăresc și eu că momentul este foarte important.

Biblia spune: „Toate îşi au vremea lor şi fiecare lucru de sub ceruri îşi are ceasul lui… Orice lucru El îl face frumos la vremea lui.” (Eclesiastul 3:1, 11). Așa că, dacă te gândești să faci o schimbare, vorbește cu Dumnezeu, „Cel care deține timpul” – și întreabă-L pe El ce ar trebui să faci? Și când ar trebui s-o faci? Și cum?! Apoi pășește înainte prin credință, și ai încredere că El te va călăuzi!

Posted in Romanian devotionals and tagged , , , , | Lasă un comentariu
18 mart. 2025

18 Martie 2025

DOMNUL ESTE APROAPE

Spun dar: umblați în Duh și nicidecum nu veți împlini pofta cărnii.

Galateni 5.16

Cum putem cunoaște puterea Duhului pentru biruință în viețile noastre? Prin umblarea prin Duhul, așa cum ne recomandă Galateni 5.16. Din Efeseni 1.13 învățăm că El ne este dăruit în momentul în care credem în evanghelia mântuirii noastre. El ne însemnează ca fiind dintre aceia care-I aparținem lui Dumnezeu. Însă trebuie să și umblăm în El; aceasta înseamnă că El trebuie să fie într-un mod practic sursa și energia vieții și activităților noastre. Umblarea este prima activitate a omului; prin urmare, ea este o expresie figurativă pentru toate activitățile noastre. Gândurile, vorbirea și acțiunile noastre trebuie să fie sub controlul Duhului. Atunci nu vom fi plini de dorințele cărnii, cum se întâmplă când suntem carnali. Aceasta este ceea ce ne spune Galateni 5.17. Duhul lui Dumnezeu oferă o putere superioară puterii cărnii; și vom experimenta această putere, dacă umblăm prin El.

Galateni 6.7-9 ne poate ajuta să înțelegem cum poate fi realizată această umblare, în mod practic. Viața noastră în mod practic funcționează după principiul semănării și al secerării. Aceasta este ca și cum am merge în fiecare zi cu câte un coș pe fiecare umăr. Putem lua din coșul cărnii și semăna pentru carne, sau din coșul Duhului și semăna pentru Duhul; aceasta înseamnă că putem ceda în fața lucrurilor care sunt doar pentru satisfacerea cărnii, semănând astfel sămânța cărnii, sau putem să ne dedicăm lucrurilor Duhului și să semănăm ceea ce este roditor spre gloria Lui.

Aceasta nu este ceva ce Dumnezeu lucrează pentru noi, ci ceea ce lucrăm noi înșine. Pe tot parcursul zilei lucrăm într-una dintre cele două direcții. În ce direcție alegem să lucrăm? Din care coș luăm sămânță pentru a semăna? Refuzul hotărât față de una și cultivarea atentă a celeilalte este secretul succesului. Acesta este felul în care ne putem statornici în umblarea prin Duhul.

F. B. Hole

SĂMÂNȚA BUNĂ

[Petru], văzând vântul puternic, s-a temut; și, începând să se afunde, a strigat, spunând: „Doamne, scapă-mă!“. Și îndată Isus a întins mâna și l-a apucat și i-a spus: „Puțin-credinciosule, pentru ce te-ai îndoit?“.

Matei 14.30,31

Simon – un om cu puțină credință

Ucenicii traversau Lacul Ghenezaret (numit și Marea Tiberiadei). Cu toate că ei vâsleau din greu, nu înaintau deloc, pentru că vântul le stătea împotrivă. Atunci Isus a venit la ei, în zorii zilei, mergând pe mare. Extenuați, ucenicii au crezut mai întâi că este o fantomă. De frică, au țipat, dar Isus i-a liniștit: „Îndrăzniți; Eu sunt, nu vă temeți!“ (versetul 27). Când Petru a auzit că este Isus, a vrut să se apropie de El: „Doamne, dacă ești Tu, poruncește-mi să vin la Tine pe ape“ (versetul 28). Isus i-a spus: „Vino!“, iar Petru s-a dat jos din barcă și a mers pe apă pentru a ajunge la Isus.

Abia atunci a observat că vântul era mai amenințător și mai puternic decât atunci când se afla în barcă. Iar gândul că mergea pe apa care nu este stabilă l-a făcut să se panicheze. El a realizat că nu poate rezista puterii naturii și a început să se scufunde. Și a strigat: „Doamne, salvează-mă!“. Isus a fost acolo imediat, l-a apucat de mână și i-a spus: „Puțin-credinciosule, pentru ce te-ai îndoit?“. Când Petru a văzut vântul și valurile, a pierdut contactul vizual cu Domnul Isus. Nu este cu nimic diferit astăzi. Într-adevăr, oricine merge cu Isus, dar se ocupă cu propriile circumstanțe ale vieții, Îl pierde din vedere pe Isus și va începe să se clatine. Dar oricine cheamă Numele Domnului prin credință va fi salvat – salvat pentru veșnicie și salvat din situațiile dificile ale vieții.

Citirea Bibliei: Obadia 1-11 · Proverbe 25.19-28

SCRIPTURILE ÎN FIECARE ZI

de Jean Koechlin

1 Samuel 20:5-23

Când Saul vine la Naiot, David fuge. Totuşi David păstrează încă speranţa că-şi va putea relua locul la curte; de aceea se întoarce pentru a se consulta cu prietenul său, Ionatan. „Prietenul iubeşte oricând şi un frate se naşte pentru strâmtorare” (Proverbe 17.17).

Fiind prieteni încă din zilele fericite, David şi Ionatan vor experimenta cât de scumpă şi mângâietoare este afecţiunea lor reciprocă la momentul când soseşte încercarea.

Cu atât mai mult se întâmplă aşa în relaţia noastră cu supremul Prieten. Cum I-am putea noi cunoaşte afecţiunea desăvârşită, dacă n-am avut niciodată nevoie de ea? (Evrei 4.15, 16).

Aparent, David nu este mai mult decât un sărman proscris (scos în afara legii), pentru care promisiunile divine ale împărăţiei par să fi fost anulate. Dar credinţa lui Ionatan continuă să vadă în el pe cel care va domni fără nici un dubiu, pe cel ai cărui vrăjmaşi vor fi nimiciţi, inclusiv propriul tată (pe care, dintr-un respect lăudabil, evită să-l numească). Este de remarcat certitudinea cu care Ionatan vorbeşte despre viitor.

Tot astfel, cei răscumpăraţi de Domnul Isus recunosc, prin credinţă, gloria Lui minunată şi cunosc că Mântuitorul lor, astăzi urât şi respins de lume şi de prinţul ei, va apărea în curând ca Împărat al gloriei, avându-i pe toţi vrăjmaşii Săi aşternut al picioarelor Sale.

DE CE NE ÎMPOTRIVIM SCHIMBĂRII? (1) | Fundația S.E.E.R. România

„Ridică-ne, Dumnezeule, fă să strălucească Faţa Ta şi vom fi scăpaţi!” (Psalmul 80:3)

Când exploratorul Cristofor Columb s-a întors în Spania, a fost considerat un erou național și i s-a atribuit meritul de-a fi descoperit noi ținuturi. Dar crezi că oamenii și-au schimbat părerea despre faptul că pământul era plat? Nicidecum – ei au continuat să creadă că pământul este plat! Abia după ce generația respectivă a trecut în neființă și următoarea i-a luat locul, oamenii și-au dat seama că pământul este rotund, exact așa cum a susținut Columb. Iată cât de mult le ia oamenilor să se răzgândească: cel puțin o generație!

Dar să nu-i judecăm prea tare, pentru că și noi ne opunem la fel de tare schimbărilor. Dr. John Maxwell scria: „Timp de mulți ani, am crezut că liderilor le place schimbarea, dar celorlalți nu. În calitate de lider vizionar, am simțit întotdeauna că îi atrag în viitor pe adepții reticenți. Până când, în cele din urmă mi-am dat seama că liderilor nu le place schimbarea, mai mult chiar decât celor care-i urmează… cu excepția cazului în care, desigur, este ideea lor!”

Să fim sinceri: schimbarea este dificilă pentru toată lumea. Scriitorul american Mark Twain a spus: „Singura persoană căreia îi place schimbarea este copilul ud!” Cu adevărat, schimbarea este unul dintre cele mai mari obstacole cu care te vei confrunta vreodată. Oare de ce? La urma urmei, dezvoltarea nu cere schimbare?

Și nu la fel și creșterea? Nu putem merge înainte și să rămânem în același loc… Așadar, în următoarele câteva zile, vom vorbi despre motivele pentru care ne opunem atât de mult schimbării. Recunoscându-și natura încăpățânată și teama de schimbare, psalmiștii s-au rugat în patru ocazii diferite: „Ridică-ne, Dumnezeule!” Așadar, dacă ai nevoie de schimbare în viața ta, roagă-te: „Doamne, trebuie să mă schimb… dar mi-e frică să mă schimb!… așa că fă să fiu dispus să mă schimb!”

Cred că aceasta este o rugăciune la care Dumnezeu va răspunde – așa că începe s-o rostești chiar de astăzi!

Publicat în Romanian devotionals | Lasă un comentariu
17 mart. 2025

17 Martie 2025

DOMNUL ESTE APROAPE

Într-adevăr, Dumnezeu este bun față de Israel, față de cei cu inima curată […] Dar pentru mine este bine să mă apropii de Dumnezeu: mi-am pus încrederea în Domnul Dumnezeu, ca să istorisesc toate faptele Tale.

Psalmul 73.1,28

În Psalmul 73 vedem sinceritatea psalmistului. Asaf, autorul lui, ne vorbește despre timpul când era aproape să nu-L mai urmeze pe Domnul. El vedea aroganța celor nelegiuiți, era invidios pe succesul lor și se întreba de ce le era îngăduit să prospere. Oare în zadar își curățise el inima? Avea necazuri în fiecare zi, în timp ce oamenii răi păreau să fie lipsiți de orice grijă.

Mai târziu însă, Asaf a învățat că exista și o altă perspectivă asupra acestei situații. El a scris: „Până am intrat în locașurile sfinte ale lui Dumnezeu: atunci am înțeles sfârșitul lor“ (versetul 17). Asaf și-a dat seama că nedreptățile din prezent nu reflectă abilitatea ui Dumnezeu de a îndrepta lucrurile.

Drept rezultat, psalmistul începe și încheie psalmul făcând referire la bunătatea lui Dumnezeu. Versetul 1 declară că „într-adevăr, Dumnezeu este bun“. A spune că „Dumnezeu este bun“ înseamnă să afirmi un adevăr doctrinar, însă a spune că „într-adevăr, Dumnezeu este bun“ înseamnă să dai o mărturie personală, care arată că bunătatea lui Dumnezeu a fost cunoscută printr-o experiență personală. Deși Asaf aproape că se poticnise mai înainte, acum își începe psalmul plasându-se pe temelia sigură a bunătății lui Dumnezeu. Conștiența bunătății lui Dumnezeu ne întărește și pe noi astăzi.

Asaf își încheie psalmul cu o concluzie binecuvântată: „Pentru mine este bine să mă apropii de Dumnezeu“. Una este să spui că Dumnezeu este bun, și alta este să cauți să fii aproape de El. Asaf nu voia să repete experiența dureroasă de mai înainte, de aceea, pentru a evita o altă criză a credinței, dorea să se apropie de Dumnezeu. Să remarcăm că el își pusese încrederea în Domnul Dumnezeu, în Adonai Iahve, Dumnezeul Mântuitor suveran, care are și puterea și dorința de a ne păzi. Dacă avem și noi întrebări și nedumeriri similare cu privire la nedreptățile de care lumea este plină, putem găsi același refugiu în Dumnezeu și în bunătatea Lui.

S. Campbell

SĂMÂNȚA BUNĂ

Eu sunt ușa: Dacă va intra cineva prin Mine, va fi mântuit; și va intra și va ieși și va găsi pășune.

Ioan 10.9

Poarta castelului

Câțiva turiști doreau să viziteze un castel vechi. Au plătit biletele, iar custodele le-a dat cheia, spunându-le: „Vă rog să deschideți dumneavoastră poarta curții și apoi să mă așteptați“. Unul dintre vizitatori a introdus cheia în încuietoare, dar nu a putut-o roti. Ceilalți au încercat și ei de mai multe ori, dar fără succes, până a venit custodele.

„Nu putem deschide poarta“, a spus unul dintre turiști. „Îmi pare rău“, a spus custodele, „am uitat că un alt grup este deja înăuntru, așa că poarta nu este încuiată. Nu trebuia decât să apăsați pe mâner, ca să intrați“.

Cam tot așa stau lucrurile și când este vorba de a intra în cer pentru a fi în comuniune cu Dumnezeu pentru eternitate: Dumnezeu a deschis demult ușa harului prin Fiul Său Isus Hristos, așa că nu mai este necesar să facem noi vreun efort.

Calea către Dumnezeu ne-a fot deschisă. Ușa este descuiată! Nu trebuie decât să intrăm prin har. Oricine are credință în Fiul lui Dumnezeu primește iertarea păcatelor și viața eternă.

„Prin har sunteți mântuiți, prin credință; și aceasta nu de la voi, [ci] este darul lui Dumnezeu; nu din fapte, ca să nu se laude nimeni“ (Efeseni 2.8,9).

Citirea Bibliei: Amos 9.1-15 · Proverbe 25.11-18

SCRIPTURILE ÎN FIECARE ZI

de Jean Koechlin

1 Samuel 19:19-24; 20:1-4

Până acum David dusese o viaţă bună: ginere al împăratului, ofiţer superior, erou popular, pare că nu are altceva de făcut decât să aştepte liniştit momentul când îi va succeda lui Saul ca împărat. Dar nu va fi aşa! Planul lui Dumnezeu prevedea pentru David ani dificili destinaţi să-l pregătească pentru ocuparea tronului. Încercarea credinciosului are exact acelaşi scop: antrenarea lui aici, jos, pentru a domni apoi cu Isus.

Astfel David trebuie să părăsească totul ~ cămin, poziţie, mijloace de existenţă. Dar, înaintea încercărilor care-l aşteaptă, are de petrecut câteva zile cu Samuel la Naiot. Este un privilegiu pentru tânărul acesta, la începutul carierei lui, să primească învăţătură şi îndemnuri de la un bătrân aflat la sfârşitul călătoriei.

Tinerilor credincioşi, vă îndemnăm să căutaţi şi voi această companie a credincioşilor mai vârstnici! Profitaţi de experienţa lor! Timotei a fost şi el instruit alături de apostolul Pavel. Învăţăturile pe care le veţi primi în felul acesta nu vă vor împiedica să aveţi ulterior experienţe personale, cum a avut şi David. Dar ele pot şi trebuie să vă pregătească să le traversaţi fără să fiţi răniţi.

DUMNEZEU TE ÎNCEARCĂ ȘI PRIN LUCRURI MĂRUNTE | Fundația S.E.E.R. România

„Ai fost credincios în puţine lucruri, te voi pune peste multe lucruri…” (Matei 25:21).

Faptele tale mici, de bunătate, pot trece neobservate de alții, dar nu și de Dumnezeu! El le vede și te poate răsplăti în moduri la care nici nu ai visat vreodată. Să ne gândim la Iosif: trădat de frații săi și învinovățit pe nedrept de soția șefului său, ajunge să fie condamnat și petrece vreo treisprezece ani în închisoare.

Dacă a avut vreodată cineva motive să se supere pe viață și pe Dumnezeu, atunci acela ar fi putut fi Iosif. Dar, în loc să cedeze autocompătimirii, s-a concentrat asupra nevoilor celorlalți. Iosif a avut doi tovarăși de închisoare: un majordom și un brutar, care lucraseră în palatul lui Faraon… dar – căzuți în dizgrație – ajunseseră într-o celulă alături de Iosif.

Să luăm aminte ce spune Biblia: „Iosif, când a venit dimineaţa la ei, s-a uitat la ei şi i-a văzut trişti…” (Geneza 40:6). Înainte ca Dumnezeu să-l lase pe Iosif să aibă grijă de națiunea egipteană, El a observat grija lui față de colegii săi de temniță… Drept urmare, atunci când unul dintre ei a căpătat bunăvoință, el l-a recomandat pe Iosif lui Faraon ca fiind un om calificat pentru a-i împlini nevoia.

Compasiunea este importantă pentru Dumnezeu. Când vezi o nevoie, încearcă s-o împlinești! Dacă visezi să faci lucruri mari, începe prin a face lucruri mici cu o atitudine bună: fii punctual! Termină-ți munca la timp! Nu te plânge! Când ți se dă o sarcină, asumă-ți-o!… și Dumnezeu te va răsplăti pentru asta.

Iată ce spune Domnul Isus: „Stăpânul său i-a zis: ‘Bine, rob bun şi credincios, ai fost credincios în puţine lucruri, te voi pune peste multe lucruri; intră în bucuria stăpânului tău.” (Matei 25:21).

Așadar, fii plin de compasiune și de bunătate, și Dumnezeu te va răsplăti!

Posted in Romanian devotionals and tagged , , , , | Lasă un comentariu
16 mart. 2025

16 Martie 2025

DOMNUL ESTE APROAPE

Și voi înșivă, ca niște pietre vii, sunteți zidiți o casă spirituală, o preoție sfântă, ca să aduceți jertfe spirituale bine primite lui Dumnezeu prin Isus Hristos.

1 Petru 2.5

Dacă l-am fi întrebat pe unul dintre fiii lui Aaron cum devenise preot, el ne-ar fi răspuns fără îndoială că acest lucru se datora, în primul rând, datorită nașterii sale, iar în al doilea rând, datorită faptului că fusese instalat în slujba de preot prin intermediul spălării cu apă, al stropirii cu sânge și al ungerii cu untdelemn, așa cum era poruncit în Exod 29. Și noi suntem preoți prin naștere. Fiind născuți din Dumnezeu, suntem preoți ai Lui. De asemenea, suntem spălați cu apă prin Cuvânt (Efeseni 5.26). Am fost răscumpărați prin sângele scump al lui Hristos (1 Petru 1.19) și am primit Duhul Sfânt. Am venit la Hristos și astfel suntem preoți, la fel cum fiii lui Aaron erau preoți, fiind asociați cu tatăl lor în slujirea preoțească.

Toți credincioșii din ziua de astăzi sunt preoți. Trebuie să ne aducem aminte însă că una este să fim preoți și cu totul alta este să ne exercităm în mod practic slujirea preoțească. Prima funcțiune a preoției noastre este către Dumnezeu, prin aducerea de jertfe de laudă. Aceste jertfe Îi sunt plăcute lui Dumnezeu, prin Isus Hristos, fiindcă El este Marele nostru Preot. Tot ceea jertfim, jertfim prin El.

F. B. Hole

SĂMÂNȚA BUNĂ

„Acum sufletul Meu este tulburat. Și ce voi spune? Tată, scapă-Mă de ceasul acesta! Dar pentru aceasta am venit până la ceasul acesta. Tată, glorifică Numele Tău!“ A venit deci un glas din cer: „L-am și glorificat și Îl voi glorifica din nou“.

Ioan 12.27,28

„Tată, glorifică Numele Tău!“

Ce a tulburat atât de mult inima Domnului, încât a rămas fără cuvinte? Când oamenii I se împotriveau cu toată ura lor, El a rămas mereu calm. În grădina Ghetsimani Îl vedem pentru prima dată în această stare de spirit. El a anticipat toate suferințele prin care urma să treacă în mâinile oamenilor și ale lui Dumnezeu. Îi venise ceasul. El vorbise deja despre acest moment, când a spus că Bobul de grâu va cădea în pământ și va muri.

Ce luptă teribilă a avut loc în Ghetsimani! Ce povară grea a apropierii morții asupra sufletului Domnului! El, Omul perfect, anticipa gravitatea de nedescris a judecății iminente. Urma să fie abandonat de Dumnezeu, lucru pe care nu Și-l putea dori. Să-I ceară atunci lui Dumnezeu să nu Își întoarcă fața de la El? El venise să salveze omenirea de judecata înfricoșătoare a lui Dumnezeu. Așa că S-a rugat: „Tată, glorifică Numele Tău!“.

Această cerere corespundea perfect cu gândul Tatălui, de aceea Dumnezeu a răspuns imediat din cer. Domnul Isus a glorificat Numele Tatălui pe parcursul întregii Sale vieți (de exemplu la învierea lui Lazăr). Acum numele Tatălui urma să fie glorificat din nou, prin moartea și învierea Fiului Său. Ca prim rezultat, „a adus la lumină viața și neputrezirea“ (2 Timotei 1.10).

Citirea Bibliei: Amos 8.1-14 · Proverbe 25.1-10

SCRIPTURILE ÎN FIECARE ZI

de Jean Koechlin

1 Samuel 19:1-18

Ionatan este foarte ataşat de David. Acum se iveşte ocazia când trebuie să intervină în favoarea prietenului său în faţa propriului tată, Saul!

Dacă Îl iubim pe Domnul, nu ne vom ruşina să mărturisim despre El în primul rând în propriile familii. Fără teamă, Îl vom mărturisi pe Cel care este fără păcat, care l-a învins pe marele Vrăjmaş şi prin care Dumnezeu a dat o minunată izbăvire (compară cu v. 4-5).

Răspunzând la intervenţia lui Ionatan, Saul jură pe numele Domnului că David nu va muri. Promisiune curând uitată! Chiar în momentul în care David este ocupat să-l învioreze, împăratul îşi înnoieşte gestul criminal. Câtă lipsă de recunoştinţă în inima omului faţă de acela care îi făcuse atâta bine, însă în mod special faţă de Mântuitorul, prefigurat aici de David! (Ps. 109.4, 5). Apoi nefericitul împărat, orbit de gelozia lui, îşi urmăreşte ginerele până în casa şi chiar în patul acestuia (vezi titlul Psal­mului 59). Mical îşi protejează soţul, dar nu asemenea fratelui ei, Ionatan, printr-o mărturisire curajoasă; ea se foloseşte de minciună şi de disimulare.

David fuge pe fereastră. Apostolul Pavel la Damasc, subiect al urii iudeilor, avea să scape în acelaşi fel (Fapte 9.25; 2 Corinteni 11.32, 33).

MOTIVUL PENTRU CARE EȘTI PUS ÎN CUPTOR | Fundația S.E.E.R. România

„Căci Tu ne-ai încercat, Dumnezeule, ne-ai trecut prin cuptorul cu foc ca argintul.” (Psalmul 66:10)

Ți sa-ntâmplat vreodată să încerci să faci ce trebuie, cum e corect și normal, dar lucrurile să meargă prost?! Când Iosif L-a onorat pe Dumnezeu spunând „nu” soției lui Potifar, a ajuns în închisoare. Și pe când se afla acolo, i-a spus unui alt întemnițat: „am fost luat cu sila din ţara evreilor şi chiar aici n-am făcut nimic ca să fiu aruncat în temniţă.” (Geneza 40:15).

Dacă așa te simți și tu astăzi, să știi că Dumnezeu nu ți-a întors spatele. Planul Său pentru viața ta nu s-a schimbat. Profetul lacrimilor, Ieremia, ne asigură: „Mânia aprinsă a Domnului nu se va potoli până ce va împlini şi va înfăptui gândurile inimii Lui.” (Ieremia 30:24)

S-ar putea să fii dezorientat, dar nu și Dumnezeu. El folosește fiecare clipă din perioada prin care treci și fiecare element al experienței tale ca să te pregătească. La fel a făcut cu Iosif… despre care iată ce mai citim: „I-au strâns picioarele în lanţuri, l-au pus în fiare până la vremea când s-a întâmplat ce vestise el şi până când l-a încercat Cuvântul Domnului.” (Psalmul 105:18-19)

Îți mai amintești cum te simțeai în legătură cu testele pe care le dădeai la școală? Poate că atunci ți s-au părut o formă de persecuție, dar acum privind în urmă îți dai seama că au fost o necesară pregătire. Ele au dat la iveală ce-ai învățat (sau nu!)… Te-au calificat să promovezi clasa. Te-au ajutat să-ți înțelegi mai bine calitățile și defectele. Psalmistul a scris: „Tu ne-ai încercat, Dumnezeule, ne-ai trecut prin cuptorul cu foc, ca argintul… Ai lăsat pe oameni să încalece pe capetele noastre, am trecut prin foc şi prin apă, dar Tu ne-ai scos şi ne-ai dat belşug.” (Psalmul 66:10, 12)

Dumnezeu Se va folosi de oameni, de circumstanțe, de suferință și de probleme pentru a te pune la încercare. De ce? Pentru ca El să te poată aduce apoi la „locul de belșug”!

Posted in Romanian devotionals and tagged , , , , | Lasă un comentariu
15 mart. 2025

15 Martie 2025

DOMNUL ESTE APROAPE

Eu mă tem de Dumnezeu.

Geneza 42.18

Aceste cuvinte ale lui Iosif nu au fost doar de fațadă, ci reprezentau o realitate în viața sa. Nu era vorba de o frică morbidă, ci teama lui îl făcea să-L respecte cu adevărat pe Dumnezeu, iar acest respect s-a văzut în întreaga lui viață, modelându-i caracterul și purtarea.

Iosif știa că Dumnezeu era sfânt, de aceea, când a fost ispitit, s-a împotrivit și a zis: „Cum să fac eu răutatea aceasta mare și să păcătuiesc împotriva lui Dumnezeu?“ (Geneza 39.9). Când a fost în temniță, în împrejurări atât de grele, Iosif a rămas credincios, știind că Dumnezeu era cu el (Geneza 39.23). A fost foarte mângâiat de faptul că Dumnezeu cunoștea toate lucrurile, fiindcă era un Dumnezeu descoperitor de taine, iar dacă El era așa, atunci nimic nu-I era necunoscut, nici chiar împrejurările în care Iosif se afla (Geneza 40.8).

Iosif a recunoscut lucrările lui Dumnezeu față de el și I-a dat respectul cuvenit, ilustrat prin felul în care el și-a numit cei doi fii: uitând de tot necazul său și de casa tatălui său, și recunoscând rodnicia lui Dumnezeu față de el (Geneza 41.51,52). El le-a spus fraților săi că Dumnezeu, nu ei, îl trimisese în Egipt. A recunoscut suveranitatea lui Dumnezeu, alegerea Lui și toată lucrarea Lui în ceea ce avusese loc cu privire la el (Geneza 45.5-8). Bunătatea lui Dumnezeu îl condusese pe Iosif în Egipt, cu scopul de a-i păstra în viață pe alții. În toate acestea, Dumnezeu a fost drept; frații lui îi doriseră răul, însă Dumnezeu i-a dorit binele, lui și celorlalți (Geneza 50.17). Recunoscând faptul că Dumnezeu avusese un scop în toate detaliile vieții lui, Iosif i-a mângâiat pe frații săi și le-a vorbit cu bunătate, fiindcă știa că toate fuseseră de la Dumnezeu. În felul acesta, el i-a asigurat de întreaga sa iertare (Geneza 50.17,18).

Ce exemplu minunat pentru noi! Iosif s-a temut de Dumnezeu, iar respectul față de El a oferit semnificație și direcție vieții sale. El n-a privit la cauzele secundare ale împrejurărilor din viața sa, ci L-a văzut pe Acela care era deasupra tuturor lucrurilor; și, temându-se de El, s-a bucurat de pace. Să ne temem și noi de Dumnezeu!

A. Blok

SĂMÂNȚA BUNĂ

Priviți, orbilor, ca să vedeți!

Isaia 42.18

Priviți, orbilor!

Creația lui Dumnezeu este plină de culoare. El ar fi putut crea totul în alb și negru, dar ne-a dat o mulțime de culori pe care să le vedem. Cât de plăcut este cerul albastru cu care se continuă piscurile acoperite cu zăpadă ale munților! Primăvara ne bucurăm de varietatea verdelui crud al copacilor și de galbenul și roșul florilor; ne minunăm de coloritul splendid al soarelui la amurg. Ce fascinantă este creația lui Dumnezeu!

În mod trist, păcatul a stricat mult din natură, iar acum domnesc boala și moartea. La început, totul în creație era perfect; nu exista păcatul. Nu ne dau oare culorile din natură un indiciu cu privire la frumusețea ei de la început? Deseori nu o deslușim, pentru că noi avem în vedere numai interesele noastre, iar față de frumusețea naturii suntem orbi. În Biblie, orbirea îi ilustrează pe acei oameni care nu Îl recunosc pe Dumnezeu. Când era pe pământ, Isus Hristos le-a redat vederea, respectiv i-a făcut să vadă, pe mai mulți orbi. Apoi acele persoane vindecate L-au lăudat pe Dumnezeu. Se poate ca astăzi mulți oameni să fie orbi față de Dumnezeu. Ei văd culorile și se pot bucura de ele, dar nu Îl recunosc pe Dumnezeul care le-a creat. Dumnezeu dorește să ne dea bucurie adevărată, nu numai încântare față de culorile creației. El L-a dat pentru noi pe propriul Său Fiu, pe Isus. Recunoaștem noi aceasta? Sau suntem orbi față de faptul că El a murit pentru a ne salva? Isus Hristos a spus: „Te sfătuiesc să cumperi de la mine … alifie pentru ochi, să-ți ungi ochii, ca să vezi“ (Apocalipsa 3.18).

Citirea Bibliei: Amos 7.1-17 · Proverbe 24.23-34

SCRIPTURILE ÎN FIECARE ZI

de Jean Koechlin

1 Samuel 18:10-30

Pe cât de profundă era dragostea lui Ionatan pentru David, pe atât de violentă era ura lui Saul împotriva lui. Această ură a început cu mânie (v.8) însoţită de gelozie, apoi dorinţa de a-l ucide pe David vine să locuiască în inima lui, după care urmează fapta: încercarea de a-l omorî pe David, care va fi urmată de multe altele în capitolele viitoare. Acestea reprezintă exact ceea ce Scriptura numeşte „calea lui Cain” (Iuda 11). El a început prin a se „mânia foarte tare“ (Geneza 4.5) … şi a sfârşit prin a-şi omorî fratele. Mânia şi gelo­zia nu sunt decât primii doi paşi pe acest drum îngrozitor (Iacov 3.14; 4.1).

Împăratul o promisese pe fiica lui aceluia care îl va înfrânge pe filistean (1 Sam. 17.25). Nu-şi ţine cuvântul. Apoi se foloseşte de sora mai mică a acesteia, Mical, pentru a încerca să-l facă pe David să piară prin mâna vrăjmaşului. Probabil că se îndoia că învingătorul lui Goliat va triumfa din nou asupra filistenilor, care se arătaseră mai puţin redutabili decât David (v. 17, 30). Pe lângă aceasta, Saul nu ignoră secretul puterii lui David şi, cu siguranţă, acesta este ceea ce-l face să se teamă: „Domnul era cu el” (v. 12, 14, 28). „Nu mă tem de nici un rău: pentru că Tu eşti cu mine”, va confirma David în Psalmul 23.4.

Cunoaştem noi acest secret şi am experimentat noi curajul pe care numai Domnul ni-l poate da (2 Tim. 4.17)?

ÎNCREDE-TE ÎN CARACTERUL LUI DUMNEZEU! | Fundația S.E.E.R. România

„Ori de câte ori mă tem, eu mă încred în Tine.” (Psalmul 56:3)

Dacă ai ocazia să trăiești suficient de mult, viața îți va aduce vești proaste din toate părțile. Poate fi vorba de pierderea unei persoane dragi, a sănătății, a veniturilor, căsniciei, sau reputației… Psalmistul a scris: „Ori de câte ori mă tem, eu mă încred în Tine”.

Când vin vremuri grele, trebuie să fii în stare să te agăți de tot ce știi despre Dumnezeu – Cine este El, și ce poate să facă El… Trebuie să-ți amintești că El este iubitor, grijuliu și demn de toată încrederea ta. Uneori, Dumnezeu îți va da răspunsul; alteori, El îți va da siguranța prezenței Sale.

În vremuri schimbătoare, tu trebuie să te agăți de caracterul neschimbător al lui Dumnezeu. Precum versul cântării: „Când tot în jurul meu se clatină, El este speranța și stânca mea”. Înseamnă oare asta că-ți negi sentimentele și emoțiile? Nu. David a recunoscut (în Psalmul 142:2): „Îmi vărs necazul înaintea Lui şi-mi povestesc strâmtorarea înaintea Lui…”

Dumnezeu nu-ți cere să-ți negi durerea, pierderea sau situația de fapt… Chiar și Domnul Isus a înălțat rugăciuni „cu strigăte mari şi cu lacrimi” (Evrei 5:7).

Dar dacă nu-ți verși inima înaintea lui Dumnezeu, riști să-ți împietrești inima față de El. Se spune că sfântul Augustin a spus: „Sunt afundați tot mai tare în adânc cei care nu strigă din adânc!”

Atunci când atingi punctul cel mai de jos și te întorci spre Dumnezeu, descoperi că El este acolo! Când ești zguduit până în măduva oaselor, îți dezvolți o credință de nezdruncinat în Dumnezeu. Și când se întâmplă acest lucru, te poți baza pe Cuvântul Său care-ți spune (cum citim în Geneza 28:15 că i-a spus Dumnezeu patriarhului Iacov): „te voi păzi pretutindeni pe unde vei merge şi te voi aduce înapoi…”

Așadar, încrede-te în caracterul neschimbător al lui Dumnezeu!

Posted in Romanian devotionals and tagged , , , , | Lasă un comentariu
14 mart. 2025

14 Martie 2025

DOMNUL ESTE APROAPE

Pentru că, și dacă trăim, pentru Domnul trăim; și dacă murim, pentru Domnul murim: deci, și dacă trăim, și dacă murim, noi suntem ai Domnului.

Romani 14.8

Nădejdea pe care o avem ca urmare a credinței în Isus Hristos trebuie să aibă un impact asupra fiecărui sector al vieții noastre, inclusiv asupra felului în care privim moartea. Apostolul Pavel a spus: „Pentru mine, a trăi este Hristos, iar a muri este un câștig“ (Filipeni 1.21). El a putut spune aceasta fiindcă știa că nădejdea sa era ancorată într-un Om aflat în glorie, care îi asigurase locul în cer, dându-Și viața pentru el și pentru oricine avea să-și pună încrederea în lucrarea împlinită la cruce.

În fiecare zi, peste cinci mii de oameni mor pe tot globul pământesc. Unii mor din cauze naturale, alții în accidente, iar alții sunt omorâți. Pentru unii, moartea vine într-un fel așteptat, în timp ce pentru alții ea survine cu totul neașteptat. Deoarece păcatul a intrat în lume, moartea a devenit un lucru comun. Însă, pentru cei care au înțeles că sunt păcătoși și au venit la Dumnezeu prin Fiul Său preaiubit, moartea este doar un slujitor care-i duce în prezența binecuvântată a Domnului. Datorită nădejdii în Hristos, moartea este văzută ca fiind începutul, nu sfârșitul. Fiindcă Hristos a biruit moartea (1 Corinteni 15.20-28), nădejdea pe care o avem în El ne oferă îndrăzneală și înlătură orice teamă. Aflat pe patul de moarte, puritanul John Owen a scris: «Sunt încă în țara celor morți, dar nădăjduiesc să fiu curând în țara celor vii».

David ne amintește că moartea nu este decât o umbră (Psalmul 23.4), ceea ce înseamnă că lumina este prezentă acolo. Această lumină, pentru orice credincios, este Domnul Isus Hristos. Cel credincios Îi aparține lui Hristos, atât în viață, cât și în moarte. Aceasta este nădejdea pe care El ne-a asigurat-o fiecăruia dintre noi, atunci când Și-a dat viața pentru noi și în locul nostru, la cruce. Când ne punem încrederea în El și în lucrarea Sa încheiată, această nădejde devine a noastră. Este și a ta?

T. Hadley, Sr.

SĂMÂNȚA BUNĂ

Pregătește-te să-L întâlnești pe Dumnezeul Tău!

Amos 4.12

Expediție periculoasă în Hay River

Un tânăr de vreo 25 de ani a pornit, din proprie inițiativă, într-o expediție periculoasă în regiunea Hay River din Canada. Planul lui a avut consecințe tragice. După un timp, trupele alpine i-au descoperit cadavrul într-o cabană singuratică. Mâna lui slăbită stătea întinsă pe o scrisoare pe care i-o făcuse mamei sale pe când era doborât de slăbiciunea ultimelor ore de viață. Rândurile emoționante erau acestea: „Soarele răsare, mamă, dar eu îngheț. Pot să fac câțiva pași, dar nu mai mult. Nu mai am nicio putere, pentru că nu am mâncat nimic de multă vreme. Nu am întâlnit pe nimeni de patruzeci de zile. Am câteva reviste aici, dar ceea ce spun ele nu are niciun rost. Am și cărți de joc, dar nu-mi oferă nicio distracție în singurătatea mea. Singurul lucru care mă neliniștește este întrebarea dacă Dumnezeu îmi va ierta păcatele“. Ce șocant! Fără putere, fără nicio perspectivă, în singurătate și în teamă! Tânărul nu avea nicio distracție și nu putea îndepărta gândul că, peste puțin timp, urma să părăsească lumea aceasta pentru totdeauna.

Biblia ne dă răspunsul la ultima lui întrebare: oricine își mărturisește sincer păcatele și se încrede în Isus Hristos și în lucrarea Lui ispășitoare capătă, prin credință, iertarea păcatelor. În felul acesta este pregătit pentru a se întâlni cu Dumnezeu.

„Ți-am făcut cunoscut păcatul meu și nu mi-am acoperit nelegiuirea; am spus: Voi mărturisi Domnului fărădelegile mele. Și Tu ai iertat nelegiuirea păcatului meu“ (Psalmul 32.5).

Citirea Bibliei: Amos 6.1-14 · Proverbe 24.11-22

SCRIPTURILE ÎN FIECARE ZI

de Jean Koechlin

1 Samuel 17.55-58; 18:1-9

Victorios, David stă din nou înaintea împăratului, ţinând capul uriaşului în mână. Şi constatăm cu mirare că Saul nu mai ştie al cui fiu este David. O orbire similară se manifestă cu privire la Domnul Isus. Iudeii nu-L cunoşteau nici pe El, nici pe Tatăl Său (Ioan 8.19). La fel se întâmplă şi astăzi, chiar în ţările creştine, când mulţi nu-L recunosc pe Isus ca fiind cu adevărat Fiul lui Dumnezeu (1 Ioan 4.14, 15).

În schimb, pentru Ionatan, David nu ridică nici un semn de întrebare (20.13-15). Acela care tocmai îl scăpase pe Israel într-un fel atât de uimitor nu poate fi decât unsul Domnului. Şi sufletul său se leagă de al lui David, nu printr-o simplă recunoştinţă sau admiraţie, ci printr-o legătură de dragoste fratească şi personală. Ce exemplu frumos pentru credincios, care nu numai că se bucură în mântuirea sa, dar Îl şi iubeşte pe Acela care l-a salvat. Iar dragostea este un sentiment care se arată în afară. Ionatan îşi dezbracă insemnele puterii şi ale gloriei, pentru a i le oferi lui David, pe care-l iubeşte. Suntem noi gata să dăm la fel de mult? Îl recunoaştem oare pe Isus Mântuitorul nostru ca pe Acela Căruia I-am dat toate drepturile asupra inimii noastre şi asupra a tot ceea ce ne aparţine?

SĂ ȘTII CE ESTE SCRIS | Fundația S.E.E.R. România

„De asemenea, este scris”, a zis Isus: „Să nu ispiteşti pe Domnul Dumnezeul tău.” (Matei 4:7)

Satan va folosi orice, până și fragmente de adevăruri, ca să prindă în mreje! El L-a dus și pe Domnul Isus „în sfânta cetate, L-a pus pe streaşina Templului şi I-a zis: „Dacă eşti Fiul lui Dumnezeu, aruncă-Te jos, căci este scris: ‘El va porunci îngerilor Săi să vegheze asupra Ta…”

„De asemenea, este scris”, a zis Isus: „Să nu ispiteşti pe Domnul Dumnezeul tău.” (Matei 4:5-7).

Satan îți va spune: „Soțul tău nu te înțelege, nu-ți satisface nevoile, ești mai mult singură… dă-i drumul și intră în acea relație! Dumnezeu va înțelege și te va ierta!”

Da, e posibil ca Dumnezeu să te ierte, dar Biblia mai spune: „Ce seamănă omul, aceea va şi secera.” (Galateni 6:7) Atunci când Satan te ispitește, ar fi bine să știi ce spune tot Cuvântul lui Dumnezeu, nu doar anumite fragmente…

Apostolul Pavel l-a atenționat pe Timotei: „Toată Scriptura este insuflată de Dumnezeu și de folos ca să învețe… să dea înțelepciune în neprihănire…” (2 Timotei 3:16).

Nouă ne place să alegem versetele care se potrivesc stilului nostru de viață, ori care ne promit împlinirea dorințelor… Dar când Satan răstălmăcește Cuvântul lui Dumnezeu și îl folosește împotriva ta, trebuie să fii în stare să-i răspunzi: „De asemenea, este scris…”

Cu alte cuvinte, trebuie să știi ce mai are Dumnezeu de spus. Biblia spune că Satan „va rosti vorbe de hulă împotriva Celui Preaînalt, va asupri pe sfinţii Celui Preaînalt şi se va încumeta să schimbe vremurile şi legea…” (Daniel 7:25).

El știe că Scriptura, Cuvântul lui Dumnezeu „este o sabie cu două tăișuri” (Evrei 4:12), dar tot va încerca să te angajeze într-o luptă cu sabia! Nu-l lăsa să te păcălească cu distorsiuni și jumătăți de adevăr! Așadar, opune-i rezistență, înrădăcinează-te ferm în Cuvântul lui Dumnezeu, lasă-L să pătrundă înlăuntrul tău, și rostește curajos cuvintele Domnului Isus: „Înapoia Mea, Satano!”

Publicat în Romanian devotionals | Lasă un comentariu
13 mart. 2025

13 Martie 2025

DOMNUL ESTE APROAPE

Ce să fac, Doamne?

Fapte 22.10

Când cineva urmează o ordine constituită în biserică după principii omenești și o mărturisire de credință formulată de oameni (chiar dacă acea persoană este încredințată că stă pe temeiul Scripturii), atunci sunt la îndemână reguli și rânduieli pentru orice fel de situații, iar dacă se ridică obiecții, este stabilit și cum se poate acționa în continuare. Dar, când cineva este adunat în Numele Lui și când Îi recunoaște autoritatea, când el doar execută ceea ce Domnul a hotărât pentru fiecare moment, dacă El ne-a îngăduit să luăm parte la Masa Domnului, trebuie să întrebăm: «Doamne, ce dorești să facem?». Și, desigur, trebuie să-L întrebăm pe Domnul ce vrea să facem în orice lucru, mare sau mic.

Totodată, orice hotărâre luată în adunare sau în întâlnirile administrative ale fraților trebuie să fie interpretarea gândului Domnului în acel caz care este discutat. Când așa stau lucrurile, discuțiile nu degenerează în dorința de a ne impune părerile noastre, ci se creează un spirit de unitate, în căutarea împlinirii voii Domnului. Avem deci nevoie de exersarea inimilor noastre, ca să nu ne lăsăm gândurile s-o ia razna și să nu exprimăm gânduri, opinii sau interese ale noastre, ci ceea ce gândește Domnul în cazul specific. Când sfatul unei biserici are un regulament cu privire la felul de a proceda și când el este practicat întocmai, nu vor rămâne multe probleme nesoluționate. Dar, când Îl lăsăm pe Duhul Sfânt să ne călăuzească și să ne conducă, când El trebuie să aleagă ce să facă și prin cine anume, atunci este nevoie de exerciții ale inimii.

Cum putem însă deosebi și recunoaște călăuzirea Duhului Sfânt, dacă nu trăim în strânsă legătură cu Domnul și nu ne supunem în mod conștient călăuzirii Lui? Cum poate cineva să știe dacă Duhul Sfânt vrea să-l folosească sau nu într-un anume moment? Pentru aceasta este nevoie de atenție, de dependență de Domnul, de dorința de a fi folosit numai prin Duhul Sfânt.

H. L. Heijkoop

SĂMÂNȚA BUNĂ

Mai ușor este să treacă o cămilă prin urechea acului, decât să intre un bogat în Împărăția lui Dumnezeu.

Marcu 10.25

Urechea acului

Iudeii înțelegeau fără probleme metafora „urechea acului“, care înseamnă cea mai mică deschidere posibilă. Când Talmudul legii iudaice avea de indicat faptul că ceva era imposibil, el folosea expresia: niciun elefant nu poate trece prin urechea acului. Tot astfel, Isus folosea imaginea unei cămile și a urechii acului, pentru a exprima, similar, imposibilitatea. Nu oricine poate intra în Împărăția lui Dumnezeu! Trebuie mai întâi să îndeplinim anumite condiții. Un om bogat este cel a cărui inimă întâi de toate este ocupată cu bogățiile pe care le deține și este dominată de pofte – din această pricină nu poate el îndeplini condițiile. Sigur că Isus nu Se referă doar la cei bogați în posesiuni materiale, ci la cei a căror inimă este dominată de bogăție sau de altceva de acest fel.

Un predicator din secolul al XIX-lea scria: „Mulți ar vrea să fie siguri că vor avea viața eternă, dar nu acceptă ceea ce este necesar pentru a avea siguranța, anume să trăiască prin har“. Aceasta este o piedică pentru mulți. Nu putem să slujim în același timp și pentru cer și pentru lume! Cine nu își deschide inima pentru harul lui Dumnezeu, încrezându-se în totul în El și abandonând orice alt sprijin, nu va ajunge să aibă credința vie. Toți cei care vin la Dumnezeu prin credință au trecut prin „urechea acului“. Toate cele pe care le posedă au devenit pentru ei atât de neimportante, încât ei se bazează numai pe har. Împărăția lui Dumnezeu este una spirituală, în care putem intra numai crezând în El.

Citirea Bibliei: Amos 5.14-27 · Proverbe 24.1-10

SCRIPTURILE ÎN FIECARE ZI

de Jean Koechlin

1 Samuel 17.41-54

Filisteanul se înfăţişează încă o dată înaintea şirurilor de bătaie, cu provocarea lui. Dar cine este cel care-i vine în întâmpinare? Să fie campionul pe care Israel îl trimite împotriva lui: un tinerel cu arme ridicole, un toiag şi o praştie de cioban?

Oare este o glumă? Îl măsoară cu privirea din cap până în picioare pe acest adversar mizerabil cu care nu merită să se compare şi-l insultă cu dispreţ! Însă David este neclintit, el, care avea să scrie: „Domnul este tăria vieţii mele: de cine să-mi fie frică?” (Psalmul 27.1). Piatra este aruncată cu o mână sigură; ea pătrunde în fruntea uriaşului care se prăbuşeşte. David aleargă şi-i taie de îndată capul cu propria sabie. Apoi, ce strigăte de victorie izbucnesc în tabăra lui Israel şi ce confuzie şi derută cuprind tabăra filistenilor!

Este o scenă memorabilă, ilustrând puterea credinţei, a acestei credinţe care-l face pe cel credincios în stare ca, în genunchi, să obţină victorii asemănătoare. Dar ştim că această scenă are o semnificaţie infinit mai mare. David, tip al lui Hristos, a triumfat asupra lui Goliat, simbol al lui Satan, utilizând propria-i sabie, moar­tea. Prin moarte, Isus l-a nimicit pe cel ce avea puterea morţii, care este diavolul. Este victoria de la cruce, inepuizabil subiect al laudei eterne.

CE AR MAI FI PUTUT FACE DUMNEZEU? | Fundația S.E.E.R. România

„Ce aş mai fi putut face…” (Isaia 5:4)

Autorul american Brennan Manning povestește cum a primit numele „Brennan”. În copilărie, cel mai bun prieten al său fusese Ray. Cei doi făceau totul împreună: își cumpăraseră împreună o mașină pe când erau adolescenți, ieșeau în oraș împreună, au mers la școală împreună, și așa mai departe. S-au înrolat chiar și în armată împreună, au mers în tabăra de instrucție împreună și au luptat pe front împreună.

Într-o noapte, stând în tranșee, Brennan își amintea de vremurile de demult din Brooklyn, în timp ce prietenul său Ray asculta și mânca o ciocolată. Dintr-o dată, o grenadă a aterizat în adăpostul în care se aflau. Ray i-a zâmbit lui Brennan, a aruncat ciocolata și s-a aruncat pe grenada activă. Aceasta a explodat, omorându-l pe Ray, dar viața lui Brennan a fost cruțată.

Mai târziu, Brennan a fost hirotonisit ca preot, iar la acea vreme se obișnuia să se ia numele unui sfânt. El s-a gândit la prietenul său, Ray Brennan, așa că și-a ales numele „Brennan”. Câțiva ani mai târziu, el a vizitat-o pe mama lui Ray în Brooklyn. Într-o seară, în timp ce luau ceaiul împreună, Brennan a întrebat-o: „Crezi că Ray m-a iubit?”. Doamna Brennan s-a ridicat de pe canapea, i-a scuturat degetul arătător în față și a strigat: „Ce ar fi putut face mai mult pentru tine?”

Brennan spune că în acel moment a trăit o epifanie. Și-a imaginat că stătea în fața crucii Domnului Isus întrebându-se: „Oare mă iubește Dumnezeu cu adevărat?” și pe mama lui Isus, arătând spre Fiul ei, și spunându-i: „Ce altceva mai mult ar fi putut face El pentru tine?!”

Când Domnul Isus a spus: „S-a isprăvit!”, prețul mântuirii tale a fost plătit integral.

Întrebarea este: Îl onorezi tu, ca Mântuitor și Domn al tău? Cuvântul lui Dumnezeu pentru tine astăzi este acesta: „Dumnezeu a făcut totul pentru tine; tu, ce faci pentru El?”

Posted in Romanian devotionals and tagged , , , , | Lasă un comentariu
12 mart. 2025

12 Martie 2025

DOMNUL ESTE APROAPE

Dumnezeul care a spus: „Lumină să strălucească din întuneric“, El a strălucit în inimile noastre, pentru a da lumina cunoștinței gloriei lui Dumnezeu pe fața lui Isus Hristos.

2 Corinteni 4.6

Noul Testament pe scurt (8) – 2 Corinteni

Epistola a doua către Corinteni nu se ocupă de rânduiala necesară în adunare, ci de slujirea legată de adunare – de manifestarea practică a slujirii, prin Duhul Sfânt, cu privire la adunare. Pavel este el însuși un exemplu cu privire la această activitate caracterizată de lepădarea de sine, fiind acela care cheltuia și care se cheltuia pe sine de dragul sfinților lui Dumnezeu. Suferințele lui, cauzate de devotamentul față de lucrarea lui Hristos, de persecuțiile din partea lumii, de atacurile nemiloase din partea fraților falși, de resentimentele chiar și din partea sfinților cărora le dorea binecuvântare, tulburările adânci de suflet, durerile, necazurile, afecțiunea și compasiunea sa – toate sunt prezentate în această epistolă mișcătoare.

Însă resursele lui Pavel erau toate în Dumnezeul a Cărui lumină strălucise în inima lui, manifestând gloria minunată a Ființei Sale pe fața lui Isus Hristos. Deși aflată într-un vas de lut, această comoară trebuie manifestată în slujire către toți cei care au urechi de auzit. Această lucrare a gloriei lui Hristos era atât de binecuvântată, încât el era purtat pe aripile harului infinit prin toate încercările de pe cale. În consecință, Pavel era plin de curaj, știind că „necazul nostru ușor de o clipă lucrează pentru noi, mai presus de orice măsură, o greutate eternă de glorie“ (capitolul 4.17).

Minunată este deci încurajarea conținută în această carte, încurajare de a continua să slujim celor din jurul nostru, în ciuda oricărui efort al lui Satan de a ne descuraja și de a ne slăbi mâinile.

L. M. Grant

SĂMÂNȚA BUNĂ

Mulți dintre cei dintâi vor fi cei din urmă și mulți dintre cei din urmă vor fi cei dintâi.

Matei 19.30

Merit un loc în cer, nu-i așa?

Îl văd și acum pe acel om care stătea înaintea mea și îmi punea următoarea întrebare: „În Biblie scrie că cei dintâi vor fi cei din urmă și cei din urmă vor fi cei dintâi. Eu, în viața mea, i-am pus întotdeauna pe alții înaintea mea, atât la școală, cât și la locul de muncă, și nu am încercat să înaintez pe socoteala altora. Cu siguranță, merit un loc în cer, nu-i așa?“.

Sunt, desigur, mulți care gândesc în același fel. Trebuie să știm însă că Biblia ne atenționează împotriva încrederii în noi înșine și în abilitățile noastre. Nu este vorba de lucruri exterioare evidente, ci de atitudinea interioară. Parabola pe care a spus-o Domnul Isus cu privire la cei doi oameni care au mers la templu ilustrează acest lucru. Vameșul, care stătea departe și se bătea în piept, zicând: „Dumnezeule, ai milă de mine, păcătosul!“, a fost declarat drept de către Dumnezeu. În contrast cu el, fariseul rostea cuvinte pioase, care arătau cât de mult se încredea în el însuși, precum și faptul să se considera drept, în loc să-I dea lui Dumnezeu onoarea cuvenită (Luca 18.9-14).

„Ți-ai pus încrederea în Isus Hristos?“ Nu contează că ai auzit de El, ci important este să-ți pui încrederea în El. „Când cei dintre națiuni au auzit aceasta, s-au bucurat și au crezut“ (Fapte 13.48). De asemenea, nu este vorba că ai fost crescut într-o familie creștină sau într-una atee. Este decisiv să ai viață nouă din Dumnezeu – „Adevărat vă spun, dacă cineva nu este născut din nou, nu poate vedea Împărăția lui Dumnezeu“ (Ioan 3.3). Primim viață eternă doar prin credința în Fiul divin.

Citirea Bibliei: Amos 5.1-13 · Proverbe 23.26-35

SCRIPTURILE ÎN FIECARE ZI

de Jean Koechlin

1 Samuel 17.31-40

David se prezintă înaintea lui Saul şi îi face cunoscută intenţia sa. „Nu eşti în stare” este primul răspuns al lui Saul. Impresionat totuşi de hotărârea şi de credinţa fermă a tânărului, se declară gata să-l ajute, astfel că îi împrumută lui David armura sa. Însă acesta, împiedicat, paralizat în mişcările sale, nu se poate folosi de ea. Nu, ci armele lui vor fi instrumentele umile ale păstorului. Fără vreo valoare în ochii oamenilor, ele vor arăta puterea Domnului mai clar decât ar face-o armura.

Armura lui Saul vorbeşte despre întregul suport şi despre măsurile de precauţie pe care le foloseşte înţelepciunea omenească, însă pe care credinţa le vede numai ca pe un impediment!

Format de Dumnezeu în secret pentru serviciul pentru care era destinat (asemenea multora dintre slujitorii Domnului şi a lui Isus Însuşi la Nazaret), David se înfăţişează acum în public, gata de luptă. Şi, pentru a demonstra puterea Domnului, el relatează o experienţă din această „şcoală a deşertului”. Ucisese un leu şi un urs, fără să-l fi văzut cineva, pentru a scăpa câte o oaie din gura lor. Aceasta ne face să ne gândim la un alt Păstor, dându-Şi viaţa pentru oile Sale ca să le scape de crudul vrăjmaş (Ioan 10.11; 17.12 şi 18.8, 9). Ce preţ de nespus are chiar şi un singur miel pentru inima acestui bun Păstor!

IMPORTANȚA FAPTELOR BUNE | Fundația S.E.E.R. România

„Să nu iubim cu vorba, nici cu limba, ci cu fapta şi cu adevărul.” (1 Ioan 3:18)

Cuvântul „iubire” este un substantiv, dar el ne trimite și la verbul „a iubi” (un cuvânt care arată acțiunea). Dragostea nu este demonstrată doar prin ceea ce spui, ci și prin ceea ce faci. Într-o așezare evreiască din vechea Rusie, trăia un rabin despre care se spunea că (în fiecare vineri dimineața) nu era de văzut/găsit, timp de câteva ore. Adepții săi susțineau că, în acel răstimp, el se ducea în cer și vorbea cu Dumnezeu.

Un străin s-a mutat în orășel și – fiind sceptic când a auzit lucrul acesta – s-a hotărât să verifice cum stau lucrurile; s-a ascuns și l-a urmărit… Rabinul s-a trezit dimineața, și-a spus rugăciunile, apoi s-a îmbrăcat în haine de țăran. A luat un topor și a plecat în pădure să taie lemne de foc, pe care le-a dus mai apoi la o colibă de la marginea satului, unde locuiau o bătrână și fiul ei bolnav. Le-a lăsat destul lemn pentru o săptămână, apoi s-a strecurat înapoi în casă.

După ce a observat comportamentul rabinului, noul venit i-a devenit ucenic. Iar atunci când îi auzea pe săteni spunând: „E vineri dimineața, rabinul nostru urcă la ceruri…”, el adăuga liniștit: „Dacă nu chiar mai sus!” Frumos exemplu, nu-i așa?

Dar și tu poți fi unul! Nu, nu-ți câștigi mântuirea făcând fapte bune, dar dacă ești cu adevărat mântuit, acțiunile și atitudinile tale vor dovedi că ești cu adevărat un beneficiar al mântuirii.

Apostolul Pavel i-a scris aceste două versete lui Tit: „dă-te pe tine însuţi pildă de fapte bune în toate privinţele” (Tit 2:7); și „vreau să spui apăsat aceste lucruri, pentru ca cei ce au crezut în Dumnezeu să caute să fie cei dintâi în fapte bune” (Tit 3:8). Acesta este și Cuvântul lui Dumnezeu pentru tine astăzi!

Publicat în Romanian devotionals | Lasă un comentariu
11 mart. 2025

11 Martie 2025

DOMNUL ESTE APROAPE

Sfârșitul tuturor lucrurilor s-a apropiat: deci fiți cumpătați și treji pentru rugăciuni; dar având întâi de toate dragoste fierbinte între voi, pentru că dragostea acoperă o mulțime de păcate; fiți primitori de oaspeți unii față de alții, fără murmur.

1 Petru 4.7-9

Ce atitudine trebuie să aibă creștinii în fața iminenței acestui eveniment? Să fie cumpătați și să evite orice întinare cu lucrurile lumești. Toate aceste lucruri urmează să se strice, iar dacă nimic nu va rămâne din ele – așa cum declară apostolul în a doua sa epistolă – nici măcar cele mai plăcute, mai nobile și aparent mai atractive lucruri, merită oare să mai facem din ele obiectul preocupărilor noastre? Somnul spiritual – rod al preocupării cu lucrurile din lume – ne expune cel mai mult pericolului de a fi înșelați de aceste lucruri. De aceea trebuie să veghem.

Dar cum trebuie folosită vegherea noastră? Pentru rugăciune. Ceea ce rugăciunea ne aduce în mod constant înaintea ochilor nu sunt numai nevoile noastre, ci înainte de toate este Dumnezeu Însuși, Persoana Domnului Isus, preaiubitul nostru Mântuitor. Rugăciunea este deci un mijloc de a scăpa de atracțiile lumii.

Dar există un remediu preventiv și mai important: practicarea dragostei. „Având întâi de toate dragoste fierbinte între voi.“ Dragostea între frați! Minunată poziție! Pe de o parte, o viață de intimitate cu Dumnezeu, iar pe de altă parte, practicarea dragostei. Dar de ce este necesară cea de-a doua? Pentru că dragostea ne păzește; dragostea acoperă sumedenia de păcate ale fraților noștri, așa cum, din partea lor, ea le acoperă pe ale noastre. Nu este aceasta tocmai ce a făcut dragostea lui Hristos pentru noi?

În viața practică, dragostea se manifestă în multe feluri, dintre care amintim ospitalitatea reciprocă și absența cârtirii pentru deranjul și cheltuiala ocazionate de primirea de oaspeți. Să remarcăm că, la sfârșitul Epistolei către Evrei, regăsim o abordare în detaliu a acestor aspecte ale vieții practice (Evrei 13.2 etc.).

H. Rossier

SĂMÂNȚA BUNĂ

„Te rog, despre cine spune profetul aceasta? Despre sine, sau despre un altul?“ Și Filip, deschizând gura și începând de la Scriptura aceasta, i-a vestit evanghelia lui Isus.

Fapte 8.34,35

Filip și etiopianul

Mulți se întreabă de ce credincioșii vorbesc deseori despre persoane și evenimente din Vechiul Testament și apoi spun că acelea fac referire la Isus. Și ce au comun numeroasele reglementări pentru slujirea lui Dumnezeu din legea lui Moise cu Hristos și credința creștinilor din zilele noastre?

Conversația evanghelistului Filip cu înaltul funcționar etiopian din versetul de astăzi este un exemplu care ne ajută să răspundem la asemenea întrebări. Acel om important venise la Ierusalim pentru a se închina acolo. El ajunsese să cunoască suficient de multe despre Dumnezeu, pentru a înțelege că, în lumea zeilor păgâni, nu putea găsi pacea sufletului. Dumnezeu a aranjat ca el să obțină un sul al cărții lui Isaia, pentru că niciun alt profet nu a vestit venirea Mântuitorului și lucrarea Lui de răscumpărare mai pe larg și mai clar decât Isaia. Pe drumul de întoarcere spre țara lui, funcționarul de la curte citea versetul 32: „El a fost dus ca o oaie la înjunghiere; și, fără glas, ca un miel înaintea celui care-l tunde, așa nu Și-a deschis gura“ (versetul 32). Urmează întrebarea cheie: aceste cuvinte nu se puteau referi la Isaia, ci cu siguranță trebuia să se aplice la „un altul“, dar la cine oare? Filip i-a venit în ajutor, arătându-i că acel alt Om era Isus. Și predicarea care a pornit de la acest verset a fost atât de eficientă, încât etiopianul a găsit credința, în prezența lui Filip.

De atunci, mulți L-au primit pe Isus ca Mântuitor al lor, citind acest capitol, care este miezul evangheliei din Vechiul Testament, Isaia 53.

Citirea Bibliei: Amos 4.1-13 · Proverbe 23.13-25

SCRIPTURILE ÎN FIECARE ZI

de Jean Koechlin

1 Samuel 17.17-30

Trimis de tatăl său (asemenea lui Iosif odinioară ~ Geneza 37.13) ca să afle ştiri despre fraţii săi, David este aici tipul Aceluia care a părăsit cerul pentru a vizita lumea prin har. Astfel David aude provocarea zilnică, insultele aruncate în faţă israeliţilor de către uriaşul filistean. Consternat, întreabă ce se întâmplă. Eliab îl aude şi-l apostrofează pentru curiozitatea lui. Tot aşa, cei vârstnici din adunări îi pot critica pe fraţii şi pe surorile mai tinere în mod nedrept şi fără consideraţie pentru sentimentele lor.

Deşi fusese prezent la ungerea lui David, Eliab nu-l ia în serios. El ne aminteşte de fraţii lui Isus care nici ei „nu credeau în El” (Ioan 7.5).

Au trecut patruzeci de zile. Patruzeci este, în Scriptură, numărul care corespunde unei perioade complete de încercare. Dar, vai, realitatea lucrurilor trebuie întâmpinată: În faţa filistenilor nu iese nici o persoană! Nimeni care să-l scape pe Israel! Nici Eliab, cu toată statura lui înaltă (16.7) ~ el ar fi putut să se ruşineze de laşitatea sa înaintea lui David ~ nici chiar Saul (acela care era mai înalt decât oricine din poporul său şi învestit ca protector al lor), pentru că Domnul îl abandonase!

Dar, pentru credinţa lui David, Goliat nu este decât un filistean ca ceilalţi, deja învins, deoarece a îndrăznit să insulte oştile Dumnezeului celui viu (Isaia 37.23, 28).

IMPORTANȚA MEDIULUI POTRIVIT | Fundația S.E.E.R. România

„Cine umblă cu înţelepţii se face înţelept…” (Proverbele 13:20)

Atunci când întâlnești oameni care încearcă să te „încadreze într-un tipar”, gândește-te că probabil încearcă să te alinieze la tiparul lor.

Deci, ce ar trebui să faci?

Iubește-i, dar nu te lăsa influențat prea mult de ceea ce spun ei. De regulă, în loc să stai acolo unde ești tolerat, mai bine du-te acolo unde ești apreciat!

Bonsaiul japonez este un arbore mic, având o înălțime de vreo 18-20 centimetri. Pentru a crea un bonsai, un puiet tânăr este scos din pământ. Apoi, rădăcina pivotantă și o parte dintre lăstarii de hrănire sunt legați. Astfel, creșterea copacului bonsai este încetinită în mod deliberat.

În schimb, arborele sequoia din California atinge dimensiuni impresionante; de exemplu, arborele „General Sherman”, din Parcul Național Sequoia din California, are înălțimea de 84 m și circumferința trunchiului de 30 m. Dacă ar fi tăiat, ar furniza suficientă cherestea pentru a construi cca 30 de case cu câte cinci camere! Și aflați că sequoia își începe viața ca o sămânță mică, nu mai mare decât sămânța de bonsai.

Deci, care este diferența? Arborele de sequoia este lăsat să se hrănească din solul bogat și soarele Californiei. Acum, nici bonsaiul, nici sequoia nu au de ales în ce privește dimensiunile până la care vor ajunge… dar tu ai de ales!

De exemplu, nu poți trece prin viață dând vina pe alții – nici măcar pe părinții tăi! – pentru ce ți-au făcut (sau nu!) în trecut.

Așadar, iată ce opțiuni ai: fie rămâi unde ești și suferi, fie te muți într-un mediu bogat, fertil, hrănitor – unde poți crește.

Este întotdeauna ușor? Nu. Dar dacă crezi ce-a spus Domnul Isus („Eu am venit ca oile să aibă viaţă, şi s-o aibă din belşug.” – Ioan 10:10), vei avea toate motivele și resursele să crești!

Publicat în Romanian devotionals | Lasă un comentariu

Navigare în articole

← Older Entries
Newer Entries →