Mana Zilnica

DOMNUL ESTE APROAPE

S-au strecurat anumiți oameni, care demult sunt scriși, dinainte, pentru această judecată, neevlavioși, schimbând harul Dumnezeului nostru în destrăbălare și tăgăduindu-L pe singurul nostru Stăpân și Domn, Isus Hristos.

Iuda 4

În zilele din urmă, mărturia creștină primește tot mai mult un caracter personal. Aceasta nu înseamnă că fiecare credincios trebuie să stea singur. Va exista o mărturie comună până va veni Domnul: Filadelfia rămâne până la răpirea Adunării, dar trebuie să menționăm că Filadelfia nu cuprinde întreaga creștinătate de nume. Ea constituie numai o parte mică din aceasta. Afară sunt Tiatira, Sardes și Laodiceea. Nu Filadelfia este semnul caracteristic al creștinătății, nici măcar al părții care se află în afara Tiatirei și a Sardesului. Rămâne totuși o mărturie comună. Chiar și epistola lui Iuda dovedește acest lucru. Aici s-au strecurat oameni în mijlocul credincioșilor adevărați. De aici putem deduce că există o umblare împreună a credincioșilor adevărați. Deși merg împreună și formează astfel o mărturie, esențială rămâne o mărturie personală. Și în Filadelfia se adresează fiecăruia în parte: „Cine are urechi să audă!“. La fel se vorbește la singular despre „învingător“!

Mărturia personală nu trebuie să fie mai slabă în timpul decăderii decât într-o perioadă înfloritoare. Noi personal am primit aceleași binecuvântări ca și credincioșii de după moartea apostolilor. Avem un Domn în cer care este obiectul inimilor noastre. Avem Cuvântul lui Dumnezeu care ne învață cum să acționăm în toate împrejurările. Da, noi avem Cuvântul lui Dumnezeu complet și el ne este mai accesibil acum decât în vremea dinaintea descoperirii tiparului, când existau doar copii ale diverselor cărți ale Bibliei. Dumnezeu Duhul Sfânt locuiește în noi ca și în fiecare credincios de la început (Efeseni 1.13) și El vrea să ne călăuzească pe fiecare în tot adevărul (Ioan 16.13). Puterea Sa este tot așa de nemărginită ca și în zilele de atunci ca să ne mențină ca mărturie, dacă nu permitem să existe în inima și în viața noastră piedici.

H. L. Heijkoop

SĂMÂNȚA BUNĂ

Iar voi sunteți aceia care ați rămas mereu cu Mine în încercările Mele.

Luca 22.28

„Voi ați rămas cu Mine în încercările Mele“

Încercările despre care vorbește aici Domnul Isus sunt cele pe care le-a îndurat El ca Om pe pământ. Ucenicii au experimentat cu adevărat lipsuri, foamete, oboseală și sărăcie pământească. Împreună cu Domnul lor au îndurat de asemenea dizgrație, dispreț și prigoană din partea semenilor. Mulți psalmi ne zugrăvesc modul dureros în care Domnul Isus a simțit aceste încercări. Ce mângâietor că ucenicii Lui Îl iubeau, Îl susțineau și perseverau cu El! Este posibil ca noi să trecem azi prin dificultăți. El ne susține în încercările noastre, iar aceasta ne dă multă mângâiere. Ne-am gândit însă vreodată cât de plăcut este pentru El dacă noi rămânem cu El în încercările Sale? Ne gândim de pildă la acele jigniri care rănesc. Marele nostru Preot plin de îndurare și credincios poate să „aibă parte cu noi în slăbiciunile noastre“, pentru că El a fost „ispitit în toate în același fel, în afară de păcat“ (Evrei 4.15). El este Cel strâmtorat în toate suferințele noastre (Isaia 63.9); comuniunea Lui cu noi este constantă. În ceea ce privește suferința și încercările pentru El, experimentăm „comuniunea suferințelor Lui“.

Un crescător de păstrăvi se plângea de pierderile majore din păstrăvăria sa. Atunci un prieten i-a recomandat să pună o știucă în heleșteu. Dar asta era ca și cum ar fi pus un lup între oi. Era bună recomandarea? Da! Când păstrăvii devin leneși, se îmbolnăvesc. Știuca îi mănâncă la început pe cei slabi, dar păstrăvii în general sunt mai iuți decât știucile. Este nevoie câteodată de un astfel de stimulent pentru a ne ține treji, pentru a face progrese în cunoașterea Lui. Încercările noastre au un rost!

Citirea Bibliei: Isaia 1.18-31 · Fapte 20.28-38

SCRIPTURILE ÎN FIECARE ZI

de Jean Koechlin

1 Cronici 16:23-43

În acelaşi fel în care prima Ťstrofăť a acestei cân­tări    (v.7-22) corespunde unei părţi din Psal­­mul 105 (v.1-15), ceea ce urmează reuneşte o parte din Psalmul 96 (v.2-12) cu trei ver­sete din Ps. 106 (v.1,47,48). O trăsătură devine însă re­marcabilă: tot ceea ce nu cores­punde în cei trei psalmi caracterului harului a fost lăsat deoparte. Nu sunt menţionate aici nici fapte rele comise, nici judecata lor meritată.

Când cei răscumpăraţi vor înconjura tronul Mielului şi când vor răsuna cântările cele noi, va mai putea exista atunci vreo amintire copleşitoare a păcate­lor acestora (ca în Ps. 106.6,7,13-43 pentru Isra­el)? Imposibil, deoa­rece Dum­nezeu a promis: „nu-Mi voi mai amin­ti de păcatele lor şi de nelegiuirile lor“ (Evrei 8.12). Păca­tele vor fi menţionate numai atunci când se va spu­ne: „A Aceluia care ne iubeşte şi care ne-a spălat de pă­catele noastre în sângele Său … a Lui să fie gloria şi puterea în vecii vecilor! Amin“ (Apocalip­sa 1.5-6).

Această scenă se termină prin stabilirea servi­ciului permanent înaintea chivotului. Fiecare la locul său îşi va împlini, de acum înainte, servi­ciul sfânt, imagine a celor care aparţin deja ado­ratorilor adevăraţi.

FII CINSTIT ÎN TOATE LUCRURILE! | Fundația S.E.E.R. România

„Urmăriţi ce este bine înaintea tuturor oamenilor.” (Romani 12:17)

În finalul celebrului său poem „The Road Not Taken” (Drumul pe care nu l-am urmat), Robert Frost scrie: „Drumul s-a despărțit în două prin pădure, iar eu am luat-o pe acel mai neumblat – și pot să spun că viața-mi s-a schimbat!”

Din păcate, se pare că în zilele noastre, drumul cel mai puțin urmat este onestitatea în lucrurile mărunte… și onestitatea în general, în orice… Potrivit revistei „Psychology Today”, 70% dintre elevii de liceu din SUA și aproape jumătate dintre studenți recunosc că au copiat. USA Today a declarat că 91% dintre americani mint în mod regulat.

Cultura noastră spune: „Dacă vrei să avansezi, trebuie să încalci câteva reguli”… Dar Biblia avertizează că „vulpile mici… strică viile în floare” (Cântarea Cântărilor 2:15). Solomon se referă la păcatele mici care ne deschid apetitul, ne denaturează valorile și duc la păcate mai mari.

Comentatorul biblic Matthew Henry scrie: „Faptul că Adam a mâncat fructul oprit poate părea un păcat mic, dar a deschis ușa către cele mai mari păcate!” Ești tentat să-ți compromiți caracterul? Ispitit să-ți înșeli colegii de clasă? Ești presat să nu fi sincer la locul de muncă? Ești prins într-o „mică relație inocentă”?

Evanghelistul Charles Finney a spus: „O persoană incorectă în lucrurile mărunte nu este cu adevărat cinstită în nimic!” Dacă domeniile mărunte și tainice ale vieții tale nu sunt guvernate de convingerile tale, le expui pericolului de a fi corupte din cauza compromisurilor tale.

Una dintre cele mai mari promisiuni făcute în Scriptură îi are în vedere pe cei credincioși în lucrurile mici: „Bine, rob bun şi credincios, ai fost credincios în puţine lucruri, te voi pune peste multe lucruri.” (Matei 25:21)

Așadar, fii cinstit atât în lucrurile mărunte, cât și în cele mari!

DOMNUL ESTE APROAPE

Binecuvântat fie Dumnezeul și Tatăl Domnului nostru Isus Hristos, care ne-a binecuvântat cu orice binecuvântare spirituală în cele cerești, în Hristos.

Efeseni 1.3

Hristos S-a suit la Dumnezeul Lui și la Dumnezeul nostru, la Tatăl Lui și la Tatăl nostru. Noi ne bucurăm de toate binecuvântările care decurg din aceste două relații. Am fost binecuvântați cu orice binecuvântare spirituală – niciuna nu lipsește. Aceste binecuvântări sunt de cel mai înalt ordin; ele nu sunt temporale, ca cele ale iudeilor. Ne bucurăm de aceste binecuvântări cu cea mai înaltă capacitate a omului reînnoit, iar ele sunt adaptate acestei capacități, fiind spirituale. Ele sunt de asemenea în cea mai înaltă sferă, nu în Canaanul pământesc. Aceste binecuvântări ne sunt dăruite în locurile cerești, și ne sunt dăruite în cel mai minunat mod, lipsit de orice comparație – în Hristos. Dumnezeul și Tatăl Domnului nostru Isus Hristos ne-a binecuvântat cu orice binecuvântare spirituală în locurile cerești, în Hristos. Toate acestea își au însă izvorul în inima lui Dumnezeu Însuși, cu totul deasupra împrejurărilor în care El ne-a găsit, fiind conectate cu eternitatea, deasupra timpului. Înainte de a fi lumea, acesta a fost locul nostru, în inima Lui. El ne-a rânduit să avem un loc în Hristos. Ne-a ales în El.

Ce binecuvântare, ce izvor de bucurie, ce har, să fim astfel obiecte ale favorii lui Dumnezeu, potrivit cu dragostea Lui suverană! Să remarcăm aici felul în care Duhul Sfânt ține permanent înaintea ochilor noștri acest adevăr de neprețuit că toate acestea sunt în Hristos: binecuvântați în locurile cerești în Hristos; Dumnezeu ne-a ales în El; pentru înfiere prin Isus Hristos; primiți în Cel Preaiubit. Acesta este unul dintre cele două principii fundamentale ale învățăturii Duhului în acest loc. Celălalt principiu este că binecuvântarea își are originea în Dumnezeu Însuși. El este sursa și autorul ei. Inima Lui și gândul Lui sunt la originea acestei binecuvântări și constituie măsura ei.

J. N. Darby

SĂMÂNȚA BUNĂ

Cum vom scăpa noi, dacă vom fi nepăsători față de o mântuire așa de mare?

Evrei 2.3

O mântuire așa de mare

Versetul de astăzi din Biblie nu spune: „Cum să scăpăm noi, dacă respingem sau punem la îndoială o mântuire așa de mare?“, ci spune: „Dacă vom fi nepăsători“, cu alte cuvinte, dacă nu ținem seama, sau suntem indiferenți față de mântuire. Imaginați-vă că cineva a fost mușcat de un șarpe și că există un ser antivenin care îl poate salva. Dacă însă aruncă sticla cu medicament, din mânie, sau dacă o scapă și o sparge, omul acela va muri; va muri și dacă ar ține-o degeaba în mână sau dacă doar s-ar uita la ea. El trebuie să ia serul, nimic altceva nu l-ar putea ajuta.

Mântuirea oferită de Dumnezeu eliberează oamenii de vină, de stăpânirea păcatului și de consecințele acestuia. Este „o mare mântuire“, deoarece: Inițiatorul ei este mare, Calea prin care ea ne-a fost adusă este mare și Efectul și dimensiunile ei sunt mari.

Ce mare a fost prețul plătit pentru o asemenea salvare și cât de mare a fost mizeria din care am fost salvați, precum și cât de bogați ne-a făcut această mântuire „așa de mare“, toate acestea nu pot fi exprimate în cuvinte.

Nu trebuie ca eu să fi comis păcate grave sau multe, ca să fiu pierdut. Trebuie doar să stau pur și simplu nepăsător, fără a face nimic, atunci când Isus îmi vorbește. Las ușa închisă, când El este afară și vrea să mă salveze. Îl ignor, asta e tot. Este de ajuns. Dacă acționez astfel, cum să scap de judecată? Cine mă va sprijini sau pe cine mă pot baza în acest caz?

Citirea Bibliei: Iov 42.1-17 · Fapte 20.1-12

SCRIPTURILE ÎN FIECARE ZI

de Jean Koechlin

1 Cronici 15:25-29; 16:1-6

Versetele 24 şi 25 ale Psalmului 68 fac aluzie la sărbătoarea care se derulează aici sub ochii noş­tri: „Ei au văzut umbletele Tale, Dumnezeule! (umbletele Fiului lui Dumnezeu prefigurat de chivot) … Cântăreţii mergeau înainte, apoi cântăreţii cu instrumente cu coarde …“ Dar mai ales Ps. 132 ne oferă posibilitatea să cunoaştem gân­durile lui David în această împrejurare solemnă. Intrarea Chivotului în odihna Sa răspundea dorinţei celei mai arzătoare a lui David (Psalmul 132.3-5 şi 8).

Fie ca şi inimile noastre să vibreze la gândul odihnei cereşti în care Domnul Isus a intrat deja, înaintea noastră! Să re­marcăm cât de mult depăşesc promisiunile divine ale frumosului Psalm 132 scena din capitolul de faţă: „voi îmbrăca pe preoţii săi cu mântuire; şi sfinţii săi vor izbucni în cântări de bucurie (comp. 1 Cronici 15.17, 28 cu Ps. 132.16).

„Voi bine­cuvânta din belşug hrana sa, voi sătura cu pâine pe săracii săi“ (comp.1 Cronici 16.3 cu Ps. 132.15).

Cei răscumpăraţi de Domnul sunt chemaţi să-şi exprime bucuria şi lauda fără să mai aştepte odihna cerească. Încă de pe pământ ei se află deja în posesia centrului strângerii laolaltă: Hristos. Ei au fost lăsaţi aici ca să facă slujba, să aducă aminte, să mărească (sau să mulţumească), să-L laude (v.4) atât pe Tatăl, cât şi pe Fiul.

ATACUL SE DĂ ASUPRA VIITORULUI TĂU | Fundația S.E.E.R. România

„Fiţi treji şi vegheaţi! Pentru că potrivnicul vostru, diavolul, dă târcoale…” (1 Petru 5:8)

Apostolul Petru ne atenționează: „Vegheaţi! Pentru că potrivnicul vostru, diavolul, dă târcoale ca un leu care răcneşte şi caută pe cine să înghită. Împotriviţi-vă lui tari în credinţă…” (1 Petru 5:8-9)

Cuvântul Hristos înseamnă „Unsul lui Dumnezeu”; deci, dacă ești creștin, ești uns cu același Duh care S-a odihnit peste Hristos. Satan L-a ispitit pe Hristos și te va ispiti și pe tine. Satan L-a avut pe Hristos ca țintă pentru că se temea de destinul Său; în același fel înțelege Satan și destinul tău, și vrea să te împiedice să-l împlinești.

Când îți amintește de eșecurile din trecut, o face ca să te descurajeze și să te împiedice să atingi viitorul pe care Dumnezeu l-a plănuit pentru tine. Apostolul Pavel a scris că noi am fost „rânduiţi mai dinainte, după hotărârea Aceluia care face toate după sfatul voiei Sale” (Efeseni 1:11); asta înseamnă că Dumnezeu te-a ales pentru a îndeplini un anumit scop, că El are un plan specific pentru viața ta și face ca totul să funcționeze conform acelui plan.

În același timp, Satan știe acest lucru și de aceea atacul său împotriva ta nu va înceta niciodată. C.S. Lewis a spus: „Nu există teren neutru în univers; fiecare centimetru pătrat, fiecare fracțiune de secundă, este revendicată de Dumnezeu și contrarevendicată de Satan!” Nu există teren de mijloc, no man’s land… Este doar o chestiune de timp până când va trebui să te alături unei tabere. Și este de preferat să-ți determini poziția dinainte, printr-o hotărâre decisivă și să nu lași pe altcineva s-o aleagă pentru tine, din oficiu, fără implicarea ta.

Așadar, în fiecare zi, când te trezești, îmbracă-te pentru luptă și pregătește-te de atac… convins că prin puterea lui Dumnezeu vei învinge!

DOMNUL ESTE APROAPE

Preaiubitule, doresc ca în toate să-ți meargă bine și să fii sănătos, după cum sufletului tău îi merge bine.

3 Ioan 2

Noul Testament pe scurt (25) – 3 Ioan

Epistola a treia a lui Ioan vorbește și ea mult despre adevăr și dragoste, însă pune accentul îndeosebi pe dragoste, ca fiind însoțitoarea necesară adevărului. Apăruse în acel timp o altă formă a răului: un om pretindea că acționează pentru adevăr și îi dădea pe unii afară din adunare, fiind împotrivitor chiar și față de apostolul Ioan. Dacă dragostea pentru sfinții lui Dumnezeu este ignorată în felul acesta, atunci nicio cerință a „adevărului“ nu poate rămâne în picioare. Adevărul și dragostea trebuie să stea împreună, completându-se reciproc, căci ele formează chiar natura lui Dumnezeu.

Gaiu, cel căruia Ioan îi scrie, avea prosperitate sufletească, iar Ioan își exprimă dorința ca și sănătatea sa trupească să prospere în același fel. Poate că Gaiu nu avea o constituție fizică robustă, însă umbla în adevăr, iar grija lui plină de credincioșie și dragostea lui față de cei care erau în lucrarea Domnului erau mult apreciate.

„Străinii“ menționați în versetul 5 sunt cu totul diferiți de „înșelătorii“ din 2 Ioan. Acești străini erau frați pe care Gaiu nu-i cunoștea, dar care se devotaseră în întregime lucrării lui Hristos, fără să ia nimic de la cei dintre națiuni – de la cei nemântuiți. La fel cum înșelătorii trebuiau refuzați, în aceeași măsură slujitorii adevărați ai lui Hristos trebuiau primiți.

Dacă luăm seama cum se cuvine la această epistolă, vom cultiva o afecțiune caldă și evlavioasă, în deplin echilibru cu adevărul. Apostolul din nou scria cu intenția de a merge acolo în curând.

L. M. Grant

SĂMÂNȚA BUNĂ

Căci prin har sunteți mântuiți, prin credință; și aceasta nu vine de la voi, ci este darul lui Dumnezeu: nu prin fapte, ca să nu se laude nimeni. Căci noi suntem lucrarea Lui, creați în Hristos Isus pentru fapte bune, pe care Dumnezeu le-a pregătit mai dinainte, ca să umblăm în ele.

Efeseni 2.8-10

„Fac tot ce pot“ (2)

Mântuirea, care este a oricui își mărturisește vina înaintea lui Dumnezeu, este un dar ce nu poate fi obținut prin fapte bune, ci doar prin credința în Domnul Isus. Orice vine de la noi este lipsit de valoare: Dumnezeu trebuie să fie Dăruitorul. Odată cu mântuirea, Dumnezeu ne dă un nou început. „Dacă este cineva în Hristos, este o creație nouă“ (2 Corinteni 5.17). Astfel, fiecare credincios, din punct de vedere spiritual, este văzut ca o creație nouă, ca lucrare a lui Dumnezeu înfăptuită în Isus.

Creat, pentru ce scop? Pentru fapte bune! Doar atunci vorbește Cuvântul lui Dumnezeu de fapte bune. Dar, chiar și atunci, ele nu sunt nicidecum o realizare a noastră. Dumnezeu este Cel care le-a pregătit „dinainte“, iar credinciosul le poate duce la îndeplinire prin puterea vieții celei noi care i-a fost dată. Viața cea nouă este cea care îl motivează pe credincios. Aceasta nu înseamnă efort și necaz într-o speranță incertă de a câștiga favoare înaintea lui Dumnezeu, ci ucenicie fericită, urmând exemplul Domnului Isus, pe care Dumnezeu L-a glorificat pe pământ și care dorește ca cei răscumpărați ai Lui să Îi ia locul aici pe pământ.

„Faptele bune“, așa cum le vede Dumnezeu, sunt așadar cele făcute de un copil al lui Dumnezeu pentru că a fost salvat.

Citirea Bibliei: Iov 40.6-24 · Fapte 19.13-22

SCRIPTURILE ÎN FIECARE ZI

de Jean Koechlin

1 Cronici 14:1-17

Gloria şi prosperitatea lui David au ajuns la urechile vecinilor săi. Unii, ca Hiram şi poporul lui, caută fa­voarea şi prietenia împăratului lui Israel; alţii, cum sunt filistenii, nu-şi lasă armele. Să remarcăm că, în con­cordanţă cu caracterul „Cronicilor”, nu apare aici nici o menţiu­ne despre asocierea vinovată a lui David cu Achiş (1 Sam. 27-29), cu excepţia aluziei discrete din 1 Cronici 12.19.

Învingătorul lui Goliat declanşează apoi un atac în două reprize împotriva filistenilor, nu fără să-L fi întrebat de fiecare dată mai întâi pe Dumnezeu. Insistăm din nou asupra acestei atitudini de umilinţă. David nu are încre­dere în propria ca­pacitate de conducător; nu se spri­jină pe propria experienţă militară pentru a decide asupra ce­lei mai bune tactici de adoptat. Când Vrăjmaşul „se su­ie să ne caute” (v.8), este oare prima noastră reacţie aceea de a-L întreba pe Dumne­zeu despre modul cum am putea să‑l învingem pe Satan? Să nu ne încre­dem în pro­pria înţelepciune şi, înainte ca să dăm piept cu Adver­sarul şi înainte de a lua orice de­ci­zie, să-I cerem Dom­nului Isus sfatul şi ajuto­rul Său. Cele mai multe dintre înfrân­ge­­rile noastre îna­in­tea marelui Vrăjmaş nu au altă expli­ca­ţie decât aceea că am uitat să căutăm voia lui Dumne­zeu.

DESCOPERĂ UNELTIRILE LUI SATAN (2) | Fundația S.E.E.R. România

„Îmbrăcați-vă cu toată armătura lui Dumnezeu, ca să puteţi ţine piept împotriva uneltirilor diavolului.” (Efeseni 6:11)

Biblia ne îndeamnă: „Întăriţi-vă în Domnul şi în puterea tăriei Lui. Îmbrăcaţi-vă cu toată armătura lui Dumnezeu, ca să puteţi ţine piept împotriva uneltirilor diavolului. Căci noi n-avem de luptat împotriva cărnii şi sângelui, ci împotriva căpeteniilor, împotriva domniilor, împotriva stăpânitorilor întunericului acestui veac, împotriva duhurilor răutăţii care sunt în locurile cereşti.” (Efeseni 6:10-12)

Remarcați expresia „stăpânitorii întunericului acestui veac”; când Daniel s-a rugat, el s-a întâlnit cu acei stăpânitori ai întunericului. Dar iată ce răspuns a primit din partea lui Dumnezeu: „Daniele, nu te teme de nimic! Căci cuvintele tale au fost ascultate din cea dintâi zi, când ţi-ai pus inima ca să înţelegi şi să te smereşti înaintea Dumnezeului tău, şi tocmai din pricina cuvintelor tale vin eu acum! Dar căpetenia împărăţiei Persiei mi-a stat împotrivă douăzeci şi una de zile, şi iată că Mihail, una din căpeteniile cele mai de seamă, mi-a venit în ajutor.” (Daniel 10:12-13).

Să reținem cuvintele „mi-a stat împotrivă”. Atunci când îți iei angajamentul de a umbla cu Dumnezeu și de a face voia Lui, Satan va încerca să-ți stea împotrivă la fiecare pas. Dacă nu te poate împiedica să petreci timp în rugăciune, va încerca să-ți blocheze răspunsul din partea lui Dumnezeu. Timp de douăzeci și una de zile, Daniel va fi întrebat: „Doamne, mi-ai răspuns la rugăciuni înainte; cum se face că nu-mi răspunzi acum?!” Dar răspunsul pentru el era pe drum… Și la fel este și cu răspunsul tău!

Creștinii ar trebui să asculte de îndemnul Scripturii și să practice „rugăciunea în orice vreme”. Asta înseamnă să ne bazăm ferm pe Cuvântul lui Dumnezeu, să ne rugăm în Numele Atotputernic al Domnului Isus, să nu fim nerăbdători și să refuzăm să renunțăm, știind că Dumnezeu aude rugăciunile noastre, și răspunde!

DOMNUL ESTE APROAPE

Și a fost așa: când a venit chivotul legământului Domnului în cetatea lui David, Mical, fiica lui Saul, s-a uitat pe fereastră și l-a văzut pe împăratul David sărind și jucând; și l-a disprețuit în inima ei.

1 Cronici 15.29

Carul nou (6)

Poate că va exista cineva să ne disprețuiască, așa cum Mical l-a disprețuit pe David. Să nu fim descurajați, ci să dorim să fim mai degrabă ca un David ascultător, decât ca o Mical disprețuitoare. Dumnezeu ne-a oferit o oportunitate, acum, când Domnul Isus este absent, să fim credincioși față de adevărul Său.

Știm că Duhul Sfânt Se află încă în Adunare, pe pământ, și am învățat, prin harul lui Dumnezeu, adevărul cu privire la Adunarea Sa și cu privire la ce înseamnă să fim strânși pentru numele Domnului Isus Hristos. Ei bine, dacă avem acest adevăr, să trăim în virtutea lui și să umblăm în libertatea oferită de el! Există unii care nu doresc învățătura cerească a lui Pavel și îi întorc spatele. Cred că este un mare privilegiu, o mare favoare din partea lui Dumnezeu, că El ne-a făcut să vedem adevărul și lumina redate Adunării și ne-a pus pe inimă să umblăm potrivit lor. Va trebui oare ca acest adevăr, primit prin harul lui Dumnezeu, să ne îngâmfe? Nicidecum! Harul a fost cel care ne-a chemat pe când eram păcătoși, iar dacă Dumnezeu ne-a dat lumina și adevărul cu privire la Adunare, cu privire la ce înseamnă adevărata slujire și cu privire la ce înseamnă să fim adunați pentru numele Domnului, aceasta este o imensă favoare.

Dumnezeu să ne dea harul să umblăm potrivit cu ceea ce Domnul ne-a învățat. Putem fi siguri „că oricui are i se va da; și oricui nu are, i se va lua și ceea ce i se pare că are“ (Luca 8.18). Dacă oamenii nu prețuiesc adevărul pe care Dumnezeul li l-a dat, cu timpul vederea lor se încețoșează, după care devin cei mai înverșunați împotrivitori ai adevărului pe care odinioară l-au avut. Iată o stare îngrozitoare! Domnul să ne ajute să trăim pentru El și pentru adevărul Lui!

W. T. P. Wolston

SĂMÂNȚA BUNĂ

Și ei stăruiau în învățătura și în comuniunea apostolilor, în frângerea pâinii și în rugăciuni.

Fapte 2.42

Stăruință

Învățătura, comuniunea, frângerea pâinii și rugăciunea au fost esențiale pentru credincioșii din zorii creștinismului și trebuie să fie și astăzi dorite, căutate și practicate de noi cu toată stăruința!

Primul lucru menționat în versetul de astăzi este învățătura apostolilor. Ea este fundamentul vieții personale și de comuniune a creștinilor. Domnul le-a spus apostolilor: „Când va veni El, Duhul adevărului, vă va călăuzi în tot adevărul“ (Ioan 16.13). Învățătura lor arăta că Duhul Sfânt îi învăța.

Creștinii, perseverând în învățătura apostolilor, au rămas, în consecință, în comuniunea apostolilor. Ei își duceau viața într-o părtășie armonioasă. Înainte, ei trăiseră potrivit cu propriile principii. Acum aveau comuniune cu apostolii, a căror părtășie era „cu Tatăl și cu Fiul Isus Hristos“ (1 Ioan 1.3).

Ei au păstrat obiceiul de a frânge pâinea, semnul morții Domnului Isus (simbol al comuniunii – 1 Corinteni 10.17). În acest fel, ei își aminteau în mod constant de Domnul lor, care murise pentru ei, și erau feriți de întoarcerea la legăturile lor anterioare.

Primii creștini au perseverat de asemenea în rugăciune. În ei înșiși nu au găsit nicio putere spirituală. Ei au primit totul de la Domnul din ceruri și de la Duhul Sfânt. Aceasta înseamnă că, pentru a-și menține viața spirituală și mărturia pe care o aveau în comun, era necesară o dependență constantă de Dumnezeu.

Citirea Bibliei: Iov 38.19-38 · Fapte 18.12-22

SCRIPTURILE ÎN FIECARE ZI

de Jean Koechlin

1 Cronici 12:1-18

Înfrângerea lui Saul fusese provocată de arcaşii filisteni, faţă de care nu avusese posibilitatea de ripostă (10.3). Totuşi aflăm aici că ar fi putut găsi, printre propriii fraţi din seminţia lui Benia­min, oameni deprinşi la război, care mânuiau cu măiestrie arcul şi praştia. Din nefericire pentru el (şi spre deosebire de v. 29), aceştia îl părăsiseră pe împăratul condamnat de Dumnezeu, ca să i se alăture lui David la Ţi­clag. Ei îşi puseseră îndemâ­narea la dispoziţia unuia pe care-l recunoscuseră prin credinţă ca fiind adevăratul lor domn. Ce facem noi cu apti­tudinile pe care Dumnezeu ni le-a încredinţat? În serviciul cărui stăpân sunt ele angajate? Pentru Hristos, sau pentru Prinţul acestei lumi?

De asemenea, dintre gadiţi i s-au alăturat unsprezece bărbaţi de o vitejie ieşită din comun. David le încredin­ţează responsabilităţi.

Apoi mai vin oameni din Iuda şi din Beniamin. Împă­ratul probează sentimentele lor faţă de el. Nu este cu ade­vărat magnific răspunsul dat prin Duhul de către Amasai, şeful căpitanilor? „Ai tăi sun­tem, Davide, şi cu tine, fiu al lui Isai!“ Fie ca oricare dintre noi să poată mărturisi prin acelaşi Duh: „Sunt al Tău, Doamne Isuse, … al Tău, dar şi cu Tine! Este trist să spunem, dar mulţi dintre răscumpă­raţi, deşi aparţin cu siguranţă Domnului, nu par să doreas­că să se afle în compania Lui.

RÂUL LUI DUMNEZEU | Fundația S.E.E.R. România

„A pus copilul în el şi l-a aşezat între trestii, pe malul râului.” (Exodul 2:3)

Mama lui Moise l-a așezat pe fiul ei într-un coș, l-a dus la Nil, iar acesta… l-a dus la fiica lui Faraon – care l-a adoptat și l-a făcut parte din familia lui Faraon! Următorii patruzeci de ani i-a petrecut pregătindu-se pentru una dintre cele mai mari misiuni din toate timpurile: exodul, ieșirea unui întreg popor din robie și călăuzirea spre patrie. Ce putem învăța noi de-aici? Râul l-a dus pe Moise, dintr-un loc al deznădejdii și disperării, într-un loc al tuturor posibilităților. Dumnezeu poate face asta și pentru tine!

Iată cum:

1) Râul harului Său îți poate șterge păcatele, te poate îmbrăca în neprihănirea lui Hristos și te poate aduce într-o nouă relație cu Dumnezeu!

2) Râul puterii Sale te poate purta de la locul înfrângerii la locul victoriei!

3) Râul înțelepciunii Sale te poate strămuta din locul greșelilor și confuziei într-un loc al viziunii și al biruinței!

4) Râul proviziilor Sale te poate duce din locuri sărace și secetoase într-un loc al abundenței! Dar acest lucru poate însemna că Dumnezeu va trebui să te despartă de cei care te dărâmă (pentru că nu înțeleg ce te-a chemat El să faci), și să te pună în legătură cu un nou cerc de prieteni. Sau să te plaseze într-o biserică care te poate zidi spiritual și te poate ajuta să te echipezi – pentru a îndeplini planul lui Dumnezeu pentru viața ta.

Mama lui Moise nu i-ar fi putut face cunoștință cu fiica lui Faraon, dar Dumnezeu a putut și a făcut-o! Și ceea ce Dumnezeu a făcut pentru Moise, poate face și pentru tine – dacă Îl cauți în rugăciune și dacă-I urmezi instrucțiunile!