Mana Zilnica

TOTUL PENTRU GLORIA LUI

de Oswald CHAMBERS

 

Viaţa de credinţă a lui Avraam

A plecat fără să ştie unde se duce. Evrei 11:8

În Vechiul Testament relaţia personală cu Dumnezeu se arăta prin despărţire; acest lucru este simbolizat în viaţa lui Avraam prin despărţirea de ţara lui, de cunoscuţii şi de rudele lui. Astăzi, această despărţire este mai mult o despărţire de ordin mental şi moral de felul în care privesc lucrurile cei ce ne sunt dragi, dar care nu au o relaţie personală cu Dumnezeu. Isus Cristos a subliniat acest lucru (vezi Luca 14:26). Credinţa nu ştie niciodată unde este condusă, dar ea îl iubeşte şi îl cunoaşte pe Cel care conduce. Viaţa de credinţa nu este o viaţă a intelectului şi a raţiunii, ci o viaţă de cunoaştere a Celui care ne cheamă „să pornim la drum”. Temelia credinţei este cunoaşterea unei Persoane, iar una dintre cele mai mari capcane în care putem cădea este ideea că Dumnezeu ne va duce cu siguranţă la succes. Stadiul final al vieţii de credinţă este realizarea caracterului; noi trecem prin multe transformări în procesul de formare a caracterului. Când ne rugăm, simţim cum ne infăşoară binecuvântarea lui Dumnezeu şi pentru moment suntem schimbaţi, dar apoi ne întoarcem la zilele şi căile noastre obişnuite, iar gloria dispare. Viaţa de credinţă nu este un zbor la mari înălţimi, ci o umblare zilnică neobosită. Nu este vorba de sfinţire, ci de ceva infinit mai înaintat decât sfinţirea, şi anume de credinţa care a fost încercată şi a trecut testul. Avraam nu este un model de sfinţire, ci un model de viaţă de credinţă, o credinţă încercată, zidită pe un Dumnezeu real. „Avraam L-a crezut pe Dumnezeu”.

 

MANA DE DIMINEAŢĂ

 

„Noi toţi privim cu faţa descoperită, slava Domnului şi suntem transformaţi în acelaşi chip al Lui, din slavă în slavă, prin Duhul Domnului.” 2 CORINTENI 3:18

Cuvântul „transformaţi” se mai găseşte numai în alte două locuri în N.T. Primul este în legătură cu schimbarea la faţă a Domnului Hristos. În slava aceea „faţa Lui strălucea ca soarele” (Matei 17:2) Minunea aceasta prefigurează cum vor fi trupurile celor neprihăniţi la răpire. Al doilea loc este la Romani 12:2 unde învăţăm secretul de a nu ne conforma veacului acestuia şi anume este de a fi „transformaţi prin înnoirea minţii voastre.” Din textul nostru 2 Cor. 3:18 învăţăm cum poate să fie eficace acel proces de transformare, învăţăm să nu ne examinăm ca să ne asigurăm dacă am luat o oarecare cantitate de înţelepciune spirituală sau dacă ne găsim în ceea ce numim, o corectă condiţie morală; ci să privim în sus ca să putem vedea pe Domnul Isus Hristos în slava lui Dumnezeu. Să ne fixăm privirea asupra Lui, „să lăsăm ca frumuseţea si slava Lui să ne umple sufletul si să uităm orice altceva. (Evr. 12:2) Rezultatele vor fi:

1. Vom deveni ca El şi alţii vor vedea lucrul acesta.

2. Vom fi în stare să înţelegem adevărul dumnezeiesc aşa cum este în Sfântul Cuvânt.

3. Inima noastră va cuprinde în dragoste pe toţi sfinţii pentru că îi vom vedea în relaţia cu El însuşi.

4. Vom dori cu ardoare ca faima Lui să fie răspândită în toată lumea.

5. Fiind în acel proces de transformare sfinţenia noastră va progresa în raport cu transformarea noastră „în acelaşi chip al Lui”. Vom putea să deosebim bine „voia lui Dumnezeu cea bună, plăcută şi desăvârşită”. Vom dori tot mai mult clipa când îl vom vedea aevea şi vom fi ca El pentru că îl vom vedea aşa cum este”. şi atunci îl vom putea adora chiar în sfânta Sa prezenţă.

Transformaţi în acelaşi chip al Lui prin simpla privire cu faţa descoperită, a slavei Lui! O, ce transformare! Ne-am chinuit poate toată viaţa să fim transformaţi într-un credincios bun cu prestigiu, cu un nume bun. Poate ne-am chinuit să ajungem un conducător în adunare sau un exemplu de viaţă care să impună respect. Dar am uitat că Dumnezeu nu ne-a ales la aceasta ci, „ca să fim asemenea chipului Fiului Său.” (Rom. 8:29). Dar pentru asta să privim la slava Domnului Isus, şi numai la El, şi nu la slava noastră.

Ce însemnează „cu faţa descoperită„. Nu este o expresie care să întregească o frază, ci are o mare însemnătate. „Deschis” este opusul lui „închis”; o inimă deschisă, sinceră, nimic ascuns, o privire clară în ochii Lui, fără să ne fie teamă sau ruşine de ceva. Şi lucrul acesta îl poate face numai Duhul Domnului. Să nu-L întristăm.

 

MÂNTUIREA PRIN HRISTOS

Meditaţii zilnice – de Fritz BERGER

 

„Nu Mă rog pentru lume, ci pentru aceia pe care Mi I-ai dat Tu.” Ioan 17:9

Mântuitorul Se roagă pentru aceia care vor crede în urma mărturiei ucenicilor. În acest fel putem să vedem valabilitatea acestei rugăciuni pentru noi. Aceasta este în concordanţă cu ceea ce este scris în Epistola întâia lui Ioan:”Părtăşia noastră este cu Tatăl şi cu Fiul Său, Isus Hristos. Şi vă scriu aceste lucruri pentru ca bucuria voastră să fie deplină.” Să am părtăşie cu un milionar, mai demult mi s-ar fi părut un lucru mare. Astăzi aşa ceva nu mai este printre dorinţele mele. Să am părtăşie cu Tatăl şi cu Fiul îmi este acum mult mai important. În Vechiul Tesatament citim :”Eu sunt scutul tău şi răsplata ta cea foarte mare.” Aceasta este pentru mine cea mai mare promisiune pe care o cunosc din Scriptură. Nu este o răsplată mai mare decât Dumnezeu Însuşi. Prin Domnul nostru Isus Hristos a trecut binecuvântarea promisă lui Avraam la păgâni. Eu am fost păgân. Aceasta mă bucură. Dar acum sunt binecuvântat împreună cu Avraam prin Isus Hristos. „Nu Mă rog pentru lume, ci pentru aceia pe care Mi I-ai dat Tu, pentru că sunt ai Tăi.” Isus este acum la Tatăl, şi din clipa când suntem născuţi din Dumnezeu, rugăciunea aceasta este valabilă pentru noi. Pentru ca rugăciunea aceasta să fie cu privire la noi, merită să ne naştem din nou. Rugăciunile Fiului Lui Dumnezeu sunt ascultate. De aceea este scris:”Cine va ridica pâră împotriva aleşilor Lui Dumnezeu? Dumnezeu este Acela care-i socoteşte neprihăniţi! Cine-i va osândi? Hristos a murit! Ba, mai mult a şi înviat!” Însă câţi creştini ajung să cunoască acest „mai mult” ? Ei staţionează la Golgota şi nu ajung niciodată la Acela care a înviat din morţi. De aceea nici nu au o zi de naştere, zi în care să fi fost născuţi din nou.

 

TEZAURUL PROMISIUNILOR LUI DUMNEZEU

de Charles H. SPURGEON

 

PREGĂTIT PENTRU SLAVĂ

Dumnezeu dă îndurare şi slavă. Psalmul 84.11

Nu este nimic de care să avem nevoie mai mult, ca de har, şi el ne este oferit fără plată. Să primim azi darul harului, pentru a ne susţine, a ne întări, a ne sfinţi. Harul ne-a fost dat în fiecare zi, până acum, şi Dumnezeu ni-l asigură şi pentru mâine. Dacă n-am primit decât puţin har, greşeala nu este decât a noastră, căci mâna Domnului nu s-a scurtat, pentru a nu-l răspândi din belşug. Putem să-I cerem atât cât avem nevoie, fără a fi refuzaţi vreodată. Poate că nu ne va da aur, nici măriri pământeşti, dar ne va da harul Său; sigur că va adăuga încercări, dar ne va da harul Său după gravitatea lor. Vom fi chemaţi să lucrăm, să suferim, dar în acelaşi timp vom primi tot harul de care avem nevoie.Priviţi apoi de ce este urmat acest har: de slavă. Acum nu avem nevoie de ea, căci nu suntem încă pregătiţi; dar ne va fi dată la timpul nimerit. După ce am mâncat pâinea harului, vom bea vinul slavei. Trebuie sa trecem prin locul sfânt, care e harul, pentru a ajunge la locul preasfânt, – slava. În aceste cuvinte: „şi slavă” este o pricină care să ne facă să tresăltăm de bucurie. Încă puţin timp, foarte puţin… şi slava va fi pentru totdeauna!

 

DOMNUL ESTE APROAPE!

Calendar Biblic

 

 În ziua DOMNULUI eram în DUHUL. Şi am auzit înapoia mea un glas puternic, ca sunetul unei trâmbiţe, care zicea: Ce vezi, scrie într-o carte. Apocalipsa 1.10-11

Cel veşnic i-a îngăduit vrăjmaşului Domnului Isus să-l scoată pe apostolul Ioan din slujba lui. În trup el era despărţit de ceilalţi credincioşi care formau Trupul Domnului Isus, dar cu duhul era mereu lângă ei comunicând mai ales prin rugăciune.Noi ni-l imaginăm pe Ioan cum zilnic în rugăciune se prezenta în faţa lui Dumnezeu. O zi a fost deosebită pentru el. În ziua întâi a săptămânii, Ioan se gândea în chip deosebit la Domnul Său care, în dragostea Lui nemărginită S-a dat pentru noi cei păcătoşi. În această zi, ziua întâi a săptămânii Domnul nostru a sfârşit lucrarea de ispăşire pentru păcatele noastre. Începea de-acum o viaţă nouă: o lucrare nouă dovedită prin învierea Lui din morţi. Nu era Sabatul care era dat omului după osteneală. Toată osteneala şi truda a fost luată de Domnul Isus pentru a le da alor Săi odihna şi pacea. Ioan avea ca toţi ceilalţi credincioşi, Duhul Sfânt, dar el se lăsa condus de El. Şi prin Duhul asculta Cuvântul Domnului referitor la revenirea Lui pe pământ îmbrăcat în slavă (Ioan 14.26; 16.13-14).El avea totdeauna Duhul lui Cristos, dar în această zi, care era „ziua Domnului” era „în Duhul” şi Domnul a găsit cu cale ca, în această stare de suflet, să-i descopere tainele vremurilor viitoare. Exilarea Iui nu a putut să tulbure comuniunea dintre el şi Domnul; iar pentru Domnul Isus a fost terenul duhovnicesc favorabil pentru a-i descoperi lucrurile care se vor întâmpla în curând.Câţi oameni credincioşi au primit din Apocalipsa lucruri însemnate pentru ei, dar pentru necredincioşi este cartea în care-şi citesc osânda care-i aşteaptă. Noi nu mai primim o altă Apocalipsă, pentru că nu mai e nevoie, dar ar trebui să fim mereu ca Ioan în Duhul. „Dacă inima este plină de fiinţa lui Isus atunci cântări de laudă se vor vărsa din ea ca ceva foarte firesc.

 

BĂTÎND LA UȘA LUI DUMNEZEU

de Oswald CHAMBERS

 

O, Doamne, binecuvântează-mă în acest ceas cu strălucirea prezenţei Tale şi cu sentimentul apropierii Tale. Mă încred numai în Tine, totuşi tânjesc după o încântare conştientă îh prezenţa Ta, dacă vei binevoi să mi-o acorzi.

MEDITAŢII ZILNICE

de Wim MALGO

 

«A venit un nor si i-a acoperit cu umbra lui şi din nor s-a auzit un glas care zicea: „Acesta este Fiul Meu prea iubit: de El să ascultaţi!”» Marcu 9,7

Îl aştepţi numai şi numai pe Domnul Isus sau atenţia ta este cumva împărţita? Dacă Îl aşteptăm într-adevăr numai pe El reuşim să îl vedem prin credinţă în viaţa de zi cu zi, în ciuda ispitelor, dezamăgirilor şi a întunericului. Trei din ucenicii Săi au trăit această experienţă pe muntele schimbării la faţă. Cu cât dorul nostru după El şi după absolut tot ce are legătură cu Domnul creşte, cu atât puterea Sa va lucra mai eficient asupra noastră, în noi, și prin noi. Aşa este scris în binecunoscutul verset din Isaia 40,31: «dar cei ce se încred în Domnul îşi înnoiesc puterea, ei zboară ca vulturii; aleargă si nu obosesc, umblă şi nu ostenesc». Fii atent la expresia «a umbla». În umblare nu găseşti nimic neliniştitor, grabă sau nestatornicie. Ea reprezintă piatra de testare a rezistenţei noastre în aşteptare. «Să umbli şi să nu oboseşti» este cea mai mare realizare pe care o poate atinge puterea noastră. Cuvântul «a umbla» nu este folosit aici pentru a descrie o activitate, ci pentru a simboliza spiritualitatea. Biblia nu este o carte abstractă; ea este întotdeauna reală şi vie. In acest context Dumnezeu ne spune: «Umblă înaintea mea» (Gen. 17,1) şi nu «Fii spiritual!» Fă acest lucru azi!

 

MEDITAŢII PENTRU FIECARE ZI A ANULUI

de Charles H. SPURGEON

Dimineaţa şi Seara

DIMINEAŢA

Întărit prin credinţa lui. Romani 4:20

Creştine, ai grijă de credinţa ta, fiindcă , dacă îţi aduci bine aminte , credinţa este singura cale de a obţine binecuvântări. Dacă cerem binecuvântări de la Dumnezeu, Credinţa este cea care ni le aduce. Rugăciunea nu poate primi răspuns de la tronul lui Dumnezeu dacă nu este înălţată cu Credinţă. Credinţa este mesagerul îngeresc dintre suflet şi Domnul Isus în slavă. Dacă îngerul se retrage, nu mai putem trimite rugăciuni şi nici nu mai primim răspunsuri. Credinţa este firul telegrafic care leagă pământul de cer , prin care mesajele de iubire ale lui Dumnezeu zboară atât de repede încât El ne răspunde înainte să-L chemăm, şi ne aude chiar în timp ce vorbim. Dar dacă telegraful credinţei cade, cum putem să mai primim făgăduinţe? Sunt în necaz? Pot să obţin ajutor prin credinţă. Sunt înconjurat de duşmani? Găsesc Adăpostul prin credinţă. Dar dacă credinţa dispare, zadarnic ÎI chem pe Dumnezeu. Nu mai există nici un drum între sufletul meu şi cer. In mijlocul celui mai sălbatic crivăţ, credinţa este un drum pe care caii rugăciunii pot păşi în siguranţă , da, şi sunt la adăpost îngheţ. Dar dacă se blochează drumul, cum vom putea Comunica cu marele Rege? Credinţa ne leagă de divinitate. Credinţa ne îmbracă cu puterea lui Dumnezeu. Credinţa angajează atotputernicia lui Iehova de partea mea. Credinţa pune în apărarea mea fiecare atribut al lui Dumnezeu. Mă ajută să înving oștile dezlănţuite ale iadului. Mă face să mărşăluiesc triumfător peste gâturile duşmanilor mei. Dar fără credinţă pot primi ceva din partea lui Dumnezeu? Nu-i lăsaţi pe cei care se clatină — care sunt „ca valul mării” (Iacov 1:6) — să se aştepte să primească ceva de la Dumnezeu (vers. 7). Creştine, păzeşte-ţi vie credinţa. Cu ea poţi câştiga totul, dar fără ea nu poţi obţine nimic. Dacă poţi să crezi, „toate lucrurile îi sunt cu putinţă celui care crede” (Marcu 9:23).

SEARA

A mâncat, si s-a săturat, si ce a rămas a strâns. Rut 2:14

Oricând avem privilegiul să mâncăm din pâinea pe care ne-o dă Isus, suntem, ca şi Rut, sătui de atâtea bunătăţi. Când Isus este Gazda, nici un oaspete nu se ridică de la masă flămând. Minţile noastre sunt săturate cu adevărurile preţioase descoperite de Christos. Inimile noastre sunt mulţumite în Isus, fermecătorul obiect al afecţiunii noastre. Speranţele noastre sunt împlinite, pentru că ÎI avem pe Isus în ceruri. Dorinţele noastre sunt satisfăcute, fiindcă ce ne putem dori mai mult decât să-L vedem pe Christos şi să fim găsiţi în El (vezi Filipeni 3:9)? Isus ne umple conştiinţa până când avem pace deplină, judecata până când suntem siguri de învăţăturile sale, memoria cu amintiri despre ce a făcut, şi imaginaţia cu planurile la care încă lucrează. Ca şi Rut, suntem „sătui”. Am băut adânc din Christos şi ne-am gândit că am luat tot ce se putea lua; dar, după ce am făcut tot ce am putut mai bine, am văzut că a mai rămas foarte mult. Ne-am aşezat la masa iubirii lui Dumnezeu, şi am zis: „doar infinitul mă poate sătura. Sunt atât de păcătos, încât trebuie să am merite infinite ca să mi se şteargă păcatele”. Dar după ce ne-am curăţat de păcate am văzut că mai aveam merite; ne-am potolit foamea la ospăţul iubirii sfinte şi a mai rămas o grămadă de hrană spirituala. Nu ne-am bucurat încă de anumite bunătăţi care ne aşteaptă în Cuvântul lui Dumnezeu, şi suntem obligaţi să-1 mai lăsăm puţin; suntem asemenea ucenicilor, cărora Isus le-a spus „mai am să vă spun multe lucruri, dar acum nu le puteţi purta” (Ioan 16:12). Da, sunt daruri pe care încă nu le-am obţinut, locuri de comuniune cu Isus la care nu am ajuns, şi înălţimi ale părtăşiei pe care nu le-am atins. La fiecare ospăţ al iubirii rămân multe coşuri cu firimituri. Să lăudăm generozitatea slăvitului nostru Boaz.

 

IZVOARE IN DEŞERT

 

Preaiubiţilor, nu vă miraţi de încercarea de foc din mijlocul vostru … dimpotrivă, bucuraţi-vă, întrucât aveţi parte de patimile lui Hristos. (1 Petru 4:12-13)

Multe ore de aşteptare au fost necesare pentru ca harfa lui David să fie îmbogăţită cu cântece. Şi orele de aşteptare în pustietate ne vor da psalmi de „mulţumire şi cântări de laudă” (Isaia 51:3). Inimile celor descurajaţi de aici de jos vor fi ridicate, şi în casa cerească a Tatălui nostru se va aduce bucuria.Ce pregătire a avut fiul lui Iese, David, pentru a compune cântări cum nimeni nu mai auzise vreodată pe pământ? A fost persecuţia păcătoasă pe care a îndurat-o din mâna celor răi care a dat naştere strigătelor lui după ajutorul lui Dumnezeu. Apoi slaba speranţă a lui David în bunătatea lui Dumnezeu a înflorit în cântări pline de bucurie, care proclamau măreţele izbăviri ale Domnului şi multiplele Lui îndurări. Fiecare necaz a fost astfel o altă notă cântată de harfa sa, şi fiecare izbăvire un alt subiect de laudă. Un singur necaz dureros ratat ar fi fost o binecuvântare pierdută şi nerevendicată. Dacă am scăpa de o singură dificultate sau de un singur pericol – ce mare ar fi pierderea noastră! Psalmii impresionanţi în care oamenii lui Dumnezeu de astăzi găsesc expresia durerii sau a laudei lor, nu ar fi fost cunoscuţi niciodată.A nădăjdui în Dumnezeu şi a rămâne în voia Lui înseamnă să-L cunoşti în „părtăşia suferinţelor Lui” (Filipeni 3.10) şi „să fii asemenea chipului Fiului Său” (Romani 8:29). De aceea, dacă dorinţa lui Dumnezeu este să-ţi dezvolte capacitatea de înţelegere spirituală, nu te înspăimânta de domeniul mai mare al suferinţelor care te aşteaptă. Puterea de compasiune a Domnului este şi mai mare, pentru că suflarea Duhului Sfânt în noua Sa creaţie nu face niciodată o inimă dură şi insensibilă, ci afectivă, tandră şi sinceră. Anna Shipton

Mulţumesc lui Hristos Isus, Domnul nostru, care m-a întărit, că m-a socotit vrednic de încredere şi m-a pus în slujba Lui. 1 Timotei 1:12

 

SCRIPTURILE ÎN FIECARE ZI

Volumul III

 

Psalmul 31.15-24

„Este un timp pentru orice ocupaţie: … un timp pentru a se naşte şi un timp pentru a muri, … un timp pentru a jeli şi un timp pentru a sări de bucurie…” (Eclesiastul 3.1-8). Dar întreg timpul nostru (toate aceste momente pentru…) se află în mâna Dumnezeului nostru. El a hotărât mai dinainte şi succesiunea (şirul de evenimente), şi durata, în special în ce priveşte timpul încercării. Să nu uităm niciodată v. 15, ori de câte ori ne întocmim proiecte!Pe lângă ocrotire şi eliberare, sufletul găseşte alături de Domnul ceva mai de preţ: o bunătate mare (v. 19), minunată (v. 21), păstrată (v. 19) pentru cei ce se tem de Dumnezeu şi care se încred în El (v. 19; Psalmul 34.9). Să nu ne temem că se va epuiza vreodată această rezervă divină (bunătate păstrată, rezervată). Dar cum am putea noi oare să răspundem la o astfel de bunătate? Versetul 23 ne învaţă: ,Iubiţi pe Domnul, toţi sfinţii Săi!” Aceasta este „porunca cea mare şi cea dintâi” a legii (Matei 22.37,38). Şi nu este greu de împlinit (vezi 1 Ioan 5.2,3), pentru că „a înţelege bunătatea Domnului” înseamnă chiar „a-L iubi pe Domnul”. Pentru ca iubirea înspre El să fie produsă şi întreţinută în inimile noastre, trebuie să ne preocupăm mai mult cu iubirea dinspre El înspre noi (1 Ioan 4.19). «Prin însăşi dragostea Ta va trăi dragostea mea» – ne aminteşte o cântare.

 

PÂINEA CEA DE TOATE ZILELE

 

Text: Ioan 16:23-28

Cereţi şi veţi căpăta, pentru ca bucuria voastră să fie deplină. Ioan 16:24

CERÂNDU-I CEVA LUI DUMNEZEU ÎL ONORĂM

Printre cei ce slujeau la curtea lui Alexandru cel Mare, era un filozof faimos care avea o abilitate uimitoare dar puţini bani. I-a cerut Iui Alexandru ajutor financiar şi acesta i-a spus că poate scoate oricât doreşte din visteria imperială. Când a cerut o sumă echivalentă cu 5 milioane de lei, a fost imediat refuzat. Cel însărcinat cu visteria imperiului a verificat dacă suma aceea aşa de mare era autorizată de împărat. Când l-a întrebat pe Alexandru cel Mare, acesta a replicat: „Plăteşte-i imediat. Filozoful mi-a făcut o onoare specială. Prin suma mare de bani ce mi-a cerut-o, el dovedeşte că mi-a înţeles atât bogăţia cât şi generozitatea.” Oamenii care exercită o credinţă mare prin faptul că-I cer lui Dumnezeu să se îngrijească de nevoile lor, demonstrează în mod similar înţelegerea bogăţiei şi bunătăţii Lui. Un exemplu în acest sens, este George Miiller din Anglia (1805 – 1898). La începutul lucrării sale pentru orfani, Miiller a jurat să nu ceară bani nimănui cu excepţia Tatălui ceresc. Nu a spus niciodată vreunei persoane care nu era asociat cu el în această lucrare, despre nevoile lucrării. Cu toate acestea, milioane de dolari au trecut prin mâinile sale pentru îngrijirea acelor copii, cât şi pentru sprijinul şcolilor creştine, al misionarilor, şi pentru distribuirea de Biblii. Toate acestea au rezultat din credinţa sa în Dumnezeu şi în Cuvântul Său. Atunci când îi cerem ajutor lui Dumnezeu, cerând potrivit cu voia Sa, îi spunem că noi credem în El, şi credem că El ne poate împlini nevoile potrivit cu bunătatea Sa fără margini. O astfel de cerere îl onorează pe Dumnezeu. – P.R.V.

Roagă-te, copil al Domnului, te roagă,
Aceasta ţi-e chemarea, sfânta datorie.
Răspunsul e a Domnului misiune;
A ta-i să-I ceri mereu, cu bucurie. – Chisholm.

Cereri mari duc la răspunsuri mari, pentru că rugăciunea mişcă mâinile care mişcă lumea.

 

DOMNUL ESTE APROAPE – GBV

http://www.gbv.ro/meditatii-zilnice/domnul-este-aproape

 

Și am văzut cerul deschis: și iată un cal alb și Cel care ședea pe el este numit Credincios și Adevărat. Apocalipsa 19.11

Călare pe un cal alb, simbol al puterii biruitoare, Hristos Se arată din cer. El vine ca fiind Credincios și Adevărat.Armatele lumii erau strânse laolaltă de către „duhurile necurate”, însă „El judecă și Se luptă cu dreptate”. Venind să aducă o răzbunare cumplită, „ochii Lui sunt ca para focului” (versetul 12), în timp ce, fiind Împărat, El poartă pe cap „multe cununi”. Însă, dincolo de tot ceea ce ochiul omului poate vedea, El are o glorie și un caracter ale Lui Însuși, incomunicabile și dincolo de orice înțelegere – „un nume scris pe care nul știe nimeni, decât El” (versetul 12). El este Fiul lui Dumnezeu și, astfel, în El locuiește o plinătate pe care nicio creatură nu o poate pătrunde.

El este „îmbrăcat cu o haină înmuiată în sânge”, nu în sângele ispășirii, ci în sângele judecății (versetul 13). „Am călcat singur în teasc și nimeni dintre popoare nu era cu Mine; da, leam călcat în mânia Mea și leam zdrobit în furia Mea; și sângele lor este stropit pe hainele Mele și Miam pătat toată îmbrăcămintea” (Isaia 63.3). Aceasta este o imagine la fel de cumplită pe cât de adevărată. El este, precum în zilele umilinței Sale, „Cuvântul lui Dumnezeu”, exponentul perfect al gândului lui Dumnezeu. El a venit „plin de har și de adevăr” și a fost făcut ispășire pentru păcatele noastre. El Șia trimis apoi ambasadorii săi roage pe oameni să se împace cu Dumnezeu. Oamenii însă iau disprețuit invitația și iau batjocorit și persecutat pe trimișii Lui. Acum, același „Cuvânt al lui Dumnezeu” vine din nou, pentru a declara și executa voia lui Dumnezeu, nu în har, ci în judecată.Chiar și întro astfel de manifestare, dragostea Lui este la fel de mare, iar binecuvântările pe care le împarte sunt vrednice de El Însuși, însă ele trebuie aduse prin judecată. Oamenii, după ce au refuzat să se supună harului Său, vor fi forțați să se supună puterii Sale. Atunci lumea va fi un loc al laudei la adresa Sa.T. B. Baines

 

SĂMÂNȚA BUNĂ

http://www.gbv.ro/meditatii-zilnice/samanta-buna

 

După ce a vorbit în vechime părinților noștri prin proroci, în multe rânduri și în multe chipuri, Dumnezeu, la sfârșitul acestor zile, ne-a vorbit prin Fiul… Evrei 1.1,2

Cântecul delfinilor

Nici o reprezentație de delfini nu este perfectă fără numărul din program: „Cântecul delfinilor”. Atunci, aceste creaturi elegante „stau” vertical în apă, cu capetele întinse și scot niște sunete. „Cântecul” lor se aude de fapt ca scârțâitul unei uși care oscilează în balamaua ei ruginită. Totuși, delfinii sunt răsplătiți cu aplauze furtunoase de public. Apoi primesc binemeritatele scrumbii, pe care le prind abil, pentru ca apoi să se scufunde în adânc.

Delfinii sunt cele mai inteligente animale, după părerea specialiștilor. Deoarece se pot înțelege prin sunete, unii sunt de părere că posedă „un limbaj superior”. Chiar dacă este așa, limbajul lor este cu totul altfel decât cel omenesc. Contactul prin limbaj cu aceste creaturi rămâne o viziune.

Și slava cerească a lui Dumnezeu este un domeniu complet inaccesibil pentru noi oamenii. Dar prin Biblie știm că Dumnezeu a căutat și a refăcut contactul cu noi. El ne-a vorbit mai întâi prin oameni aleși de El, prin proroci. Apoi, „la împlinirea vremii”, prin Fiul Său Isus Hristos, care a venit pe pământ ca Om. Prin El, Dumnezeu ne-a vorbit într-un mod cu totul nou. El înțelege limbajul oamenilor, pentru că este Creatorul lor. Astăzi, oricine poate veni la Dumnezeu, dacă Îl acceptă pe Hristos ca Mântuitorul său.

 

CUVÂNTUL LUI DUMNEZEU PENTRU ASTĂZI

coordonatori Bob & Debby Gass

www.fundatiaseer.ro

 

BENEFICIILE AUTO-DISCIPLINEI

„Roada Duhului este… înfrânarea poftelor.” (Galateni 5:22-23)

     Este oare auto-disciplina grea și solicitantă? Da! Cu toate acestea, în loc să te concentrezi asupra cerințelor ei, gândește-te la beneficii. Când începi să înțelegi puterea, libertatea, bucuria și victoria pe care le aduce auto-disciplina, vei dori să le ai! O minte disciplinată constituie diferența dintre o viață fericită și o viață nefericită; dintre o viață de obiceiuri distrugătoare și o viață de libertate în Dumnezeu. Disciplina este prietenul tău, ceva ce trebuie îmbrățișat zilnic. Este o unealtă dată de Dumnezeu pentru a te ajuta să-ți atingi țelurile. Un motiv pentru care disciplinarea minții este atât de importantă este acela că starea minții tale te poate schimba foarte rapid. Într-o zi, poți fi calm, liniștit, sigur pe tine și încrezător în Dumnezeu… pentru ca în următoarea zi, abia să te mai poți recunoaște: neliniștit, nervos, negativist și plin de îndoială. De ce? Pentru că gândirea îți afectează emoțiile. Iată încă un lucru pe care trebuie să-l știi: la fel cum curenții de aer din jurul tău conțin semnale care pot fi detectate de aparatele radio sau TV, există forțe spirituale în jurul tău care încearcă să-ți modeleze mintea și să-ți influențeze gândirea. Așa că, roagă-L pe Dumnezeu să te ajute și nu-ți lăsa mintea ta să se gândească la ce vrea ea. Începe să-ți controlezi gândurile și concentrează-ți gândirea asupra lucrurilor potrivite. Renunțarea la vechile obiceiuri și formarea unor obiceiuri noi necesită timp, așa că perseverează! Nu e ușor să-ți dezvolți o  auto-disciplină, dar la sfârșit merită. Când câștigi bătălia pentru mintea ta, vei fi mult mai hotărât, mai încrezător și mai concentrat. Totodată, vei fi o persoană biruitoare și cu o mai mare eficiență.

 

 

 

 

TOTUL PENTRU GLORIA LUI

de Oswald CHAMBERS

 

Să mă ridic atât de sus?

 

Să ne ducem sfinţirea până la capăt în frică de Dumnezeu.

2 Corinteni 7:1

 

…Având deci aceste promisiuni.” Eu revendic împlinirea promisiunilor lui Dumnezeu în viaţa mea, şi pe drept, dar aceasta este numai perspectiva umană; perspectiva divină este ca, prin promisiunile Sale, să recunosc drepturile lui Dumnezeu asupra mea. De exemplu, înţeleg eu că trupul meu este templul Duhului Sfânt sau am vreun obicei trupesc care în mod clar nu poate sta în lumina lui Dumnezeu? Prin sfinţire. Fiul lui Dumnezeu ia chip în mine, apoi cu trebuie să-mi transform viaţa naturală într-o viaţă spirituală prin ascultarea de EL. Dumnezeu ne învaţă până în cele mai mici amănunte. Când El începe să te cerceteze, nu te sfătui cu carnea şi sângele, ci curăţeşte-te imediat. Păstrează-te curat în umblarea ta zilnică! Trebuie să mă curăţ de toată întinăciunea cărnii şi a duhului, până când ambele sunt în armonie cu natura lui Dumnezeu. Este gândirea mea spirituală în acord perfect cu viaţa Fiului lui Dumnezeu din mine sau sunt rebel în mintea mea? Îmi formez eu gândul lui Cristos? El n-a vorbit niciodată de pe poziţia drepturilor Lui, ci a vegheat mereu ca duhul Lui să fie permanent supus Tatălui Său. Eu am responsabilitatea de a-mi păstra duhul în armonie cu Duhul Lui şi atunci, treptat, Isus mă va ridica la înălţimea la care a trăit El – în consacrare perfectă faţă de voia Tatălui Său, neacordând atenţie nici unui alt lucru. Îmi duc eu până la capăt această sfinţenie în frică de Dumnezeu? Este Dumnezeu liber să lucreze în mine şi încep ceilalţi să-L vadă din ce în ce mai mult pe El în viaţa mea? Fii serios în dedicarea ta faţă de Dumnezeu şi lasă cu bucurie deoparte toate celelalte lucruri. Pune-L literalmente pe Dumnezeu pe primul loc în viaţa ta.

 

 

MANA DE DIMINEAŢĂ

 

„Duhul adevărului… voi Îl cunoaşteţi, căci rămâne în voi şi va fi în voi…” „Dacă Mă iubeşte cineva, va păzi cuvântul Meu şi Tatăl Meu îl va iubi. Noi vom veni la el şi vom locui împreună cu el.” IOAN: 17,23

Câţi din cei ce iubesc pe Domnul Isus realizează că împreună cu ei locuiesc cele trei Persoane ale Sfintei Treimi? Să nu lăsăm ca minunatul adevăr că Duhul Sfânt rămâne cu noi şi trăieşte în noi să umbrească cel mai scump adevăr, că Tatăl şi Domnul Isus sunt deasemenea prezenţi cu noi. Învăţând pe ucenicii Săi despre întoarcerea Sa în cer, Domnul Hristos în mod specific i-a învăţat, spunând: „Mă voi arăta lui”, aceluia care Mă iubeşte. Cuvintele Lui nu erau goale, de umplutură, cum de multe ori sunt ale noastre! El realmente Se aşteptă de la noi să avem cunoştinţa şi experienţa vie a prezenţei Lui ca şi pe cea a Tatălui şi a Duhului Sfânt. De ce se întâmplă ca această cunoştinţă, această realizare a prezenţei în noi a Sfintei Treimi este totuşi străină multora dintre noi? Noi gândim drept că Dumnezeu este în cer, dar gândim greşit că cerul este undeva, foarte departe cum sunt galaxiile îndepărtate, la distanţe greu de calculat. Dacă, în adevăr, ne gândim la cer, ca fiind un tărâm spiritual, atunci putem să ne gândim că Dumnezeu este prezent oriunde şi deci prezent cu fiecare din noi. Dar făgăduinţa aceasta de a fi cu noi, nu este numai datorită Omniprezenţei Lui: este vorba de o apropiere specială pentru că noi suntem făpturi alese şi iubite special de El. şi atunci, de ce experienţa acestei apropieri a Lui este străină multora din noi? Răspunsul este clar! Noi nu îndeplinim condiţia legată de făgăduinţă, şi anume, că îl iubim şi păzim poruncile Lui (vs. 21) Apostolul Ioan spune că „părtăşia noastră este cu Tatăl şi cu Fiul Său Isus Hristos”. (1 Ioan 1:3). Dar părtăşia aceasta este condiţionată de umblarea noastră în lumină, pentru că Dumnezeu este lumină şi în El nu este întuneric” (vs. 5) şi Ioan merge mai departe şi spune că „dacă umblăm în lumină… avem părtăşie unii cu alţii.” Iată primul efect minunat al părtăşiei noastre cu Sfânta Treime: părtăşia noastră frăţească. Nu putem deci avea părtăşie cu Tatăl şi cu Fiul Său, Domnul Isus Hristos, dacă nu putem avea părtăşie unii cu alţii. Noi trebuie să umblăm în lumina în care este Dumnezeu şi umblarea în această lumină ne face să avem părtăşie unii cu alţii” (vs. 7) Altfel „minţim şi nu trăim adevărul”.

Dumnezeu să ne ajute să realizăm ce mare favoare ni s-a făcut de a avea Sfânta Treime în noi, nu ca o părtăşie temporară şi trecătoare, ci pentru totdeauna şi aceasta să ne facă să ne iubim în adevăr.

 

MÂNTUIREA PRIN HRISTOS

Meditaţii zilnice – de Fritz BERGER

 

„După ce a vorbit astfel, Isus a ridicat ochii spre cer şi a zis: „Tată! A sosit ceasul. Proslăveşte pe Fiul Tău, ca şi Fiul Tău să Te proslăvească pe Tine. Ioan 17:1

Este plăcut dacă ne putem ridica ochii spunând: „Tată, Tată iubit!” În orice împrejurare, chiar şi în cel mai mare necaz, putem să ridicăm privirea spunând: „Tată iubit! Chiar dacă ni se pare că după îndelungate rugăciuni, Dumnezeu nu ne-a răspuns. În situaţii asemănătoare nu este bine să privim să privim în jurul nostru, pentru a nu fi clătinaţi. Chiar dacă zidurile Ierihonului nu se clatină, putem spune:”Tată Iubit!” Proslăvirea este un lucru minunat. „Tată, proslăveşte pe Fiul Tău, ca şi Fiul Tău să Te proslăvească pe Tine.” Când am fost născuţi din nou, El S-a proslăvit în noi. Atunci am trăit mântuirea, o putere care avenit peste noi, o lumină care a alungat întunericul, care ne-a luat povara. Am înţeles atunci cât de mult ne-a iubit Dumnezeu. „Atât de mult a iubit Dumnezeu lumea, că a dat pe singurul Lui Fiu, pentru ca oricine se încrede în El, să nu piară, ci să aibă viaţa veşnică.” La Golgota ne-a fost arătataă dragostea Tatălui şi a Fiului către noi. Dragostea Lui Dumnezeu faţă de păcătoşi ne-a fost arătată prin jertfirea Fiului Său. Mântuitorul nostru nu a dat înapoi în faţa crucii. El nu S-a dus numai până la Ghetsimani, unde Diavolul a încercat să-L ispitească. Dacă ar fi dat înapoi şi ar fi început să se îndoiască, nu ar fi putut să ne răscumpere la Golgota.

 

TEZAURUL PROMISIUNILOR LUI DUMNEZEU

de Charles H. SPURGEON

 

MEREU NEPRIHĂNIŢI

Rugăciunea neprihăniţilor, îi este plăcută. Proverbe 15.8

Aceste cuvinte sunt o făgăduinţă, căci este adeverirea unui fapt împlinit în toate timpurile. Dumnezeu găseşte mare plăcere în rugăciunea celor neprihăniţi. Prima noastră grijă trebuie să fie, să fim hotărâţi a merge drept pe cale; să nu fim necinstiţi în serviciul nostru, cedând la rău, căci cel ce se abate de pe cale la dreapta sau la stânga, va trebui să iasă singur din încurcătură. Dacă luăm căi lăturalnice, nu ne vom putea ruga, şi dacă totuşi vom îndrăzni s-o facem, cerul va fi închis la cererile noastre.Să ne supunem voii lui Dumnezeu, după cum ne e descoperită. În acest caz ne putem ruga în siguranţă. Dacă ruga noastră e plăcută lui Dumnezeu, să nu-L lipsim de ceea ce Ii face plăcere. El nu se uită la cuvinte alese, ci Ii plac cuvintele simple ale copiilor Lui şi ascultă gânguritul fiilor Săi născuţi de curând. Nu ar trebui să ne bucurăm în rugăciune, pentru că El găseşte plăcere în ea? Să ducem necazurile noastre, înaintea Tronului Său. Dumnezeu ne dă multe prilejuri de rugăciune şi trebuie să-I mulţumim pentru aceasta.

 

DOMNUL ESTE APROAPE!

Calendar Biblic

 

Mă socotesc fericit, împărate Agripa, că am să mă apăr astăzi înaintea ta, pentru toate lucrurile de care sunt pârât de Iudei. Fapte 26.2

Fiecare inimă doreşte să aibă cât mai multă fericire în viaţă şi nădăjduieşte mereu că o va avea. Mulţi o caută în bani, avere, frumuseţe, faimă în lume, dar cât de îndurerat este omul când are de-a face cu boala, cu jalea, cu moartea. Versetul de azi de descrie pe un om care era în cătuşe. Nu faptele lui rele l-au adus în starea aceea, el era un întemniţat al lui Cristos. Cât de mult a trebuit să sufere pentru Numele Domnului Isus Cristos! Aceasta l-a descurajat? Nicidecum. El putea să spună: „Viaţa pentru mine este Cristos.” Slăvirea Domnului Cristos în trupul lui, fie prin viaţa lui, fie prin Moartea lui. Domnul Isus a suferit mult în urma prigoanei lui Saul, exercitată asupra ucenicilor. El i se descoperă însă lui Saul într-un mod deosebit, încât ura din inima lui este înlocuită cu dragoste, devenind astfel un slujitor al Domnului.Pavel era din cei care a recunoscut că Domnul Isus este Acela „care m-a iubit şi s-a dat pe Sine însuşi pentru mine.” Lui îi aparţin toate ceasurile din zi şi din noapte, Nimic nu a fost în stare să-l despartă de dragostea lui Cristos, care l-a făcut fericit cu adevărat. Evreii se bucurau când au putut da ceva pentru Numele Domnului Isus pentru că făcând aşa îşi strângeau o comoară în ceruri. Mulţi alţii după el şi-au găsit fericirea adevărată pentru viaţa lor vremelnică şi veşnică trăind pentru Domnul Isus. Ai găsit şi tu această fericire? Dacă nu vino la Domnul Isus. El te cheamă.Cristos este CALEA noastră, noi umblăm în El. El este ADEVĂRUL, noi îl îmbrăţişăm. El este VIAŢA noastră, noi o trăim în El. El este Domnul nostru, noi îl alegem să guverneze peste noi. El este STĂPÂNUL nostru, noi îl servim. El este ÎNVĂŢĂTORUL nostru de care ne lăsăm instruiţi, El este adevărata VIŢĂ în care rămânem, El este PĂSTORUL nostru de care ne lăsăm conduşi, .. .

 

BĂTÎND LA UȘA LUI DUMNEZEU

de Oswald CHAMBERS

 

O, Doamne, aş dori să am în mod continuu un simţământ mai viu al prezenţei Tale şi al darurilor Tale.

 

MEDITAŢII ZILNICE

de Wim MALGO

 

«Mulţumesc Dumnezeului meu pentru toată aducerea aminte pe care o păstrez despre voi. în toate rugăciunile mele mă rog pentru voi toţi, cu bucurie pentru partea pe care o luaţi la Evanghelie din cea dintâi zi până acum.» Filipeni 1,3-5

Cu toate că apostolul Pavel se afla într-o situaţie disperată, gândurile sale despre viaţa de credinţă şi despre fraţi erau neschimbate. Motivaţia lui era: «,.. partea pe care o luaţi la Evanghelie». Această umblare împreună, această părtăşie creează o atmosferă plină de binecuvântare. Este bine dacă ne întrebăm cu toată seriozitatea: cum mă raportez eu la ceilalţi? Gândurile au putere pentru că, chiar dacă nu pot fi auzite, ele pot fi simţite. Ştim cu toţii că diavolul vrea să îi dezbine pe copiii lui Dumnezeu, iar puterea gândurilor de binecuvântare pentru ceilalţi, a dragostei unul faţă de altul în Cristos, să dispară. Te gândeşti cu drag la toţi cei din jurul tău? Îi iubeşti cu adevărat? Credinciosul superficial este dominat de gânduri care au legătură cu propria lui stare, pe când gândirea binecuvântată a credinciosului în Duh creează independenţă faţă de problemele personale. Binecuvântaţi sunt acei oameni care îi poartă în gând şi rugăciuni pe cei din jurul lor, în ciuda propriilor probleme. Aici este misterioasa, dar divina putere a Bisericii lui Isus Cristos!

 

MEDITAŢII PENTRU FIECARE ZI A ANULUI

de Charles H. SPURGEON

Dimineaţa şi Seara

DIMINEAŢA

Căci toţi sunteţi fii ai lui Dumnezeu, prin credinţa în Christos Isus. Galateni 3:26

Calitatea de părinte a lui Dumnezeu este valabilă pentru toţi copiii Săi. Ah! Puţin credinciosule, ai spus adesea „o, dacă aş avea curajul celor inimoşi, aş putea fi la fel de viteaz ca şi ei! Dar vai, eu mă clatin la fiecare pas, şi mă sperii de umbra mea”. Ascultă, puţin credinciosule. Cei inimoşi sunt fiii lui Dumnezeu, ca şi tine; cei inimoşi nu au nimic în plus faţă de tine. Petru şi Pavel, cei mai favorizaţi apostoli, au făcut parte din familia lui Dumnezeu, ca şi tine. Cel mai slab creştin este tot fiu, ca şi cel puternic.

 

Prin legământul veşnic de iubire
Întemeiat odată cu Pământul
Cel tare, cel fricos, cel slab din fire
Sunt una în Christos, Cuvântul.

 

Toate numele sunt înregistrate în acelaşi registru de familie. Unul poate avea mai mult har şi altul mai puţin, dar Dumnezeu Tatăl nostru ne priveşte pe toţi cu aceeaşi iubire. Poate că unii fac mai multă lucrare, şi aduc mai multă slavă Tatălui, dar cel al cărui nume este ultimul în Cartea Vieţii este copil al lui Dumnezeu, la fel cu cel care stă printre cei puternici ai Săi. Să ne bucurăm şi să ne veselim, fiindcă ne putem apropia de Dumnezeu spunându-l „Tatăl nostru”. Totuşi, chiar dacă ştim acest lucru, să nu ne mulţumim cu o credinţă slabă, ci să cerem, ca şi apostolii, mai mult har. Oricât de slabă ar fi credinţa noastră, dacă este reală, vom ajunge în cer în cele din urmă; dar dacă nu ne vom onora Stăpânul în timpul peregrinării noastre, nu vom avea nici noi parte de bucurie şi pace. Dacă vrei să trăieşti pentru slava lui Christos şi să fii fericit în slujba Sa, cere să fii umplut de sentimentul adopţiei din ce în ce mai mult, până vei simţi că „în dragoste nu este frică”.

SEARA

Cum M-a iubit pe Mine Tatăl, aşa v-am iubit si Eu pe voi. Ioan 15:9

Aşa cum Îşi iubeşte Tatăl Fiul, aşa Îşi iubeşte Isus poporul. Cum este dragostea divină? Dumnezeu L-a iubit pe Isus fără margini şi, în acelaşi fel, Isus Îşi iubeşte poporul. „Te-am iubit cu o iubire veşnică” (Ieremia 31:3). Poţi să stabileşti cu uşurinţă începutul iubirii omeneşti; poţi să-ţi aminteşti clipa în care ai început să-L iubeşti pe Christos, dar iubirea Sa faţă de tine este un râu al cărui izvor este ascuns în veşnicie. Dumnezeu Tatăl Îl iubeşte pe Isus fără nici o schimbare. Creştine, bucură-te să ştii că nu există nici o umbră de schimbare în dragostea lui Christos faţă de cei care se odihnesc în El. Poate că ieri ai fost pe culme, şi ai spus „El mă iubeşte!” Astăzi se poate întâmpla să ajungi în valea umilinţei, dar El te iubeşte la fel de mult. Pe cele mai înalte culmi, I-ai auzit vocea vorbindu-ţi în cântec de iubire; acum, la nivelul mării sau chiar în mare, când toate valurile şi talazurile Sale trec peste tine, Inima Lui este credincioasă alegerii dintâi. Tatăl îşi iubeşte Fiul cu o iubire nemărginită, şi la fel îşi iubeşte Fiul poporul. Credinciosule, nu trebuie să te temi că se va rupe funia de argint, fiindcă dragostea Lui nu va înceta niciodată. Rămâi liniştit fiindcă Christos va merge cu tine până în mormânt, iar când te vei ridica din el îţi va fi Călăuză spre culmile cereşti. Mai mult, Tatăl îşi iubeşte Fiul cu o iubire nemăsurată, iar Fiul îi învăluie pe cei aleşi în aceeaşi iubire, întreaga inimă a lui Isus este dăruită poporului Său. El „m-a iubit şi S-a dat pe Sine însuşi pentru mine” (Galateni 2:20). Dragostea Lui depăşeşte înţelegerea noastră. Avem un Mântuitor neclintit; un Mântuitor preţios, a cărui iubire este nemăsurată, neschimbată, fără început şi fără sfârşit, după cum Tatăl ÎI iubeşte pe El! Iată hrană din belşug pentru sufletele noastre. Fie ca Duhul Sfânt să ne conducă până la măduva şi grăsimea ei.

 

IZVOARE IN DEŞERT

 

Isus n-a mai dat nici un răspuns. (Marcu 15:5)

Nu este nici o scenă în toată Biblia mai măreaţă decât Salvatorul nostru rămânând tăcut înaintea oamenilor care-L învinuiau. Cu o singură izbucnire scurtă de putere divină, sau un singur cuvânt aprig de mustrare, ar fi putut să-i facă pe acuzatorii Lui să se proştearnă la picioarele Sale. Însă El n-a dat nici un răspuns, lăsându-i să-şi exprime şi să-şi manifeste răutatea extremă. El rezistă prin puterea TĂCERII , Mielul sfânt şi tăcut al lui Dumnezeu.Există un loc al tăcerii care-I dă oportunitatea lui Dumnezeu să lucreze pentru noi şi să ne dea pacea. Este o tăcere care opreşte planurile noastre, răzbunările noastre, şi căutarea unui mijloc temporar de a ajunge la un deznodământ prin propria noastră înţelepciune şi judecată. În schimb, Îl lasă pe Dumnezeu să dea un răspuns, prin statornica şi fidela Sa iubire, la cruda lovitură pe care am primit-o.O, cât de des zădărnicim intervenţia lui Dumnezeu în folosul nostru, încercând să rezolvăm noi singuri sau lovind la rândul nostru ca să ne apărăm! Fie ca Dumnezeu să dea fiecăruia dintre noi această putere a tăcerii şi acest duh ascultător! Atunci când bătăliile şi disputele noastre pământeşti se vor sfârşi, mulţi îşi vor aminti de noi aşa cum ne amintim noi acum de roua de dimineaţă, de lumina blândă a răsăritului, de briza liniştită a serii, de Mielul de pe Calvar şi de blândul şi sfântul Porumbel ceresc. A. B. Simpson

 

În ziua când Isus stătea singur

Şi simţea inimile de piatră ale oamenilor,

Şi ştia că venise să ispăşească –

    În ziua aceea „El a tăcut”.

 

Ei mărturiseau strâmb la cuvântul Lui,

L-au legat strâns cu o funie,

Şi în batjocură L-au proclamat Domn,

    „Dar Isus tăcea”.

 

L-au scuipat în faţă,

L-au târât din loc în loc,

Şi-au vărsat asupra Lui tot dispreţul;

    „Dar Isus tăcea”.

 

Prietene, te-ai supărat cumva pentru mult mai puţin,

Şi ai răspuns cu furie, pe care tu o numeai dreptate,

Cu dispreţ şi cu multă răutate?

Salvatorul tău „a tăcut”.

                             L. S. P.

 

Mi-aduc aminte că l-am auzit pe episcopul Whipple de Minnesota, care era bine cunoscut ca „Apostolul indienilor”, rostind aceste frumoase cuvinte: „În ultimii treizeci de ani, am căutat faţa lui Hristos în oamenii cu care aveam divergenţe”.Când ne conduce un astfel de duh, suntem imediat protejaţi de o toleranţă slabă a celorlalţi, de o îngustime a minţii, de un duh aspru de răzbunare şi de orice ar putea distruge mărturia noastră pentru El, care a venit nu să distrugă vieţi, ci să mântuiască. W.H. Griffith-Thomas

 

SCRIPTURILE ÎN FIECARE ZI

Volumul III

 

Psalmul 31.1-14

„În Tine, Doamne, mi-am pus încrederea” – în felul acesta răsună, de astă dată, declaraţia fermă a celui credincios (v. 1). Apoi, în v. 6: „Cât despre mine, mă încred în Domnul”. Şi, din nou, la sfârşitul pasajului nostru: „Dar eu mă încred în Tine” (v. 14). în mijlocul furtunii dezlănţuite de oameni, el se agaţă de această certitudine. Adăpostul şi l-a aşezat nu pe propriul munte (Psalmul 30.7), ci în Domnul, Stânca lui (v. 3) de neclintit, fii pentru mine o stâncă…”, cere el în v. 2, iar în v. 3 confirmă: „Tu eşti stânca mea”. Nimic niciodată nu va putea răsturna o credinţă aşezată pe o astfel de temelie (Matei 7.25). Drag prieten, ai construit tu pe această stâncă! Există un moment în viaţă când această încredere este mai necesară ca oricând. Este vorba de ultimul moment, când totul trebuie părăsit, pentru a trece prin moarte. In această traversare întunecoasă, niciun sprijin pentru suflet nu poate dăinui, decât Dumnezeul în care, acum şi pentru totdeauna, ne-am pus toată încrederea (Proverbe 14.32).Să ne gândim la Modelul nostru incomparabil: In momentul morţii Sale, Hristos îşi exprimă această încredere absolută prin ultimele Sale cuvinte de pe cruce, despre care ne vorbeşte v. 5: „Tată, în mâinile Tale îmi încredinţez duhul” (Luca 23.46; vezi şi v. 15).

 

PÂINEA CEA DE TOATE ZILELE

 

Text: Psalmul 14

…toţi s-au dovedit nişte netrebnici; nu este nici unul care să facă binele, nici unul măcar. Psalmul 14:3

PORTRETUL UNUI PĂCĂTOS

Unii oameni pretind că sunt corecţi din punct de vedere moral şi că n-au nevoie de mântuirea asigurată de Domnul Isus la cruce. Ei se cred destul de buni să stea în faţa lui Dumnezeu pe baza propriilor merite. Dacă aceşti oameni s-ar vedea în realiate aşa cum sunt, aşa cum îi vede Dumnezeu, ar fi deosebit de şocaţi! H.L. Hastings povesteşte despre o femeie care s-a căsătorit cu un alcoolic. Bărbatul credea că „se poate lăsa” de alcool, dar cu toate acestea se dădea în spectacole umilitoare. Intr-o zi, soţia, i-a făcut câteva fotografii în timp ce era mort de beat. După câteva zile, le-a pus pe masă alături de farfuria din care îşi lua micul dejun. Văzându-le, alcoolicul a avut parcă o revelaţie. Nu mai putea nega adevărul condiţiei în care ajunsese. Hastings a spus: „Câţi sunt aceia care, dacă ar putea să se vadă măcar odată, şi-ar schimba odată şi pentru totdeauna cursul vieţii”. Pentru „fotografia” făcută de Dumnezeu omului păcătos, căutaţi la Romani 3:9-18. Este o imagine tulburător de clară a ceea ce suntem în realitate, despărţiţi de harul Lui mântuitor. Ea subliniază nevoia de-a fi curăţiţi şi iertaţi prin sângele vărsat de Cristos. Te-ai privit cu atenţie vreodată? Ţi-ai recunoscut adevărata înfăţişare înaintea ochilor lui Dumnezeu şi ţi-ai pus încrederea în Domnul Isus? El îţi va spăla toate păcatele făcând din tine o făptură nouă. Apoi Dumnezeu nu se va mai uita la tine ca la un păcătos, ci ca la un sfânt.  R.W.D.

Odată păcatul domnea-n sufletul meu

Îndepărtându-mi calea de-al meu Dumnezeu.

O, ce fericire, Isus m-a găsit;

Sunt azi păcătos, prin har mântuit.
Gray

Nimic nu ne orbeşte mai mult faţă de adevăratul caracter al păcatului decât faptul că este păcatul nostru.

 

 

DOMNUL ESTE APROAPE – GBV

http://www.gbv.ro/meditatii-zilnice/domnul-este-aproape

 

Și Ghedeon a venit la Iordan și a trecut, el și cei trei sute de bărbați care erau cu el, obosiți, totuși urmărind.Și a spus bărbaților din Sucot: „Dați, vă rog, pâini poporului care mă urmează, pentru că sunt obosiți; și eu urmăresc pe Zebah și pe Țalmuna, împărații Madianului”. Și căpeteniile Sucotului au zis: „Sunt mâinile lui Zebah și ale lui Țalmuna chiar în mâna ta, ca să dăm pâine oștirii tale?”.

Judecători 8.46

Judecătorii lui Israel – Ghedeon (8) – Rezultatul neutralității

Cu înțelepciune și umilință, Ghedeon evitase un conflict cu bărbații certăreți din Efraim, care îl certaseră cu asprime. Aceștia, odată chemați la bătălie, luptaseră cu vitejie. Acum, Ghedeon se întâlnește din nou cu o situație dificilă, însă de o altă natură. Fiind în urmărirea vrăjmașilor, el și oamenii lui au ajuns la răsărit de Iordan, aproape de teritoriul madianiților, unde Ghedeon a cerut hrană pentru oștirea sa, mai întâi la Sucot, apoi la Penuel.

Maimarii ambelor cetăți au refuzat săi dea ajutor.Ghedeon încă nui capturase pe împărații Madianului, Zebah și Țalmuna, pe care îi urmărea.Deși o sută douăzeci de mii dintre oamenii lor căzuseră, acești doi împărați mai aveau încă cincisprezece mii de oameni cu ei. Ce puteau face Ghedeon și cei trei sute de oameni ai săi istoviți, împotriva acestor doi împărați care încă aveau o armată considerabilă? Aceasta a fost întrebarea bătrânilor din cele două cetăți!Neutralitatea în lucrurile divine, atunci când interesele Domnului sunt la mijloc, nu este niciodată o poziție corectă. Domnul Isus a spus că cine nu este cu El este împotriva Lui. El nu ne oferă decât două opțiuni și nu recunoaște neutralitatea ca fiind o a treia opțiune. Nu putem aștepta până când se încheie lupta pentru a decide apoi de ce parte ne situăm, așa cum au încercat să facă maimarii din Sucot și din Penuel. Deși ei nu sau dat pe față de partea madianiților, refuzul lor de a se plasa de partea lui Dumnezeu a făcut să vină peste ei dezastrul și moartea. Dorința de a fi neutri a avut consecințe tragice asupra lor și asupra cetăților lor.E. P. Vedder, Jr.

 

SĂMÂNȚA BUNĂ

http://www.gbv.ro/meditatii-zilnice/samanta-buna

 

Căci iubirea de bani este rădăcina tuturor relelor …
1 Timotei 6.10

Câștigul la loto

Domnul X este un simplu muncitor. Este căsătorit, are un copil și este foarte mulțumit cu viața lui. Nu este bogat, dar nu-l deranjează. Dar, într-o zi, domnul X câștigă la loto două milioane de euro. De-abia poate să-și înțeleagă norocul! Demisionează de la locul lui de muncă și este tot mai mult timp plecat de acasă. Își face repede noi prieteni și cunoaște noi femei; la final se desparte de soția lui. Câștigătorul la loto este acum tot mereu în concediu și toată viața lui este o petrecere. Începe să ia droguri și nu se mai poate scăpa de ele. După câțiva ani, cele două milioane de euro sunt aproape consumate. Iar prietenii, tot așa de repede, cum au venit, s-au îndepărtat de el. Și femeile la fel.

Dar de ceva nu se scapă: problema lui cu drogurile. Câștigătorul la loto începe până la urmă să comercializeze droguri, pentru că banii lui sunt tot mai puțini. Dar este prins de către poliție și domnul X ajunge în închisoare. Călătoria lui în fericire sfârșește într-un dezastru.

Această întâmplare adevărată confirmă încă o dată: banul nu te face fericit. Oare fericirea durabilă nu este de atins și foamea vieții nu poate fi liniștită niciodată? Fără Isus Hristos, nu! Fiul lui Dumnezeu, Isus Hristos, este „Pâinea vieții”. Foamea sufletului, care vine la El și crede în El, va fi potolită. Va avea parte de fericire adâncă – și aceasta toată veșnicia!

 

Cele 13 Calendare Biblice (TOTUL PENTRU GLORIA LUI de Oswald CHAMBERS / MANA DE DIMINEAŢĂ / MÂNTUIREA PRIN HRISTOS / Meditaţii zilnice – de Fritz BERGER / TEZAURUL PROMISIUNILOR LUI DUMNEZEU de Charles H. SPURGEON / DOMNUL ESTE APROAPE! – Calendar Biblic / BĂTÎND LA UȘA LUI DUMNEZEU de Oswald CHAMBERS / MEDITAŢII ZILNICE de Wim MALGO / MEDITAŢII PENTRU FIECARE ZI A ANULUI Dimineaţa şi Seara de Charles H. SPURGEON / IZVOARE IN DEŞERT / SCRIPTURILE ÎN FIECARE ZI – Volumul III / PÂINEA CEA DE TOATE ZILELE / DOMNUL ESTE APROAPE – GBV / SĂMÂNȚA BUNĂ) sunt preluate de pe pagina https://ioan17.wordpress.com/2016/03/

 

CUVÂNTUL LUI DUMNEZEU PENTRU ASTĂZI

coordonatori Bob & Debby Gass

www.fundatiaseer.ro

 

RĂMÂI PE ROATĂ!

„El a făcut un alt vas, cum i-a plăcut lui să-l facă.” (Ieremia 18:4)

     În timp ce te afli pe roata Olarului, gândește-te la două lucruri: 1) Planul Olarului și plăcerea Lui sunt ceea ce contează. El are dreptul să te transforme în ceea ce dorește. Ceea ce contează cel mai mult este ca planul Său și voia Lui să se împlinească în viața ta. Îți poți imagina o discuție între olar și lut despre ce ar dori lutul să devină? Nu! Numai olarul are înțelepciunea de a lua acea hotărâre. Așa că în loc să te lupți cu voia lui Dumnezeu, bucură-te că „Dumnezeu este Acela care lucrează în voi, şi vă dă, după plăcerea Lui, şi voinţa şi înfăptuirea.” (Filipeni 2:13). 2) Olarul nu se va opri până nu-și va termina lucrarea. Lucrarea lui Dumnezeu ar fi mult mai simplă dacă am fi niște bucăți de lut fără viață. Dar noi suntem lut animat de propria noastră voie, iar noi „vrem ceea ce vrem și când vrem”. Cu toate acestea, în loc să ne facă pe plac sau să renunțe la noi, Olarul continuă să ne modeleze și să ne remodeleze, zi după zi, până când, în cele din urmă, începem să căpătăm forma pe care El o poate folosi spre slava Sa. Lucrul acesta necesită uneori acțiuni radicale din partea Sa: „Vasul pe care-l făcea n-a izbutit, cum se întâmplă cu lutul în mâna olarului. Atunci el a făcut un alt vas, cum i-a plăcut lui să-l facă.” (Ieremia 18:4). Dumnezeu dorește atât de mult să-Şi atingă obiectivul în viața ta, încât nu se dă bătut – chiar dacă asta înseamnă să te lase să fii zdrobit și să reia procesul de la capăt. Așa că ai răbdare și rămâi pe roată; ceea ce are în plan Dumnezeu pentru tine merită lucrul acesta!

 

Textul zilei „CUVÂNTUL LUI DUMNEZEU PENTRU ASTĂZI”, coordonatori Bob & Debby Gass este preluat si poate fi gasit la urmatoarele pagini:

TOTUL PENTRU GLORIA LUI

de Oswald CHAMBERS

 

Scopul principal al slujitorului

De aceea ne și silim să-I fim plăcuţi… 2 Corinteni 5:9

„De aceea ne și silim…” Se cere o muncă susţinută pentru a avea mereu în faţă scopul nostru primordial. Înseamnă să urmărim an de an idealul acesta înalt, nefacând din câştigarea de suflete, plantarea de biserici sau trezirile spirituale prioritatea noastră principală, ci căutând şi silindu-ne să-I fim ..plăcuţi Lui”. Nu lipsa experienţei spirituale duce la faliment, ci lipsa strădaniei de a menţine idealul cel drept. Cel puţin o dată pe săptămână cercetează-te înaintea lui Dumnezeu şi vezi dacă viaţa ta se ridică la standardul pe care El îl doreşte. Pavel a fost ca un muzician care nu dă atenţie părerii auditoriului dacă vede că este aprobat de Maestrul său.

Orice scop al nostru care este, chiar şi într-o foarte mică măsură, departe de această dorinţă centrală de a-I fi „plăcuţi lui Dumnezeu” poate avea ca sfârşit naufragiul nostru. Învaţă să discerni unde te duce scopul tău şi vei vedea de ce este atât dc necesar să trăieşti avându-L mereu in faţă pe Domnul Isus Cristos. Pavel spune: „Ca nu cumva trupul meu să mă facă să iau o altă direcţie, veghez întotdeauna pentru a-l putea aduce sub control şi păstra sub ascultare” (vezi 1 Corinteni 9:27).Trebuie să învăţ să raportez totul la scopul primordial şi să-l urmăresc fără încetare. Valoarea mea pentru Dumnezeu în public este ceea ce sunt eu în viaţa particulară. Este scopul meu principal să-I plac Lui şi să fiu acceptat de El. sau este ceva mai puţin, indiferent cât de nobil ar părea?

 

MANA DE DIMINEAŢĂ

 

„Nu ştia ce spune.” Luca 9:33

Petru a fost adânc impresionat de schimbarea la faţă a Domnului, înainte de martirajul său. În a doua epistolă a sa, el vorbeşte de măreţia şi slava minunată pe care a văzut-o cu proprii lui ochi şi de glasul Tatălui ceresc pe care l-a auzit. Dar în momentul schimbării la faţă, lucrarea Domnului nu era încă făcută în inima lui Petru şi acum, în faţa acestei manifestări a dumnezeirii Mântuitorului, Petru propune ridicarea a trei corturi incluzându-L şi pe Domnul Isus, ca şi când un cort ar putea să cuprindă slava Sa. În adevăr „nu ştia ce spune”. Dar noi nu suntem mai buni decât Petru şi cuvintele acestea ar putea fi spuse adesea şi despre noi. Pronunţăm atâtea cuvinte inutile, nejudecate, care provoacă tulburare! O de-am ruga pe Domnul să pună „o strajă înaintea gurii noastre şi o pază la uşa buzelor noastre”! Să învăţăm să tăcem când nu ştim ce să spunem mai ales în lucrurile spirituale. Să nu vorbim ca să vorbim. Să ne gândim la cuvintele noastre, să veghem asupra conversaţiilor noastre. Un filozof oriental a spus: „Omul înţelept să fie sigur că şi-a pus creierul în lucru înainte de a da drumul la gură.” Cu cât mai mult un credincios care are Duhul lui Dumnezeu! Dacă am realiza cu adevărat că suntem în prezenţa Domnului Isus, am fi cu mai multă grijă în vorbirea noastră. Este vrednic de amintit că în Cuvântul lui Dumnezeu sunt nenumărate locuri consacrate vorbirii. „Din cuvintele tale vei fi scos fără vină şi din cuvintele tale vei fi osândit.” Bine ar fi să le căutăm cu grijă în Biblie, să le citim şi chiar să le extragem pe o foaie de hârtie şi să ne cercetăm în lumina lor. Câte din ele ne vor osândi! Sfinţenia vieţii la care suntem chemaţi, se aplică la tot ce suntem şi facem, deci şi la cuvintele noastre şi pentru ca ele să fie sfinţite, spunea un credincios, trebuie să evităm cel puţin trei lucruri:

– Defăimările (1 Petru 2:1; Matei 15:19; Efes.4:31; 1 Tim.6:4)

– Vorbele deplasate, nesănătoase, uşuratice etc. (Ef. 4:29 şi 5:4)

– Minciuna, exagerările. Ele vin de la tatăl minciunii, Satan. Cuvântul plasează pe mincinoşi printre „câini”, vrăjitori, curvari, ucigaşi, idolatri, fricoşi, a căror parte este iazul cu foc şi cu pucioasă (Apoc. 21:8 şi 22:15). Să nu folosim limba noastră la altceva decât la slujba şi lauda lui Dumnezeu, în mărturisirea cu gura a lucrării Domnului Isus. Dacă acestea vor fi din abundenţă în vorbirea noastră, celelalte vor dispare căci nu se poate ca „din aceeaşi vână a izvorului, să iasă şi apă dulce şi apă amară.”

 

MÂNTUIREA PRIN HRISTOS

Meditaţii zilnice – de Fritz BERGER

 

„Oricine este născut din Dumnezeu nu păcătuieşte, pentru că sămânţa Lui rămâne în el, şi nu poate păcătui, fiindcă este născut din Dumnezeu.” 1 Ioan 3:9

Mai demult nu ne întrebam : Ce este păcat, şi ce nu. Cel necredincios nu întreabă: ce este bine, şi ce nu, ci face ceea ce vrea. El foloseşte Duminca aşa cum vrea, asemănător cu ce este scris în Isaia 53:6 :” Fiecare îşi vedea de drumul lui.” Dar dacă unui om născut din nou i se spune: „du-te şi spune minciuna aceasta”, acesta răspunde: „nu pot să fac aceasta”, şi dacă ar fi îndemnat să preacurvească, sau să facă orice altceva împotriva voiei Lui Dumnezeu, răspunsul lui ar fi acelaşi. Cei născuţi din Dumnezeu nu spun : „Ar trebui”, asemenea unui predicator, care la o conferinţă repeta întruna: ” da, ar trebui.” La aceasta am răspuns că acei creştini care spun: ” ar trebui” sunt în drum spre Iad. Mi-a răspuns: ” Întradevăr n-ar trebui să…” O tânără care a ascultat conversaţia noastră a fost cu luare aminte, renunţând la „ar trebui” şi trăind după Cuvântul Lui Dumnezeu. În zilele următoare, când a sunat telefonul, a fost îndrumată de stăpâna casei să ridice receptorul şi să spună că doamna doctor nu este acasă, că ar fi plecat din localitate. Ea a răspuns exact cum i s-a spus: „Doamna doctor a spus că nu este acasă, este plecată din localitate.” Stăpâna casei era cât pe ce să leşine. Întro situaţie asemănătoare trebuia să spună că doamna doctor este în grădină, la care a răspuns asemănător primei dăţi: ” Doamna doctor a spus că nu este acasă, este în grădină.” Acestea au îndemnat-o pe doamna doctor să caute pe Dumnezeu, pentrucă a înţeles că mincinoşii nu vor moşteni Împărăţia Lui Dumnezeu. Cel născut din Dumnezeu nu mai umblă în minciună.

 

TEZAURUL PROMISIUNILOR LUI DUMNEZEU

de Charles H. SPURGEON

 

TEAMA ÎNLĂTURATĂ

Nu te teme deci, căci Eu sunt cu tine, ca să te scap”, zice Domnul. Ieremia 1.8

De ce să ne temem, dacă Dumnezeu este cu noi? Teama este un pericol pentru înaintarea noastră pe cale, pentru că ne face să şovăim. Să ne temem de mândrie şi să fugim de nesinceritate, îndrăznind ca Daniel în faţa împăratului. Marele nostru Căpitan trebuie să fie slujit de soldaţi viteji.Dumnezeu este cu aceia care sunt cu El; măreaţă încurajare pentru ei, în vitejie! El nu ne va părăsi niciodată în timpul luptei. Poate că suntem ameninţaţi? De ce să ne fie frică de oameni muritori? Sunteţi, poate, în primejdie de a vă pierde serviciul? Dumnezeul căruia îi slujiţi va şti să găsească pâine şi apă pentru slujitorii Săi; aveţi numai încredere în El! Sunteţi batjocoriţi? Suferiţi pentru dragostea faţă de Domnul Cristos, şi bucuraţi-vă că aţi fost socotiţi vrednici de aceasta.Dumnezeu este cu toţi care-I slujesc în adevăr, neprihănire şi sfinţenie, pentru a-i scăpa; şi El vă va scăpa şi pe voi, daca sunteţi dintre aceia. Amintiţi-vă cum a fost scăpat Daniel din groapa cu lei şi cei trei tineri, din cuptorul aprins. Cazul vostru nu este atât de greu ca al lor; şi chiar dacă ar fi, Dumnezeu vă va scoate mai mult decât biruitori. Cel mai rău duşman al vostru este în voi înşivă. Îngenuncheaţi şi cereţi ajutor, fiind încredinţaţi la ridicarea din genunchi, că Dumnezeu este voi!

 

DOMNUL ESTE APROAPE!

Calendar Biblic

 

Cine nu este însurat, se îngrijeşte de lucrurile DOMNULUI, … Cea nemăritată se îngrijeşte de lucrurile DOMNULUI, ca să fie sfântă şi cu trupul şi cu duhul. 1 Corinteni 7.32-34

Ce frumos este să te poţi număra printre cei cărora Pavel le adresează aceste cuvinte. Sună atât de natural, atât de sigur, de parcă nici nu s-ar putea altfel. Ca să-i placi Domnului care te-a răscumpărat cu preţul sângelui Lui, ca să fi găsit în trup şi duh în sfinţenie, nu este ceva foarte greu. Pentru aceasta a făcut El TOTUL. El te va răsplăti din belşug pe tine, scumpă soră şi frate.Pentru acum vei avea părtăşie cu El şi te vei bucura de iubirea Lui sinceră dar ceea ce a pregătit sus pentru tine depăşeşte toate binecuvântările de pe pământ. Gândeşte-te şi la cât a suferit Fiul lui Dumnezeu pe cruce pentru tine, gândeşte-te la El cât se întristează când îţi părăseşti dragostea dintâi şi părtăşia intimă cu El se răceşte.Inima ta este ca a tuturor „înşelătoare şi deznădăjduit de rea” (Ier. 17.9) primejdii şi ispite în această lume sunt multe, Satana este duşmanul Domnului tău şi duşmanul tău. Cele trei căi ale lui sunt: pofta cărnii (firii), pofta ochilor şi lăudăroşia vieţii; iar pe acestea vrea sa le aţâţe în tine. Gândeşte-te la pornirile tale de altădată, la ce vezi si ce auzi. Propăşirea ştiinţei lumii acesteia nu este un imbold şi pentru tine în lupta credinţei?Dacă pofteşti păcatul, el este la uşă. Cât de necinstit a fost Domnul şi Biserica Lui prin faptele imorale ale unor aşa numiţi creştini. Să nu te încrezi niciodată în tine. Să te încrezi în El (Prov. 6.27-28).În 1 Corinteni 10.12 noi suntem îndemnaţi: „Astfel dar, cine crede că stă în picioare, să in seama să nu cadă.” De aceea „roagă-te neîncetat.”

 

BĂTÎND LA UȘA LUI DUMNEZEU

de Oswald CHAMBERS

 

O, Doamne, prin harul Tău deschide-mi ochii spre Tine şi orizonturile Tale infinite şi du-mă la sfaturile Tale cu privire la lucrarea Ta în acest Colegiu.

 

 

MEDITAŢII ZILNICE

de Wim MALGO

 

«Adevărat este cuvântul acesta: dacă am murit împreună cu El, vom si trăi împreună cu EL» 2 TIMOTEI 2,11

Tot ceea ce defineşte eul nostru cu izbucnirile, dorinţele şi mofturile sale a fost descris de Pavel în cuvinte izvorâte din propria sa experienţă. Soluţia? «A muri este un câştig» (Filip. 1,21). Apostolul se referea aici la moartea trupului său, la execuţia iminentă, deoarece se afla închis la Roma. Dar Pavel a reuşit să exprime un adevăr duhovnicesc valabil pentru toate timpurile prin expresia «a muri este un câştig». Aceasta înseamnă că fiecare ocazie pe care o avem să dovedim cu viata crucificarea şi moartea noastră împreună cu Isus trebuie valorificată; acesta este un câştig pentru noi. Fiecare jignire, fiecare umilinţă, fiecare nedreptate este o dovadă a realităţii morţii lui Isus în viaţa noastră personală. Toţi suntem cu siguranţă de acord că moartea lui Isus, «crucificarea singurului Fiu al lui Dumnezeu» este cea mai mare nedreptate a tuturor timpurilor. Dar exact prin acest lucru au fost descoperite dreptatea şi dragostea lui Dumnezeu. Iată un adevăr incompatibil cu logica omenească! La fel stau însă lucrurile şi în ce priveşte urmarea Lui. Prin nedreptăţile pe care le suferim ca şi slujitori credincioşi ai Domnului, cei nemântuiţi vor descoperi moartea şi învierea lui Isus în viaţa noastră: «Căci pentru mine a trăi este Cristos şi a muri este un câştig» (Filip. 1,21).

 

MEDITAŢII PENTRU FIECARE ZI A ANULUI

de Charles H. SPURGEON

Dimineaţa şi Seara

DIMINEAŢA

Să ne aducem aminte de cei săraci. Galateni 2:10

De ce îngăduie Dumnezeu ca atâţia copii ai Săi să fie săraci? I-ar putea face pe toţi bogaţi dacă ar vrea. Ar putea pune saci cu aur la uşile lor şi le-ar putea trimite venituri anuale mari. Ar putea împrăştia provizii abundente în jurul caselor lor, aşa cum a făcut să ploaie cu mană şi prepeliţe în tabăra lui Israel ca să-i hrănească. Din punctul nostru de vedere, nu are fi nevoie să fie săraci, dar Dumnezeu ştie mai bine. „Toate fiarele munţilor cu miile lor” (Psalmi 50:10) sunt ale Lui. El le poate hrăni pe toate. El îi poate face pe cei mai bogaţi, mari şi puternici să-şi aducă bogăţiile pentru hrana copiilor Săi, fiindcă El controlează toate inimile oamenilor. Dar El nu alege să facă aşa; în loc să facă asta, îngăduie ca ei să experimenteze nevoia. Le permite să sufere sărăcie şi întuneric. De ce? Sunt multe motive: unul este ca să ne ofere nouă, care suntem favorizaţi, ocazia să ne arătăm dragostea pentru Isus. Ne arătăm dragostea pentru El când îi cântăm şi ne rugăm Lui, dar dacă nu ar fi oameni în nevoie pe lume, am pierde privilegiul de a ne demonstra dragostea prin fapte caritabile faţă de fraţii Săi săraci. El a rânduit să ne manifestăm dragostea nu numai cu vorbe, ci prin fapte şi adevăr. Dacă L-am iubi cu adevărat pe Christos, ne-ar păsa de cei pe care El îi iubeşte. Cei care Îi sunt dragi Lui trebuie să ne fie dragi şi nouă. Să considerăm deci că ajutorarea săracilor din turma Domnului este un privilegiu, nu o datorie — să ne amintim cuvintele Domnului Isus „ori de câte ori faceţi aceste lucruri unuia dintre cei mai neînsemnaţi fraţi ai Mei, Mie mi le faceţi” (Matei 25:40). Cu siguranţă că această asigurare este destul de preţioasă, si motivul acesta este destul de puternic ca să facă să-i ajutăm pe ceilalţi cu inimi iubitoare şi mâini întinse — amintindu-ne că tot ce facem pentru poporul Său este considerat de Christos făcut pentru El însuşi.

SEARA

Ferice de cei împăciuitori, căci ei vor fi chemaţi fii ai lui Dumnezeu. Matei 5:9

Aceasta este cea de-a şaptea fericire, şi şapte, este numărul desăvârşirii la evrei. S-ar putea ca Mântuitorul să fi plasat împăciuitorii pe locul şapte fiindcă sunt persoanele cele mai apropiate de omul desăvârşit în Christos Isus. Cel care vrea să aibă parte de fericire, atât cât este posibil pe pământ, trebuie să ia seama la a şaptea fericire şi să devină un împăciuitor. Mai există o semnificaţia, în poziţia textului. Versetul precedent vorbeşte despre fericirea celor „cu inima curată, căci ei îl vor vedea pe Dumnezeu” (Matei 5:8). Este important că trebuie să fim întâi curaţi, şi apoi împăciuitori. Firea noastră împăciuitoare nu va accepta niciodată păcatul sau îngăduirea răului. Trebuie să ne întoarcem faţa de la tot ce e contrar lui Dumnezeu şi sfinţeniei Sale. Odată ce inimile noastre sunt pe deplin curate, putem să fim împăciuitori. Nu mai puţin decât precedentul, versetul următor pare să fie aşezat aici cu un scop. Oricât de împăciuitori am fi, lumea ne înţelege şi judecă greşit. Acest lucru nu ar trebui să ne surprindă, gândindu-ne că Prinţul Păcii, prin însăşi natura Sa, a adus focul asupra pământului. Deşi a iubit omenirea şi nu a făcut nimic rău, a fost „dispreţuit si părăsit de oameni; om al durerii si obişnuit cu suferinţa” (Isaia 53:3). Pentru ca împăciuitorii să nu fie surprinşi când sunt întâmpinaţi cu duşmănie, versetul următor adaugă: , ferice de cei prigoniţi din pricina neprihănirii, căci a lor este împărăţia cerurilor” (Matei 5:10). De aceea, împăciuitorii sunt nu numai binecuvântaţi, ci înconjuraţi de binecuvântări. Doamne, dă-ne harul de a urca pe culmea celei de-a şaptea fericiri! Curăţeşte-ne minţile, ca să fim întâi curaţi, şi apoi împăciuitori. Intăreşte-ne sufletele pentru ca pacea noastră să nu se transforme în laşitate sau disperare atunci când, de dragul Tău, suntem prigoniţi!

 

IZVOARE IN DEŞERT

 

Rămâi acolo până îţi voi spune eu. (Matei 2:13)

Voi sta acolo unde m-ai pus; aşa voi face, dragă Doamne,

Deşi aş vrea atât de mult să plec;

Ardeam de nerăbdare să merg înainte cu oamenii simpli,

Da, vroiam să-i conduc, Tu ştii.

Mi-am plănuit să ţin pasul cu muzica tare,

Să mă bucur când steagul flutură în vânt,

Să stau drept şi mândru în mijlocul luptei,

Dar voi sta acolo unde m-ai pus.

 

Voi sta acolo unde m-ai pus; voi lucra, dragă Doamne,

Chiar dacă ogorul este mic şi îngust,

Şi pământul este neîngrijit şi plin de pietre mari,

Şi pare a fi lipsit de viaţă.

Ogorul este al Tău, numai dă-mi sămânţa,

Şi o voi semăna fără teamă;

Voi ara pământul uscat şi voi aştepta ploaia,

Şi mă voi bucura când primele fire verzi se vor ivi;

Voi lucra acolo unde m-ai pus.

 

Voi sta acolo unde m-ai pus; aşa voi face, dragă Doamne,

Voi suporta povara şi arşiţa zilei,

Încrezându-mă întotdeauna în Tine pe deplin; când va apune soarele

Voi pune spicele de grâu la picioarele Tale.

Şi apoi, când lucrarea mea de pe pământ se va sfârşi şi se va împlini,

În lumina strălucitoare a eternităţii,

Când toate dosarele vieţii s-au închis, voi vedea cu siguranţă

Că a fost mai bine să stau decât să plec;

Voi sta acolo unde m-ai pus.

 

O, inimă neliniştită, care baţi împotriva gratiilor închisorii împrejurărilor tale şi tânjeşti după un câmp mai larg de utilitate – lasă-L pe Dumnezeu să-ţi dirijeze toate zilele. Răbdarea şi încrederea, chiar în mijlocul monotoniei rutinei tale zilnice, vor fi cea mai bună pregătire pentru a mânui cu curaj stresul şi tensiunea unei oportunităţi mai mari, pe care Dumnezeu s-ar putea să ţi-o trimită într-o zi.

 

SCRIPTURILE ÎN FIECARE ZI

Volumul III

 

Psalmul 30

Chiar dacă sunt scrise în dreptul rămăşiţei lui Israel, v. 1-5 sunt o încurajare pentru toţi răscumpăraţii, amintin-du-le că, dacă trebuie să treacă printr-o „întristare uşoară de o clipă”, aceasta lucrează pentru ei o „greutate eternă de glorie” (2 Corinteni 4.17). Lacrimilor – care sunt partea celor mai mulţi în noaptea întunecoasă a acestei lumi – le vor urma curând cântările de bucurie, în dimineaţa zilei fără apus. Dar chiar şi noaptea, în mijlocul încercărilor, cel care îl cunoaşte pe Domnul are o bucurie interioară care îl face în stare şi totodată îl îndeamnă să cânte (Psalmul 42.8; Iov 35.10). El le dă în felul acesta celor din jur cea mai puternică mărturie (Fapte 16.24,25).Descurajarea în încercare este un lucru periculos! Pe de altă parte, un credincios prosper riscă să se sprijine pe prosperitatea lui („muntele meu” – spune psalmistul), obligându-L pe Dumnezeu să-i zdruncine aceste temelii, pentru a-l determina să-L caute pe El (v. 6-8). Prosperitatea în lume devine pe nesimţite un obstacol care împiedică comuniunea cu Domnul; de aceea, este spre folosul nostru să fim lipsiţi de ea. Care este mijlocul de a scăpa de astfel de pericole? Privind mai departe ele noaptea de acum şi mai sus de „muntele nostru”, cântărind toate lucrurile în perspectiva preafericitei eternităţi.

 

PÂINEA CEA DE TOATE ZILELE

 

Text: Psalmul 37:21-25

Da, mă va ucide…dar îmi voi apăra purtarea în faţa Lui Iov 13:15

ÎNCREDE-TE ÎN DUMNEZEU!

Am citit recent cele scrise de Allen Gardiner, despre un misionar care a murit în Africa de Sud din cauza unor boli şi a foamei. Referinţa atenţiona pe cititor să citească promisiunea lui Dumnezeu că El va da hrană celui flămând (Ps. 37:19, 25; 146:7). Ea a spus: „Dacă nu le credem pe acestea, atunci oare nu ne putem îndoi şi de celelalte promisiuni pe care le-a făcut?” O întrebare bună! Într-un articol cu acelaşi subiect, Stanley Baldwin dă trei răspunsuri parţiale la această întrebare. In primul rând, oamenii sunt cei ce falimentează si nu promisiunile divine. In al doilea rând, unele promisiuni sunt spirituale şi nu trebuie luate literal. În al treilea rând, unele „promisiuni” sunt afirmaţii generale ale unor fapte, sau se adresează altora. Ele nu sunt garanţii personale. Aceste răspunsuri poate că se aplică în unele cazuri, şi de aceea trebuie să studiem Scripturile cu umilinţă, încrezându-ne în Duhul lui Dumnezeu, pentru a ne călăuzi în vederea revendicării unei promisiuni. „Dar, chiar când fac astfel, spune Baldwin, încerc să-mi centrez credinţa în Cel ce promite şi nu în promisiune. Este o mare diferenţă.” Ne putem încrede întotdeauna că Dumnezeu va acţiona din dragoste, dar El este şi atotcunoscător şi poate face excepţii de la unele din regulile generale. David n-a ştiut nimic despre Allen Gardiner atunci când a scris: „…n-am văzut pe cel neprihănit părăsit, nici pe urmaşii lui cerşindu-şi pâinea” (Ps. 37:25). Asemenea întâmplări nu trebuie să ne distrugă credinţa. Cel ce face promisiunile merită toată încrederea. El este suveran.. A-I lăsa loc pentru a acţiona sau a ne abţine de la acţiune ne deschide calea unui nou nivel de a ne încrede în Dumnezeu în orice circumstanţă – chiar şi atunci când pare că promisiunea Sa a falimentat.   D.J.D.

Şi dacă-ntrebi cum e credinţa

Ce m-a suit prin anii grei,

Priveşte-mi urmele şi crucea

Şi-ai să-nţelegi răspunsul ei.        Traian Dorz

Când o promisiune pare că falimentează, putem, totuşi să ne încredem în Cel ce promite.

 

DOMNUL ESTE APROAPE – GBV

http://www.gbv.ro/meditatii-zilnice/domnul-este-aproape

 

Ia ce este al tău și pleacă! Dar vreau să dau acestuia din urmă ca și ție. Numi este permis să fac ce vreau cu ale mele? Este ochiul tău rău pentru că eu sunt bun?  Matei 20.14,15

Acestea au fost cuvintele de la sfârșitul unei pilde foarte interesante, spuse de Domnul Isus. Ea ne vorbește despre un om care a angajat lucrători la diferite ore din zi, pentru ai trimite să lucreze în via sa. Cei dintâi lucrători sau învoit cu el asupra plății și au lucrat întreaga zi. Ceilalți lucrători aveau să primească atât cât socotea stăpânul și au lucrat din ce în ce mai puține ceasuri, depinzând de ora la care fuseseră angajați. De fapt, ultimii dintre ei au lucrat doar un ceas. Apoi a venit surpriza! Stăpânul a făcut plata începând cu cei din urmă, cărora lea dat exact suma pentru care se învoiseră cei dintâi.Ce învățăm din această pildă? Ca în cele mai multe dintre pildele Sale, Domnul pune aici în evidență un adevăr important. Să remarcăm expresia stăpânului: „Vreau să dau”. Și a dat, întradevăr! El șia respectat învoiala cu cei dintâi lucrători, iar apoi, datorită bunătății inimii sale, a vrut să dea la fel și celor care meritau mai puțin. Dumnezeu este suveran și bun în mod absolut. El dorește să dea cui vrea El, datorită belșugului de bunătate din inima Lui, și vrea să dea celor care nu merită nimic bun.Omul neconvertit murmură și acum împotriva acestui lucru.Nici suveranitatea lui Dumnezeu și nici bunătatea Lui nu se încadrează în ideea lui despre corectitudine și despre echitate. El se așază în poziția de aL judeca pe Dumnezeu, în loc să se supună judecății Sale. Este bine să medităm la cuvintele stăpânului: „Este ochiul tău rău pentru că eu sunt bun?” G. W. Steidl

 

SĂMÂNȚA BUNĂ

http://www.gbv.ro/meditatii-zilnice/samanta-buna

 

Iată, Eu fac toate lucrurile noi …Apocalipsa 21.5

Totul nou

Tot timpul am văzut biserica fiind locul unde se desfășoară ceremonialuri legate de naștere, cununie, moarte, iar oamenii care merg duminică de duminică acolo sunt doar cei slabi și care nu pot reuși în viață prin forțele proprii. Biblia o consideram o carte bună pentru bătrâni. Totul a mers așa până într-o zi. Într-o convorbire cu cineva am ajuns să înțeleg că nu religia ne mântuiește, ci o Persoană care este Domnul și Mântuitorul celor care cred în El.De atunci înainte, totul s-a făcut nou în viața mea. L-am primit pe Isus ca Mântuitor și Conducător al vieții mele. Din persoana egoistă care eram, indiferentă față de Cel care este Calea, Adevărul și Viața, Dumnezeu m-a transformat într-o persoană care are un scop și un țel în viață: patria cerească. De atunci înainte am înțeles că ceea ce sunt este numai har din partea lui Dumnezeu. De atunci înainte am fost mulțumitor lui Dumnezeu că am rămas în viață și am auzit de o mântuire așa de mare care a adus-o Fiul Său prin jertfa de pe cruce. Nimic nu se poate asemăna cu această jertfă. Ea este vrednică să ne rețină toată atenția. Ea va fi tema de-a lungul veșniciei.

Fiul lui Dumnezeu este singura Cale prin care putem fi smulși din lumea care L-a răstignit pe cruce; El este Acela care face toate lucrurile noi.

 

Cele 13 Calendare Biblice (TOTUL PENTRU GLORIA LUI de Oswald CHAMBERS / MANA DE DIMINEAŢĂ / MÂNTUIREA PRIN HRISTOS / Meditaţii zilnice – de Fritz BERGER / TEZAURUL PROMISIUNILOR LUI DUMNEZEU de Charles H. SPURGEON / DOMNUL ESTE APROAPE! – Calendar Biblic / BĂTÎND LA UȘA LUI DUMNEZEU de Oswald CHAMBERS / MEDITAŢII ZILNICE de Wim MALGO / MEDITAŢII PENTRU FIECARE ZI A ANULUI Dimineaţa şi Seara de Charles H. SPURGEON / IZVOARE IN DEŞERT / SCRIPTURILE ÎN FIECARE ZI – Volumul III / PÂINEA CEA DE TOATE ZILELE / DOMNUL ESTE APROAPE – GBV / SĂMÂNȚA BUNĂ) sunt preluate de pe pagina https://ioan17.wordpress.com/2016/03/

 

CUVÂNTUL LUI DUMNEZEU PENTRU ASTĂZI

coordonatori Bob & Debby Gass

www.fundatiaseer.ro

 

PLANUL OLARULUI

„Cum este lutul în mâna olarului, aşa sunteţi voi în mâna Mea…” (Ieremia 18:6)

     În vremuri bune, e simplu să vedem progresul pe care îl facem, dar în vremuri grele, avem tendința să credem că nu avansăm deloc. Reacționăm la suferință, la pierdere și la împotrivire, consultându-ne sentimentele în loc să consultăm credincioșia lui Dumnezeu. Să înțelegem un lucru: noi ne aflăm în siguranță în mâinile lui Dumnezeu în orice vreme! „Cum este lutul în mâna olarului, aşa sunteţi voi în mâna Mea…” ne spune Domnul prin Ieremia (18.6). Tu ești o operă în devenire, iar forma finală nu este dată de circumstanțele sau de sentimentele tale, ci de angajamentul Olarului de a termina ceea ce a început. „Acela care a început în voi această bună lucrare, o va isprăvi până în ziua lui Isus Hristos.” (Filipeni 1:6). Iată două lucruri pe care trebuie să le ții minte, în timp ce eşti frământat pe roata Olarului: 1) Olarul are dreptul de a te modela după cum crede El de cuviință. Nimic nu-L poate împiedica să te facă așa cum dorește. El este expert în transformarea unor bucăți de lut în obiecte de valoare și folositoare. „Nu este olarul stăpân pe lutul lui, ca din aceeaşi frământătură de lut să facă un vas pentru o întrebuinţare de cinste…?” (Romani 9:21). Datoria ta este să rămâi pe roată și să-L lași pe Dumnezeu să facă din tine ceea ce dorește. 2) Olarul are un plan individual pentru fiecare bucată de lut în parte. Olarul, şi nu lutul, stabilește produsul final; la fel, Duhul Sfânt stabilește care sunt locul și rolul tău în trupul lui Hristos (1 Corinteni 12:18). Așadar, descoperă planul Olarului și împlinește-l!

 

Textul zilei „CUVÂNTUL LUI DUMNEZEU PENTRU ASTĂZI”, coordonatori Bob & Debby Gass este preluat si poate fi gasit la urmatoarele pagini:

TOTUL PENTRU GLORIA LUI

de Oswald CHAMBERS

 

Judecata supremă

Căci toţi trebuie să ne înfăţişăm înaintea scaunului de judecată al lui Cristos.

2 Corinteni 5:10

Pavel spune că noi toţi, predicatori şi ascultători deopotrivă, ..trebuie să ne înfăţişăm înaintea scaunului de judecată al lui Cristos”. Dacă înveţi să trăieşti în lumina pură şi strălucitoare a lui Cristos aici şi acum, judecata te va face în final să te bucuri de lucrarea lui Dumnezeu în tine. Trăieşte având mereu în faţa ochilor scaunul de judecată al lui Cristos şi umblă acum în lumina sfinţeniei pc care ţi-a dat-o. Un gând rău in legătură cu un alt suflet va da prilej diavolului, indiferent cât eşti de sfânt. O singură judecată carnală, şi rezultatul va fi iadul în tine. Adu-o imediat la lumină şi mărturiseşte: „Dumnezeul meu, sunt vinovat în această privinţă”. Dacă nu faci aceasta, inima ta se va împietri tot mai mult. Pedeapsa păcatului este adâncirea in păcat. Nu numai Dumnezeu a pedepsit pentru păcat: păcatul însuşi se consolidează in cel păcătos şi răsplăteşte cu vârf şi îndesat. Nici o luptă sau rugăciune nu te va ajuta să te poţi opri din a mai face anumite lucruri, iar pedeapsa păcatului constă în aceea că. treptat, ajungi să te obişnuieşti cu el şi nu mai ştii că este păcat. Nici o putere în afară de Duhul Sfânt nu poate schimba consecinţele inerente ale păcatului.

..Dar dacă umblaţi în lumină după cum El este In lumină.” A umbla in lumină înseamnă pentru mulţi dintre noi a umbla după standardele pe care le-am stabilit pentru alte persoane. Fariseismul cel mai cumplit de astăzi nu este ipocrizia, ci irealitatea inconştientă.

 

MANA DE DIMINEAŢĂ

 

„Duceţi-vă de spuneţi ucenicilor Lui şi lui Petru că va merge înaintea voastră… Ele au ieşit… şi n-au spus nimic la nimeni.” MARCU 16:7, 8

Un strălucit mesaj a fost încredinţat acestor femei şi ele n-au spus nimic la nimeni! Am îndrăzni noi să le judecăm? Noi suntem posesorii aceleiaşi comori, aceluiaşi mesaj. Domnul a săvârşit lucrarea Sa de mântuire gratuită şi desăvârşită şi noi o păstrăm pentru noi! Domnul Isus a înviat şi El socoteşte neprihănit pe oricine crede în El; noi ştim aceasta dar nu spunem nimic! Domnul ne-a spus să ne ducem „în toată lumea şi să propovăduim Evanghelia la orice făptură.” Ba mai mult, El ne-a spus să găsim şi pe „Petru” ca să-l mângâiem cu acest mesaj al dragostei Lui, dar noi n-am ascultat. Cine era Petru? Un ucenic care se lepădase de Domnul Isus. Ce iubire neasemuită ca Mântuitorul să-l menţioneze în mod special. Sunt în jurul nostru oameni care s-au lepădat de Dumnezeu, poate chiar credincioşi care au căzut? Ne-am dus noi să-i căutăm şi să le spunem că Domnul Isus îi iubeşte chiar aşa cum sunt? Sau mai degrabă i-am dispreţuit, i-am socotit nevrednici de prietenia noastră pentru că noi eram cu „inima curată”, nu ca ei? Este adevărat că de multe ori tăcerea este de aur. Dar sunt tăceri vinovate de care suntem răspunzători :

– Tăcerea înaintea sufletelor robite de păcat – şi noi pretindem că cunoaştem Evanghelia care eliberează!- Tăcerea în faţa sufletelor în suferinţă – şi noi cunoaştem pe Acela care poate vindeca şi alina suferinţele, dar luăm poziţia „preotului şi a levitului” din pilda samariteanului milostiv. (Luca. 10:25-37).

– Tăcerea în faţa sufletelor decepţionate şi dezorientate – deşi noi le-am putea vorbi despre Acela care n-a decepţionat nicioadată pe nimeni.

– Tăcere faţă de sufletele care ne înconjoară şi cu care poate mergem împreună, la serviciu, la şcoală, la cumpărături, etc. şi care aşteaptă să audă ceva de la noi pentru că ne ştiu că suntem credincioşi – şi totuşi noi tăcem mereu. Tăcem atunci când ar trebui să vorbim „cuvintele lui Dumnezeu” şi vorbim atunci când ar trebui să tăcem. O, măcar de am învăţa să tăcem dacă nu suntem în stare să vorbim cum ne învaţă Scriptura. Tăcerea când ar trebui să vorbim, face lucrarea vrăjmaşului şi vorbirea când ar trebui să tăcem face lucrarea Nimicitorului. Cum putem să tăcem când viaţa sau moartea sufletelor este în joc? Împiedicăm noi mesajul slăvit al învierii. prin tăcerea noastră vinovată? Să facem cunoscut în jurul nostru că Domnul Isus a înviat, că S-a înălţat la cer şi că va veni din nou să răsplătească pe fiecare „după binele sau răul pe care l-au făcut” când erau aici pe pământ.

 

MÂNTUIREA PRIN HRISTOS

Meditaţii zilnice – de Fritz BERGER

 

„Preaiubiţilor, acum suntem copii ai Lui Dumnezeu. Şi ce vom fi, nu s-a arătat încă. Dar ştim că atunci când Se va arăta El, vom fi ca El; pentru că Îl vom vedea aşa cum este.” 1 Ioan 3:2

Noi avem mântuirea, dar această mântuire va ajunge la desăvârşire atunci când vom fi asemenea Lui. Aici avem deseori suferinţe, ne este frig, ne este cald şi avem tot felul de necazuri. Numai nădejdea ne întăreşte, nădejdea în slava viitoare. Ştim că suferinţa de acum nu se poate pune alături cu slava viitoare. Da, va fi măreţ când Îl vom putea vedea, acăpaţi de suferinţă. Va fi o slavă nespus de mare. Este scris:” Oricine are nădejdea aceasta în El, se curăţeşte, după cum El este curat.” Iar Petru spune: „Lepădaţi dar orice fel de răutate, orice vicleşug, orice fel de prefăcătorie, de pizmă şi de clevetire. „1 Petru 2:1. Curăţirea se face prin credinţa în mântuire. Isus ne-a scăpat de sub puterea păcatului, deci nu ne-a luat doar păcatele. De aceea credinţa noastră ne dă biruinţa. Pentru aceasta S-a arătat Fiul Lui Dumnezeu ca să ne ia păcatele, şi în El nu este păcat. „Pe cel ce nu a cunoscut niciun păcat, El L-a făcut păcat pentru noi, ca noi să fim neprihănirea Lui Dumnezeu în El.” Şi astfel am întrerupt legătura cu cei necredincioşi. Este scris: ” Ce înţelegere poate fi între Hristos şi Belial?” De aceea: ” Ieşiţi din mijlocul lor şi depărtaţi-vă de ei, zice Domnul; nu vă atingeţi de ce este necurat, şi Eu vă voi primi.” 2 Corinteni 6:15-17

 

TEZAURUL PROMISIUNILOR LUI DUMNEZEU

de Charles H. SPURGEON

 

O PILDĂ PENTRU ALŢII

Ce aţi învăţat, ce aţi primit şi auzit de la mine, faceţi; şi Dumnezeul păcii va fi cu voi. Filipeni 4.9

Cât e de frumos pentru un om, să poată, ca Pavel, să fie urmat întocmai cu folos de alţii. Să ne ajute Domnul, prin harul Lui, să-l luăm ca pildă în fiecare zi.Daca, cu ajutorul de sus, noi punem în practică învăţătura lui Pavel, ne putem bucura de făgăduinţa de la urmă. Şi ce făgăduinţă! Dumnezeu, căruia Ii place pacea, şi o răspândeşte, va fi cu noi. „Pacea să fie cu voi!” iată deja o făgăduinţă mare şi dulce; dar, când însuşi Dumnezeul păcii este cu noi, e cu mult mai mult; este întocmai ca izvorul cu fluviul său, soarele cu razele sale. Dacă Dumnezeul păcii este cu noi, ne vom bucura de această pace care întrece orice pricepere, şi aceasta chiar în împrejurările care ameninţă s-o nimicească. Dacă oamenii se ceartă, noi trebuie să fim aducători de pace, dacă Împăciuitorul este cu noi.În cărarea adevărului se găseşte adevărata pace; şi, dacă o părăsim, ne vom rătăci, cu siguranţă. A fi mai întâi curat, apoi paşnic, este rânduiala înţelepciunii şi a experienţei. Să urmăm deci linia trasă de Pavel şi Dumnezeul păcii va fi cu noi, cum era cu apostolul.

 

DOMNUL ESTE APROAPE!

Calendar Biblic

 

Ci tu când te rogi, întră în odăiţa, ta, încuie-ţi uşa, şi roagă-te Tatălui tău, care este în ascuns; şi Tatăl tău, care vede în ascuns, îţi va răsplăti. Matei 6.6

Rugăciunea este atmosfera în care trăieşte credinciosul. Pentru viaţa nouă este tot atât de necesară ca şi aerul pentru trup. Aici Domnul Isus vorbeşte de rugăciunea personală, rugăciunea în odăiţă. Este lucrarea practicată şi dă slavă Domnului. Nu există viaţă pentru Dumnezeu fără rugăciune. În odăiţă, singur cu Dumnezeu, transformăm în viaţă revelaţia Tatălui, acolo primim cuvântul potrivit pentru sufletul nostru. Prin rugăciune vom primi mai dinainte piatra albă pe care stă scris numele cel nou pe care nimeni nu-l ştie decât acela care-l primeşte. Cu câtă putere putem întâmpina zarva zilei, dacă în zorii ei am stat în ascuns în prezenţa Lui şi am mâncat din mana ascunsă! Aceasta este în adevăr hrana zilnică a sufletului nostru.Cele mai mari greşeli din viaţa noastră pot să fie cauzate de neglijarea rugăciunii în ascuns. Delăsarea în această privinţă favorizează intrarea răului de afară, care prin omul nostru cel vechi nerăstignit, ar face dezastru în viaţa noastră, dacă harul nemărginit nu ar interveni între noi şi dezastrul provocat. Nici râvna şi nici faptele cele mai mari nu pot să recupereze ceea ce am pierdut nerugându-ne în odăiţă.Râvna fără rugăciune este o respingere a harului Lui arătat prin lucrarea Duhului, astfel că toate faptele noastre, oricât de mari şi grele ar fi, fără rugăciune sunt o lucrare a firii noastre.Aşa dar, rugăciunea în odăiţă este o prefaţă remarcabilă a unei vieţi sfinte şi de o necesitate primordială pentru orice suflet care trăieşte în legătură cu Domnul Isus.

„Stăruiţi în rugăciune.”
„Rugaţi-vă neîncetat.”

 

BĂTÎND LA UȘA LUI DUMNEZEU

de Oswald CHAMBERS

 

O, Doamne, ce minune a încrederii depline ar avea loc dacă aş putea auzi un cuvânt de la Tine! Doamne, rosteşte-l astăzi.

 

MEDITAŢII ZILNICE

de Wim MALGO

 

«Căci pentru mine a trăi este Cristos şi a muri este un câştig.» Filipeni 1,21

În timp ce meditam la aceste cuvinte, am realizat cu toată fiinţa că Isus Cristos trebuie să aibă prioritate în absolut orice lucru. Ca şi copii ai lui Dumnezeu toţi suntem de acord în mod teoretic cu această afirmaţie şi-L acceptăm cu mintea pe Isus ca Domn. Problema se pune însă dacă în absolut tot ce priveşte viaţa noastră particulară se întâmplă la fel. Ce ocupă primul loc în viaţa, în inima mea? Serviciul, familia, afacerile, interesele mele — sau într-adevăr numai Isus Cristos? Dacă El este într-adevăr pe primul loc, atunci putem fi siguri că lista noastră de priorităţi este corectă. Gândindu-ne la acest text, ne impresionează şi forma la prezent a verbului «a fi» — «a trăi este Cristos». De obicei suntem tentaţi să amânăm trăirea acestui adevăr pentru mai târziu, argumentând că va veni cu siguranţă timpul când Domnul Isus va fi totul pentru noi. Dar acest lucru este fals, căci acum, în acest moment, El «este» Cel care a primit toată puterea pe pământ şi în cer, deci şi în viaţa noastră. Dacă acest lucru e adevărat, atunci toate pornirile şi gândurile negative şi întunecate, necredinţa sau chiar putina credinţă nu-şi mai au locul în viaţa noastră. Atunci nu vom mai fi conduşi şi dominaţi de sentimente şi impulsuri, deoarece lăuntrul nostru va fi umplut de Isus şi vom putea spune cu adevărat: «pentru mine a trăi este Cristos».

 

MEDITAŢII PENTRU FIECARE ZI A ANULUI

de Charles H. SPURGEON

Dimineaţa şi Seara

DIMINEAŢA

Căci sunt un străin înaintea Ta. Psalmi 39:12

Doamne, sunt străin cu Tine, dar nu pentru Tine. Harul Tău a îndepărtat toată înstrăinarea mea. Acum, în tovărăşia Ta, călătoresc prin lumea aceasta păcătoasă ca un peregrin într-o ţară străină. Doamne, Tu eşti un străin în propria ta lume. Oamenii Te uită, Doamne, Te dezonorează, ridică legi noi şi obiceiuri străine, şi nu Te cunosc. Când scumpul Tău Fiu a venit la ai Săi, ai Săi nu L-au primit (Ioan 1:11). „El era în lume, şi lumea a fost făcută prin El, dar lumea nu L-a cunoscut” (vers. 10). Nici un Străin nu a fost atât de bănuit cum a fost Fiul Tău iubit de către propriul Său popor. Nu este nici o surpriză, deci, că eu, care trăiesc viaţa lui Isus, sunt un străin aici. Doamne, nu vreau să fiu cetăţean într-o lume în care Isus a fost străin. Mâinile Lui Străpunse au rupt funiile care ţineau sufletul meu legat de pământ, şi acum mă simt străin în propria mea ţară. Printre cei cu care locuiesc, vorbirea mea pare neobişnuită, purtările ciudate și acţiunile stranii. Mă simt atât de stingherit între păcătoşi, încât cred că până şi un barbar s-ar simţi mai bine în lumea civilizată. Dar aceasta este binecuvântarea sorţii mele; sunt străin împreună cu Tine. Tu eşti fratele meu de suferinţă, tovarăşul tncu pelerin. O, ce bucurie să te afli într-o asemenea societate! Inima îmi arde când îmi vorbeşti, şi deşi sunt un străin, sunt de mii de ori mai binecuvântat decât cei care stau pe tronuri sau locuiesc în casele lor confortabile.Dar eu nu am nici timp, nici loc Patria mea e pretutindeni şi niciunde, Sunt calm şi nu simt grijile deloc In orice greu, de răul lumii El m-ascunde. Mereu în căutarea unei alte lumi Fugim ades de fericirea trecătoare;Cu El alături, aşteptăm minuni Şi avem bucurii în orice încercare.

SEARA

Păzeşte de asemenea pe robul Tău de mândrie. Psalmi 19:13

Aceasta era rugăciunea lui David, pe care Dumnezeu l-a numit „om după inima Mea” (Fapte 13:22). Dacă sfântul David avea nevoie să se roage astfel, cu cât mai multă nevoie avem noi, copii în har! Parcă ar fi spus: „ţine-mă, altfel merg cu capul înainte spre păcat”. Firea noastră păcătoasă, ca un cal nărăvaş, este gata s-o ia la fugă oricând. Fie ca harul lui Dumnezeu să-l ţină în frâu, ca să nu alerge spre pieire. Ce ne-am face fără opreliştile pe care ni le-a pus Domnul în înţelepciunea şi harul Său? Rugăciunea psalmistului se referă la cea mai gravă formă a păcatului — păcatul făcut deliberat şi cu bună ştiinţa. Până şi cel mai sfânt are nevoie să fie „păzit” de păcatele rele. Iată ce avertizare le oferă sfinţilor apostolul Pavel: „De aceea, omorâţi mădularele voastre care sunt pe pământ: curvia, necurăția, patima, pofta rea şi lăcomia, care este o închinare la idoli” (Coloseni 3:5). Ce! Au nevoie sfinţii de asemenea avertizări? Da, au. Hainele cele mai albe, nepăzite de harul divin, îşi pătează puritatea cu petele negre ale păcatului. Creştine experimentat, nu te lăuda cu experienţa ta; te vei poticni dacă îţi vei îndepărta privirea de la Cel care „poate să vă păzească de orice cădere” (Iuda 24). Cei cu dragoste fierbinte, credinţă constantă şi speranţe strălucitoare, să nu spună „nu vom păcătui niciodată”. Mai bine ar face să strige „nu ne duce în ispită” (Matei 6:13). Chiar în inima celui mai sfânt om există destule paie care să se aprindă în vâlvătăile iadului, dacă Dumnezeu nu stinge scânteile. Cine ar fi visat că dreptul Lot se va îmbăta şi va păcătui? Hazael a spus „dar ce este robul tău, câinele acesta, ca să facă lucruri atât de mari?” (2 Împăraţi 8:13). Suntem în poziţia de a pune aceeaşi întrebare încrezătoare. Fie ca înţelepciunea divină să ne păzească de nebunia încrederii în noi înşine.

 

IZVOARE IN DEŞERT

 

Pentru binele nostru. (Evrei 12:10)

Într-una din cărţile lui Ralph Conner el ne spune povestea lui Gwen. Gwen era o fată nedisciplinată şi cu voinţă puternică, obişnuită să facă mereu numai ce vroia ea. Într-o zi a avut un accident îngrozitor care a lăsat-o oloagă pe viaţă, făcând-o să devină şi mai rebelă. Odată, pe când se tot plângea de starea ei, a fost vizitată de un „pilot al cerului” local, sau misionar alpinist. El i-a spus următoarea parabolă despre canion:”La început nu era nici un canion, ci doar o vastă prerie deschisă. Într-o zi, Stăpânul preriei, plimbându-Se pe marile Sale păşuni, a întrebat preria: «Unde sunt florile tale?» Preria a răspuns: «Stăpâne, eu nu am seminţe de flori». Atunci Stăpânul a vorbit păsărilor, şi ele au adus seminţe de diverse flori şi le-au împrăştiat peste tot. Curând preria a înflorit cu şofrani, trandafiri, flori galbene de piciorul-cocoşului, floarea-soarelui sălbatică şi crini roşii tot timpul verii. Când Stăpânul a văzut florile, a fost încântat. Totuşi, nu le-a văzut pe favoritele Lui şi a întrebat preria: «Unde sunt clematitele, căldăruşele, violetele, florile sălbatice, ferigile şi arbuştii înfloritori?» Deci încă odată El a vorbit păsărilor, şi din nou ele au adus toate seminţele şi le-au împrăştiat peste tot. Dar când a venit Stăpânul, tot n-a putut găsi florile pe care le iubea cel mai mult, şi a întrebat: «Unde sunt florile Mele cele mai parfumate?» Preria a plâns cu amar: «O, Stăpâne, nu pot păstra florile. Vânturile bat aprig peste mine şi soarele bate peste pieptul meu şi mă arde şi ele se usucă şi sunt luate de vânt». Atunci Stăpânul a vorbit fulgerului, şi cu o lovitură puternică, fulgerul a despicat preria chiar prin inima ei. Preria s-a clătinat şi a gemut în agonie şi timp de multe zile a plâns cu amar pentru rana ei întunecoasă, zimţată şi căscată. Dar râul şi-a revărsat apele prin crăpătura adâncă, aducând cu el pământ negru şi bogat. Încă o dată păsările au adus seminţe şi le-au împrăştiat în canion. După mult timp stâncile abrupte au fost împodobite cu muşchi moale şi viţă agăţătoare, şi toate malurile stâncoase, care au fost separate, erau înveşmântate în clematite şi căldăruşe. Ulmi uriaşi şi-au înălţat ramurile mari sus în lumina soarelui, în timp ce la picioarele lor cedrii mici şi brazii canadieni creşteau împreună. Peste tot au crescut şi au înflorit violete, anemone şi ferigi tremurătoare, până când canionul a devenit locul favorit de odihnă, pace şi bucurie al Stăpânului”. Apoi „pilotul cerului” i-a spus: „«Roada [sau «florile»] Duhului … este [sunt] dragostea, bucuria, pacea, îndelunga răbdare, bunătatea, …blândeţea» (Gal. 5:22-23), şi unele dintre acestea cresc numai în canion”. Gwen a întrebat încet: „Care sunt florile canionului?” Misionarul a răspuns: „Îndelunga răbdare, bunătatea şi blândeţea. Dar deşi dragostea, bucuria şi pacea pot înflori şi în spaţii deschise, floarea nu este niciodată aşa de frumoasă, nici parfumul aşa de plăcut ca atunci când ele înfloresc în canion”. Gwen a stat nemişcată destul de mult timp, şi apoi, plină de alean, a spus cu buze tremurânde: „Nu este nici o floare în canionul meu – numai stânci zimţate”. Misionarul a răspuns cu bunătate: „Într-o zi vor înflori, dragă Gwen. Stăpânul le va găsi, şi le vom vedea şi noi”. Iubiţilor, când veţi ajunge la canionul vostru, aduceţi-vă aminte!

 

SCRIPTURILE ÎN FIECARE ZI

Volumul III

 

Psalmul 29

Din punct de vedere profetic, acest psalm vorbeşte despre momentul când cei puternici ai pământului vor trebui să se supună Domnului. Gloria şi tăria, pe care omul şi le atribuie cu atâta plăcere, aparţin, de fapt, numai lui Dumnezeu. Şi acestea îi vor fi recunoscute doar atunci când El va considera potrivit să-Şi înalţe glasul, pentru a-Şi revendica drepturile (glasul Domnului este amintit de şapte ori în acest psalm). Dominaţia naţiunilor (numite: „fii ai celor puternici” – v. 1) asupra lui Israel va lua atunci sfârşit, pentru că poporul căruia îi va da Domnul puterea când va fi să şadă ca împărat pentru totdeauna (v. 10,11) va fi chiar poporul Său.

Ce puternic şi impunător este acest glas al Creatorului, pe care toţi oamenii au ocazia să-1 audă! Dumnezeu le vorbeşte cu tot dinadinsul («de-a curmezişul») prin fenomene ale naturii: vânt, tunete, avalanşe, cutremure de pământ… care umplu sufletele cu un sentiment de măreţie şi de groază… în general foarte trecător! Dar, mai presus de toate, Dumnezeu a vorbit lumii prin Isus Hristos, Cuvântul devenit trup (Ioan 1.14; 18.37). Acesta a fost şi glas al puterii divine „pe ape mari” (v. 3), şi glas al unui singur cuvânt, rostit pe când El potolea furtuna (Marcu 4.39), precum şi glasul „blând, în şoaptă” (1 Împăraţi 19.12), al dragostei: glasul bunului Păstor. Acesta se face auzit şi astăzi în Cuvântul Său. Să învăţăm să-l ascultăm!

 

PÂINEA CEA DE TOATE ZILELE

 

Text: Matei 6:1-13

Luaţi seama să nu vă îndepliniţi neprihănirea voastră înaintea oamenilor… Matei 6:1
Tot aşa să lumineze şi lumina voastră înaintea oamenilor… Matei 5:16

CARE-ŢI SUNT MOTIVELE?

Unul dintre prietenii mei are Biblia la el oriunde se duce. Unii se întreabă dacă nu crede despre sine că este un supra-om spiritual. Dar prietenul meu crede exact opusul. Spune că el poartă Biblia nu din cauza unei puteri spirituale, ci tocmai pentru că ştie cât de slab este. În timpul vieţii sale creştine a avut câteva experienţe de „fiu risipitor”, când a alunecat în păcat, şi acum s-a hotârât, prin harul lui Dumnezeu, să umble drept cu Domnul. El îşi imaginează că atâta timp cât poartă Biblia în mâna sa, îşi va reaminti de atenţionările şi de promisiunile ei, astfel că se va gândi de două ori înainte de-a cădea din nou în vechile lui păcate. Motivul său îmi aduce aminte de cuvintele Iui Isus din Matei 6. Deşi acolo El vorbeşte despre facerea de bine, El enunţă principiul potrivit căruia este greşit să faci paradă de credinţa ta în public (v. 2). Pe de altă parte, El ne învaţă şi în Matei 5:14-16, că este important ca alţii să vadă mărturia credinţei noastre. Cheia înţelegerii acestei contradicţii aparente, este motivaţia. Dacă dorinţa noastră este să facem binele – să dăm lumină – atunci acţionăm în spiritul lui Cristos. Dar dacă dorinţa noastră este să „părem” neprihăniţi – să atragem atenţia – atunci avem un motiv greşit. Sunt atât de mulţumitor lui Dumnezeu pentru viaţa prietenului meu. Prin faptul că poartă Biblia la el oriunde se duce, poate fi interpretat greşit, dar motivul acestei acţiuni, este bun. El îmi aduce aminte de propriile mele slăbiciuni şi de nevoia mea după Cuvântul lui Dumnezeu (Matei 6:13). Fie ca acţiunile noastre să reflecte nu dorinţele de a-i impresiona pe alţii ci dorinţa să-i fim plăcuţi lui Dumnezeu. – M.R.D. II.

Trăim în văzul tuturor, mereu,

Şi tot ce facem este pe cântar;

Motivul însă-l vede Dumnezeu,

De e curat sau e murdar.     – D.J.D.

Este posibil să facem lucruri corecte din motive greşite.

 

DOMNUL ESTE APROAPE – GBV

http://www.gbv.ro/meditatii-zilnice/domnul-este-aproape

 

Noi navem nevoie săți răspundem asupra acestui lucru. Daniel 3.16

A nu te îngrijora de nimic și a te ruga și a mulțumi pentru toate lucrurile este atitudinea corectă față de împrejurări a celor care Îl cunosc pe Dumnezeu (Filipeni 4.6,7). Nu este însă pentru nimeni ceva natural să fie în felul acesta, superior împrejurărilor, de aceea ne putem întreba: Este posibil așa ceva? Scriptura nu numai că ne oferă cele mai binecuvântate precepte, însă aceste precepte ne sunt de asemenea prezentate în mod viu, în exemplele unor oameni asemănători nouă înșine. Acești oameni sunt mărturii despre faptul că o viață de ascultare a acestor precepte este la îndemâna oricărui om care, apropiinduse de Dumnezeu, crede că El este și că El îi răsplătește pe cei care Îl caută.Cei trei tineri evrei sunt martori de seamă cu privire la faptul că este posibil să nu ne îngrijorăm de nimic. Ei sau confruntat cu puterea nemiloasă a unui despot păgân, care ia amenințat că îi va arunca întrun cuptor de foc, însă nu sau înspăimântat în prezența puterii răului și au refuzat să iasă de pe calea ascultării, spunând: „Noi navem nevoie săți răspundem”.A fost aceasta o simplă bravadă din partea lor sau indiferență față de consecințele înfruntării monarhului Babilonului? Nu! A fost credința lor în Dumnezeu! Ei au putut vorbi despre El ca despre Dumnezeul lor și au știut că El era deasupra tuturor împrejurărilor și că era mai mare decât ele. Au știut că Dumnezeu era mai mare decât împăratul mânios înaintea căruia stăteau, de aceea glasul credinței lor a răsunat cu claritate, atunci când au spus: „Dumnezeul nostru … poate” (versetul 17). Pricina lor era în mâna lui Dumnezeu; El era Cel care le stabilea destinul. Dumnezeu îi putea elibera de cuptorul de foc sau îi putea păzi înăuntrul lui; oricare ar fi fost însă consecința, ei aveau să se încreadă în El. Minunată atitudine! Acești trei tineri erau mai mari și mai glorioși decât toată măreția și decât toată gloria împărătească ce se manifesta acolo, în valea Dura, în acea zi. J. T. Mawson

 

SĂMÂNȚA BUNĂ

http://www.gbv.ro/meditatii-zilnice/samanta-buna

 

Cei ce se încred în Domnul sunt ca muntele Sionului care nu se clatină, ci stă întărit pe vecie.
Psalmul 125.1

Înainte cu bucurie!

Un om de afaceri din America, pe nume Sunderson, avea o afacere care nu mergea deloc. Omul s-a îmbolnăvit și a fost internat în spital. Într-o noapte, sub fereastra sa, cineva cânta imnuri de laudă lui Dumnezeu. Fiind foarte impresionat de cele auzite, a coborât în stradă să afle cine cântă. Acolo a găsit un bărbat care își pierduse ambele picioare și acum făcea curățenie pe stradă. Omul a mărturisit: „Când mi-am pierdut picioarele, am fost așa de disperat, încât am vrut să mă sinucid. Dar am auzit despre Mântuitorul și acum duc o viață nouă, plină de bucurie, pentru că sunt un răscumpărat al Lui. Și fiindcă acum sunt bucuros, cânt imnuri de laudă lui Dumnezeu”.

Atunci, omul de afaceri s-a gândit mult la acel om și la bucuria lui. De atunci, speranța sa a crescut și a prins curaj, ca să continue lupta vieții.

Cine poate descrie într-un mod potrivit bucuria adâncă de a avea un Mântuitor în glorie, a Cărui inimă este cu noi în toate încercările vieții și durerile drumului nostru prin pustiul acestei lumi? Ce bogăție! Ce realitate divină! Ce speranță! Cel ce deține toată puterea în cer și pe pământ veghează asupra celor care și-au pus încrederea în El și astfel ei pot merge înainte cu bucurie.

 

Cele 13 Calendare Biblice (TOTUL PENTRU GLORIA LUI de Oswald CHAMBERS / MANA DE DIMINEAŢĂ / MÂNTUIREA PRIN HRISTOS / Meditaţii zilnice – de Fritz BERGER / TEZAURUL PROMISIUNILOR LUI DUMNEZEU de Charles H. SPURGEON / DOMNUL ESTE APROAPE! – Calendar Biblic / BĂTÎND LA UȘA LUI DUMNEZEU de Oswald CHAMBERS / MEDITAŢII ZILNICE de Wim MALGO / MEDITAŢII PENTRU FIECARE ZI A ANULUI Dimineaţa şi Seara de Charles H. SPURGEON / IZVOARE IN DEŞERT / SCRIPTURILE ÎN FIECARE ZI – Volumul III / PÂINEA CEA DE TOATE ZILELE / DOMNUL ESTE APROAPE – GBV / SĂMÂNȚA BUNĂ) sunt preluate de pe pagina https://ioan17.wordpress.com/2016/03/

 

CUVÂNTUL LUI DUMNEZEU PENTRU ASTĂZI

coordonatori Bob & Debby Gass

www.fundatiaseer.ro

 

CUM SĂ ACTIVEZI CUVÂNTUL LUI DUMNEZEU (2)

„Dacă cerem ceva după voia Lui, ne ascultă.” (1 Ioan 5:14)

     În timp ce aștepți să se împlinească în viața ta Cuvântul lui Dumnezeu, fă următoarele trei lucruri: 1) Rostește-l. Cel mai eficient mod de a te ruga este să rostești Cuvântul lui Dumnezeu. Patriarhii, profeții și psalmiștii Îi aminteau cu regularitate lui Dumnezeu promisiunile Sale, în rugăciune, încrezători că El Şi le va respecta. Cel mai sigur indicator al voii lui Dumnezeu este Cuvântul Său. „Îndrăzneala pe care o avem la El este că, dacă cerem ceva după voia Lui, ne ascultă. Şi dacă ştim că ne ascultă, orice i-am cere, ştim că suntem stăpâni pe lucrurile pe care I le-am cerut.” (1 Ioan 5.14-15). Dumnezeu răspunde întotdeauna la Cuvântul Său, întotdeauna! 2) Împlineşte-l. Planul lui Dumnezeu pentru noi este nu doar de-a rosti Cuvântul Său, oricât de vital este lucrul acesta, ci să-l și împlinim (Iacov 1:22). Vă reamintesc textul unei cântări: „Când umblăm cu Domnul și-ascultăm Cuvântul, cât de glorioasă ni-e calea / Cât timp L-om asculta, cu noi va rămânea, şi cu toți cei ce fac voia Sa.” Ascultarea – credința în acțiune – ne pune într-o stare după voia Lui, iar El ne răspunde prin împlinirea promisiunilor Sale față de noi. 3) Transmite-l și altora. Părinților și bunicilor: „Poruncile acestea pe care ţi le dau astăzi, să le ai în inima ta. Să le întipăreşti în mintea copiilor tăi, şi să vorbeşti de ele când vei fi acasă, când vei pleca în călătorie, când te vei culca şi când te vei scula.” (Deuteronom 6:6-7). Nu e nevoie să fii învățător de profesie, ci doar un vestitor sincer. Împărtășirea Cuvântului lui Dumnezeu va aduce rod în viața familiei tale, a prietenilor tăi, a rudelor tale, a partenerilor tăi de afaceri, a vecinilor tăi, iar pe tine te va ajuta să-l reții și să-l pricepi mai bine!

 

Textul zilei „CUVÂNTUL LUI DUMNEZEU PENTRU ASTĂZI”, coordonatori Bob & Debby Gass este preluat si poate fi gasit la urmatoarele pagini:

TOTUL PENTRU GLORIA LUI

de Oswald CHAMBERS

 

Disciplina groazei

Şi mergeau îngroziţi după El.

Marcu 10:32

La începutul vieţii noastre cu Isus Cristos am fost siguri că ştim totul despre El. A fost o plăcere să vindem totul şi să ne avântăm înainte cu îndrăzneala dragostei; dar acum nu mai suntem aşa de siguri. Isus este acolo, în faţa noastră, şi ne pare ciudat. „Isus mergea înaintea lor; ucenicii erau tulburaţi.”

Există un aspect al lui Isus care îngheaţă până în străfunduri inima ucenicului şi face ca întreaga sa viaţă spirituală să se sufoce. Această Fiinţă stranie, cu faţa „ca de cremene” şi cu hotărârea Sa de a merge înainte, mă înspăimântă. El nu-mi mai este Sfătuitor sau Camarad; este mânat acum de o convingere despre care nu ştiu nimic şi sunt uimit. La început am crezut că-L înţeleg, dar acum nu mai sunt atât de sigur. Încep să înţeleg că există o distanţă între Isus Cristos şi mine şi nu mai pot fi familiar cu EI. El merge înaintea mea şi nu întoarce deloc capul înapoi; nu am nici o idee încotro merge şi ţinta Lui a devenit ciudat de îndepărtată.

Isus Cristos a trebuit să pătrundă adâncimile oricărui păcat şi ale oricărei tristeţi pe care le poate experimenta omul, şi aceasta îl face să pară atât de ciudat. Când îl vedem sub acest aspect, nu II cunoaştem, nu recunoaştem nici o trăsătură a vieţii Lui şi nu ştim cum să începem să-L urmăm. El se află înaintea noastră, un Conducător foarte ciudat şi cu care noi nu avem nici o tovărăşie.

Disciplina groazei este o necesitate esenţială în viaţa de ucenicie. Pericolul este de a ne întoarce la micul nostru foc pentru a ne aprinde entuziasmul Ia el (Isaia 50:10-11). Când vine întunericul groazei, rabdă până când va trece, deoarece din el va ieşi acea urmare a lui Isus aducătoare de o bucurie de nedescris.

 

MANA DE DIMINEAŢĂ

 

„El ne-a făcut să ieşim de acolo ca să ne facă să intrăm în ţara pe care jurase părinţilor noştri că ne-o va da.” DEUTERONOM 6:23

În fraza aceasta este rezumat planul lui Dumnezeu pentru viaţa fiecărui credincios al Său. Când Domnul Isus murea pe cruce, a spus: „S-a sfârşit” ceea ce însemna că mântuirea prin har, iertarea păcatelor şi poziţia căpătată de copii ai lui Dumnezeu sunt lucruri împlinite. Totuşi din punct de vedere practic, sunt multe de învăţat din cele două aspecte ale textului citat cu privire la consacrarea noastră. El ne-a făcut să ieşim, ca să ne facă să intrăm. Egiptul în Scriptură este lumea cu moravurile, obiceiurile, atitudinele şi gândurile ei împreună cu închipuirile, robiile, formalismul şi aluatul cel vechi, într-un cuvânt, tot ce cuprindea viaţa noastră de altădată. Aşa de puţini credincioşi îşi dau osteneala de a se aşeza în faţa Tatălui ceresc, pentru ca să le cerceteze viaţa din punct de vedere al sfinţeniei ei. Rezultatul este că, practic mulţi din creştinii mântuiţi sunt totuşi încă în Egipt în loc să fi ieşit de acolo. Ei sunt mărginiţi la o viaţă searbădă, sterilă, reţinuţi de vreuna din situaţiile arătate mai sus care ar fi putut să aparţină de acum trecutului. Ei n-au ieşit încă, sau mai degrabă, acele lucruri n-au ieşit din inimile lor. şi atunci viaţa lor n-are nici o semnificaţie pentru cer, pentru Acela care atunci când a zis: „s-a sfârşit”, a înţeles că s-a sfârşit cu toate acestea. Însă adâncul înţeles al acestor cuvinte ne spune că lucrarea Lui a fost împlinită. Da, s-a sfârşit cu robia păcatului, s-a sfârşit cu robia lui Satan, un sfârşit slăvit care a generat un început glorios pentru toţi copiii lui Dumnezeu. Mesajul crucii şi al învierii este acesta: „El ne-a făcut să ieşim de acolo” ca „să ne facă să intrăm” în posesia poziţiei noastre în Domnul Hristos. O, dacă ar fi aşa, viaţa noastră nu ar fi sterilă ci ar fi plină de rod, nu prin eforturile noastre, ci prin trăirea vieţii de înviere a Domnului Isus. El care a fost dat morţii din pricina fărădelegilor pe care le-am făcut când eram în „Egipt” a fost înviat pentru neprihănirea noastră „ceea ce însemnează că noi nu mai aparţinem lumii, nu mai suntem nici chiar ai noştri înşine, ci ai „Aceluia care a murit şi a înviat pentru noi.”

Domnul să ne deschidă ochii ca să vedem tot ce împiedecă, tot ce neutralizează şi limitează în noi viaţa Duhului. Tot ce ar trebui să aparţină de trecut să fie înghiţit de „legea Duhului de viaţă în Hristos”, pentru ca să putem striga cu bucurie: „cele vechi s-au dus, iată că toate lucrurile au fost făcute noi”.

 

MÂNTUIREA PRIN HRISTOS

Meditaţii zilnice – de Fritz BERGER

 

„Vedeţi ce dragoste ne-a arătat Tatăl, să ne numim copii ai Lui Dumnezeu!” 1 Ioan 3:1

Nu este ceva mai măreţ, decât să fim numiţi copii ai Lui Dumnezeu. După firea noastră nu suntem copii ai Lui Dumnezeu, ci ai diavolului. Aici Ioan vorbeşte acelora care au devenit copii ai Lui Dumnezeu.Ei au ca Tată pe Dumnezeu, si El este un Tată Bun. Cu cît ne încredem mai copilăreşte în El, putem recunoaşte mai mult dragostea şi credincioşia Lui. Niciun fir de păr nu cade fără ca El să ştie. El râde în ceruri de duşmanii Săi, şi de duşmanii copiilor Lui. El iubeşte pe copiii Săi. Cel ce se atinge de alesul Lui, atinge ochiul Lui Dumnezeu. Dispreţul pentru copii Lui Dumnezeu este o cinste. Mântuitorul spune: ” Ferice va fi de voi cînd din pricina Mea oamenii vă vor ocărî, vă vor prigoni şi vor spune tot felul de lucruri rele şi neadevărate împotriva voastră!” Tatăl îngrijeşte de copiii Săi şi îi îmbărbătează în orice situaţie, Domnul Isus spune: „Uitati-vă la păsările cerului, ele nici nu seamănă, nici nu seceră şi nici nu strâng nimic în grânare; totuşi Tatăl vostru ceresc le hrăneşte.” Cel care se încrede întradevăr în Tatăl ceresc poate să trăiască aceasta. Hotărâtor nu este cantitatea ei, ci binecuvântarea Lui Dumnezeu, Cuvântul Său. El poate să binecuvânteze banii, chiar şi puţinul; dar poate să lase blestemul asupra noastră, dacă suntem nemulţumitori şi neascultători şi nu ne foloseşte la nimica bogăţia şi averea dacă am părărsit calea vieţii. Trebuie să ştim că pe aceia pe care-i iubeşte, îi şi pedepseşte, şi cu cei care suportă pedeapsa, Dumnezeu se poartă ca şi cu nişte fii. Da, dragostea Lui Dumnezeu nu cunoaşte margini! Dacă în toate împrejurările vedem dragostea Sa, putem fi cu adevărat fericiţi.

 

TEZAURUL PROMISIUNILOR LUI DUMNEZEU

de Charles H. SPURGEON

 

DUMNEZEU ESTE UN TEMPLU

Aşa vorbeşte Domnul Dumnezeu: „Dacă-i ţin depărtaţi printre neamuri, dacă i-am risipit în felurite ţări, totuşi le-am fost un Templu pentru câtăva vreme, în ţara în care au venit. Ezechiel 11.16

Dumnezeu pune uneori pe poporul Său, ca într-un exil; dar El va fi acolo cu ei şi va fi El însuşi pentru ai Săi, tot ceea ce ar fi putut fi în adunările lor. Luaţi aceasta pentru încurajarea voastră când sunteţi chemaţi să mergeţi în depărtări. Dumnezeu este pentru copiii poporului Său, un loc de scăpare. Ei găsesc în El un loc sfânt. El este pentru ei un loc de cult, de adorare. El este cu ei, ca odinioară cu Iacov, când dormea pe câmp şi spunea când s-a trezit: „Domnul a fost aici, şi eu nu am ştiut nimic”. El va fi pentru ei un loc de odihnă a sufletului, cum era locuinţa sfântă a Lui. În acest loc, departe de zgomotul lumii, ei vor fi la adăpost de orice rău.Însuşi Dumnezeu este, în Domnul Isus Cristos, locul sfânt al milei. Domnul Isus este corabia legământului. Tablele legii, toiagul lui Aaron şi vasul cu mană, – toate aceste icoane preînchipuitoare se găsesc în Domnul Cristos, cortul nostru de sfinţenie şi de legământ. În Dumnezeu găsim locul sfânt al sfinţeniei şi al părtăşiei. Şi de ce am avea nevoie mai mult? O, Doamne, împlineşte această făgăduinţă şi fii totdeauna locul nostru sfânt!

 

DOMNUL ESTE APROAPE!

Calendar Biblic

 

TU EŞTI CU MINE! Psalmul 23.4

Le Seur scrie: „Când eram bolnav pe patul de moarte în Maisur în India de Sud, m-am chinuit să-mi amintesc numele meu, dar nu mi-l aminteam. Dar aveam în minte clar Numele lui Isus; aceasta ca să-mi demonstreze că în moarte totul se distruge dar El rămâne! În aceste săptămâni grele, versetul acesta: „Tu eşti cu mine” a fost o mare îmbărbătare.” Oamenii mântuiţi care au primit iertarea păcatelor prin Domnul Isus nu trebuie să fie fricoşi în faţa morţii. Deşi trebuie să păşească pe poarta morţii singuri, ei de fapt nu sunt singuri pentru că nădejdea că „Tu eşti cu mine” le umple inima.Odată am vizitat un credincios care era pe patul de moarte. El era atât de slăbit încât a închis ochii şi abia respira. După ce am stat puţin pe marginea patului, a deschis ochii. Atunci m-a recunoscut şi a spus: „Frate te rog spune-mi un cuvânt despre Domnul Isus” Ce să-i spun acestui om care în câteva clipe putea fi un trup neînsufleţit? În acele clipe am văzut cât de goale sunt cuvintele omeneşti, dar nădăjduind în Domnul am văzut încă odată că El este Acela care dă Cuvântul necesar în clipe grele.Am putut să-i spun aceste puţine cuvinte care au însă un bogat conţinut: „Tu eşti cu mine!” Bolnavul a oftat: „Destul, destul.”Aceste patru cuvinte sunt de ajuns în viaţă şi chiar pe patul de moarte: „Tu eşti cu mine” Ce măreţ este acest lucru să te bizui pe El, să te încrezi în El, Să-L ştii pe El la cârma corabiei tale. Chiar dacă drumul nostru trece prin furtună şi valuri mari încearcă să ne acopere, nouă nu trebuie să ne fie teamă căci: EL ESTE CU MINE. El ne călăuzeşte chiar în umbra morţii, până în Paradis.Tu cum vei muri? „Nădăjduieşte în Domnul. Fii tare, îmbărbătează-ţi inima şi nădăjduieşte ÎN Domnul!”

 

BĂTÎND LA UȘA LUI DUMNEZEU

de Oswald CHAMBERS

 

Binecuvântează-ne aici astăzi; o, Doamne, atât de mulţi au nevoie de Tine. Intră şi ieşi în mijlocul nostru, stăpânind şi înălţând cu puterea Ta mântuitoare.

 

MEDITAŢII ZILNICE

de Wim MALGO

 

«Dumnezeul păcii să vă sfinţească El însuşi pe deplin şi duhul vostru, sufletul vostru şi trupul vostru să fie păzite întregi, fără prihană la venirea Domnului nostru Isus Cristos.»1 Tesaloniceni 5,23

Iată chemarea pe care ţi-o face Dumnezeu! Această chemare a Lui nu se va desăvârşi instantaneu în viaţa ta, dar El te cheamă şi pe tine la sfinţire, adică la starea de sfinţenie, în slujba celor aleşi. Altfel spus, eşti chemat să faci lucrările «pe care le-a pregătit Dumnezeu mai dinainte ca să umblăm în ele» (Efes. 2,10). De aceea apostolul Pavel ne spune că prin sfinţire {«pe deplin») împlinim chemarea lui Dumnezeu şi ne punem cu totul la dispoziţia Sa; cu alte cuvinte, sfinţirea înseamnă o concentrare totală şi intensă asupra voinţei lui Dumnezeu în ceea ce priveşte viaţa ta, în aşa fel încât trupul, sufletul şi duhul tău vor fi înnoite, transformate şi modelate pentru ţelul şi scopul Său. In general, noi tratăm conceptul de «sfinţire» foarte superficial. Dar eu te întreb: eşti pregătit să plăteşti preţul sfinţirii? Aceasta va aduce cu sine o diminuare semnificativă a tot ceea ce înseamnă interes material, pământesc, dar va presupune şi o amplificare plină de putere a tuturor intereselor legate de lucrarea lui Dumnezeu.

 

MEDITAŢII PENTRU FIECARE ZI A ANULUI

de Charles H. SPURGEON

Dimineaţa şi Seara

DIMINEAŢA

Întăreşte-te în harul care este în Christos Isus.

2 Timotei 2:1

Christos are har nemăsurat, dar nu îl ţine pentru Sine. Aşa cum rezervorul se goleşte în conducte, Christos îşi dăruieşte harul copiilor Săi. „Şi noi toţi am primit din plinătatea Lui, și har după har” (Ioan 1:16). El are doar ca să împartă cu noi. El este ca un izvor, întotdeauna curgând şi întotdeauna gata să umple ulcioarele goale şi buzele însetate. Ca un pom, El are fructe dulci, nu ca să stea între frunze, ci ca să fie culese de cei care au nevoie. Fie că iartă, curăţă, păstrează, întăreşte, luminează, grăbeşte sau reface, harul Său ne este oferit întotdeauna fără bani şi fără plată. Nu există nici o lucrare a harului pe care El să n-o fi îndeplinit în folosul copiilor Săi. Ca şi sângele care curge din inimă şi aparţine în mod egal tuturor membrelor, harul este moştenirea oricărui sfânt unit cu Mielul. De aceea există o atât de strânsă comuniune între Christos şi biserica sa, fiindcă primesc acelaşi har. Christos este capul pe care este turnat uleiul mai întâi, şi apoi acelaşi ulei curge pe veşminte, astfel încât şi cel mai umil sfânt este uns cu acelaşi ulei costisitor cu care a fost uns Capul. Aceasta este adevărata comuniune, atunci când seva adevărului curge de la rădăcini spre ramuri, şi când rădăcina este susţinută de aceeaşi hrană care susţine ramurile. Pe măsură ce primim har de la Isus zi după zi, şi recunoaştem că vine de la El, menţinem în comuniune cu noi şi ne bucurăm şi noi de Comuniunea cu El. Să ne folosim bogăţiile în fiecare zi mergând la Domnul legământului nostru, şi luând de la El toate proviziile de eare avem nevoie cu aceeaşi îndrăzneală cu care oamenii iau bani din propriile buzunare.

SEARA

A lucrat cu toată inima, şi a izbutit în tot ce a făcut.

2 Cronici 31:21

Nu este ceva neobişnuit; este o regulă generală a universului ca oamenii care îşi fac lucrul cu toată inima să izbutească, în timp ce leneşii care merg la lucru cu inima îndoită eşuează. Dumnezeu nu le dă nici o recoltă leneşilor, în afară de recoltele de spini. El nu este mulţumit nici să le trimită bogăţie celor care nu sapă câmpul ca să-i găsească comorile. Este un adevăr general valabil că, dacă un om vrea să izbutească, trebuie să fie harnic în afaceri. In religie este la fel. Dacă vrei să izbuteşti în lucrul pentru Isus, lucrează cu toată inima şi pune-ţi tot sufletul. Pune la fel de multă forţă, energie, emoţie şi sinceritate în lucrarea lui Christos pe cât pui în afacerile tale, fiindcă cauza Lui merită mai mult. Duhul Sfânt ne ajută când nu putem, dar nu ne încurajează lenea; El iubeşte credincioşii activi. Care sunt oamenii cei mai folositori din biserica creştină? Cei care fac totul pentru Dumnezeu, din toată inima. Care sunt instructorii cei mai ascultaţi la Şcoala Duminicală? Cei mai talentaţi? Nu, cei mai zeloşi; lucrătorii cu inimi arzând pentru lucrare, cei care ÎI văd pe Domnul strălucind în isprăvi minunate (vezi Psalmi 45:4). Puritatea inimii se vede în perseverenţă. Se poate să cazi la început, dar lucrătorul credincios va spune: „Este lucrarea Domnului şi trebuie făcută. Domnul mi-a poruncit s-o fac, şi prin puterea Lui o voi duce la capăt”. Creştine, îţi slujeşti Stăpânul cu toată inima? Aminteşte-ţi credincioşia lui Isus! Gândeşte-te cât de însufleţită a fost lucrarea Lui! Ar fi putut spune „râvna pentru casa Ta Mă mănâncă pe Mine” (Ioan 2:17). Când a transpirat stropi mari de sânge, povara de pe umerii Lui nu era uşoară; când şi-a vărsat inima, nu a făcut eforturi neînsemnate pentru mântuirea poporului Său. După ce Isus s-a dăruit pe Sine însuşi cu atâta patimă, ne putem permite să rămânem căldicei?

 

IZVOARE IN DEŞERT

 

Nu te teme de nimic, viermele lui Iacov … Iată, te fac o sanie ascuţită, nouă de tot, cu mulţi dinţi. (Isaia 41:14-15)

Este posibil ca două lucruri să se afle într-un contrast mai mare decât cel dintre un vierme şi o sanie ascuţită cu mulţi dinţi? Un vierme este delicat şi este uşor de strivit cu o piatră sau de zdrobit sub roata unei maşini. Însă o sanie ascuţită cu mulţi dinţi poate tăia piatra şi nu se sfărâmă, şi îşi lasă urma pe stâncă. Şi Dumnezeul cel Atotputernic poate transforma pe unul în celălalt. El poate lua un individ sau o naţiune, care are toată slăbiciunea unui vierme, şi prin lucrarea energizantă a Duhului Său Sfânt, să înzestreze persoana sau naţiunea respectivă cu suficientă putere pentru a lăsa o amprentă profundă în istoria perioadei în care trăiesc.De aceea un „vierme” poate prinde curaj. Dumnezeul cel Atotputernic poate să ne facă mai tari decât împrejurările noastre şi poate să schimbe orice situaţie spre binele nostru. Prin puterea lui Dumnezeu putem face ca toate să plătească tribut sufletului nostru. Putem lua chiar şi cea mai neagră dezamăgire, s-o spargem şi să descoperim în ea un preţios giuvaer de har. Când Dumnezeu ne dă o voinţă de fier, putem străpunge dificultăţile aşa cum un plug de fier străpunge cel mai dur sol. Aşa cum a spus El în versetul de mai sus: „Iată, te fac …”, oare n-o va face? John Henry Jowett

Hristos Îşi zideşte împărăţia cu lucrurile zdrobite de pe pământ. Oamenii umblă în viaţa lor numai după lucruri puternice, de succes, triumfătoare şi nezdrobite ca să-şi construiască împărăţiile, dar Dumnezeu este Dumnezeul celor care nu au succes – Dumnezeul celor care au căzut. Cerul este plin cu vieţi zdrobite de pe pământ, şi nu există nici o „trestie frântă” (Isaia 42:3) pe care Hristos să n-o poată lua şi restaura într-un loc glorios plin de binecuvântare şi frumuseţe. El poate lua o viaţă zdrobită de durere sau necazuri şi poate să facă din ea o harpă a cărei muzică va fi plină de laudă. El poate ridica pe cel mai trist ratat de pe pământ până la gloria cerească. J. R. Miller

 

„Urmează-Mă, şi te voi face …”

Te voi face să spui cuvintele Mele cu putere,

Te voi face vasul îndurării Mele,

Te voi face folositor în orice ceas.

 

„Urmează-Mă, şi te voi face …”

Te voi face ceea ce tu nu poţi fi –

Te voi face iubitor, încrezător, evlavios,

Te voi face chiar asemenea Mie.

        L. S. P.

 

SCRIPTURILE ÎN FIECARE ZI

Volumul III

 

Psalmul 28

Implorările pe care le auzim răzbătând prin acest psalm nu seamănă deloc cu rugăciunile pline de încredere pe care un creştin le poate adresa astăzi Dumnezeului şi Tatălui său. Teama de a nu rămâne fără răspuns, groaza din faţa morţii, frica de a nu fi luat odată cu cei răi, precum şi apelul către judecarea celor răi redau aici sentimentele israelitului credincios din zilele de la urmă. Această mare strâmtorare nu va putea face altceva decât să scoată încă o dată în evidenţă răspunsul pe care îl primeşte cel credincios şi bucuria pe care i-o prilejuieşte acestuia primirea unui răspuns (v. 6-9).”Domnul este tăria mea”, declară în v. 7, iar în v. 8: „Domnul este tăria lor„. Experienţa este mai întâi individuală şi apoi colectivă. Să ne amintim de un episod din istoria lui David, autorul psalmului nostru. La întoarcerea la Ţiclag, el găseşte cetatea incendiată şi pe toţi locuitorii ei duşi în captivitate; însoţitorii săi vorbesc să-1 ucidă cu pietre; se află într-o mare strâmtorare. Şi atunci se întăreşte în Domnul Dumnezeul său (1 Samuel 30.6). Asemeni lui David, experimentarea întregii noastre slăbiciuni este uneori necesară pentru a conştientiza că toată puterea noastră este în Domnul (2 Corinteni 12.10). Remarcăm, de asemeni, că răspunsul lui Dumnezeu aduce lauda în inima celui credincios. În ce ne priveşte, să nu uităm vreodată să I-o exprimăm Domnului (Isaia 25.1)!

 

PÂINEA CEA DE TOATE ZILELE

 

Text: Daniel 1:1-16

Daniel s-a hotărât să nu se supună… Daniel 1:8

CÂSTIGAREA RESPECTULUI

In calitate de creştini, ar trebui să fim oamenii care să câştige respectul celor necredincioşi. Dacă suntem curaţi, cinstiţi, amabili şi prietenoşi, vom fi respectaţi chiar şi de către aceia care au o atitudine negativă faţă de Evanghelie. Când un muzicant profesionist, poreclit „Fericitul”, s-a convertit, s-a lăsat de cântat prin barurile de noapte şi şi-a oferit serviciile unei misiuni. Peste câteva zile, a primit un telefon de la unul din directorii cluburilor de noapte pe care le frecventase şi care îi cerea să facă ceva ce i-ar fi adus foarte mulţi bani. Dar „Fericitul” a refuzat oferta, spunându-i directorului că intenţiona să cânte pentru misiune. „M-a felicitat, a redat mai departe „Fericitul”. Acest lucru m-a surprins. Aveam de-a face cu un om care dorea să cânt pentru el şi care mă felicita pentru că îi refuzasem oferta”.”Fericitul” câştigase respectul omului. Daniel şi prietenii lui erau captivi într-o ţară străină, dar nu şi-au uitat principiile religioase. Nu puteau, cu o conştiinţă curată, să mănânce carnea care în ţara aceea era închinată unui zeu păgân.Au cerut să li se aducă doar legume şi apă. Supraveghetorul lor şi-a riscat viaţa ca să onoreze această cerere. Cred că el a făcut-o din cauza respectului pe care şi l-au câştigat ei prin comportarea lor nobilă. Lumea priveşte cu dispreţ la creştinii care nu trăiesc conform cu credinţa lor. De aceea trebuie să fim sinceri şi să rămânem tari în convingerile noastre. Numai atunci vom câştiga respectul altora. H.V.L.

Vei fi respectat atunci când lumea

Va vedea credinţa în Cuvântul Său.

Deşi nu toate îţi vor accepta,

Dar şti-vor că-L iubeşti pe Dumnezeu. – D.J.D.

Când creştinii trăiesc Evanghelia, păcătoşii vor asculta ce spune Evanghelia.

 

DOMNUL ESTE APROAPE – GBV

http://www.gbv.ro/meditatii-zilnice/domnul-este-aproape

 

Și Domnul pregătise un pește mare care săl înghită pe Iona; și Iona a fost în pântecele peștelui trei zile și trei nopți.   Iona 1.17

Profetul Iona a fost trimis de Dumnezeu pentru ai avertiza pe locuitorii din Ninive: „Încă patruzeci de zile și Ninive va fi răsturnată!”(Iona 4.3). Iona însă nuși găsea deloc plăcerea în voia lui Dumnezeu, care nu vrea „ca vreunul să piară, ci toți să vină la pocăință” (2 Petru 3.9).Iată aici un om care nu avea părtășie cu inima și cu gândurile lui Dumnezeu și care, prin urmare, a plecat întro direcție opusă celei în care Dumnezeu îl trimisese! Înainte de al judeca prea tare pe Iona, trebuie să ne amintim că nici noi, ca și credincioși, nu am fost întotdeauna ascultători de voia lui Dumnezeu. De asemenea, istoria noastră morală dinainte de convertire este una rușinoasă: „Și noi eram altădată fără minte, neascultători, rătăciți, robiți diferitelor pofte și plăceri, trăind în răutate și în invidie, vrednici de a fi urâți și urândune unii pe alții” (Tit 3.3).Cât de mângâietor este să ne luăm privirile de la Iona și să ni le îndreptăm către Acela care a spus: „Iată, vin; în sulul cărții este scris despre Mine. Este desfătarea Mea, Dumnezeul Meu, să fac plăcerea Ta, și legea Ta este înăuntrul inimii Mele” (Psalmul 40.7,8). El a fost „ascultător până la moarte, și încă moarte de cruce” (Filipeni 2.8). Prin ascultarea Lui domnește acum harul și prin ascultarea Lui am fost făcuți drepți.Iona a avut o experiență care la făcut să fie o imagine a Domnului Isus în moartea Sa. Despre aceasta a dat mărturie Domnul Însuși, atunci când a spus: „Pentru că, așa cum Iona a fost în pântecele peștelui celui mare trei zile și trei nopți, așa va fi Fiul Omului în inima pământului trei zile și trei nopți” (Matei 12.40). Există și în viețile noastre ceva care să manifeste o trăsătură morală a lui Hristos? R. A. Barnett

 

SĂMÂNȚA BUNĂ

http://www.gbv.ro/meditatii-zilnice/samanta-buna

 

… Ferice de cei ce n-au văzut, și au crezut.
Ioan 20.29

Granițele cerului

Acest lucru îmi aduce aminte de Toma, ucenicul lui Isus, care avea probleme cu lucrurile pe care nu le putea pipăi sau vedea: el nu a vrut să creadă vestea că Isus Hristos a înviat dintre morți. A vrut să creadă abia după ce a văzut.

Nu ne rămân și nouă adeseori lucruri închise, pentru că ne oprim la o graniță care în realitate nici nu este? De ce nu credem în înviere? Numai pentru că depășește orizontul nostru? Hristos a înviat cu adevărat, și cine crede în El, primește viață veșnică. Isus i-a spus lui Toma: „Ferice de cei ce n-au văzut, și au crezut” (Ioan 20.29).

Herschel a depășit granița a ceea ce era pentru el până atunci familiar și logic, și astfel a găsit cheia în lumea razelor invizibile. Pe piatra lui de mormânt este propoziția: „El a pătruns granițele cerului”. Ca astronom și creștin a făcut acest lucru în dublu sens!

Mi-e gata inima să-ți cânte Ție,

Al lumilor, Poet slăvit;

Poemul Tău este-a lor armonie,

Și-n slava lor ești oglindit.

 

Cele 13 Calendare Biblice (TOTUL PENTRU GLORIA LUI de Oswald CHAMBERS / MANA DE DIMINEAŢĂ / MÂNTUIREA PRIN HRISTOS / Meditaţii zilnice – de Fritz BERGER / TEZAURUL PROMISIUNILOR LUI DUMNEZEU de Charles H. SPURGEON / DOMNUL ESTE APROAPE! – Calendar Biblic / BĂTÎND LA UȘA LUI DUMNEZEU de Oswald CHAMBERS / MEDITAŢII ZILNICE de Wim MALGO / MEDITAŢII PENTRU FIECARE ZI A ANULUI Dimineaţa şi Seara de Charles H. SPURGEON / IZVOARE IN DEŞERT / SCRIPTURILE ÎN FIECARE ZI – Volumul III / PÂINEA CEA DE TOATE ZILELE / DOMNUL ESTE APROAPE – GBV / SĂMÂNȚA BUNĂ) sunt preluate de pe pagina https://ioan17.wordpress.com/2016/03/

 

CUVÂNTUL LUI DUMNEZEU PENTRU ASTĂZI

coordonatori Bob & Debby Gass

www.fundatiaseer.ro

CUM SĂ ACTIVEZI CUVÂNTUL LUI DUMNEZEU (1)

„Cuvântul lui Hristos să locuiască din belşug în voi…” (Coloseni 3:16)

     Punctul central al unei vieți de succes este să iei hotărârile corecte și să faci faptele potrivite. Dacă ești izvorul propriei tale înțelepciuni sau dacă privești la ceilalți, șansele tale nu sunt mari. Apostolul Pavel ne învaţă: „Cuvântul lui Hristos să locuiască din belşug în voi în toată înţelepciunea”. Dacă faci așa, ai adoptat strategia câștigătoare pentru viața ta. Dar tu trebuie: 1) Să citești Cuvântul. Asta nu înseamnă că-l vei înțelege din prima; pentru că nu-i un exercițiu intelectual. Primești putere și înțelepciune atunci când îl citești într-o atitudine de rugăciune, deoarece „Cuvântul lui Dumnezeu este viu şi lucrător… pătrunde până acolo că desparte sufletul şi duhul…” (Evrei 4:12). 2) Să meditezi la ce citeşti. Asta înseamnă „să-l rumegi”. Lasă ca sucurile digestive, spiritual vorbind, să proceseze Cuvântul lui Dumnezeu, până când substanțele sale nutritive devin parte din tine, întărindu-te, dându-ți energie și călăuzindu-te. 3) Să crezi Cuvântul. Dumnezeu a spus: „Cuvântul Meu… nu se întoarce la Mine fără rod, ci va face voia Mea şi va împlini planurile Mele.” (Isaia 55:11) Un singur lucru poate produce scurt-circuit între tine și Cuvântul lui Dumnezeu – necredința. „Lor, cuvântul care le-a fost propovăduit nu le-a ajutat la nimic, pentru că n-a găsit credinţă la cei ce l-au auzit.” (Evrei 4:2) „Auzirea” deschide ușa, „credința” intră pe ea și activează promisiunea. 4) Să primești Cuvântul. Indiferent cât de tare te încrezi în promisiunile lui Dumnezeu și în intenția Lui de a ți le oferi, ele nu-ți vor aparține până când nu le primești prin credință. „De aceea vă spun că, orice lucru veţi cere, când vă rugaţi, să credeţi că l-aţi şi primit, şi-l veţi avea.” (Marcu 11:24) Așadar, crede că răspunsul tău e pe drum și întărește-te în credință până când va ajunge la tine.

 

 

Textul zilei „CUVÂNTUL LUI DUMNEZEU PENTRU ASTĂZI”, coordonatori Bob & Debby Gass este preluat si poate fi gasit la urmatoarele pagini:

TOTUL PENTRU GLORIA LUI

de Oswald CHAMBERS

 

Ascultarea

Sunteţi robul aceluia de care ascultaţi. Romani 6:16

Primul lucru pe care trebuie să-l fac atunci când examinez puterea care mă domină este să recunosc adevărul neplăcut că sunt responsabil pentru faptul de a fi astfel dominat, întrucât am cedat în faţa respectivei puteri. Dacă sunt robul eului meu, eu sunt vinovat pentru aceasta, deoarece, la un moment dat în trecut, am cedat eului. La fel, dacă ascult de Dumnezeu, fac aceasta pentru că m-am predat pe mine însumi Lui.

Dacă un copil se lasă dominat de egoism, el va descoperi că aceasta este cea mai înrobitoare tiranie de pe pământ. Nu există putere în sufletul uman care să rupă lanţurile unei atitudini formate prin cedarea în faţa eului. De exemplu, lasă-te dominat pentru o secundă de orice vine din natura poftei (aminteşte-ţi ce este pofta: „Trebuie să am imediat acest lucru”, fie că este vorba de o poftă a cărnii sau a minţii), cedează o dată şi deşi poate te urăşti pentru că ai cedat, eşti legat ca un sclav de acel lucru. Nu există absolut nici o eliberare prin puterea umană, ci numai prin Răscumpărare. Trebuie să te predai în umilinţă totală Singurului care poate zdrobi puterea dominatoare, adică Domnului Isus Cristos. „El M-a uns… ca să vestesc robilor izbăvirea.” Descoperim aceasta în moduri ridicol de simple – „O, pot renunţa la acest obicei oricând doresc”. Nu poţi; vei descoperi că obiceiul te domină cu totul pentru că i-ai cedat de bunăvoie. Este uşor să cânţi „El va zdrobi orice lanţuri”, trăind în acelaşi timp o viaţă de robie evidentă faţă de tine însuţi. Predarea în mâna lui Isus va zdrobi orice robie din viaţa oricărui om.

 

MANA DE DIMINEAŢĂ

 

„Să păstrezi credinţa şi un cuget bun, pe care unii l-au pierdut şi au naufragiat cu privire la credinţă.

1TIMOTEI 1:19

Copilul lui Dumnezeu trebuie să-şi aducă aminte că are în el rădăcina oricărui rău atâta vreme cât firea veche este încă în el. Dacă nu este atent să-şi păzească grădina cugetului, buruienile vor încolţi şi vor creşte; în special păcatele care îl stăpâneau când era necredincios, pot deveni o hărţuială insistentă. Un cuget uşuratic care găseşte totdeauna explicaţii şi îndreptăţiri, vine din vechea fire păcătoasă, şi din necunoaşterea voii lui Dumnezeu, dar „un cuget bun” este printre cele mai bune binecuvântări ale lui Dumnezeu, pentru că este curăţit prin sângele Domnului Hristos şi luminat de Cuvântul şi de Duhul lui Dumnezeu. Trebuie să tratăm cu cugetele noastre cum fac oamenii cu casele lor. Dacă vor să păstreze locuinţa curată, trebuie s-o curăţe în fiecare zi. Un cuget duhovnicesc se ocupă cel mai mult cu răul din inimă, dar când cugetul nu este duhovnicesc ci firesc, inima este cel din urmă lucru de care se ocupă. O mustrare a Domnului luată în seamă va conduce la pocăinţă şi la un drum drept şi sfânt, pe când o mustrare căreia nu i se dă atenţie este premergătoare unei corectări aspre. Un cuget ceresc nu se întreabă niciodată: „Trebuie să renunţ la aceasta?” dacă doreşte sincer să placă inimii Domnului Isus. Am eu o credinţă şi un cuget bun? Atunci trebuie să părăsesc orice îmi place mie dar nu-I place lui Dumnezeu. Să-L lăsăm pe El să dea sau să ia, potrivit cu voia Sa, după buna Sa plăcere. Un cuget curat este un cuget curăţit în întregime de sângele Domnului Hristos care face ca sufletul celui credincios să fie ca o oglindă în care se vede faţa Tatălui nostru ceresc.

Un cuget sensibil în ce priveşte şi cel mai neînsemnat lucru care se pare rău, ne va ajuta mult pe drumul ascultării de Dumnezeu şi ne va îndemna să împlinim Cuvântul care spune „Feriţi-vă de orice se pare rău.” (1 Tes. 5:22). R. C. Chapman. Cugetul nostru este un sol al lui Dumnezeu în noi. El niciodată nu ne vorbeşte în mod brutal, ci totdeauna este ca „un susur blând”. Dacă nu suntem cu multă grijă şi atenţie ca să-i prindem îndemnul, se poate să-l scăpăm, să nu facem ce ne îndeamnă Duhul Sfânt prin cuget şi astfel el poate adormi de-a binelea. Să fim delicaţi cu reprezentantul lui Dumnezeu în noi.

 

MÂNTUIREA PRIN HRISTOS

Meditaţii zilnice – de Fritz BERGER

 

„toţi au mîncat aceeaşi mîncare duhovnicească şi toţi au băut aceeaş băutură duhovnicească, pentrucă beau dintr’o stîncă duhovnicească ce venea după ei; şi stînca era Hristos. Totuşi cei mai mulţi dintre ei, n’au fost plăcuţi lui Dumnezeu, căci au pierit în pustie.”1 Corinteni 10:3-5

Apostolul prezintă Corintenilor poporul Israel, cum acest popor a fost scos din ţara Egiptului prin mâna puternică a Lui Dumnezeu, cum a trecut Marea Roşie ca pe uscat, cum au avut parte de pâine şi apă, cum au fost conduşi de Domnul prin stâlp de foc şi de nor, şi cum totuşi poporul era mereu nemulţumit faţă de Dumnezeu şi faţă de Moise, motiv pentru care nu au putut intra în ţara promisiunilor datorită faptului că ori de câte ori au intervenit probleme pe drum , au dovedit necredinţă faţă de Dumnezeu. Au trăit multe minuni şi totuşi este scris: în scurt timp au uitat aceasta şi s-au răzvrătit împotriva Lui Dumnezeu, şi împotriva lui Moise. Şi toate acestea s-au scris pentru învăţătura noastră, să nu fim nemulţumiţi, cum erau unii dintre ei, şi nici necredincioşi. De aici putem vedea faptul că nu este destul că ne-am pocăit, devenind astfel copii ai Lui Dumnezeu. Vedem de asemenea că în toate necazurile şi nevoile noastre putem căuta ajutor la Dumnezeu, indiferent de împrejurări. Psalmistul spune despre cel drept:” el nu se teme de veşti rele, ci inima lui este tare, încrezătoare în Domnul.” Ps. 112:7. Dacă ne gândim că Dumnezeu a dat ce a avut mai scump, pe unicul Său Fiu pentru noi, cum nu ne va dărui toate împreună cu El! Poate El să uite pe vreunul din copiii Săi? În Ps. 91 putem vedea pe ce pot să conteze cei credincioşi.neze a dat ce a avut mai scump, pe unicul Său Fiu pentru noi, cum nu ne va da împreună cu ELredincioşii.s

 

TEZAURUL PROMISIUNILOR LUI DUMNEZEU

de Charles H. SPURGEON

 

MÂNGÂIEREA MAMEI

Vă voi mângâia, cum mângâie o mamă pe copilul ei.

Isaia 66.13

Mângâierea unei mame! Este însăşi dragostea duioasă. Cum înţelege ea necazul copilului ei! Cum îl stânge ea la piept şi-i ia toate suferinţele în inima ei! Ei poate sa-i spună totul, încredinţat că ea îl înţelege, ca nimeni altul. Dintre toate mângâierile, cea mai dulce este a mamei sale. Aceasta a simţit-o mai mult decât un om încercat.Dumnezeu S-ar coborî oare, ca să ţină locul unei mame? Din partea Sa e bunătatea însăşi. L-am cunoscut ca Tată, dar iată că vrea sa fie pentru noi chiar o marnă, îndemnându-ne prin aceasta la o sfântă apropiere, la o încredere fără rezervă, la o odihnă deplină. Când Dumnezeu însuşi ajunge „Mângâietorul” nostru, nu ne mai poate frământa nici o îngrijorare. Deci să-I spunem Lui apăsarea noastră, chiar daca nu putem face aceasta decât prin suspine şi prin plâns. El nu ne dispreţuieşte plânsul, aşa cum n-ar face nici mama noastră. Ca şi ea, va avea milă de lacrimile noastre, de slăbiciunea noastră şi ne va ierta greşelile, dar într-un fel mai sigur decât ar putea mama noastră. Să nu purtam singuri greutăţile noastre; făcând aceasta, am face o mare greşeală, când o Fiinţă aşa de bună stă gata să le împărtăşească. Să le spunem deci fără întârziere Dumnezeului dragostei. El nu se va obosi de noi, cum nu se oboseşte nici o mamă.

 

DOMNUL ESTE APROAPE!

Calendar Biblic

 

DOMNUL este tăria mea şi temeiul cântărilor mele de laudă: El m-a scăpat. El este DUMNEZEUL meu: pe El îl voi lăuda; El este DUMNEZEUL tatălui meu: pe El Îl voi preamări. Exodul 15.2

Pentru prima oară în Sfânta Scriptură citim o cântare de laudă. Dumnezeu l-a mântuit pe poporul Său scăpându-l din mâna puternică a vrăjmaşului său. Acum copiii lui Dumnezeu, mântuiţi, cu inimile pline de cântări de laudă mergeau pe drumul spre ţara Canaanului, spre moştenirea făgăduită. Acum ei învăţau adorarea, proslăvirea lui Dumnezeu, învăţau să slujească lui Dumnezeu.Cântecul lor arăta teama de Dumnezeu, lucrarea Sa, puterea şi slava Lui. El a biruit duşmanul, El a mântuit poporul Lui, El este călăuza Lui în pustie şi îl conduce până la capăt. Pentru noi El a pregătit un loc. Locul nostru este în casa Tatălui. De câte ori citim de o cântare de laudă în Cuvântul lui Dumnezeu ştim că este vorba de un moment, de o însemnătate deosebită din istoria poporului Israel.În Numeri 21 la sfârşitul călătoriei găsim cântarea fântânei unde Dumnezeu este văzut ca izvor al binecuvântărilor. În 2 Samuel 1.18 avem cântarea arcului; arcul fiind simbolul puterii prin care Dumnezeu îşi împlineşte toate planurile Lui. În Apocalipsa 14 cântă rămăşiţa cea mică din Iuda pe muntele Sionului, cântarea Mielului. În Apocalipsa 15 cântă biruitorii fiarei şi a icoanei ei, cântarea lui Moise şi cântarea Mielului. Apoi ne gândim la cântarea de slavă care o cântă cei 24 de bătrâni. În Apocalipsa 5 îi aduc mărire, cinste şi onoare Celui care merită din veşnicie în veşnicie.De ne-ar folosi şi nouă aceste cuvinte trezind în noi dorinţa să-I aducem în fiecare zi o jertfă de laudă ca rod al buzelor celor care-I mărturisesc Numele pe pământ. Numele Lui să fie slăvit!”Cine aduce mulţumiri ca jertfă, acela Mă proslăveşte” (Ps. 50.23).

 

BĂTÎND LA UȘA LUI DUMNEZEU

de Oswald CHAMBERS

 

O, Doamne, ce minunate sunt căile Tale! Când îmi amintesc de calea pe care m-ai condus şi m-ai purtat, mă pierd în uimire, dragoste şi laudă.

 

MEDITAŢII ZILNICE

de Wim MALGO

 

«Prin urmare, a trebuit să Se asemene fraţilor Săi în toate lucrurile ca să poată fi, în ce priveşte legăturile cu Dumnezeu, un mare preot milos si vrednic de încredere, ca să facă ispăşire pentru păcatele norodului.» Evrei 2,17

Dacă îl urmezi din toată inima pe Isus, simţi chemarea să transmiţi această veste a salvării şi aproapelui tău. Din păcate însă, de multe ori eforturile tale de a-i câştiga pe alţii pentru Isus se lovesc de inimi împietrite şi de refuzuri dure. De ce? Pentru că nu calci efectiv pe urmele Lui şi refuzi să te identifici cu păcătoşii. Trebuie să ne coborâm la nivelul lor, la fel cum Isus S-a coborât la al nostru. Păcatul din noi întrerupe legătura cu Domnul şi de aici rezultă mesajul nostru lipsit de putere pe care îl prezentăm celor păcătoşi. Numai dacă devenim una cu Isus Cristos putem să ne apropiem cu putere şi cu dragoste de cei pierduţi. Această unire cu El ne conferă o aură preoţească convingătoare; doar astfel suferim cu adevărat pentru oamenii care vor merge în blestemul veşnic şi plângem pentru ei înaintea Domnului. Ce minunat este când nu mai există nimic în inima ta care ar putea sta în calea identificării tale complete cu El! Prin unirea cu Domnul inima ţi-e plină de milă şi de compasiune pentru cei pierduţi, iar aproapele tău va fi puternic cercetat de dragostea ta sinceră pentru el.

 

MEDITAŢII PENTRU FIECARE ZI A ANULUI

de Charles H. SPURGEON

Dimineaţa şi Seara

DIMINEAŢA

Astfel dar, cine crede că stă în picioare, să ia seama să nu cadă. 1 Corinteni 10:12

Este un lucru ciudat să te mândreşti cu harul care ţi-a fost acordat. Un om spune „sunt foarte credincios; nu voi cadea. Cei puţin credincioşi pot să cadă, dar eu nu voi cădea. Am o dragoste fierbinte”, spune altul. „Pot să stau în piciore; nu este nici un pericol să mă scufund”. Cel care se laudă cu harul are puţin har. Unii dintre ei îşi imaginează că talentele lor îi ţin în picioare, şi nu ştiu că apa trebuie să izvorască neîncetat, altfel fântâna va seca. Dacă lampa nu este umplută mereu cu ulei, deşi arde cu flacără mare astăzi, mâine va fumega şi flacăra i se va stinge. Ai grijă să nu te mândreşti cu talentele tale; încrede-te numai în Christos şi în puterea Sa, fiindcă doar El te poate feri de cădere. Roagă-te mult. Petrece Mult timp în adoraţie sfântă. Citeşte Scriptura constant şi mai interesat. Supraveghează-ţi viaţa cu mai multă grijă. Trăieşte mai aproape de Dumnezeu. Ia cel mai bun exemplu pentru acţiunile tale Ai grijă să porţi numai conversaţii sfinte. Parfumează-ţi inima cu dragoste pentru sufletele oamenilor. Trăieşte în aşa fel încât oamenii să ştie că ai fost cu Isus şi ai învăţat de la El. Ce fericită va fi ziua în care ÎI vei auzi pe Cel preaiubit spunându-ţi: „vino mai sus”; va fi bucuria ta să-L asculţi spunând „ai luptat lupta cea bună” ţi-ai isprăvit alergarea, ai păzit credinţa; de acum te așteaptă cununa neprihănirii” (2 Timotei 4:7-8). Înainte, creştine, cu grijă și atenție! Înainte, cu teamă sfântă şi cutremur! Înainte, cu credință şi încredere în Isus; singura ta rugăciune să fie „sprijină-mă după făgăduinţa Ta” (Psalmi 119:116). El poate, el este singurul care „poate să vă păzească de orice cădere, şi să vă facă să vă înfățișați fără prihană şi plini de bucurie înaintea slavei Sale” (Iuda 24).

SEARA

Voi veghea asupra căilor mele. Psalmi 39:1

Frate peregrin, nu spune în inima ta „voi merge acolo şi dincolo, şi nu voi păcătui”, fiindcă nu eşti niciodată atât de departe de pericol încât să-ţi permiţi să te lauzi. Drumul este foarte noroios; va fi greu să păşeşti fară să-ţi murdăreşti hainele. Lumea aceasta este plină de putreziciune; vei avea nevoie de multă atenţie ca să-ţi păstrezi puritatea. La fiecare cotitură a drumului te aşteaptă un hoţ gata să-ţi fure comorile. In fiecare binecuvântare există o ispită şi în fiecare bucurie o înşelăciune. Dacă ajungi totuşi în cer, consideră că este o minune datorată în întregime puterii Tatălui. Fii cu ochii în patru. Un om care duce în mână o grenadă trebuie să aibă grijă să nu se apropie de o flacără deschisă. Şi tu trebuie să ai grijă să nu intri într-o ispită. Chiar şi activităţile tale zilnice sunt nişte unelte ascuţite; ai grijă cum le mânuieşti. In lumea aceasta, nici un lucru nu este menit să mărească credinţa creştinului; totul încearcă s-o distrugă. Cât de repede trebuie să te îndrepţi spre Dumnezeu ca să fii sprijinit! Rugăciunea ta trebuie să fie „sprijină-mă, şi voi fi în siguranţă”. Rugăciunea trebuie să fie însoţită de veghere; veghează-ţi fiecare gând, cuvânt şi acţiune cu gelozie sfântă. Nu te expune pericolului fară să fie nevoie, şi dacă eşti chemat acolo unde zboară săgeţile, nu te aventura fară scut. Dacă vreodată diavolul te va găsi fară protecţie, se va bucura de triumf şi te va doborî curând la pământ. Deşi nu poţi fi ucis, poţi fi rănit de săgeţile sale otrăvite. Fii cumpătat; fii vigilent Pericolul poate veni în clipa în care totul ţi se pare sigur. De aceea, veghează-ţi căile şi roagă-te neîncetat. Nimeni nu greşeşte din prea multă grijă. Fie, ca Duhul Sfânt să ne călăuzească pe orice cale, ca să putem fi întotdeauna plăcuţi Domnului.

 

IZVOARE IN DEŞERT

 

Moise s-a apropiat de norul în care era Dumnezeu. (Exod 20:21)

Dumnezeu continuă să aibă tainele Sale – ascunse de „cei înţelepţi şi pricepuţi” (Luca 10:21). Nu te teme de aceste lucruri necunoscute, ci mulţumeşte-te să accepţi lucrurile pe care nu poţi să le înţelegi şi să aştepţi cu răbdare. La timpul potrivit El îţi va descoperi comorile necunoscutului – bogăţiile gloriei tainelor. Recunoaşte că taina este doar vălul care acoperă faţa lui Dumnezeu. Nu te teme să intri în norul care coboară asupra vieţii tale, pentru că Dumnezeu este în el. Şi partea cealaltă străluceşte de gloria Lui. „Nu vă miraţi de încercarea de foc din mijlocul vostru, care a venit peste voi ca să vă încerce, ca de ceva ciudat, care a dat peste voi; dimpotrivă, bucuraţi-vă, întrucât aveţi parte de patimile lui Hristos” (1 Petru 4:12-13). Când te simţi cel mai părăsit şi cel mai singur, Dumnezeu este aproape. El este în norul cel mai gros. Croieşte-ţi drum înainte prin întuneric fără să dai înapoi, ştiind că la adăpostul norului te aşteaptă Dumnezeu. selectat

 

Ai un nor în faţă?

Ceva întunecat şi înspăimântător;

Un mesager al furtunii de deasupra capului?

Ceva care întunecă cerul;

Ceva din ce în ce mai întunecat;

Ceva care ţi-e teamă că va izbucni într-un târziu;

Un nor care aruncă o umbră adâncă şi lungă?

Dumnezeu vine în acel nor.

 

Ai un nor în faţă?

Este carul biruitor al lui Iehova: în acesta

El zboară spre tine, peste marele abis.

Este mantia cu care Se acoperă;

Pentru că El Se îmbracă în furtuna strălucitoare.

Este vălul în care El ascunde lumina

Chipului Său minunat, prea orbitoare pentru ochii tăi.

Dumnezeu vine în acel nor.

 

Ai un nor în faţă?

O încercare teribilă pentru tine?

O ispită întunecată şi ameninţătoare?

O pierdere a unuia din cei dragi ai tăi?

O ceaţă, un văl, care ascunde necunoscutul?

O taină care pare ireală:

Un nor între tine şi razele strălucitoare ale soarelui?

Dumnezeu vine în acel nor.

 

Ai un nor în faţă?

O boală – neputinţa bătrâneţii – tristeţe şi moarte?

Aceşti nori se vor împrăştia la ultima ta suflare slabă.

Nu te teme de norii care planează deasupra bărcii tale,

Făcând-o să plutească jalnic spre intrarea în port;

Norul morţii, deşi ceţos, paralizant şi rece,

Va deveni strălucitor şi cu margini de aur.

DUMNEZEU vine în acel nor.

 

Un om stătea odată pe un pisc înalt al Munţilor Stâncoşi urmărind o furtună mare care era mai jos. Pe când se uita, un vultur a trecut prin nori şi a continuat să se ridice în zbor spre soare. Apa de pe aripile lui sclipea în lumina soarelui ca diamantele. Dacă n-ar fi fost furtuna, poate că vulturul ar fi rămas în vale. În acelaşi fel, necazurile vieţii ne fac să ne ridicăm spre Dumnezeu.

 

SCRIPTURILE ÎN FIECARE ZI

Volumul III

 

Psalmul 27

În acest Psalm străluceşte încrederea totală a celui credincios în Cel care este Lumina, Mântuirea şi Tăria vieţii sale (v. 1; Psalmul 18.27,28,29). Epistola către Efeseni va confirma acest adevăr, că Domnul este în acelaşi timp şi Lumina şi Tăria puterii creştinului (Efeseni 5.14; 6.10). Dar cine Altul a arătat această încredere totală în Dumnezeu decât Domnul Isus?Dacă Psalmul 22 ar putea fi numit psalmul crucit, atunci acestuia (Psalmului 27) va trebui să-i dăm titlul de „psalmul Ghetsimani-ului”. Într-adevăr, v. 2 evocă într-un mod izbitor mulţimea înarmată cu săbii şi cu bâte care înaintează sub îndrumarea lui Iuda pentru a-L prinde pe Domnul gloriei, însă la singura Sa rostire, „Eu
sunt„, ei dau înapoi şi cad la pământ (Ioan 18.6).”Casa Domnului” – acesta este locul în care îşi caută refugiul psalmistul (v. 3-5; comp. cu 2 împăraţi 19.1,14): ce frumoasă imagine a comuniunii, a acestui „un lucru” (v. 4) pe care se cuvine să-l cerem şi să-l urmărim înainte de orice altceva. Iar această comuniune nu este numai pentru ceasul încercării, ci pentru „toate zilele vieţii mele”. Comuniunea este şi «climatul» necesar pentru a distinge frumuseţea Domnului şi pentru a progresa în cunoaşterea acestei frumuseţi. Ultimul verset vine ca un răspuns de sus care opreşte toată alarmarea credinciosului: „Da, aşteaptă-L pe Domnul!”

 

PÂINEA CEA DE TOATE ZILELE

 

Text: Coloseni 3:16-25

Orice faceţi, să faceţi din toată inima, ca pentru Domnul, nu ca pentru oameni. Coloseni 3:23

COMPLEXUL „BĂTRÂNUL CHARLIE”

Cuvântul: „orice” din Coloseni 3:23, cuprinde o mulţime de îndatoriri. El le cere creştinilor să fie cu toată inima în orice efort nobil care merită să fie depus. Aceasta înseamnă că trebuie să dăruim aceeaşi răbdare sarcinilor uşoare ca şi celor importante. Evanghelistul Sam Jones se referea adeseori la un cal al tatălui său, pe care-l botezaseră „Bătrânul Charlie”. Când animalul era prins la plug, se dădea înapoi şi devenea o problemă. Dar când era înhămat la şareta cu roţi vopsite în roşu cu hamurile de lux, îşi ridica capul sus şi era plin de vigoare şi încântare. Nu era niciodată nevoie să-l struneşti sau să-l loveşti cu biciul. Se părea că acestui cal îi plăcea să fie văzut cu harnaşamentele de paradă – în special când greutatea pe care o avea de cărat era mică. Sam Jones a spus: „Natura umană este asemănătoare acestui cal. Unii oameni pur şi simplu nu lucrează pentru Domnul în umilinţă. Trebuie să aibă un birou proeminent cu un titlu sonor ca să facă ceva pentru El”. Cât de contrar este acest lucru spiritului creştin! Orice ocazie de-a aduce glorie lui Dumnezeu nu trebuie niciodată considerată prea mică pentru a nu investi eforturile noastre cele mai bune. Nu are importanţă cât de umile sunt sarcinile, dacă ele fac parte din datoriile noastre, trebuie să le vedem ca fiind lucrarea de slujire pentru Dumnezeu şi trebuie să le facem cu bucurie, fără să ne plângem şi să căutăm satisfacerea eului. Să nu ne dăm înapoi atunci când ne stă în faţă un lucru dificil şi fără recompense. Făcând toate lucrurile „din toată inima, ca pentru Domnul, nu ca pentru oameni”, vom fi feriţi să nu dobândim complexul „bătrânului Charlie”.  H.G.B.

Nimic nu e pierdut ce-i pentru Domnul;
Chiar lucrul cel mai mic sub soare,
Când are privirea Lui aprobatoare
Devine fapta lumii cea mai mare.       Anonim

Lucrurile mici devin lucruri mari atunci
când sunt făcute cu dorinţa de a fi pe placul lui
Dumnezeu.

 

DOMNUL ESTE APROAPE – GBV

http://www.gbv.ro/meditatii-zilnice/domnul-este-aproape

 

Fraților, sămi fie îngăduit să vă spun deschis despre patriarhul David că a murit și a fost și înmormântat, și mormântul lui este între noi până în ziua aceasta. Fiind deci profet și știind că Dumnezeu ia jurat cu jurământ ca din rodul coapselor lui să stea pe tronul său … Fapte 2.29,30

Adesea nu ne gândim la David ca fiind profet, însă exact așa îl numește Petru în textul de mai sus: „Fiind deci profet„. Probabil că primul lucru pe care îl spunem despre David, atunci când ne gândim la el, este că a fost împărat, sau om de război, sau compozitor de psalmi, sau chiar „om după inima lui Dumnezeu”. Totuși, Petru îl numește aici „profet”. De fapt, pasajul pe care Petru îl citează este Psalmul 132.11 – profeția lui David că Mesia avea să fie descendentul său și că avea să șadă pe tronul său. Prin inspirația Duhului Sfânt, David a scris mulți alți psalmi mesianici, precum și psalmi care au profețit necazul cel mare, suferințele rămășiței iudaice și Mileniul. Nu numai Petru certifică inspirația lui David, ci și Domnul Isus a făcut acest lucru. Făcând referire la cuvintele lui David dinPsalmul 110.1, El a spus că David lea scris „prin Duhul” (Matei 22.43,44). Aceasta nu este însă totul – David însuși șia afirmat inspirația divină pentru scrierile sale. În ultimele sale cuvinte, el face referire la sine însuși ca fiind „psalmistul plăcut al lui Israel” și spune: „Duhul Domnului a vorbit prin mine și cuvântul Său a fost pe limba mea” (2 Samuel 23.1,2). David a fost profet și a scris aflânduse „sub puterea Duhului Sfânt” (2 Petru 1.21), la fel cum alți profeți au scris prin „Duhul lui Hristos” (1 Petru 1.11). Ce încurajator este să vedem că, deși au fost momente în viața lui David când el a falimentat și La dezonorat pe Domnul, totuși Dumnezeu a binevoit săl folosească! Să citim deci cele scrise de el și să luăm seama la ele, pentru binele nostru și pentru creșterea noastră spirituală! B. Reynolds

 

SĂMÂNȚA BUNĂ

http://www.gbv.ro/meditatii-zilnice/samanta-buna

 

… Minunate sunt lucrările Tale, și ce bine vede sufletul meu lucrul acesta! Psalmul 139.14

Granițele cerului

Ai auzit de descoperitorul planetei Uranus? Este Friedrich Wilhelm Herschel, care, în 13 martie 1781, la vârsta de 24 de ani a devenit deodată renumit, când a observat acest obiect în sistemul nostru solar.

Astronomul tânăr și renumit prin succesul său a realizat câțiva ani mai târziu un experiment asemănător ca al precursorului său Isaac Newton: el a lăsat să strălucească lumina soarelui printr-o prismă de sticlă și astfel lumina s-a răspândit ca un evantai în culorile ei diferite.

Dar el a observat, spre deosebire de Newton, nu numai culorile, ci a măsurat și temperatura. În timp ce schimba de la culoare la culoare, a observat că temperatura creștea de la partea violetă la partea roșie a spectrului și a luat o decizie: el a măsurat temperatura și în regiunea unde părea că nu mai exista deloc lumina soarelui. Spre marea lui surprindere a constatat, că această regiune prezintă cea mai înaltă temperatură dintre toate: astfel s-au descoperit razele infraroșii! Herschel „a văzut” pentru prima dată o formă de lumină, pe care noi nu o putem percepe cu ochii noștri.

 

Cele 13 Calendare Biblice (TOTUL PENTRU GLORIA LUI de Oswald CHAMBERS / MANA DE DIMINEAŢĂ / MÂNTUIREA PRIN HRISTOS / Meditaţii zilnice – de Fritz BERGER / TEZAURUL PROMISIUNILOR LUI DUMNEZEU de Charles H. SPURGEON / DOMNUL ESTE APROAPE! – Calendar Biblic / BĂTÎND LA UȘA LUI DUMNEZEU de Oswald CHAMBERS / MEDITAŢII ZILNICE de Wim MALGO / MEDITAŢII PENTRU FIECARE ZI A ANULUI Dimineaţa şi Seara de Charles H. SPURGEON / IZVOARE IN DEŞERT / SCRIPTURILE ÎN FIECARE ZI – Volumul III / PÂINEA CEA DE TOATE ZILELE / DOMNUL ESTE APROAPE – GBV / SĂMÂNȚA BUNĂ) sunt preluate de pe pagina https://ioan17.wordpress.com/2016/03/

 

CUVÂNTUL LUI DUMNEZEU PENTRU ASTĂZI

coordonatori Bob & Debby Gass

www.fundatiaseer.ro

 

CUVÂNTUL SI DUHUL

„Noi însă avem gândul lui Hristos.” (1 Corinteni 2:16)

     Când mintea nu îți este deschisă către Duhul Sfânt, nu poți înțelege Cuvântul lui Dumnezeu. Așadar, dacă ai impresia că a citi Biblia nu-ți aduce mari foloase, încearcă următoarele: înainte de a o deschide, deschide-ți inima și roagă-te! Spune: „Duhule Sfânt, arată-mi ceea ce eu nu văd, și învață-mă ceea ce nu știu!” Pavel scrie: „Nouă însă Dumnezeu ni le-a descoperit prin Duhul Său. Căci Duhul cercetează totul, chiar şi lucrurile adânci ale lui Dumnezeu. În adevăr, cine dintre oameni cunoaşte lucrurile omului, în afară de duhul omului, care este în el? Tot aşa: nimeni nu cunoaşte lucrurile lui Dumnezeu în afară de Duhul lui Dumnezeu. Şi noi n-am primit duhul lumii, ci Duhul care vine de la Dumnezeu, ca să putem cunoaşte lucrurile pe care ni le-a dat Dumnezeu prin harul Său. Şi vorbim despre ele nu cu vorbiri învăţate de la înţelepciunea omenească, ci cu vorbiri învăţate de la Duhul Sfânt, întrebuințând o vorbire duhovnicească pentru lucrurile duhovniceşti. Dar omul firesc nu primeşte lucrurile Duhului lui Dumnezeu, căci pentru el sunt o nebunie; şi nici nu le poate înţelege, pentru că trebuie judecate duhovniceşte. Omul duhovnicesc, dimpotrivă, poate să judece totul, şi el însuşi nu poate fi judecat de nimeni. Căci „cine a cunoscut gândul Domnului, ca să-I poată da învăţătură?” Noi însă avem gândul lui Hristos.” (1 Corinteni 2.10-16). Biblia nu seamănă cu nicio altă carte. Cuvintele ei sunt insuflate de Dumnezeu; de aceea, când te apropii de Biblie, trebuie să-L rogi pe Duhul Sfânt să-ți deschidă ochii și să-ți dea pricepere. Și El te va asculta!

 

 

Textul zilei „CUVÂNTUL LUI DUMNEZEU PENTRU ASTĂZI”, coordonatori Bob & Debby Gass este preluat si poate fi gasit la urmatoarele pagini:

TOTUL PENTRU GLORIA LUI

de Oswald CHAMBERS

 

Dăruirea de Sine a lui Dumnezeu

Atât de mult a iubit Dumnezeu lumea, încât a dat… loan 3:16

 

Mântuirea nu este doar o eliberare de păcat sau experienţa sfinţirii personale; mântuirea care vine de la Dumnezeu este eliberarea totală de mine însumi şi unirea perfectă cu EI. Eu am o cunoaştere experimentală a mântuirii în sensul eliberării de păcat şi al sfinţeniei personale; dar mântuirea înseamnă că Duhul Iui Dumnezeu m-a adus în contact cu natura lui Dumnezeu şi sunt fascinat de ceva infinit mai mare decât mine însumi; sunt acaparat de dăruirea de Sine a lui Dumnezeu.A spune că suntem chemaţi să predicăm sfinţenia sau sanctificarea înseamnă a nu vedea esenţa. Noi suntem chemaţi să-L proclamăm pe Isus Cristos. Faptul că El ne salvează din păcat şi ne face sfinţi este doar o parte a efectului minunatei Sale dăruiri faţă de noi. Predarea totală nu trezeşte niciodată conştiinţa propriilor eforturi, deoarece întreaga viaţă este captivată de Cel în braţele căruia te abandonezi. Fereşte-te să vorbeşti despre predarea totală dacă nu ştii nimic despre ea; nu vei ştii nimic despre ea până când nu vei înţelege ce înseamnă loan 3:16, şi anume că Dumnezeu S-a dat pe Sine însuşi în mod absolut. Prin predarea noastră totală ne dăruim pe noi înşine lui Dumnezeu aşa cum şi El S-a dat pentru noi: necondiţionat şi fără rezerve. Consecinţele dăruirii de sine nu intră niciodată în calculele noastre pentru că viaţa noastră este una cu El.

 

MANA DE DIMINEAŢĂ

 

„Ce rost au strigătele acestea? Spune copiilor lui Israel să pornească înainte.” EXODUL 14:15

Era un moment hotărâtor şi critic pentru poporul Israel. Marele plan al lui Dumnezeu avea să fie pus în lucru. Izbăvirea Sa începea, dar şi mişcarea de împotrivire a vrăjmaşului era declanşată. Vrăjmaşul era pe urmele lor iar Marea Roşie le bara drumul. Dar Dumnezeu făgăduise să-i izbăvească şi aceasta era de ajuns. Poporul era pe punctul de a comite greşeala străveche, care este deasemenea şi pericolul spiritual al fiecărui creştin: prin teamă, prin ignorarea legilor spirituale, prin neglijarea poruncilor lui Dumnezeu, Israel rămânea pe loc, rugându-se şi strigând la Dumnezeu. Dar Domnul îi spuse lui Moise: „Ce sunt strigătele acestea? Spune copiilor lui Israel să pornească înainte.” Ce învăţăm de aici? Rugăciunea este vitală; dar este o vreme pentru rugăciune şi o vreme pentru acţiune. Când rugăciunea ia locul acţiunii şi a ascultării, ea nu-şi mai împlineşte scopul; sufletul cade în inactivitate. Dumnezeu nu ascultă astfel de rugăciuni. Rugăciunea este punctul de plecare, secretul reuşitei, respiraţia însăşi a legăturii directe cu Dumnezeu şi imboldul ascultării; când ea este sănătoasă şi după voia lui Dumnezeu, credinciosul ştie când trebuie să se ridice şi să ia asupra lui răspunderea de a acţiona. Ne găsim poate şi noi în aceeaşi situaţie? Suntem într-o stare de inactivitate, sub teama împrejurărilor, în faţa vreunui obstacol oricare ar fi el? Suntem noi însă înlăuntrul voii lui Dumnezeu, mergem noi după planul Lui divin? Suntem noi în ordine cu El din toate punctele de vedere? Ne-a poruncit El să facem ce facem noi acum? Ne-am însuşit noi chemarea Sa? Ne sunt de ajuns făgăduinţele Lui? Credem noi că ele sunt „Da!” în Domnul Isus şi că Dumnezeu le va împlini pentru noi de dragul Fiului Său? Atunci ce rost au strigătele, tânguirile, gemetele şi frământările? Să pornim! Marea Roşie, Iordanul, nu se dechid înaintea noastră decât în măsura în care mergem un pas după altul. Zidurile Ierihonului cad înaintea noastră în măsura în care ascultăm ordinele date. Pescuirea minunată ne este asigurată când aruncăm mreaja unde ne spune Domnul. Să rugăm pe Dumnezeu să ne dea un duh de rugăciune sfântă dar şi credinţa care să ne ridice din inerţia în care ne găsim şi să trecem la acţiune, după înţelepciunea care vine de sus.

 

MÂNTUIREA PRIN HRISTOS

Meditaţii zilnice – de Fritz BERGER

 

Nu, mâna Domnului nu este prea scurtă ca să mântuiască, nici urechea Lui prea tare ca să audă, ci nelegiuirile voastre pun un zid de despărțire între voi și Dumnezeul vostru; păcatele voastre vă ascund fața Lui și-L împiedică să v-asculte! Isaia 59:1,2

După întronarea lui Ezechia a înlăturat închinarea la idoli din Israel şi a reînfiinţat slujba Domnului, aşa cum a fost poruncit din partea Domnul lui Moise. Acest lucru i-a displăcut diavolului şi l-a pus pe Ezechia la încercare. Sanherib împăratul asirian a venit cu o oaste mare împotriva Ierusalimului şi a trimis pe slujitorii lui la Ezechia ca să-şi bată joc de credinţa şi Dumnezeul lui. Au vorbit şi poporului îndemnându-l să nu se lase înşelat de Ezechia, să nu se mai încreadă în Dumnezeu. A scris şi o scrisoare lui Ezechia prin care şi-a bătut joc de de Domnul Dumnezeul lui Israel. Dar Ezechia s-a dus la Templu şi s-a rugat, aducând înaintea Domnului ceea ce îl apăsa. Răspunsul Lui Dumnezeu nu s-a lăsat aşteptat, căci Îngerul Domnului a nimicit 185.000 de asirieni. Astfel a fost nimicită oastea asiriană. Dumnezeu este acelaşi Dumnezeu şi astăzi, şi acelaşi Tată iubitor. El nu părăseşte pe aleşii Lui. Putem fi fericiţi, dacă am renunţat la toate lucrurile din viaţa noastră care erau împotriva Lui Dumnezeu, şi ne lăsăm conduşi, mustraţi de Duhul Său, fiind ascultători în toate lucrurile. Astfel şi astăzi putem săbători biruinţe. Putem să experimentăm puterea Lui Dumnezeu în noi înşine, în familia noastră, în profesia noastră. La Domnul nu sunt lucruri imposibile. Chiar dacă Diavolul porneşte împotriva noastră ca un leu care răcneşte, nu trebuie să ne fie frică, căci Domnul nostru este Atotputernic. Slăviţi toate minunile pe care le face, dar mai presus de toate slăviţi sângele Lui.

 

TEZAURUL PROMISIUNILOR LUI DUMNEZEU

de Charles H. SPURGEON

 

SĂ NU-ŢI DISPREŢUIEŞTI TINEREŢEA

Eu am răspuns: „Ah! doamne Dumnezeule, vezi că eu nu ştiu să vorbesc, căci sunt un copil”. Dar Domnul mi-a zis: „Nu zice: „Sunt un copil”, căci te vei duce la toţi aceia la care te voi trimite, şi vei spune tot ce-ţi voi porunci”.

Ieremia 1.6-7

Ieremia era tânăr şi se înfricoşa, fireşte, în faţa marii însărcinări ce-i dădea Domnul; dar Acela care-l trimetea, nu-i lua în seamă scuza: „Nu sunt decât un copil”. El trebuia să nu se uite la ceea ce era în el însuşi, în faţa faptului că era ales să vorbească din partea lui Dumnezeu. El nu avea nici să-şi compună, nici să-şi inventeze vorbirea; nu avea decât să vorbească aşa cum îi comanda Dumnezeu şi pentru această însărcinare trebuia să primească o putere specială.Nu este oare la fel pentru orice tânăr creştin, pe care Dumnezeul îl cheamă în slujba Sa? Dumnezeu ştie că tu eşti tânăr, că experienţa şi cunoştinţa ta sunt slabe; dar, dacă El te alege pentru a te trimete, ia seama să nu dai înapoi. Dacă ai fi bătrân ca Metusalem, la ce ţi-ar folosi anii? Şi daca ai fi înţelept ca Solomon, tot degeaba ar fi. Tu, lasă-te călăuzit numai de Domnul; aşa îţi vei arăta înţelepciunea şi priceperea.

 

DOMNUL ESTE APROAPE!

Calendar Biblic

 

Căci în pustie vor ţâşni ape, şi în pustietate pâraie.

Isaia 35.6

Ce minunat va fi când Domnul Isus va veni cu ai Săi din cer pe pământ ca să-şi întemeieze împărăţia păcii! Atunci se va împlini versetul de astăzi. Oftatul întregii creaţiunii va lua sfârşit şi bucuria va umple pământul. Acest timp nu este prea departe. Dacă comuniunea noastră intimă cu Domnul este reală putem spune că această lume e un pustiu. Ea L-a lepădat pe Domnul Isus Cristos şi l-a răstignit. Ea ne va lepăda şi pe noi care aparţinem de El. Cum ar putea această lume să fie ţinutul nostru veşnic? Domnul Isus în împărăţia Sa desăvârşită simte împreună cu noi cum suntem trataţi de lume în ţinutul ei. El nu ne lasă să fim amăgiţi. El ne dă zi de zi apele Lui odihnitoare. Acolo curg râuri întregi pentru inimile noastre. Cum e răsăritul aşa este toată ziua. Atunci vorbim îngenuncheaţi în faţa Lui. Dacă ne luăm timp destul atunci binecuvântarea ne călăuzeşte tot timpul zilei. Oare nu ne-a lăsat Domnul Isus o pildă desăvârşită? El se scula devreme: „S-a dus într-un loc pustiu. Şi se ruga acolo” (Marcu 1.35).Dacă Cuvântul „lui Cristos locuieşte din belşug în noi” atunci şi în învălmăşeala zilei ne vine în minte ca să nu-L întristăm şi seara vom avea motive să-L lăudăm din inimă. Strângerea noastră laolaltă ca Adunarea lui Dumnezeu este încă unul din multele motive pentru care să-L lăudăm. Aici Domnul foloseşte Cuvântul Său ca să ne binecuvânteze pe toţi. Să nu pierdem nici o ocazie când copiii lui Dumnezeu se strâng în Numele Domnului Isus. Aici Dumnezeu îşi revarsă binecuvântările Sale în mod deosebit. El însuşi face ca din aceste strângeri laolaltă să ţâşnească apele vii ale Cuvântului Său. Să păzim acest teren sfânt de orice urmă de formalism, de orice lucrare omenească. Să ridicăm tot mai sus Cuvântul Său şi Numele Său cel Veşnic.În curând vom fi la El unde apa vieţii va ţâşni nestingherită şi liberă. Vino, Doamne Isuse!

 

BĂTÎND LA UȘA LUI DUMNEZEU

de Oswald CHAMBERS

 

Doamne, dorinţa mea supremă este să fiu înrădăcinat şi întemeiat în Tine – să Îl am pe Dumnezeu ca punct central, să fiu absorbit de Dumnezeu, entuziasmat de Dumnezeu şi iubit de Dumnezeu. Ce doritor este sufletul meu să Te cunoască şi să stea liniştit!

 

MEDITAŢII ZILNICE

de Wim MALGO

 

«Până nu se întoarce ţărâna în pământ, cum a fost, si până nu se întoarce duhul la Dumnezeu, care l-a dat.» ECLESIASTUL 12.7

Toţi mergem pe o cale, păşim spre o ţintă, spre Dumnezeul veşnic. Nenumăraţi oameni au încercat să evite orice întâlnire cu Dumnezeu, chiar şi cea finală, dar în zadar, însă cine este împăcat cu Dumnezeul cel veşnic, prin credinţa în jertfa Domnului Isus, păşeşte pe cale cu bucurie şi hotărâre. Iată câteva exemple pentru a ilustra cele spuse:

• Avraam: Domnul spune despre el: «Tatăl vostru Avraam a săltat de bucurie că are să vadă ziua Mea. A văzut-o şi S-a bucurat» (Ioan 8,56). Credinţa lui l-a susţinut în umblarea pe calea Domnului.

• Iacov: Israel a strigat cu puţin înainte de moarte: «In ajutorul Tău nădăjduiesc, Doamne!» (Gen. 49,18). Iacov păşea pe calea Domnului cu toate că aparent era foarte departe de ţinta sa, deoarece pe atunci se afla în Egipt.

• Iov: Acest om foarte încercat a văzut biruinţa finală spre care se îndrepta, în ciuda marii sale suferinți. Această speranţa l-a ajutat să depăşească toate încercările din viaţa sa: «Dar ştiu că Răscumpărătorul meu este viu …» (Iov 19,25).

Din toate acestea învăţăm că trebuie să ne detaşăm tot mai mult de ceea ce este trecător, de suferinţă, pentru a vedea mai clar ţinta finală şi pentru a păşi cu încredere pe calea Domnului.

 

MEDITAŢII PENTRU FIECARE ZI A ANULUI

de Charles H. SPURGEON

Dimineaţa şi Seara

DIMINEAŢA

La ce să şedem aici până vom muri? 2 Împăraţi 7:3

Dragă cititorule, această carte a fost scrisă special pentru zidirea credincioşilor, dar dacă tu eşti încă nemântuit, inima mea plânge. Ţi-aş spune bucuros câteva cuvinte care să reprezinte o binecuvântare pentru tine. Deschide-ţi Biblia şi cieşte povestea leproşilor. Observă poziţia lor, care seamănă farte mult cu poziţia ta. Dacă rămâi unde eşti,vei pieri, dar dacă mergi la Isus, nu poţi decât să mori. Nu rişti, nu câştigi, spune înțeleptul proverb, şi în cazul tău riscul nu este mare. Dacă stai liniştit într-o stare disperată, nimeni nu îţi va plânge de milă când te va ajunge nenorocirea; dar dacă mori căutând îndurarea – dacă este posibil aşa ceva – vei fi obiectul simpatiei universale. Nici unul dintre cei care refuză să privească la Isus nu va scăpa. Ştii că doar cei care cred în El sunt salvaţi, fiindcă unele dintre cunoştinţele noastre au primit îndurare. Atunci de ce să nu primeşti şi tu? Ninivitenii au spus „cine stie dacă…?” (Iona 3:9). Acţionează conform aceluiaşi principiu, şi încearcă îndurarea Domnului. Pieirea este atât de îngrozitoare încât, dacă ar exista un singur pai de care să te poţi agăţa, instinctul de conservare te-ar ajuta să te prinzi. Am spus aceste lucruri vorbind din punctul de vedere al unui necredincios. Acum te voi asigura din partea Domnului că, dacă ÎI cauţi, ÎI vei găsi. Isus nu alungă pe nic unul dintre cei care vin la El. Nu vei pieri dacă îţi pui îecrederea în El; din contră, vei găsi comori mult mai bogate decât cele găsite de sărmanii leproşi în tabăra sirienilor. Fie ca Duhul Sfânt să te încurajeze să ieşi imediat, şi nu va fi în zadar. Când ştii că eşti mântuit, nu poţi să nu spui şi altora vestea cea bună. Nu sta liniştit. Spune întâi bisericii, şi uneşte-i în părtăşie sfântă. Spune-i şi pastorului despre descoperirea ta, şi apoi proclamă vestea cea bună în orice loc. Fie ca Domnul să te salveze astăzi, înainte de apusul soarelui.

SEARA

Noe a întins mâna, l-a luat, şi l-a băgat la el în corabie. Genesa 8:9

Obosit de atâta căutare, porumbelul se întoarce în cele din urmă la corabie ca la singurul loc de odihnă. Cât de greu zboară — zici că acum va cădea; nu va ajunge niciodată la arcă! Noe urmărise porumbelul toată ziua, şi era gata să-l primească. Dar porumbelul nu mai poate decât să atingă marginea corăbiei. Aripile îi sunt atât de obosite! E gata să cadă când Noe întinde mâna şi îl trage în corabie. Observă aceste cuvinte: „l-a băgat la el în corabie”. Porumbelul nu a zburat singur înăuntru, fiindcă era prea fricos sau prea obosit ca să facă asta. A zburat cât de aproape a putut, şi apoi Noe a întins mâna şi l-a tras în siguranţă. Acest act de îndurare era pregătit pentru porumbelul rătăcitor; el nu a fost mustrat pentru rătăcirile lui. Aşa cum era, a fost tras în corabie. Aşa vei fi primit şi tu, păcătosule rătăcitor. lntoarce-te numai — acestea sunt cuvintele îndurării lui Dumnezeu. Cum? Nimic altceva? Nu, „întoarce-te numai”. Porumbelul nu avea nici o ramură de măslin în cioc de data asta. Nu avea nimic în afară de propriile rătăciri. Dar mesajul este „întoarce-te numai”. S-a întors, şi Noe l-a tras în corabie. Zboară, rătăcitorule zboară, porumbel istovit Deşi crezi că eşti negru ca un corb din pricina păcatelor, zboară înapoi la Domnul. Fiecare moment de aşteptare îţi măreşte nefericirea. Dorinţa ta de a te albi singur şi de a te pregăti singur pentru Isus este o deşertăciune. Vino la El aşa cum eşti. „lntoarce-te, necredincioasă Israel” (Ieremia 3:12). Dumnezeu nu spune „întoarce-te, credincioasă Israel” (deşi o asemenea invitaţie există, fără îndoială), ci întoarce-te „necredincioasă”, Aşa necredincioasă şi şovăielnică cum eşti, întoarce-te, întoarce-te, întoarce-te! Isus te aşteaptă! El va întinde mâna şi te va trage în corabie. El te va trage la sine, fiindcă în El este căminul inimii tale.

 

IZVOARE IN DEŞERT

 

Drepte şi adevărate sunt căile Tale, Împărate al neamurilor! (Apocalipsa 15:3)

Următoarea istorisire a fost relatată de Dna Charles H. Spurgeon, care a suferit grozav din cauza sănătăţii şubrede, mai mult de douăzeci şi cinci de ani:”La sfârşitul unei zile triste şi mohorâte, mă odihneam în fotoliul meu în timp ce întunericul nopţii creştea tot mai mult. Deşi camera mea era luminoasă şi plăcută, puţin din întunericul de afară parcă se furişase în sufletul meu, acoperindu-i viziunea spirituală. În zadar am încercat să văd mâna suverană care ştiam că o ţine pe a mea şi că îmi conduce picioarele înconjurate de ceaţă de-a lungul unui drum prăpăstios şi alunecos de suferinţă. Cu inima plină de durere am întrebat: «De ce Se poartă Domnul în felul acesta cu un copil al Său? De ce-mi trimite atât de des dureri aşa de ascuţite şi de amare? De ce îngăduie această slăbiciune nesfârşită care împiedică buna slujire pe care doresc atât de mult să o ofer sărmanilor Lui slujitori?»Aceste întrebări nerăbdătoare au primit repede răspuns printr-un limbaj foarte ciudat. Totuşi, n-a fost nevoie de nici un interpret, cu excepţia şoaptei atente a inimii mele. Pentru un timp, a domnit liniştea în camera micuţă, fiind întreruptă doar de trosniturile unui buştean de stejar care ardea în şemineu. Dintr-odată am auzit un sunet plăcut şi liniştit: o notă muzicală slabă, dar clară, ca trilul gingaş al unui prigor sub fereastra mea.Am întrebat cu voce tare: «Ce poate fi aceasta? Cu siguranţă nici o pasăre nu poate cânta afară în acest timp al anului sau noaptea». Dar din nou s-au auzit notele slabe, triste, atât de plăcute şi melodioase, şi totuşi suficient de misterioase ca să ne facă să ne minunăm. Atunci prietena mea a exclamat: «Vine din buşteanul de pe foc!» Focul descătuşa muzica prizonieră din adâncul inimii bătrânului stejar!Probabil că stejarul a învăţat acest cântec în timpul zilelor când îi mergea bine – când păsărelele cântau vesele pe crengile lui şi când lumina blândă a soarelui îi poleia frunzele gingaşe cu aur. Dar el a îmbătrânit şi s-a făcut tare de atunci. Inel după inel de creştere noduroasă au pecetluit melodia lui de mult uitată, până când limbile nemiloase ale focului i-au mistuit duritatea. Căldura intensă a focului smulgea din el, în acelaşi timp, un cântec şi un sacrificiu. Atunci am realizat: când flăcările suferinţei scot cântări de laudă din noi, suntem cu adevărat curăţiţi, şi Dumnezeul nostru este glorificat! Poate că unii dintre noi suntem ca acest buştean al stejarului bătrân: reci, duri, insensibili, şi niciodată cântând vreun cântec melodios. Numai flăcările care ard în jurul nostru dau drumul notelor încrederii în Dumnezeu şi aduc fericita ascultare de voia Sa. Pe când mă gândeam la aceasta, focul ardea, şi sufletul meu a găsit o dulce mângâiere în parabola descoperită atât de ciudat înaintea mea.Da, să cânţi în foc! Dumnezeu, ca să ne ajute, foloseşte uneori singura cale prin care El poate să scoată armonie din inimile noastre tari şi reci: lasă cuptorul să se «încălzească de şapte ori mai mult … decât se cădea să-l încălzească»” (Daniel 3:19).

 

SCRIPTURILE ÎN FIECARE ZI

Volumul III

 

Psalmul 26

În Psalmul 25, credinciosul avea de mărturisit păcate (v.7, 11 şi 18), iar rugăciunea lui era: „Condu-mă în adevărul Tău”. În Psalmul 26, tonul se schimbă; credinciosul stă înaintea Domnului cu o conştiinţă curată (v. 1,2) şi poate declara: „Am umblat în adevărul Tău” (v. 3). El este unul dintre acei fericiţi care, potrivit Psalmului 1.1, nu s-a asociat cu cei care fac răul (v. 4,5). Toate gândurile îi sunt absorbite de o preocupare sfântă, cea ilustrată în v. 6 şi 7. Cu mâinile spălate în ligheanul de aramă, altfel spus, după ce s-a judecat pe sine, el înconjoară altarul, privind sub toate aspectele lucrarea de la cruce şi pe Cel care a fost Jertfa desăvârşită. Gura i se deschide pentru a lăuda şi a istorisi „toate minunile” făcute prin har (v. 7). Viaţa creştină nu constă numai în scoaterea din nelegiuire. Odată curăţit de „vasele de ocară”, copilul lui Dumnezeu îi caută şi îi găseşte pe aceia care, împreună cu el, „cheamă pe Domnul dintr-o inimă curată” (2 Timotei 2.21,22). Aici, credinciosul care a urât „adunarea celor care fac răul” (v. 5) se bucură de locuirea gloriei Dumnezeului său şi-L binecuvântează pe Domnul „în adunări” (v. 12). Constituie o bucurie pentru inima noastră prezenţa Domnului Isus în adunarea a doi sau trei strânşi în Numele Lui (Matei 18.20)?

 

PÂINEA CEA DE TOATE ZILELE

 

Text: Psalmul 100

Intraţi cu laude pe porţile Lui, intraţi cu cântări în curţile Lui! Psalmul 100:4

ÎNCHINAREA ACTIVĂ

Pastorul Ray Stedman, în cartea sa „Psalmii populari ai credinţei”, spune că ar dori ca toţi cei ce merg la biserică să aibă ocazia să stea la amvonul bisericii şi să privească spre sală în timpul unei predici. El spune că, în timp ce cei mai mulţi din audienţă par să dea atenţie predicatorului, un număr destul de mare din ei au mintea în altă parte. Stedman scrie: „Ar fi fascinant ca la sfârşitul unei predici să ştii unde au fost aceşti oameni!” In legătură cu acest aspect, putem fi siguri de un lucru: Acei care şi-au disciplinat minţile cu succes să „stea” în biserică, aceia sunt cei mai câştigaţi în urma serviciului.  Pentru ca să obţii cel mai mare beneficiu din mersul la biserică, trebuie să devii un participant activ. În primul rând, înainte de-a pleca de acasă, trebuie să ne pregătim inimile. Apoi, la biserică, trebuie să ne implicăm cu toată inima în serviciile ce se ţin – intonarea cântărilor, rugăciunea în tăcere. În timp ce pastorul se roagă cu voce tare, închinarea împreună cu corul, bucurându-ne de părtăşia caldă cu ceilalţi credincioşi. In final, trebuie să ne disciplinăm noi înşine să ascultăm, şi aceasta înseamnă să primim cu grijă, deschis şi cu intensitate,învăţătura Cuvântului lui Dumnezeu. Ar trebui să avem o foame după Adevărul care ne linişteşte duhul, ne înspiră închinarea, care ne face să-L lăudăm pe Dumnezeu şi care ne îndeamnă la acţiune. Este uşor să dai vina pe pastor atunci când părăseşti biserica descurajat şi cu un gol interior. Dar el nu poate face totul. Trebuie să ne facem partea noastră. Cei care beneficiază cel mai mult dintr-un serviciu, sunt cei care investesc cel mai mult în el. R.W.D.

Casa Domnului e sfânt locaş

De laudă şi rugăciune.

Intrând, să fii în orice ceas

Cu duh zdrobit şi gânduri bune.  – H.G.B.

O închinare activă cere o implicare activă.

 

 

DOMNUL ESTE APROAPE – GBV

http://www.gbv.ro/meditatii-zilnice/domnul-este-aproape

 

Omul Hristos Isus. 1 Timotei 2.5

Gândițivă bine dar la El.  Evrei 12.3

Trăsătura principală a credinței creștine și secretul puterii ei este acesta: tot ceea ce ea are și tot ceea ce ea oferă este cuprins întro Persoană. Iată ceea ce o face puternică, în timp ce orice altceva se dovedește a fi slab. Ea are nu doar eliberare, ci și un Eliberator; ea are nu doar răscumpărare, ci și un Răscumpărător. Iată ceea cei conferă strălucirea soarelui, în timp ce orice altceva, în comparație cu ea, are strălucirea lunii – frumoasă, dar rece și ineficientă – în timp ce, în credința creștină, viața și lumina sunt una.Cât de mare este diferența între a te supune unui set de reguli și a te sprijini pe un piept în care bate o inimă plină de dragoste! Între a accepta un sistem religios și a te alipi de o Persoană! Binecuvântarea noastră este aceasta: că toate comorile noastre sunt întro Persoană, întrUnul care este prezent și viu pentru toate generațiile.În relațiile Sale cu lumea care Îl înconjura atunci când a fost aici, pe pământ, Îl vedem deopotrivă ca Biruitor, ca Suferitor și ca Binefăcător. Ce glorii morale strălucesc în toate acestea! El a biruit lumea, refuzând toate atracțiile ei; a suferit din partea ei, dând mărturie împotriva întregului ei curs; ia făcut bine, revărsând rodul harului Său și puterea Sa necontenit. Ispitele lumii nau făcut altceva decât săL facă Biruitor; păcatul și vrăjmășia ei Lau făcut Suferitor; iar starea ei nenorocită La făcut Binefăcător! J. G. Bellett

 

SĂMÂNȚA BUNĂ

http://www.gbv.ro/meditatii-zilnice/samanta-buna

 

Simon Petru, drept răspuns, i-a zis: „Tu ești Hristosul, Fiul Dumnezeului celui Viu!”. Matei 16.16

Foarte personal

Cu toții suntem de acord că Isus Hristos este o Persoană deosebită. Cei mai mulți dintre semenii noștri aprobă acest fapt.

Așa a fost și acum 2.000 de ani. Hristos Însuși a permis să se confirme aceasta. El i-a întrebat pe ucenicii Săi care Îl urmau: „Cine spun oamenii că sunt Eu?”. Răspunsurile au fost diverse. Unii oameni L-au considerat a fi Ioan Botezătorul care tocmai murise. Ioan a fost profetul cel mai mare printre toți profeții lui Israel. Alții au fost de părere că El era profetul Ilie înviat; deci, tot un om cunoscut al lui Dumnezeu. Iar alții Îl vedeau pe Isus Hristos ca unul dintre proroci. Astfel, El era în aprecierea lor doar unul dintr-o grupă mai mare.

Firește, ar fi prea puțin, dacă Isus nu ar fi mai mult decât „unul dintre proroci”. Ca un profet, Isus este văzut chiar și în Coran.

Când ucenicii lui Isus i-au prezentat părerile diferite, El nu i-a condus pe ucenici la o discuție, ci i-a întrebat foarte personal: „Dar voi, cine ziceți că sunt?”.

Această întrebare o pune El până astăzi tuturor care au auzit despre El. Și ție! Cine este Isus Hristos pentru tine? Ce înseamnă El pentru tine? Este El pentru tine un mare Învățător, un Model demn de urmat sau un însemnat întemeietor de religie? Acestea nu sunt de ajuns! Isus Hristos este Fiul lui Dumnezeu. Și El dorește să fie Mântuitorul și Domnul tău personal.

 

Cele 13 Calendare Biblice (TOTUL PENTRU GLORIA LUI de Oswald CHAMBERS / MANA DE DIMINEAŢĂ / MÂNTUIREA PRIN HRISTOS / Meditaţii zilnice – de Fritz BERGER / TEZAURUL PROMISIUNILOR LUI DUMNEZEU de Charles H. SPURGEON / DOMNUL ESTE APROAPE! – Calendar Biblic / BĂTÎND LA UȘA LUI DUMNEZEU de Oswald CHAMBERS / MEDITAŢII ZILNICE de Wim MALGO / MEDITAŢII PENTRU FIECARE ZI A ANULUI Dimineaţa şi Seara de Charles H. SPURGEON / IZVOARE IN DEŞERT / SCRIPTURILE ÎN FIECARE ZI – Volumul III / PÂINEA CEA DE TOATE ZILELE / DOMNUL ESTE APROAPE – GBV / SĂMÂNȚA BUNĂ) sunt preluate de pe pagina https://ioan17.wordpress.com/2016/03/

 

CUVÂNTUL LUI DUMNEZEU PENTRU ASTĂZI

coordonatori Bob & Debby Gass

www.fundatiaseer.ro

 

SECRETUL FERICIRII DE DURATĂ

„Ferice de omul… care are o mare plăcere pentru poruncile Lui!” (Psalmul 112:1)

     Fericirea de durată nu se regăsește în posesiuni materiale sau într-o carieră de succes. Să însemne oare asta că aceste lucruri sunt greșite? Nu! Când Îl pui pe Dumnezeu pe primul loc, El ți le va dărui! (Matei 6:33). Dar tu nu trebuie să permiți ca vreun lucru din ce-ți dă Dumnezeu să-I detroneze pe El de pe primul loc din viața ta. Psalmistul a spus: „Ferice de omul… care are o mare plăcere pentru poruncile Lui. Sămânţa lui va fi puternică pe pământ; neamul oamenilor fără prihană va fi binecuvântat. El are în casă bogăţie şi belşug, şi neprihănirea lui dăinuieşte în veci. Celui fără prihană îi răsare o lumină în întuneric; el este milostiv, îndurător şi drept. Ce bine-i merge omului care face milă şi împrumută pe altul, şi care îşi rânduieşte faptele după dreptate! Căci el nu se clatină niciodată; pomenirea celui neprihănit ţine în veci. El nu se teme de veşti rele, ci inima lui este tare, încrezătoare în Domnul. Inima îi este mângâiată, n-are nicio teamă, până ce îşi vede împlinită dorinţa faţă de potrivnicii lui. El este darnic, dă celor lipsiţi; milostenia lui ţine în veci; capul i se înalţă cu slavă” (Psalmul 112:1-9). Cineva a spus că cele mai bune lucruri din viață nu sunt lucrurile. Fericirea nu este determinată de ceea ce ai, ci ea se regăsește în relații; iar prima relație de care ai nevoie este cea cu Dumnezeu, întrucât fiecare binecuvântare a vieții se revarsă de la El. Într-o lume a urgenței și a confuziei, Dumnezeu îți va dărui valori și priorități după care să trăiești. „Ferice de omul… care are o mare plăcere pentru poruncile Lui.”

 

Textul zilei „CUVÂNTUL LUI DUMNEZEU PENTRU ASTĂZI”, coordonatori Bob & Debby Gass este preluat si poate fi gasit la urmatoarele pagini:

TOTUL PENTRU GLORIA LUI

de Oswald CHAMBERS

Predarea loială

Atunci Petru a început să-i spună: „lată că noi am lăsat toate si Te-am urmat…”

Marcu 10:28

Domnul nostru îi răspunde, de fapt, lui Petru că această predare loială este de dragul Lui. Nu pentru ceea ce ucenicii vor primi în urma ei. Fereşte-te de o predare totală care are un spirit comercial in ea. De exemplu: „Mă voi dărui lui Dumnezeu pentru că vreau să fiu eliberat de păcat, pentru că vreau să fiu făcut sfânt”. Eliberarea de păcat şi sfinţirea sunt rezultatul unei relaţii bune cu Dumnezeu, dar predarea izvorâtă dintr-o asemenea gândire nu ţine de adevăraţa natură a creştinismului. Predarea totală nu se face pentru ceva. Am ajuns atât de îmbibaţi de comercialism, încât mergem la Dumnezeu numai pentru a primi ceva de la El, nu pentru El însuși. Este ca şi cum am spune: „Nu, Doamne, nu Te vreau pe Tine. mă vreau numai pe mine; dar vreau ca Tu să mă cureţi şi să mă umpli cu Duhul Sfânt; vreau să fiu pus în «expoziţia» Ta ca să pot spune: «Iată ce-a făcut Dumnezeu pentru mine»”. Dacă noi renunţăm la ceva pentru Dumnezeu numai ca să primim înapoi mai mult, o asemenea predare nu are in ea nimic din Duhul Sfânt, ci este doar un mizerabil egoism comercial. A câştiga cerul, a fi eliberat de păcat, a fi făcuţi folositori pentru Dumnezeu – aceste lucruri nu trebuie niciodată nici măcar luate în considerare într-o predare adevărată, care înseamnă preferinţa prioritară personală pentru Isus Cristos însuşi. Când ne lovim de barierele ridicate de relaţiile naturale, unde este Isus Cristos? Cei mai mulţi îl părăsesc scuzându-se – . Da, Doamne, am auzit chemarea Ta, dar mă aşteaptă mama, soţia, propriile mele interese şi nu pot merge mai departe”. Atunci – spune Isus – „nu poţi fi ucenicul Meu.” Testul predării totale se află întotdeauna dincolo de devotamentul natural. Trece-l, şi atunci propria dăruire de Sine a lui Dumnezeu îi va cuprinde pe toţi cei pe care a trebuit să-i rănim abandonându-i. Fereşte-te de ceva mai puţin decât o predare totală lui Dumnezeu. Cei mai mulţi dintre noi cunoaştem predarea totală doar în închipuirea noastră.

MANA DE DIMINEAŢĂ

„Nădăjduieşte în Domnul! Fii tare, îmbărbătează-ţi inima şi nădăjduieşte în Domnul.” PSALM 27:14

O altă versiune a acestui verset are o prospeţime cu totul deosebită. Nu este numai vorba de a nădăjdui în Domnul ci de ceva mai mult: de „a aştepta pe Domnul”, adică de a-L aştepta să intre, şi să intervină în situaţia grea prin care un copil al Lui poate trece. Acest îndemn dumnezeiesc se adresează copilului lui Dumnezeu în momentul în care, nerăbdător ca Avraam, ar vrea să lucreze el însuşi pentru a vedea împlinirea făgăduinţelor lui Dumnezeu. Nu! spune Duhul lui Dumnezeu, „aşteaptă pe Domnul!” În vremuri de nedumerire, de uluire din pricina vreunui necaz, noi am vrea să declanşăm singuri soluţia, dar glasul blând şi delicat al Duhului lui Dumnezeu ne spune: „Aşteaptă pe Domnul”! Sau poate, împinşi de dorinţa firească de a sluji şi slăvi pe Dumnezeu, am vrea să întreprindem ceva, să ne avântăm pe un drum care negreşit nu este cel al credinţei. Ca să evităm roade amare şi complicaţii care ar putea urma, Duhul Sfânt ne spune: „Aşteaptă pe Domnul”! Aceasta nu este o atitudine pasivă; este aşteptarea înţeleaptă a dragostei de fiu, este experienţa care se bucură de slava lui Dumnezeu care se arată atunci când El intervine ca să-şi împlinească făgăduinţele. Cui vorbeşte astfel Duhul lui Dumnezeu? O spune David în versetul de mai sus: „O! dacă n-aş fi încredinţat că voi vedea bunătatea Domnului pe pămânlul celor vii!” Deci ne-o spune nouă care suntem acum pe pământ. Sunt împrejurările prin care treceţi, descurajante sau poate disperate? O, nu recurgeţi la soluţii personale ca să nu jigniţi pe Dumnezeul iubirii care ar vrea negreşit să intervină în ajutorul nostru, dar care este împiedecat de pripeala noastră sau mai bine zis, de necredinţa noastră.Dar în textul acesta, Dumnezeu vorbeşte inimii noastre şi nu minţii noastre care se străduieşte să găsească soluţii, dar fără rezultat. El ne spune: „Fii tare, îmbărbătează-ţi inima, şi aşteaptă pe Domnul”! Proorocul Isaia spune în capitolul 30 vers. 15: „…în linişte şi odihnă va fi izbăvirea voastră; în seninătate şi încredere va fi tăria voastră.” Iar la versetul 18 este o făgăduinţă aşa de scumpă; „Totuşi Domnul aşteaptă să Se îndure de voi şi Se va scula să vă dea îndurare, căci Domnul este un Dumnezeu drept; ferice de toţi cei ce-L aşteaptă.” şi în versetul 19 este scris: „Da… nu vei mai plânge! El Se va îndura de tine când vei striga; cum va auzi, te va asculta.”

Dar aşteaptă-L pe El, Dumnezeul oricărei îndurări!

MÂNTUIREA PRIN HRISTOS

Meditaţii zilnice – de Fritz BERGER

„Eu sunt Domnul, care te vindecă.”Exod 15:26

Aceasta este o promisiune preţioasă a Dumnezeului nostru, a cărei realitate a putut fi experimentată de mulţi în timpul suferinţelor şi necazului. Vedem în Scriptură, că păcatul este cauza multor boli, sau participarea la Cina Domnului fără a se cerceta poate fi o cauză a bolilor. Deja în Vechiul Testament Dumnzeu spunea poporului Israel: „Dacă vei asculta cu luare aminte glasul Domnului Dumnezeului tău, dacă vei face ce este bine înaintea Lui, şi dacă vei păzi toate legile Lui, nu te voi lovi cu niciuna din bolile cu care am lovit pe Egipteni. „Câţi oameni s-au îmbolnăvit de beţie, poftele firii, lăcomie, sau griji! Şi câţi sunt cei care în timpul bolii fug de la un medic la altul, şi totuşi nu găsesc ajutor. În 2 Cronici 16:12 citim despre împăratul Asa: „Chiar în timpul bolii lui nu a căutat pe Domnul, ci a întrebat pe doctori.” Ce desosebire este dacă nu aşteptăm ajutorul de la oameni! În Marcu 5:28 citim despre femeia bolnavă de 12 ani. Ea a spus: „Dacă aş putea doar să mă ating de haina Lui , mă voi tămădui.” Ea a simţit în tot trupul ei că s-a tămăduit de boală. Ea a auzit de Isus cum a vindecat pe cei leproşi, a redat auzul celor surzi, lumină ochilor celor orbi, a făcut ca cei paralizaţi să umble, şi s-a gândit în sinea ei: „dacă aş merge la El cu siguranţă m-ar ajuta”, şi nu s-a înşelat. Puterea Lui este aceeaşi. El este specialist în toate domeniile. Şi dacă venim la El, nu ne taie chitanţă, ci dimpotruvă, odată cu ajutorul ne dă şi plata încrederii noastre. Cine nu îşi doreşte un asemenea Medic? Cel vindecat de El este vindecat pe deplin, nu doar pentru scurt timp.

TEZAURUL PROMISIUNILOR LUI DUMNEZEU

de Charles H. SPURGEON

A PLECA PLIN DE BUCURIE

El a zis: Bucură-te, Zabuloane, de alergările tale.

Deuteronom 33.18

Ne putem însuşi binecuvântările făgăduite israeliţilor, căci noi facem parte din adevăratul Israel dacă ne închinăm lui Dumnezeu în duh şi nu ne punem încrederea în carne. Zabulon trebuia să se bucure pentru că Dumnezeu urma să îi binecuvânteze alergarea; şi noi trebuie să facem la fel.Pornim în călătorie şi providenţa lui Dumnezeu ne însoţeşte. Va trebui oare să ne părăsim ţara? El ne va însoţi pe mare şi pe uscat. Plecăm ca misionari? Domnul Isus a spus: „Iată, Eu sunt cu voi în toate zilele”. Noi ieşim în fiecare zi, pentru ceea ce avem de făcut sau nevoile noastre; putem pleca bucuroşi, căci El va fi totdeauna cu noi.Dacă, în clipa plecării, teama începe să ne cuprindă gândindu-ne la ceea ce ar putea să ni se întâmple, această binecuvântare ne va da curaj. Făcându-ne bagajele pentru a porni la drum, să săpăm acest verset în inima noastră, pentru a urca în tren cu o cântare pe buze. Să ne unim deci cu această seminţie a cărei parte este de a se bucura, şi la fiecare plecare să-L lăudăm pe Domnul cu o inimă veselă.

DOMNUL ESTE APROAPE!

Calendar Biblic

Când găseşte un mărgăritar de mare preţ, se duce de vinde tot ce are, şi-l cumpără. Matei 13.46

În Evanghelia după Matei, Domnul Isus ne este prezentat ca împăratul care vine la poporul Său pământesc. Dar vedem clar cum acest popor Îl leapădă. Ca Cel lepădat, Domnul se reîntoarce în ceruri, iar împărăţia capătă o anume dezvoltare şi anumite proporţii în lipsa împăratului; această fază Domnul o denumeşte „Împărăţia cerurilor.” În pilda despre „mărgăritarul de preţ” de care vorbeşte versetul de astăzi Domnul Isus se prezintă ca un negustor care caută mărgăritare preţioase. Când a găsit un mărgăritar de mare preţ vinde tot ce are ca să-l cumpere. Toate drepturile lui de împărat şi tot ce decurge din aceste drepturi El le-a vândut, ca să cumpere mărgăritarul cel de mare preţ. Drepturile Sale de împărat şi tot ce stă în legătură cu aceste drepturi Domnul Isus le-a socotit ca nefiind atât de preţioase, de aceea a vrut să intre în posesia mărgăritarului de mare preţ. Oare ce l-a determinat pe Cel care era în posesia aurului, argintului şi a tuturor comorilor pământului să caute acest mărgăritar de mare preţ şi din pricina lui să coboare drumul sărăciei şi al înjosirii? Prin Duhul Sfânt care a insuflat Scriptura avem posibilitatea să vedem că acest mărgăritar de mare preţ este Adunarea, care are o valoare deosebită pentru inima Domnului Cristos. Poziţia ei înaltă, frumuseţea ei ca Mireasa Lui, a stat în faţa ochilor Lui şi pentru ea Domnul Cristos a părăsit totul. Ce nemărginită este dragostea Lui faţă de noi! Ce har mare se ascunde în cei răscumpăraţi. E ca un mărgăritar mare şi de un preţ imens, pus într-un vas de lut. În acest mărgăritar nu vedem numai slava Adunării, ci şi unitatea ei. Mărgăritarul se formează dintr-un corp mort, care pătrunde în corpul unei scoici şi neputând fi asimilat se formează perla prin descompunerile care au loc. Aceasta este o mare învăţătură pentru toţi credincioşii. Ar trebui să ne dea mult de gândit această dragoste dumnezeiască şi să înălţăm tot mai sus scumpul Nume al Domnului Isus Cristos.

BĂTÎND LA UȘA LUI DUMNEZEU

de Oswald CHAMBERS

Ah, Doamne, azi caut Faţa Ta, atingerea Ta, binecuvântarea Ta. Atinge-mă, Doamne, până când fiecare parte a fiinţei mele va vibra şi va fremăta de vitalitatea Ta plină de har.

MEDITAŢII ZILNICE

de Wim MALGO

«.., numai vuietul ei vă va îngrozi.» Isaia 23,19

«Căci numai încercarea (necazul) ne învaţă să fim atenţi la Cuvânt.» (trad. Luther)

Numai Luther traduce versetul de mai sus astfel. Acest rezultat binecuvântat al încercării (necazului, ispitei) îl putem experimenta într-un mod unic şi în viaţa noastră; el ne învaţă să fim atenţi la Cuvânt. Care cuvânt? Cuvântul Domnului nostru, în care El spune: «Cuvintele pe care vi le-am spus Eu sunt duh si viaţă» (Ioan 6,63). Acest Cuvânt ne relevează întreg caracterul lui Dumnezeu, deoarece Isus Cristos însuşi este Cuvântul întrupat şi «în El locuieşte trupeşte toată plinătatea Dumnezeirii» (Col. 2,9). Profetul Ezechiel a fost realmente pus să mănânce cuvântul. în Rut 2,14 citim: «… a mâncat si s-a săturat si ce a rămas a strâns». De fiecare dată când putem să mâncăm din pâinea pe care ne-o dă Domnul suntem învioraţi şi săturaţi ca după o masă bogată şi minunată, deoarece suntem plini de adevărul Domnului pe care Cristos ni-1 descoperă prin Cuvântul Său. Inima noastră găseşte pace prin studierea Bibliei. Sfânta Scriptură însăşi ne prezintă imaginea extraordinar de frumoasă a Mirelui nostru drag, pe care-L aşteptăm cu dor. Speranţa noastră nu este deşartă, căci în cine altcineva am crede decât în Cel care ne vorbeşte? Ce am putea noi, cei aflaţi în strâmtorare, să ne dorim mai mult? Prin trăirea Cuvântului câştigăm pacea şi siguranţa în Cristos.

MEDITAŢII PENTRU FIECARE ZI A ANULUI

de Charles H. SPURGEON

Dimineaţa şi Seara

DIMINEAŢA

Să iubeşti pe aproapele tău. Matei 5:43

Să-ţi iubeşti aproapele. Poate că el se lăfăieşte în bogăţie şi tu eşti sărac, trăind de pe o zi pe alta, uitându-te din căsuţa ta umilă la palatul său impunător. În fiecare zi îi vezi bunăstarea, hainele bogate şi ospeţele somptuoase. Dumnezeu i-a dat aceste daruri. Nu-i invidia bogăţia, şi nu gândi rău despre el. Mulţumeşte-te cu soarta ta, dacă nu poţi face altceva. Nu te uita la aproapele tău dorindu-ţi să te afli în locul lui. Iubeşte-1, şi atunci nu îl vei invidia. Poate că, pe de altă parte, tu eşti cel bogat, şi trăieşti alături de un sărac. Nu te ruşina să îl numeşti aproapele tău. Acceptă-ţi responsabilitatea de a-1 iubi. Lumea îi numeşte inferiori. În ce sunt inferiori? Îţi sunt mai degrabă egali, fiindcă Dumnezeu „a făcut ca toţi oamenii, ieşiţi dintr-unul singur, să locuiască pe toată faţa pământului” (Fapte 17:26). Hainele sunt singurele care vă deosebesc, fiindcă tu nu eşti cu nimic mai bun decât el. El este om; ce ai putea fi tu în plus? Ai grijă să-ţi iubeşti aproapele, chiar dacă este în zdrenţe. Dar poate că vei spune: „nu pot să-i iubesc fiindcă, orice aş face pentru ei, nu primesc în schimb decât nerecunoştinţa”. Acest lucru îţi oferă prilejul să îi iubeşti mai mult. Vrei să fii o persoană fără importanţă, sau un erou al dragostei? Cel care îndrăzneşte mult câştigă mult. Dacă dragostea ta păşeşte pe o cărare spinoasă, urmează-ţi drumul cu curaj şi iubeşte-ţi aproapele din toată inima. „Grămădeşte cărbuni aprinşi pe capul lui” (Romani 12:20), şi dacă este greu de mulţumit, nu căuta să-l mulţumeşti pe el, ci pe Stăpânul tău. Aminteşte-ţi, dacă ei îţi dispreţuiesc dragostea, Mântuitorul nu ţi-o dispreţuieşte, şi acţiunile tale sunt preţuite de El. Iubeşte-ţi aproapele fiindcă, dacă faci acest lucru, păşeşti pe urmele paşilor lui Christos.Necazurile, ce par fără nădejde. Adesea sunt trimise de mâna îndurării.

SEARA

Al cui eşti? 1 Samuel 30:13

În creştinism nu există neutralitate. Ori suntem înrolaţi sub steagul Prinţului Emanuel ca să luptăm în bătăliile Sale, ori suntem slujitorii Prinţului Negru, Satana. „Al cui eşti?”. Cititorule, permite-mă se te ajut să răspunzi. Ai fost născut din nou? Dacă da, eşti al lui Christos, dar dacă nu te-ai născut din nou, nu poţi fi al Lui. In cine îţi pui încrederea? Cei care cred în Isus sunt fii ai lui Dumnezeu. Ale cui lucrări le faci? Cu siguranţă că îţi slujeşti stăpânul, fiindcă cel căruia îi slujeşti este stăpânul tău. A cui tovărăşie o cauţi? Dacă Îi aparţii lui Isus, te vei împrieteni cu cei care poartă semnul Crucii. Aşa cum spune proverbul, cei care se aseamănă se adună. Care este subiectul tău de discuţie? Este ceresc, sau pământesc? Ce ai învăţat de la Stăpânul tău? Slujitorii învaţă multe de la cel pe care îl slujesc. Dacă îţi petreci timpul cu Isus, se va spune despre tine, aşa cum s-a spus despre Petru şi Ioan, că „au priceput că fuseseră cu Isus” (Fapte 4:13). Te mai întreb încă o dată, „al cui esti”? Răspunde cinstit înainte să adormi. Dacă nu eşti al lui Christos, ai intrat într-o slujbă grea. Fugi de sângerosul tău stăpân! Intră în slujba Domnului iubirii, şi te vei bucura de binecuvântare. Dacă eşti al lui Christos, lasă-mă să-ţi dau patru sfaturi. Ii aparţii lui Isus; de aceea, ascultă-L Fă din Cuvântul Său legea ta; fă din voia sa dorinţa inimii tale. De vreme ce îi aparţii Celui Iubit, iubeşte-L. Lasă-ţi inima să se alipească de El; lasă-ţi sufletul să se desfete în El. Fiindcă îi aparţii Fiului lui Dumnezeu, încrede-te în El. Nu căuta odihnă în altă parte. Ii aparţii Regelui Regilor, aşa că fii hotărât pentru El. Nu te clătina în toate părţile. Deşi nu porţi nici un semn distinctiv, trăieşte viaţa în aşa fel încât să se vadă clar cui îi aparţii.

IZVOARE IN DEŞERT

Domnul a făcut să sufle un vânt dinspre răsărit peste ţară toată ziua şi toată noaptea aceea. Dimineaţa, vântul dinspre răsărit adusese lăcustele. Faraon a chemat îndată pe Moise şi pe Aaron … Şi Domnul a făcut să sufle un vânt foarte puternic dinspre apus, care a luat lăcustele şi le-a aruncat în Marea Roşie; n-a rămas o lăcustă pe toată întinderea Egiptului. (Exod 10:13,16,19)

În aceste versete vedem cum în vremurile antice, când Domnul lupta pentru Israel împotriva crudului Faraon, au fost vânturi puternice care au câştigat eliberarea lor. Şi mai târziu la fel, în măreţia puterii Lui pe care Şi-a arătat-o, Dumnezeu a dat ultima lovitură mândrului şi sfidătorului Egipt tot cu vânturi puternice. Şi totuşi, la început părea că ceva straniu şi aproape crud i se întâmpla lui Israel. Ei erau înconjuraţi de o mulţime de pericole: în faţă, îi sfida o mare furioasă; de o parte şi de alta, munţii le tăiau orice nădejde de scăpare; şi deasupra lor, părea că suflă un uragan. Era ca şi cum cea dintâi eliberare venise numai ca să-i predea unei morţi mai sigure. „Copiii lui Israel şi-au ridicat ochii, şi iată că egiptenii veneau după ei. Şi copiii lui Israel s-au înspăimântat foarte tare şi au strigat către Domnul” (Exod 14:10).Numai când părea că erau prinşi în capcană pentru vrăjmaşi a venit gloriosul triumf. Vântul puternic a suflat înainte, împingând înapoi valurile. Marea mulţime a israeliţilor mărşăluia înainte pe calea uscată a mării adânci – o cale acoperită cu dragostea protectoare a lui Dumnezeu. De o parte şi de alta erau pereţii de cristal ai apei, strălucind în lumina gloriei Domnului, şi sus de tot deasupra lor bubuia tunetul furtunii. Şi a continuat aşa toată noaptea, până în zorii zilei următoare; când cel din urmă israelit a pus piciorul pe mal, lucrarea vântului puternic s-a încheiat. Atunci Israel a cântat o cântare Domnului despre cum a împlinit vântul puternic cuvântul Său: „Vrăjmaşul zicea: «Îi voi urmări, îi voi ajunge, voi împărţi prada de război …» Dar Tu ai suflat cu suflarea ta şi marea i-a acoperit; ca plumbul s-au afundat în adâncimea apelor” (Exod 15:9-10).Într-o zi, prin marea Sa îndurare, şi noi vom sta pe „o mare de sticlă”, „cu alăutele lui Dumnezeu în mână”. Atunci vom cânta „cântarea lui Moise, robul lui Dumnezeu, şi cântarea Mielului: «Mari şi minunate sunt lucrările Tale, Doamne Dumnezeule Atotputernice! Drepte şi adevărate sunt căile Tale, Împărate al neamurilor!” (Apocalipsa 15:2-3). Atunci vom şti cum au câştigat vânturile puternice eliberarea noastră. Astăzi sunt numai întrebări în jurul necazului tău mare, dar atunci vei vedea cum a fost de fapt măturat vrăjmaşul ameninţător în timpul nopţii tale furtunoase plină de frică şi necaz.Astăzi îţi vezi numai pierderea, dar atunci vei vedea cum a folosit-o Dumnezeu ca să sfărâme lanţurile răului care începuseră să te strângă. Astăzi te ghemuieşti la urletul vântului şi la bubuitul tunetului, dar atunci vei vedea cum au împins ele înapoi valurile nimicirii şi ţi-au deschis calea spre liniştita Ţară Promisă. Mark Guy Pearse

Deşi vânturile sunt sălbatice,

Şi furtuna dezlănţuită,

Inima mea încrezătoare cântă:

Ştiu că ele nu-mi vor face

Nici un rău, căci

El călăreşte pe aripile lor.

SCRIPTURILE ÎN FIECARE ZI

Volumul III

Psalmul 25

Psalmii 16-24 s-au ocupat în special cu Hristos, Mesia. Odată cu Psalmul 25 se deschide o altă serie (Psalmii 25-39), în care privirea ne este îndreptată mai ales înspre ” rămăşiţa ” credincioasă şi înspre credincioşi în general.În timpul citirii psalmilor trebuie să luăm seama la simbolurile ce marchează începutul unei serii de psalmi (în unele versiuni Psalmul 25 şi Psalmul 40 au un asterisc în titlu); şi, de asemenea, să luăm seama la simbolurile din text ce separă ideile principale. Ele ne ajută să remarcăm în Psalmul 25 două rugăciuni: una de la v. 4 la 7 şi alta de la v. 16 la 22 (în unele versiuni v. 4, 8 şi 16 sunt marcate printr-un simbol „#”). Cererile din v. 4 şi 5 trebuie luate ca fiind cu totul speciale pentru noi: „…Condu-mă în adevărul Tău” (comp. cu Psalmul 43.3). Era un subiect de nespusă bucurie pentru apostolul loan să găsească, în familia „alesei doamne” (2 Ioan 1), copii umblând în adevăr (2 loan 4).Dar cum ar fi posibil mersul, fără a cunoaşte calea şi potecile? Dumnezeu le arată; şi observaţi cum sufletul face progrese (v. 8-10,12). Totuşi, este impusă o condiţie: „Domnul Se destăinuie (notă: comunică intim) celor care se tem de El(v. 12 şi 14). Altfel spus, Dumnezeu nu-Şi descoperă gândurile şi nu-Şi face înţeles Cuvântul Său decât acelora care sunt dispuşi să I se supună. Iată de ce domneşte atâta ignoranţă în creştinătate… şi iată de ce, atât de des, aceasta e în chiar sufletele noastre.

PÂINEA CEA DE TOATE ZILELE

Text: Efeseni 4:7-16

…credincioşi adevărului în dragoste, să creştem în toate privinţele, ca să ajungem, la Cel ce este Capul, Cristos. Efeseni 4:15

ADEVĂR: MANEVRAŢI CU ATENŢIE!

Intr-un articol publicat de revista „Moody Monthly”, intitulat: „Să fim pe deplin cinstiţi”, Calvin Miller îşi aduce aminte de o femeie din biserica pe care o păstorise, care se supărase foarte rău pe el pentru că nu l-a pus pe fiul ei să cânte mai multe cântări în biserică. îşi însemnase într-un caiet fiecare ocazie în care Miller a procedat faţă de ea într-un fel care „nu era în spiritul lui Cristos”. Câteva luni mai târziu, i-a arătat tot ce-i făcuse, lucruri care o ofensaseră. Miller a spus: „Ceea ce m-a uimit cel mai mult era că lista ei era aproape în întregime adevărată. Nu scrisese nimic ce nu era adevărat, dar ceea ce scrisese nu era deloc amabil”. Vorbind adevărul fără dragoste poate sluji cauzei răului, fie că o facem când predicăm sau când învăţăm pe alţii Cuvântul lui Dumnezeu, când mustram un credincios, sau când ne disciplinăm copiii. Adevărul poate fi devastator. Când este îmbrăcat cu dragoste, atunci el elimină eroarea, zideşte încrederea şi promovează binele altuia. Calvin Miller afirmă: „Adevărul răutăcios strigă ca un învingător. Adevărul iubitor plânge că trebuie să-şi confrunte fratele în greşeala lui. Adevărul răutăcios calcă falnic de puterea sa. Adevărul iubitor plânge deoarece corectarea ce i-a fost inspirată va provoca dureri pentru o vreme. Adevărul răutăcios strigă: „Şahmat, eşti bătut!” Adevărul iubitor şopteşte: „Te corectez cu aceeaşi durere ce o simţi şi tu. Dar când durerea se va termina ne vom bucura împreună că am servit atât cinstei cât şi dragostei”. Duhul adevărului lui Dumnezeu ne cere să spunem adevărul, dar să nu-l spunem fără dragoste. Numai când ne vom preda limba Lui vom putea manevra adevărul cu multă grijă. D.J.D.

la-mi limba, Doamne, şi a Ta să fie
Şi dă-mi în viaţa-ceasta unic ţel,
Să spun doar adevărul din iubire,
La toţi cei mari şi mici, la fel.      – D.J.D.

O bucăţică de dragoste este singura momeală
în stare să

pună frâu limbii.

DOMNUL ESTE APROAPE – GBV

http://www.gbv.ro/meditatii-zilnice/domnul-este-aproape

Nu voi mânca până când nu voi spune ce am de spus.  Geneza 24.33

Eliezer, fiind în totul preocupat cu misiunea lui, nu acceptă să mănânce. El face exact ceea ce trebuie. Un secret al vieții creștinului este ca, de îndată ce cunoaște voia lui Dumnezeu, să împlinească lucrarea Lui, să se preocupe în totul cu ea și să nu lase ca nimic săl abată de la aceasta. Acesta este efectul și semnul lucrării Duhului Sfânt. Eliezer dorește săși împlinească misiunea. Și ce era la mijloc în toată această împrejurare? Interesele și onoarea lui Avraam, stăpânul lui, și ale fiului său, Isaac!Dumnezeu nea încredințat gloria Domnului Isus, Fiul Său, iar această glorie constituie preocuparea noastră, prin Duhul Sfânt care nea fost dat, atunci când ochiul nostru este curat în ce privește discernământul spiritual, potrivit poziției în care Dumnezeu nea așezat. Dacă mă gândesc la foloasele mele, la interesele mele și la ceea ce mă privește pe mine însumi (și sunt o mie de motive contrare unei ascultări prompte), aceasta înseamnă să mă sfătuiesc cu carnea și cu sângele. Dacă însă caut interesul lui Hristos, lucrurile se limpezesc imediat. Dacă mă gândesc la orice altceva, nu am pe inimă gloria care mia fost încredințată. Eliezer se gândește întotdeauna la Avraam, care îi încredințase totul; gândurile lui sunt doar la interesele stăpânului său.Dacă inimile noastre sunt pline de Duhul Sfânt, la fel vor sta lucrurile și cu noi. Este foarte important să ne aducem întotdeauna aminte că Dumnezeu nea încredințat gloria Domnului Isus. Nu că El ar avea nevoie de noi, căci ce putem noi face? El este Cel care lucrează în noi, iar noi nu avem altceva de făcut decât săL lăsăm să lucreze. Încrederea în stăpân se manifestă prin hotărârea slujitorului, așa cum Eliezer spune aici: „Nu voi mânca până când nu voi spune ce am de spus”. Această preocupare cu gloria stăpânului său îl face să refuze orice hrană, până când misiunea sa avea să fie îndeplinită. Aceasta înseamnă a face voia lui Dumnezeu. J. N. Darby

SĂMÂNȚA BUNĂ

http://www.gbv.ro/meditatii-zilnice/samanta-buna

El a venit astfel să aducă vestea bună a păcii vouă, celor ce erați departe, și pace celor ce erau aproape.

Efeseni 2.17

Pace pe pământ

În nicio altă perioadă nu au apăsat asupra oamenilor mai mult ca astăzi războaie, violență, distrugere, necaz și moarte. Oamenii sunt nedumeriți și neajutorați în fața tuturor valurilor de nenorociri care se revarsă. Niciodată nu a existat o dorință atât de mare după pace. Un apel urmează altuia.

Ce ne mai poate salva de la autodistrugere? Sunt armele și convențiile din ce în ce mai bune? Nu – adevărata pace o poate aduce numai Isus Hristos, Domnul.

Timpul minunat al păcii, pe care l-au vestit îngerii la nașterea lui Isus Hristos: „Slavă lui Dumnezeu … și pace pe pământ …”, va veni. Dumnezeu spune despre aceasta în Cuvântul Său (Luca 2.14; Isaia 9.6,7).

Fără păcat, fără răzvrătire împotriva voii lui Dumnezeu, lumea ar fi eliberată de lăcomie, ură, dușmănie și război. De aceea îngerul Domnului le-a spus în aceeași noapte păstorilor din câmpia Betleemului: „Nu vă temeți: căci vă aduc o veste bună, care va fi o mare bucurie, … astăzi … vi S-a născut un Mântuitor, care este Hristos, Domnul” (Luca 2.10,11).

Cele 13 Calendare Biblice (TOTUL PENTRU GLORIA LUI de Oswald CHAMBERS / MANA DE DIMINEAŢĂ / MÂNTUIREA PRIN HRISTOS / Meditaţii zilnice – de Fritz BERGER / TEZAURUL PROMISIUNILOR LUI DUMNEZEU de Charles H. SPURGEON / DOMNUL ESTE APROAPE! – Calendar Biblic / BĂTÎND LA UȘA LUI DUMNEZEU de Oswald CHAMBERS / MEDITAŢII ZILNICE de Wim MALGO / MEDITAŢII PENTRU FIECARE ZI A ANULUI Dimineaţa şi Seara de Charles H. SPURGEON / IZVOARE IN DEŞERT / SCRIPTURILE ÎN FIECARE ZI – Volumul III / PÂINEA CEA DE TOATE ZILELE / DOMNUL ESTE APROAPE – GBV / SĂMÂNȚA BUNĂ) sunt preluate de pe pagina https://ioan17.wordpress.com/2016/03/

CUVÂNTUL LUI DUMNEZEU PENTRU ASTĂZI

coordonatori Bob & Debby Gass

www.fundatiaseer.ro

DACĂ ESTI SOTIE

„Nevestelor, fiţi supuse bărbaţilor voştri…” (Efeseni 5:22)

     Unii folosesc acest verset pentru a trata femeile ca pe niște sclave, privându-le de dreptul la opinie ori dreptul de a avea vreun rol de conducere. Citește Biblia! Debora a condus poporul Israel. Proorocița Hulda a rostit Cuvântul lui Dumnezeu în fața regilor. Să mai citim o dată versetul: „Nevestelor, fiţi supuse bărbaţilor voştri ca Domnului”. Ca soție, ești chemată să te supui „propriului tău soț”, nu tuturor bărbaților. În ochii lui Dumnezeu, bărbații și femeile sunt egali (Galateni 3:28). Pavel nu vorbește despre „persoana” ta; el vorbește de „rolul” tău în familie. Ca ființă umană, generalul nu este mai important decât sergentul. Dar ca armata să funcționeze bine, trebuie să existe o ierarhie de comandă în care unul conduce și ceilalți respectă ordinele. Dumnezeu nu dorește să te zbați sub conducerea soțului tău, ci să te cuibărești în confortul pe care acesta ți-l oferă. Poți excela în carieră, și cu toate acestea să-ți îngădui să fii hrănită, iubită și ocrotită de soțul tău. Înțeleasă corect, dragostea soțului tău și rolul său de conducere nu îți fură puterea, ci te menține în echilibru, dându-ți posibilitatea să revii la blândețea și la feminitatea ta. Iată o avertizare: dacă ești în căutarea unui bărbat care să fie „totul” pentru tine, ia-ți gândul de la așa ceva! Dumnezeu este singurul care poate fi totul! Prin faptul că te aștepți la perfecțiune din partea soțului tău, ceri mai mult decât poți oferi tu însăți! Iată planul lui Dumnezeu: „ca unele care vor moşteni împreună cu voi harul vieţii, ca să nu fie împiedicate rugăciunile voastre.” (1 Petru 3:7)

Publicat în 12 martie 2016

Textul zilei „CUVÂNTUL LUI DUMNEZEU PENTRU ASTĂZI”, coordonatori Bob & Debby Gass este preluat si poate fi gasit la urmatoarele pagini: http://www.fundatiaseer.ro / Aplicatia Meditatia Zilei (Android) / Meditatiile Zilnice pe YouTube / Pagina de Facebook a Fundatiei, meditatii audio-video / Grila programe Credo TV (meditatiile sunt de 3 ori pe zi) / Aplicatia Credo TV unde se gasesc meditatiile audio-video

TOTUL PENTRU GLORIA LUI

de Oswald CHAMBERS

 

Viziunea

„N-am fost neascultător față de viziunea cerească.” Fapte 26:19. KJV

Dacă pierdem viziunea, noi suntem singurii vinovaţi de aceasta, iar motivul pentru care o pierdem este prezenţa unor „spărturi” spirituale. Dacă nu aplicăm credinţa noastră în Dumnezeu în lucrurile practice ale vieţii de fiecare zi, viziunea pe care Dumnezeu ne-a dat-o nu se va împlini. Singurul mod de a fi ascultători faţă de viziunea cerească este de a da totul pentru gloria lui Dumnezeu, şi aceasta se poate face numai printr-o aducere aminte continuă şi hotărâtă a viziunii. Testul-cheie ¡l reprezintă cele şaizeci de secunde ale fiecărui minut şi cele şaizeci de minute ale fiecărei ore, nu doar timpul nostru de rugăciune sau de servicii devoţionale. „Dacă zăboveşte, aşteapt-o.” Noi nu putem să punem în practică ceea ce ne arată viziunea, ci trebuie să trăim sub inspiraţia ci până când ca va împlini singură. De obicei încercam să fim atât de practici, încât uităm viziunea. La început am văzut viziunea, dar n-am aşteptat-o; ne-am grăbit să ne implicăm în lucrarea practică, iar când viziunea s-a împlinit, n-am mai văzut-o. Aşteptarea unei viziuni care întârzie este testul loialităţii noastre faţă de Dumnezeu. Dacă ne lăsăm prinşi în capcana activităţii practice şi nu vedem împlinirea viziunii, periclităm bunăstarea sufletului nostru. Fii atent la furtunile lui Dumnezeu. Singurul mod în care Dumnezeu îşi seamănă sfinţii este prin vârtejurile de vânt ale furtunilor Sale. Te vei dovedi un spic gol? Aceasta depinde de faptul dacă trăieşti sau nu lumina a ceea ce ai văzut. Lasă ca Dumnezeu să te semene, şi nu porni la drum până când El nu face aceasta. Dacă îţi alegi singur locul unde să te semene, te vei dovedi un spic gol. Dar dacă-L laşi pe Dumnezeu să te semene, vei aduce roade.

Lasă-L pe Dumnezeu să aibă libertate totală în viaţa ta atunci când vorbeşti. Înainte ca mesajul lui Dumnezeu să poată elibera alte suflete, această eliberare trebuie să fie reală în tine. Adună-ţi materialul cu grijă şi apoi fă-l să ardă când vorbeşti.

 

MANA DE DIMINEAŢĂ

 

„şi Ilie a reparat altarul Domnului…” 1ÎMPĂRATI 18:30

Este o experienţă comună multor credincioşi, ca cerul să li se pară „de aramă”, ca viaţa lor să stagneze şi puterea lui Dumnezeu să li se pară că, pentru moment, s-a oprit. Răul pare că triumfă şi bucuria şi pacea sunt înlocuite cu tristeţea şi întunerecul; lucrul lor pentru Domnul a devenit o obişnuinţă, o formă. Pentru aceia care caută cu toată sinceritatea ieşirea din această situaţie, iată un secret: să repare altarul Domnului, care este dărâmat, chiar dacă nu în întregime. În centrul vieţii fiecărui răscumpărat trebuie să fie ridicat un altar: crucea Domnului Hristos, experimentată şi trăită în mod personal, fără de care viaţa nu este decât „o formă de evlavie” iar lucrarea, „fân, paie, trestie”. Dumnezeu arată clar în Cuvântul Său, că la sfârşitul dispensaţiunii de acum, unul din principalele pericole care ameninţă pe fiecare credincios va fi o viată si o profesiune creştină marcată de superficialitate. Altfel, o râvnă pur omenească va înlocui lucrarea divină adică roadă părtăşiei personale cu Domnul însuşi. O pretinsă libertate care devine repede o corupţie va lua curând locul disciplinei spirituale recomandată de Noul Testament, atât în ce priveşte viaţa noastră ascunsă cu El, precum şi legăturile noastre cu aceia lângă care ne-a chemat Domnul nostru. Să facem linişte înaintea Lui şi să reparăm altarul care a fost dărâmat. Acest altar ne vorbeşte de locul unde se aduceau jertfele şi unde oamenii se apropiau mai mult de Dumnezeu. El este în acelaşi timp simbolul Domnului Hristos şi al lucrării Lui şi pentru aceasta trebuie să fie pentru noi un mijloc de curăţire a vieţii noastre amintindu-ne de ceea ce ne îndeamnă Ap. Pavel la Rom. 12:1: „Să aduceţi trupurile voastre ca o jertfă vie, sfintă, plăcută lui Dumnezeu.” In N.T. principiul este că a mânca o jertfă are semnificaţia părtăşiei cu altarul pe care se oferă jertfa. Domnul Isus a zis: „Dacă mănâncă cineva din pâinea aceasta, va trăi în veac; şi pâinea pe care i-o voi da Eu, este trupul Meu, pe care îl voi da pentru viaţa lumii.” (loan 6:51) Aceasta este părtăşia cu altarul, aceasta este părtăşia cu Domnul Isus. Dacă realizăm că în vieţile noastre altarul s-a ruinat sau poate abia a început să se strice, să facem imediat ca Ilie, să-l dregem îndată. Cum? Restaurarea lui vine numai în urma recunoaşterii că altarul nostru este dărâmat şi pocăindu-ne, Duhul Sfânt va repara părtăşia noastră amintindu-ne că aceasta este posibil numai pe temeiul jertfei Domnului Hristos.

 

MÂNTUIREA PRIN HRISTOS

Meditaţii zilnice – de Fritz BERGER

 

„Apropiaţi-vă de Dumnezeu şi El se va apropia de voi. Curăţiţi-vă mâinile păcătoşilor; curăţiţi-vă inima oameni cu inima împărţită.” Iacov 4:8

În Sfânta Scriptură suntem chemaţi de mai multe ori să ne apropiem de Dumnezeu.În Isaia 29:13 este scris:”Poporul acesta Mă cinsteşte cu gura şi cu buzele, dar inima lui este departe de Mine.” Din acest verset putem vedea că sunt oameni care se apropie de Dumnezeu numai cu gura, care sunt înaparenţă creştini. Ei pot să poarte conversaţii creştineşti, sau să recite multe versete din Scriptură, chiar să facă semne şi minuni, dar inima lor este departe de Dumnezeu. Este scris:”Dacă Mă veţi căuta din toată inima, Mă voi lăsa să fiu găsit de voi, zice Domnul.” Oricine se apropie sincer şi cu căinţă de Dumnezeu, poate experimenta ajutorul Lui. Trebuie să venim la EL aşa cu suntem şi să vărsăm inima noastră înaintea Lui. „Curăţiţi-vă mâinile păcătoşilor;În Fapte 15:9 găsim scris:”Le-a curăţit inimile prin credinţă.”Păcătoşii au mâini au mâini murdare şi inimi necurate, şi noi ştim că in Împărăţia Lui Dumnezeu nu va intra nimic necurat. Dar cei care rup legătura cu păcatul şi se pun la dipsoziţia Lui Dumnezeu vor fi curăţiţi prin credinţa în sângele Domnului Isus Hristos.Astfel de oameni îşi primesc încredinţarea iertăriii păcatelor lor, căci Duhul Său depune mărturie duhului nostru , că suntem copiii Lui Dumnezeu. Aceasta înseamnă că nu avem o inimă împărţită, pe care îi poartă învăţăturile înşelătoare de ici colo, de aceea sunt sub blestem. Dar ferice de cei care citesc versetul de mai sus si-l poartă în inima lor.

 

TEZAURUL PROMISIUNILOR LUI DUMNEZEU

de Charles H. SPURGEON

 

A CUI E LUPTA?

Şi toată mulţimea aceasta va şti că Domnul nu mântuieşte nici prin sabie, nici prin suliţă. Căci biruinţa este a Domnului şi El vă dă în mâinile noastre.

1 Samuel 17.47

Hotărât, lupta este a Domnului şi noi trebuie să fim cu totul siguri de biruinţă, şi încă de o biruinţă care să dea dovadă de puterea lui Dumnezeu. Domnul este prea mult uitat de oameni şi chiar de adunarea lui Israel; si când se iveşte ocazia de a-i
face pe oameni să vadă că Cel ce este măreaţa Cauză primară, îşi poate împlini planurile fără puterea omului, este prilejul nimerit pe care trebuie să-l folosim bine. Chiar Israel privea prea mult la sabie şi suliţa. Şi e mare lucru să nu fie sabie în mâna lui David şi totuşi David să ştie că Dumnezeu va birui o întreagă armată de duşmani. Dacă luptăm din toată inima pentru adevăr şi dreptate, să nu aşteptăm să avem la îndemână norocul sau talentul nostru, nici alt mijloc văzut de influenţă. Dacă am lupta pentru noi înşine, ne-am putea teme; dar dacă luptăm pentru slava Domnului Isus, cine va putea să ne stea împotrivă? Să ţinem, deci, piept filisteanului; dacă Domnul oştirilor este cu noi, cine va fi împotriva noastră?

 

DOMNUL ESTE APROAPE!

Calendar Biblic

 

Căci şi vorba te dă de gol. Matei 26.73

Fără să-şi dea seama Petru, prin vorbirea lui, s-a dat de gol că este un ucenic al binecuvântatului Domn, dar în acel moment se leapădă de Isus din Nazaret. De câte ori citim aceste cuvinte fără să le dăm importanţa cuvenită, fără să pătrundă în adâncul inimii noastre!Şi toate aceste lucruri ne sunt date nouă ca să ne trezească la realitate şi să ne aducă aminte că suntem urmaşi ai Lui. Să veghem tot timpul ca să nu ne încălzim la focul lumii acesteia ci zilnic să trăim într-o cercetare, ca să mărturisim lumii că nu mai suntem din lume, după cum nici El nu a fost din lume. Trebuie să ne mişte până în adâncul inimii, gândindu-ne cât de des Domnul Isus este nevoit să se uite întristat la noi, aşa cum l-a privit pe Petru dacă noi Il lepădăm fie printr-o faptă, fie printr-o vorbă sau gest, sau chiar atunci când tăcem în loc să-l mărturisim.Este foarte uşor să te laşi dus de apă, de fluxul vremii, politică, avere, modă şi mii şi mii de alte probleme, ceea ce în fond se pare că nu e rău. Dar să ne gândim la cuvintele apostolilor în legătură cu vorbirea: „Cine vorbeşte să vorbească cuvintele lui Dumnezeu” sau „Nici un cuvânt stricat sau necurat să nu vă iasă din gură ci unul bun pentru zidire, după cum este nevoie ca să dea har celor ce-l aud” „Să nu se audă nici cuvinte porcoase, nici vorbe nechibzuite, nici glume proaste care nu sunt cuviincioase ci mai degrabă cuvinte de mulţumire” (Efes. 4.29; 5.4).Pentru că El ne cercetează până în adâncul inimii noastre, din dragoste pentru El să nu-L supărăm, să nu-L jignim nici cu o vorbă şi să nu ne lepădăm ca Petru, ca cei din jur să recunoască că suntem ucenici ai Lui, altminteri necinstim Numele Lui cel mare.Sufletul care umblă într-o legătură necurmată cu Dumnezeu va cunoaşte cu adevărat ce este firea veche în toate arătările ei, fără ca pentru aceasta să fi avut nevoie să treacă prin încercări triste. Adevăratul mijloc de a ne cunoaşte este acela al legăturii cu Dumnezeu.

 

BĂTÎND LA UȘA LUI DUMNEZEU

de Oswald CHAMBERS

 

0, Doamne, acordează-mă cu marea Ta putere. Cred că am privilegiul să cer asta datorită Ispăşirii lui Isus. Fă-mă din punct de vedere fizic tot ceea ce trebuie să fiu ca strălucirea Ta să fie peste mine.

MEDITAŢII ZILNICE

de Wim MALGO

 

Şi Dumnezeu poate să vă umple cu orice har, pentru ca» având totdeauna în toate lucrurile din destul, să prisosiţi în orice faptă bună.» 2 Corinteni 9,8

Mai avem puţin timp! De aceea încearcă în Numele lui Isus, Domnul care nu S-a ruşinat cu numele tău, să te împotriveşti din ce în ce mai mult impulsurilor firii pământeşti şi vesteşte altora mântuirea pe care ţi-a dăruit-o El. Dacă nu poţi vorbi cu glas de trâmbiţă, atunci şopteşte. Dacă nu ai chemare pentru a fi predicator, dacă nu poţi să scrii cărţi şi comentarii pentru a transmite mai departe mântuirea, atunci vorbeşte ca Petru: «Argint si aur n-am, dar ce am, îţi dau» (Fapte 3,6). Vorbeşte la fântâna lui Iacov cu femeia samariteancă dacă nu poţi să predici poporului pe munte! Laudă-L pe Domnul Isus în casa ta dacă nu poţi să Îl slăveşti cu glas tare în biserică! Sau fa-o pe câmp, Când eşti singur, dacă piaţa nu e un loc potrivit! Fii mărturie pentru ai tăi, pentru toţi cei dragi din casa ta dacă simţi că nu poţi atinge masele de oameni! Nu îţi irosi talantul, ci foloseşte-l cu înţelepciune! Aşa vei culege roade spre slava Domnului şi Stăpânului tău, iar prin vorbirea ta despre El vor fi şi alţii învioraţi. Prin mărturia personală sfinţii sunt revigoraţi, păcătoşii cercetaţi, iar împărăţia Domnului lăudată.

 

MEDITAŢII PENTRU FIECARE ZI A ANULUI

de Charles H. SPURGEON

Dimineaţa şi Seara

DIMINEAŢA

Păcatul… din cale afară de păcătos. Romani 7:13

Fiţi atenţi la gândurile uşuratice ale păcatului. Imediat după convertire, conştiinţa este atât de sensibilă încât ne temem de cel mai mic păcat. Tinerii convertiţi au o timiditate sfântă, care vine din teama de a nu-L ofensa pe Dumnezeu. Dar vai! În curând rodul acestor prime fructe este înlocuit de spinii lumii înconjurătoare. Răsadul sensibil al pietăţii se transformă într-o salcie în viaţa de mai târziu; creşte prea aplecat şi se clatină la orice adiere. Treptat, omul devine familiar cu păcatul. Urechea în care au bubuit tunurile nu va auzi sunetele uşoare. LA început păcatul ne înmărmureşte, dar în curând vom spune „nu-i aşa că e doar unul mic”? Apoi vine unul mai mare, şi încă Unul, până când ajungem să privim păcatul ca pe o mică diversiune. Apoi urmează o presupunere total greşită: „Nu am căzut în păcat de-a binelea. Adevărat, am greşit puţin, dar în ansamblu sunt bine. Poate că am scăpat un cuvânt nesfânt, dar majoritatea conversaţiei a fost consistentă”. Astfel scuzăm păcatul. Aruncăm o mantie peste ea şi îi punem nume frumoase. Creştine, ferește-te să priveşti păcatul cu uşurătate. Ia atitudine, altfel vei cădea. Păcatul, un lucru neînsemnat? Nu e o otravă? Cine îi cunoaşte puterea mortală? Păcatul, un lucru mic? Nu vulpile mici strică viile (Cânt. 2:15)? Nu insecta de coral clădeşte o stâncă care sfărâmă vapoarele? Nu securea face să cadă stejarul cel puternic? Nu picăturile de apă distrug piatra? Păcatul, un lucru neînsemnat? A încununat cu spini fruntea Mântuitorului şi i-a străpuns inima! L-a făcut să sufere chinuri, amărăciune şi dureri. Dacă ai putea cântări cel mai uşor păcat pe cântarul universului, ai fugi de el ca de un şarpe şi ai evita cea mai neînsemnată aparenţă a răului. Priveşte păcatul ca pe cel Care L-a crucificat pe Mântuitorul, şi vei vedea că e „din cale afară de păcătos”. Necazurile, ce par fără nădejde.Adesea sunt trimise de mâna îndurării.

SEARA

Te vor numi „Cetate căutată şi nepăzită”. Isaia 62:12

Nemărginitul har al lui Dumnezeu se vede foarte în clar în faptul că nu suntem doar căutaţi, ci căutaţi şi nepărăsiţi. Oamenii caută ceva care s-a pierdut în casă, dar este doar căutare. Pierderea este mai tulburătoare şi căutarea mai perseverentă atunci când lucrul nu este părăsit. Noi am fost amestecaţi cu noroiul. Eram murdari ca un ban de aur căzut într-un canal. Oamenii se adună cu toţii ca să scotocească cu grijă noroiul oribil, şi continuă să caute şi să scormonească până când comoara este găsită. Sau, ca să folosim alt exemplu, eram pierduţi în mulţime. Rătăceam de colo până colo şi, când îndurarea a venit peste noi sub forma Evangheliei, nu ne-a găsit de la început. A trebuit să ne caute şi să ne tot caute fiindcă, ca şi oaia pierdută, eram rătăciţi departe. Ne rătăcisem într-un ţinut străin, şi credeam că nimeni, nici măcar Păstorul cel Bun, nu ne va putea găsi. Slavă harului neînvins: am fost căutaţi şi nepărăsiţi! Bezna nu ne-a putut ascunde; noroiul nu ne-a putut acoperi. Am fost găsiţi şi aduşi acasă. Slava iubirii infinite: Dumnezeu Duhul Sfânt ne-a repus în drepturi! Dacă vieţile unora dintre copiii lui Dumnezeu ar putea fi scrise, ne-ar umple de uimire sfântă. Ciudate şi minunate sunt căile folosite de Dumnezeu în căutarea alor Săi. Binecuvântat să-I fie numele! El nu renunţă la căutare până când cei aleşi nu sunt găsiţi. Ei nu sunt un popor căutat azi şi aruncat mâine. Atotputernicia şi înţelepciunea la un loc nu greşesc niciodată. Vom fi numiţi „cetate căutată şi nepărăsită”. Că alţii sunt căutaţi, este un har nemărginit, dar că noi suntem căutaţi este o minune! Nu putem găsi nici un motiv în afară de iubirea nesfârşită a lui Dumnezeu. Putem doar să ne înălţăm inimile în uimire şi să-L lăudăm pe Domnul fiindcă în seara aceasta ne numim „cetate căutată şi nepărăsită”.

 

IZVOARE IN DEŞERT

 

După moartea lui Moise, robul Domnului, Domnul a zis lui Iosua, fiul lui Nun, slujitorul lui Moise: „Robul Meu Moise a murit: acum, scoală-te, treci Iordanul acesta, tu şi tot poporul acesta”. (Iosua 1:1-2)

Ieri ai trecut printr-un mare necaz, şi acum casa ta pare goală. Primul tău impuls este să te dai bătut şi să stai jos în deznădejde în mijlocul speranţelor tale năruite. Însă trebuie să înfrunţi această ispită, pentru că eşti în prima linie de bătaie şi criza e la îndemâna ta. Şovăirea, chiar şi pentru o clipă, pune în joc interesele lui Dumnezeu. Alte vieţi vor fi păgubite prin ezitarea ta, şi lucrarea Lui va suferi dacă pur şi simplu tu îţi încrucişezi mâinile. Nu trebuie să zăboveşti în acest punct, lăsându-te pradă necazului.Un faimos general relata odată această tristă istorisire din propria lui experienţă de război. Fiul său era locotenentul unei unităţi de artilerie, şi un asalt era în plină desfăşurare. În timp ce tatăl îşi conducea divizia într-un atac, avansând pe câmpul de bătălie, dintr-odată ochii i s-au oprit asupra corpului neînsufleţit al unui ofiţer de artilerie care se afla chiar în faţa sa. Dintr-o privire şi-a dat seama că era fiul său. Impulsul paternal al generalului îl îndemna să îngenuncheze lângă trupul fiului său iubit şi să-şi exprime durerea, dar datoria din momentul acela îi cerea să înainteze cu atacul lui. Şi astfel, după ce şi-a sărutat repede fiul mort, a trecut mai departe, continuând să conducă asaltul.Plânsul neconsolabil lângă un mormânt nu va aduce niciodată înapoi comoara unei iubiri pierdute, şi nici o binecuvântare nu poate veni dintr-o tristeţe atât de adâncă. Mâhnirea produce cicatrici adânci, şi îşi scrie istoria în inima îndurerată în aşa fel că nu se poate şterge. Nu ne revenim niciodată complet din marile noastre suferinţe şi nu mai suntem niciodată aceeaşi după ce trecem prin ele. Şi totuşi, necazul îndurat într-o stare de spirit corectă are un impact favorabil asupra creşterii noastre şi ne aduce un simţ mai dezvoltat al compasiunii pentru alţii. Într-adevăr, cei care nu au asupra lor cicatrici ale necazurilor şi suferinţelor sunt săraci. Bucuria care ne este pusă înainte (Evrei 12:2) trebuie să strălucească peste întristările noastre, aşa cum soarele străluceşte prin nori, făcându-i să radieze. Dumnezeu a rânduit să găsim cea mai adevărată şi cea mai bogată mângâiere înaintând spre ţintă. Dacă stăm jos şi medităm la necazul nostru, adâncim întunericul din jurul nostru, lăsându-l să se furişeze în inima noastră. Şi în curând puterea noastră se va transforma în slăbiciune. Dar dacă întoarcem spatele tristeţii şi rămânem credincioşi chemării lui Dumnezeu, lumina va străluci din nou şi noi vom fi mai tari. J.R. Miller

 

Doamne, Tu ştii că prin lacrimile noastre

De nechibzuită şi egoistă tânguire

Vine sigur păcatul, şi pentru temerile noastre mărunte

De a pierde, Tu păstrezi

Un câştig mai mare decât tot ce am visat;

Tu ştii că în lăcomia noastră după

Avuţii strălucitoare care par atât de preţioase

Le pierdem; dar dacă, strângând

Mâna Ta credincioasă, păşim cu mers sigur

Pe calea hotărâtă de Tine,

Ne aşteaptă o comoară de dulce

Plăcută şi regală ungere

Cu untdelemn de bucurie şi de putere.

             Helen Hunt Jackson

 

SCRIPTURILE ÎN FIECARE ZI

Volumul III

 

Psalmul 24

În Psalmul 22 L-am putut observa pe Salvatorul: acest psalm cuprinde trecutul, cu momentul său de har, crucea, de la care pornesc toate; Psalmul 23 l-am văzut corespunzând prezentului, în care se experimentează prezenţa unui Păstor, este rândul Psalmul 24 să ne deschidă viitorul: acolo îl admirăm pe împăratul gloriei. Toţi aceşti psalmi sunt ai lui David, omul care nu numai că a cunoscut respingerea şi suferinţa (Psalmul 22), dar care a fost şi păstor (Psalmul 23) al lui Israel (2 Samuel 5.2), şi împărat glorios (Psalmul 24)în Sion.

Psalmul 24 începe cu afirmarea drepturilor Domnului asupra pământului: pe pământ a fost înălţată crucea (Psalmul 22); pe pământ, în prezent, se înfăţişează această vale întunecoasă (Psalmul 23); pe pământ, în curând, îşi va aşeza Domnul tronul Său de domnie (Psalmul 24). „Lumea şi cei care o locuiesc” vor fi nevoiţi atunci gă-L recunoască pe Cel căruia îi aparţin şi să se supună dominaţiei Sale. Unii se vor supune doar sub efectul constrângerii, „linguşind” (sau „prefacându-se”), cum anunţă Psalmul 18.44. În ceea ce ne priveşte, noi putem să-I aducem de pe acum Domnului Isus ascultarea dragostei. Pentru a avea parte de împărăţie, cetăţenii trebuie să aibă caracterele ei (v. 3-6), iar pe acestea, Isus le-a vestit încă de la începutul slujbei Sale (comp. v. 4 cu Matei 5.8). El era împăratul, Mesia al lui Israel; poporul Său însă L-a respins: şi aşa a ieşit El, ducându-Şi crucea (Ioan 19.5,17). Să-L contemplăm acum intrând ca Însuşi Domnul, împăratul gloriei, în împărăţia binecuvântării Sale.

 

PÂINEA CEA DE TOATE ZILELE

 

Text: Marcu 6:30-34

Veniţi singuri la o parte, într-un loc pustiu şi odihniţi-vă puţin. Marcu 6:31

UN ARC DESTINS

Cu toţii avem nevoie de odihnă şi relaxare. Domnul a sugerat acest fapt atunci când le-a prescris o pauză celor 12 ucenici obosiţi, după ce s-au întors dintr-o lungă perioadă din lucrare. In zilele noastre, se pare că pe măsură ce avem mai multe aparate pentru economisit timp, vom avea tot mai multă vreme pentru reîmprospătarea şi reînnoirea resurselor fizice şi spirituale. Cu toate acestea, uităm să ne facem timp suficient pentru odihnă. O legendă greacă spune că un cetăţean al Atenei antice, l-a văzut pe marele şi binecunoscutul povestitor, Esop, jucându-se în stradă cu nişte copilaşi. Observatorul a râs şi şi-a bătut joc de Esop pentru comportamentul lui lipsit de demnitate. În loc să-i răspundă, Esop a luat un arc cu care se jucase imitând un istrument cu coarde. A destins arcul şi l-a pus jos pe pământ. Apoi i-a spus criticului atenian: „Acum, răspunde la ghicitoare, dacă poţi, şi spune-ne despre ce vorbeşte acest arc destins”. Omul n-a putut să spună nimic. Nu avea nici o idee ce însemna acest lucru. Esop a explicat: „Dacă ţii tot timpul arcul încordat, în cele din urmă se va rupe; dar dacă îl laşi slobod, va deveni mult mai potrivit atunci când vrei să-l foloseşti”. Acelaşi lucru se petrece cu oamenii. De aceea, avem nevoie să ne facem vreme pentru odihnă – când arcul vieţii se poate relaxa. Dumnezeu „S-a odihnit de toată lucrarea Lui” (Genesa 2:3). N-ar fi bine să-I urmăm exemplul? Începe prin a pune deoparte un timp special, în fiecare zi, pentru a te relaxa şi a-ţi reînnoi forţele. Nu poţi face tot ce este mai bun pentru Domnul dacă nu te odihneşti puţin. – P.R.V.

Aveam nevoie de pace şi m-a luat de-o parte

La umbra unde-n linişte puteam vorbi,

Departe de larma, mulţimii agitate

Să-I pot în taină Cuvintele de foc sorbi.
– Mortenson

Timpul în serviciul Domnului cere pauze pentru reînnoirea forţelor.

 

DOMNUL ESTE APROAPE – GBV

http://www.gbv.ro/meditatii-zilnice/domnul-este-aproape

 

Pentru că noi suntem circumcizia, cei care ne închinăm prin Duhul lui Dumnezeu și ne lăudăm în Hristos Isus și nu ne încredem în carne. Filipeni 3.3

Pavel îi pune aici în contrast pe creștinii autentici cu grupul de învățători falși și legaliști care îi tulburau pe credincioșii din Filipi. Acești învățători susțineau că dovada credinței autentice era semnul fizic al circumciziei.Ei insistau asupra faptului că cei dintre națiuni nu puteau fi mântuiți dacă nu se converteau la iudaism. Pavel contracarează această învățătură falsă prin faptul că le arată filipenilor că semnul unui credincios adevărat este spiritual, nu în carne. Pavel ne învață că ceea ce îi distinge pe creștinii adevărați este că ei se închină lui Dumnezeu prin Duhul.Auzim adesea spunânduse că semnul creștinismului autentic este dragostea; întradevăr, Domnul Isus a spus: „Prin aceasta vor cunoaște toți că Îmi sunteți ucenici, dacă aveți dragoste unii față de alții” (Ioan 13.35). Există însă un alt semn al creștinului veritabil, anume că el se închină lui Dumnezeu prin Duhul. Toate virtuțile creștine, incluzând roada Duhului (Galateni 5.22,23), își au rădăcinile în închinare. Adevărata dragoste începe cu dragostea pentru adevăratul Dumnezeu (1 Ioan 4.7,8). Plinătatea bucuriei se găsește doar în Hristos (Ioan 15.11; 17.13).Nu există pace pentru cei care nu au găsit pacea cu Dumnezeu (Romani 5.1). Putem lua astfel rând pe rând toate celelalte virtuți și componente ale roadei Duhului, însă lucrul important este că închinarea către Dumnezeu prin Duhul este nu numai semnul adevăratului creștin, ci și temelia oricărei virtuți creștine.A te închina lui Dumnezeu prin Duhul nu înseamnă să urmezi anumite ceremonii sau ritualuri religioase, ci înseamnă să te bucuri de prezența Lui prin credință, aducânduI laudă și închinare. Regulile și ritualurile omenești nu pot fi niciodată un substitut pentru Duhul lui Dumnezeu în închinare. Facă Domnul să ne bazăm tot mai mult pe puterea Duhului Sfânt, prin care să ne închinăm lui Dumnezeu!T. P. Hadley

 

SĂMÂNȚA BUNĂ

http://www.gbv.ro/meditatii-zilnice/samanta-buna

 

Dumnezeule, Tu ești Dumnezeul meu, pe Tine Te caut! Îmi însetează sufletul după Tine, … într-un pământ sec, uscat și fără apă.Psalmul 63.1

Dumnezeule!

„Dumnezeule, ce plouă!” Această exclamație și altele asemănătoare putem să le auzim zilnic în jurul nostru. În toate împrejurările posibile și cel mai mult în cele nefavorabile se folosește Numele lui Dumnezeu ca expresie a spaimei, a uimirii și a supărării. Probabil, doar puțini sunt conștienți de ceea ce spun. Ei nici măcar nu au intenția să pună viața lor personală în legătură cu Dumnezeu. Dar la ce schimbare ar duce aceasta la acela care, începând de astăzi, nu va mai folosi cu ușurătate Numele lui Dumnezeu, ci va căuta contact cu Dumnezeul adevărat!

David, poetul Psalmului 63, a făcut acest lucru. El L-a căutat pe Dumnezeu, pe care L-a cunoscut personal ca Dumnezeul său, cu o dorință care a venit din adâncul inimii. Acesta a fost pentru el drumul spre bucurie. El s-a întors de la împrejurările vieții și și-a îndreptat privirea plin de încredere spre Dumnezeu. – Dacă venim așa la Dumnezeu, inima va fi mișcată. Devenim conștienți cine este de fapt Dumnezeul cel mare și atotputernic.

În acest mod, orice viață – oricât de grea sau lipsită ar fi – poate primi un conținut bogat. Caută-L pe Dumnezeu astăzi! Roagă-te Lui! Prin Isus Hristos, El vrea să devină Dumnezeul tău. Hristos, Răscumpărătorul, a netezit calea spre El.

 

Cele 13 Calendare Biblice (TOTUL PENTRU GLORIA LUI de Oswald CHAMBERS / MANA DE DIMINEAŢĂ / MÂNTUIREA PRIN HRISTOS / Meditaţii zilnice – de Fritz BERGER / TEZAURUL PROMISIUNILOR LUI DUMNEZEU de Charles H. SPURGEON / DOMNUL ESTE APROAPE! – Calendar Biblic / BĂTÎND LA UȘA LUI DUMNEZEU de Oswald CHAMBERS / MEDITAŢII ZILNICE de Wim MALGO / MEDITAŢII PENTRU FIECARE ZI A ANULUI Dimineaţa şi Seara de Charles H. SPURGEON / IZVOARE IN DEŞERT / SCRIPTURILE ÎN FIECARE ZI – Volumul III / PÂINEA CEA DE TOATE ZILELE / DOMNUL ESTE APROAPE – GBV / SĂMÂNȚA BUNĂ) sunt preluate de pe pagina https://ioan17.wordpress.com/2016/03/

 

CUVÂNTUL LUI DUMNEZEU PENTRU ASTĂZI

coordonatori Bob & Debby Gass

www.fundatiaseer.ro

 

DACĂ ESTI SOT

„Bărbaţilor, iubiţi-vă nevestele…” (Efeseni 5:25)

     _„Bărbaţilor, iubiţi-vă nevestele cum a iubit şi Hristos Biserica şi S-a dat pe Sine pentru ea”. Mulți bărbați se luptă cu teama de intimitate. Emoțiile masculine au devenit versiunea secolului douăzeci și unu a cutiei Pandorei. Nu știm tot ce se află în ea, dar avem senzația că mai bine ar fi să n-o deschidem. Dar dacă ne ascundem de soțiile noastre adevăratul nostru sine, ele vor iubi numai ceea ce facem – nu ceea ce suntem! Ca soț, nu trebuie să fii „de nota 10”! Trebuie doar să fii un om al lui Dumnezeu. El dorește bărbați puternici care să conducă, și nu bărbați slabi care să fie conduși! Nicio femeie nu-și dorește să fie supusă unui bărbat care nu este supus lui Dumnezeu și care nu este călăuzit de Duhul Lui: „Roada Duhului, dimpotrivă, este: dragostea, bucuria, pacea, îndelunga răbdare, bunătatea, facerea de bine, credincioşia, blândețea, înfrânarea poftelor.” (Galateni 5:22-23) Femeia se simte în siguranță alături de un bărbat care are aceste calități, și îi va spune bucuroasă: „Arată-mi calea!” Bărbații sunt maeștri ai dărniciei. Dar marea lor problemă apare când li se cere să se dăruiască pe ei înșiși! Isus Hristos, persoana cu cea mai mare dragoste pe care a cunoscut-o lumea vreodată, Se dăruiește pe Sine în întregime și fără să Se rușineze. Dragostea Lui este exemplificată în venirea Sa, dar se consumă în moartea Sa! Adevărul este că soția ta nu are nevoie de mai multe lucruri – ea are nevoie de dragostea ta pe care să i-o dăruiești în întregime. Domnul Isus este descris în cartea Apocalipsa ca Leu și Miel (Apocalipsa 5:5-6). Aceasta este o imagine a puterii și a blândeții, și de aceste lucruri are nevoie soția ta de la tine. Poate spui: „Cât îmi va lua ca să realizez toate acestea?” O viață întreagă! Așa că – înainte cu Domnul!

Publicat în 11 martie 2016

 

Textul zilei „CUVÂNTUL LUI DUMNEZEU PENTRU ASTĂZI”, coordonatori Bob & Debby Gass este preluat si poate fi gasit la urmatoarele pagini:

TOTUL PENTRU GLORIA LUI

de Oswald CHAMBERS

 

Vesteşte mesajul şi fii Iu însuţi un mesaj

Propovăduiește Cuvântul. 2 Tîmotei 4:2

Noi nu suntem mântuiţi pentru a fi doar nişte instrumente ale lui Dumnezeu, ci pentru a fi fii şi fiice ale Sale. Nu suntem transformaţi in agenţi spirituali, ci în mesageri spirituali, şi mesajul trebuie să fie parte din noi înşine. Fiul lui Dumnezeu a fost propriul Său mesaj, cuvintele Lui au fost duh şi viaţă (Ioan 6:63). Ca ucenici ai Lui, viaţa noastră trebuie să fie un exemplu sfânt al mesajului nostru. Inima naturală este gata să slujească oricât de mult, dar e nevoie de o inimă frântă de vinovăţia păcatului, botezată de Duhul Sfânt şi modelată după scopul lui Dumnezeu, pentru ca viaţa cuiva să devină întruparea sfântă a mesajului ei.

Există o diferenţă între a depune o mărturie personală şi a predica. Un predicator este un om care a primit chemarea lui Dumnezeu şi este hotărât să-şi folosească toată energia pentru a proclama adevărul lui Dumnezeu. Dumnezeu ne scoate din ideile pe care le avem cu privire la viaţa noastră, ne modelează şi ne formează în vederea scopului Său, aşa cum a făcut cu ucenicii după Ziua Cincizecimii. Scopul Zilei Cincizecimii nu a fost să-i înveţe ceva pe ucenici, ci să-i transforme facându-i întruparea mesajului pe care îl predicau: „îmi veţi fi martori”.

 

MANA DE DIMINEAŢĂ

 

„Te iubesc cu o iubire veşnică, de aceea îţi păstrez bunătatea Mea.” IEREMIA 3:31

Prin această dragoste care lucrează, am fost scoşi din mâna lui „Faraon” şi am fost atraşi către Dumnezeu, Tatăl nostru, în Domnul Isus Hristos. Aeastă putere este în mod constant activă în favoarea noastră: dragostea aceasta rupe legăturile care ne leagă de „Egipt” – lumea, păcatul, firea – şi ne leagă în acelaşi timp de Mântuitorul nostru. În felul acesta se lucrează sfinţenia noastră, care este opera Duhului Sfânt care lucrează în noi prin Cuvântul scris, făcând ca lucrarea de la cruce să fie eficace în vieţile noastre.Cu cât suntem mai predaţi Domnului nostru, cu atât mai mult suntem conştienţi de prezenţa Lui. Când suntem gata să primim voia Lui, El ne eliberează de orice ar putea să facă ineficace mărturia noastră, sau să ne ascundă, să ne înceţoşeze părtăşia Sa. Sfinţenia noastră nu se face prin şocuri sau izbituri, afară de cazul când nu-L ascultăm, ci în linişte şi odihnă. Duhul Sfânt este ca untdelemnul de ungere, El lucrează ca rouă care cade şi înviorează pământul fără zgomot. Acţiunea Lui este mai puternică decât orice legătură, decât orice obicei rău care ar mai fi în viaţa noastră. Să-I aducem Lui obiceiurile, atitudinele, concepţiile noastre mintale provenind din deşartă tradiţie a veacului de acum, religios sau necredincios. Orice mai ţine de viaţa omului vechi să fie demascată şi nimicită de Duhul de viaţă şi de dragoste. Viaţa „eului religios” este totdeauna în luptă cu viaţa Duhului; evlavia tradiţionlă şi falsele ei judecăţi ameninţă şi pun sub semnul întrebării chemarea şi evlavia noastră în Hristos. Cât de puţini credincioşi îşi dau seama de lucrul acesta! Cât de mulţi confundă râvna şi slujirea „religioasă” cu ceea ce este cu adevărat duhovnicesc! Dumnezeu să lucreze ca mentalitatea şi gândurile noastre să se supună influienţei sfinţitoare şi izbăvitoare a acestei dragoste care atrage la El. Cunoaştem că dragostea lui Dumnezeu, care este veşnică, lucrează efectiv în noi prin faptul că iubim pe toţi fraţii. „Cunoaştem că iubim pe copiii lui Dumnezeu, prin aceea că iubim pe Dumnezeu” (Hoan5:2). Noi nu putem să realizăm cu adevărat dragostea lui Hristos în părtăşia cu El, fără să cuprindem în ea pe toţi aceia pe care El îi iubeşte ca fiind ai Săi” (J.N.D.)

Noi ne bucurăm de dragostea mare a lui Dumnezeu, profităm de toate binecuvântările care curg din ea, dar o înţelegem atât de puţin. Singura cale de a o înţelege este să-L privim pe Domnul Isus. El este dragostea lui Dumnezeu manifestată faţă de noi.

 

MÂNTUIREA PRIN HRISTOS

Meditaţii zilnice – de Fritz BERGER

 

    „Cum îşi va ţinea tânărul curată cărarea ? Îndreptându-se după Cuvântul Tău.”Ps.119:9

Daniel în tinereţe stătea deja tare în credinţă şi nu s-a temut de mânia împăartului. Nu şi-a iubit viaţa, căci avea credinţă în Dumnezeu. Pentru a ajunge la această statură nu trebuie să încărunţim. Băieţi, sau fete de vârsta şcolară pot deja să stea neclintiţi, asemenea unei stânci în mare, care nu se lasă dusă de valuri. Pot să stea neclintiţi; chiar şi în faţa diferitelor învăţături înşelătoare nu se lasă influienţaţi. În mijlocul cascadei Rinului este o stâncă asupra căreia cade apa, dar totuşi rămâne în acelaşi loc. Dacă inima ne este neclintită, atunci putem să fim statornici. În Vechiul Tesatment citim: „Dacă nu credeţi, nu veţi rămânea.” Trăim uneori zile grele,,şi ni se pare că suntem părăsiţi de Dumnezeu, şi că El nu ne mai ascultă şi nu-L interesează soarta noastră. Şi în astfel de situaţiieste valabil: „Dacă rămâneţi în Mine, şi dacă rămân în voi cuvintele Mele, cereţi orice veţi vrea şi vi se va da.” Dacă cerem şi ni se pare că Dumnezeu nu ne ascultă, atunci ne gândim la multe lucruri: oare nu greşim? Credinţa noastră că Dumnezeu ne ascultă nu este doar o închipuire? Astfel de gânduri pot să apară. Poate să dureze o zi, o săptămână, o lună, dar dacă persistă ani de zile, atunci ce este de făcut? Ce este de făcut dacă nu primim răspuns? Întradevăr avem nevoie de fiecare cuvânt din SCRIPTURĂ. „Dar Tu Doamne eşti sfânt!” Drumurile Tale sunt desăvarşite.”Cel ce se încrede în Dumnezeu nu va fi dat de ruşine. De aceea să ne încredem în El.

 

TEZAURUL PROMISIUNILOR LUI DUMNEZEU

de Charles H. SPURGEON

 

UMBLĂ ÎN LUMINĂ

Eu am venit să fiu o lumină în lume, pentru ca oricine crede în Mine, să nu rămână în întuneric. Ioan 12.46

Lumea aceasta este întunecată ca noaptea; Domnul Isus a venit pentru ca noi să nu mai rămânem în acest întuneric în care se zbate lumea, ci prin credinţă să avem lumină. Cuvântul „oricine” cuprinde foarte mult: voi şi eu.Dacă ne încredem în Isus, nu vom mai sta în umbra întunecoasă a nopţii, ci vom intra într-o lumină caldă a zilei care nu se va sfârşi niciodată. De ce n-am veni la lumină chiar acum?Un nor poate să ne acopere uneori, dar noi nu trebuie să rămânem în întuneric, dacă ne încredem în Isus. El a venit să ne aducă o lumină deplină. Să fi venit El în zadar? Dacă avem credinţă, avem şi privilegiul luminii soarelui; să ne bucurăm de ea. Din noaptea stricăciunii, a ignoranţei, a îndoielii, a disperării, a păcatului, a groazei, Isus a venit sa ne elibereze; şi oricine îl urmează, va cunoaşte că nu degeaba a răsărit Soarele Dreptăţii, care răspândeşte căldura şi lumina.Scutură-te de deznădejdea ta, frate, şi nu mai rămâne în întuneric, ci vino la lumină. Domnul Isus va fi nădejdea ta, bucuria ta, viaţa ta, cerul tău. Priveşte la El, numai la El şi te vei bucura ca păsările la soare şi ca îngerii înaintea Tronului Său.

 

DOMNUL ESTE APROAPE!

Calendar Biblic

 

Celui ce nu lucrează, ci crede în Cel ce socoteşte pe păcătos neprihănit, credinţa pe care o are el, îi este socotită ca neprihănire. Romani 4.5

Sunt oameni care nu vor să primească cadouri. Ei sunt darnici cu alţii, dar de la alţii nu vor să primească nimica. În fond este o îngâmfare. Aşa vrea omul să facă cu Dumnezeu în problema mântuirii. Ca făptura să-i slujească Maestrului ei este un lucru normal şi Dumnezeu primeşte o astfel de slujbă. Dar ce trist că omul a decăzut şi în felul acesta s-a despărţit de Dumnezeu şi de atunci el nu-i mai poate aduce nimic lui Dumnezeu. Acest nimic îl bucură pe Dumnezeu, dornic să refacă legătura ruptă.Mântuirea este numai lucrarea lui Dumnezeu şi El este acela care i-a pus temelia prin jertfa Fiului Său iubit pe crucea Golgotei. Isus era SINGURUL în stare să săvârşească lucrarea mare de împăcare cu Tatăl; în privinţa păcatului şi al datoriei, aceasta înseamnă că El, Domnul Isus s-a dat ca jertfă pe altarul lui Dumnezeu ca să-şi dea sângele Lui pentru mântuirea sufletelor, pentru omul decăzut. Oricine socoteşte lucrarea deplin înfăptuită, primeşte iertarea păcatelor şi credinţa lui este socotită neprihănire. În acest moment, când omul păcătos vine în faţa lui Dumnezeu şi vrea să scape de moartea pe veci, trebuie să considere, lucrarea de mântuire ca făcută pentru el, îndepărtându-se fărădelegea şi să-i pară rău de faptele nelegiuite pe care le-a săvârşit. Scriptura spune: „Ferice de cel cu fărădelegea iertată şi cu păcatul acoperit.” Acel om este fericit. Eşti tu cititorule un asemenea om? El a luat locul nostru şi pe cruce a fost făcut păcat în locul nostru Şi ca atare a primit pedeapsa în locul nostru. El a suferit pe cruce ce ar fi trebuit să suferim noi în veşnicie. El a primit plata păcatului nostru adică moartea, ca noi să primim plata nevinovăţiei Sale, adică viaţa. Credinciosul nu numai că a primit iertarea tuturor păcatelor sale, dar este unit cu Cristos cel înviat în ceruri.

 

BĂTÎND LA UȘA LUI DUMNEZEU

de Oswald CHAMBERS

 

O, Doamne, ce minunat şi măreţ şi înălţător este să mă întorc spre Tine! Păzeşte-mă de orice altă dominaţie în afară de a Ta.

 

MEDITAŢII ZILNICE

de Wim MALGO

 

«Căci mai am încă de vorbit pentru Dumnezeu.» Iov 36,2

Nu ar trebui să ne lăudăm niciodată cu calităţile noastre pentru a câştiga aprecierea oamenilor sau pentru ca evlavia noastră înaintea lui Dumnezeu să fie recunoscută. Pe de altă parte însă este păcat să încercăm tot timpul, plini de frică şi teamă, să ascundem ceea ce ne-a dăruit Domnul pentru a sluji semenilor noştri. Scopul divinul răscumpărării noastre este acela de a fi «spre lauda slavei harului Său» (Efes. 1,6). De aceea un credincios adevărat nu poate fi doar o picătură în ocean, ci trebuie să se asemene unei «cetăţi pe munte». Ca şi copil al lui Dumnezeu nu trebuie să te asemeni unei lămpi puse sub obroc, ci trebuie să fii o lumină pusă într-un sfeşnic care să lumineze pe toţi cei din casă. Purtătorii adevăraţi de lumină pot rămâne anonimi – însă cu siguranţă lumina pe care aceştia o răspândesc va fi văzută. Când te retragi pentru a nu fi văzut se vede adevărata lepădare de sine. Nu există justificare pentru neproclamarea Evangheliei lui Isus Cristos, Domnul cu adevărat înviat, care locuieşte în inima noastră. Ce misiune importantă avem în aceste timpuri din urmă, când suntem atât de aproape de răpire!

 

MEDITAŢII PENTRU FIECARE ZI A ANULUI

de Charles H. SPURGEON

Dimineaţa şi Seara

DIMINEAŢA

Când îmi mergea bine, ziceam: „Nu mă voi clătina niciodată” Psalmi 30:6

„Moabul… se odihnea fără teamă pe drojdiile lui, nu era turnat dintr-un vas într-altul” (Ieremia 48:11). Dă-i unui om bogăţie. Lasă-i corăbiile să aducă mereu pradă, lasă vânturile şi valurile să-i fie slujitori şi să-i aducă vasele din mijlocul mării. Lasă-i pământul să rodească, şi lasă vremea să-l ajute în strângerea recoltelor. Lasă-l să aibă parte numai de succese. Lasă-l să stea printre oameni ca un negustor de vază. Lasă-l să se bucure de o sănătate de fier, lasă-l să meargă prin lume cu ochi strălucitori şi să trăiască fericit Dă-i un suflet optimist. Lasă-l să cânte mereu. Lasă-l să fie mereu fericit — şi cornsecinţa naturală a unui asemenea trai asupra oricărui om, fie el cel mai bun creştin, e lesne de presupus. Chiar şi David a spus „nu mă voi clătina niciodată”, şi noi nu suntem mai buni decât David, nu suntem nici pe jumătate la fel. Fraţilor, feriţi-vă de cărările uşoare. Dacă le ocoleşti, sau dacă drumul este pietros, mulţumeşte-i Domnului pentru el. Dacă Domnul nu ne-ar presăra câteva pietre pe cărarea bunăstării, dacă nu am cădea Uneori în genunchi, dacă nu ar exista câteva pete pe stâlpul de alabastru, dacă nu ar fi câţiva nori pe cer, dacă nu ar exista câteva picături amare în vinul vieţii, am deveni intoxicaţi de plăcere. Am visa că stăm pe o temelie, şi am sta pe o stâncă ascuţită. Ca un om adormit într-un arbore, am fi în pericol în orice clipă. Îl binecuvântăm pe Dumnezeu, deci, pentru necazurile noastre. Îi mulţumim pentru suişurile şi coborâşurile noastre. ÎI slăvim numele pentru pierderea bunurilor, fiindcă simţim că dacă El nu ne-ar fi pedepsit, am fi devenit prea siguri.

Bunăstarea lumească continuă este o mare încercare.
Necazurile, ce par fără nădejde.Adesea sunt trimise de mâna îndurării.

SEARA

Omul… are viaţa scurtă, dar plină de necazuri. Iov 14:1

Înainte de a adormi, ne-ar face foarte bine să ne amintim adevărul textului din seara aceasta; ne-ar putea ajuta să ne eliberăm de lucrurile pământeşti. Nu este nimic plăcut în a-ţi aminti că nu eşti imun în faţa necazurilor, dar acest gând ne poate umili şi ne poate ajuta să nu spunem ca psalmistul în textul de dimineaţă „Când îmi mergea bine, ziceam: Nu mă voi clătina niciodată” (Psalmi 30:6). Ne-ar putea împiedica să ne înfigem rădăcinile prea adânc în pământul acesta, fiindcă vom fi transplantaţi curând în grădinile cerului. Să ne amintim cât sunt de fragile binecuvântările pământeşti. Dacă ne amintim că toţi arborii pământului sunt însemnaţi pentru securea tăietorului, nu vom mai fi atât de doritori să ne clădim cuiburile în ei. Am iubi cu dragostea care aşteaptă moartea şi numără despărţirile. Cei dragi ai noştri ne sunt împrumutaţi, şi s-ar putea ca în clipa următoare să fim nevoiţi să-i înapoiem Dătătorului. Acelaşi adevăr este valabil şi pentru bunurile noastre. Bogăţiile îşi întind aripile şi zboară. Sănătatea noastră este la fel de precară. Asemeni florilor din câmp, nu trebuie să credem că vom înflori întotdeauna. Există o vreme pregătită pentru slăbiciune şi boală când va trebui să-L lăudăm pe Dumnezeu prin suferinţă, nu prin activitate. Nu există nici o cale de scăpare din faţa săgeţilor necazului; dintre puţinele noastre zile, nici una nu este ferită de durere. Viaţa omului este ca un pahar cu vin amar; cel care caută bucurie în el ar face mai bine să caute miere într-un ocean de apă sărată. Iubite cititor, gândeşte-te „la lucrurile de sus, nu la cele de pe pământ” (Coloseni 3:2). Aci moliile rod totul, şi „hoţii le sapă si le fură” (Matei 6:19), dar dincolo bucuriile sunt eterne şi veşnice. Cărarea necazului este drumul spre casă. Doamne, fă din gândul acesta o pernă pentru toate frunţile obosite!

 

IZVOARE IN DEŞERT

 

Şi cel neprihănit va trăi prin credinţă. (Evrei 10:38)

Deseori sentimentele şi emoţiile noastre sunt considerate în mod greşit înlocuitoare ale credinţei. Emoţiile plăcute şi experienţele profunde, care ne dau satisfacţie fac parte din viaţa creştină, dar nu reprezintă esenţa ei. Încercări, conflicte, bătălii şi testări apar de-a lungul drumului şi nu trebuie considerate ghinioane, ci mai degrabă ca făcând parte din disciplina noastră necesară.În toate aceste experienţe variate, trebuie să ne bizuim pe faptul că Hristos locuieşte în inimile noastre, fără să dăm atenţie sentimentelor noastre, în timp ce umblăm ascultători înaintea Lui. Şi aici este punctul în care mulţi creştini au probleme. Ei încearcă să umble mai mult prin sentimente decât prin credinţă. O credincioasă mărturisea odată că avea impresia că Dumnezeu s-a depărtat complet de ea. Îndurarea Lui părea că s-a sfârşit. Singurătatea ei a durat şase săptămâni, până când Iubitul ceresc pare să-i fi spus: „M-ai căutat în lumea de afară a sentimentelor, însă Eu în tot acest timp, te-am aşteptat înăuntrul tău. Acum, vino şi întâlneşte-te cu Mine în cămăruţa duhului tău, căci Eu sunt acolo„.Asigură-te că poţi să faci deosebirea între faptul prezenţei lui Dumnezeu şi simţirea acestui fapt. Este, practic, un lucru minunat când sufletul nostru se simte singur şi părăsit, în timp ce credinţa noastră poate spune: „Nu Te văd, Doamne, nici nu-Ţi simt prezenţa, dar ştiu sigur că, în îndurarea Ta, Tu eşti aici – exact acolo unde sunt eu şi la curent cu circumstanţele prin care trec”. Repetă-ţi în gând tot mereu aceste cuvinte: „Doamne, Tu eşti aici. Şi deşi rugul dinaintea mea pare să nu ardă, el arde. Am să-mi scot încălţămintea din picioare, «căci locul pe care [calc] este un pământ sfânt»” (Exod 3:5). London Christian

Ai încredere în Cuvântul lui Dumnezeu şi-n puterea Lui mai mult decât în sentimentele şi experienţele tale. Adu-ţi aminte că Stânca ta este Hristos, şi că marea este cea care are fluxuri şi refluxuri, nu El. Samuel Rutherford

Aţinteşte-ţi mereu privirea asupra infinitei măreţii a lucrării desăvârşite a Domnului Hristos şi asupra neprihănirii Lui. Uită-te la Domnul Isus şi crede – uită-te la Domnul Isus şi trăieşte! De fapt, în timp ce-L urmăreşti cu privirea, desfă pânzele corăbiei tale şi înfruntă curajos furtunile furioase de pe marea vieţii. Nu-ţi arăta neîncrederea, stând sub protecţia portului liniştit sau dormind confortabil în timpul vieţii tale uşuratice. Nu permite vieţii şi sentimentelor tale să fie aruncate înainte şi-napoi una împotriva alteia ca bărcile legate în port. Viaţa creştină nu este o viaţă languroasă, clocind pe sentimentele noastre şi purtând încet corabia credinţei noastre prin ape nu prea adânci. Şi nici una care-şi târăşte ancora speranţei prin noroiul depus al golfului, ca şi cum ne-ar fi frică să nu cumva să întâlnim o briză sănătoasă a mării. Avântă-te! Întinde-ţi velele spre furtună şi încrede-te în El, care stăpâneşte peste mările furioase. O pasăre viu colorată este în cea mai mare siguranţă când zboară. Dacă îşi are cuibul prea aproape de pământ sau zboară prea jos, se expune plasei sau capcanei vânătorului. În acelaşi fel, dacă ne ghemuim în locurile joase ale emoţiilor şi sentimentelor, ne vom trezi prinşi în o mie de laţuri ale îndoielii, ale disperării, ale ispitei şi ale necredinţei. „Dar degeaba se aruncă laţul înaintea ochilor TUTUROR PĂSĂRILOR!” (Prov. 1:17). „Nădăjduieşte în Dumnezeu!” (Psalmul 42:5). J. R. Macduff

Când nu pot să simt credinţa asigurării, trăiesc bazându-mă pe credincioşia lui Dumnezeu. Matthew Henry

 

SCRIPTURILE ÎN FIECARE ZI

Volumul III

 

Psalmul 23

Bunul Păstor Şi-a dat viaţa pentru oile Sale (am văzut în Psalmul 22 şi la fel putem vedea în Ioan 10.11). Acum, în Psalmul 23, El merge înaintea lor; le paşte cu tandreţe şi ele nu duc lipsă de nimic, pentru că El este acolo, răspunzând de ele. Oile, aceste creaturi slabe şi dependente, care ne reprezintă, fac zilnic experienţa grijii păstorului (Isaia 40.11; 49.10). Simpla recunoştinţă constată: nu am dus lipsă de nimic (Luca 22.35), iar credinţa afirmă chiar mai mult: nu
voi duce lipsă de nimic” (de nimic cel puţin din cele necesare sufletului: acesta îmi este înviorat – v. 3). Domnul Isus mă duce la ape liniştite şi totodată mă conduce pe cărări ale dreptăţii, aşa cum se cuvine propriului Său Nume pe care eu Îl port.Începând cu v. 4, oaia I se adresează direct: „Tu eşti cu mine…” Cu această însoţire, nici chiar valea umbrei morţii nu mai este de temut. Toiagul şi nuiaua acestui bun Păstor mă mângâie şi totodată mă protejează de însăși rătăcirile mele. Şi astfel, fără să fiu înfricoşat de prezenţa potrivnicilor puternici, pot să mă aşez la masa împărătească, în locul care mi-a fost pregătit – nu doar pentru o invitaţie ocazională, ci pentru „toate zilele vieţii mele” (comp. cu 2 Samuel 9.13): da, în casa Dumnezeului bunătăţii şi al harului, a Tatălui meu, în care acum locuiesc prin credinţă, aşteptând să rămân în ea, într-adevăr, pentru totdeauna.

 

PÂINEA CEA DE TOATE ZILELE

 

Text: Proverbe 18:1-12

Numele Domnului este un turn tare; cel neprihănit fuge in el şi stă la adăpost. Proverbe 18:10

UN LOC SIGUR

Mulţi oameni sunt obsedaţi de securitatea lor personală. în anul 1930 un australian foarte bogat, alarmat de semnele că un conflict global este inevitabil, a hotărât să-şi caute un loc sigur unde să trăiască. A ales o insuliţă din Pacific, numită Guadalcanal.S-a dovedit a fi cel mai râu loc de a trăi în timpul celui de-al Doilea Război Mondial. Frica de cutremure l-a făcut pe un om să se mute din California în Ohio. Puţin după aceea, casa i-a fost complet distrusă de o furtună. Un tâmplar, temându-se să nu fie sărac la bătrânete, a muncit zi şi noapte trăind foarte modest. Afacerea în care şi-a investit banii a dat faliment şi a pierdut totul. Nu este greşit să ne căutăm adăpost de bombardament, de dezastrele naturale sau de sărăcie. Dar primul interes ar trebui să fie siguranţa noastră spirituală, şi pentru aceasta există un singur loc sigur. Este „numele Domnului,” pe care scriitorul Proverbelor îl numeşte „un turn tare”. In vremea aceea, oamenii fugeau la turnuri foarte bine fortificate pentru a se adăposti din calea atacului duşmanilor. Din această cauză, el a folosit această figură de stil pentru a descrie numele lui Dumnezeu, care reprezintă tot ceea ce este Dumnezeu – Atotputernic, Sfânt, Creatorul iubitor şi Susţinătorul tuturor lucrurilor. Când ne punem încrederea în Isus, suntem la adăpost faţă de condamnare pentru păcatele noastre. Numele Lui este „Mântuitorul”. In timp ce păstrăm legătura intimă cu El, prin reînnoirea zilnică a consacrării noastre şi căutarea sinceră de a-I asculta poruncile, primim în adâncul fiinţei noastre un profund sentiment al siguranţei. Creştinul ascultător cunoaşte bucuria de-a fi în siguranţă pentru eternitate. – H.V.L.

Te slăvesc, Isuse Domnul meu,

Şi pururi voi cânta cu bucurie.

Puterea Sângelui divin îmi e

Adăpostul meu pe veşnicie.   – Stairs.

Sângele lui Cristos ne aduce siguranţă, Cuvântul lui Dumnezeu ne face siguri de ea.

 

DOMNUL ESTE APROAPE – GBV

http://www.gbv.ro/meditatii-zilnice/domnul-este-aproape

 

În anul morții împăratului Ozia Lam văzut pe Domnul șezând pe un tron, înalt și ridicat; și poalele Lui umpleau templul. Serafimii stăteau deasupra Lui; fiecare avea șase aripi: cu două își acopereau fața și cu două își acopereau picioarele și cu două zburau. Și unul striga către altul și zicea: „Sfânt, sfânt, sfânt este Domnul oștirilor; tot pământul este plin de gloria Lui”.  Isaia 6.13

Ozia a început să domnească peste Iuda la vârsta de șaisprezece ani (2 Cronici 26.3). Este vrednică de menționat aici mama lui, Iecolia, al cărei nume înseamnă „Iahve este puternic”. Ea a exercitat o influență benefică asupra lui Ozia, care, încă de tânăr, a căutat sfatul lui Zaharia, profetul care era înzestrat cu pricepere în ce privește viziunile lui Dumnezeu (versetul 5). Ozia a făcut alegeri potrivite și Domnul ia dat prosperitate. Însă, după ce a devenit puternic, inima i sa îngâmfat, iar aceasta la condus la cădere (versetul 16). El a încercat să facă slujba unui preot, prin faptul că a intrat în templu ca să ardă tămâie. Preoții evlavioși i sau împotrivit, însă el, fiind plin de voință proprie și de mânie, a refuzat să asculte. În consecință, Dumnezeu la lovit cu lepră, după care Ozia a trebuit săși petreacă restul vieții locuind întro casă separată.În anul morții împăratului Ozia, Isaia a avut o viziune. El La văzut pe Domnul Oștirilor șezând pe un scaun de domnie înălțat. Prezența unei astfel de glorii a făcut o impresie adâncă asupra lui, căci el a exclamat: „Vai de mine!”. Se simțea pierdut, din cauza a ceea ce el era în sine însuși și din cauză că locuia în mijlocul unui popor cufundat în idolatrie.Apoi Dumnezeu a trimis la Isaia pe unul dintre serafimii care strigau: „Sfânt, sfânt, sfânt este Domnul Oștirilor!”. El a venit cu un mesaj de pace. Era acolo un altar cu cărbuni aprinși, ceea ce sugerează că o jertfă fusese de curând înjunghiată și arsă pe el. Serafimul a luat un cărbune și la pus pe buzele profetului, spunând: „Iată, acesta sa atins de buzele tale, și nelegiuirea ta este îndepărtată și păcatul tău este ispășit” (Isaia 6.7). Doar jertfa lui Hristos putea oferi remediul pentru starea poporului! J. Redekop

 

SĂMÂNȚA BUNĂ

http://www.gbv.ro/meditatii-zilnice/samanta-buna

 

Căci Dumnezeu a zis: „Cinstește pe tatăl tău și pe mama ta …”.Matei 15.4

Să cinstim pe…

Dumnezeu Tatăl și pe Fiul Său: „Pentru ca toți să cinstească pe Fiul cum cinstesc pe Tatăl. Cine nu cinstește pe Fiul, nu cinstește pe Tatăl, care L-a trimis” (Ioan 5.23).

Pe cei ce se tem de Domnul: „… dar cinstește pe cei ce se tem de Domnul …” (Psalmul 15.4)

Pe bătrâni: „Să te scoli înaintea perilor albi și să cinstești pe bătrân …” (Levitic 19.32)

Pe părinți: „Să cinstești pe tatăl tău și pe mama ta …” (Efeseni 6.2).

Pe văduve: „Cinstește pe văduvele care sunt cu adevărat văduve” (1 Timotei 5.3).

Pe conducători: „… temeți-vă de Dumnezeu; dați cinste împăratului!” (1 Petru 2.17).

Pe toți oamenii: „Cinstiți pe toți oamenii …” (1 Petru 2.17).

Ceea ce cunoaștem: „Căci, pe când străbăteam eu cetatea voastră și mă uitam de aproape la lucrurile la care vă închinați …, ceea ce voi cinstiți fără să cunoașteți, aceea vă vestesc eu” (Faptele Apostolilor 17.23).

 

Cele 13 Calendare Biblice (TOTUL PENTRU GLORIA LUI de Oswald CHAMBERS / MANA DE DIMINEAŢĂ / MÂNTUIREA PRIN HRISTOS / Meditaţii zilnice – de Fritz BERGER / TEZAURUL PROMISIUNILOR LUI DUMNEZEU de Charles H. SPURGEON / DOMNUL ESTE APROAPE! – Calendar Biblic / BĂTÎND LA UȘA LUI DUMNEZEU de Oswald CHAMBERS / MEDITAŢII ZILNICE de Wim MALGO / MEDITAŢII PENTRU FIECARE ZI A ANULUI Dimineaţa şi Seara de Charles H. SPURGEON / IZVOARE IN DEŞERT / SCRIPTURILE ÎN FIECARE ZI – Volumul III / PÂINEA CEA DE TOATE ZILELE / DOMNUL ESTE APROAPE – GBV / SĂMÂNȚA BUNĂ) sunt preluate de pe pagina https://ioan17.wordpress.com/2016/03/

 

CUVÂNTUL LUI DUMNEZEU PENTRU ASTĂZI

coordonatori Bob & Debby Gass

www.fundatiaseer.ro

 

CERE-I LUI DUMNEZEU UN MUNTE (3)

„Iosua a binecuvântat pe Caleb… şi i-a dat ca moştenire Hebronul.” (Iosua 14:13)

     Când Rich Stearns s-a logodit, logodnica lui a dorit să comande un serviciu de masă din porțelan. Dar el i-a spus: „Câtă vreme sunt în lume copii care mor de foame, noi nu vom deține porțelan, cristal sau argint!” Rich era înzestrat cu remarcabile daruri de lider. Adora gândirea strategică, munca în echipă și acțiunile misionare. Douăzeci de ani mai târziu, el a devenit directorul executiv al companiei Lenox, cel mai mare producător de porțelanuri din America. Într-o zi, a primit un telefon de la World Vision, prin care a fost rugat să se implice în activitățile lor. Așa că Rich a plecat în Rakia, Uganda, zona considerată „punctul zero” al pandemiei SIDA. În acel sat, el a locuit într-o colibă de stuf împreună cu un băiat de treisprezece ani, pe nume Richard. Un morman de pietre lângă ușa de la intrare marca locul unde fusese îngropat tatăl băiatului, care murise de SIDA. Un alt morman marca locul unde era îngropată mama lui, care murise și ea tot de SIDA. Rich a discutat o vreme cu băiatul, care era acum capul familiei și care încerca să-și crească cei doi frați mai mici; și la un moment dat l-a întrebat: „Ai o Biblie?” Băiatul a spus: „Da” și s-a dus în camera alăturată aducând singura carte care se găsea la ei în casă. „Știi să citești?” l-a întrebat Rich, la care chipul lui Richard s-a luminat: „Îmi place să citesc Evanghelia lui Ioan, pentru că acolo spune că Isus iubește copiii”, a spus băiatul. Adânc mișcat, Rich Stearns a renunțat la serviciul, la casa și la funcția sa, și I-a cerut lui Dumnezeu să-i mai dea un munte. Dacă nu ai făcut-o încă, cere-i şi tu lui Dumnezeu un munte!

 
 

Publicat în 10 martie 2016

 

Textul zilei „CUVÂNTUL LUI DUMNEZEU PENTRU ASTĂZI”, coordonatori Bob & Debby Gass este preluat si poate fi gasit la urmatoarele pagini: