Mana Zilnica

Mana Zilnica

13 Aprilie 2016

TOTUL PENTRU GLORIA LUI

de Oswald CHAMBERS

 

Ce să Tăcem cu poverile?

Arunca asupra Domnului povara ta. Psalmul 55:22

Trebuie să facem distincţie între poverile pe care e bine şi drept să le purtăm şi poverile pe care e rău să le purtăm. N-ar trebui niciodată să purtăm povara păcatelor sau a îndoielilor, dar există poveri puse asupra noastră de Dumnezeu, pe care El nu doreşte să ni le ia, ci vrea ca noi să le aducem înapoi la EL ..Aruncă asupra Domnului ceea ce ţi-a dat El” (RV marg.). Dacă începem să lucrăm pentru Dumnezeu, dar pierdem legătura cu El, sentimentul responsabilităţii va fi copleşitor şi ne va dobori; dar dacă aducem înapoi la Dumnezeu ceea ce El a pus asupra noastră, El ne eliberează de sentimentul responsabilităţii făcându-ne conştienţi de prezenţa Lui.

Mulţi lucrători au început să-L slujească pe Dumnezeu cu mult curaj şi cu dorinţe bune, dar fără a avea o părtăşie strânsă cu Isus Cristos; de aceea, după puţin timp s-au prăbuşit. Ei n-au ştiut ce să facă cu povara, au obosit, iar ceilalţi oameni au început să spună: ..Ce sfârşit trist după un astfel de început!”

„Aruncă asupra Domnului povara ta” – ai purtat-o singur toată, dar acum pune unul din capetele ei pe umerii lui Dumnezeu. ..Domnia va fi pe umerii Lui.” Încredinţează-I lui Dumnezeu ceea ce ţi-a dat El; nu lepăda povara, n-o lăsa jos, ci pune-o asupra Lui. şi pe tine împreună cu ea, şi vei vedea că povara va fi mai uşoară când vei simţi prezenţa Lui. Nu încerca niciodată să te desparţi de povară.

 

MANA DE DIMINEAŢĂ

 

1 CORINTENI 1:26 „Fraţilor, priviţi la chemarea voastră.”

Voi aţi primit iertarea păcatelor; aţi fost mîntuiţi, dar aceasta este numai un început. Dumnezeu vrea să vă ia în slujba Sa. Chemarea despre care vorbeşte textul de astăzi nu este o experienţă excepţională ci împlinirea normală si regulată a planului lui Dumnezeu pentru viaţa voastră. Crucea Domnului Hristos a fost prezentată corintenilor în aşa fel încît fiecare credincios să-şi găsească în ea chemarea lui personală, care nu era rezervată unor privilegiaţi, ci destinată tuturor sfinţilor. Tot aşa ar trebui să fie şi astăzi: fiecare credincios ar trebui să fie personal convins de chemarea sa. Pentru el, chemarea crucii este o obligaţie, nu o experienţă facultativă. Să ne punem în dimineaţa aceasta întrebarea: Ce vrea Domnul cu viaţa mea?

Saul din Tars prigonea Biserica şi hotărîse să-i piardă pe creştini. Dar într-o clipă el a devenit apostolul Pavel; Domnul Isus i S-a descoperit. De atunci încolo, el a predicat crucea pe care înainte o hulise, şi a cărei experienţă a avut-o pînă la sfîrşitul vieţii sale. De aceea a putut să spună: „Departe de mine gîndul să mă laud cu altceva decît cu crucea Domnului nostru Isus Hristos, prin care lumea este răstignită faţă de mine şi eu faţă de lume.” (Gal. 6:14). Părtăsia suferinţelor lui Hristos a devenit cheia vieţii sale şi revelaţia personală a crucii pe care a primit-o, l-a determinat să vestească Evanghelia tot restul vieţii sale.

Această chemare ne-o oferă Domnul şi nouă. Prin Duhul Său Sfînt El vrea să ne dea şi nouă o revelaţie deosebită a crucii Domnului Isus Hristos. Aceasta nu înseamnă o experienţă specială, ieşită din comun, o vedenie, un glas sau altceva de felul acesta ci o simplă şi adîncă înţelegere a crucii şi ce a însemnat ea pentru noi, pentru ca apoi, să putem spune şi altora cu toată convingerea că crucea Domnului Isus este dovada cea mai mare a dragostei lui Dumnezeu faţă de nişte păcătoşi pierduţi. Dar crucea Lui trebuie să fie propovăduită nu numai celor necredincioşi ci şi credincioşilor pentru a avea totdeauna vie în fiinţa lor Persoana şi lucrarea Lui. La cruce, ascultarea Domnului Isus a fost desăvîrşită în cel mai înalt grad. Prin crucea lui Hristos, Dumnezeu Însuşi a fost proslăvit pe deplin şi în virtutea ei a intrat Domnul Hristos în slava lui Dumnezeu, ca OM. „între crucea de la Golgota şi scaunul de domnie al lui Dumnezeu erau legături care nu pot fi înţelese de nici o făptură. Crucea este locul unde iubirea Domnului Isus pentru Tatăl a fost arătată într-o limbă pe care numai Tatăl o putea înţelege.” J.N.D.

 

MÂNTUIREA PRIN HRISTOS

Meditaţii zilnice – de Fritz BERGER

 

„Strigă de bucurie, fiica Sionului! Strigă de veselie, Israele! Bucură-te şi saltă de veselie din toată inima ta, fiica Ierusalimului!  Domnul a abătut dela tine pedepsele tale, a îndepărtat pe vrăjmaşul tău; Domnul, Împăratul lui Israel, este în mijlocul tău; nu trebuie să te mai temi de nicio nenorocire!” Ţefania 3:14-15

Aş dori să vă încurajez prin a vă opri asupra acestui cuvânt. În Fapte 3:19 citim:” Pocăiţi-vă dar şi întoarceţi-vă la Dumnezeu!” Aceasta trebuie să devină realitate. Dar pentru aceasta este nevoie doar de o clipă. După aceea este valabil” „Domnul a luat pedeapsa ta.” Vrei tu să crezi aceasta? Mulţi spun: „Eu cred aceasta, dar cad mereu în păcat.” Aici găsim scris: „El a îndepărtat pe vrăjmaşul tău”, iar în alt loc este scris:”Eu sunt cu tine, un Mântuitor puternic.” Cel mai mare duşman este Diavolul, el face eul nostru să se îngâmfe.

El umblă ca un leu care răcneşte, căutând pe cine să înghită. Dar găsim tot mereu îmbărbătarea:” N-aveţi nicio teamă de ei, şi nu vă tulburaţi!” Isus l-a învins. În 1 Ioan 5:18 citim: „Cel născut din Dumnezeu îl păzeşte, şi cel rău nu se atinge de el.” Noi trebuie să ne apărăm cu mântuirea, împotriva ei Satana în zadar ar încerca să dea atacuri. Domnul Împăratul lui Israel este cu tine, de aceea nu te teme de niciun rău. Cu mai mult de doăzeci de ani în urmă am văzut că nu ni se poate întâmpla niciun rău, dar credeam că sunt nevoit să păcătuiesc. Astăzi nu mai gândesc aşa; este o nenorocire mare dacă un om cade în păcat, sau necredinţă. Mai demult mă temeam să nu cad, pentru că eu consideram că este cea mai mare nenorocire. Dar dacă nu ne mai temem de niciun rău, suntem întro stare fericită. În această situaţie stăm neclintiţi pe stânca noastră, Isus Hristos. Cel care crede, nu fuge.

 

TEZAURUL PROMISIUNILOR LUI DUMNEZEU

de Charles H. SPURGEON

 

UN TRUP SCHIMBAT, CA AL LUI

Noi aşteptăm ca Mântuitor pe Domnul Isus Cristos, care va schimba trupul stării noastre smerite şi-l va face asemenea trupului slavei Sale.

Filipeni 3.20-21

Când suntem frământaţi de dureri încât nu suntem în stare să ne gândim sau să ne rugăm, simţim starea de neputinţă a trupului nostru, iar când suntem ispitiţi prin poftele cărnii, ne dăm seama cât de vrednică de dispreţuit este această fire pământească. Trupul nostru care ne smereşte şi, prin aceste porniri ale sale, ne face un mare serviciu. De ne-am smeri în adevăr, ştiind că trupurile noastre se înrudesc cu ale animalelor şi chiar ne leagă de ţarină.

Dar Mântuitorul nostru, Domnul Isus Cristos va schimba această stare de lucruri. El ne va face asemenea trupului slavei Sale, pe toţi care credem în El. Sufletul nostru a fost deja transformat prin credinţă; aşa şi corpul nostru se va reînnoi şi se va potrivi sufletelor noastre transformate prin Duhul Sfânt. Când va avea loc această schimbare, nu putem şti, dar numai această nădejde ne poate susţine, şi întări în zilele de încercări şi dureri din trup. Încă puţin timp şi vom fi asemenea Domnului Isus; atunci nu va mai fi nici un fel de suferinţă: dureri, mădulare umflate, inimi şovăitoare. Bătrânul nu va mai fi o grămadă de infirmităţi, nici bolnavul un morman de carne în agonie. „Vom fi schimbaţi asemenea trupului Său slăvit!” înviere minunată, în aşteptarea căreia, chiar trupul nostru de carne se poate odihni în siguranţă.

 

DOMNUL ESTE APROAPE!

Calendar Biblic

 

 Şi aşa eraţi unii din voi! Dar aţi fost spălaţi, aţi fost socotiţi neprihăniţi, în Numele DOMNULUI ISUS CRISTOS, şi prin Duhul DUMNEZEULUI nostru. 1 Corinteni 6.11

Ce erau unii din credincioşii din Corint? În versetele 9 şi 10 sunt enumerate unele lucruri în care trăiau unii din ei odinioară. Nici un om nu se poate sustrage de la cercetarea lui Dumnezeu. „Nu este nici unul care să facă binele, nici unul măcar” (Rom. 3.12). Dar credinciosul poate spune cu inima plină de mulţumire: „Dar am fost spălat, am fost sfinţit, am fost socotit neprihănit în Numele Domnului Isus.” Aceasta era şi partea corintenilor credincioşi. Nu numai că cel credincios a fost spălat dar este şi sfânt – aceasta înseamnă că este pus deoparte, el nu mai este din lume şi a fost făcut părtaş de a sluji Marelui şi Veşnicului Dumnezeu. Credinciosul este socotit şi neprihănit prin credinţă. Domnul Isus a fost dat pentru nelegiuirea noastră pentru a ne curaţa de toate păcatele şi din cauza neprihănirii pe care am primit-o prin această jertfă am fost sfinţiţi. Am „fost socotiţi neprihăniţi în Numele Domnului Cristos şi prin Duhul Dumnezeului nostru.” Dumnezeu spune celor care au crezut în Domnul Isus: „Şi nu-Mi voi mai aduce aminte de păcatele lor, nici de fărădelegile lor” (Evr. 10.17). Ce HAR minunat!

De ce oare le aminteşte apostolul Pavel corintenilor ceea ce au fost odinioară? Vai, şi noi uităm adesea de unde am fost scoşi şi ce lucrare a trebuit să facă Domnul Isus pentru noi. A privi la dragostea Domnului Isus este partea credinciosului. Amintirea lucrării desăvârşite de mântuire şi marea dragoste a Domnului nostru este motorul laudei şi mulţumirii în adunarea de adorare ca şi tot timpul vieţii noastre.A avea o cunoştinţă temeinică despre originea cerească a Adunării lui Dumnezeu, înseamnă a avea cea mai bună apărare împotriva învăţăturii stricate.

 

BĂTÎND LA UȘA LUI DUMNEZEU

de Oswald CHAMBERS

 

O, Doamne, cât de şovăitoare pare a fi natura mea când e vorba de a cugeta la adevărurile profunde ale harului Tău! Şi totuşi, nu cunosc eu puterea şi puritatea părtăşiei cu Tine?

 

MEDITAŢII ZILNICE

de Wim MALGO

 

«Domnul nu va părăsi poporul Lui, din pricina Numelui Lui celui mare, căci Domnul a hotărât să facă din voi poporul Lui.» 1 Samuel 12,22

Cuvântul «dar» marchează anumite puncte de cotitură în mesajul Bibliei; acesta este felul de manifestare al Dumnezeirii. Când Iosif a avut probleme mari în Egipt, citim: «Domnul a fost cu Iosif şi Şi-a întins bunătatea peste el. L-a făcut să capete trecere» (Gen. 39,21). Acest fapt a transformat celula sa într-un palat, căci acolo unde este Domnul este lumină şi dragoste. Acolo nu poate fi niciodată întuneric.

Când poporul s-a răzvrătit împotriva lui Moise, găsim scris: «… Atunci slava Domnului s-a arătat întregii adunări» (Num. 16,19). Prezenţa slavei Domnului a fost «dar»-ul salvator al lui Dumnezeu pentru Moise. Totul s-a luminat în jurul lui.

Acelaşi lucru este valabil şi pentru noi. Odinioară, când ne aflam sub puterea întunericului, când eram copii ai mâniei ca toţi ceilalţi şi când ne aflam făra
speranţă în ghearele duşmanului, în universul din jurul nostru a strălucit omnipotentul «dar» al lui Dumnezeu: «Dar Dumnezeu, care este bogat în îndurare, pentru dragostea cea mare cu care ne-a iubit, măcar că eram morţi în greşelile noastre, ne-a adus la viaţă împreună cu Cristos» (Efes. 2,4-5). Nu ar trebui ca viaţa noastră să-I fie dedicată şi să-L laude doar pe Domnul nostru?

 

MEDITAŢII PENTRU FIECARE ZI A ANULUI

de Charles H. SPURGEON

Dimineaţa şi Seara

Dimineața

Prea iubitul meu este ca un mănunchi de mir.

Cântarea Cântărilor 1:13

Mirul a fost ales să-L simbolizeze pe Isus din cauza valorii, parfumului şi farmecului său, din cauza calităţilor sale dezinfectante, vindecătoare şi conservante, şi din cauza legăturilor sale cu jertfa. Dar de ce este El comparat cu „un mănunchi de mir”? Mai întâi, din cauza abundenţei. El nu este o picătură, ci un ocean. Nu este un fir sau o floare, ci un mănunchi întreg. În Christos îmi sunt împlinite toate nevoile, aşa că nu scap nici un prilej de a cere. „Prea iubitul” nostru este comparat cu un mănunchi şi din cauza varietăţii, fiindcă în Hristos nu există numai un lucru necesar, ci „în El locuieşte trupeşte toată plinătatea dumnezeirii” (Coloseni 2:9). Orice necesitate poate fi împlinită în El. Gândeşte-te la toate titlurile lui Isus, şi vei vedea că există o mare varietate: Profet, Preot, Rege, Mire, Prieten, Păstor. Studiază-L în viaţa, moartea, învierea, înălţarea şi a doua Sa venire; priveşte-L în virtuţile, bunătatea, curajul, jertfirea, dragostea, credincioşia, adevărul şi îndurarea Sa. El este un mănunchi de desăvârşire. „Un mănunchi de mir” care trebuie păstrat — depozitat într-un recipient de valoare, şi nu aruncat, trebuie să-L considerăm comoara noastră cea mai de preţ. Trebuie să-I păzim cuvintele şi legile. Trebuie să ne ţinem sub Cheie gândurile şi cunoştinţele despre El, altfel diavolul le va fura. Mai mult, Isus este „un mănunchi de mir” pentru calităţile sale unice. Simbolul sugerează ideea harului deosebit, distinctiv. Dinainte de întemeierea lumii, El a fost pus deoparte pentru poporul Său, şi îşi oferă parfumul numai celor care înţeleg cum să intre în comuniune cu El, cum să aibă părtăşie cu El. O, binecuvântat este poporul căruia Domnul îi dezvăluie secretele Sale, şi pentru care a fost pus deoparte. O, fericiţi şi aleşi sunt acei care au fost făcuţi să spună „prea iubitul meu este ca un mănunchi de mir”.

Seara

Să-și pună mâna pe capul dobitocului adus ca ardere de tot, si va fi primit de Domnul, ca să facă ispăşire pentru el.

Levitic 1:4

Domnul nostru făcut păcat pentru noi este simbolizat aici prin transferul semnificativ al păcatelor asupra taurului, transfer înfăptuit prin intermediul bătrânilor poporului. Punerea mâinii nu era doar o atingere, fiindcă în alte locuri din Scriptură cuvântul „a pune” are înţelesul de a apăsa, ca în expresia „mânia Ta mă apasă” (Psalmi 88:7). Cu siguranţă că aceasta este însăşi esenţa şi natura credinţei, care nu numai că ne aduce în contact cu marele înlocuitor, ci ne şi învaţă cum să lăsăm asupra Lui toată povara vinovăţiei noastre. Iehova a pus toate păcatele poporului pe capul înlocuitorului, dar fiecare păcătos este chemat să ratifice personal acest legământ solemn, şi să pună mâna pe capul „Mielului care a fost junghiat” (Apocalipsa 13:8). Credinciosule, îţi aminteşti ziua în care ai obţinut pentru prima dată iertarea prin Isus, Purtătorul Păcatelor? Poţi să te alături scriitorului care spune: „sufletul meu îşi aminteşte cu încântare ziua eliberării. Împovărat de vină şi plin de teamă, L-am văzut pe Salvatorul şi înlocuitorul meu, şi mi-am pus mâna pe capul Lui. O, cât de timid am fost la început, dar apoi mi-a crescut curajul, şi încrederea mi s-a întărit până când mi-am vărsat tot sufletul înaintea Lui. Acum mă bucur neîncetat ştiind că păcatele mele nu mă mai apasă, fiindcă au fost puse pe capul Lui. Asemeni bunului samaritean, Isus a pus toate păcatele mele viitoare în contul Său”. Binecuvântată descoperire! Veşnică mângâiere pentru sufletul meu!

Păcatele mele fără număr au trecut

Asupra Lui, şi pentru veci au dispărut

Pierdute în şuvoiul sângelui de la Calvar

Ce spală orice crimă, prin jertfa şi prin har.

 

IZVOARE IN DEŞERT

 

Şi mâna Domnului a venit peste mine acolo, şi mi-a zis:
„Scoală-te, du-te în vale, şi acolo îţi voi vorbi!” (Ezechiel 3:22
)

 

Ai auzit vreodată ca cineva să fie foarte folosit de Hristos fără să fi experimentat mai întâi o perioadă deosebită de aşteptare, sau o răsturnare totală a planurilor lui? De când a fost trimis apostolul Pavel în pustiul Arabiei pentru trei ani – timp în care trebuie să fi fost umplut cu Vestea cea Bună – până în ziua de azi, se pare că cei care vor fi folosiţi vor avea o perioadă de aşteptare. Nu ţi s-a întâmplat niciodată să cauţi să vorbeşti despre încrederea în Domnul Isus, dar în loc de asta El să-ţi ceară să arăţi ce este încrederea, prin aşteptare?

Experienţa mea este cu mult mai puţin severă decât a lui Pavel, dar revelează acelaşi principiu. Odată când credeam că uşa a fost larg deschisă ca eu să intru în domeniul literar cu o mare oportunitate, uşa s-a închis la fel de repede. Doctorul meu a intrat şi mi-a spus simplu: „Niciodată! Trebuie să alegi între a scrie şi a trăi, pentru că nu le poţi face pe amândouă”. Era în anul 1860, şi n-am ieşit din carapacea mea izolatoare cu cartea mea Ministry of Song (Slujba Cântării) înainte de 1869. Atunci am văzut înţelepciunea deosebită care m-a ţinut în aşteptare timp de nouă ani în umbră.

Dragostea lui Dumnezeu este neschimbătoare. El ne iubeşte la fel chiar şi când nu vedem şi nu simţim dragostea Lui. Iar dragostea şi suveranitatea Lui sunt egale şi universale. De aceea, deseori El reţine bucuria noastră şi conştientizarea progresului nostru, pentru că El ştie cel mai bine ce anume va desăvârşi şi va înlesni lucrarea Lui în noi. Frances Ridley Havergal

 

Am lăsat în tăcere

Acea lucrare a mea,

Şi am luat ce-mi fusese trimis –

Un timp de odihnă.

Glasul Stăpânului m-a chemat

Să mă odihnesc deoparte;

„Deoparte numai cu Isus”,

A răsunat în ecou inima mea.

 

Am luat odihna şi liniştea

Din mâna Lui,

Şi-am simţit că această suferinţă prezentă

Era în planul Lui.

Cât de des noi alegem să lucrăm,

Când El spune: „Odihneşte-te!” –

Căile noastre sunt oarbe şi întortocheate;

Calea Lui e cea mai bună.

Lucrarea pe care El Însuşi a dat-o,

El o va duce la bun sfârşit.

Pot fi alte misiuni

Pentru picioare obosite;

Pot fi alte îndatoriri

Pentru mâini obosite,

Prezentul, este ascultarea

De poruncile Lui.

 

Este o binecuvântată odihnă

Să stăm liniştiţi,

Să lăsăm mâna Lui să ne modeleze,

După cum vrea El.

Lucrarea Lui trebuie terminată.

Lecţia Lui trebuie însuşită;

El este Maistrul,

Nu uita!

 

Nu este vorba doar de a „lucra”.

Trebuie să fim învăţaţi;

Şi Isus „a învăţat” ascultarea,

Câştigată prin suferinţă.

Pentru noi, jugul Lui este uşor,

Sarcina Lui este uşoară.

Disciplina Lui e foarte necesară,

Şi plină de dreptate.

 

Noi trebuie să fim slujitorii Lui;

Noi nu alegem niciodată

Dacă o unealtă sau alta

Va fi folosită de mâinile noastre.

În lucrare sau în aşteptare

Fie ca noi să împlinim

Nicidecum voia noastră, ci numai

Voia Stăpânului!

 

Dumnezeu dă locuri de odihnă precum şi locuri de muncă. Aşa că odihneş–te-te şi fii mulţumitor când El te aduce, obosit şi slăbit, la ape de-a lungul drumului.

 

SCRIPTURILE ÎN FIECARE ZI

Volumul III

 

Proverbe 9.1-18

Cuvântul care „era la început cu Dumnezeu”, şi care „era Dumnezeu”, a coborât pentru a le vorbi oamenilor şi pentru a li-L descoperi pe Tatăl (este măreţul subiect al Evangheliei după Ioan). Însă acest Cuvânt care nu a rămas singur cu Dumnezeu, ci „şi-a construit casa” (v. 1) în mijlocul oamenilor (Ioan 1.14 notă: „Şi-a ridicat cort printre noi”), este totodată înţelepciunea. Ea întâi invită la masă: „Veniţi… mâncaţi… beţi” (v. 5, comp. cu Ioan 6.51). Cel dintâi lucru pe care îl oferă înţelepciunea este înviorarea (apoi învăţătura, îndrumarea, instrucţia). Domnul Isus întâi umple inimile şi apoi duhul şi mintea, deoarece, dacă dragostea pentru El nu se află înaintea „poruncilor Lui”, nici pe acestea nu vom fi capabili să le păzim.

învăţătura înţelepciunii se deschide cu începutul. Şi ce găsim la început? Teama de Domnul (v. 10), altfel spus, conştientizarea autorităţii Celui care ne învaţă Din respect pentru Dumnezeu, trebuie să dăm importanţă fiecărui cuvânt al Său şi acest respect să nu ne lipsească niciodată când citim Biblia.

In lume, o altă voce caută să-i „abată” pe oameni: este cea a nebuniei (şi a păcatului)! Împrumutând înfăţişarea înţelepciunii (comp. v. 4 cu 16), ea ne oferă posibilitatea să ne bucurăm de „plăcerile trecătoare ale păcatului” (Evrei 11.25). Dar să privim mai de aproape la feţele invitaţilor ei: la masa sinistrului ei ospăţ stau morţii (v. 18; 2.18,19).

 

PÂINEA CEA DE TOATE ZILELE

 

Text: Evrei 11:23-29

Prin credinţă Moise… n-a vrut să fie numit fiul fiicei lui faraon. Evrei 11:24

„LOCUL ACESTA ESTE OCUPAT”

La sfârşitul secolului al optulea, trăia în nordul Angliei un profesor de istorie şi teolog creştin, foarte devotat, cunoscut sub numele de Venerabilul Bede. Într-o zi s-au apropiat de el nişte călugări care se luptau cu ispitele şi care veniseră să caute soluţii. Bede le-a spus: „Ştiu despre ce vorbiţi. Când ispita îmi bate la uşa inimii, răspund întotdeauna: „Locul acesta este ocupat” şi cu aceasta ea pleacă”. Cu secole înainte, când Moise a auzit bătaia ispitelor la uşa inimii sale, nu le-a lăsat acestora nici un loc pentru a se cuibări. Scriitorul Epistolei către evrei ne revelează cele ce s-au petrecut în inima lui Moise. In primul rând „n-a vrut să fie numit fiul fiicei lui faraon”.

Aceasta a fost credinţa care l-a determinat să spună „Nu” lumii şi întregii glorii a Egiptului. În al doilea rând, el „a vrut mai bine să sufere împreună cu poporul lui Dumnezeu”. Aceasta înseamnă un „Da” accentuat realităţilor spirituale eterne, în schimbul plăcerilor trecătoare ale păcatului. Şi în final, „el socotea ocara lui Cristos ca o mai mare bogăţie decât comorile Egiptului”. Acesta era calculul clar al credinţei că adevărul şi neprihănirea vor aduce răsplătiri veşnice. Problemele sunt aceleaşi şi pentru noi astăzi. Trebuie să ne cultivăm dragostea pentru Cristos, pentru poporul Lui, pentru neprihănire, astfel că plăcerile păcatului vor fi repede respinse în favoarea bucuriei eterne şi a păcii divine. Fie ca inimile noastre să fie umplute cu Cristos. Apoi, când ispita va bate la uşa noastră, să spunem imediat: „Locul acesta este ocupat”. 
D.J.D.

Să nu te temi luptând cu Domnul,

Mergi plin de-avânt şi curajos;

Că nu-i putere să-l înfrângă

Pe cel ce luptă cu Cristos. Traian Dorz.

Când bate la usă cel rău, lasă-L pe Isus sa răspundă.

 

DOMNUL ESTE APROAPE – GBV

http://www.gbv.ro/meditatii-zilnice/domnul-este-aproape

 

Şi Petru, răspunzânduI, a spus: „Doamne, dacă eşti Tu, porunceştemi să vin la Tine pe ape”. Şi El ia spus: „Vino!”. Şi Petru, coborând din corabie, umbla pe ape, ca să vină la Isus. Matei 14.28,29

Hrănirea celor cinci mii a fost o manifestare minunată a harului lui Dumnezeu față de poporul Său pământesc. Psalmistul spune: „Voi sătura cu pâine pe săracii săi” (Psalmul 132.15). Din nefericire, binecuvântarea lor ca națiune a fost amânată din cauză că Lau respins pe Domnul Isus.

Domnul a dat drumul mulțimilor şi Sa urcat singur pe munte pentru a Se ruga. De acolo, El ia privit pe cei ai Săi, care se trudeau vâslind pe mare (Marcu 6.48). Aceasta este o imagine a poziției Lui actuale în cer, unde trăieşte pururi pentru a mijloci pentru cei care vin la Dumnezeu prin El (Evrei 7.25,26). Corabia bătută de valuri îl simbolizează pe Israel în timpul prezent – el este lăsat în voia națiunilor. Izbăvirea lui va veni atunci când Domnul Se va întoarce pe pământ cu putere şi cu glorie, la sfârşitul veacului. Petru simbolizează rămăşița credincioasă prin felul în care răspunde la cuvintele Domnului, care li Sa adresat astfel: „Îndrăzniți; Eu
sunt, nu vă temeți”. Răspunsul lui Petru constituie o frumoasă expresie a supunerii față de Isus, manifestată de rămăşiță, pe măsură ce ea părăseşte siguranța oferită de națiuni pentru a merge la El, prin credință, în ciuda necazului care o înconjoară.

Cu siguranță, această atitudine trebuie să ne caracterizeze şi pe noi – Adunarea – în ziua de astăzi. Adesea ne mângâiem cu gândul că Petru a fost aşa cum noi suntem, din cauza greşelilor sale, însă oare noi am fi coborât din corabie, pentru a merge pe apă către Domnul? Întradevăr, el a început să se scufunde atunci când şia luat ochii de la Domnul Isus, însă a strigat: „Doamne, scapămă!”, şi a descoperit că Domnul era mai aproape decât ar fi crezut. Să urmăm şi noi exemplul lui şi să umblăm prin credință (2 Corinteni 5.7), „privind țintă la Isus, Căpetenia şi Desăvârşitorul credinței” (Evrei 12.2). S. Attwood

 

SĂMÂNȚA BUNĂ

http://www.gbv.ro/meditatii-zilnice/samanta-buna

 

Am văzut că orice muncă și orice iscusință la lucru își are temeiul numai în pizma unuia asupra altuia. Și aceasta este o deșertăciune… Eclesiastul 4.4

Noutăți despre Titanic

Ultima supraviețuitoare a Titanicului, Lillian Gertrud Asplund, care avea propriile amintiri de la această scufundare, a murit în 6 mai 2006 în vârstă de 99 ani. Împreună cu mama ei și un frate au supraviețuit nenorocirii, în timp ce tatăl și trei frați de-ai ei au murit la scufundarea vaporului. Ea este înmormântată în Shrewsbury, Massachusetts.Prin coliziunea cu ghețarul, corpul vaporului a fost deteriorat sub linia de plutire pe o lungime de 90 metri prin șase găuri. Ciocnirea a fost așa de puternică, încât încăperile cu marfă și halele cu cazane au fost inundate rapid. Imediat s-a observat: Titanicul nu mai are scăpare.

O responsabilitate deosebită a avut-o, fără îndoială, căpitanul Smith. El n-a micșorat viteza vaporului în ciuda mai multor atenționări de la alte vapoare cu privire la existența ghețarilor, ci a menținut cursul și viteza. A vrut să demonstreze performanța Titanicului și să dovedească faptul că acesta este mai performant față de vaporul de concurență, Olympic. Totuși a fost scos de sub învinuire prin cercetările ulterioare; comportamentul lui era odinioară practică uzuală pe vapoarele rapide. Chiar și căpitanii concurenților principali au afirmat că și ei ar fi acționat în același fel.

 

CUVÂNTUL LUI DUMNEZEU PENTRU ASTĂZI

coordonatori Bob & Debby Gass

www.fundatiaseer.ro

 

POȚI SPARGE TIPARUL (5)

„Du-te la scăldătoare … și spală-te” (loan 9:11)

Domnul Isus i-a spus acestui orb să meargă la scăldătoarea Siloamului și să-și spele noroiul de pe ochi. lată o întrebare: Ce ar trebui să speli tu astăzi, pentru a vedea ceea ce Dumnezeu dorește să vezi și pentru a face ceea ce dorește El să faci? Fie că este un obicei distrugător, o relație dăunătoare sau o atitudine nepotrivită, trebuie să scapi de ele. lacov scrie: „Supuneți-vă, deci, lui Dumnezeu, împotriviți-vă diavolului, și el va fugi de la voi. Apropiați-vă de Dumnezeu, și El Se va apropia de voi. Curățiți-vă mâinile, păcătoșilor; curățiți-vă inima, oameni cu inima împărțită!” (lacov 4:7-8). Dumnezeu își va face partea, dar și tu trebuie s-o faci pe a ta. Dumnezeu își va extinde harul asupra ta, dar tu trebuie să te porți ca atare. Se spune că apa care curgea în scăldătoarea Siloamului venea de sub Templu și era folosită pentru spălarea uneltelor folosite la închinare și la jertfe. Cu alte cuvinte, această apă nu venea dintr-un izvor făcut de mâna omului, ci din prezența lui Dumnezeu. Nu uita această idee! Domnul Isus a spus: „Acum voi sunteți curați, din pricina cuvântului pe care vi l-am spus” (loan 15:3). Pavel vorbește despre „botezul cu apă prin Cuvânt” (Efeseni 5:26). David scrie: „Cum își va ține tânărul curată cărarea? îndreptându-se după Cuvântul Tău” (Psalmul 119:9). Secretul unei trăiri creștine reușite este să-ți speli în fiecare zi mintea în Scriptură. Imaginează-te făcând baie în Cuvântul lui Dumnezeu, iar noroiul și murdăria curgând de pe tine. Asta ți se întâmplă când meditezi la Cuvântul Său.

 

 

 


 

Single Post Navigation

Lasă un răspuns

Te rog autentifică-te folosind una dintre aceste metode pentru a publica un comentariu:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s

%d blogeri au apreciat asta: