Mana Zilnica

Mana Zilnica

19 Aprilie 2016

TOTUL PENTRU GLORIA LUI

de Oswald CHAMBERS

 

Este oare prea puţin probabil?

 

„Ioab… luase partea lui Adonia. măcar că nu luase partea lui Absalom.”

1 Imparati 1: 2:28

 

Ioab a trecut examenul cel mare: a rămas absolut loial şi sincer faţa de David şi nu s-a dus după Absalom cel ambiţios şi fascinant; totuşi, către sfârşitul vieţii sale 1-a urmat pe laşul Adonia. Fii întotdeauna conştient de faptul că acolo unde a căzut un om, poate cădea oricare altul (vezi 1 Corintcni 10:13). Ai trecut învingător prin criza cea mare, acum fii atent şi la lucrurile mici; ia în calcul „sfera ascunsă a lucrurilor neînsemnate”.

Noi suntem în stare să spunem: „Este prea puţin probabil ca, după ce am trecut prin cea mai mare criză din viaţa mea, să mă mai întorc acum la lucrurile lumeşti”. Nu încerca să prevezi de unde va veni ispita; pericol vine din partea lucrului cel mai puţin probabil. In perioada de după un mare eveniment spiritual începe să acţioneze „sfera ascunsă a lucrurilor neînsemnate”. Ele nu sunt dominante, dar nu uita că sunt acolo şi, dacă nu eşti avertizat, te vor lua prin surprindere. Ai rămas credincios lui Dumnezeu în încercări mari şi grele; acum fereşte-te de curentul „subteran”. Nu manifesta o instro-specţie morbidă, privind înainte cu frică, dar fii treaz; păstrează-ţi memoria clară înaintea lui Dumnezeu. Puterea nepăzită este o slăbiciune dublă, deoarece acolo acţionează „sfera ascunsă a lucrurilor neînsemnate”. Eroii Bibliei au eşuat acolo unde erau cei mai tari, niciodată unde erau cei mai slabi.

„Păziţi de puterea lui Dumnezeu”, aceasta este unica siguranţă.

 

MANA DE DIMINEAŢĂ

 

FAPTELE AP. 11:23 „şi i-a îndemnat pe toţi să rămînă cu inimă hotărită alipiţi de Domnul.”

2 CORINTENI 5:9 „De aceea şi căutăm să-I fim plăcuţi…”

Aşa trebuie să fie credinciosul – strîns ataşat de Domnul! În Domnul Hristos este plinătate pentru tot ce am avea nevoie ca să putem realiza această alipire de El. Unora, la începutul întoarcerii lor la Dumnezeu, li se dăruieşte bucurie o vreme mai îndelungată; dar Dumnezeu cunoaşte inimile noastre şi ştie ce curînd începem să depindem de această bucurie în loc să depindem de Domnul Isus. Totuşi, nu bucuria, ci Hristos trebuia să fie Obiectul adorării noastre. Păcatul nu mai stăpîneşte asupra noastră. Dumnezeu a şters definitiv păcatele noastre; dar firea păcătoasă este în noi pînă la sfîrşit. şi vechea rădăcină va da muguri care trebuiesc retezaţi îndată ce apar, dacă nu vrem să-i culegem roadele amare. Nici un rod bun nu poate să iasă din ea. Numai firea cea nouă poate să aducă roadă pentru Dumnezeu.

Pe măsura în care creştem în Cuvîntul Domnului Hristos, bucuria devine mai adîncă şi mai calmă. Este frumos să privim apa care curge repede şi zgomotos la vale, dar se ştie că apa în şes este mai adîncă, mai calmă şi în general mai de folos. Alipiţi-vă de Domnul! O inimă tulburată este ruina creştinilor. Cînd umblăm după ceva care nu este după voia Domnului, sîntem departe de izvorul de putere.

Cînd sufletul este plin de Hristos, nu-şi mai lipeşte inima de gunoaiele lumii acesteia. Alipiţi-vă de Domnul cu inimă hotărîtă. El ştie cît de înşelătoare este inima şi cît de repede îl poate înlocui pe El cu altceva. Dar rămîneţi cu Dumnezeu şi veţi descoperi, cu ajutorul Lui, ce este în inima voastră. Altfel, veţi învăţa aceasta cu durere amară prin ispita lui Satan care a reuşit în viaţa voastră. Să vorbim mult cu Mîntuitorul ca şi cu un prieten drag. Să nu fim mulţumiţi cu nimic mai puţin decît o cît mai apropiată legătură sufletească cu Acela care ne-a iubit şi ne-a spălat de păcatele noastre cu propriul Său sînge. (J.N.D).

Noi îi sîntem plăcuţi cînd dorim compania Lui mai mult ca orice altceva, cînd dragostea Lui este pentru noi mai bună decît vinul (Cînt. Cînt. 1:2). Ioan era plăcut Domnului cînd îşi odihnea capul pe pieptul Lui. Unde poate fi o odihnă mai dulce decît acolo? El şi-a găsit mîngîierea în vreme tulbure pe pieptul Aceluia în care bătea cea mai tandră inimă din univers. Să ne odihnim capul pe pieptul Lui abandonîndu-ne în totul unei inimi pline de iubire pe care ne-a dovedit-o la cruce. Să ne alipim de El cu o inimă hotărîtă, dar curată.

 

MÂNTUIREA PRIN HRISTOS

Meditaţii zilnice – de Fritz BERGER

 

„Fiţi sfinţi, căci Eu sunt Sfânt.” Levitic 19:2

Aceasta este o cerinţă a Lui Dumnezeu faţă de poporul Său. El nu ne pretinde ceva imposibil. Tot aşa citim: „Fără sfinţenie nimeni nu va vedea pe Domnul.” Din fire nu suntem sfinţi. De aceea Dumnezeu spune: „Întoarceţi-vă la Mine, pentru ca păcatele voastre să fie şterse.” Hristos este făcut de Dumnezeu pentru noi sfinţire şi mântuire. Acum stăm în faţa întrebării:” poţi să recunoşti că eşti sfânt?” Ar trebui să recunoaştem acest lucru, altfel suntem pe o cale greşită. Este ceva ce ni s-a dat în dar, de ce nu am putea să ne mândrim cu aceasta? Nu este rodul lucrării noastre. Dar foarte des se întâmplă că suntem influienţaţi în gândirea noastră, care spune că ajungem în Iad dacă susţinem că suntem sfinţi, şi că nu este un lucru plăcut Lui Dumnezeu. În astfel de situaţii trebuie să facem orice gând rob ascultării de Hristos. Cei care au mărturia că sunt copii ai Lui Dumnezeu, aceia ştiu că numele lor este trecut în Cartea Vieţii; aceştia pot şi trebuie să recunoască: „Eu sunt sfânt.” Luther spunea:” Un copil al Lui Dumnezeu să spună deschis şi cu curaj că este sfânt şi drept, şi că este copil al Lui Dumnezeu.” Dacă aud acestea, cei pătruşi de sentimentul lui Cain, spun:” Câtă încredere în sine. Pot să stea unii ca aceştia înaintea Lui Dumnezeu? Nu aş vrea să fiu în pielea lor!” Dar dacă mărturisim, atunci trebuie să avem o umblare asemenea unui sfânt, căci:” Precum Cel ce v-a chemat este Sfânt, fiţi şi voi sfinţi în toată purtarea voastră.” De aceea, este scris:” Umblarea voastră să fie fără lăcomie! Fie-vă groază de rău, şi lipiţi-vă tare bine. Iubiţi-vă unii pe alţii cu o dragoste frăţească.” „Cel ce intră pe uşă este păstorul oilor” spune Isus. Aceasta este o slujbă adevărată de preot.    

 

TEZAURUL PROMISIUNILOR LUI DUMNEZEU

de Charles H. SPURGEON

 

CEL MAI PRICEPUT CĂUTĂTOR

Iată-Mă voi îngriji Eu însumi de oile Mele, şi le voi cerceta.

Ezechiel 34.11

El face lucrul acesta când aleşii Săi sunt încă asemenea oilor rătăcite, necunoscându-l nici pe păstorul, nici staulul lor. Cu câta îndemânare ştie El să le găsească! Domnul Isus foloseşte tot atâta duioşie căutându-le, cât şi mântuindu-le. Chiar atunci când mulţi din aceia pe care i-a atras Tatăl la El, se apropiaseră de porţile iadului, aproape să intre pe ele Domnul în căutarea Lui, sfârşeşte prin a-i atinge prin harul Său. El ne-a găsit şi pe noi; să avem deci nădejde în privinţa rugăciunilor noastre pentru cei pe care ni i-a pus pe inimă, căci El va şti să-i găsească şi pe ei.Domnul dublează stăruinţele Sale, când vreuna din oile Sale a ieşit din turmă, nemaiţinând seamă de păşunile adevărului şi ale sfinţeniei. Ele pot cădea în greşeli grave, păcate dureroase sau într-o împietrire înşelătoare; dar Domnul a garantat Tatălui că nu le va lăsa să piară. În harul Său şi cârmuirea Sa, El le va urmări până-n ţările depărtate, locuinţele mizeriei, adâncimile întunericului sau în prăpăstiile disperării, pentru a nu lăsa să piară nici una din acelea pe care I le-a dat Tatăl. Pentru El este o cinste de a căuta şi mântui întreaga turmă, fără nici o excepţie. Cât sprijin este această făgăduinţă, dacă la ora actuală, sunt silit să strig: „Sunt rătăcit ca o oaie pierdută”.

 

DOMNUL ESTE APROAPE!

Calendar Biblic

 

 Pomenirea celui neprihănit este binecuvântată. Proverbe 10.7

Suntem adeseori mişcaţi de acest cuvânt când stăm în faţa unui mormânt, al unui copil al lui Dumnezeu. Ne întrebăm uneori dacă acest verset se adevereşte pentru cel adormit. Răspunsul se va da adesea după cum a avut umblarea. Pomenirea celor adormiţi în Domnul este binecuvântare şi îmbărbătare. „Să ne aducem aminte de sfârşitul vieţii lor şi să le urmăm credinţa” (Evr. 13.7).”Pomenirea celui neprihănit este binecuvântare.” Cât de mult putem să învăţăm. Am avut părinţi tari în credinţă? Atunci să nu uităm ceea ce ei au arătat şi au făcut în umblarea lor prin puterea Domnului.Să fim tot timpul cu ochii aţintiţi la Marele nostru Model care tot timpul a umblat spre slava lui Dumnezeu. El L-a proslăvit în chip desăvârşit. Este şi cerinţa inimilor noastre de a deveni asemenea Lui? El este Acela care ne vine în ajutor prin Duhul Sfânt ca să ne facă asemenea chipului Său.Dacă îl privim pe Moise ca persoană putem descifra două puncte de vedere. Moise a fost şi sub disciplina morală a lui Dumnezeu şi sub harul dumnezeiesc. Disciplina morală a lui Dumnezeu l-a oprit pe Moise să intre în ţara făgăduită. El a vorbit necugetat cu buzele sale. Greşise şi nu a proslăvit pe Dumnezeu în faţa adunării la apele Meriba. Faptul acesta să-l cântărim bine. Fireşte că trebuie să vorbim cu foarte mare băgare de seamă de greşeala unuia din slujitorii de frunte ai lui Dumnezeu, dar această greşeală a fost scrisă pentru învăţătura noastră şi să nu uităm că deşi suntem sub har suntem sub cârmuirea morală a lui Dumnezeu. Faptul că iubirea lui Dumnezeu este partea noastră veşnică şi neschimbată ar trebui să ne îndemne să dăm cea mai mare atenţie cârmuirii morale a lui Dumnezeu.Este o mare bucurie când putem vedea că din mijlocul nostru au plecat credincioşi care au lăsat în urma lor un bun exemplu, ei au fost oameni care s-au supus de bună voie iui Dumnezeu. Noi ce lăsăm în urma noastră?

 

BĂTÎND LA UȘA LUI DUMNEZEU

de Oswald CHAMBERS

 

Doamne, pune gura Ta la viaţa Colegiului nostru şi suflă suflarea înviorătoare a vieţii Tale transformatoare prin noi toţi, îndepărtând boala de la noi.

MEDITAŢII ZILNICE

de Wim MALGO

 

«Căci în Isus Cristos nici tăierea împrejur, nici netăierea împrejur n-au vreun preţ, ci credinţa care lucrează prin dragoste.»

Galateni 5,6

Trebuie să recunoaştem că a şti permanent care este nivelul credinţei noastre este vital, deoarece Dumnezeu însuşi ne cercetează inima. David recunoaşte la sfârşitul vieţii sale: «Ştiu, Dumnezeule, că Tu cercetezi inima şi că iubeşti curăţia de inimă» (1 Cron. 29,27). Nu amâna examinarea vieţii tale; cea mai mare încercare ne stă înainte — înfăţişarea înaintea tronului de judecată al Mielului. Dacă azi îţi cercetezi credinţa în mod sincer vei observa poate cu groază că lipsesc puterea, victoria, bucuria, în general roadele Duhului Sfant şi constaţi că ea nu are nici un fel de efect – nici în interior, nici în exterior, practic nu este activă. În lumina Cuvântului lui Dumnezeu vei constata poate că însuşirea care trebuie să fie motorul credinţei tale lipseşte. Despre ce este vorba? Despre dragoste! Vorbim despre «credinţa care lucrează prin dragoste». Numai o asemenea credinţă are valabilitate înaintea lui Dumnezeu. Apostolul Pavel ne atenţionează: « Tot ce faceţi să fie făcut cu dragoste!» (1 Cor. 16,14). El ştia că credinţa autentică nu poate deveni activă şi puternică decât prin dragoste fierbinte faţă de Domnul. Este credinţa ta activă prin dragostea pentru Isus Cristos sau este moartă demult?

 

MEDITAŢII PENTRU FIECARE ZI A ANULUI

de Charles H. SPURGEON

Dimineaţa şi Seara

Dimineața

Şi îndată perdeaua dinlăuntrul Templului s-a rupt în două, de sus până jos.

Matei 27:51

Sfâşierea unei perdele atât de groase nu a fost un lucru neînsemnat. Nu a fost intenţionat ca o demonstraţie a puterii, ci ca o lecţie pentru noi. Vechea lege ceremonială a fost luată, sfâşiată ca o haină veche şi pusă deoparte. Odată cu moartea lui Isus au luat sfârşit toate jertfele, fiindcă toate s-au împlinit prin El; de aceea, locul prezentării lor a fost marcat cu un semn evident al destrămării. Perdeaua sfâşiată dezvăluia toate lucrurile ascunse ale vechii rânduieli: chivotul legământului putea fi văzut acum, şi slava lui Dumnezeu nu mai locuia acolo. Prin moartea Domnului Isus, Dumnezeu ne este descoperit clar, fiindcă El nu a fost „ca Moise, care îşi punea o mahramă peste faţă” (2 Corinteni 3:13). Viaţa şi nemurirea sunt aduse acum la lumină, şi lucrurile care au fost ţinute ascunse de la întemeierea lumii sunt descoperite acum în El. Ceremonia anuală a ispăşirii a fost desfiinţată. Sângele ispăşitor, care stropea în fiecare an perdeaua, era oferita cum o dată pentru totdeauna de Marele Preot şi, de aceea, locul ritualului simbolic era desfiinţat. Nu mai era nevoie de sângele taurilor şi berbecilor, fiindcă Isus stropise perdeaua cu propriul sânge. De acum înainte, accesul la Dumnezeu era îngăduit ca un privilegiu pentru orice credincios. Nu mai este o deschizătură îngustă prin care să putem privi spre tronul milei, fiindcă perdeaua este sfâşiată de sus până jos. Putem să ne înfăţişăm cu îndrăzneală în faţa tronului harului (Evrei 4:16). Ar-fi o greşeală să spunem că deschiderea aceasta minunată a Sfintei Sfintelor a fost o umbră a deschiderii porţilor spre Paradis pentru toţi sfinţii prin virtutea patimilor? Domnul nostru muribund are cheia cerului; El o deschide şi nimeni nu o poate închide. Să intrăm cu El în locurile cereşti şi să ne aşezăm lîngă El până când duşmanul nostru va fi înfrânt.

Seara

Amin.

Apocalipsa 3:14

Cuvântul „Amin” confirmă solemn cele spuse înainte. Isus este marele Confirmator. Aminul din promisiunile Lui nu este schimbat niciodată. Păcătosule, mângâie-te cu acest gând. Isus spune: „veniţi la Mine, toţi cei trudiţi și împovăraţi, și Eu vă voi da odihnă” (Matei 11:28). Dacă vii la El, El va spune „Amin” sufletului tău; promisiunea Sa se va împlini. Isus a împlinit vorbele proorocului: „trestia frântă n-o va zdrobi” (Isaia 42:3). O, sărmană inimă zdrobită, dacă vii la El, va spune >yAmin” sufletului tău, şi făgăduinţele Lui se vor împlini

cum s-au împlinit în trecut. Creştine, nu eşti mângâiat ştiind că nici un cuvânt ieşit de pe buzele Mântuitorului nu a fost retractat? Cuvintele lui Isus vor rămânea în picioare, chiar dacă cerul şi pământul vor trece. Dacă te prinzi de o făgăduinţă, fie chiar pe jumătate, vei vedea că este adevărată. Fereşte-te de cel pe care Bunyan îl numeşte „Tăietorul de făgăduinţe”, care distruge multe din cuvintele lui Dumnezeu. El nu se îndoieşte de făgăduinţă, ci taie câte puţin din ea. Sugerează că făgăduinţa nu se va îndeplini în întregime, ci numai în parte. Dar Isus este „da… şi amin” (2 Corinteni 1:20) în toate îndatoririle Sale. El a fost Preot ca să ierte şi să curăţească odată, şi acum este încă Preot şi Amin. A fost Rege ca să domnească peste poporul Său şi să-1 apere cu braţ puternic, şi acum este Rege şi Amin, mereu acelaşi. A fost Prooroc în vechime ca să prevestească lucrurile ce aveau să vină, şi de pe buzele Sale picură încă miere. Este prooroc şi amin. Este Amin prin meritele sângelui Său, şi prin neprihănirea Sa. Haina sfântă va rămâne întotdeauna curată, chiar dacă firea va putrezi. El este amin în fiecare titlu pe care îl poartă; Mirele care nu caută niciodată să se despartă; Prietenul mai aproape decât un frate; Păstorul din valea umbrei morţii. El este ajutorul şi eliberatorul tău; cetatea şi turnul tău de scăpare; izvorul puterii, încrederii, bucuriei, totul în toate şi în orice, „da și… amin”.

 

IZVOARE IN DEŞERT

 

Staţi pe loc, şi veţi vedea izbăvirea pe care v-o va da Domnul în ziua aceasta.
(Exod 14:13)

 

Acest verset conţine porunca lui Dumnezeu pentru mine ca şi credincios pentru acele perioade în care mă confrunt cu situaţii cumplite şi dificultăţi extraordinare. Ce trebuie să fac eu când nu mă pot retrage nici nu pot merge înainte şi calea mea este blocată şi la dreapta şi la stânga?

Cuvântul Stăpânului pentru mine este: „Stai pe loc”. Şi cel mai bun lucru pe care-l pot face în momentele acelea este să ascult numai de cuvântul Stăpânului meu, pentru că alţii vor veni la mine cu sugestiile lor şi cu sfaturile lor rele. Disperarea va veni, şoptind: „Renunţă – nu te împotrivi”. Dar chiar şi-n cele mai grele timpuri, Dumnezeu mă va face să fiu vesel şi curajos, bucurându-mă în dragostea şi credincioşia Lui.

Laşitatea va veni şi va spune: „Trebuie să te întorci la căile de acţiune ale lumii. Este prea greu pentru tine să continui să trăieşti viaţa de creştin. Renunţă la principiile tale”. Însă oricât de mult m-ar presa Satan să urmez calea lui, nu pot, pentru că sunt un copil al lui Dumnezeu. Hotărârea divină a Domnului mi-a poruncit să merg „din putere în putere” (Psalmul 84:7). De aceea, aşa voi face, şi nici moartea, nici iadul nu mă vor întoarce de pe calea mea. Şi dacă pentru o perioadă El îmi spune să „stau pe loc”, voi admite aceasta ca un timp de reînnoire a puterii mele pentru paşii mai mari din viitor.

Nerăbdarea va veni, ţipând: „Scoală-te, fă ceva! Să «stai pe loc» şi să aştepţi este pură trândăvie”. De ce să mă gândesc că trebuie să fac ceva acum în loc să privesc la Domnul? El nu numai că va face ceva – El va face totul.

Aroganţa va veni, mândrindu-se: „Dacă marea îţi blochează calea, aruncă-te în ea şi aşteaptă un miracol”. Însă adevărata credinţă nu ascultă niciodată de aroganţă, de nerăbdare, de laşitate sau de disperare, ci Îl aude numai pe Dumnezeu, spunând: „Stai pe loc”. Şi atunci rămâne pe loc neclintită ca o stâncă.

„Stai pe loc”. Trebuie să iau postura unuia care stă pe loc, gata de acţiune, aşteptând alte ordine şi aşteptând vesel şi răbdător glasul Conducătorului. Nu va trece mult şi Dumnezeu îmi va spune, la fel de clar cum i-a spus şi lui Moise să transmită copiilor lui Israel: „Să pornească înainte” (Exod 14:15).


Charles H. Spurgeon

 

Taci! Ce-i cu această grijă neliniştită

Pentru căile voastre încâlcite?

Dumnezeu le cunoaşte pe toate. El îţi dă viteză

Şi tot El îngăduie întârzieri.

Este bine pentru tine să mergi prin credinţă

Şi nu prin vedere.

Ia-o pe încredere încă puţin.

Curând vei descifra misterul corect

Din plinătatea strălucirii zâmbetului Său.

 

În perioade de nesiguranţă – aşteaptă. Dacă ai vreo îndoială – aşteaptă, nu te sforţa să intri în acţiune. Dacă simţi vreo reţinere în duhul tău, nu porni împotriva ei – aşteaptă până se eliberează calea.

 

SCRIPTURILE ÎN FIECARE ZI

Volumul III

 

Proverbe 12.17-28

„Cine îşi păzeşte gura îşi păzeşte sufletul…” (13.3). Să nu ne mire faptul că în cartea Proverbe găsim atât de multe recomandări cu privire la folosirea limbii. Versetul 17 ne ajută să privim limba pusă în slujba adevărului. Un copil al lui Dumnezeu se face recunoscut prin aceea că spune întotdeauna adevărul, oricât l-ar costa (Efeseni 4.25). „Buza adevărului” (v. 19) se împotriveşte buzelor mincinoase, care sunt „o urâciune pentru Domnul” (v. 22).

Versetul 25 ne sugerează o altă întrebuinţare pentru limba noastră: aceea de a înveseli, printr-un cuvânt bun, inimile întristate. Cuvântul bun prin excelenţă nu este oare vestea bună a Evangheliei? Prin ea pot să-i arăt colegului meu calea vieţii (v. 26).

A arăta calea înseamnă a-L arăta pe Isus (Ioan 14.6) prin cuvintele mele, dar mai ales prin faptele mele! El este Fiul înţelept din cap. 13.1 care ascultă de îndrumarea (învăţătura) Tatălui Său (Ioan 8.49).

ÎI regăsim aici pe leneş alături de opusul lui, cel harnic (v. 24,27; 13.4). Neglijând chiar să-şi frigă vânatul (v. 27), cel leneş se lipseşte de hrană. Să ne amintim că, pentru a ne însuşi adevărurile biblice pe care le-am citit sau auzit, trebuie neapărat un efort personal (însemnări făcute şi reluate, versete învăţate pe dinafară etc). Să nu fim leneşi („greoi”) la auzire (Evrei 5.11)!

 

PÂINEA CEA DE TOATE ZILELE

 

Text: Iosua 1:1-11

Întăreşte-te şi îmbărbătează-te..Josua a dat căpeteniilor oştirii poporului următoarea poruncă… Iosua 1:6, 10

FĂ PRIMUL PAS

Este foarte uşor să credem că ceea ce vrem să facem este cel mai inteligent lucru posibil. Poate că ştim că este corect şi cerem ajutorul Domnului, dar din pricină că vedem greutăţile, ezităm să facem primul pas. Îmi aduc aminte de istoria hazlie a unuia care, sculându-se dimineaţa, a văzut că era o zi friguroasă, mizerabilă şi ploioasă. Asa că I-a cerut Domnului să-i dea putere să se trezească, să se îmbrace şi să parcurgă cei 15 kilometri până la lucru ca de obicei. Apoi s-a întors pe partea cealaltă şi s-a culcat din nou, spunând: „Domnul, în schimb mi-a dat înţelepciune”. Obstacolele care stăteau în faţa poporului lui Israel în timp ce se pregătea să cucerească ţara promisă, necesitau mai multă putere decât poseda acest popor. Nu ştim cât s-a rugat Iosua, dar citim cum, de repetate ori, Dumnezeu l-a atenţionat să fie tare şi plin de curaj (Iosua 1:6, 9). Sigur de prezenţa lui Dumnezeu şi de succesul misiunii sale, Iosua a poruncit imediat căpeteniilor oştirii să se pregătească pentru trecerea Iordanului şi să înceapă cucerirea. El nici nu a ezitat, nici nu s-a tocmit. A ştiut că tot ce-i lipsea va fi aprovizionat de Domnul în timp ce vor înainta prin credinţă şi ascultare. Toţi dintre noi trecem prin situaţii în care ştim că drumul pe care mergem este corect, chiar dacă există obstacole. Ne rugăm pentru a avea putere, ori auzim vocea Domnului care ne spune să fim curajoşi. Atunci un singur lucru avem de făcut – să facem primul pas! Poate vom înainta prin slăbiciuni şi cu teamă, dar a te da înapoi, în timp ce Dumnezeu ne-a comandat să mergem înainte, aceasta nu este înţelepciune. Dumnezeu nu ne dă ceea ce avem nevoie înainte , ci atunci când se cere să le folosim. D.J.D.

Îmi dai mereu puteri să-nfăptuiesc

        Ce-i bun, frumos şi-adevărat.

Şi când în cale piedici întâlnesc,

Deschizi drum nou şi minunat.    D.J.D.

Dumnezeu ne dă putere în funcţie de efortul nostru.

 

DOMNUL ESTE APROAPE – GBV

http://www.gbv.ro/meditatii-zilnice/domnul-este-aproape

 

Noi suntem lucrarea Sa, creați în Hristos Isus pentru fapte bune.  Efeseni 2.10

Noi suntem lucrarea Sa. Tot ceea ce suntem, ca şi creştini, este rezultatul lucrării Sale. El nea adus la viață din moarte – din moartea spirituală în păcatele noastre. Primele două versete ale capitolului arată răul cumplit în care ne găseam, sub puterea prințului văzduhului – diavolul – fiind duşi de curentul acestei lumi către judecată. Însă Dumnezeu a acționat cu privire la noi, care nu eram buni de nimic, pentru a ne crea din nou, potrivit cu gândurile Sale pline de har.

Mântuirea nu este de la noi şi nici nu este prin fapte, pentru ca nimeni să nu se laude. Ea este de la Dumnezeu şi este sursa pentru fapte bune. Faptele de dinainte de mântuire sunt „fapte moarte”, care nu pot fi plăcute înaintea unui Dumnezeu viu. Conştiința noastră a trebuit să fie curățită de astfel de fapte, înainte să putem sluji Dumnezeului viu. Toate faptele noastre de dinainte de a fi creați în Hristos Isus sunt pătate de eul nostru şi de păcat. Ele sunt făcute pentru beneficiul nostru sau în vederea dobândirii îndreptățirii, în timp ce nu ne supunem dreptății lui Dumnezeu. Cei care sunt în carne nu pot să placă lui Dumnezeu; ei au nevoie de o viață nouă, de o natură nouă şi de o putere nouă, înainte să poată produce ceea ce este plăcut lui Dumnezeu.

El nea creat pentru a umbla în fapte bune, cu inimi pline de bucurie, care Îl cunosc. Pentru împlinirea unor astfel de fapte, El ne dă putere prin Duhul Sfânt. UrmânduL pe Hristos, trebuie să umblăm aşa cum a umblat El, căutând gloria lui Dumnezeu, mântuirea păcătoşilor şi zidirea celor credincioşi, în timp ce din inimile noastre se înalță recunoştința, lauda şi închinarea către Cel care este sursa oricărui bine al nostru. El să ne dea harul să facem astfel de fapte, spre gloria Sa! I. Fleming

 

SĂMÂNȚA BUNĂ

http://www.gbv.ro/meditatii-zilnice/samanta-buna

 

El ne-a mântuit, nu pentru faptele, făcute de noi în neprihănire, ci pentru îndurarea Lui, prin spălarea nașterii din nou și prin înnoirea făcută de Duhul Sfânt.Tit 3.5

Noutăți despre Titanic

Isus Hristos spune: „Adevărat, adevărat îți spun că, dacă un om nu se naște din nou, nu poate vedea Împărăția lui Dumnezeu” (Ioan 3.3). Oțelul Titanicului nu poate să se facă nou, dar la noi este posibil acest lucru!

Desigur, natura noastră veche, pierdută ne robește mai departe – și moare într-o zi. Dar ceea ce devenim prin nașterea din nou trăiește pentru totdeauna. Și în înviere – așa promite Hristos – totul va fi pe deplin nepieritor și proslăvit.

Ți se pare totul depășit? Poate să fie așa. Dar în contrast cu orice ficțiune, Dumnezeul atotputernic va face cu siguranță exact așa. „Pe Cel ce n-a cunoscut niciun păcat, El L-a făcut păcat pentru noi, ca noi să fim neprihănirea lui Dumnezeu în El”; „Căci, dacă este cineva în Hristos, este o făptură nouă. Cele vechi s-au dus: iată că toate lucrurile s-au făcut noi” (2 Corinteni 5.21,17). Acest lucru poți să-l trăiești astăzi.

Cântați, cântați, cu toți cântați

Slăvitul har prin care

Isus ne-a izbăvit pe toți

Din moarte și pierzare!

 

Căci cel ce este în Hristos

Făptură nouă este-n El,

Iar cele vechi s-au dus,

Azi toate-s noi.

 

CUVÂNTUL LUI DUMNEZEU PENTRU ASTĂZI

coordonatori Bob & Debby Gass

www.fundatiaseer.ro

ÎN DOMENIUL FAMILIEI

„Eu Îmi voi pune un preot credincios, care va lucra după inima Mea …” (1 Samuel 2:35)

A fi mare preot în Israel era o slujbă prestigioasă și Eli părea potrivit pentru ea. Cu toate acestea, el a eșuat teribil în domeniul familiei. (1 Samuel 2:12) „Fiii lui Eli erau niște oameni răi. Nu cunoșteau pe Domul.” Drept consecință, Dumnezeu i-a spus lui Eli că va „pedepsi casa lui pentru totdeauna, din pricina fărădelegii de care are cunoștință, și prin care fiii lui s-au făcut vrednici de lepădat, fără ca el să-i fi oprit” (1 Samuel 3:13). Ca părinte și lider, trebuie să răspunzi la această întrebare: dacă Dumnezeu ți-ar aplica același standard pe care i l-a aplicat lui Eli, cât de bine te-ai descurca? Eli a ajuns să-și piardă” credibilitatea, copiii, slujba și în final, viața. El a ratat ținta pentru că a făcut câteva greșeli critice. Să ne uităm la ele și să vedem ce putem învăța:

1) A pus accentul greșit. El a accentuat Cuvântul lui Dumnezeu la oameni, dar nu la proprii săi copii.

2) A avut așteptări greșite. El a crezut că fiii lui „vor pricepe” pentru că locuiau sub acoperișul său și lucrau în casa Domnului. Dar nu merge așa.

3) A reprezentat un exemplu negativ. Eli nu a trăit acasă ceea ce îi învăța pe alții la locul de muncă. Când venea vorba de profesia lui, vederea lui era foarte bună, însă era orb față de slăbiciunile și păcatele familiei sale. Rolul de lider acasă nu înseamnă putere și control; ci „dăruire de sine” față de persoanele care ar trebui să conteze cel mai mult (Efeseni 5:25). Așadar, cum te descurci în domeniul familiei?

Single Post Navigation

Lasă un răspuns

Te rog autentifică-te folosind una dintre aceste metode pentru a publica un comentariu:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare /  Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare /  Schimbă )

Conectare la %s

%d blogeri au apreciat asta: