Mana Zilnica

TOTUL PENTRU GLORIA LUI

de Oswald CHAMBERS

 

Momentul întoarcerii din drum

„Voi nu vreţi să vă duceți?” loan 6:67

Ce întrebare pătrunzătoare! Cuvintele Domnului nostru sunt deseori mai pătrunzătoare atunci când El ne vorbeşte în cel mai simplu mod. In ciuda faptului că ştim cine este Isus, El ne întreabă: „Voi nu vreţi să vă duceţi?” Noi trebuie să păstrăm tot timpul faţă de El o atitudine de asumare a riscului. „Din clipa aceea, mulţi din ucenicii Lui s-au întors înapoi şi nu mai umblau cu EL”. Ei s-au întors din drumul lor cu Isus, nu înapoi în păcat, dar s-au întors la ale lor. Astăzi mulţi oameni „cheltuiesc şi se cheltuiesc în totul” (vezi 2 Corinteni 12:15) în lucrarea pentru Isus Cristos, dar nu umblă cu El. Singurul lucru pe care Dumnezeu îl vrea mereu de la noi este să fim una cu Isus Cristos. După sfinţire, disciplinarea vieţii noastre spirituale are loc în această direcţie. Dacă Dumnezeu te face să înţelegi clar în sufletul tău ce vrea de la tine, nu încerca să păstrezi această relaţie cu El printr-o metodă anume, ci trăieşte o viaţă naturală de dependenţă absolută de Isus Cristos. Nu încerca niciodată să trăieşti viaţa cu Dumnezeu altfel decât în felul lui Dumnezeu, şi acest fel înseamnă devotament absolut faţă de El. Secretul umblării cu Isus este dat de siguranţa faptului că ştiu că eu nu ştiu nimic. Petru a văzut în Isus doar pe Cineva care să-i aducă mântuire lui şi lumii întregi. Domnul nostru vrea să fim împreună lucrători cu EL. În versetul 70 Isus răspunde marii lipse din Petru. Noi nu putem răspunde în locul altora.

 

MANA DE DIMINEAŢĂ

 

„Nici prin forţă, nici prin tărie, ci prin Duhul Meu, zice Domnul oştirilor!” ZAHARIA 4:6

Lectura aceastui capitol din proorocul Zaharia ne pune în faţă două extreme: începutul lucrării Domnului Hristos în slăbiciune şi lepădare si realizarea acestei lucrări în slavă şi măreţie. Câtă nevoie avem de această viziune, astăzi! El este Domnul cerurilor şi al pământului, Acela care a condus potopul şi Acela care merge încă pe ape. O fermă convingere ieşind din această siguranţă ne va păzi duhul în pace în vremurile de acum. El este Domnul întregului pământ şi care îşi aşteaptă ziua să-şi stabilească împărăţia Sa de slavă peste toate împărăţiile pământului pe care oamenii le-au ruinat.în mijlocul agitaţiilor politice şi situaţiilor critice din unele ţări care fac dificilă lucrarea de evanghelizare, în faţa mişcărilor premergătoare vremei lui Anticrist, Dumnezeu îndeamnă pe credincioşii Lui să nu dispreţuiască „ziua începuturilor slabe”, în care unul din principalele elemente constă în semănătura abundentă a Cuvântului divin, sămânţă incoruptibilă pe care va fi stabilită împărăţia Sa. Atunci lucrurile ascunse şi dispreţuite astăzi, vor fi manifestate, în timp ce lucrările care se afişează şi se pun în lumină acum, vor fi şterse. Să nu subestimăm ziua începuturilor slabe, căci în ziua aceea, Dumnezeu va estima, va preţui şi răsplăti orice lucrare, cât de mică, izvorâtă din credinţă. Mărturisirea Numelui Domnului Isus acolo unde ne-a aşezat El, ori de câte ori am avut un prilej favorabil, însoţită de o viaţă integră şi sfântă, participarea la orice fel de răspândire a adevărurilor Cuvântului lui Dumnezeu, cu alte cuvinte, orice lucrare oricât de mică având ca scop binele celor din jurul nostru şi slava Aceluia care a făcut totul pentru binele şi fericirea noastră, va fi preţuită de Dumnezeu chiar dacă aici a fost făcută în slăbiciune şi în anonimat.Dar să ştim că lucrarea care ne-a fost încredinţată nu se împlineşte nici prin forţă, nici prin putere, ci prin Duhul Său. „Forţa” şi „puterea” scot in evidenţă capacităţile şi mijloacele prin care oamenii se slăvesc. Dumnezeu însă are mijloacele Lui proprii, mijloace de har şi El foloseşte capacităţile noastre numai când sunt depuse la picioarele crucii. Nici prin forţă, nici prin putere, ci prin Duhul Său. El este Acela care ne comunică gândurile Lui Dumnezeu, El este Acela care ne inspiră rugăciunile, El este Acela care folosind slăbiciunea noastră răspunde la consacrarea noastră şi onorează lucrarea noastră pentru Domnul Isus.

 

MÂNTUIREA PRIN HRISTOS

Meditaţii zilnice – de Fritz BERGER

 

„Dumnezeu nu este om ca să mintă”. Numeri 23:19

Este scris:”Şi pe voi care odinioară eraţi străini şi vrăjmaşi prin gândurile şi prin faptele voastre rele, El v-a împăcat acum prin trupul Lui de carne, prin moarte, ca să vă facă să vă înfăţişaţi înaintea Lui, sfinţi, fără prihană şi fără vină, negeşit dacă rămâneţi şi mai departe întemeiaţi şi neclintiţi în credinţă, fără să vă abateţi de la nădejdea Evangheliei”.Coloseni 1:21-23.Gândirea noastră este înclinată să contrazică acest adevăr. Dar ceea ce El promite, şi îndeplineşte.
.Pentru că Dumnezeu se ţine de cuvânt , putem să ne bazăm pe El, să-I mulţumim, şi să credem începând cu: ” Nu vă îngrijoraţi de ziua de mâine! Uitaţi-vă cu băgare de seamă la păsările cerului! Ele nici nu seamănă, nici nu adună în cămări şi Dumnezeu totuşi le hrăneşte. Oare nu sunteţi voi mult mai de preţ ca şi păsările? Nu vă îngrijoraţi cu privire la viaţa voastră, zicând:”Ce vom mânca? Sau ce vom bea? Sau cu ce ne vom îmbrăca? Fiindcă toate aceste lucruri păgânii le caută.” Cel ce se îngrijorează pentru ziua de mâine este un păgân, chiar dacă este îmbrăcat întrun veşmânt negru de preot. Cel ce nu este îngrijorat, nu are nevoie de asigurări. Dacă suntem asiguraţi de Tatăl ceresc, care a promis că ne va purta de grijă, atunci suntem în siguranţă. Dar omul îşi face idoli ca să aibă ceva pe pământ. Cred că în anii de după război nu au avut mre preţ asigurările, dar Dumnezeu nu moare. El este un Tată drept, aşa că nu avem nevoie de a ne face griji. Este un lucru urât dacă copiii Lui Dumnezeu fug încoace şi încolo cerşind, siusţinând în acelaşi timp: „Avem un Tată bogat!” Cerştul nu încurajează lumea să creadă.

 

TEZAURUL PROMISIUNILOR LUI DUMNEZEU

de Charles H. SPURGEON

 

ROAGĂ-TE PENTRU PACE

Urmăriţi binele cetăţii în care v-am dus în robie şi rugaţi-vă Domnului pentru ea, pentru că fericirea voastră atârnă de fericirea ei! Ieremia 29.7

Invitaţia făcută în acest text, ar trebui să ne dea ghes nouă, tuturor care suntem străini şi călătorim în această lume, să lucrăm pentru propăşirea şi pacea ţării în care trăim. Poporul nostru şi oraşul în care locuim ar trebui să fie binecuvântate prin desele rugăciuni din partea noastră; şi ar trebui să ne unim în inimile noastre la rugăciunile aduse în fiecare duminică pentru autorităţi şi ţară. Să ne rugăm cu stăruinţă ca Dumnezeu să ne păstreze binefacerile păcii. Dacă ar veni revoluţii care să producă văsare de sânge, sau dacă un război ar veni peste ţara noastră, am plânge cu amar. Să ne rugăm deci pentru pace, silindu-ne să răspândim îndemnurile prin care se pot uni oamenii între ei, prin legături de dragoste. Nu este oare de dorit să trăim în pace? Acest lucru ne îngăduie să ne creştem copiii în teama de Dumnezeu şi să putem răspândi Evanghelia, fără piedici.Deci să ne rugăm mult pentru ţara noastră, mărturisind păcatele noastre naţionale şi cerând iertarea, o dată cu binecuvântarea în numele dragostei Domnului Isus.

 

DOMNUL ESTE APROAPE!

Calendar Biblic

 

Şi dacă chemaţi ca Tată pe Cel ce judecă fără părtinire pe fiecare după faptele lui, purtaţi-vă cu frică în timpul pribegiei voastre; căci ştiţi că … aţi fost răscumpăraţi … cu sângele scump al lui CRISTOS. 1 Petru 1.17

Omul vechi a fost judecat prin moartea Domnului Isus Cristos şi prin acest fapt Dumnezeu îl socoteşte răstignit (Rom. 6.6). Toate nelegiuirile noastre au fost îndepărtate prin jertfa Domnului Cristos, care şi-a adus trupul ca jertfă pe lemnul crucii. Credinciosul este graţiat şi adus înaintea lui Dumnezeu ca să se bucure de dragostea Lui. Astfel credinciosul poate să se apropie fără vreo piedică de tronul harului, căci sângele scump al lui Cristos vorbeşte pentru el şi Domnul însuşi mijloceşte stând la dreapta Tatălui. Numai datorită Domnului Isus chiar şi cel mai slab credincios poate să-şi înalţe rugăciunea către Tatăl, ştiind că inima Tatălui simte pentru el şi mâna Lui îi este de ajutor. Fiecare credincios care are o atitudine de supunere ca cea a unui copil faţă de tatăl, poate să slujească Tatălui ceresc. Ce minunată favoare pentru noi! De-am avea mereu înaintea ochilor noştri marele preţ ce s-a dat pentru răscumpărarea noastră şi poziţia la care am fost ridicaţi, am privi cu scârbă la tot răul, şi am aduce prin vorbele şi faptele noastre slavă lui Dumnezeu.Mărimea binecuvântărilor primite ne obligă la o comportare în frica de Dumnezeu, iar harul şi dragostea Lui la o supunere ca de copil. Puterea necesară pentru ceea ce suntem, ne este dată. Ce minunat este să-L ai pe Dumnezeul cel milostiv şi mare ca Tată şi să te întemeiezi pe puterea Lui. Aceasta este partea celor mântuiţi.CRISTOS este singurul steag al lui Dumnezeu şi singurul steag al celor ce luptă în pustia lumii acesteia cu urme ostile celui rău. Cristos este singurul steag pentru orice. A avea un alt steag înseamnă a ne face nedestoinici pentru lupta duhovnicească la care suntem chemaţi. Ce avem a face noi, ca adevăraţi creştini, cu lupta pentru un sistem de teologie sau de organizaţie religioasă? Să luptăm noi cu un astfel de steag? Cu nici un preţ!

 

BĂTÎND LA UȘA LUI DUMNEZEU

de Oswald CHAMBERS

 

O, Doamne, înmoaie şi supune, inspiră şi înfioară, şi ridică-ne la nivelul unei aşa de glorioase părtaşii cu Tine, încât să ajungem să-Ţi semănăm Ţie.

 

MEDITAŢII ZILNICE

de Wim MALGO

 

« Veniţi totuși să ne judecăm, zice Domnul. De vor fi păcatele voastre cum e cârmâzul, se vor face albe ca zăpada; de vor fi roșii ca purpura, se vor face ca lâna.» Isaia 1,18

Domnul mă spală prin sângele Său, astfel încât devin alb ca zăpada, căci El zice: «Ii voi curăţi de toate nelegiuirile pe care le-au săvârşit împotriva Mea» (Ier. 33,8). Isus însuşi afirmă: «Oile Mele ascultă glasul Meu. Eu le cunosc și ele vin după Mine» (Ioan 10,27). Promisiunea Sa – «pe cel ce vine la Mine, nu-l voi izgoni afară» (Ioan 6,37) – este sigilată cu un sigiliu dumnezeiesc prin adăugarea «nimeni nu le va smulge din mâna Mea» (Ioan 10,28).De ce mai eziţi, tu, inimă slabă? Nu este această bunătate copleşitoare? Nu este extraordinar ca atunci când vii la Isus să îl găseşti, să fii primit în părtăşia Sa, să fii mireasa Lui, a Celui care te iubeşte şi te asigură: «Poţi să rămâi al Meu pe veşnicie»? împotriveşte-te aşadar duhului dominator al fricii şi fii parte a duhului părtăşiei, prin care poţi Striga «Ava adică: Tatăl» (Gal. 4,6). Iată câtă îndurare conţine această promisiune scurtă, dar profundă: «pe cel ce vine la Mine, nu-l voi izgoni afară» (Ioan 6,37).

 

MEDITAŢII PENTRU FIECARE ZI A ANULUI

de Charles H. SPURGEON

Dimineaţa şi Seara

DIMINEAŢA

Toată fiinţa lui este plină de farmec. Cântarea Cântărilor 5:16

Suprema frumuseţe a lui Isus are forţă de atracţie asupra tuturor. Iubirea pe care o stârneşte ea este mai puternică decât admiraţia. El este mai mult decât plăcut şi frumos; El este fermecător. Cu siguranţă că poporul lui Dumnezeu poate justifica folosirea acestui cuvânt, fiindcă El este obiectul iubirii lor înflăcărate, iubire întemeiată pe excelenţa intrinsecă a persoanei Sale şi pe perfecţiunea completă a desăvârşirilor Sale. (Ucenici ai lui Isus, uitaţi-vă la buzele Mântuitorului şi spuneţi dacă nu sunt ele cele mai dulci? Nu vi se aprinde inima când vorbiţi cu El pe cale? Închinători ai lui Emanuel, priviţi-i capul din aur de preţ şi spuneţi-mi dacă gândurile Sale nu vă sunt scumpe. Nu este adoraţia voastră amestecată cu afecţiune în timp ce vă închinaţi în faţa Celui care este „ca Libanul, un tânăr ales ca cedrii” (Cânt. 5:15)? Nu este farmec în fiecare trăsătură a Sa, şi împrăştie întreaga Lui persoană o mireasmă aleasă, astfel încât toate fecioarele să-L iubească? Există o parte a trupului Său slăvit care să nu fie desăvârşită, o însuşire a persoanei Sale care să nu fie ca un izvor răcoros pentru sufletele noastre, o îndatorire a Lui care să nu fie legată de inima ta? Dragostea noastră nu este un sigiliu care îi pecetluieşte doar inima. Ea se aşează şi pe braţele puterii Sale. Nu este nici o parte a fiinţei Sale pe care să nu o iubim. Îi ungem întreaga fiinţă cu nardul preţios al iubirii noastre arzătoare. Vrem să-I imităm întreaga viaţă; Vrem să-I copiem întregul caracter. În orice altă fiinţă vedem un cusur. În El totul este perfect. Până şi cei mai buni dintre sfinţii Săi au o pată pe veşminte, o cută pe frunte. El nu are decât farmec. Toţi sorii pământeşti au petele lor. Cea mai frumoasă lume are pustiul ei. Nu putem să iubim toate lucrurile frumoase, dar Christos Isus este aurul fără amestec, lumina fără întuneric, gloria fără nori — „toată fiinţa lui este plină de farmec”.

SEARA

Rămâneţi în Mine. Ioan 15:4

Comuniunea cu Christos este leacul sigur al oricărei boli. Fie că este durere amară sau exces de plăcere, tovărăşia cu Isus va vindeca durerea uneia şi dezechilibrul celeilalte. Trăieşte alături de Isus, creştine, şi nu contează dacă locuieşti pe muntele onorurilor sau în valea umilinţei. Trăind alături de Isus, eşti acoperit de aripile lui Dumnezeu; sub tine se află „braţele Lui cele veşnice” (Deuteronom 33:27). Nu lăsa nimic să te oprească de la această sfântă tovărăşie, care este privilegiul sufletelor unite cu Domnul. Nu te mulţumi cu câte o întâlnire când şi când, ci caută-I întotdeauna tovărăşia. Doar în prezenţa sa vei afla mângâiere şi adăpost. Isus nu vrea să fie un prieten care ne cheamă uneori, ci Cel care păşeşte mereu alături de noi. Ai în faţa ta un drum greu? Călătorule spre ceruri, ai grijă să nu porneşti fără Călăuză. Trebuie să treci printr-un cuptor aprins? Nu intra dacă nu îl ai pe Fiul lui Dumnezeu alături, cum l-au avut Şadrac, Meşac şi Abed-Nego. Trebuie să te lupţi cu păcatele tale în bătălia Ierihonului? Nu începe războiul până ce nu vezi pe Căpetenia oştirii Domnului cu sabia în mână, aşa cum L-a văzut Iosua. Eşti chemat să te întâlneşti cu Esau în ispite? Nu te întâlni până nu biruieşti îngerul la pârâul Iaboc, asemeni lui Iacov. In orice caz, în orice condiţii, ai nevoie de Isus. Când se vor deschide porţile de fier ale morţii, vei avea cea mai mare nevoie de El. Ţine-te aproape de Mirele tău. Sprijină-ţi capul pe pieptul Său, şi cere să fii înviorat cu vinul înmiresmat al rodiilor Sale. Atunci vei fi găsit de El ,fără pată, fără Zbârcitură, sau altceva de felul acesta” (Efeseni 5:27). De vreme ce ai trăit aici cu El şi în El, vei rămâne cu El pentru totdeauna.

 

IZVOARE IN DEŞERT

 

Priveşte din vârful muntelui. (Cântarea cântărilor 4:8)

Purtarea poverilor zdrobitoare, de fapt, dă aripi credincioşilor. Aceasta ar putea suna ca o contradicţie în termeni, dar este un adevăr binecuvântat. În timp ce îndura o încercare severă, David a strigat: „O, dacă aş avea aripile porumbelului, aş zbura, şi aş găsi undeva odihnă!” (Psalmul 55:6). Însă înainte de a-şi termina meditaţia, el pare să fi realizat că dorinţa lui de a avea aripi era accesibilă, pentru că mai apoi el a spus: „Încredinţează-ţi soarta în mâna Domnului, şi El te va sprijini” (Psalmul 55:22). Cuvântul „povară” este explicat în Biblia mea cu comentarii ca însemnând „ce ţi-a dat ţie Yehova”. Poverile sfinţilor sunt date de Dumnezeu, făcându-ne să nădăjduim în El. Şi odată ce am făcut asta, povara se transformă într-o pereche de aripi prin miracolul credinţei, şi cel care a fost împovărat „zboară ca vulturii” (Isaia 40:31). din Zilele şcolii duminicale

 

Într-o zi, când mergeam pe stradă

Preocupat de afaceri, în timp ce-mi băteam capul

Cu „sutele de griji” care păreau

Nişte nori de furtună gata să se spargă

În torente, Auto-compătimirea îmi spunea:

„O, săracul, bietul de tine, ai prea multe lucruri

De făcut. Viaţa ta este mult prea grea.

Această povară te va zdrobi în curând”.

Un răspuns prompt de compasiune

A izvorât dinăuntru. Soarele arzător

Părea mai intens. Praful şi zgomotul

Motoarelor care scot fum şi trec în zbor

Cu enervante rafale de claxon

Îmi iritau şi mai mult nervii încordaţi,

Legendara ultimă picătură care frânge spatele

Pentru o minte slăbită, trudită, chinuită.

 

„Ah da, îmi va zdrobi şi-mi va distruge viaţa;

Nu pot îndura această tensiune permanentă

A grijilor care se agravează la nesfârşit;

Sunt prea mari pentru unul ca mine”.

Şi uite aşa se consola inima mea,

„Simte-ţi mizeria”, când iată!

„Un susur blând” a spus clar:

„A fost trimisă ca să te înalţe – nu ca să te distrugă”.

Am văzut imediat marea mea greşeală.

Locul meu nu era sub povară,

Ci deasupra ei! Dumnezeu n-a vrut

Ca eu s-o car. El a trimis-o

Aici ca să mă care. El îmi cunoştea

Foarte bine neputinţa

Dinainte să facă planul. El a văzut

Un copil al Său care avea nevoie de har

Şi de putere pentru a sluji; o rămurică slabă,

Având nevoie de soare şi de ploaie ca să crească;

O crisalidă nedezvoltată;

Un suflet slab, fără credinţă în Dumnezeu.

El nu S-a putut opri să nu vadă toate acestea

Şi chiar mai mult. Şi apoi, cu gânduri pline de tandreţe,

L-a pus acolo unde trebuia să crească –

Sau să moară. A te pleca sub povara cuiva

Înseamnă moarte, dar viaţa şi puterea

Îi aşteaptă pe toţi aceia care îndrăznesc să se ridice deasupra.

Poverile noastre sunt aripile noastre; pe ele

Noi ne avântăm spre culmi mai înalte de har;

Fără ele trebuie să rătăcim mereu

Pe câmpiile credinţei nedezvoltate,

(Căci credinţa creşte numai prin exersare

În situaţii imposibile).

 

O, paradox al cerului. Povara

Care credeam că ne va zdrobi, a fost trimisă ca să ne înalţe

Până la Dumnezeu! Aşa că, suflete al meu,

Suie-te! Nimic nu poate fi zdrobit,

Decât ce nu e sub povară.

Cum vom urca? Prin ce ascensiune

Ne vom ridica deasupra grijilor critice

Ale vieţii? În Cuvântul Său se găseşte

Cheia care deschide scările Lui secrete;

Singur cu Hristos, retras acolo,

Ne ridicăm poverile şi ne odihnim în El.

Mary Butterfield

 

SCRIPTURILE ÎN FIECARE ZI

Volumul III

 

Psalmul 22.22-31

Pentru Cel aflat „între coarnele bivolilor” (comp. v. 2 cu v. 21) soseşte răspunsul. Este învierea şi, în acelaşi timp, bucuria comuniunii regăsite! În dragostea Sa, Domnul Hristos S a grăbit ca această bucurie să fie împărţită. Primul Său gând a fost să le facă cunoscut „fraţilor Săi” noua relaţie în care i-a aşezat lucrarea Sa şi să le vorbească acestora despre Tatăl care devine Tatăl lor, despre Dumnezeul Său care devine Dumnezeul lor (v. 22; Ioan 20.17). Spre deosebire de alţi psalmi care tratează tot suferinţele lui Hristos, în acesta nu se pune problema judecăţii. Domnul Isus poartă aici păcatele şi, ca urmare, nu găsim decât har şi binecuvântare: binecuvântare pentru Adunare (alcătuită la început din ucenici iudei: v. 22 citat în Evrei 2.12); binecuvântare pentru Israelul restaurat, numit în v. 25 „adunarea cea mare”; binecuvântare pentru „toate familiile naţiunilor^„
sub împărăţia de o mie de ani (v. 27,28); binecuvântare pentru toţi cei care se nasc în timpul acestei domnii glorioase. Aşa cum se lărgesc undele în jurul centrului de unde au fost produse, tot aşa se extind consecinţele minunate şi multiple ale lucrării de la cruce asupra întregii creaţii. Şi înţelegem astfel de ce a fost Isus abandonat (comp. cuv. 1).

 

PÂINEA CEA DE TOATE ZILELE

 

Text: Psalmul 90

Învaţă-ne să ne numărăm bine zilele ca să căpătăm o inimă înţeleaptă. Psalmul 90:12

SĂ NE NUMĂRĂM BINE ZILELE

Când suntem tineri şi privim în viitor, viaţa ne pare atât de lungă. Iţi vine greu să-ţi imaginezi că-i adevărat ceea ce spun adesea cei mai în vârstă – timpul a trecut atât de repede încât ei se întreabă unde s-a dus. Dar pe măsură ce înaintăm în vârstă, anii prezentei existenţe par mai scurţi, în special comparaţi cu eternitatea. În cartea sa: „Când râd nu fac decât să sufăr”, Ethel Barrett relatează o povestire despre o profesoară de liceu din Los Angeles care avea o metodă unică prin care îşi stimula elevii să gândească. Din când în când, scria pe tablă scurte mesaje care nu aveau nici o legătură cu lecţia în care elevii erau implicaţi. Într-o dimineaţă, când elevii au intrat în clasă, au văzut scris pe tablă numărul: 25.550. In final, un elev a ridicat mâna sus şi a întrebat ce reprezintă numărul scris pe tablă. Ea le-a explicat astfel: cifra de 25.550 reprezintă numărul de zile din viaţa unui om care trăieşte 70 de ani. Profesoara voia să-şi impresioneze elevii în legătură cu scurtimea vieţii. Redusă la numărul zilelor şi nu al anilor, viaţa pe care ne-o petrecem pe pământ nu mai suna atât de lungă pentru ei. Acest fapt subliniază ceea ce spunea lacov despre viaţă: „Nu este decât un abur, care se arată puţintel şi apoi piere” (lacov 4:14). De aceea, este important să folosim toate ocaziile ca să-L slăvim pe Dumnezeu, să slujim altora şi să-L proclamăm pe Cristos. Timpul nostru pe pământ este limitat. Să-l folosim cu înţelepciune! R.W.D.

    Nu-mi pare rău, Isus, de anii

    Jertfiţi pentru calvarul Tău,

    Dar şi de-o clipă ce-mi ia lumea

    Din inimă îmi pare rău.      Traian Dorz.

Nu cheltui timpul, investeste-L!

 

DOMNUL ESTE APROAPE – GBV

http://www.gbv.ro/meditatii-zilnice/domnul-este-aproape

 

Eu leam dat Cuvântul Tău și lumea ia urât, pentru că ei nu sunt din lume, după cum Eu nu sunt din lume. Ioan 17.14

Rugăciunea lui Hristos către Tatăl (5)

În rugăciunea Sa către Tatăl, Domnul a cerut ceva pentru Sine (versetele 15), iar apoi pentru ucenicii Săi, în timp ce Sa delimitat de Iuda, fiul pierzării (versetele 619). Multe aspecte ale acestei părți secunde ale rugăciunii Sale – incluzând versetul citat la început – au aplicație la credincioșii de astăzi. În cea dea treia parte a rugăciunii Sale, Hristos Sa rugat pentru cei care aveau să creadă prin intermediul slujirii apostolilor, categorie din care facem parte și noi.Domnul Isus a avut în vedere gloria Lui viitoare, precum și viitorul nostru alături de El. De asemenea, El a pus în contrast ceea ce Îi aparține lui Dumnezeu – „Cuvântul Tău” – cu ceea ce este legat de această lume, ca sistem opus lui Dumnezeu. Cât de important este, prin urmare, ca cei credincioși să se folosească de această minunată resursă divină, pentru a fi bine echipați și capabili săși mențină poziția în această lume! „CuvântulTău” scoate în evidență relația Cuvântului cu Tatăl, căci el revelează ceea ce este El și vine de la El. Prin acest Cuvânt, Tatăl comunică cu noi. Bineînțeles, acesta nu poate fi separat de Hristos, Cuvântul viu, nici de lucrarea dătătoare de viață a Duhului Sfânt.Vedem o perfecțiune uimitoare în această rugăciune, ilustrată prin următoarele șapte afirmații:

1. „Eu Team glorificat pe pământ” (versetul 4);

2. „Am sfârșit lucrarea pe care Miai dato so fac” (versetul 4);

3. „Am făcut cunoscut numele Tău oamenilor pe care Mi iai dat din lume” (versetul 6);

4. „Leam dat cuvintele pe care Mi leai dat Tu” (versetul 8);

5. „Când eram cu ei, îi păzeam Eu în Numele Tău; pe aceia pe care Mi iai dat iam păzit” (versetul 12);

6. „Eu leam dat Cuvântul Tău” (versetul 14);

7. „Eu iam trimis pe ei în lume” (versetul 18).

Totul este asigurat prin aceste șapte afirmații. Lăudat fie Numele Său!

A. E. Bouter

 

SĂMÂNȚA BUNĂ

http://www.gbv.ro/meditatii-zilnice/samanta-buna

 

Eu, Domnul, cercetez inima și cerc rărunchii, ca să răsplătesc fiecăruia după purtarea lui, după rodul faptelor lui. Ieremia 17.10

După faptă, și răsplată

Epifanius, episcop de Cipru, era un om blând și compătimitor, a cărui dărnicie era recunoscută. Odată, doi bărbați, care nu voiau să lucreze, au auzit că episcopul va trece prin vecinătatea lor într-o călătorie. Doreau să se folosească de această ocazie și astfel și-au făcut un plan viclean pentru a obține un cadou în bani. Unul din ei urma să se întindă la marginea drumului ca și cum ar fi fost mort, iar celălalt trebuia să stea lângă el și să plângă, pentru că fidelul său camarad murise dintr-o dată, iar acum nu avea bani să-l înmormânteze creștinește. Când a trecut Epifanius, l-a mângâiat pe cel ce plângea, pentru că oricum nu mai putea să schimbe cele petrecute și nu-l mai putea face viu pe cel mort. Până la urmă i-a dat omului bani pentru înmormântare și a plecat mai departe. Jocul părea să fi reușit, lacrimile au încetat să mai curgă și cel care primise bani pentru cheltuielile de înmormântare a strigat râzând: „Așa, prietene, acum avem ce doream. Scoală-te, bătrânul a plecat!”. Dar ce se întâmplase cu celălalt? Nu se mai mișca! Prietenul lui l-a scuturat, dar în zadar. Omul care se prefăcuse mort nu se mai putea ridica, pentru că era într-adevăr mort!

Să nu uităm niciodată că Dumnezeu va aduce la judecată fiecare lucrare, fie bună, fie rea!

 

Cele 13 Calendare Biblice (TOTUL PENTRU GLORIA LUI de Oswald CHAMBERS / MANA DE DIMINEAŢĂ / MÂNTUIREA PRIN HRISTOS / Meditaţii zilnice – de Fritz BERGER / TEZAURUL PROMISIUNILOR LUI DUMNEZEU de Charles H. SPURGEON / DOMNUL ESTE APROAPE! – Calendar Biblic / BĂTÎND LA UȘA LUI DUMNEZEU de Oswald CHAMBERS / MEDITAŢII ZILNICE de Wim MALGO / MEDITAŢII PENTRU FIECARE ZI A ANULUI Dimineaţa şi Seara de Charles H. SPURGEON / IZVOARE IN DEŞERT / SCRIPTURILE ÎN FIECARE ZI – Volumul III / PÂINEA CEA DE TOATE ZILELE / DOMNUL ESTE APROAPE – GBV / SĂMÂNȚA BUNĂ) sunt preluate de pe pagina https://ioan17.wordpress.com/2016/03/

 

CUVÂNTUL LUI DUMNEZEU PENTRU ASTĂZI

coordonatori Bob & Debby Gass

www.fundatiaseer.ro

 

CERE-I LUI DUMNEZEU UN MUNTE (2)

„Sunt tot aşa de tare ca în ziua când m-a trimis Moise…” (Iosua 14:11)

     Dumnezeu are un munte cu numele tău scris pe el. Știi de ce? Pentru că tu crești numai când te confrunți cu provocări! Iosua și Caleb s-au întors la popor cu un raport pozitiv, dar cu toate acestea numai Iosua a fost ales conducător după plecarea lui Moise. Caleb s-ar fi putut retrage sau s-ar fi putut supăra; în schimb, însă, el s-a investit în vieților celor din jur. Ca om în vârstă, a cărui generație începea să se stingă, el a trebuit să-și facă un nou cerc de prieteni – și chiar așa a făcut. El a devenit mentor, îndrumător și susținător al noii generaţii. A făcut-o cu atâta ardoare, încât toți au dorit ca acest om în vârstă de optzeci și cinci de ani să le fie conducător când au urcat spre țara de pe munte. Provocările la care suntem supuși spre binele nostru ne leagă de oameni, în timp ce goana după confort ne duce la izolare… iar izolarea este necruțătoare! Poate spui: „Sunt prea bătrân ca să mai schimb ceva”. Dumnezeu nu este de aceeași părere. „Până la bătrâneţea voastră Eu… vă voi sprijini. …şi tot vreau să vă mai port…” (Isaia 46:4). Așa că, începe să-ți faci planuri! Îndrăznește să visezi! Viața nu înseamnă confort, ci înseamnă să spui: „Doamne, mai dă-mi un munte de cucerit!” Cineva a spus că atunci când îți reușește totul, ești pe partea greșită a drumului. Faptul că trăiești „aventura” pe care a pregătit-o Dumnezeu pentru tine nu e doar o preocupare în plus; e motivul pentru care te-ai născut! Cum îți vei da seama care este muntele tău? Nu există o formulă precisă și, la fel ca orice alt domeniu de creștere din viața ta, muntele tău nu va semăna cu niciun altul. Dar îl vei recunoaște, fiindcă el se află la intersecția dintre cele mai mari calități ale tale și cele mai mari pasiuni ale tale.

Publicat în 9 martie 2016

 

Textul zilei „CUVÂNTUL LUI DUMNEZEU PENTRU ASTĂZI”, coordonatori Bob & Debby Gass este preluat si poate fi gasit la urmatoarele pagini:

TOTUL PENTRU GLORIA LUI

de Oswald CHAMBERS

 

O viaţă de renunţare

Am fost răstignit împreună cu Cristos. Galateni 2:20

Nimeni nu este una cu Cristos până când nu este gata să renunţe nu numai la păcat, ci si la întregul lui mod de a privi lucrurile. Când suntem născuţi de sus prin Duhul lui Dumnezeu, înseamnă că trebuie să renunţăm la ceva înainte de a avea. Şi încă de la început să renunţăm la toate pretenţiile. Ceea ce aşteaptă Domnul nostru să-I prezentăm nu este nici bunătatea, nici onestitatea, nici strădaniile noastre, ci păcatul real şi greu; aceasta este tot ceea ce poate lua de la noi. Şi ce ne da El în schimb pentru păcatele noastre? O dreptate reală. Dar noi trebuie să renunţăm la orice pretenţie de a fi ceva, la orice pretenţie de a fi vrednici de consideraţia lui Dumnezeu. O dată ce am făcut acest lucru, Duhul lui Dumnezeu ne va arăta la ce mai trebuie să renunţam. Cu fiecare pas al acestui proces va trebui să renunţ la drepturile mele. Sunt eu gata să renunţ la dreptul pe care-l am asupra tuturor lucrurilor mele, la dreptul de a avea propriile mele sentimente, la orice drept, şi să mă identific cu moartea lui Isus Cristos? Întotdeauna vom suferi o deziluzie profundă şi dureroasă înainte de a ne lepăda de noi înşine şi de a ne preda în întregime. Când un om se vede cu adevărat aşa cum îl vede Domnul, nu de urâciunea păcatelor cărnii este şocat el, ci de natura îngrozitoare a mândriei inimii lui faţă de Isus Cristos. Când el se vede în lumina Domnului, începe să simtă ruşinea, oroarea şi vina disperată. Dacă te confrunţi cu problema renunţării, treci prin criză, leapădă-te de toate şi Dumnezeu te va face potrivit pentru tot ce-ţi va cere.

 

MANA DE DIMINEAŢĂ

 

„Nu este nimic acoperit care nu va fi descoperit, nici ascuns care nu va fi cunoscut.” LUCA 12:2

Credincioşii pot fi împărţiţi în două categorii: aceia care sunt „cu inima hotărâtă alipiţi de Domnul” şi aceia care Il „urmează de departe.” Prima categorie, îngăduind Cuvântului lui Dumnezeu să-şi reverse lumina pe cărarea vieţii lor, caută să evite răul şi lumescul sub orice formă. A doua categorie, dând puţină atenţie, sau deloc, Cuvântului lui Dumnezeu, umblă după orice confort sau plăceri pe care pot să le obţină identificându-se cu lumea, fără să aibă prea mari probleme de cuget. În clasa aceasta sunt oameni care risipesc oră după oră la jocuri şi sporturi de tot felul şi la televizor. Dacă li se atrage atenţia, ei spun că nu văd nimic rău în aceste „amuzamente nevinovate”. Pentru ei Biblia nu vorbeşte împotriva unor astfel de lucruri! Astfel de oameni nu sunt călăuziţi de principiile Cuvântului lui Dumnezeu; şi chiar dacă ar avea vreun gând de a plăcea Domnului Isus ei realizează prea puţin ce este de făcut pentru El. Se gândesc ei că nenumăratele ore petrecute astfel vor fi trecute în revistă l a scaunul de judecată al Domnului Hristos? Se opresc ei vreodată ca să se întrebe cum se vor simţi în prezenţa privirii Lui pătrunzătoare care cercetează totul, când El Se va uita la acest timp mai mult decât pierdut? Vom sta faţă-n faţă cu El şi vom fi judecaţi pentru faptele pe care le-am făcut şi nu trebuia să le facem cât şi de cele pe care trebuia să le facem şi nu le-am făcut. şi nu numai că prin timpul irosit pentru lucruri de nimic şi cari n-au nici o cât de mică tangenţă cu cerul ei au lipsit pe semenii lor de timpul pe care li-l datora lor, dar ceea ce este mai trist şi mai grav, este că au lipsit pe Mântuitorul lor de slava pe care o aştepta din partea lor, şi s-au lipsit pe ei înşişi de scumpa şi intima părtăşie cu Domnul Isus. Ce pagube enorme pot ieşi numai din timpul pierdut! şi apoi, cine îşi risipeşte vremea într-un fel lumesc devine tot mai vulnerabil la atacurile subtile ale vrăjmaşului şi de aici, vai, atâtea căderi: Dacă ne gândim numai la două versete din Scriptură cu privire la felul cum trebuie să trăim viaţa, şi anume: „Nu luaţi parte deloc la lucrările neroditoare ale întunericului, ci mai degrabă osândiţi-le.” (Efes. 5:11) şi „Răscumpăraţi vremea, căci zilele sunt rele.” (Efes. 5:16), atunci viaţa şi activitatea noastră ar fi cu totul alta. Domnul nostru ar fi slăvit şi noi am gusta adevărata bucurie, relaxare şi odihnă. „La Lege (Cuvânt) şi la mărturie!” (Isa. 8:20).

 

MÂNTUIREA PRIN HRISTOS

Meditaţii zilnice – de Fritz BERGER

 

„Dacă ne mărturisim păcatele, el este credincios şi drept, ca să ne ierte păcatele,şi să ne curăţească de orice nelegiuire.” 1 IOAN 1:9

Nu trebuie să vorbim de păcatele altora, ci să mărturism păcatele noastre, pentru ca Isus să ne ierte păcatele şi să ne curăţească de orice vină.”căci harul lui Dumnezeu care aduce mântuire a fost arătat şi ne învaţă.” Nu ne îndrumă cu o bâtă, dar dacă ţinem la dreptatea noastră, nu putem fi oameni fericiţi, care Îl urmează pe Isus. A urma Mielului înseamnă să procedăm după cum este scris: „Dacă îţi ia cineva haina cu sila, nu-l opri să-ţi ia cămaşa, iertaţi, şi vi se va ierta, daţi, şi vi se va da.” Acestea toate sunt incluse în urmare. Şi chiar dacă procedăm astfel, nu avem lipsă. Ce fericire să ai Evanghelia, cerul în mână! În Faptele Apostolilor citim: „Să ştiţi dar fraţilor,că în El vi se vesteşte iertarea păcatelor, şi oricine crede este iertat prin El de toate lucrurile de care n-aţi putut fi iertaţi prin legea lui Moise.” Faptele Ap.13:38,39. Astfel suntem drepţi. Cei nedrepţi nu moştenesc Împărăţia lui Dumnezeu, dar cel ce crede în Isus, este drept. De ce? Isus a plătit pentru nedreptatea mea, şi a ta, şi în acest fel a îndepărtat-o. Evidenţa datoriilor noastre datorită păcatului este pusă la o parte, plata este desăvârşită. El mi-a făcut cunoscut că m-a eliberat. Avem un Dumnezeu drept, de aceea toate lucrurile le face în dreptatea Lui. Această dreptate a fost satisfăcută prin jertfa lui Isus Mântuitorul, care a luat asupra Lui toate păcatele, şi a purtat în mod desăvârşit pedeapsa altora. El şi-a dat viaţa pentru noi, şi ne-a îmbrăcat în dreptatea Sa. De aceea este adevărat: „Cel care crede aceasta, este drept.”

 

TEZAURUL PROMISIUNILOR LUI DUMNEZEU

de Charles H. SPURGEON

 

ROADELE NOASTRE BINECUVÂNTATE

Coşniţa şi postava ta vor fi binecuvântate.

Deuteronom 28.5

Ascultarea aduce binecuvântarea peste toate bunurile obţinute prin munca noastră. Roadele ei vor fi binecuvântate; atât ceea ce intră în coşniţa, pentru a fi folosit îndată, cât şi ce este folosit după un timp mai îndelungat, va fi binecuvântat. Câştigul nostru poate că nu umple decât un coşuleţ; a trebuit să ne mulţumim cu prânzuri sărăcăcioase; dar şi în acest caz, binecuvântarea Domnului ne e făgăduită. Dacă ne mulţumim şi cu puţinul acesta, suntem ca Israel în pustie, care aduna mana numai pentru o zi. Ce ne trebuie şi noua mai mult? Nu ne-a învăţat oare Domnul, să-I cerem pâinea cea de toate zilele? El ne-o va da împreună cu binecuvântarea Sa. „Postava ta va fi binecuvântată”. În timpul lucrului tău, El se va apropia de tine pentru a-ţi întări braţul şi a vorbi inimii tale; dar lucrul tău să fie pentru slava Lui şi niciodată purtarea noastră de grijă pentru trup să nu o întreacă pe aceea a sufletului.

 

DOMNUL ESTE APROAPE!

Calendar Biblic

 

Lumina mai este puţină vreme în mijlocul vostru. Umblaţi ca unii care aveţi lumina, ca să nu vă cuprindă întunericul. Ioan 12.35

Mult a trebuit să se ostenească Domnul ca să găsească roade la poporul Lui. Căpeteniile poporului, cei îngâmfaţi, plini de pizmă şi ură şi-au pierdut energia necesară în lucrarea pentru Domnul. Preoţii, care erau puşi să fie soli ai oştirilor Domnului, (Mal. 2.7) şi fariseii erau cei mai mari duşmani ai Domnului. Domnul a venit ca Lumină pe pământ dar „oamenii au iubit mai mult întunericul decât lumina.” Nu este la fel şi azi? Numai puţini sunt aceia care se lasă luminaţi de această lumină, ca să se vadă partea lor rea şi recunoscându-se păcătoşi să vină la Mântuitorul. În Ioan 12 de unde este luat acest verset, Domnul era foarte aproape de momentul morţii Lui pe cruce. Ce solemn răsună aceste cuvinte: „Lumina mai este puţină vreme în mijlocul vostru; umblaţi ca unii care aveţi lumină.” Când Domnul era pe cruce, peste căpeteniile religioase a venit un întuneric care i-a cuprins. Versetul 23 şi 28 din Psalmul 69 ne arată că nu va scăpa nici unul din ei de la pierzare.Ai vrea să fii şi tu părtaş unei asemenea sentinţe? Socotesc că nu! De aceea trebuie să te laşi fără nici o rezervă în câmpul de lucru al acestei Lumini. Făclia de har încă mai luminează, deşi Domnul Isus s-a reîntors la Tatăl Său.Acum „lumina lumii” sunt cei ce cred în El. Ei mărturisesc dragostea lui Dumnezeu care îi caută pe păcătoşi. Deschideţi inima acestei dragoste nemărginite, nu acoperi nimica, recunoaşte toate lucrurile Domnului şi inima ta va primi multă lumină din lumina slavei cereşti a lui Cristos. Nu ezita. În curând este prea târziu.Firea omenească învinuie pe oricine, afară de ea însăşi. Dar acolo unde lucrează harul, omul e totdeauna gata să se judece pe sine în lumina lui Dumnezeu şi să ia locul cel mai de jos. În felul acesta se poate ajunge în lumina lui Dumnezeu şi acea persoană va deveni o lumină pentru cei care sunt în jurul său.

 

BĂTÎND LA UȘA LUI DUMNEZEU

de Oswald CHAMBERS

 

O, Dumnezeul meu, stau în focul Tău arzător şi curăţitor – atât de multă zgură se pare că descopăr astăzi, atât de puţin din harul Tău cel dulce şi iubitor când am de-a face cu greşelile altora. Doamne, iartă-mă.

MEDITAŢII ZILNICE

de Wim MALGO

 

«Pe cel ce vine la Mine, nu-l voi izgoni afară.» Ioan 6,37

Aceste cuvinte ale Domnului Isus au putere şi valabilitate veşnică; ele fac parte din marea Sa predică despre Sine însuşi: «Eu sunt Pâinea vieţii. Cine vine la Mine, nu va flămânzi niciodată si cine crede în Mine, nu va înseta niciodată» (Ioan 6,35). In versetul imediat următor Domnul plânge că nimeni nu-L crede. El a fost trimis pe pământ de Tatăl Său pentru a ne salva şi a ne face o promisiune măreaţă: «... și pe cel ce vine la Mine, nu-l voi izgoni afară» (Ioan 6,37). Data de valabilitate a acestei promisiuni nu are termen de expirare. Domnul Isus nu va refuza nici un păcătos care vine cu pocăinţă sinceră înaintea Lui, ci El spune: «... și
pe cel ce vine la Mine, nu-l voi izgoni afară» (Ioan 6,37). Şi chiar dacă vom veni în repetate rânduri, El ne va da întotdeauna o a doua şansă. Ce se întâmplă aşadar cu credinciosul care păcătuieşte după ce a venit la Isus? Această promisiune este sigură şi veşnic valabilă din toate punctele de vedere; apostolul Ioan scrie în prima sa epistolă: «Dar dacă cineva a păcătuit, avem la Tatăl un Mijlocitor (sau Avocat; greceşte: Paraclet, adică apărător, ajutor), pe Isus Cristos, Cel neprihănit» (1 Ioan 2,1).

 

MEDITAŢII PENTRU FIECARE ZI A ANULUI

de Charles H. SPURGEON

Dimineaţa şi Seara

DIMINEAŢA

În împărăţia lui Dumnezeu trebuie să intrăm prin multe necazuri. Faptele Apostolilor 14:22

Poporul lui Dumnezeu are încercările lui. Când şi-a ales poporul, Dumnezeu nu a spus că nu vor fi încercaţi. Ei au fost lămuriţi în „cuptorul urgiei” (Isaia 48:10). Ei nu au fost aleşi pentru pace lumească şi bucurii pământeşti. Libertatea de boală şi de durerile morţii nu li s-a făgăduit niciodată; când Domnul a privit spre cei aleşi, a inclus pedepse printre lucrurile care urmau să vină peste ei în mod inevitabil. Încercările sunt o parte a sorţii noastre; ele au fost predestinate pentru noi în testamentul lui Christos. La fel de sigure ca mişcarea stelelor în orbita creată de mâna Lui, încercările ne lovesc la timpul potrivit. Dumnezeu le-a rânduit vremea şi locul, intensitatea şi efectul pe care îl vor avea asupra noastră. Oamenii buni nu trebuie să se aştepte niciodată să scape de încercări. Dacă fac asta, vor fi dezamăgiţi, fiindcă nici unul din predecesorii lor nu le-a putut ocoli. Amintiţi-vă de răbdarea lui Iov. Gândiţi-vă la Avraam, care a avut încercări dar le-a biruit, şi a devenit prin aceasta „tatăl celor credincioşi”. Amintiţi-vă de biografiile tuturor patriarhilor, profeţilor, apostolilor şi martirilor, şi veţi vedea că nici unul din cei aleşi de Dumnezeu ca instrumente ale îndurării nu a fost scutit de focul încercărilor. S-a stabilit din vechime ca plasele îndurării să poarte însemnul crucii încercărilor, ca simbol regal prin care se disting vasele Regelui. Dar deşi necazul este partea copiilor lui Dumnezeu, ei au mângâierea să ştie că învăţătorul le-a îndurat înaintea lor.Ei au prezenţa şi simpatia Lui ca să-i bucure harul Lui ca să-i sprijine şi exemplul Său ca Să-i înveţe cum să îndure. Şi când vor ajunge în împărăţie, necazurile prin care au trecut ca să intre acolo se vor schimba în motive de bucurie.

SEARA

Ea i-a pus numele Ben-Oni (Fiul durerii mele), dar tatăl său i-a pus numele Beniamin (Fiul dreptei). Genesa 35:18

Fiecare lucru are o parte întunecată şi una strălucitoare. Rahela a fost copleşită de durerea naşterii, care a adus-o în pragul morţii; Iacov, deşi plângea moartea soţiei sale, a văzut că naşterea copilului era o binecuvântare. Ar fi bine pentru noi ca, în timp ce carnea jeleşte încercările, să triumfăm în credinţă prin statornicie divină. Leul lui Samson s-a transformat în miere, şi la fel se va întâmpla şi cu necazurile noastre dacă le privim cum se cuvine. Marea furtunoasă hrăneşte o mulţime de peşti; pădurea sălbatică ascunde frumuseţea multor flori; vântul vijelios duce departe mirosurile pestilenţiale şi îngheţul amarnic afânează solul. Norii întunecaţi picură stropi de lumină, şi pământul negru dă viaţă florilor viu colorate. In fiecare mină a răului se află un filon al binelui. Inimile triste au o neobişnuită abilitate de a descoperi cele mai neplăcute faţete ale unei încercări. Dacă ar fi o singură groapă în toată lumea, ei şi-ar frânge gâtul în ea; dacă ar fi un singur leu în deşert, ei i-ar auzi răgetul. Cu totii avem tendinţa să acţionăm în felul acesta. Suntem gata uneori să strigăm ca Iacov: „Toate acestea pe mine mă lovesc!” (Genesa 42:36). Cel credincios îi încredinţează Domnului toate grijile lui şi apoi aşteaptă cele mai bune rezultate în urma celor mai rele calamităţi. Ca şi oamenii lui Ghedeon, cei credincioşi nu se uită la ulciorul spart, ci se bucură că lumina străluceşte mai tare fără el. Din scoicile aspre ale greutăţilor, credinţa extrage perlele onoarei; din adâncimile oceanului nefericirii, ea ridică barierele de coral ale experienţei. Când se retrage valul bunăstării, credinţa găseşte comori ascunse în nisip; când apune soarele desfătărilor, credinţa îşi întoarce telescopul spre stelele făgăduinţelor cereşti. Când însăşi moartea îşi face apariţia, credinţa arată spre lumina învierii de dincolo de mormânt, şi îl transformă pe muribundul Ben-Oni în veşnic viul Beniamin.

 

IZVOARE IN DEŞERT

 

Fă după cuvântul Tău … pentru ca Numele Tău să fie slăvit. (1 Cronici 17:23,24)

Acesta este unul dintre cele mai binecuvântate aspecte ale unei rugăciuni autentice. De multe ori cerem lucruri pe care Dumnezeu nu ni le-a promis în mod special. De aceea nu suntem siguri dacă cererile noastre sunt în acord cu planul Său, până nu perseverăm o perioadă de timp în rugăciune. Totuşi, în unele situaţii, şi aceasta a fost una din viaţa lui David, suntem pe deplin încredinţaţi că ceea ce cerem este în acord cu voia lui Dumnezeu. Ne simţim conduşi să alegem şi să pledăm pentru o promisiune de pe paginile Scripturii, fiind deosebit de impresionaţi că ea conţine un mesaj pentru noi. În acele momente, putem spune cu credinţă tare: „Fă după cuvântul Tău”.

Cu greu am putea găsi o atitudine mai frumoasă, mai puternică, sau mai sigură decât aceea de a ne pune degetul pe o promisiune din Cuvântul divin al lui Dumnezeu şi apoi a cere împlinirea ei.

Această practică nu necesită nici chin, nici sforţare şi nici lupte corp la corp, ci simpla prezentare a cecului şi solicitarea banilor. Este tot una cu a face o promisiune şi a cere împlinirea ei. Nu va exista nici o îndoială sau înnorare cu privire la cererea făcută. Dacă toate cererile ar fi la fel de hotărâte, ar creşte foarte mult interesul pentru rugăciune. Este mult mai bine să ceri câteva lucruri concrete, decât să faci douăzeci de cereri vagi. F. B. Meyer

Fiecare promisiune a Scripturii este o scrisoare de la Dumnezeu, cu care putem pleda înaintea Lui cu această rezonabilă cerere: „Fă cum ai promis”. Creatorul nostru nu-i va înşela niciodată pe aceia dintre noi care facem parte din creaţia Lui şi care ne bazăm pe adevărul Lui. Ba mai mult, Tatăl nostru ceresc nu-Şi va călca niciodată cuvântul faţă de propriul Lui copil.

„Adu-Ţi aminte de făgăduinţa dată robului Tău, în care m-ai făcut să-mi pun nădejdea” (Psalmul 119:49). Aceasta este o invocare foarte comună şi un dublu argument, pentru că este „cuvântul Tău”. Nu-Ţi vei ţine Tu cuvântul? De ce l-ai rostit, dacă nu-l vei şi împlini? „M-ai făcut să-mi pun nădejdea” în el. Mă vei înşela acum în speranţa pe care Tu Însuţi ai născut-o în mine? C. H. Spurgeon

Fiind deplin încredinţat că El ce făgăduieşte, poate să şi împlinească.

Romani 4:21

Eterna credincioşie a lui Dumnezeu face ca promisiunile biblice să fie „nespus de mari şi scumpe” (2 Petru 1:4). Promisiunile oamenilor sunt deseori fără valoare. Dar, de la creaţia lumii, Dumnezeu nu a călcat nici o promisiune faţă de vreunul din copiii Lui care s-au încrezut în El.

O, ce trist este pentru un biet credincios să stea la uşa unei promisiuni în timpul unei nopţi întunecate de durere, fiindu-i frică să deschidă uşa şi astfel să intre cu îndrăzneală la adăpost ca un copil în casa Tatălui său! Gurnal

Fiecare promisiune a lui Dumnezeu este construită pe patru piloni. Primii doi sunt dreptatea şi sfinţenia Lui, care nu-L vor lăsa niciodată să ne înşele. Al treilea este harul sau bunătatea Sa, care nu-I va permite să uite. Şi al patrulea este adevărul Lui, care nu-I va da voie să Se schimbe şi care-I dă posibilitatea să împlinească ce a promis.

 

SCRIPTURILE ÎN FIECARE ZI

Volumul III

 

Psalmul 22.1-21

Poate mai mult ca de oricare altă parte din Scriptură, de Psalmul 22 trebuie să ne apropiem cu „picioarele descălţate”, deoarece el conţine tema cea mai profundă: sentimentele şi rugăciunile Domnului Hristos în ceasurile de la cruce. După ce a fost expus răutăţii oamenilor, suferind pentru dreptate, El cunoaşte în timpul celor trei ore de întuneric profund abandonarea de către Dumnezeul Său puternic. Complet singur, Omul desăvârşit traversează această încercare fără seamăn având numai sprijinul lăuntric al iubirii Sale fără egal. El nu încetează nicio clipă să Se încreadă în Cel care, pentru moment, nu-I putea răspunde. Îşi afirmă public slăbiciunea şi ruşinea (v. 1,2,6) şi nu manifestă nicio stare care să semene cu nerăbdarea, cu disperarea sau cu încercarea de a Se apăra.

La cruce, omul a dat la iveală măsura sa întreagă: a arătat până unde este capabil să meargă cu ura sa, cu violenţa sa, cu sfidarea sa, cu josnicia sa morală (v. 6-8,12,13,16-18). Dar, în acelaşi timp, şi Dumnezeu a dezvăluit măsura totală a ceea ce este El: a arătat până unde poate merge şi în dreptatea Sa perfectă împotriva păcatului, şi în dragostea Sa desăvârşită pentru păcătos. Crucea a proiectat totul la adevărata scară. Ah, fie ca această contemplare a Domnului Isus murind pentru noi să producă tot mai mult în sufletul nostru umilinţă şi recunoştinţă, respect şi adorare!

 

PÂINEA CEA DE TOATE ZILELE

 

Text: Ioan 1:35-42

El, cel dintâi a găsit pe fratele său Simon…. Şi l-a adus la Isus… Ioan 1:41, 42

ADUCEŢI-I LA ISUS

In cartea sa „Cei doisprezece”, Leslie B. Flynn a scris despre un om de afaceri care, intrând într-un restaurant, a observat un copil care privea înăuntru cu năsucul turtit de vitrina localului.”Ti-e foame?” a întrebat omul. Copilul a răspuns timid: „Sigur că da, domnule”. Omul l-a luat cu el înăuntru şi a comandat o porţie bună de mâncare pentru el. Dar în loc să mânânce, copilul se tot uita afară, arătând puţin interes mâncării delicioase ce-i fusese pusă în faţă. Omul l-a bătut pe umăr: „De ce nu mănânci? Ai spus că ţi-e foame”. Copilul i-a răspuns: „Vedeţi copilul acela care se uită pe fereastră? Este frăţiorul meu mai mic. Cum pot să mănânc când se uită la mine aşa?” Când găsim ceva care ne satisface, vrem ca şi alţii să aibă parte de acel lucru. Aşa s-a întâmplat şi cu Andrei, fratele lui Simon Petru. Cu toate că nu ştim prea multe despre acest ucenic, ştim că el întotdeauna a condus pe alţii la Isus. In primul rând l-a dus pe fratele său Simon la Domnul (Ioan 1:41, 42). Cu câţiva ani mai târziu, l-a adus pe băieţelul cu pâinile şi peştii (Ioan 6:8, 9). Aproape de sfârşitul misiunii Domnului Isus, I-a spus Domnului despre nişte greci care doreau să-L vadă (Ioan 12:20-22). Noi, cei care am experimentat mântuirea prin credinţa în Cristos, avem o legătură „interioară” cu Isus. Dar sunt mulţi încă „afară” care nu s-au încrezut încă în El ca în Mântuitorul lor personal. Nu aţi vrea, la fel ca Andrei, să răspundem nevoilor şi să facem efortul să-i ducem la Isus? – D.C.E.

    Doresc să fiu creştinul roditor

    Ce suflete la Tine-aduce.

    Spunând mereu, oricând şi tuturor,

    Să-i mântui, ai murit pe cruce.  – Ozbun.

Trebuie să mergem la păcătoşi, dacă dorim ca păcătoşii să vină la Isus.

 

DOMNUL ESTE APROAPE – GBV

http://www.gbv.ro/meditatii-zilnice/domnul-este-aproape

 

Vam scris, părinților, pentru că Lați cunoscut pe Cel care este de la început. 1 Ioan 2.14

Termenul „părinți” sugerează maturitatea. Aceasta nu înseamnă că „părinți” sunt doar credincioșii în vârstă, deși, în general, este adevărat că cei mai mulți dintre „părinți” sunt credincioși înaintați în vârstă. Totuși, trebuie să ne amintim că mulți creștini în vârstă sunt încă prunci, în timp ce există cazuri când unii credincioși relativ tineri se pot găsi, datorită creșterii rapide în harul și în cunoașterea Domnului Isus, în rândul „părinților”. Lucrul important este să vedem că această categorie îi include pe toți cei care, indiferent de vârstă, au această trăsătură spirituală: Îl cunosc pe Cel care este de la început.AL cunoaște pe Cel care este de la început înseamnă aL cunoaște pe Hristos așa cum este El și acolo unde este El, ca viață eternă, ca tot ceea ce El este în Sine Însuși, ca Om glorificat la dreapta lui Dumnezeu. Cineva poate întreba: «NuL cunosc oare toți cei credincioși pe Hristos?». Da, toți credincioșii Îl cunosc pe Hristos ca Mântuitor al lor și Îl recunosc ca Domn al lor, însă acest lucru este foarte diferit de cunoașterea despre care este vorba aici. AL cunoaște întrun caracter special al Său este un lucru binecuvântat, însă cunoașterea despre care apostolul vorbește aici cuprinde ceea ce este El în Sine Însuși, dincolo de orice caracter special al Său.De exemplu, cei care trăiesc în Anglia o pot cunoaște pe regină ca fiind suveranul lor, fără să fie însă deloc familiarizați cu ea, în mod personal. Copiii ei însă, în timp ce nu uită că ea este suveranul, o cunosc așa cum ea este în sine însăși – îi cunosc inima, caracterul și căile.Prin urmare, „părinții” se ridică deasupra oricărui caracter, a oricărei slujbe sau a oricărei relații pe care El o are cu privire la ei și își găsesc plăcerea în El Însuși, în ceea ce este El, în toate frumusețile Lui morale, în perfecțiunile și în excelența Lui. E.Dennett

 

SĂMÂNȚA BUNĂ

http://www.gbv.ro/meditatii-zilnice/samanta-buna

 

Fiule, … nu lepăda învățătura mamei tale.
Proverbe 6.20

O mamă credincioasă

Un învățat, care a fost mai demult un ateu, i-a dat unui prieten de-al său următoarea explicație despre motivul gândirii lui schimbate:

În ciuda înclinației mele spre necredință, a rămas o impresie adâncă în inima mea, pe care n-am putut să o șterg: viața mamei mele. Comportamentul ei plăcut, credința ei entuziasmată, răbdarea ei, tăria ei chiar și în durere grea, toate acestea au stat în fața ochilor mei și a trebuit să mă întreb: De unde au provenit acestea? La final am fost constrâns de deznădejdi de tot felul, o nemulțumire adâncă m-a cuprins, și ca de o putere nevăzută am fost nevoit să deschid Biblia uzată a mamei mele care mi-a lăsat-o moștenire la moarte. Din ea am vrut să cercetez puterea care i-a dat vieții mamei mele o asemenea direcție în viață, și apoi această putere a venit și asupra mea și mi-a câștigat inima.

Cu toții să ne însuflețim să fim o epistolă clară a lui Hristos care poate fi citită de oricine!

Eu am aflat în Domnul fericirea

Și bucuria-ntregii mele vieți,

Și-am vrut s-aflați și voi că izbăvirea

Și fericirea voastră-n El aveți!

 

Cele 13 Calendare Biblice (TOTUL PENTRU GLORIA LUI de Oswald CHAMBERS / MANA DE DIMINEAŢĂ / MÂNTUIREA PRIN HRISTOS / Meditaţii zilnice – de Fritz BERGER / TEZAURUL PROMISIUNILOR LUI DUMNEZEU de Charles H. SPURGEON / DOMNUL ESTE APROAPE! – Calendar Biblic / BĂTÎND LA UȘA LUI DUMNEZEU de Oswald CHAMBERS / MEDITAŢII ZILNICE de Wim MALGO / MEDITAŢII PENTRU FIECARE ZI A ANULUI Dimineaţa şi Seara de Charles H. SPURGEON / IZVOARE IN DEŞERT / SCRIPTURILE ÎN FIECARE ZI – Volumul III / PÂINEA CEA DE TOATE ZILELE / DOMNUL ESTE APROAPE – GBV / SĂMÂNȚA BUNĂ) sunt preluate de pe pagina https://ioan17.wordpress.com/2016/03/

 

CUVÂNTUL LUI DUMNEZEU PENTRU ASTĂZI

coordonatori Bob & Debby Gass

www.fundatiaseer.ro

 

CERE-I LUI DUMNEZEU UN MUNTE (1)

„Dă-mi dar muntele acesta…” (Iosua 14:12)

     De ce I-ar cere cineva lui Dumnezeu un munte? Pentru că atunci când vrei să abordezi ceva mai mare decât tine: 1) Crești; 2) Înveți să depinzi de Dumnezeu; 3) Ajungi să sărbătorești mari victorii. Caleb a spus: „Acum iată că Domnul m-a ţinut… optzeci şi cinci de ani. Şi astăzi, sunt tot aşa de tare ca în ziua când m-a trimis Moise; am tot atâta putere cât aveam atunci, fie pentru luptă, fie ca să merg în fruntea voastră. Dă-mi, deci, muntele acesta despre care a vorbit Domnul pe vremea aceea; căci ai auzit atunci că acolo sunt Anachimi, şi că sunt cetăţi mari şi întărite. Domnul va fi, poate, cu mine, şi-i voi izgoni, cum a spus Domnul” (Iosua 14.10-12). Oricine putea ocupa o câmpie, dar era nevoie de credință în Dumnezeu pentru a cuceri un munte. Apoi, acolo era locul în care trăiau Anachimii – niște uriași. Aceștia erau atât de mari, încât zece dintre iscoadele lui Moise au spus: „faţă de ei parcă eram nişte lăcuste” (Numeri 13:33). Noi am spune că la vârsta de optzeci și cinci de ani, acest Caleb ar fi trebuit să ceară o căsuță frumoasă într-o zonă liniștită! Dar nu, el și-a dorit încă un război și încă o victorie înainte de „plecare”. Nu-i mai cere lui Dumnezeu o viață lipsită de probleme, căci în felul acesta ai putea muri de plictiseală. Atunci când lucrezi la rezolvarea problemelor și la depășirea provocărilor, devii persoana dorită de Dumnezeu. Așadar, cere-I lui Dumnezeu o sarcină prin care vei continua să înveți, să crești, tânjind și fiind însetat după semnificație. Când te rogi: „Doamne, folosește-mă”, fii pregătit să te confrunți cu patru lucruri: aventură, pericol, risc și răsplată. Ce zici – ești gata pentru puțină agitație?

 

Textul zilei „CUVÂNTUL LUI DUMNEZEU PENTRU ASTĂZI”, coordonatori Bob & Debby Gass este preluat si poate fi gasit la urmatoarele pagini:

TOTUL PENTRU GLORIA LUI

de Oswald CHAMBERS

 

Bucurie neclintită

Dar în toate acestea suntem mai mult decât învingători prin Acela care ne-a iubit.

Romani 8:37

Pavel vorbeşte aici despre lucrurile care par a fi în stare să-l despartă pe cel sfânt de dragostea lui Dumnezeu; dar lucrul remarcabil este că nimic nu poate interveni între dragostea lui Dumnezeu şi cel sfânt. Lucrurile menţionate de Pavel pot interveni şi chiar intervin pentru a strica partăşia sufletului nostru cu Dumnezeu şi a ne îndepărta de El; dar nici unul dintre ele nu se poate interpune între dragostea lui Dumnezeu şi sufletul celui sfânt. Fundamentul credinţei noastre creştine este minunea dc nepătruns şi nementală a dragostei pe care Dumnezeu ne a arătat-o pe crucea de la Calvar, o dragoste pe care n-o merităm şi nu o vom putea merita vreodată. Pavel spune că acesta este motivul pentru care noi suntem mai mult decât învingători in toate aceste lucruri. extraordinar de victorioşi, cu o bucurie pe care nu am putea-o avea dacă nu ar exista chiar lucrurile care par gata să ne copleşească.Valunle uriaşe, care-1 înspăimântă pe înotătorul obişnuit, produc în schiorul nautic bucuria extraordinară de a trece învingător prin ele. Să aplicăm aceasta la propria noastră situaţie. Necazurile, întristările, persecuţiile sunt exact lucrurile care produc în noi o bucurie nemaipomenită; nu trebuie să luptăm împotriva lor. Noi suntem mai mult decât învingători prin El în toate aceste lucruri; nu în ciuda lor, ci în mijlocul lor. Cel sfant nu cunoaşte niciodată bucuria Domnului în ciuda sufennţelor, ci datorită lor…”Mă bucur în toate aceste suferinţe”, spune Pavel.Bucuria neclintită nu se întemeiază pe ceva trecător, ci pe dragostea Iui Dumnezeu pe care nimic n-o poate schimba. Experienţele vieţii, fie că sunt evenimente teribile sau obişnuite, nu sunt capabile să atingă dragostea lui Dumnezeu care este in Isus Cristos, Domnul nostru.

 

MANA DE DIMINEAŢĂ

 

„îndreaptă-le inimile spre Tine.” 1CRONICI 29:18

Rugăciunea aceasta a lui David pentru poporul lui Dumnezeu, este un exemplu de mijlocire ca rugăciunea unei mame pentru copilul ei şi a unui tată care are răspunderea întregei lui case. Dar aici nu este vorba de activitatea noastră ci de ceea ce este cu mult mai important: de a lui Dumnezeu. Indreaptă-ne inimile spre Tine… până la Tine, până în mijlocul tuturor comorilor înţelepciunii şi al cunoştinţei dumnezeeşti, până în mijlocul bogăţiilor de necuprins ale harului! Duhul Sfânt este cârmaciul acela care dirijează corabia în siguranţă printre stânci şi pericole, până în port, portul inimii dragostei Sale. „Domnul să vă îndrepte inimile spre dragostea lui Dumnezeu şi spre răbdarea lui Hristos. (2 Tes.3:5). Da, rugăciunea este a noastră dar lucrarea este a Lui. Ori de câte ori ne rugăm pentru cei dragi ai noştri şi pentru alţii, să ne aducem aminte şi de cuvintele Domnului Isus: „Nimeni nu poate veni la Mine dacă nu-l atrage Tatăl care M-a trimis.” (Ioan 6:44). şi atunci să-L rugăm pe Tatăl să-i atragă la Domnul Isus cum ştie El. Mijloacele Lui, în înţelepciunea şi dragostea Sa, sunt infinite. Noi nu trebuie să-I sugerăm lui Dumnezeu cum să lucreze, căci cu siguranţă vom face greşeli. Mi-aduc aminte că mă rugam odată pentru unii din copii mei ca Dumnezeu să-i aducă la „sapă de lemn” ca să nu aibă după ce bea apă, dar soţia mea m-a mustrat şi mi-a amintit că Domnul este suveran şi drept şi înţelept ca să folosească metoda Lui de a-i atrage la Domnul Isus. Cât este de important ca în zilele noastre atât de încărcate şi într-o lume atât de înfierbântată, să dăm atenţie unei rugăciuni dirijate de Duhul Sfânt. În rugăciunea sa, David spune că „…totul vine de la Tine şi din mâna Ta” (vs. 14); ce bine este să lăsăm pe Dumnezeu să lucreze: „…nu-n felul meu poate, nu-n felul tău poate, în felul Său însă, El va-ngriji”, spune o cântare creştinească. Dar David mai spune ceva de foarte mare însemnătate în rugăciunea lui şi la care este bine să luăm aminte: „ştiu Doamne că Tu cercetezi inima şi că iubeşti curăţia de inimă.” (vs. 17.) De aceea să rugăm pe dumnezeu ca şi David odinioară: „Cercetează-mă Dumnezeule şi cunoaşte-mi inima.” Căci „dacă nu ne osândeşte inima nostră, avem îndrăzneală la Dumnezeu.” (Ioan3:21). Intr-o astfel de stare să venim înaintea lui Dumnezeu şi să-L rugăm să lucreze şi să împlinească tot ce îi cerem. „Doamne, îndreaptă-le inimile spre Tine.”

 

MÂNTUIREA PRIN HRISTOS

Meditaţii zilnice – de Fritz BERGER

 

„Faceţi toate lucrurile fără cârtire şi şovăire, ca să fiţi fără prihană şi curaţi, copii ai lui Dumneze, fără vină, în mijlocul unui neam ticălos şi stricat, în care străluciţi ca nişte lumini în lume.”

Unii sunt de părere că dacă ar avea o altă poziţie socială, sau o altă soţie, totul ar fi în ordine. Nu este scris astfel: „Faceţi multe lucruri, fără cârtiri, sau majoritatea lucrurilor fără cârtiri. „Dacă şovăim sau cârtim nu suntem fără prihană. Un lucru este important să cunoaştem: suntem la adăpost de cârtiri şi şovăieli, numai dacă ne ţinem de Cuvântul vieţii. Astfel vom putea face toate lucrurile fără cârtiri şi fără şovăieli. Dacă şovăim sau cârtim, dăm dovadă că am pierdut ţinta din faţa ochilor. Poporul Israel a cârtit de zece ori; aceasta a fost cauza pentru care nu a putut intra în ţara făgăduinţei. Canaanul le-a fost promis, dar ei au văzut numai uriaşii şi zidurile solide, de aceea a trebuit să piară în pustie. Urmaşii lor însă, au suflat în trâmbiţe, şi au făcut-o cu credinţă. În sunetul trâmbiţei era siguranţa: „cetatea este a noastră, toată ţara este a noastră”. Erau case pline de bunătăţi pe care nu ei le-au umplut, vii şi măslini pe care nu ei le-au sădit, de aceea le-a fost poruncit să nu se uite la ceea ce au lăsat în urmă. Ghideoniţii şi celelalte popoare au trebuit să lucreze pentru a umple casele lor, ca poporul lui Israel să găsească case şi magazii pline în a caror posesie au intrat;ferice de cel care suflă în trâmbiţă, în timp ce încă stau în picioare zidurile.

 

TEZAURUL PROMISIUNILOR LUI DUMNEZEU

de Charles H. SPURGEON

 

ELIBERAT DE CĂTUŞE

Domnul îi scapă pe prinşii de război. Psalmul 146.7b

Amintiţi-vă de Iosif, de Israel în Egipt, de Manase, de Ieremia, de Petru, de Pavel şi atâţia alţii. El mă poate izbăvi şi pe mine. Cu Cuvântul Său rupe stâlpii de aramă şi cu o privire sfarmă lanţurile de fier. Avem mărturie. În câte locuri şi timpuri cei prigoniţi n-au fost puşi în libertate şi scoşi la lumina zilei? Domnul Isus făgăduieşte şi azi deschiderea temniţei acelora ce sunt legaţi cu vreun lanţ.Drag prieten, El se va bucura să te vadă eliberat de necazul, îndoielile sau temerile inimii tale, care te fac să plângi azi. Ar fi o bucurie pentru Domnul să-ţi dea libertatea, aşa cum ar fi pentru tine bucuria de a fi eliberat. Tu singur nu-ţi poţi dezlega lanţurile de fier; Domnul însuşi vrea să facă aceasta. Crede numai în El, împotriva zidurilor de piatră şi a cătuşelor de fier. Satana nu te va putea reţine, păcatul nu te va putea înlănţui, nici disperarea nu te va putea lega, daca crezi în puterea Domnului Isus, în harul Sau gratuit, care are toată puterea să te salveze. Aşa vei putea cânta chiar azi: „Dumnezeu scapă pe prinşii de război”.

 

DOMNUL ESTE APROAPE!

Calendar Biblic

 

Eu sunt Păstorul cel bun. Păstorul cel bun îşi dă viaţa pentru oi. Ioan 10.11

Oare se mai găseşte undeva un Păstor aşa de Bun ca Domnul nostru? Cine îi iubeşte pe ai Săi ca El? El a coborât din cer şi a murit pe cruce pentru a salva pe oamenii păcătoşi care devin prin credinţă oiţele Sale. Noi îi aparţinem Lui formăm turma Sa, turmă care o paşte El însuşi. Şi din cauză că ne iubeşte cu atâta căldură, El merge în faţa turmei Sale şi noi avem fericirea de a-L urma. Pe calea urmării Sale găsim păşune şi desfătare duhovnicească. Da, El însuşi ne dă bucurii nespuse şi ne îmbărbătează. Celor care stau foarte aproape de El le dă o măsură plină, care se revarsă cu bucurii. Oare nu vrei şi tu ca Marele Păstor să-ţi dăruiască aceste bunuri? Sau suntem mulţumiţi cu o măsură mai mică? Atunci nu luăm din imensitatea Sa şi sufletul nostru nu se bucură de comuniunea cu El. Poate Domnul să fie mulţumit cu noi? Desigur că NU. El vrea să fim în apropierea Sa şi să fim fericiţi. Noi am experimentat faptul că nimic nu ne îmbărbătează mai mult ca preocuparea noastră cu Persoana Sa şi dragostea Lui. Îmbărbătaţi de El, vom primi întotdeauna mai multă putere.Oare nu se întâmplă câteodată ca o oaie să urmeze pe alt stăpân? Aceasta se întâmplă numai atunci când oaia e bolnavă, căci în acea situaţie nu mai poate deosebi vocea străinului şi vocea Păstorului cel Bun. O astfel de oaie a păşunat în alte locuri decât acolo unde a fost îndrumată de Păstorul Divin. Ea credea că are voie să meargă şi acolo odată, dar s-a arătat foarte repede că a fost numai pentru răul ei. În această situaţie singurul remediu este revenirea la Domnul Isus în plină supunere. El tratează ceea ce este rău şi El vindecă urmările părtăşiei dintr-o legătură nepotrivită a credinciosului. Medicamentele Sale sunt foarte bune şi de multe ori au efect imediat. Câteodată însă trebuie să suferim mai mult timp consecinţele păcatelor noastre. Să ne încredem tot mai puternic în Păstorul cel Bun care ne va duce în sfânta Lui odihnă.

 

BĂTÎND LA UȘA LUI DUMNEZEU

de Oswald CHAMBERS

 

Aş vrea, o, Doamne, să am toate gândurile şi sentimentele şi cuvintele parfumate cu dragoste, dragoste perfectă faţă de Tine şi, prin aceasta, faţă de oameni.

 

MEDITAŢII ZILNICE

de Wim MALGO

 

Acolo nu va mai fi noapte. Şi nu vor mai avea trebuinţă nici de lampă, nici de lumina soarelui, pentru că Domnul Dumnezeu îi va lumina. Şi vor împăraţi în vecii vecilor. Apocalipsa 22,5

Copiii lui Dumnezeu nu vor mai plânge, pentru că, pe lângă multe altele, va dispărea şi teama de schimbare, nesiguranţa. Atunci vom şti că suntem ocrotiţi pe vecie. Păcatele vor fi uitate şi vom fi parte a dumnezeirii.Nu vei mai plânge, pentru că dorul tău va fi alinat şi toate dorinţele împlinite. Nu vei mai avea ce să-ţi doreşti pentru că vei avea totul. Ochii şi urechile, inima şi mâinile, cunoştinţa, imaginaţia, speranţa, voinţa şi toate dorinţele sufletului vor fi complet satisfăcute. Şi cu toate că nu ştim foarte multe despre lucrurile pe care le-a pregătit Dumnezeu pentru cei care Îl iubesc, putem afla suficiente detalii în cartea Apocalipsa scrisă de apostolul Ioan prin inspiraţia Duhului Sfânt. Vom fi nespus de fericiţi acolo, cu Domnul. O pace plină de bucurie e pregătită pentru noi în cer. Ea se apropie deja de noi şi un lucru este sigur: mai deevreme sau mai târziu sălciile plângătoare în care ne agățăm harfele (Psalm 137,2) vor fi schimbate cu frunzele de laur ale victoriei spirituale. Picăturile de rouă ale necazului se
vor transforma în perle veşnice de soare. Isus vine în curând şi acest adevăr este minunat!

 

MEDITAŢII PENTRU FIECARE ZI A ANULUI

de Charles H. SPURGEON

Dimineaţa şi Seara

DIMINEAŢA

Aveţi credinţă în Dumnezeu. Marcu 11:22

Credinţa este piciorul cu care sufletul păşeşte pe calea poruncilor. Dragostea poate să facă mersul mai uşor, dar credinţa este cea care poartă sufletul. Credinţa este uleiul care unge roţile devoţiunii şi pune în mişcare sfinţenia. Fără credinţă, roţile se înţepenesc şi tragem din greu. Prin credinţă pot face totul; fără credinţă nu am nici dorinţa nici puterea de a face ceva în slujba Domnului. Dacă vrei să-i găseşti pe cei care îl slujesc cel mai bine pe Dumnezeu, trebuie să-i cauţi printre cei Care au multă credinţă. Credinţa puţină poate să salveze omul, dar nu poate să facă lucruri măreţe pentru Dumnezeu. Puţin Credinciosul lui Bunyan nu a putut lupta cu Apolion; a fost nevoie de ajutorul Creştinului ca să reuşească. Sărmanul Puţin Credincios nu l-a putut ucide pe Uriaşul Disperare; a fost nevoie de brasul Inimosului ca să învingă monstrul. Puţin Credinciosul Va merge în ceruri, dar adesea este nevoit să se ascundă într-o coajă de nucă, şi adesea pierde tot ce are. Puţin Credinciosul spune „este un drum greu, presărat cu pietre ascuţite şi plin de primejdii; mă tem să merg”, în vreme ce Mult Credinciosul îşi aminteşte făgăduinţa „zăvoarele tale să fie de fier şi de aramă, și puterea ta să ţină cât zilele tale” (Deuteronom 33:25), şi se avântă Curajos. Disperat, Puţin Credinciosul îşi amestecă lacrimile cu valul, în vreme ce Mult Credinciosul cântă „dacă vei trece prin ape, Eu voi fi cu tine, şi râurile nu te vor îneca” (Isaia 43:2) şi trece pârâul fără să şovăie. Vreţi să fiţi fericiţi şi mulţumiţi? Vă place credinţa? Vreţi să aveţi credinţa celor veseli şi nu a celor întunecaţi? Dacă da, atunci „aveţi credinţă în Dumnezeu”. Dacă iubeşti întunericul şi îţi place să trăieşti în nefericire, te vei mulţumi să ai puţină credinţă; dar dacă iubeşti lumina soarelui şi vrei să cânţi cântări de biruinţă, cere cu înflăcărare cel mai bun dar: o credinţă mare.

SEARA

Mai bine este să cauţi un adăpost în Domnul, decât să te încrezi în om. Psalmi 118:8

Fără îndoială, cititorul a fost ispitit de multe ori să-şi pună nădejdea în lucrurile care se văd, în loc să se încreadă în Dumnezeul invizibil. Creştinii caută adesea sfat şi ajutor la oameni şi distrug nobila simplitate a relaţiei lor cu Dumnezeu. Oare rugăciunea aceasta de seară este citită de un copil al lui Dumnezeu chinuit de griji pământeşti? Dacă da, voi discuta puţin cu el. Spui că te încrezi în Isus, şi numai în Isus, pentru mântuire. Atunci de ce eşti tulburat? „Fiindcă am multe griji”, vei răspunde tu. Nu este scris „încredinţează-ţi soarta în mâna Domnului” (Psalmi 55:22)? Nu spune Scriptura „nu vă îngrijoraţi de nimic ci, în orice lucru, aduce-ţi cererile voastre la cunoştinţa lui Dumnezeu, prin rugăciuni si cereri, cu mulţumiri” (Filipeni 4:6)? Nu poţi să te încrezi în Dumnezeu pentru nevoile tale materiale? „O, aş vrea să pot”, îmi spui tu. Dacă nu poţi să te încrezi în Dumnezeu pentru nevoile pământeşti, cum îndrăzneşti să te încrezi în El pentru cele spirituale? Poţi să crezi că îţi va mântui sufletul şi nu poţi crede că îţi va da câteva binecuvântări? Nu este Dumnezeu îndestulător pentru nevoile tale, sau capacităţile Sale sunt prea limitate? Ai nevoie de alt ochi în afară de Cel care vede orice? Este inima Lui slăbită? A obosit braţul Său? Dacă este aşa, caută-ţi alt Dumnezeu; dar dacă El este infinit, atotputernic, credincios, adevărat şi înţelept, de ce-ţi pierzi timpul căutând un altul? De ce străbaţi pământul în căutarea unei alte temelii, când Dumnezeu este destul de puternic ca să tină orice greutate pe care ai putea-o tu clădi? Creştine, cum nu se amestecă vinul cu apa, aşa nu se amestecă aurul credinţei cu arama încrederii omeneşti. Aşteaptă-L pe Dumnezeu, şi pune-ţi nădejdea în El. Nu dori curcubetele lui Iona, încrede-te în Dumnezeul lui Iona. Lasă-i pe nebuni să aleagă temelia nisipoasă a încrederii în oameni, iar tu clădeşte pe Stânca Veacurilor, ca unul care vede furtuna.

 

IZVOARE IN DEŞERT

 

Am fost necăjiţi în toate chipurile.

(2 Corinteni 7:5)

De ce ne conduce Dumnezeu în felul acesta, îngăduind o presiune aşa de puternică şi constantă asupra noastră? Unul din scopurile Lui este să ne arate puterea şi harul Lui atot-suficiente, într-un mod mult mai eficient decât dacă am trăi departe de greutăţi şi încercări. „Comoara aceasta o purtăm în nişte vase de lut, pentru ca această putere nemaipomenită să fie de la Dumnezeu şi nu de la noi” (2 Corinteni 4:7).Un alt scop este să ne facă mai conştienţi că depindem în totul de El. Dumnezeu încearcă să ne înveţe mereu cât de dependenţi suntem de El – că suntem ţinuţi în întregime de mâna Lui şi că depindem numai de purtarea Lui de grijă.Exact acolo a stat şi Domnul Isus Însuşi şi acolo doreşte El să stăm şi noi. Nu trebuie să depindem de forţele noastre proprii, ci întotdeauna să ne bizuim pe El. Şi viaţa noastră să emane o încredere aşa de puternică încât niciodată să nu îndrăznim să facem nici măcar un singur pas singuri. Aceasta ne va învăţa să ne încredem în El mai mult.Nu există altă cale de a învăţa credinţa decât prin încercări. Ele sunt şcoala lui Dumnezeu a credinţei, şi este mult mai bine pentru noi să învăţăm să ne încredem în El, decât să trăim o viaţă de distracţii. Şi odată ce lecţia de credinţă a fost bine învăţată, câştigăm o posesiune veşnică şi o comoară eternă. Însă fără credinţă în Dumnezeu, chiar şi marile bogăţii ne vor lăsa săraci.

din
Zile cereşti pe pământ

De ce trebuie să plâng când alţii cântă?

„Ca să testez adâncimile suferinţei”.

De ce trebuie să muncesc când alţii se odihnesc?

„Ca să-mi folosesc puterea la cererea lui Dumnezeu”.

De ce trebuie să pierd când alţii câştigă?

„Ca să înţeleg durerea tăioasă a înfrângerii”.

De ce trebuie să fie sorţul acesta al vieţii al meu

În timp ce acela care pare mai bun este al tău?

„Pentru că Dumnezeu ştie ce planuri vor înflori pentru mine în eternitate”.

 

SCRIPTURILE ÎN FIECARE ZI

Volumul III

 

Psalmul 21

În Psalmul 20 i-am putut observa pe credincioşi adresându-se direct împăratului lor. Acum ei îi vorbesc Domnului despre acest împărat (v. 1 -7). Ce subiect încântător pentru inima lui Dumnezeu! Să nu uităm că principalul act al închinării creştine este de a-L prezenta Tatălui pe Cel care îi este infinit de plăcut: pe Fiul Său Isus Hristos.”Binecuvântările bunătăţii”, care sunt acum ale Sale, prind întregul lor contur când sunt privite în contrast cu suferinţele şi insultele care au fost atunci partea Sa: astfel, coroanei de spini îi corespunde o coroană de aur curat; împărţirea veşmintelor Lui are drept corespondent înveşmăntarea Sa cu strălucire şi cu măreţie de către însuşi Dumnezeu (Psalmul 45.6-8); ruşinii crucii îi succedă gloria învierii (v. 4). Da, Cel care a fost făcut blestem pentru noi este rânduit ca binecuvântare pentru totdeauna. Şi Cel Căruia Dumnezeu, pentru o clipă, I-a întors spatele este din nou umplut de bucurie văzându-I faţa (v. 6). Am putea atunci să ne întrebăm de ce Duhul n-a inversat între ei Psalmul 21 şi 22. Nu a făcut aceasta cu siguranţă pentru că Dumnezeu L-a preîntâmpinat pe Fiul Său cu aceste binecuvântări pregătite dinainte pentru El (comp. cu Ioan 17.4,5). Şi, de asemeni, pentru că nu vrea să ne lase să abordăm subiectul abandonării Preaiubitului Său (Psalmul 22) fără să avem făcute cunoscut mai dinainte gloriile Sale (Psalmul 21).

 

PÂINEA CEA DE TOATE ZILELE

 

Text: 1 Tesaloniceni 5:12-22

Mulţumiţi lui Dumnezeu pentru toate lucrurile…

1 Tesaloniceni 5:18

PUTEA FI ŞI MAI RĂU

Expresia „pentru toate lucrurile” acopere un teritoriu imens, în special atunci când definim împrejurările vieţii în care suntem îndemnaţi să aducem mulţumiri lui Dumnezeu. Foarte repede includem acele binecuvântări şi lucruri bune care fac viaţa plăcută.Dar ce-i cu suferinţa? Putem să fim mulţumitori lui Dumnezeu în suferinţe şi necazuri? Da, chiar în situaţiile potrivnice ale vieţii, Ii putem mulţumi lui Dumnezeu că nu sunt mai rele de cum sunt. La anii bătrâneţii, preşedintele James Madison a suferit de mai multe dureri contra cărora lua diferite medicamente. Se spune că un prieten al preşedintelui din altă ţară i-a trimis o cutie cu pastile fabricate din diferite plante, care erau unul din remediile folositeîn propriul său cămin şi l-a rugat pe preşedinte să-i scrie dacă erau bune la ceva. După o vreme, a primit una din scrisorile lui Madison scrisă cu multă migală şi caligrafiată graţios, în stilul binecunoscut al preşedintelui. Scrisoarea spunea cam aşa: „Dragul meu prieten,îţi mulţumesc foarte mult pentru cutia cu medicamente. Le-am luat pe toate; deşi nu pot spune că mă simt mai bine pentru că le-am luat, totuşi este foarte posibil să fi fost azi mult mai rău dacă nu le-aş fi luat”.Pentru un creştin un astfel de răspuns este mai mult decât o remarcă amabilă. Nu contează cât ai pierdut, întotdeauna a mai rămas ceva. Nu este adevărat oare atunci când condiţia noastră este lipsită de orice speranţă? La gura prăpastiei, Dumnezeu îşi întinde mâna reasigurindu-ne că întotdeauna ne putem baza pe El. Nu ne va lăsa să cădem. Nu e de mirare că apostolul ne sfătuieşte să mulţumim lui Dumnezeu „pentru toate lucrurile”. El ştia că Dumnezeu lucrează întotdeauna spre binele nostru.     D.J.D

 

Putem să-I mulţumim în orice lucru

Şi să spunem: „Să se facă voia Ta”.

Dumnezeu lucrează să ne facă

După chipul şi asemănarea Sa.    – D.J.D-

 

Nu murmura că nu capeţi ceea ce doreşti,
Fii mulţumitor că nu primeşti ceea ce meriţi.

 

DOMNUL ESTE APROAPE – GBV

http://www.gbv.ro/meditatii-zilnice/domnul-este-aproape

 

Eu, Daniel, am înțeles din cărți că numărul anilor pentru care fusese cuvântul Domnului către profetul Ieremia, pentru împlinirea pustiirilor Ierusalimului era șaptezeci de ani. Și miam îndreptat fața către Domnul Dumnezeu, ca săL caut prin rugăciune și cereri, cu post și sac și cenușă. Daniel 9.2,3

Profetul Daniel este un foarte bun exemplu al unui om care își făcea timp să citească Biblia și să se roage în fiecare zi! El fusese cercetat cu privire la pustiirea Ierusalimului, de aceea, întro zi, a deschis cartea profetului Ieremia, pentru a vedea ce spune Biblia cu privire la acest lucru. Daniel era destul de familiarizat cu Scripturile ca să știe unde să caute răspunsul (în acele zile nu existau concordanțe!). Familiarizarea lui Daniel cu Scriptura ne face să înțelegem că el o citea constant și sistematic. Totuși, în ziua respectivă, el sa abătut de la citirea sa de fiecare zi, pentru a studia subiectul care îi stătea pe inimă. După aceasta, Daniel sa coborât în rugăciune și sa smerit înaintea lui Dumnezeu, făcânduI mărturisiri. El șia vărsat inima, făcând o rugăciune lungă cu această ocazie (Daniel 9.419). Știm însă din altă parte că el avea obiceiul să se roage de trei ori pe zi (Daniel 6.10), la fel cum fusese și cel al lui David (Psalmul 55.17). Adesea le spunem copiilor și tinerilor: «Citiți Biblia și rugațivă în fiecare zi, dacă vreți să creșteți spiritual». Totuși, adevărul cuprins în aceste cuvinte nu se limitează doar la ei, ci are aplicație la toți cei care mărturisesc credința în Hristos, indiferent de vârstă. La momentul respectiv, Daniel avea peste optzeci de ani și simțea nevoia de a avea un timp de liniște, în care să citească Biblia și să se roage. Dacă Daniel simțea o astfel de nevoie, la vârsta lui înaintată, cu cât mai mult ar trebui să o simțim noi astăzi! B. Reynolds

 

SĂMÂNȚA BUNĂ

http://www.gbv.ro/meditatii-zilnice/samanta-buna

 

Toate zilele pe care le-a trăit Adam au fost de nouă sute treizeci de ani; apoi a murit. Geneza 5.5

Apoi a murit

Un necredincios batjocorea mereu calea credinței, Biblia și pe toți credincioșii. Nepoata lui l-a rugat de multe ori să o însoțească la adunarea de vestire a Cuvântului lui Dumnezeu. Într-o duminică, pentru a-i face pe plac, s-a lăsat înduplecat și a însoțit-o. Acolo s-a citit întreg capitolul 5 din Geneza. Nepoata a fost nemulțumită că, din întreaga Biblie, predicatorul a citit tocmai acest capitol care este o înșiruire de nume.

Mergând spre casă, bunicul nu a spus nimic. Nepoata a tăcut și ea, căci i se părea că tocmai în acea zi, când reușise să-l ducă pe bunic la adunare, predicatorul avusese un eșec cu textul acela. Dar chiar acel capitol a fost folosit de Dumnezeu, ca să trezească conștiința bunicului. Pe drum, bunicul se gândea la cuvintele care se repetau mereu în acel capitol: „Apoi a murit”. Ajuns acasă, s-a așezat pe pat. Acolo, tic-tac-ul ceasornicului parcă îi repeta cuvintele: „Apoi a murit”. Se gândea la mulți cunoscuți de-ai lui care au murit. Cu seriozitate, s-a gândit că în curând și el va trebui să moară și să-L întâlnească pe Dumnezeu. L-a primit pe Isus Hristos ca Mântuitor, alegând astfel partea cea bună care este viața veșnică prin credința în Mântuitorul. Același lucru poate să-l facă și cititorul. Astăzi este ziua mântuirii. Orice amânare poate însemna un veșnic prea târziu.

 

Cele 13 Calendare Biblice (TOTUL PENTRU GLORIA LUI de Oswald CHAMBERS / MANA DE DIMINEAŢĂ / MÂNTUIREA PRIN HRISTOS / Meditaţii zilnice – de Fritz BERGER / TEZAURUL PROMISIUNILOR LUI DUMNEZEU de Charles H. SPURGEON / DOMNUL ESTE APROAPE! – Calendar Biblic / BĂTÎND LA UȘA LUI DUMNEZEU de Oswald CHAMBERS / MEDITAŢII ZILNICE de Wim MALGO / MEDITAŢII PENTRU FIECARE ZI A ANULUI Dimineaţa şi Seara de Charles H. SPURGEON / IZVOARE IN DEŞERT / SCRIPTURILE ÎN FIECARE ZI – Volumul III / PÂINEA CEA DE TOATE ZILELE / DOMNUL ESTE APROAPE – GBV / SĂMÂNȚA BUNĂ) sunt preluate de pe pagina https://ioan17.wordpress.com/2016/03/

 

CUVÂNTUL LUI DUMNEZEU PENTRU ASTĂZI

coordonatori Bob & Debby Gass

www.fundatiaseer.ro

 

REACTIILE TALE

„Orice pom bun face roade bune, dar pomul rău face roade rele.” (Matei 7:17)

     Stai o clipă și gândește-te la aceste două întrebări. Prima întrebare: Cum reacționezi când ești tratat pe nedrept? Un bărbat se oprea în fiecare dimineață la chioșc pentru a-și cumpăra ziarul. Vânzătorul de la tejghea era mereu răutăcios, dar cu toate acestea, clientul îl trata mereu cu politețe. Când un prieten l-a întrebat pe vânzător de ce era în continuare amabil față de asemenea obrăznicii, el a răspuns: „De ce să las atitudinea lui să-mi dicteze mie atitudinea?” A doua întrebare: Cum reacționezi când ești ispitit? Poate spui: „Îl iubesc. E căsătorit și știu că nu e bine, dar nu mă pot abține!” De fapt, poți! Poți sta ore întregi ascultând istorisirile unor femei care și-au pierdut soții din cauza infidelității. Poţi să te uiţi în ochii copiilor lor. Poţi să asculţi glasul trădării și să vezi promisiunile încălcate din privirea lor. Atunci vei gândi altfel! Biblia spune: „Umblaţi cârmuiţi de Duhul, şi nu împliniţi poftele firii pământeşti.” (Galateni 5:16) Îți poți întoarce gândurile spre Dumnezeu în orice clipă, și acestea se vor schimba. Sentimentele sunt asemenea unor copii răsfățați; necesită timp pentru îndreptare, dar dacă îți „ațintești” gândirea spre Dumnezeu, în cele din urmă sentimentele tale vor fi în concordanță cu gândurile. Când vei privi în urmă, te vei bucura că te-ai lăsat călăuzit de Dumnezeu și nu de propriile tale porniri. E ca și cum ar exista o rețea a Duhului Sfânt la care te poți lega oricând. Când Îl rogi pe Dumnezeu să-ți călăuzească gândurile, oprește-te și ascultă ceea ce-ți spune – El te va călăuzi.

 

Textul zilei „CUVÂNTUL LUI DUMNEZEU PENTRU ASTĂZI”, coordonatori Bob & Debby Gass este preluat si poate fi gasit la urmatoarele pagini: www.fundatiaseer.ro / Aplicatia Meditatia Zilei (Android) / Meditatiile Zilnice pe YouTube / Pagina de Facebook a Fundatiei, meditatii audio-video / Grila programe Credo TV (meditatiile sunt de 3 ori pe zi) / Aplicatia Credo TV unde se gasesc meditatiile audio-video

TOTUL PENTRU GLORIA LUI

de Oswald CHAMBERS

 

În mijlocul unei mulţimi de lucruri mărunte

…prin multă răbdare, în necazuri, în nevoi, în strâmtorări. 2 Corinteni 6:4

Este nevoie de harul Celui Atotputernic pentru a face pasul următor atunci când nu ai nici viziune, nici cine să te privească – pasul următor în devotamentul faţă de El, pasul următor in studiu, in citire, in îndatoririle casnice; pasul următor pentru a-ţi face datoria, atunci când nu ai nici o viziune din partea lui Dumnezeu, nici un entuziasm şi nici un spectator. Pentru a face acel pas este nevoie de mult mai mult har de la Dumnezeu, de o apelare mult mai conştientă la El, decât este nevoie pentru a predica Evanghelia.

Fiecare creştin trebuie să se facă părtaş la ceea ce a fost esenţa Întruchipării;
trebuie să aducă lucrurile jos, în realitatea ce ţine de carne şi sânge, şi să le experimenteze. Ne pierdem interesul şi ne clătinăm atunci când nu există nici o viziune, nici o încurajare, ci doar rutina vieţii zilnice, cu îndatoririle ei banale. La urmă, ceea ce contează cel mai mult pentru Dumnezeu şi pentru oameni este lucrarea perseverentă, continuă, în anonimat, iar singurul mod de a duce o viaţă de biruinţă este acela de a trăi privind la Dumnezeu. Cere-I lui Dumnezeu să păstreze ochii duhului tău deschişi spre Cristos cel înviat şi atunci va fi imposibil ca munca de rând să te descurajeze. Păzeşte-te întotdeauna de micimea şi meschinăria gândirii aducându-ţi aminte de capitolul 13 din Evanghelia lui loan.

 

MANA DE DIMINEAŢĂ

 

„Departe iarăşi de mine gândul să păcătuiesc împotriva Domnului, încetând să mă rog pentru voi!” 1SAMUEL 12:33

Cuvintele acestea ne amintesc de responsabilitatea noastră în această privinţă. A înceta să ne rugăm, este un păcat împotriva Domnului. A înceta de a ne mai ruga pentru cineva este o pagubă pe care o facem acelei pesoane. Niciodată nu vom fi în stare să cântărim importanţa pe care o dă Dumnezeu rugăciunii! Niciodată aici pe pământ nu vom şti în întregime ce reprezintă rugăciunea, în ce priveşte puterea aceasta divină pusă în mâinile copiilor lui Dumnezeu. Posibilităţile şi orizontul rugăciunii sunt infinite. A te ruga însemnează a intra în colaborare cu Dumnezeu pentru tot ce vrea şi poate să împlinească voia Sa divină şi rugăciunea pentru alţii este cel mai mare serviciu pe care am putea să li-l facem. În 2 Împ. 13 citim că Elisei, punându-şi mâna pe mâna împăratului Ioas îi porunceşte să tragă cu arcul în pământ şi el a făcut-o numai de trei ori, limitând astfel biruinţa pe care Dumnezeu voia s-o dea împotriva Sirienilor. De câte ori n-am făcut şi noi la fel! Necontinuînd să ne rugăm, limităm pe Dumnezeu în ceea ce vrea să facă pentru noi sau pentru alţii. Stăruinţa este esenţa credinţei! Aşa de des uităm să ne rugăm pentru un subiect care ne-a fost pus pe inimă! Dar a înceta să ne rugăm când Dumnezeu ne-a cerut-o, a neglija să stăruim în mijlocire înainte de ascultarea făgăduită, înseamnă a păcătui după cuvintele lui Samuel, omul lui Dumnezeu. Cât de răspunzători suntem! Să reflectăm la toate subiectele de rugăciune pe care le-am abandonat, la acele nume, acele situaţii, acele probleme ale noastre, ale altora şi ale adunării, pe care nu le mai aducem înintea tronului de har şi să le reluăm! „Faceţi toată vremea prin Duhul tot felul de rugăciuni şi implorări. Vegheaţi la aceasta cu toată stăruinţa.” (Efes. 6:18).Să ne lăsăm convinşi, când Duhul ne încredinţează de păcatul că am abandonat rugăciunea pentru acel subiect sau persoană, fie chiar pentru cineva care ne-a făcut vreun rău. „Departe de mine să păcătuiesc împotriva Domnului, încetând să mă rog…!”Astăzi, mai mult ca oricind, este nevoie de o rugăciune stăruitoare, a unora pentru alţii, pentru cei din casa noastră şi din Casa lui Dumnezeu, mai ales când vedem că apostazia este gata să se instaleze şi când lucrarea lui Dumnezeu are nevoie de o serioasă susţinere în rugăciune.

 

MÂNTUIREA PRIN HRISTOS

Meditaţii zilnice – de Fritz BERGER

 

„Astfel dar, prea iubiţilor, după cum totdeauna aţi fost ascultători, duceţi până la capăt mântuirea voastră cu frică şi cutremur, nu numai când sunt eu de faţa, ci cu mult mai mult acum, în lipsa mea.”

Aceste cuvinte le adresează Pavel unor oamnei care au fost totdeauna ascultători. Aceasta cere şi Dumnezeu. Isus a venit pentru ca să realizeze ascultarea prin credinţă. „Duceţi mântuirea voastră până la capăt cu frică şi cutremur”. În Scriptură găsim mulţi oameni care au o mărturie bună înaintea lui Dumnezeu şi totuşi sunt mustraţi. Sunt unii care consideră că este inutil a fi mustrat mereu. Dar în versetul 13 este scris: „Căci Dumnezeu este Acela care lucrează în voi, şi vă dă, după plăcerea Lui, şi dorinţa, şi înfăptuirea. „Mai demult, când când am citit v. 12, am făcut legătura cu Cuvântul: „Urmăriţi pacea cu toţii şi sfinţirea, fără de care nimeni nu va vedea pe Domnul. „Evrei 12:14. Aceasta am înţeles greşit şi am vrut să fac eu sfinţirea, în loc să urmăresc sfinţirea, Dacă un vânător doreşte să vâneze un iepure, nu trebuie să-l facă mai întâi, ci doar să-l găsească. Este o deosebire foarte mare; unii doresc să facă ceva, pe când alţii sunt gata de a accepta o realitate. Mult timp am trăit cu impresii şi concepţii greşite, dar Dumnezeu a îngăduit acest lucru până la un moment dat, când mi-am dat seama de importanţa v. 13: „Căci Dumnezeu este Acela care lucrează în voi, şi vă dă după plăcerea Lui, şi voinţa, şi înfăptuirea”. Mi-ar fi plăcut să experimentez aceasta. Dar după părerea mea, Dumnezeu nu se grăbea suficient. Eram aproape de a fi deznădăjduit în ciuda credinţei mele, pentru că nu am devenit ceva asemănător cu ceea ce mi-am închipuit. Şi această stare a ţinut până mi-am dat seama că El face toate după plăcerea Lui. Astfel am ajuns la concluzia că El trebuie să mă curăţească de faptele moarte, de firea mea.

 

TEZAURUL PROMISIUNILOR LUI DUMNEZEU

de Charles H. SPURGEON

 

PĂZITORUL ORFANILOR

Orfanul găseşte totdeauna îndurare înaintea Ta. Osea 14.3

Aici găsim un motiv de a părăsi orice altă sursă de încredere, pentru a ne sprijini numai pe Dumnezeu. Când un copil rămâne fără protector, Dumnezeu intervine şi se face păzitorul său; şi când un om a pierdut orice lucru care îi servea ca sprijin, se poate sprijini pe Dumnezeul cei viu şi va găsi în El tot ce ar avea nevoie. Orfanii întâlnesc dragostea părintească a lui Dumnezeu, care are grija de ei. Autorul acestor pagini ştie, din experienţă, ce înseamnă a se sprijini pe braţul Lui şi poate să mărturisească că nici o încredere nu este mai bine îndreptăţită prin fapte, decât aceea care are ca ţintă pe Dumnezeul nevăzut, dar totdeauna viu.Sunt copii care, deşi îi au pe părinţi alături, nu sunt mai bine îngrijiţi, în timp ce orfanii care îl au pe Dumnezeu ca Tată au, desigur, un mai bun sprijin. Mai mare folos avem de la El, decât de la mulţi protectori în absenţa lui Dumnezeu. A fi lipsit de fiinţe dragi este dureros, dar acela pe care-l înconjoară Dumnezeu cu harul Său, nu este orfan. Copii fără tată, însuşiţi-vă această frumoasă făgăduinţă, chiar de acum, şi voi toţi care sunteţi lipsiţi de sprijinitori pământeşti, faceţi la fel. Doamne, ajută-mă să găsesc milă Ia Tine; cu cât sunt mai singur şi mai lipsit, cu atât am mai multă nevoie de Tine.

 

DOMNUL ESTE APROAPE!

Calendar Biblic

 

Nu fiicele mele! Eu sunt mult mai amărâtă decât voi, pentru că mâna DOMNULUI s-a întins

împotriva mea. Rut 1.13

În vremea „Judecătorilor” poporul Israel a fost timp de 111 ani sub dominaţia popoarelor străine. Din timp în timp Dumnezeu trebuia să intervină cu anumite mustrări, deoarece poporul făcea ceea ce socotea că este bine în ochii proprii. Foametea a fost un mijloc de educare în mâna lui Dumnezeu. El a prezis-o încă din Deuteronom 11.17. Elimelec a căutat să evite această mustrare a Domnului. El s-a dus în ţara Moabului, despre ai cărei locuitori Dumnezeu spusese să nu intre nici unul în Adunarea Sa, şi aceasta să fie o lege veşnică (Deut 23.3). Se pare că Naomi, nevasta lui Elimelec era un element activ în această acţiune şi tocmai ea a trebuit să recunoască dezertarea din faţa Domnului şi din şcoala Sa. În ţara Moabului, Naomi şi-a îngropat bărbatul. Ea a rămas totuşi acolo şi cei doi fii şi-au luat neveste din această tară împotriva voii lui Dumnezeu. Au stat în ţara Moabului aproape zece ani, după care au murit şi cei doi fii. Când a auzit Naomi că Dumnezeu a scăpat poporul său de foametea cea mare, s-a decis să se întoarcă înapoi în Israel. Plecase în mare belşug, dar când a revenit în tară a rămas cu mâinile goale. Nurorile au vrut să o însoţească, dar ea le-a spus să se întoarcă în ţara lor de baştină. Ele văzuseră în casa lui Elimelec frica de Dumnezeu. Naomi a vorbit mult cu Rut după ce Orpa le-a părăsit. În toate ea nu a mustrat-o şi nici nu a judecat zeii moabiţilor. În privinţa aceasta Naomi nu a fost o bună mărturie. Ajunsă la Betleem a mărturisit că Dumnezeu i-a făcut grea situaţia şi tot răul a venit peste ea. Dar în Rut 2.20 a recunoscut că mila lui Dumnezeu nu s-a depărtat de la ea, şi de aceea a putut să revină la Betleem şi să locuiască în părtăşie cu poporul lui Dumnezeu. Toate căile lui Dumnezeu sunt desăvârşite aceasta e marea concluzie la care a ajuns Naomi şi la care trebuie să ajungă fiecare copil al lui Dumnezeu. Ai ajuns şi tu la această sfântă concluzie?

 

BĂTÎND LA UȘA LUI DUMNEZEU

de Oswald CHAMBERS

 

Ce variate sunt modurile în care am nevoie de Tine! Te slăvesc că eşti de găsit. Doamne, fii găsit de mine; dar numai când vii Tu însuţi, Te găsesc.

 

MEDITAŢII ZILNICE

de Wim MALGO

 

«El va şterge orice lacrimă din ochii lor. Şi moartea nu va mai fi Nu va mai fi nici tânguire, nici ţipat, nici durere, pentru ca lucrurile dintâi au trecut.» Apocalipsa 21,4

Ceea ce este mai bun urmează să vină! Sfinţirea ne stă încă înainte! Domnul a pregătit bucurii nebănuite pentru cei care Îl iubesc. Această răsplată minunată nu poate fi descrisă în cuvinte; iată ce găsim scris în Epistola către Corinteni «Lucruri pe care ochiul nu le-a văzut, urechea nu le-a auzit şi la inima omului nu s-au suit, aşa sunt lucrurile pe care le-a pregătit Dumnezeu pentru cei ce-L iubesc» (1 Cor. 2,9). Dar Domnul ne-a spus în detaliu în Cuvântul Său despre minunea şi frumuseţea sfinţirii veşnice, după cum citim în Isaia: «… nu se va mai auzi în el de acum nici glasul flanşetelor, nici glasul ţipetelor» (Isaia 65,19). Acest lucru înseamnă că toţi cei care vor fi schimbaţi în acelaşi chip cu al Lui nu vor mai plânge, deoarece toate motivele de tristeţe vor dispărea. Nici o suferinţă nu ne va mai tulbura, iar gândurile de moarte sau pierdere nu ne vor mai mâhni sufletul. Acolo nu vor mai exista lacrimi, deoarece sfinţirea noastră va fi completă. In cer nu va mai exista suferinţă pentru toţi cei care au luptat cu păcatul pe pământ şi i s-au împotrivit celui rău. Nici o «inimă rea, necredincioasă» nu-i mai poate despărţi pe cei răscumpăraţi prin sângele Mielului de prezenţa Dumnezeului celui viu. Vom sta curaţi, fară pată în faţa tronului Său şi vom fi reflecţii ale Fiului Său, asemănători Lui.

 

MEDITAŢII PENTRU FIECARE ZI A ANULUI

de Charles H. SPURGEON

Dimineaţa şi Seara

DIMINEAŢA

Trebuie să vă naşteţi din nou. Ioan 3:7

Degenerarea este subiectul care stă la temelia mântuirii, şi trebuie să fim foarte atenţi cercetând dacă suntem într-adevăr născuţi „din nou”, fiindcă mulţi dintre cei care îşi imaginează că sunt, nu sunt. Fii sigur că numele de creştin nu înseamnă caracterul unui creştin, şi faptul că te-ai născut într-o ţară creştină şi îţi spui creştin nu este de ajuns – să te naşti din nou este o taină pe care mintea omenească nu o poate pricepe. „Vântul suflă încotro vrea, si-i auzi vuietul, dar nu ştii de unde vine, nici încotro merge. Tot aşa este cu oricine este născut din Duhul” (Ioan 3:8): Cu toate acestea, este o schimbare pe care o cunoşti şi o simţi: o Cunoşti prin lucrarea sfinţeniei şi o simţi prin experienţă. Lucrarea aceasta măreaţă este supranaturală. Nu este o operaţiune pe care omul o poate face singur. Este infuzia unui nou principiu, care lucrează în inimă, reînnoieşte sufletul şi afectează întreaga fiinţă. Nu este o schimbare a numelui, ci o reînnoire a întregii firi, aşa că nu mai sunt persoana care eram odată, ci o , făptură nouă” (2 Corinteni 5:17) în Christos Isus. Să speli şi să îmbraci un trup nu înseamnă să-1 faci să trăiască. Omul poate face una, dar numai Dumnezeu o poate împlini pe cealaltă. Dacă ai fost deci născut din nou, mărturisirea ta va fi „o p)oamne Isuse, Tatăl Ceresc este Părintele meu spiritual. Dacă Duhul tău nu mi-ar fi insuflat o suflare de viaţă nouă şi sfântă, aş fi fost şi astăzi mort „în greşelile şi păcatele” mele (Efeseni 2:1). Viaţa mea cerească izvorăşte în întregime din Tine şi numai din Tine. Viaţa mea este „ascunsă cu Christos în Dumnezeu” (Coloseni 3i3). Nu mai trăiesc eu, ci Christos trăieşte în mine (vezi Galateni 2:20). Fie ca Dumnezeu să ne asigure în acest punct vital, fiindcă a nu fi născut din nou înseamnă a fi nemântuit, neiertat, fără Dumnezeu şi fără speranţă.

SEARA

Înainte de pieire, inima omului se îngâmfă. Proverbe 18:12

Este o modalitate veche şi familiară de a spune că evenimentele viitoare îşi aruncă umbrele înainte. Scriitorul Proverbelor ne învaţă că o inimă îngâmfată este un preludiu profetic al răului. Mândria merge înaintea căderii, asemeni schimbării mercurului din barometru care prezice ploaia. Când oamenii se înalţă, urmează întotdeauna căderea. Inima lui David ne arată că, atunci când omul îşi îndreaptă atenţia asupra propriei măreţii, gloria lui intră într-un con de umbră (vezi 2 Samuel 24:10). Nebucadneţar, puternicul constructor al Babilonului, a ajuns să mănânce iarbă ca un bou, până când unghiile i-au crescut ca ghearele păsărilor şi părul ca penele vulturului (vezi Daniel 4:33). Mândria îl preface pe lăudăros într-o fiară, aşa cum a prefăcut îngerii în demoni. Dumnezeu urăşte inima îngâmfată şi nu uită să o umilească. Toate săgeţile Lui străpung sufletul mândru. Creştine, ai o inimă mândră în seara aceasta? Fiindcă mândria se poate strecura în inima creştinului la fel de uşor ca şi în cea a păcătosului; poate să îl facă să viseze „sunt bogat, m-am îmbogăţit, si nu duc lipsă de nimic” (Apocalipsa 3:17). Iţi lauzi talentele şi calităţile? Te mândreşti fiindcă ai o înfăţişare sfântă şi experienţe minunate? Dacă este aşa, ia seama: pieirea este la un pas. Macii încrederii tale vor fi smulşi din rădăcini; ciupercile talentelor tale vor arde în foc, şi înfumurarea ta se va topi ca fumul. Dacă uităm să trăim la picioarele crucii în umilinţă, Dumnezeu nu va uita să folosească nuiaua. Pieirea se va abate asupra ta, credinciosule înfumurat. Pieirea bucuriei şi a confortului tău, dacă nu cumva a întregului tău suflet De aceea, „cine se laudă, să se laude în Domnul” (1 Corinteni 1:31).

 

IZVOARE IN DEŞERT

 

Noi trăgeam nădejde… (Luca 24:21)

 Întotdeauna mi-a părut aşa de rău că cei doi ucenici care mergeau cu Domnul Isus pe drumul spre Emaus nu I-au spus: „Noi încă mai sperăm”, în loc să-I spună: „Noi trăgeam nădejde”. Situaţia este foarte tristă, pentru că în mintea lor totul se sfârşise.O, dacă ar fi spus: „Toate s-au ridicat împotriva nădejdii noastre şi parcă încrederea noastră a fost în zadar. Totuşi, noi nu ne vom da bătuţi, pentru că noi credem că-L vom vedea din nou”. În schimb, ei mergeau alături de El, declarându-şi credinţa spulberată. Domnul Isus a trebuit să le spună: „O, nepricepuţilor şi zăbavnici cu inima, când este vorba să credeţi tot ce au spus proorocii!”Nu cumva şi noi suntem în pericolul de a ni se adresa aceste cuvinte? Ne putem permite să pierdem tot ce avem, cu excepţia credinţei noastre în Dumnezeul adevărului şi al dragostei. Fie ca niciodată să nu ne exprimăm credinţa, aşa cum şi-au exprimat-o aceşti ucenici, la trecut – „Noi trăgeam nădejde”, ci întotdeauna să spunem: „Eu trag nădejde”.
din Crumbs

 
 

Plăcuta, dulcea vară era caldă şi luminoasă,

Strălucitoare erau florile pe fiecare ramură:

M-am încrezut în El când trandafirii înfloreau;

Mă-ncred în El şi acum…

 
 

Mică era credinţa mea care se clatină fără putere

Acum când trandafirii nu mai înfloresc;

Firavă era încrederea care acum se schimbă,

Îndoindu-se de dragostea Lui când norii furtunoşi cresc.

 

Cântecul unei păsări în mijlocul unei furtuni de iarnă

 

SCRIPTURILE ÎN FIECARE ZI

Volumul III

 

Psalmul 20

Dumnezeu a dat lumii mai mult decât mărturii (cele amintite în Psalmul 19): El a dat un Martor viu, pe Isus Hristos. Psalmul 16 ni L-a arătat pe Omul desăvârşit găsindu-Şi întreaga desfătare în cei credincioşi, „sfinţii”, „aleşii” de pe pământ. În Psalmul 20 îl vom vedea pe Domnul Hristos ca fiind centrul preocupărilor şi al afecţiunilor alor Săi. Celui care, pe cruce, era nevoit să strige: „Strig ziua, şi nu-Mi răspunzi” (Psalmul 22.2), ei îi spun: „Domnul să-Ţi răspundă…! Domnul să împlinească toate cererile Tale!” (v. 1,5). Apoi vine siguranţa credinţei: „îi va răspunde” (v. 6), căreia îi corespunde strigătul de eliberare din Psalmul 22.21: „Mi-ai răspuns…”Numai după aceea, credincioşii mijlocesc pentru ei înşişi: „Să ne răspundă împăratul…” (v. 9). Ce bine ar fi să înţelegem şi noi mai profund ce au însemnat pentru Isus părăsirea Sa şi apoi eliberarea Sa, precum şi care sunt rezultatele glorioase ale acestora pentru noi! „Aceştia se încred în care şi aceia în cai, dar noi ne încredem în Numele Domnului Dumnezeului nostru” (v. 7). Omul modern se mândreşte mai mult ca oricând cu mijloacele sale de transport puternice şi rapide, precum şi cu multe alte lucruri. Dar gloria creştinului este de a aparţine lui Hristos şi de a purta frumosul Său Nume (Iacov 2.7).

 

PÂINEA CEA DE TOATE ZILELE

 

Text: Ioan 14:1-6

Şi după ce Mă voi duce şi vă voi pregăti un loc, Mă voi întoarce şi vă voi lua cu Mine, ca acolo unde sunt Eu, să fiţi şi voi. Ioan 14:3

CERUL – O SPERANŢĂ SIGURĂ

Cei mai mulţi dintre oameni vor să meargă în cer. Ei speră că, într-o zi, cumva, vor intra pe „porţile de mărgăritar”. Dar cuvântul speranţă, aşa cum este folosit în Biblie, este mult mai mult decât o dorinţă puternică. El înseamnă „aşteptări sigure.” El nu lasă loc îndoielii.Aceasta a fost speranţa care i-a umplut inima lui Rowland Hill, predicatorul din Londra care a exercitat o puternică influenţă în a doua parte a secolului al 18-lea, atât prin predicile pe care le-a ţinut în aer liber, cât şi prin acelea din Surrey Chapel. Ultima dată când Hill a predicat în biserica aceea, a rămas după terminarea serviciului până ce au plecat toţi, în afară de îngrijitorul clădirii. In timp ce se plimba încoace şi încolo pe culoarul dintre bănci, îngrijitorul I-a auzit repetând cu profundă convingere cuvintele unui imn: „îl voi vedea acolo, O cât este de frumos! El nu va fi în glorii şi să mă lase jos”. De unde avea Rowland Hill o asemenea nădejde? Pentru că experimentase ceea ce spune un alt verset al cântării: „In locul meu pe cruce, Isus purtă păcatul. Şi-acum sunt liberi, şi robul şi chezaşul”.Da, noi, cei care ne-am încrezut în Cristos, avem siguranţa că vom merge în paradis. Putem spune: „El a murit în locul meu – luând asupra Sa mânia Dumnezeului sfânt şi drept – şi acum Dumnezeu mă vede pe deplin identificat cu Fiul Său”. Ne putem bizui pe cuvintele lui Isus spuse ucenicilor Săi: „Mă voi duce şi vă voi pregăti un loc, Mă voi întoarce şi vă voi lua cu Mine, ca acolo unde sunt Eu, să fiţi şi voi”. Aceasta este o siguranţă pentru orice creştin. Nădejdea noastră că vom merge în ceruri este o speranţă sigură. P.R.V.

    Sunt al Lui şi cred făgăduinţa Sa:

    Toţi ne-om strânge iar, la al vieţii râu curat,

    In sfânta, glorioasa-mpărăţie,

    Şi greul vieţii fi-va un trecut uitat.   – Smith

Să fii salvat aici înseamnă să fii în siguranţă dincolo.

 

DOMNUL ESTE APROAPE – GBV

http://www.gbv.ro/meditatii-zilnice/domnul-este-aproape

 

Tu vei păzi în pace desăvârșită mintea care se sprijină pe Tine. Isaia 26.3

Pacea nu este un lucru care să crească de la sine în inimă, ci este făcută prin sângele Domnului Isus vărsat la cruce și este dăruită celui credincios. Domnul gloriei a sfârșit lucrarea care Ia fost dată. Tatăl La înviat dintre cei morți și La așezat la dreapta Sa. Nu au fost toate acestea și pentru noi? Să privim la El, nu la noi înșine! El este așezat în prezența neumbrită a Tatălui, acolo unde niciun nor nu poate interveni. Cel care este Începutul și Capul noii creații a fost odinioară încoronat cu spini, însă acum este încununat cu glorie. Pot păcatul și moartea să aibă dea face cu El? Dacă El este pacea noastră, atunci pacea pe care El o are în prezența Tatălui este a noastră – însăși Persoana Lui în glorie este pacea celui credincios. Cel care este pacea noastră este și viața noastră, iar noi suntem ascunși cu El în Dumnezeu.

Lucrul important nu este dacă tu simți că ai pace. Cel care a suferit pentru păcatele noastre, Cel Drept pentru cei nedrepți, a făcut pace și El Însuși este pacea noastră. Putem cunoaște această pace și ne putem bucura de ea. Pacea pe care Însuși Domnul Isus o are cu Dumnezeu este și pacea noastră. În ce privește trecutul, avem pace perfectă; în ce privește prezentul, suntem întro poziție de favoare absolută; în ce privește viitorul, ne bucurăm în nădejdea gloriei lui Dumnezeu.În loc ca păcatele mele să fie între mine și Domnul Isus, El Însuși este acum între mine și păcatele mele. Cel care Sa interpus astfel ma făcut să cunosc că, făcând acest lucru, ma adus la Sine și mia pus în inimă propria Lui pace. În Persoana Domnului meu, sunt scăpat și așezat deasupra oricărei judecăți, pentru totdeauna. Puterea morții este anulată; puterea lui Satan este în sfârșit zdrobită. Cu o inimă plină de bucurie, înalț cântarea mea de biruință, căci păcatul, moartea și judecata sunt în urma mea acum. „El este pacea noastră” (Efeseni 2.14). C. Stanley

 

SĂMÂNȚA BUNĂ

http://www.gbv.ro/meditatii-zilnice/samanta-buna

 

Când erau adunați la un loc, Pilat le-a zis: „Pe care voiți să vi-l slobod? Pe Baraba sau pe Isus, care Se numește Hristos …?”. „Pe Baraba”, au răspuns ei.
Matei 27.17,21

Omul din mijloc

Iată-l pe Baraba, condamnatul la moarte pentru tâlhărie și omor! El a fost eliberat, dar în schimb a fost predat în mâinile ucigașilor Mântuitorul. Probabil, Baraba a ieșit din temniță cu privirea înfricoșată, pășind încet pe străzile Ierusalimului. Oamenii au plecat spre Golgota, ca să-i vadă pe cei trei răstigniți pe cele trei cruci. Dacă Baraba ar fi urmat același drum ca mulțimea, ar fi putut să cugete în fața crucilor cam așa: „Pe cel din stânga l-am cunoscut foarte bine, iar cel din dreapta a fost însoțitorul meu la omor și jaf. Da, cei doi au fost complicii mei și acolo trebuia să fie și sfârșitul meu; acolo, pe crucea din mijloc! Dar pe Omul din mijloc nu-L cunosc, El n-a făcut parte din ceata noastră. Dar un lucru știu sigur: Omul acela din mijloc moare în locul meu, iar eu sunt liber!”.

Cititorule, inima noastră nu este mai bună decât a acelor oameni care au cerut să li se elibereze un ucigaș și să fie răstignit cel mai drept Om de pe pământ. Da, locul nostru este pe banca acuzaților, dar Omul din mijloc – Isus Hristos – a luat păcatele noastre asupra Sa, iar prin jertfa Sa a dobândit eliberarea. Ne aflăm fiecare în fața alegerii. Să ne punem încrederea în Cel care a murit în locul nostru!

 

Cele 13 Calendare Biblice (TOTUL PENTRU GLORIA LUI de Oswald CHAMBERS / MANA DE DIMINEAŢĂ / MÂNTUIREA PRIN HRISTOS / Meditaţii zilnice – de Fritz BERGER / TEZAURUL PROMISIUNILOR LUI DUMNEZEU de Charles H. SPURGEON / DOMNUL ESTE APROAPE! – Calendar Biblic / BĂTÎND LA UȘA LUI DUMNEZEU de Oswald CHAMBERS / MEDITAŢII ZILNICE de Wim MALGO / MEDITAŢII PENTRU FIECARE ZI A ANULUI Dimineaţa şi Seara de Charles H. SPURGEON / IZVOARE IN DEŞERT / SCRIPTURILE ÎN FIECARE ZI – Volumul III / PÂINEA CEA DE TOATE ZILELE / DOMNUL ESTE APROAPE – GBV / SĂMÂNȚA BUNĂ) sunt preluate de pe pagina https://ioan17.wordpress.com/2016/03/

 

CUVÂNTUL LUI DUMNEZEU PENTRU ASTĂZI

coordonatori Bob & Debby Gass

www.fundatiaseer.ro

 

CE TE OPRESTE? TEAMA DE SUCCES? (4)

„Domnul făcea să-i meargă bine ori de ce se apuca.” (Geneza 39:3)

     Pentru a-ți învinge teama de succes, trebuie să faci şi următoarele: 1) Acordă-ți timp suficient pentru a duce la bun sfârșit sarcinile dificile de care atârnă succesul tău. 2) Ai grijă de „succesul care se prefigurează”, și nu te angaja în acțiuni care i se pun de-a curmezișul. De exemplu, să pui de-o parte bani pentru mica ta afacere, după care să-i cheltuiești pe fleacuri, și nu pe marketing și publicitate. 3) Urmărește atent persoanele-cheie care pot influența rezultatele semnificative ale succesului tău. Scapă de ideea că nu ești demn de atenția lor sau că ele nu ar avea timp pentru cineva ca tine. „Dacă vezi un om iscusit în lucrul lui, acela poate sta lângă împăraţi, nu lângă oamenii de rând” (Proverbe 22:29). Boaz nu numai că era proprietarul ogorului de unde a cules Rut grâu, dar el s-a și îndrăgostit de ea, şi a luat-o de soție. Și astăzi sunt oameni care te observă și care te pot binecuvânta. 4) Întovărășește-te cu oameni focalizați pe a duce lucrurile la bun sfârșit și care urmăresc prioritățile corecte când fac aceasta. Privește la modul lor de a acționa și adoptă acele aspecte din comportamentul lor care Îl onorează pe Dumnezeu. 5) Gândește-te la binele pe care îl poți face ca persoană de succes. Gândește-te la acțiunile altruiste în care te-ai putea implica sau la lucrările și cauzele pe care le-ai putea susține dacă ai avea o stare materială îndestulătoare. 6) Înțelege că succesul este ideea lui Dumnezeu, și El ni-l dăruiește pentru a-Și împlini planurile. Câtă vreme motivele tale sunt de-a fi pe placul lui Dumnezeu și de-a face voia Lui, te poți baza că şi pentru tine va fi valabil acest verset: „Domnul făcea să-i meargă bine ori de ce se apuca.”

 

Textul zilei „CUVÂNTUL LUI DUMNEZEU PENTRU ASTĂZI”, coordonatori Bob & Debby Gass este preluat si poate fi gasit la urmatoarele pagini:

TOTUL PENTRU GLORIA LUI

de Oswald CHAMBERS

 

Este El cu adevărat Domnul meu?

„…vreau numai să-mi sfârşesc cu bucurie calea şi slujba pe care am primit-o de la Domnul Isus.” Fapte 20:24

 

Bucuria vine în urma împlinirii depline a scopului pentru care am fost creat şi regenerat, nu în urma realizării cu succes a unui lucru. Bucuria Domnului nostru era să facă lucrurile pentru care a fost trimis de Tatăl, şi El ne spune: „…Cum M-a trimis pe Mine Tatăl, aşa vă trimit şi Eu pe voi”. Ai primit o slujbă de la Domnul? Dacă da, trebuie să te dedici ei, să-ţi preţuieşti viaţa numai pentru îndeplinirea acelei slujbe. Gândeşte-te ce satisfacţie vei avea când îl vei auzi pe Isus spunând: „Bine, rob bun şi credincios”; când vei şti că ai făcut lucrul pe care El te-a trimis să-l faci. Fiecare trebuie să ne găsim locul în viaţă din punct de vedere spiritual. Îl găsim când ne primim slujba de la Domnul. Pentru a face aceasta, trebuie să umblăm cu Isus; trebuie să-L cunoaştem pe El mai mult decât ca Mântuitor personal. „Ii voi arăta tot ce trebuie să sufere pentru Mine.”

„Mă iubeşti?” Atunci: „Paşte oile Mele”. Nu există nici o alternativă a modului în care-I putem sluji, ci doar o loialitate absolută faţă de însărcinarea pe care ne-a dat-o Domnul nostru – loialitate faţă de ceea ce înţelegem atunci când ne aflăm cât mai aproape de Dumnezeu. Dacă ai primit o slujbă de la Domnul Isus, vei şti că nevoia nu este niciodată identică cu chemarea: nevoia este oportunitatea de a-ţi exersa chemarea. Chemarea implică loialitate faţă de slujba pe care ai primit-o când erai într-adevăr în strânsă legătură cu El. Aceasta nu implică faptul că s-a planificat deja o campanie de lucru pentru tine, dar înseamnă că trebuie să ignori solicitările de a lucra în alte domenii.

 

MANA DE DIMINEAŢĂ

 

„Ce este aceasta?” căci nu ştiau ce este. Moise a zis: „Este pâinea pe care v-o dă Domnul ca hrană.” EXODUL 16:15

Care este natura spirituală şi adeseori ascunsă a acestei mane prin care Domnul ne hrăneşte? In Apocalipsa, El promite să hrănească cu mana ascunsă pe cel ce biruieşte în Numele Lui. Cei care trăiesc aici pe pământ ca străini şi călători ştiu că în pustie nu te poţi aştepta la bucurii sau la înţelegere şi apreciere ci bucuria lor este de a fi hrăniţi de Dumnezeu cu această mană. Este o părtăşie intimă cu Dumnezeu, copilul Său îl urmează de aproape pe calea strâmtă şi uneori în singurătate. Adeseori, când ieşim dintr-o experienţă neplăcută, grea, descoperim că suntem întăriţi; Domnul este mai aproape de noi şi noi suntem mai eliberaţi, cu toate că în momentul încercării a fost durere, apăsare şi încordare; El ne-a hrănit cu mana ascunsă. Lui Dumnezeu îi place să întărească cu mana Sa proprie pe ai Săi care sunt în singurătate, lipsiţi de mijloace de har. În loc de a suspina după părtăşia cu sfinţii, este mai bine să fim alimentaţi direct de mâna Lui; hrana cea mai bună, este mana ascunsă a dragostei Lui. Părtăşia noastră cu El devine mai intimă dacă viaţa noastră este mai deplin predată! Domnul Isus este mana ascunsă a sufletelor noastre. Aşa cum odinioară mana ascunsă era un dar al lui Dumnezeu pentru poporul Său, în vremea de acum Domnul Isus este un har ceresc, aici pe pământ; Cel ceresc este în mijlocul împrejurărilor pământeşti ale răscumpăraţilor Lui. Mana ascunsă este deci o tainică şi dulce părtăşie cu El însuşi; ea este făgăduită Bisericii din Pergam unde era scaunul de domnie al Satanei; dar promisă credincioşilor biruitori. Pergamul era renumit prin tolerarea răului şi a idolatriei; totuşi şi acolo Domnul îşi avea credincioşii Lui. Ei aveau nevoie de aceeaşi mană ascunsă, de Domnul Isus. Nu este astăzi şi mai rău ca pe vremea aceea? Domnul nostru este într-o tainică şi scumpă părtăşie cu noi. El este mana noastră ascunsă. Dar vai! Sunt mulţi creştini a căror inimă nu este întreagă a lui Dumnezeu. Ei nu servesc scopului Său, şi nu preţuiesc această Mană. „Ochii noştri nu văd decât mana asta” (Num. 11:6) şi astfel, inimile lor doresc altceva; de aceea neavând părtăşia intimă cu MANA lui Dumnezeu, au ajuns o ruină, personal şi ca adunare.”

 

MÂNTUIREA PRIN HRISTOS

Meditaţii zilnice – de Fritz BERGER

 

„Numai purtaţi-vă într-un chip vrednic de Evanghelia lui Hristos, pentru ca, fie că voi veni să vă văd, fie că voi rămânea departe de voi, să aud despre voi că rămâneţi tari în acelaşi duh şi că luptaţi cu un suflet pentru credinţa Evangheliei.” Filipeni 1:27

Cum putem să fim o piedică pentru Evanghelie? Am putea spune:Las oamenii să creadă şi să facă ceea ce vor şi atunci nu sunt o piedică pentru Evanghelie.Totuşi, ori sunt pentru Isus ori împotriva Lui;ori pentru Evanghele, ori împotriva ei.Diavolul are mulţi slujitori care se prezintă a fi predicatori ai dreptăţii;el se transformă într-un înger de lumină.Aparent se poartă ca un creştin.În felul acesta diavolul poate să izbândească, dar numai pentru un timp,căci pe urmă va fi înlăturat;dar noi suntem copiii lui Dumnezeu şi avem de dat o luptă.Prin pocăinţă declarăm că vrem să luptăm împotriva lucrării diavolului, şi astfel suntem în război cu el.Versetul nostru ne spune:”purtaţi-vă într-un chip vrednic de Evanghelia lui Hristos, pentru ca fie că voi veni să vă văd, fie că voi rămânea departe de voi, să aud că rămâneţi tari în acelaşi duh, şi acelaşi suflet”.Credincioşii sunt în părtăşie strânsă unii cu alţii.Unde este credinţă dispar dezbinările şi domneşte dragostea aşa cum găsim la Tesaloniceni:”… dragostea fiecăruia din voi faţă de cilalţi se măreşte tot mai mult.”Astfel nu mai au loc certurile şi interpretările greşite.Dimpotrivă, lupta sedă pentru credinţa Evangheliei, căci mântuirea este numai în Hristos.Căci propovăduirea crucii este puterea lui Dumnezeu.Credinţa în mântuire, în ceea ce Isus a făcut pentru noi, ne menţine în biruinţă şi ne dă o umblare vrednică de El.

 

TEZAURUL PROMISIUNILOR LUI DUMNEZEU

de Charles H. SPURGEON

 

CASA BINECUVÂNTATĂ

El binecuvântează casa celor neprihăniţi. Proverbe 3.33

Cel neprihănit se teme de Domnul, pentru aceasta el este aşezat sub paza divină care se întinde chiar până la acoperişul care adăposteşte familia lui. Casa sa este o locuinţă a dragostei, o şcoală de educaţie sfântă, un cămin de lumină cerească; în ea este un altar unde Numele Domnului este chemat în fiecare zi. Ea poate fi o colibă săracă sau un castel princiar; binecuvântarea Domnului o înconjoară, nu după mărimea ei, ci din pricina caracterului celor care o locuiesc.Această locuinţă este binecuvântată mai ales când capul familiei şi soţia lui se tem la fel de Dumnezeu; dar chiar un fiu sau o fiică, sau chiar o slugă pot atrage binecuvântarea de sus peste toata casa. Prea iubiţilor, fie Domnul Isus oaspetele nostru, găsind plăcere să ne viziteze mereu, ca altă dată, casa din Betania, şi vom fi cu siguranţă binecuvântaţi.Să avem însă grijă să fim drepţi în orice lucru; în profesia noastră, în judecăţile noastre cu privire la alţii şi în legăturile noastre cu vecinii. Un Dumnezeu drept nu poate binecuvânta faptele nedrepte.

 

DOMNUL ESTE APROAPE!

Calendar Biblic

 

Tatăl Mă iubeşte, pentru că îmi dau viaţa, ca iarăşi s-o iau. Nimeni nu Mi-o ia cu sila, ci o dau Eu de la Mine. Ioan 10.17

Fiul lui Dumnezeu era din veşnicie desfătarea Tatălui. În Ioan 1 ne este spus că Fiul lui Dumnezeu e la sânul Tatălui fapt care ne arată legătura intimă cu Tatăl. Să nu credem că această expresie arată vârsta de prunc a Fiului. NU. În Evrei 1.3 este scris că El însuşi a făcut toate lucrurile prin Cuvântul puterii Sale. În Evanghelia după Ioan (5.20) El însuşi ne spune că Tatăl îl iubeşte. Cu ce bucurie trebuia să se fi uitat Tatăl la Fiul. Fiecare cuvânt, fiecare lucrare, dădea Tatălui un motiv nou să-L iubească; în toate El vedea îndeplinirea gândurilor Sale şi Persoana Sa slăvită. Aceeaşi dragoste a Tatălui pentru păcătoşii pierduţi, umplea şi inima Fiului. Ca păcătoşii să fie salvaţi de pierzarea veşnică trebuia neapărat să fie plătit preţul păcatelor. Plata păcatelor este moartea. Când a venit în lume, Fiul a spus: „Iată că vin să fac voia Ta” (Evr. 10.7). Fiul şi-a dat singur şi de bună voie viaţa Sa. Iată încă un temei care a sporit dragostea Tatălui faţă de Fiul Său Preaiubit. El i-a dat puterea de a-Şi da viaţa pentru păcătoşi ca apoi să şi-o recapete. Domnul Isus a îndeplinit în totul voia lui Dumnezeu. Când totul era aproape îndeplinit, potrivit prorociei a strigat: „Mi-e sete!”Apoi după puţine clipe şi-a încredinţat viaţa în mâinile Tatălui. Toate acestea trezesc în noi gândul de adorare, căci ele s-au făcut pentru noi. Această ardere de tot a fost făcută pentru Dumnezeu ca jertfă de bun miros, iar pentru noi a fost o jertfă pentru ispăşirea păcatelor noastre. Aceste scumpe adevăruri ne îndeamnă în orice moment să-L adorăm pe Domnul nostru şi să-I mulţumim pentru această lucrare.”Dar vine ceasul, şi acum a şi venit când închinătorii adevăraţi vor adora pe Tatăl în duh şi adevăr căci astfel de adoratori doreşte şi Tatăl.”Eşti şi tu un astfel de adorator al Marelui Mântuitor?

 

BĂTÎND LA UȘA LUI DUMNEZEU

de Oswald CHAMBERS

 

O, Doamne, în această nouă zi fă-mă în stare, prin harul Tău, să simt deplin apropierea Ta şi tăria Ta. Ţine-mă cu faţa către slava Ta ca să fiu „schimbat în acelaşi chip, din slavă în slavă” (2 Corinteni 3:18).

 

MEDITAŢII ZILNICE

de Wim MALGO

 

«Prin această „voie” am fost sfinţiţi noi şi anume prin jertfirea trupului lui Isus Cristos, o dată pentru totdeauna» Evrei 10.10

Ce este sfinţirea? Cel mai profund înţeles al sfinţirii îl găsim în textul din Evrei 13,12: «De aceea şi Isus, ca să sfinţească norodul cu însuşi sângele Său, a pătimit dincolo de poartă.» Imediat urmează chemarea la sfinţire: «Să ieşim, dar, afară din tabără la El şi să suferim ocara Lui» (Evrei M, 13). Isus a venit pe acest pământ pentru a ne sfinţi, dar și noi trebuie să venim la El pentru a fi sfinţiţi. Întrebarea decisivă este următoarea: doreşti tu să fii sfinţit, adică să fii ales de Isus? Vrei să renunţi la «relaţii», la bunuri şi la bogăţiile materiale pentru a fi una cu Domnul Isus? Există doar o singură cale a sfinţirii şi ea duce cu siguranţă la Isus. Duce nu numai la cruce, ci şi pe cruce. Sfinţirea este de o importanţă vitală, deoarece dacă nu dorim să mergem unde a fost Isus, nu putem să ajungem nici unde este El acum. Iată de ce este scris în Epistola către Evrei: «Urmăriţi pacea cu toţi şi sfinţirea ,fară care nimeni nu va vedea pe Domnul» (Evrei 12,14). Timpul ne presează, clipa întâlnirii cu Isus pe norii cerului se apropie din ce în ce mai mult. Să nu pierdem din vedere faptul «… că Dumnezeu nu ne-a chemat la necurăţie, ci la sfinţire» (1 Tes. 4,7).

 

MEDITAŢII PENTRU FIECARE ZI A ANULUI

de Charles H. SPURGEON

Dimineaţa şi Seara

DIMINEAŢA

Să nu dormim ca ceilalţi. 1 Tesaloniceni 5:6

Sunt multe căi de a menţine trează atenţia creştinului. Printre altele, permiteţi-mi să-i sfătuiesc pe creştini să vorbească între ei despre căile Domnului. În timp ce se îndreptau spre Oraşul Ceresc, Creştinul şi Încrezătorul îşi spuneau: „ca să prevenim somnolenţa, trebuie să vorbim despre ceva înălţător”. Creştinul a întrebat: „frate, de unde să începem?” Încrezătorul a spuns „de unde a început Dumnezeu cu noi”. Atunci Creştinul a cântat acest cântec.

 

Când sfinţii obosesc, să vină mai aproape
Ca să asculte ce vorbeau doi pelerini:
Să fie gata să înveţe de la ei cum că se poate
Să nu închidă ochii când adorm printre străini,
Fraţi scumpi, prin părtăşie şi lucrare
Vă ţineţi mintea trează în sfântă consacrare.

 

Creştinii care se izolează de ceilalţi şi vor să meargă singuri sunt ispitiţi să adoarmă. Ţine-i companie Creştinului, şi Vei fi treaz şi încurajat să înaintezi cu repeziciune pe drumul spre cer. Dar dacă trăieşti într-o „plăcută prietenie” (Psalmi 55:14), ai grijă ca tema conversaţiei voastre să fie Domnul Isus. Priveşte mereu spre El, umple-ţi inima cu El, şi vorbeşte numai despre El. Prietene, trăieşte lângă cruce şi nu vei adormi. Sădeşte-ţi în inimă valoarea locului spre care te îndrepţi. Dacă îţi aminteşti că mergi spre ceruri, nu vei adormi pe drum. Dacă te vei gândi că lidul este în urma ta, şi că diavolul te urmăreşte, nu vei fi cuprins de moleşeală. Creştine, vrei să dormi când porţile cerului îţi sunt deschise, când îngerii te aşteaptă să te uneşti în cânt cu El, când coroana de aur este pregătită pentru tine? În sfântă părtăşie „vegheaţi şi rugaţi-vă, ca să nu cădeţi în ispită” (Matei 26:41).

SEARA

Zi sufletului meu: „Eu sunt mântuirea ta!” Psalmi 35:3

Ce mă învaţă aceasta rugăciune preţioasă? Va fi cererea mea din fiecare seară, dar mai întâi îmi va servi drept subiect de meditaţie. Textul mă informează că David avea îndoielile lui; altfel, de ce s-ar fi rugat „37 sufletului meu, «Eu sunt mântuirea Ta»”, dacă nu ar fi avut uneori îndoieli şi temeri? Dacă este aşa, mă simt încurajat că nu sunt singurul sfânt care se plânge de slăbirea credinţei. Dacă David s-a îndoit, nu trebuie să mai concluzionez că nu sunt creştin fiindcă mă îndoiesc. Textul îmi aminteşte că David nu era mulţumit cu îndoielile şi temerile lui. De aceea, s-a îndreptat imediat spre tronul milei ca să se roage pentru asigurarea care valora mai mult decât aurul cel mai preţios. Şi eu trebuie să caut acceptarea de la Cel iubit. Nu trebuie să mă bucur când dragostea Lui nu este în sufletul meu. Când Mirele este plecat de la mine, sufletul meu trebuie să jelească. învăţ de la David şi faptul că el ştia unde să caute asigurare. A mers la Dumnezeu în rugăciune, strigând „zi sufletului meu, «Eu sunt mântuirea ta»”. Trebuie să petrec timp singur cu Dumnezeu, dacă vreau să am un simţământ clar al iubirii lui Isus. Dacă rugăciunile mele încetează, ochii credinţei se vor închide. Rugăciunea înseamnă cerul; lipsa ei înseamnă lipsa progresului. Observ că David nu este liniştit fără o asigurare divină „zi sufletului meu”. Doamne, te rog vorbeşte-mi! Nimic altceva nu-l va mulţumi pe creştin, în afara mărturiei divine. Mai mult, David nu putea să se odihnească dacă asigurarea nu era întemeiată pe prezenţa unei persoane — „Eu sunt mântuirea ta”. Doamne, dacă Tu ai spus asta tuturor sfinţilor şi mie nu mi-o spui, nu înseamnă nimic. Doamne, am păcătuit; nu merit zâmbetul Tău. De abia îndrăznesc să cer, dar o, spune-i sufletului meu, chiar sufletului meu „Eu sunt mântuirea ta”. Ajută-mă să simt în mod prezent, personal, întemeiat şi indiscutabil că eu sunt al Tău şi Tu eşti al meu.

 

IZVOARE IN DEŞERT

 

Căci ne-am făcut părtaşi ai lui Hristos, dacă păstrăm până la sfârşit încrederea nezguduită de la început.

(Evrei 3:14)

Deseori ultimul pas este pasul câştigător. În Călătoria creştinului numărul cel mai mare de pericole îi pândeau în zona cea mai apropiată de porţile Oraşului Ceresc. În regiunea aceea era Castelul Îndoielii. Acolo era locul unde pământul fermecat ademenea călătorul obosit la somnul fatal. Când înălţimile cereşti se văd din plin, atunci porţile iadului sunt cele mai persistente şi pline de pericole mortale. „Să nu obosim în facerea binelui; căci la vremea potrivită, vom secera, dacă nu vom cădea de oboseală”. (Galateni 6:9). „Alergaţi dar în aşa fel ca să căpătaţi premiul!” (1 Corinteni 9:24).

 

În valurile amare ale nenorocirii

Bătut şi azvârlit încolo şi încoace

De vânturile ursuze care suflă

De pe ţărmurile dezolante ale îndoielii,

Când ancorele pe care credinţa le-a aruncat

Trag în mijlocul furtunii,

Eu, în tăcere, m-agăţ cu putere

De lucrurile care nu pot cădea.

 

Şi chiar dacă demonii s-ar lupta cu furie,

Şi chiar dacă îngerii s-ar ascunde îndelung,

Eu ştiu că adevărul şi dreptatea

Au de partea lor universul;

Şi că undeva dincolo de stele

Este o dragoste mai puternică decât destinul.

Când noaptea îşi va descuia zăvoarele

Îl voi vedea pe El – şi voi aştepta.

Washington Gladden

 

Cea mai mare provocare în primirea lucrurilor mari de la Dumnezeu este să rezişti în ultima jumătate de oră.

 

SCRIPTURILE ÎN FIECARE ZI

Volumul III

 

Psalmul 19

Dumnezeu S-a descoperit succesiv printr-o dublă mărturie: Prima este cea a creaţiei Sale (v. 1-6), al cărei limbaj tăcut, dar foarte convingător, face cunoscut până la marginile lumii puterea şi înţelepciunea Lui (Fapte 14.17). Acţiunea regulată şi binefăcătoare a soarelui, vărsând peste tot
pământul lumina şi căldura sa, este dovada constantă a bunătăţii lui Dumnezeu faţă de toate creaturile Sale (Psalmul 136.8; Matei 5.45).A doua mărturie este cea a cuvântului (v. 7-11). Dacă acesta era sfânt, drept, bun, spiritual, chiar şi atunci când cuprindea numai legea dată către Israel (Romani 7.12,14), cât de nepreţuit este el acum, când este complet! Acest Cuvânt minunat îl învaţă pe cel care slujeşte (v. 11) şi îi atinge conştiinţa.Conştiinţa constituie, am putea spune, cea de-a treia mărturie şi se află în interiorul fiecărui om; ea pune în lumină atât greşelile comise fără voie, ascunse (v. 12), cât şi păcatele comise cu voie (cu propria voinţă, rod al mândriei sau al orgoliului); distincţia între cu voie şi jără voie se poate observa în Numeri 15.27-30. Şi la începutul epistolei către Romani putem vedea aceeaşi triplă mărturie, a creaţiei (Romani 1.20), a conştiinţei (Romani 2.15) şi a legii (Romani 2.17…), aşezată înaintea imului cu scopul de a scoate în evidenţă starea acestuia şi de a-l conduce la mântuire.

 

PÂINEA CEA DE TOATE ZILELE

 

Text: 2 Corinteni 8:1-15   

..să vă aduceţi aminte de cuvintele Domnului Isus, care Însuşi a zis: „Este mai ferice să dai decât să primeşti”. Fapte 20:35

BENEFICIILE DĂRNICIEI

Dumnezeu este mulţumit când copiii Săi împărtăşesc din binecuvântările lor materiale altora, dar El vrea ca ei s-o facă dintr-o inimă plină de recunoştinţă şi din motive curate. Nu trebuie să fie generoşi numai pentru a câştiga atenţia altora sau pentru a-şi satisface eul. Dărnicia nu trebuie să fie făcută „cu părere de rău, sau de silă, căci „pe cine dă cu bucurie, îl iubeşte Dumnezeu” (2 Corinteni 9:7). D.L. Moody, în cartea sa: „Nestemate de fiecare zi”, a spus că în urma marelui incendiu din Chicago din 1871, s-a dus la New York pentru a solicita fonduri pentru victimele focului. Când a sosit, a fost prezentat unui om bogat, despre care i s-a spus că este deosebit de generos. Impresionat de marile nevoi din Chicago, i-a dat lui Moody un cec cu o sumă importantă de bani. După aceea, i-a dat lui Moody adresele altor oameni bogaţi din acea zonă, care au dat şi ei sume importante de bani. Când Moody voia să plece, i-a strâns mâna omului şi a făcut următorul comentariu: „Dacă veţi trece într-o zi prin Chicago, vă rog să mă căutaţi. Am să fac totul să vă reîntorc binefacerea”. Omul a răspuns: „Domnule Moody, nu mă aştepta. Fă ceea ce ţi-ai propus primului om cu care te vei întâlni”. Comentând experienţa, Moody a spus: „N-am să uit niciodată remarca aceea. Avea aureola Samariteanului milostiv”. Omul acela era dătătorul pe care-l iubeşte Dumnezeu. Mişcat de nevoile altora, el dă cu bucurie pentru a le alina suferinţele. Putem fi siguri că el a beneficiat cel mai mult, deoarece Domnul Isus a spus: „Este mai bine să dai decât să primeşti”. El a primit cea mai mare binecuvântare!   R.W.D.

Nu în a primi, sau a avea

Ci în a da e fericire.

Când plăcere alta n-ai, de ea

Te-i bucura în nemurire.      – Anonim

Mâna care dă, adună.

 

DOMNUL ESTE APROAPE – GBV

http://www.gbv.ro/meditatii-zilnice/domnul-este-aproape

 

De acum îmi este pusă înainte cununa dreptății, pe care mio va da Domnul, dreptul Judecător, în ziua aceea; și nu numai mie, ci și tuturor celor care iubesc arătarea Sa. 2 Timotei 4.8

Fără îndoială, cel mai important eveniment viitor pentru această lume este arătarea Domnului Isus. Importanța acestui eveniment nu poate fi depășită decât de prima venire a Lui, pentru a împlini lucrarea de ispășire. De asemenea, ne bucurăm să constatăm că evenimentul crucii are demnitatea lui unică, fără pereche, atât în timp cât și în veșnicie. Biruințele omului vor fi curând date uitării, însă biruința măreață de la cruce va rămâne pentru totdeauna săpată în istoria acestei lumi. Gloria biruințelor oamenilor importanți din această lume se veștejește și va fi uitată în veșnicie, însă timpul nu face decât ca biruința de la cruce să strălucească și mai mult, iar veșnicia nu va înceta săi manifeste gloriile. Însă, amintindune de gloria unică a crucii, să nu uităm de gloria viitoare a Împărăției, care va fi instituită odată cu arătarea Domnului Isus! Ea va constitui răspunsul triumfător la prima Lui venire, în umilință. Va fi răspunsul lui Dumnezeu la toată rușinea și la toate insultele pe care lumea lea aruncat asupra Fiului lui Dumnezeu la cruce. În mijlocul acestor insulte, Domnul a putut privi dincolo de toată rușinea, de toată suferința și durerea, la ziua viitoare a gloriei Sale și a putut rosti acele cuvinte solemne și triumfătoare: „De acum veți vedea pe Fiul Omului … venind pe norii cerului” (Matei 26.64). Arătarea Domnului Isus din cer, împreună cu îngerii Săi, va demonstra înaintea întregului univers trei lucruri: în primul rând, că Dumnezeu nu a fost indiferent față de tot răul, corupția și violența care sau acumulat dea lungul veacurilor; în al doilea rând, că Dumnezeu a luat seama la toate suferințele celor ai Săi; și, în al treilea rând și mai presus de toate, că Dumnezeu na fost indiferent la dezonoarea și la insultele pe care oamenii I leau adus Domnului Isus Hristos. H. Smith

 

SĂMÂNȚA BUNĂ

http://www.gbv.ro/meditatii-zilnice/samanta-buna

 

Nu știți că cei ce aleargă în locul de alergare, toți aleargă, dar numai unul capătă premiul…?
1 Corinteni 9.24

Premiul

Ce eforturi mari fac sportivii când se antrenează; cu câtă forță luptă pentru victorie! Ei renunță la multe plăceri ale vieții zilnice și exersează abținerea, pentru ca în ziua concursului să fie „în formă” și să obțină victoria. – Aceasta este o parte.

Pe de altă parte: cât de repede se veștejesc laurii! Și cât de repede se schimbă favoarea mulțimii de spectatori și se îndreaptă spre noi îndrăgiți de public, care sunt mai rapizi, mai buni – până când și aceștia sunt dați uitării! Toate acestea sunt doar onoare pământească, trecătoare.

Există o altă luptă. Aici nu aștepți aplauzele mulțimii; dar ceva mult mai măreț: aprobarea lui Dumnezeu! Este lupta credinței creștinilor. Ea este descrisă în Biblie; tot acolo sunt prezentate și regulile acestei lupte.

Această luptă nu oțelește corpul, cu toate că creștinii sunt răspunzători înaintea lui Dumnezeu și de trupurile lor. Ea întărește omul interior și îl ajută să se împotrivească influențelor greșite.

Dacă vrei să duci cu succes această luptă și să primești „premiul” recunoașterii lui Dumnezeu, atunci nu este suficient să te numești creștin; trebuie să aparții într-adevăr de Hristos. Cine aparține prin pocăință și credință de El, a primit viața veșnică. Și Duhul Sfânt locuiește în el; El este puterea vieții noi pentru lupta victorioasă a credinței.

 

Cele 13 Calendare Biblice (TOTUL PENTRU GLORIA LUI de Oswald CHAMBERS / MANA DE DIMINEAŢĂ / MÂNTUIREA PRIN HRISTOS / Meditaţii zilnice – de Fritz BERGER / TEZAURUL PROMISIUNILOR LUI DUMNEZEU de Charles H. SPURGEON / DOMNUL ESTE APROAPE! – Calendar Biblic / BĂTÎND LA UȘA LUI DUMNEZEU de Oswald CHAMBERS / MEDITAŢII ZILNICE de Wim MALGO / MEDITAŢII PENTRU FIECARE ZI A ANULUI Dimineaţa şi Seara de Charles H. SPURGEON / IZVOARE IN DEŞERT / SCRIPTURILE ÎN FIECARE ZI – Volumul III / PÂINEA CEA DE TOATE ZILELE / DOMNUL ESTE APROAPE – GBV / SĂMÂNȚA BUNĂ) sunt preluate de pe pagina https://ioan17.wordpress.com/2016/03/

 

CUVÂNTUL LUI DUMNEZEU PENTRU ASTĂZI

coordonatori Bob & Debby Gass

www.fundatiaseer.ro

 

CE TE OPREȘTE? TEAMA DE SUCCES? (3)

„Ca să dau o adevărată moştenire celor ce mă iubesc, şi să le umplu visteriile.” (Proverbe 8:21)

     Iată ce să faci, dacă dorești să-ți învingi teama de succes și să poți fi o binecuvântare pentru ceilalți: 1) Confruntă-ți teama cu fruntea sus. Cuvântul lui Dumnezeu spune că El dorește să ai izbândă (Iosua 1:9). Întrebarea este: ești gata să acționezi conform Cuvântului Său? Crezi că ceilalți au dreptul la succes, iar tu nu?! Ai impresia că nu e greșit să ai succes într-o oarecare măsură, dar că orice depășește acest prag nu ar fi pe placul lui Dumnezeu?! Trebuie să înlături aceste adevăruri nebiblice! 2) Stabilește sursa oricărei convingeri eronate pe care ai putea-o avea referitor la valoare. Iată câteva domenii cărora ar trebui să le dai atenție: respingerea de către cei dragi; comparația cu ceilalți; stereotipurile și imaginile promovate de mass-media; cuvinte legate de inferioritate și respingere, care sună stăruitor în mintea ta, ca un disc stricat. Percepția ta despre valoare va juca un rol important în ceea ce-ți îngădui să realizezi în viață, așa că schimbă-ți părerea despre tine! Aliniază ceea ce crezi și spui despre tine la ceea ce spune Dumnezeu despre tine: „Nu te teme de nimic, căci Eu te izbăvesc, te chem pe nume: eşti al Meu … eşti preţuit şi te iubesc … Nu te teme de nimic, căci Eu sunt cu tine.” (Isaia 43:1, 4-5) Identifică-ți comportamentele prin care te auto-sabotezi, și ia-ți angajamentul de a le stopa. Și nu mai aștepta „ocazii mai bune” sau până „vine momentul potrivit”! Dumnezeu spune: „Eu sunt cu tine”. Așadar, lasă în grija Lui momentul și împrejurările, iar tu mergi înainte cu încredere.

 

Textul zilei „CUVÂNTUL LUI DUMNEZEU PENTRU ASTĂZI”, coordonatori Bob & Debby Gass este preluat si poate fi gasit la urmatoarele pagini:

TOTUL PENTRU GLORIA LUI

de Oswald CHAMBERS

Este acest lucru adevărat şi pentru mine?

„Dar eu nu țin numaidecât la viaţa mea, ca şi cum mi-ar fi scumpă.” Fapte 20:24

Este mai uşor să-I slujeşti lui Dumnezeu fără să ai o viziune, să lucrezi pentru Dumnezeu fără să ai o chemare, pentru că atunci nu eşti neliniştit din cauza cerinţelor Lui; călăuza ta va fi gândirea ta naturală, poleită cu un strat de sentimente creştine. Vei fi mai prosper şi plin de succes, mai liniştit, dacă nu eşti conştient de chemarea lui Dumnezeu. Dar dacă primeşti o însărcinare de la Isus Cristos, gândul la ceea ce vrea Dumnezeu te va urmări mereu ca un ţepuş; nu vei mai putea lucra pentru El pe baza gândirii tale naturale. Ce consider eu că este cu adevărat preţios pentru mine? Dacă n-am fost acaparat de Isus Cristos, voi considera slujirea, timpul acordat lui Dumnezeu, viaţa mea ca lucruri preţioase pentru mine. Pavel spune că şi-a preţuit viaţa numai ca să poată îndeplini slujba pe care o primise; a refuzat să-şi folosească energia pentru alte lucruri. Fapte 20:24 consemnează neplăcerea aproape sublimă a lui Pavel cauzată de faptul că i s-a cerut să se gândească la sine însuşi; lui ii era absolut indiferent orice alt considerent în afară de cel al îndeplinirii însărcinării pe care o primise. Lucrarea noastră practică pentru Dumnezeu poate fi o piedică în calea abandonării în braţul Lui, deoarece ea se bazează pe argumentul „Aminteşte-ţi ce folositor eşti aici” sau „Gândeşte-te cât de valoros ai fi în acel gen de muncă”. Această atitudine nu-L pune pe Isus Cristos drept Călăuză a noastră pe drumul pe care trebuie să mergem, ci pune propria noastră apreciere cu privire la locul unde suntem cel mai de folos. Nu te gândi niciodată cât eşti de folositor, ci gândeşte-te că nu eşti al tău, ci al Lui

MANA DE DIMINEAŢĂ

„Chiar dacă Domnul ar face ferestre în cer, cum s-ar putea întâmpla un asemenea lucru ?” 2 ÎMPĂRAŢI 7:2

Ferestre… cuvântul acesta vorbeşte de limitările noastre în contrast cu cerul care ne vorbeşte de infinit. In textul acesta, ofiţerul care vorbea astfel îşi arăta necredinţa sa. Nu ne vorbeşte însă cuvântul acesta si nouă despre necredinţa noastră? Suntem noi în faţa unui „imposibil”? În loc să ne plecăm în faţa lui în descurajare şi îndoială, să ştim că Dumnezeu poate să deschidă ferestre în acest cer care ni se pare de aramă. Credinţa ştie că pentru El, totul este deschis pentru copiii Lui slabi care aici jos se luptă cu împrejurările lor. Psalmul 102 vs. 20-22 ne spune că Domnul priveşte pe pământ din locul înălţat al sfinţeniei Sale ca să audă gemetele prinşilor de război şi să-i izbăvească, pentru ca ei să vestească Numele Domnului si laudele Lui. Toate împrejurările noastre îi sunt cunoscute; da, El are ferestre în cer, El nu ne părăseşte şi nu-şi ia ochii de peste noi. Dar nouă care suntem zdrobiţi de îngrijorări şi copleşiţi de nedumeriri, ni se cere să privim în sus! Ni se spune despre Ştefan că, având ochii îndreptaţi spre cer, a văzut slava lui Dumnezeu şi pe Domnul Isus stând în picioare la dreapta lui Dumnezeu. În loc să fim cuprinşi de tulburare, în loc să ne lăsăm înfăşuraţi de întuneric şi opriţi de greutăţi, să privim în sus la Acela care este la dreapta lui Dumnezeu, locul de putere şi de provizie pentru orice situaţie! El va fi cu noi totdeauna şi pretutindeni când suntem pe linia căii şi voiei Lui. Dumnezeu ne pune credinţa la încercare şi îngăduie împrejurări care cer folosirea credinţei. Poate că nu întotdeauna felul Lui de a interveni este cel dorit şi aşteptat de noi; să nu ne descurajăm, să nu murmurăm şi să nu alergăm la soluţii personale, ci să fim convinşi că Dumnezeu este prezent în toate împrejurările noastre şi că El are negreşit o fereastră în cer pentru fiecare din noi. Să privim la cer, şi văzându-L prin credinţă pe Domnul Isus încununat cu slavă şi cu cinste şi având toată puterea în cer şi pe pământ, să fim mângâiaţi şi încurajaţi că El „stă în picioare la dreapta lui Dumnezeu” şi pentru noi, fiind gata să intervină şi să ne ajute. Să ne amintim că minunea pe care a făcut-o Dumnezeu în Samaria a fost precedată de situaţia extrem de gravă din pricina foametei, dar urmată de o abundenţă şi de o izbăvire pe care numai Dumnezeu le putea face. (2 Împ. 6:24-33).

Nimic nu cinsteşte pe Dumnezeu mai mult decât credinţa noastră, şi oricât de firavă ar fi ea, El o apreciază şi o onorează cu răspunsurile Lui. „Aveţi credinţă în Dumnezeu şi aveţi credinţă în Mine.” (Ioan 14:1)

MÂNTUIREA PRIN HRISTOS

Meditaţii zilnice – de Fritz BERGER

„Iată că pun în Sion o piatră din capul unghiului, aleasă, scumpă, şi cine se încrede în El, nu va fi dat de ruşine.”

1 Petru 2:6

Mă bucur că pot să citesc alternativ din profeţi şi din epistole şi în privinţa aceasta nu mă poate opri nimeni.Este scris:”Suntem împreună cetăţeni cu sfinţii, oameni din Casa lui Dumnezeu, fiind zidiţi pe temelia apostolilor şi proorocilor, piatra din capul unghiului fiind Isus Hristos.”Pavel îi scrie lui Timotei:”Tu m-ai urmat în învăţătura mea, în credinţa mea, în prigonirea mea.”Acela care îl urmează pe Pavel în credinţa lui, nu poate să ocolească suferinţele lui.Cel credincios are parte de prigoniri în lumea aceasta.Nici nu am putea fi fericiţi dacă n-ar fi aşa, căci este scris:”Dacă pe Mine M-au prigonit, şi pe voi vă vor prigoni”, şi mai este scris:”Dacă au păzit Cuvântul Meu, şi pe al vostru îl vor păzi.”Şi eu am avut parte de prigoniri, nu atât de grele, dar sunt mulţi care au urmat credinţa mea.Aceasta mă bucură.Aceştia sunt oameni fericiţi, de asta sunt convins;cum am putea altfel să fim fericiţi?Aici este vorba de unii care au căutat să fie drepţi.Au recunoscut că sunt pe o cale greşită.Au constatat că păcatul îi robeşte.Dacă astăzi sunt între noi oameni dornici de dreptate, asupra acelora priveşte Dumnezeu cu o dragoste mare.Dacă ai putea vedea această dragoste frăţească nu ai mai ezita nici-o clipă să I te închini.Este adevărat că Sfânta Scriptură încurajează pe oricine care vrera să iasă din viaţa de păcat.”Dacă ne mărturisim păcatele, El este credincios şi drept ca să ne ierte păcatele şi să ne curăţească de orice nelegiuire.”Acesta este un lucru măreţ.

TEZAURUL PROMISIUNILOR LUI DUMNEZEU

de Charles H. SPURGEON

CINSTEŞTE PE DUMNEZEU

Voi cinsti pe aceia care Mă cinstesc. 1 Samuel 2.30

Cinstea lui Dumnezeu este oare ţinta de căpetenie a vieţii noastre, dreptarul purtării noastre? În acest caz, El mă va cinsti. S-ar putea să nu primesc cinste din partea oamenilor, pentru un timp; dar Dumnezeu mi-o va da, în felul Său. Se poate întâmpla că cel mai sigur mijloc de a fi cinstit de El, să fie să primesc dispreţul oamenilor dacă trăiesc după voia Sa.Slujba preoţiei luând-o de Ia familiile lor şi a urmaşilor lor, precum şi conducerea ţării, şi o dădu tânărului Samuel. Dumnezeu poate îngădui celui rău sa capete onorurile lumii; dar demnitatea pe care şi-o păstrează este de a da El însuşi „slava, cinstea şi nemurirea”, acelora care printr-o ascultare sfântă îl cinstesc. Ce pot face azi, pentru a-L cinsti pe Domnul? Îi voi da slavă, prin mărturisirea cu gura şi printr-o ascultare practică. Îl voi cinsti şi prin persoana mea, şi prin bunurile mele, predându-mă Lui pentru o slujbă specială. Să ne gândim în ce fel îl putem cinsti azi.

DOMNUL ESTE APROAPE!

Calendar Biblic

Femeia să nu poarte îmbrăcăminte bărbătească, şi bărbatul să nu se îmbrace cu haine femeieşti; căci oricine face lucrurile acestea este o urâciune înaintea DOMNULUI, DUMNEZEULUI tău. Deuteronom 22.5

Dacă se mai discută în unele familii de credincioşi astfel de probleme legate de îmbrăcăminte, sigur că şi rezultatul este diferit. Adeseori se poate auzi întrebarea: „De ce se iau numai unele îndrumări din Cuvântul lui Dumnezeu în special din Vechiul Testament ca exemplu, pe când altele sunt trecute cu vederea?” Vreau să răspund printr-o explicaţie: dacă în Cuvântul lui Dumnezeu este vorba despre situaţia morală şi socială sau dacă este vorba despre temelii fundamentale pe care Dumnezeu le-a subliniat în Cuvântul Său şi în toată creaţia, atunci acestea trebuie îndeplinite cuvânt cu cuvânt. Adevărul însuşit trebuie trăit şi în comportarea exterioară (îmbrăcăminte) atât de bărbat, cât şi de femeie.Un alt exemplu referitor la ordinea lăsată prin cuvânt este interzicerea de a mânca sânge. Această interdicţie o găsim atât sub lege, cât şi sub har. La fel ne este amintit despre femeie să nu poarte pantaloni căci aceştia sunt o îmbrăcăminte bărbătească, pe când fusta este o îmbrăcăminte femeiască. O soră care are teamă de Dumnezeu nu va purta niciodată pantaloni căci Domnul o vede în orice împrejurare ar fi. Orice femeie sau fată care se depărtează de această „urâciune” va fi o mărturie vie, fără multe cuvinte. Ele vor arăta prin purtarea lor că slujesc Dumnezeului celui Viu şi caută să fie supuse cerinţelor Lui. Ele demonstrează practic că vor să trăiască după gândurile lui Dumnezeu.În această direcţie întâlnim şi cazuri de femei sau fete care vor să scuze neascultarea lor cu punerea în faţă a diferitelor probleme. Când Dumnezeu a scris aceste rânduri în Cuvânt a ştiut că este şi frig, aşa că scuze nu sunt.

BĂTÎND LA UȘA LUI DUMNEZEU

de Oswald CHAMBERS

„In vârful stâlpilor era o lucrătură în chip de crini” (1 împăraţi 7:22). O, Doamne, acest cuvânt este în mintea mea, în special când văd cât de lipsit sunt de orice fel de „lucrătură în chip de crin”, atât de necizelat şi neîmpodobit Fă-mă să fiu al Tău atât în exprimarea harului Tău, cât şi în experimentarea lui.

MEDITAŢII ZILNICE

de Wim MALGO

«Ştiu faptele tale. Iată ţi-am pus înainte o uşa deschisă, pe care nimeni n-o poate închide, căci ai puţina putere si ai păzit Cuvântul Meu si n-ai tăgăduit Numele Meu.» Apocalipsa 3 .8

Cine a deschis uşa Domnului? Cel cu putere puţină. Acesta este un mesaj plin de speranţă pentru cei disperaţi şi slabi. Acceptă puterea totală a Duhului pentru a experimenta victoria sfinţeniei lui Dumnezeu în viaţa ta! Este felul în care El îşi dezvăluie dumnezeirea: în slăbiciune! Gândeşte-te, tu, care tânjeşti atât de mult după putere şi după privilegiile deşarte pe care ea le oferă! De multe ori ne rugăm să primim opusul a ceea ce vrea Dumnezeu să ne dea pentru că ne vine
greu să acceptăm că «puterea Mea în slăbiciune este făcută desăvârşită» (2 Cor. 12,9) sau «El mi-a frânt puterea în drum» (Psalm 102,23). De ce nu-L interesează pe Domnul puterea şi efortul nostru? Pentru că forţa noastră are doar efect trecător, pe când puterea Sa lucrează pentru veşnicie. Să ne bucurăm în slăbiciune, deoarece efortul nostru respinge şi opreşte manifestarea puterii lui Dumnezeu. Dumnezeu deschide această uşă doar celor care Îi ascultă Cuvântul. Cât de puţini oameni sunt însă «roditori» în solul Cuvântului! Dar Domnul spune: «Iată spre cine îmi voi îndrepta privirile: spre cel ce suferă şi are duhul mâhnit, spre cel ce se teme de cuvântul Meu» (Isaia 66,2). Doreşti să te laşi pătruns din ce în ce mai adânc de adevărul acestui verset? Dumnezeu nu aşteaptă de la tine efort personal, ci ascultare, dedicare.

MEDITAŢII PENTRU FIECARE ZI A ANULUI

de Charles H. SPURGEON

Dimineaţa şi Seara

DIMINEAŢA

Harul Meu îţi este de ajuns. 2 Corinteni 12:9

Încă nici unul dintre sfinţii lui Dumnezeu nu ar fi fost sărac sau încercat, nu am fi cunoscut nici pe jumătate mângâierile, harului divin. Când vedem un vagabond care nu are unde să-şi plece capul, dar care spune „totuşi, mă încred în Domnul”, când vedem un sărac care moare de foame lăudându-1 pe Isus, când vedem o văduvă copleşită de greutăţi care are credinţă în Christos, ne dăm seama că ei sunt o mare onoare pentru Evanghelie. Harul lui Dumnezeu este ilustrat şi preamărit în Sărăcia şi încercările credincioşilor. Sfinţii îndură orice descurajare, crezând că „toate lucrurile lucrează împreună spre binele celor ce-L iubesc pe Dumnezeu” (Romani 8:28), şi că din orice rău aparent va ţâşni în cele din urmă o binecuvântare — că Dumnezeul lor îi va scăpa din necazuri şi îi va sprijini în încercări cât timp vor trăi. Răbdarea sfinţilor dovedeşte puterea harului divin. Este ca un far care luminează marea. Dacă este o floapte calmă, nu pot să ştiu cum este farul, dar dacă este furtună şi trebuie să ancorez, voi afla cât este de sigur. La fel este şi lucrarea Duhului. Dacă nu am fi înconjuraţi de atâtea ori de furtună, nu am şti cât este de adevărată şi puternică; dacă ‘Vântul nu ar sufla, nu am şti cât este de sigură şi întemeiată. Capodopera lui Dumnezeu sunt cei care stau tari şi neclintiţi în mijlocul încercărilor – „liniştit în mijlocul urgiei, încrezător în strigatul victoriei”. Cel care vrea să-L slăvească pe Dumnezeu trebuie să fie pregătit să înfrunte multe încercări. Nimeni nu poate străluci pentru Dumnezeu dacă nu are parte de conflicte. Dacă păşeşti pe o cărare încercată, bucură-te, fiindcă vei avea Ocazia să slăveşti harul atotindestulător al lui Dumnezeu. Cât despre faptul că te-ar putea părăsi – nici măcar nu te gândi. Dumnezeul care ţi-a fost alături până acum va rămâne Credincios până la capăt.

SEARA

Se satură de belşugul casei Tale. Psalmi 36:8

Regina din Saba a fost uimită de somptuozitatea de la masa lui Solomon. A fost copleşită când a văzut mâncarea pentru o singură zi. S-a mirat şi de numărul servitorilor care slujeau la masa regelui. Dar ce este aceasta în comparaţie cu ospitalitatea Dumnezeului harului? Sute şi mii de oameni sunt hrăniţi zilnic de El; flămânzi şi însetaţi, ei vin cu o mare poftă de mâncare, dar nu pleacă nici unul fată să fie săturat. Este destul pentru fiecare, destul pentru toţi, destul pentru totdeauna. Deşi mulţimea care se hrăneşte la masa lui Dumnezeu este fără număr ca stelele cerului, fiecare îşi primeşte porţia de hrană. Gândeşte-te de cât har are nevoie fiecare sfânt, şi nimeni în afară de Cel Infinit nu îl poate hrăni; totuşi, Domnul îşi aşterne masa nu doar pentru unul, ci pentru toţi sfinţii; nu doar pentru o zi, ci pentru mulţi ani; nu doar pentru mulţi ani, ci pentru generaţii întregi. Observă belşugul despre care se vorbeşte în text. Oaspeţii de la banchetul milei îşi împlinesc nevoile — nu, ei „se satură”. Nu sunt hrăniţi cu o hrană obişnuită, ci cu „belşugul”, cu abundenţa care există numai la masa lui Dumnezeu. Un asemenea ospăţ este garantat prin făgăduinţă tuturor copiilor oamenilor care îşi pun încrederea în umbra aripilor lui Iehova. M-am gândit odată că, dacă aş putea mânca rămăşiţele aruncate la uşa din spate a lui Dumnezeu, aş fi mulţumit — asemeni femeii care a spus „căţeii mănâncă rămăşiţele de la masa copiilor” (Matei 15:27). Dar nici un copil al lui Dumnezeu nu este hrănit cu firimituri şi rămăşiţe. Ca şi Mefiboşet, mănâncă la masa regelui. In materie de har, avem partea lui Beniamin; ni se dă mai mult decât putem mânca. Deşi nevoile noastre sunt mari, suntem adesea copleşiţi de minunata abundenţă a harului pe care ni-l oferă Dumnezeu.

IZVOARE IN DEŞERT

Să călcaţi pe urmele celor ce, prin credinţă şi răbdare, moştenesc făgăduinţele. (Evrei 6:12)

Eroii biblici ai credinţei strigă către noi de pe înălţimile pe care le-au cucerit, încurajându-ne că ceea ce a făcut omul odată, poate face din nou. Ei ne amintesc nu numai de necesitatea credinţei, dar şi de răbdarea cerută pentru ca lucrarea credinţei să fie desăvârşită. Să ne fie teamă să încercăm să ne retragem din mâinile Ghidului nostru ceresc, sau să pierdem chiar şi o singură lecţie a disciplinei Lui pline de dragoste, din cauza descurajării sau a îndoielii noastre. Un fierar bătrân dintr-un sat spunea odată: „De un singur lucru mă tem: să nu fiu aruncat în grămada de rebuturi. Vezi tu, ca să întăresc o bucată de oţel, trebuie mai întâi s-o călesc. O încălzesc, o bat cu ciocanul şi apoi o scufund repede într-o găleată cu apă rece. Foarte curând voi şti dacă va suporta procesul de călire sau pur şi simplu se va sfărâma. Dacă, după unul sau două teste, văd că nu se lasă călită, o arunc în grămada de rebuturi, pentru ca mai târziu s-o vând negustorului de fiare vechi pe câţiva cenţi kilogramul. Îmi dau seama că Domnul mă încearcă în acelaşi fel: prin foc, prin apă şi prin loviturile puternice ale ciocanului Său. Dacă sunt îndărătnic şi mă împotrivesc testului, sau dovedesc că sunt nepotrivit pentru procesul Lui de călire, mă tem că mă va arunca în grămada de rebuturi”.Când focul din viaţa ta arde cel mai tare, stai liniştit, pentru că „mai pe urmă aduce … roada dătătoare” (Evrei 12:11) de binecuvântări. Şi atunci vom fi în stare să spunem împreună cu Iov: „dacă m-ar încerca, aş ieşi curat ca aurul” (Iov 23:10).

Sfinţenia îşi are izvorul în suferinţă. Ţine minte, e necesară o presiune de unsprezece tone pe o coardă de pian ca să fie acordată. Şi Dumnezeu te va acorda într-o armonie perfectă cu motivul muzical ceresc dacă vei ţine piept presiunii.

Lucrurile care dor şi lucrurile care tulbură

Formează omul pentru lauda perfectă;

Şocul şi tensiunea şi ruinarea sunt

Mai prietenoase decât zilele zâmbitoare.

SCRIPTURILE ÎN FIECARE ZI

Volumul III

Psalmul 18.30-50

Domnul Isus găseşte plăcere în a ni-L face cunoscut pe Dumnezeul Său, pe Cel a Cărui cale este desăvârşită şi al Cărui Cuvânt este încercat (v. 30; Proverbe 30.5). In prima parte a psalmului, El ne-a învăţat, dându-ne propriul Său exemplu, cum să II chemăm pe Dumnezeu în întristările noastre. Acum ne va învăţa cum să ne sprijinim pe Dumnezeu atât pentru umblare (v. 33,36), cât şi pentru luptă (v. 34,35,39).Cunoaştem noi din experienţă ce înseamnă ca El să ne facă să stăm pe înălţimile noastre! (comp. cu Habacuc 3.19: să umblăm pe înălţimile noastre). De pe o culme înaltă ne bucurăm de o perspectivă largă şi cu bătaie lungă (vezi Isaia 33.17). Să o privim pe cea care ni se oferă la încheierea acestui psalm. Privirile ne sunt îndreptate spre viitor, asupra momentului când Dumnezeu va nimici pe vrăjmaşii Fiului Său. La orizont vedem mijind zorii împărăţiei Lui. Isus va fi rânduit Prinţ peste poporul Său, Israel, dar şi Conducător al naţiunilor. «Să-L contemplăm pe Măreţul împărat al împăraţilor domnind în putere peste întreg universul şi, prin prezenţa Lui, rupând orice lanţ» este invitaţia cuprinsă într-un imn creştin. Era necesar, pentru gloria lui Dumnezeu, ca naţiunile să-L laude; şi toate o vor face în timpul împărăţiei. Dar noi, cei care am fost scoşi din mijlocul naţiunilor, avem un privilegiu deosebit, acela de a cânta psalmi încă de acum, spre gloria Numelui Său (v. 49 citat în Romani 15.9). Să nu-L privăm de aceasta!

PÂINEA CEA DE TOATE ZILELE

Text: 1 Regi 3:3-14

Dacă vreunuia dintre voi îi lipseşte înţelepciunea, s-o ceară de la Dumnezeu, …şi ea îi va fi dată. Iacov 1:5

RUGĂCIUNEA PENTRU ÎNŢELEPCIUNE

Împăratul Solomon şi-a dat seama că dacă Dumnezeu nu-i va da înţelepciune spirituală ca să guverneze Israelul, toate capacităţile şi cunoştinţele sale omeneşti nu-i vor fi de mare folos.

Oliver G. Wilson a spus: „Rugăciunea umple neputinţa omenească de omnipotenţa lui Dumnezeu şi-i deschide noi porţi realizărilor sale. Ea îl face pe slab puternic şi pe cel simplu înţelept”. Abraham Lincoln a simţit o mare nevoie de înţelepciune în timpul Războiului Civil din America. Un prieten apropiat a scris: „Am petrecut trei săptămâni la Casa Albă ca oaspete al preşedintelui. Intr-o noapte – chiar înaintea bătăliei de la Bull Run – eram obosit, nu puteam dormi. Din dormitorul lui Lincoln auzeam tonul scăzut al vocii lui. Privind prin uşa uşor întredeschisă, am văzut ceva ce n-am să uit niciodată. Înaltul şef executiv era îngenuncheat în faţa Bibliei. Nu ştia că voi auzi agonia rugăciunii când zicea: „O, Dumnezeule mare şi atotputernic, care ai ascultat rugăciunea lui Solomon când s-a rugat şi a strigat la Tine pentru înţelepciune, ascultă-măl Nu pot conduce acest popor. Nu pot conduce afacerile acestei ţări fără ajutorul Tău. O Doamne, ascultă-mă şi salvează această naţiune”. Răspunsul pe care l-a primit este acum istorie, pentru că Uniunea a fost salvată. În loc să te bizui pe înţelegerea ta, credinciosule, admite lipsa înţelepciunii şi a puterii personale pentru atingerea scopului ce-ţi stă în faţă. Cere cu umilinţă înţelepciunea care vine de sus. Dumnezeul care 1-a auzit pe Solomon şi pe Lincoln te va asculta şi-ţi va răspunde. H.G.B.

    Ruga mea mi-o înalţ la bunul Dumnezeu,

    Voinţa Lui e mai bună decât dorul meu.

    Şi sigur sunt că de la El primesc

    Mai mult decât ştiu cere, sau gândesc.       -Hickok

Răspunsurile lui Dumnezeu sunt mai înţelepte decât rugăciunile noastre.

DOMNUL ESTE APROAPE – GBV

http://www.gbv.ro/meditatii-zilnice/domnul-este-aproape

Și bărbații lui Efraim iau zis: „Ce neai făcut, de nu neai chemat când teai dus ca să te lupți cu Madian?”. Și sau certat foarte tare cu el. Și el lea zis: „Ce am făcut eu acum pe lângă voi? Nu este mai bună strângerea boabelor rămase din Efraim decât culesul viei din Abiezer? Dumnezeu a dat în mâinile voastre pe căpeteniile Madianului, pe Oreb și pe Zeeb, și ce am putut face eu pe lângă voi?”. Atunci duhul lor sa potolit față de el, când a zis cuvântul acesta.  Judecători 8.13

Judecătorii lui Israel – Ghedeon (7) – Lucrând împreună

Domnul îi dăduse lui Ghedeon și celor trei sute de oameni ai lui o biruință glorioasă asupra armatei madianiților, care număra o sută treizeci și cinci de mii de oameni. „Sabia Domnului și a lui Ghedeon!” fusese strigătul lor de luptă. Ei sunaseră din trompete, spărseseră vasele de lut și lăsaseră ca torțele lor să lumineze. Nau trebuit să lupte, căci Domnul făcuse ca madianiții, cuprinși de spaimă, să se omoare între ei sau să o ia la fugă. Alte seminții din Israel sau alăturat apoi pentru urmărirea vrăjmașilor. Ghedeon a chemat seminția lui Efraim să ia în stăpânire vadurile Iordanului, pentru ai împiedica pe vrăjmași să treacă dincolo. Efraimiții îi uciseseră pe conducătorii Madianului și le aduseseră capetele la Ghedeon. Acum însă, acești efraimiți mândri îl mustrau pe Ghedeon fiindcă nu îi chemase mai devreme. Ghedeon lea răspuns cu înțelepciune și cu umilință, scoțând în evidență ceea ce ei făcuseră și minimalizânduși propriile realizări. El era în urmărirea vrăjmașilor și nu voia să piardă timpul certânduse. Cât de adesea noi facem exact contrariul, transformând biruința întro înfrângere, din pricină că ne certăm cu frații noștri! În loc să câștigăm suflete pentru Mântuitorul, criticăm metodele celor care fac aceasta. În loc să ne luptăm împotriva vrăjmașilor împreună, ne luptăm împotriva fraților noștri. La fel ca ucenicul din Marcu 9.38, le interzicem altora să facă ceea ce noi nu putem face, fiindcă nu vin „după noi”. Ar trebui săi urmărim pe vrăjmași, nu să pierdem timpul făcândunii vrăjmași pe frații noștri.

SĂMÂNȚA BUNĂ

http://www.gbv.ro/meditatii-zilnice/samanta-buna

Fiindcă atât de mult a iubit Dumnezeu lumea, că a dat pe singurul Lui Fiu, pentru ca oricine crede în El să nu piară, ci să aibă viața veșnică.
Ioan 3.16

Minunat

Ioan 3.16 este unul dintre cele mai cunoscute versete ale Bibliei. Luther l-a numit „Evanghelia în coajă de nucă”. Versetul sună astfel: „Fiindcă atât de mult a iubit Dumnezeu lumea, că a dat pe singurul Lui Fiu, pentru ca oricine crede în El să nu piară, ci să aibă viața veșnică”.

Dacă ne uităm cu atenție la acest verset, observăm ce măreț este:

Fiindcă atât de mult a iubit – cel mai mare motiv

Dumnezeu – cel mai mare Dăruitor

lumea – cea mai mare grupă

că L-a dat – cea mai mare faptă

pe singurul Lui Fiu – cel mai mare cadou

pentru ca oricine – cea mai mare invitație

crede – cea mai mare decizie

în El – cea mai mare Persoană

să nu piară – cea mai mare eliberare

ci – cea mai mare diferență

să aibă – cea mai mare siguranță

viața veșnică – cea mai mare posesie.

Cele 13 Calendare Biblice (TOTUL PENTRU GLORIA LUI de Oswald CHAMBERS / MANA DE DIMINEAŢĂ / MÂNTUIREA PRIN HRISTOS / Meditaţii zilnice – de Fritz BERGER / TEZAURUL PROMISIUNILOR LUI DUMNEZEU de Charles H. SPURGEON / DOMNUL ESTE APROAPE! – Calendar Biblic / BĂTÎND LA UȘA LUI DUMNEZEU de Oswald CHAMBERS / MEDITAŢII ZILNICE de Wim MALGO / MEDITAŢII PENTRU FIECARE ZI A ANULUI Dimineaţa şi Seara de Charles H. SPURGEON / IZVOARE IN DEŞERT / SCRIPTURILE ÎN FIECARE ZI – Volumul III / PÂINEA CEA DE TOATE ZILELE / DOMNUL ESTE APROAPE – GBV / SĂMÂNȚA BUNĂ) sunt preluate de pe pagina https://ioan17.wordpress.com/2016/03/

CUVÂNTUL LUI DUMNEZEU PENTRU ASTĂZI

coordonatori Bob & Debby Gass

www.fundatiaseer.ro

CE TE OPREȘTE? TEAMA DE SUCCES? (2)

„Mărit să fie Domnul, care vrea pacea robului Său!” (Psalmul 35:27)

     Teama de succes se caracterizează prin următoarele șase indicii (vezi dacă se regăseşte şi la tine vreunul): 1) Amânarea. 2) Mediocritatea. 3) Concentrarea asupra celor care te resping, și nu asupra celor care te acceptă. 4) Obiceiul de a te lăsa distras de atât de multe lucruri nesemnificative, încât nu te mai concentrezi niciodată pe lucrul principal. 5) Discuțiile despre ceea ce plănuiești să faci „cândva”. 6) Sentimentul că ceilalți merită succesul, dar tu nu. Întrebare: Îl slujești tu pe Domnul? Atunci te califici pentru succes! „Mărit să fie Domnul, care vrea pacea robului Său!” Da, Dumnezeu te va ajuta când ești în nevoi. Dar El dorește să ai succes și pentru a începe să te îngrijești de nevoile altora. Dumnezeu i-a promis lui Avraam două lucruri. Primul: că-l va binecuvânta nespus de mult. Al doilea: că-l va face o mare binecuvântare pentru ceilalți (Geneza 12:2). Și așa a fost! Solomon scrie: „argintul le dă pe toate” (Eclesiastul 10:19). Ce a dorit el să spună? Cu bani se construiesc şcoli, biserici și spitale. Se înlătură sărăcia și analfabetismul. Se finanțează cercetări prin care se stârpesc boli ce amenință viața. Dar unii dintre noi se concentrează atât de mult asupra străzilor de aur din ceruri, încât nu mai văd străzile de pe pământ pline de suferință și nevoi neîmplinite! Să înțelegem un lucru: Dumnezeu te va răsplăti potrivit cu măsura de slujire oferită semenilor tăi. „Adevărat vă spun că, ori de câte ori aţi făcut aceste lucruri unuia din aceşti foarte neînsemnaţi fraţi ai Mei, Mie Mi le-aţi făcut.” (Matei 25:40). Aceasta ar trebui să fie cea mai mare motivație pentru dorința ta de succes!

Textul zilei „CUVÂNTUL LUI DUMNEZEU PENTRU ASTĂZI”, coordonatori Bob & Debby Gass este preluat si poate fi gasit la urmatoarele pagini: http://www.fundatiaseer.ro / Aplicatia Meditatia Zilei (Android) / Meditatiile Zilnice pe YouTube / Pagina de Facebook a Fundatiei, meditatii audio-video / Grila programe Credo TV (meditatiile sunt de 3 ori pe zi) / Aplicatia Credo TV unde se gasesc meditatiile audio-video

TOTUL PENTRU GLORIA LUI

de Oswald CHAMBERS

 

Însărcinarea inevitabilă

„Paste oile Mele.” loan 21:17

Acesta este începutul dragostei. Dragostea lui Dumnezeu nu este ceva creat, ci este natura Lui, Atunci când primim Duhul Sfânt. El ne uneşte cu Dumnezeu, astfel încât dragostea Lui se manifestă în noi. Scopul unirii noastre cu Dumnezeu prin Duhul Sfânt care locuieşte în noi este ca noi să fim una cu Tatăl aşa cum a fost Isus. Ce fel de unitate a avut Isus Cristos cu Tatăl? O asemenea unitate, încât Tatăl L-a trimis aici să Se dăruiască pentru noi. Şi El ne spune: „Cum M-a trimis pe Mine Tatăl, aşa vă trimit şi Eu pe voi”. Petru înţelege acum, prin revelaţia adusă de întrebarea dureroasă a Domnului, că îl iubeşte; apoi urmează cererea: „Arată-ţi dragostea în practică. Nu mărturisi cât de mult Mă iubeşti, nu vorbi despre revelaţia uimitoare pe care ai avut-o. ci: «Paşte oile Mele»”. Insă Isus are unele oi extraordinar de ciudate, altele murdare, altele dificile, care împung, altele care s-au rătăcit! Este imposibil a secătui dragostea lui Dumnezeu, şi este imposibil a secătui acea dragoste în mine, dacă ea izvorăşte din singurul loc central. Dragostea lui Dumnezeu nu acordă atenţie prejudecăţilor omului natural din mine. Dacă-L iubesc pe Domnul meu, nu mă las condus de temperamentul meu natural; eu trebuie să hrănesc oile Lui. Nu există nici un mod de a fi scutit sau eliberat de această însărcinare. Fereşte-te să falsifici dragostea lui Dumnezeu lucrând pe linia simpatiei şi a compasiunii naturale, omeneşti, deoarece aceasta va sfârşi în blasfemierea dragostei lui Dumnezeu.

 

MANA DE DIMINEAŢĂ

 

„Am poruncit corbilor să te hrănească acolo.” 1 ÎMPĂRAŢI 17:4

Ilie, acest om de aceeaşi fire cu noi, suferea atât din pricina foametei din ţară cât şi din pricina luptei spirituale dintre puterile cerului şi ale iadului. Totuşi el s-a ridicat deasupra împrejurărilor prin rugăciunile sale El n-a încercat să se sustragă greutăţilor de care toţi sufereau. Dar Domnul îl proteja, pentru că făcea voia Sa şi era credincios chemării Sale dificile. Şi iată că îi vine ordin de sus să se ascundă la pârâul Cherit „…căci am poruncit corbilor să te hrănească acolo.” Un pârâu în timp de secetă! Un corb… ce trimis şi ce mijloc întrebuinţat de Dumnezeu ca să hrănească pe credinciosul Său! Dacă Ilie ar fi acţionat după propria lui înţelepciune, ar fi ezitat să urmeze acest ordin şi n-ar fi acceptat acele mijloace. Dar Dumnezeu alege lucrurile nebăgate în seamă ca să-şi împlinească planurile şi să slăvească Numele Său sfânt. El poate să facă să ţâşnească izvoare în pustie şi ştie să folosească orice lucru ca să binecuvinteze şi să vină în ajutorul acelora care îi sunt credincioşi. Acest corb lacom a cărui hrană era desigur pâinea şi carnea, asculta de ordinele Creatorului. Şi în plus, nu era corbul una din păsările necurate menţionate la Levetic 11? Însă Dumnezeu este stăpân pe căile Sale, mai presus de orice rutină, obicei sau formă. În vreme de foamete spirituală şi de apostazie, El alege ce vrea ca să-şi împlinească planurile şi alegerea Lui este adesea o sfidare aruncată asupra înţelepciunii omeneşti ca şi asupra religiei moarte şi tradiţionaliste. Meditaţia noastră de astăzi ne priveşte pe fiecare în parte; ea ni se adresează nouă care acolo unde suntem, trebuie să înfruntăm un „Ahab” şi să suferim de „foamete” duhovnicească, istovindu-ne într-o atmosferă seacă şi uscată. In astfel de împrejurări, este un izvor din care trebuie să bem din mers. În timpul foametei, curenţii râului, „înveselesc cetatea lui Dumnezeu.” (Ps 46:4). Şi când izvoarele seacă, când mijloacele obişnuite lipsesc, să ne aducem aminte de Cuvântul care zice : „…am poruncit corbilor să te hrănească acolo”, în situaţia în care ne găsim. Dumnezeu este în spatele împrejurărilor noastre, mai pe sus de greutăţile pe care le avem. Numai să ne ţinem ca Ilie în prezenţa lui Dumnezeu şi să fim gata ca şi el să facem ce ne spune El. Să nu umblăm să fim hrăniţi neapărat de un vultur falnic, căci Domnul ne poate hrăni şi printr-un corb dispreţuit.

 

MÂNTUIREA PRIN HRISTOS

Meditaţii zilnice – de Fritz BERGER

 

„Vorbiţi bine Ierusalimului şi strigaţi că robia lui s-a sfârşit, că nelegiuirea lui este ispăşită;căci a primit din mâna Domnului de două ori cât toate păcatele lui.”

Isaia 40:2

Ce au primit din mâna Domnului? O pedeapsă dublă? Nu, EL a venit şi a plătit datoriile noastre şi S-a dat pe Sine Însuşi nouă, ca dar şi jertfă. Ce plăcut este să auzim despre ceea ce a făcut Isus pentru noi! Numai prin ceea ce făcut, ne-a pregătit o cale de ieşire din păcat. Sunt mulţi care povestesc cât de multe lucruri au avut de jertfit când s-au pocăit. Eu însă cred că un asemenea om este pocăit.Cel ce se întoarce cu adevărat la Dumnezeu, se bucură că poate fi eliberat de poavara păcatului, nenorocirilor, de dreptatea lui însuşi, ceea ce apostolul Pavel socoteşte a fi gunoi; de faptele lumeşti, de mândrie, de trufie, lăcomie, într-un cuvânt de toate lucrurile care îl apăsau şi-l făceau nefericit. Oare sunt acestea jertfe? Păcatul stăpâneşte si-l ţine rob pe om. Dar Isus nu ne dă un duh de robie ca să mai avem frică, ci un duh de înfiere care ne face să strigăm: „Ava, adică Tată! „Îmi pare rău când aud pe cineva că se adresează lui Dumnezeu cu „Tăticule!” Să nu uităm: Dumnezeu este Atotputernic. De aceea nu avem voie să înlocuim Numele Său cu forme alintătoare. El este un Tată drept peste tot ce se chemă copil în ceruri şi pe pământ.E ste minunat să putem spune: Ava, Tată iubit! Este un semn de bună relaţie. Un tată pământesc drept poartă de grijă copiilor săi; cu cât mai mult le poartă de grijă copiilor Tatăl ceresc copiilor Lui! Nimeni nu poate să-i smulgă din mâna Sa. Ce lucru minunat să avem un Tată ca acesta!

 

TEZAURUL PROMISIUNILOR LUI DUMNEZEU

de Charles H. SPURGEON

 

NICIDECUM PĂRĂSIŢI CA SĂ PIERIM

Căci nu vei lăsa sufletul meu în locuinţa morţilor, nu vei îngădui ca prea iubitul Tău să vadă putrezirea.

Psalmul 16.10

Acest cuvânt a fost împlinit în persoana Domnului Isus; dar el se împlineşte într-o oarecare măsură şi în toţi cei care sunt în El. Sufletul nostru nu va fi părăsit, după ce va fi despărţit de corp, şi chiar acesta, dacă putrezeşte, va fi înviat.Duhul nostru poate să coboare atât de jos, încât să ni se pară că suntem afundaţi în adâncurile iadului; dar Dumnezeu nu ne va părăsi nici acolo. Ni se poate părea că sufletul şi inima noastră este aproape de moarte; dar nu vor putea rămâne acolo. Pierderea bucuriei şi a nădejdii din noi poate să ajungă foarte departe; totuşi, ea nu va atinge niciodată neagra disperare. S-ar putea să mergem foarte jos, dar nu mai jos decât Domnul îngăduie; am putea fi închişi pentru un timp în închisoarea îndoielii, dar nu vom pieri acolo. Oricât de neagră ar fi noaptea, steaua nădejdii încă luceşte pe cer. Domnul nu ne va uita şi nu ne va părăsi în faţa vrăjmaşului. Să ne odihnim în această nădejde. Noi suntem ai Aceluia a cărui îndurare ţine totdeauna. Dincolo de moarte, de întuneric şi deznădejde, vom renaşte sigur, prin El, la viaţă, lumină şi libertate.

 

DOMNUL ESTE APROAPE!

Calendar Biblic

 

Cerul şi pământul vor trece, dar cuvintele Mele nu vor trece. Marcu 13.31

Domnul Isus vrea să scoată în evidenţă pentru poporul Lui de azi adevărul de neclintit, sfinţenia dumnezeiască a Bibliei, singura Carte pe care te poţi bizui şi care niciodată nu te amăgeşte. Lumina Bibliei desparte credinţa de necredinţă, pe adevăraţii credincioşi de creştinii de lume. Domnul să fie lăudat! Mii şi mii de credincioşi pătrund prin citire şi rugăciune această Carte veşnică. Din Biblie ies la iveală comori nesecate. Ne convingem tot mai mult de adevărul Cuvântului lui Dumnezeu. Orice osteneală a vrăjmaşului de a sfărâma această Stâncă a fost şi este zadarnică. Ea este de nezguduit. De aceea Cuvântul dă fiecărui credincios o credinţă sigură şi o învăţătură statornică. In lupta împotriva întunericului ne trebuie această armă, care este sabia Duhului. În unele cuvinte ale Bibliei care par fără însemnătate, sunt cuprinse adânci mângâieri dumnezeieşti şi taine la care noi nu putem ajunge decât prin cheia credinţei.Domnul însuşi ne duce în anumite situaţii în care ne poate întreba: „Crezi în cuvintele Mele?” „Crezi făgăduinţele Mele?” Şi atunci, putem pune mâna pe Cuvântul Său şi ridicând ochii spre El îi spunem: „Da, cred Doamne! Credinţa mea îşi găseşte pacea în cuvintele Tale.”Ce măreaţă siguranţă au copiii lui Dumnezeu pentru care Biblia rămâne busola care orientează corabia vieţii lor, arătându-le portul măreţiei veşnice.Ce poziţie ai tu faţă de Cuvântul lui Dumnezeu, al Scripturii veşnice? Numai cine crede acest Cuvânt al lui Dumnezeu va fi fericit şi binecuvântat prin Domnul Isus, chiar în cursul vieţii pe pământ.Oriunde mergem pe urma Dumnezeului nostru, fie în filele Scripturilor sfinte, fie pe plaiul întins al naturii înconjurătoare, găsim plinătate dumnezeiască şi un plan hotărât; numai în măsura priceperii noastre duhovniceşti vom fi în stare să deosebim aceste lucruri şi să le preţuim.

 

BĂTÎND LA UȘA LUI DUMNEZEU

de Oswald CHAMBERS

 

O, Doamne, sufletul meu se bizuie pe Tine în calitatea Ta de Creator al lumii şi pe Domnul nostru Isus Cristos în calitatea Lui de Creator al vieţii Sale în mine. O, tânjesc după puterea Duhului Tău ca să Te ador într-o mai mare măsură!

 

MEDITAŢII ZILNICE

de Wim MALGO

 

Cine defăimează pe aproapele său este fără minte, dar omul cu pricepere primeşte şi tace.» Proverbe 11.12

Este minunat să avem puterea şi capacitatea de a ne vedea aşa cum suntem în realitate. Autocunoaşterea o primim prin rugăciune, prin citirea şi studierea permanentă a Sfintei Scripturi. Această cunoaştere a sinelui presupune însă automat o cunoaştere profundă, intimă a Mielului. Pusă în lumina Cuvântului, natura mea pervertită îşi va pierde puterea, iar eu ajung să ÎI cunosc mai bine în Duh, nu intelectual pe Miel: «Iată Mielul lui Dumnezeu, care ridică păcatul lumii!» (Ioan 1,29). Lucrul acesta ne dă liniştea interioară. Necunoaşterea Mielului ne face să falimentăm în Viaţa spirituală.Prin unirea cu Isus putem să fim calmi chiar şi în cele mai mari furtuni ale vieţii. Unirea cu El în Duh «Dar vine se lipeşte de Domnul este un singur duh cu El» (1 Cor. 6.17) reprezintă adevărata pricepere şi înţelepciune. In Proverbe 9,10 găsim scris: «ştiinţa sfinţilor este priceperea». Prin cunoaşterea din ce în ce mai profundă a Mielului puutem
sa răbdăm nedreptatea, chiar dacă poate cel mai bun Prieten al nostru ne defăimează. Eşti tu un om înţelept, îmbrăcat în neprihănire? Vă îndemn pe toţi, mai ales acum când venirea Domnului este atât de aproape: «îmbrăcaţi~vă în Domnul Isus Cristos» (Rom. 13,14).    

 

MEDITAŢII PENTRU FIECARE ZI A ANULUI

de Charles H. SPURGEON

Dimineaţa şi Seara

DIMINEAŢA

Te-am lămurit în cuptorul urgiei. Isaia 48:10

Mângâie-te singur, credinciosule încercat, cu gândul acesta: Dumnezeu a spus: „Te-am lămurit în cuptorul urgiei”. Nu este cuvântul acesta ca o ploaie de vară, care stinge furia flăcărilor? Nu este el ca o armură de azbest, împotriva căreia Căldura nu are putere? Să vină nenorocirile. Dumnezeu m-a lămurit! Sărăcie, poţi să baţi la uşa mea, fiindcă Dumnezeu este deja în casă, şi El m-a lămurit. Boală, poţi să intri pe neaşteptate, am un leac pregătit. Dumnezeu m-a lămurit. Orice mi s-ar întâmpla în această vale a lacrimilor, ştiu că El m-a „lămurit”. Dacă ai nevoie de mai multă alinare, Credinciosule, aminteşte-ţi că Fiul Omului este cu tine în cuptor. In cămăruţa ta liniştită, Cel nevăzut stă lângă tine, şi chiar dacă uneori nu îţi dai seama, El îţi pregăteşte patul şi îţi aşterne perna în timpul încercării. Eşti sărac, dar în căsuţa ta umilă, Domnul vieţii şi slavei este un oaspete de seamă. El vine aici doar ca să te viziteze. Prietenul tău stă lângă tine. Nu poţi să-L vezi, dar îi simţi atingerea mâinilor. Nu-I auzi vocea? Chiar şi în valea umbrei morţii, El îţi spune: „Nu te teme, căci Eu sunt cu tine; nu te uita cu îngrijorare, căci Eu sunt Dumnezeul tău” (Isaia 41:10). Aminteşte-ţi nobilul discurs al lui Cezar „nu vă temeţi, îl aveţi pe Cezar şi toată averea sa”. Nu te teme, creştine, Isus este cu tine. In toate încercările tale, prezenţa sa îţi aduce mângâiere şi siguranţă. El nu-i va părăsi niciodată pe cei aleşi de el. „Nu te teme, căci Eu sunt cu tine” este făgăduinţa sigură pentru cei aleşi din „cuptorul urgiei”. Nu te prinzi atunci strâns de Christos şi nu spui?

 

Prin potop sau scântei, când Isus e cu noi
ÎI urmăm bucuroşi, în dureri şi nevoi?

SEARA

A văzut pe Duhul lui Dumnezeu coborându-se în chip de porumbel.
Matei 3. 16

Aşa cum a coborât peste Domnul Isus, Capul, Duhul lui Dumnezeu coboară peste fiecare membru al trupului lui Christos, biserica. Coborârea Lui urmează acelaşi tipar. Totuşi, adesea este excepţional de rapidă. Înainte să ne dăm seama ce se întâmplă, suntem impulsionaţi înainte şi spre cer dincolo de orice aşteptare. Acest lucru nu se face în grabă omenească, fiindcă aripile porumbelului sunt uşoare şi zboară neauzit. Repeziciunea pare să fie esenţială pentru multe operaţiuni spirituale. Domnul este în susurul blând şi subţire şi, ca şi roua, harul Său picură în tăcere. Porumbelul a fost întotdeauna simbolul purităţii, şi Duhul Sfânt este întruchiparea sfinţeniei. Când coboară El, tot ce este pur, iubitor şi bun se înalţă, iar păcatul şi necurăţenia ne părăsesc. El poartă ramura de măslin care arată că apele mâniei divine s-au retras. Blândeţea este semnul sigur al puterii transformatoare a Porumbelului; inima atinsă de influenţa Sa binecuvântată este supusă şi umilă. Nevinovăţia urmează ca o consecinţă firească. Vulturii şi corbii îşi urmăresc prada; porumbelul îndură răul, dar nu îl pricinuieşte. Trebuie să fim nevinovaţi ca porumbeii. Porumbelul este imaginea iubirii; vocea lui este plină de afecţiune. De aceea, sufletul vizitat de binecuvântatul Duh Sfânt abundă în dragoste pentru Dumnezeu, în iubire pentru ceilalţi creştini, şi în iubire pentru păcătoşi, Mai presus de toate, abundă în dragoste pentru Isus. Umbra aripilor Sale „peste faţa adâncului de ape” (Genesa 1:2) produce mai întâi ordine şi viaţă. In inimile noastre, El dezvoltă viaţă nouă şi lumină. Duh binecuvântat, coboară peste noi pentru totdeauna, aşa cum ai coborât asupra scumpului nostru Mântuitor.

 

IZVOARE IN DEŞERT

 

Şi duhul a ieşit, ţipând şi scuturându-l cu mare putere.(Marcu 9:26)

Răul nu renunţă niciodată la o stăpânire a lui fără o luptă îngrozitoare. Nu vom ajunge niciodată la o moştenire spirituală bucurându-ne la un picnic, ci numai prin lupte crâncene pe câmpul de bătălie. La fel este şi-n străfundurile sufletului. Orice capacitate omenească care-şi câştigă libertatea spirituală realizează aceasta cu preţul sângelui. Satan nu este pus pe fugă prin cererea noastră curtenitoare. El ne blochează complet calea, şi progresul nostru trebuie să fie scris cu sânge şi lacrimi. Trebuie să ţinem bine minte acest lucru, altfel vom fi traşi la răspundere pentru aroganţa unei interpretări greşite. Când suntem născuţi din nou, acest lucru nu se produce într-o creşă liniştită şi protejată, ci într-o regiune deschisă, unde realmente ne tragem puterea din adversitatea furtunii. „În Împărăţia lui Dumnezeu trebuie să intrăm prin multe necazuri” (Fapte 14:22). John Henry Jowett

 

Credinţa strămoşilor noştri! Trăieşte încă,

În ciuda temniţei, a focului şi a săbiei;

O, cu ce bucurie puternică bat inimile noastre

Ori de câte ori auzim acel cuvânt glorios!

Credinţa strămoşilor noştri! Sfântă Credinţă!

Îţi vom fi credincioşi până la moarte!

Strămoşii noştri, înlănţuiţi în temniţe întunecate,

Au fost totuşi liberi în adâncul conştiinţei lor,

Ce dulce ar fi destinul copiilor lor,

Dacă, urmându-le exemplul, ar muri pentru Tine!

 

SCRIPTURILE ÎN FIECARE ZI

Volumul III

 

Psalmul 18.1-29

Psalmul 18 (un psalm mesianic) cuprinde măreaţa profeţie cu privire la moartea, învierea, înălţarea, victoria finală şi domnia lui Mesia.

Primele trei versete enunţă tema – iar următoarele o vor expune pe larg – referitor la cum a fost eliberat „Slujitorul Domnului” (nume al Domnului Isus despre care aflăm încă din titlul psalmului). Ca Unul care a experimentat El însuşi puterea lui Dumnezeu, Domnul Isus ne învaţă, din propria Lui experienţă, ce este Dumnezeu pentru cel care se încrede în El. „Nemărginita mărime a puterii Lui faţă de noi, care credem”, a fost demonstrată în învierea lui Hristos, în înălţarea Sa, în aşezarea Sa (în locul care îi este dat) deasupra tuturor vrăjmaşilor Săi (citiţi Efeseni 1.19-21). Ceea ce a fost Dumnezeu pentru Domnul Isus în ceasul strâmtorării Sale (v. 6), al necazului Său (v. 18), este şi pentru noi; iar încercările prin care trecem constituie tot atâtea ocazii de a-L cunoaşte pe acest Dumnezeu într-un fel nou. Sunt obosit, istovit? El este tăria mea. Şovăie credinţa mea? El este Stânca mea. Se arată un pericol? El este cetățuia mea, turnul cel înalt unde găsesc un adăpost sigur (Psalmul 9.9). Sunt în luptă cu duşmanul? El este scutul care mă apără de loviturile lui. Pentru Isus, eliberarea Sa a fost o consecinţă a dreptăţii Sale (v. 19,24); pentru noi, eliberarea noastră este asigurată în baza relaţiei pe care o avem cu El.

 

PÂINEA CEA DE TOATE ZILELE

 

Text: Filipeni 1:1-14

…împrejurările în care mă găsesc, mai degrabă au lucrat la înaintarea Evangheliei. Filipeni 1:12

LUCRURI RELE – REZULTATE BUNE

A fi în închisoare nu este un lucru plăcut, dar poate duce la rezultate bune. De fapt, cunosc câteva persoane care au fost convertite în urma acestei experienţe. Apostolului Pavel nu i-a plăcut că a fost întemniţat pentru predicarea Evangheliei, dar a fost mulţumitor lui Dumnezeu chiar şi în închisoare. Oficialităţile şi gardienii au auzit şi au crezut Evanghelia. Exemplul său i-a impulsionat pe mulţi creştini să aibă un zel mai mare şi să fie fără frică în proclamarea lui Cristos. Să ne gândim la John Bunyan. Când a scris Călătoria creştinului, era în închisoare. Mereu, mereu, Dumnezeu transformă situaţiile neplăcute şi dureroase în ceva folositor. Să ne gândim numai la masacrarea lui Jim Elliot şi a celor patru tovarăşi ai lui misionari,de către indienii Auca din Ecuador, în 1956. Martirajul lor i-a provocat pe mulţi tineri să-şi predea vieţile pentru slujirea misionară. El a fost un factor care a dus ca mulţi din tribul Auca să devină creştini deosebit de buni. Să ne gândim apoi la Joni Eareckson Tada. În adolescenţă, în urma unui accident, a rămas paralizată. Dar azi conduce o misiune unică şi de mare folos comunităţii creştine. Dacă eşti prins în împrejurări potrivnice, nu te lăsa cuprins de disperare, de auto-compasiune, sau de amărăciune. In schimb, încrede-te în Domnul pentru a primi putere. Mii de oameni pot mărturisi cum vieţile le-au fost schimbate în bine tocmai de vremurile rele. In ceruri, mulţi martiri se bucură că prin moartea lor au contribuit la înaintarea cauzei lui Cristos. Da, pentru un copil al lui Dumnezeu, lucrurile rele pot duce la rezultate bune.    H.V.L.

Suferinţa pentru Domnul

nu-i cădere ci înălţare,

nu e pierdere în viaţă,

ci-i câştigul cel mai mare.    Traian Dorz

Dificultăţile vieţii sunt lăsate să ne facă vieţile mari bune, nu pline de amărăciune.

 

DOMNUL ESTE APROAPE – GBV

http://www.gbv.ro/meditatii-zilnice/domnul-este-aproape

 

Cerul şi pământul vor trece, dar cuvintele Mele nu vor trece. Marcu 13.31

Domnul Isus vrea să scoată în evidenţă pentru poporul Lui de azi adevărul de neclintit, sfinţenia dumnezeiască a Bibliei, singura Carte pe care te poţi bizui şi care niciodată nu te amăgeşte. Lumina Bibliei desparte credinţa de necredinţă, pe adevăraţii credincioşi de creştinii de lume. Domnul să fie lăudat! Mii şi mii de credincioşi pătrund prin citire şi rugăciune această Carte veşnică. Din Biblie ies la iveală comori nesecate. Ne convingem tot mai mult de adevărul Cuvântului lui Dumnezeu. Orice osteneală a vrăjmaşului de a sfărâma această Stâncă a fost şi este zadarnică. Ea este de nezguduit. De aceea Cuvântul dă fiecărui credincios o credinţă sigură şi o învăţătură statornică. In lupta împotriva întunericului ne trebuie această armă, care este sabia Duhului. În unele cuvinte ale Bibliei care par fără însemnătate, sunt cuprinse adânci mângâieri dumnezeieşti şi taine la care noi nu putem ajunge decât prin cheia credinţei.Domnul însuşi ne duce în anumite situaţii în care ne poate întreba: „Crezi în cuvintele Mele?” „Crezi făgăduinţele Mele?” Şi atunci, putem pune mâna pe Cuvântul Său şi ridicând ochii spre El îi spunem: „Da, cred Doamne! Credinţa mea îşi găseşte pacea în cuvintele Tale.”Ce măreaţă siguranţă au copiii lui Dumnezeu pentru care Biblia rămâne busola care orientează corabia vieţii lor, arătându-le portul măreţiei veşnice.Ce poziţie ai tu faţă de Cuvântul lui Dumnezeu, al Scripturii veşnice? Numai cine crede acest Cuvânt al lui Dumnezeu va fi fericit şi binecuvântat prin Domnul Isus, chiar în cursul vieţii pe pământ.Oriunde mergem pe urma Dumnezeului nostru, fie în filele Scripturilor sfinte, fie pe plaiul întins al naturii înconjurătoare, găsim plinătate dumnezeiască şi un plan hotărât; numai în măsura priceperii noastre duhovniceşti vom fi în stare să deosebim aceste lucruri şi să le preţuim.

 

SĂMÂNȚA BUNĂ

http://www.gbv.ro/meditatii-zilnice/samanta-buna

 

… căci nu este sub cer niciun alt Nume dat oamenilor în care trebuie să fim mântuiți.
Faptele Apostolilor 4.12

Un loc sigur

Poetul Alexandr Pușkin (1799-1837) este recunoscut ca întemeietorul literaturii ruse moderne. În fragmentul său de roman Dubrowski, marele proprietar de pământ Trojekurow joacă un rol important. Trojekurow este un despot fără menajamente, doritor de plăceri, agresiv, cu hobby-uri ciudate. Într-o încăpere a casei sale trăiește un urs, care este legat cu un lanț de perete. Uneori, Trojekurow împinge spre plăcerea lui pe vizitatorii naivi în această încăpere și închide ușa. Vizitatorii se văd deodată față în față cu animalul sălbatic și se înfricoșează de moarte. Îi va omorî ursul? Există scăpare într-un singur colț din încăpere, unde nu poate ajunge ursul, pentru că lanțul este prea scurt. Dacă vizitatorul găsește acest loc, este în siguranță. Dar numai acolo!

Din fericire, aceasta este doar o poveste născocită – dar ne oferă o ilustrare izbitoare. Biblia ne spune clar că noi suntem păcătoși, incapabili să-i slujim lui Dumnezeu și astfel suntem sub judecata Sa dreaptă. Sentința asupra păcătoșilor este: moartea! Noi toți ne aflăm în „pericol de moarte”! Există numai un singur loc pentru noi, unde suntem în siguranță de judecata dumnezeiască: acesta este la Isus Hristos, Fiul lui Dumnezeu cel răstignit și înviat. La El și prin El suntem protejați de mânia lui Dumnezeu.

Isus Hristos a murit la cruce, pentru ca tu să trăiești! Întoarce-te astăzi, recunoaște înaintea Lui vina păcatelor tale și primește-L ca Salvatorul și Domnul tău. Atunci ești pentru totdeauna în siguranță!

 

Cele 13 Calendare Biblice (TOTUL PENTRU GLORIA LUI de Oswald CHAMBERS / MANA DE DIMINEAŢĂ / MÂNTUIREA PRIN HRISTOS / Meditaţii zilnice – de Fritz BERGER / TEZAURUL PROMISIUNILOR LUI DUMNEZEU de Charles H. SPURGEON / DOMNUL ESTE APROAPE! – Calendar Biblic / BĂTÎND LA UȘA LUI DUMNEZEU de Oswald CHAMBERS / MEDITAŢII ZILNICE de Wim MALGO / MEDITAŢII PENTRU FIECARE ZI A ANULUI Dimineaţa şi Seara de Charles H. SPURGEON / IZVOARE IN DEŞERT / SCRIPTURILE ÎN FIECARE ZI – Volumul III / PÂINEA CEA DE TOATE ZILELE / DOMNUL ESTE APROAPE – GBV / SĂMÂNȚA BUNĂ) sunt preluate de pe pagina https://ioan17.wordpress.com/2016/03/

 

CUVÂNTUL LUI DUMNEZEU PENTRU ASTĂZI

coordonatori Bob & Debby Gass

www.fundatiaseer.ro

 

CE TE OPRESTE? TEAMA DE SUCCES? (1)

 

„N-au încetat… să întărâte pe Sfântul lui Israel.” (Psalmul 78:41)

     Într-un experiment, nişte cercetători au pus nişte broaște în borcane de sticlă, pe care le-au acoperit cu capace. La început, broaștele au tot sărit, încercând să scape, dar de fiecare dată dădeau cu capul de capac. După treizeci de zile, s-a întâmplat ceva uimitor. Capacele au fost date la o parte, dar broaștele nu au sărit afară, chiar dacă ar fi putut-o face cu ușurință. De ce? Pentru că ajunseseră să creadă că mai sus de gura borcanului nu pot ajunge. Convingerile lor limitate le-au făcut să rămână prizonierele borcanului! Și iudeii au făcut la fel: „N-au încetat… să întărâte pe Sfântul lui Israel. Nu şi-au mai adus aminte de puterea Lui” (Ps. 78. 41-42). Te ții cumva de forme de credință limitate, chiar dacă ele nu mai sunt adecvate și îți sabotează viitorul? „Sunt prea tânăr sau prea bătrân… sunt femeie… sunt de altă naționalitate… nu am studii, nu am talent, nu am relaţii… am avut eșecuri prea mari etc.”

Teama de succes izvorăște din: 1) Frica de a nu fi demn de succes. 2) Frica de a nu fi capabil să te ridici la nivelul așteptărilor, pentru îndeplinirea responsabilităților care vin odată cu succesul. 3) Frica de a nu fi respins de cei nemulțumiți de succesul tău. 4) Frica de a nu pierde controlul asupra propriei vieți. 5) Frica de a le spune NU prietenilor și familiei, care se simt îndreptățiți să te controleze. Elimină astfel de sisteme de convingeri, și credințele care te limitează. Dumnezeu dorește să izbutești în toate lucrurile, și El îți va da abilitățile, înțelepciunea și puterea pentru a reuși!

 

Textul zilei „CUVÂNTUL LUI DUMNEZEU PENTRU ASTĂZI”, coordonatori Bob & Debby Gass este preluat si poate fi gasit la urmatoarele pagini:

TOTUL PENTRU GLORIA LUI

de Oswald CHAMBERS

 

Ai simţit durerea provocata de Domnul?

 

Isus i-a spus a treia oară: ,.Mă iubeşti?”

loan 21:17

 

Ai fost vreodată rănit de Domnul până in adâncul tău, până în străfundul celei mai sensibile părţi a fiinţei tale? Diavolul nu ne răneşte niciodată acolo, nici păcatul, nici afecţiunile umane nu ne pot răni atât de adânc. Nimic nu poate pătrunde până în acel loc al fiinţei noastre decât Cuvântul lui Dumnezeu. „Petru s-a întristat pentru că Isus i-a spus a treia oară…” A devenit conştient de faptul că, în străfundurile fiinţei lui, el Îi
era devotat lui Isus si a început să vadă ce Însemna această întrebare a lui Isus repetată cu răbdare. Nu mai rămăsese în mintea lui Petru nici cea mai mică urmă de amăgire, el nu mai putea fi înşelat din nou. Nu mai era loc pentru declaraţii pasionale, explozii de bucurie sau efuziuni sentimentale. Pentru el a fost o revelaţie să vadă cât de mull îl iubea pe Domnul şi, cu uimire, i-a spus: „Doamne. Tu toate le ştii”. Petru a început să vadă cât de mult Îl iubea pe Isus; dar nu a spus: „Uită-Te la cutare sau la cutare lucru pentru a afla dovada dragostei mele”. A început să descopere în el însuşi cît de mult Îl iubea pe Domnul, să-şi dea seama că pentru el nu exista nimeni sus în cer sau jos pe pământ în afară de Isus Cristos. Dar el n-a ştiut aceasta până când n-a venit întrebarea de probă, întrebarea dureroasă din partea Domnului. Întrebările Domnului îmi arată întotdeauna cum sunt eu. Cu câtă fermitate şi iscusinţă răbdătoare s-a purtat Isus Cristos cu Petru! Domnul nostru nu pune niciodată întrebări decat la momentul potrivit. Rareori, probabil o dată in viaţă, El ne prinde la strâmtoare, ranindu-ne cu întrebările Lui directe. Atunci vom descoperi că îl iubim mult mai profund decât am putea spune vreodată prin cuvinte.

 

MANA DE DIMINEAŢĂ

 

„De aceea să lăsăm cuvintele începătoare ale lui Hristos şi să mergem spre cele ce aparţin oamenilor maturi, fără să mai punem din nou temelia pocăinţei de faptele moarte.” EVREI 6:1

Unul din scopurile epistolei către Evrei este acela de a ne separa de ceea ce aparţine începutului şi de a ne atrage spre Omul din cer, Domnul Isus Hristos. Cunoscându-L pe El, Fiul cel veşnic, ca pe Omul slăvit, ne va ajuta să devenim în mod practic, părtaşi ai chemării noastre cereşti.

Astăzi se apreciază foarte puţin triumful Omului care a străbătut cerurile şi care acum stă la dreapta Măririi, în ceruri, având un Nume care este mai presus de orice nume. De la El am primit mântuirea sufletelor noastre. Acesta este începutul vieţii noastre spirituale. Trebuie însă să mergem mai departe. Domnul doreşte să înaintăm pe calea credinţei, nu să rămânem numai la cruce, deşi a privi pe Mielul care a fost omorât pentru noi, va fi fără îndoială pricina laudelor noastre de-a lungul veşniciei. Să nu rămânem deci prunci în Hristos. De la laptele curat cu care este hrănit pruncul, să ne maturizăm şi să dorim hrană tare, hrană pentru creşterea noastră spirituală. Şi această hrană să fie Omul din slavă (Evr.6:1-3).Ocupându-ne cu El slăvit în ceruri, vom primi comori nebănuite, o înţelegere şi un discernământ al lucrurilor duhovniceşti maturizându-ne în cunoaşterea Domnului Hristos. Astăzi mulţi oameni ai lui Dumnezeu sunt deprimaţi pentru că afecţiunile lor nu sunt fixate în Hristos, Cel slăvit în ceruri. Adunări întregi trec prin crize adânci pentru că asocierea vie cu Capul din cer a fost pierdută din vedere. Experienţele nu ne fac să creştem şi să înaintăm pe Calea Domnului. Dar adevărata creştere vine dintr-o adâncă preţuire a Domnului Hristos, a ceea ce este El pentru Tatăl şi a ceea ce este El pentru noi în har. (K. Rot). Ce-i de făcut? Negreşit, o superficială citire a Cuvântului lui Dumnezeu, sau o citire de rutină dar fără o adâncă meditaţie, nu ne va ajuta să-L cunoaştem cu adevărat pe Domnul Isus. Apostolul Pavel, către sfârşitul vieţii, spunea: „…şi să-L cunosc pe El, şi părtăşia suferinţelor Lui…” Dar mai ales gândindu-ne că El este sus în cer, plin de slavă, slavă pe care El vrea s-o împartă cu noi, gândindu-ne la faptul că noi am fost puşi „să şedem împreună în locurile cereşti în Hristos”, ne va face să reconsiderăm mai bine viaţa noastră aici şi ne va da putere să trăim ca oameni cereşti. O, ce glorioasă poziţie avem! Domnul să ne ajute s-o cultivăm tot mai mult dezlipindu-ne de pâmânt şi gândindu-ne la lucrurile de sus, la El!

 

MÂNTUIREA PRIN HRISTOS

Meditaţii zilnice – de Fritz BERGER

 

„Şi Dumnezeu poate să vă umple cu orice har, pentru ca având totdeauna în toate lucrurile din destul, să prisosiţi în orice faptă bună.” 2 Corinteni 9:8

Este o mângâiere că Dumnezeu poate să facă acestea. Dacă privim creşterea, observăm că El poate să facă să avem destul atât în cele trupeşti, cât şi în cele duhovniceşti, aşa cum este scris: „A împrăştiat, a dat săracilor, neprihănirea Lui rămâne în veac.”

Cel ce dă sămânţă semănătorului şi pâine pentru hrană, vă va da şi vouă şi vă va înmulţi sămânţa de semănat şi va face să crească roadele neprihănirii voastre. În felul acesta veţi fi îmbogăţiţi în toate privinţele, pentru orice dărnicie, care prin voi va face să se aducă mulţumiri Lui Dumnezeu. 2 Corinteni 9:9-11; Aici putem vedea: El poate face;tot aşa putem observa şi în Romani 8:4: „Pentru ca porunca legii să fie împlinită în noi, care trăim, nu după îndemnurile firii pămâneşti, ci după îndemnurile Duhului.” Deci, El este Acela care ne face să creştem, dacă nu trăim după îndemnurile firii pământeşti, ci după îndemnurile Duhului. În aceasta constă responsabilitatea noastră, şi dacă nu creştem, este din vina noastră. Cu cât mai preţios ne devine Mântuitorul, cu atât mai mult se observă creşterea în viaţa noastră;cu cât mai mult spaţiu câştigă El, sunt alungate faptele proprii. Până la urmă faptele proprii sunt puse la o parte. Noi nu putem să ne scăpăm de faptele proprii, dar putem să ne legăm lăuntric de Isus, trăind după Cuvântul Său. Omul nu poate să crească decât în har şi pe temelia harului.

 

TEZAURUL PROMISIUNILOR LUI DUMNEZEU

de Charles H. SPURGEON

 

A DA FĂRĂ A SPUNE O ŞOAPTĂ

Ci tu, când faci milostenie, să nu ştie stingă ta ce face dreapta ta, pentru ca milostenia ta să fie făcută în ascuns; şi Tatăl tău, care vede în ascuns, îţi va răsplăti. Matei 6.3-4

Nu este făcută nici o făgăduinţă pentru aceia care fac milostenie pentru a fi văzuţi de oameni. Ei îşi au răsplata prin lauda semenilor lor şi nu pot nădăjdui să fie plătiţi de două ori. Să facem milostenie în ascuns. A da adesea şi mult, să fie în viaţa ta un lucru atât de natural cum sunt prânzurile tale, aşa încât să nu poţi număra de câte ori ai făcut milostenia. Împlineşte acest îndemn fără a-ţi şopti ţie însuţi: „Ce darnic sunt!” Nu te răsplăti astfel; lasă această grijă în seama lui Dumnezeu, care vede, îşi aminteşte şi răsplăteşte. Ferice de omul milos, căci binefacerile sale necunoscute sunt pentru el un izvor nesecat de bucurie. Cum aş putea să am parte de el, decât lăsând să se reverse ceea ce pune Domnul ca milă şi iubire în sufletul meu?De aici chiar, şi dincolo, Domnul însuşi va fi răsplătitorul aceluia care dă în ascuns. El îi va răsplăti la timpul potrivit şi în cel mai bun fel. Numai veşnicia ne va descoperi întinderea acestei făgăduinţe.

 

DOMNUL ESTE APROAPE!

Calendar Biblic

 

O ştiinţă atât de minunată este mai presus de puterile mele: este prea înaltă ca s-o pot prinde. Psalmul 139.6

Credinciosul se bucură ştiind că Dumnezeu vede toate lucrurile. El se bucură de călăuzirea lui Dumnezeu, care luminându-i calea îl păzeşte de cădere. Credinciosul este atent la cele ce vorbeşte şi la ceea ce lucrează. Chiar în zilele rele de acum când fiii lumii nu se mai întreabă de existenţa Lui nici chiar când lumea se cutremură din temelii, credinciosul îşi aminteşte cu multă pace: „Domnul este în Templul lui cel sfânt. Domnul îşi are scaunul de domnie în ceruri, ochii lui privesc şi pleoapele Lui cercetează pe fiii oamenilor” (Ps. 11.4).Ce har nemărginit pentru noi, care odinioară am fost în lumea aceasta departe de Dumnezeu, dar acum suntem lângă El. Evreul avea voie să meargă numai până în faţa cortului, dar noi avem în har intrare slobodă la Dumnezeu Tatăl prin dragostea Lui, arătată în lucrarea de mântuire săvârşită de Domnul Cristos pe Golgota. Lucrarea Lui cea desăvârşită ne-a împăcat cugetele, iar inimile noastre se bucură că ochii lui Dumnezeu privesc cu plăcere spre cei smeriţi. Cât de plăcut trebuie să fie pentru un om când Domnul îi spune: „Te voi învăţa şi-ţi voi arăta calea” (Ps. 32) Această temelie ne face să păşim neclintiţi, călăuziţi şi luminaţi de Cuvântul lui Dumnezeu, pe drumul spre casa din ceruri, să ne despărţim cu uşurinţă de cele lumeşti şi să gândim cu drag la patria noastră cea de sus. Şi dacă David a cunoscut aceste cărări ale lui Dumnezeu atât de măreţe, cât de mult ar trebui să ne ridicăm noi inima în laudă, mulţumire şi adorare pentru ceea ce Domnul Isus a făcut pentru noi.Dumnezeu este suveran şi poate să lucreze unde-I place. Se cade însă ca noi să ne supunem autorităţii Lui şi să lucrăm acolo unde ne-a poruncit El. Dumnezeu este Atotputernic să lucreze în cea mai abătută sectă, dar locul nostru după Cuvântul Sfânt este în Adunarea lui Dumnezeu şi nicidecum în altă parte.

 

BĂTÎND LA UȘA LUI DUMNEZEU

de Oswald CHAMBERS

 

    O, Doamne, Dumnezeule, ceea ce eşti Tu pentru mine, abia încep să deosebesc – mai mult decât lumina dimineţii, mai mult decât bucurie şi sănătate, mai mult decât toate binecuvântările Tale. Luminează-mă din nou în dimineaţa asta şi fa-mă să luminez în totul cu lumina Ta.

MEDITAŢII ZILNICE

de Wim MALGO

 

«Astfel dar, după cum aţi primit pe Cristos lsus, Domnul, aşa să şi umblaţi în El, fiind înrădăcinaţi şi zidiţi în El, întăriţi prin credinţă după învăţăturile care v-aufost date şi sporind în ea cu mulţumiri către Dumnezeu.» Coloseni 2,6-7

O dată cu creşterea speranţei, a credinţei puternice — creşte în noi şi dragostea izvorâtă din Dumnezeu. Dragostea lipseşte de cele mai multe ori diri viaţa şi inima noastră. Prin apropierea de Domnul însă ea creşte. Dragostea lui Isus în tine este un semn concret al alergării tale pe calea Domnului şi al prezenţei Duhului Sfânt al lui Dumnezeu în tine. Dragostea lui Dumnezeu în inima unui credincios nu aşteaptă nimic de la alţii, ci mereu dăruieşte, aşa cum şi Domnul Isus S-a dăruit pe Sine – din dragoste. Pentru ce se roagă Pavel întemniţat în închisoarea romană? Se roagă cumva să fie eliberat din închisoare cât mai repede? Nu! El se roagă: «Şi mă rog ca dragostea voastră să crească tot mai mult în cunoştinţă şi orice pricepere» (Filip. 1,9). Aceasta era principala sa grijă, preocupare, motiv pentru care de altfel a vorbit despre dragoste atât de des. Aici atingem un punct de o importanţă capitală, majoră, deoarece în zilele noastre dragostea nu creşte, ci dispare. Dar acelaşi apostol Pavel ne îndeamnă pe toţi: «Dar, mai presus de toate acestea, îmbrăcaţi-vă cu dragostea, care este legătura desăvârşirii» (Col. 3,14).

 

MEDITAŢII PENTRU FIECARE ZI A ANULUI

de Charles H. SPURGEON

Dimineaţa şi Seara

DIMINEAŢA

Şi fiecare om din Israel se pogora la filisteni ca să-ţi ascută fierul plugului, coasa, securea şi sapa.

1 Samuel 13:20

Noi suntem angajaţi într-o bătălie pe viaţă şi pe moarte cu filistenii răului. Fiecare armă din preajma noastră trebuie folosită. Predicarea, învăţarea, rugăciunea, facerea de bine — toate trebuie puse la lucru; orice talent care ni s-a părut neînsemnat trebuie folosit. Coasa, securea şi sapa pot fi folositoare în uciderea filistenilor. Uneltele grele pot lovi cu putere, şi atâta vreme cât distrug răul, nu contează dacă loviturile sunt elegante sau nu. Fiecare moment, la timp sau în afara timpului, fiecare pricepere, educată sau nedezvoltată, fiecare ocazie, favorabilă sau nefavorabilă, trebuie să fie folosite, fiindcă Vrăjmaşii noştri sunt mulţi şi forţa noastră este insuficientă. Multe dintre uneltele noastre au nevoie să fie ascuţite. Avem nevoie de înţelegere, tact, energie, promptitudine — într-un cuvânt, de o completă adaptare — pentru lucrarea Domnului. Simţul practic este rar întâlnit la conducătorii lucrării creştine. Trebuie să învăţăm de la vrăjmaşii noştri, şi astfel să-i facem pe filisteni să ne ascută uneltele. In dimineaţa aceasta trebuie să ne pregătim să ne ascuţim zelul pe tot timpul zilei cu ajutorul Duhului Sfânt. Observaţi energia catolicilor, care trec peste mări şi ţări pentru un singur prozelit. Oare vor monopoliza ei toată înflăcărarea? Uitaţi-vă chinurile pe care le îndură sălbaticii pentru idolii lor. Oare vor rămâne singurii oameni care rabdă şi se sacrifică? Priviţi-l pe prinţul întunericului, cât de perseverent este în dorinţele sale, cât de neabătut în aşteptări, cât de îndrăzneţ în planuri, cât de priceput în comploturi şi cât de energic în toate! Diavolii sunt uniţi ca unul în infama lor rebeliune, în timp ce noi, care credem în Isus ne împărţim în slujba lui Dumnezeu şi nu lucrăm aproape niciodată în comun. O, dacă am învăţa din munca infernală a Satanei cum să trăim ca nişte buni samariteni, căutându-i pe cei care au nevoie de ajutor!

SEARA

Da, mie, care sunt cel mai neînsemnat dintre toţi sfinţii, mi-a fost dat harul acesta să vestesc Neamurilor bogăţiile nepătrunse ale lui Christos. Efeseni 3:8

Apostolul Pavel simţea că este un mare privilegiu să ţi se îngăduie să predici Evanghelia. El nu-şi privea chemarea ca pe o corvoadă, şi o îndeplinea cu mare bucurie. Totuşi, chiar dacă Pavel era mulţumitor pentru chemarea sa, succesul obţinut îl umilea. Cu cât mai tare se umple un vas, cu atât mai mult se cufundă în apă. Leneşii pot să-şi laude priceperea, fiindcă nu o exercită, dar lucrătorul sincer îşi vede curând slăbiciunile. Dacă cauţi să fii umilit, încearcă să munceşti din greu. Dacă vrei să-ţi cunoşti nimicnicia, încearcă să faci ceva măreţ pentru Isus. Dacă vrei să afli cât eşti de neputincios fără Dumnezeu, începe să proclami „bogăţiile nepătrunse ale lui Christos” şi vei cunoaşte, ca niciodată înainte, cât eşti de slab şi nevrednic. Deşi apostolul îşi cunoştea slăbiciunea şi şi-o mărturisea, nu s-a încurcat niciodată în lucrare. De la prima predică până la ultima, Pavel L-a predicat pe Christos şi numai pe El. A ridicat crucea şi L-a preamărit pe Fiul lui Dumnezeu care a murit pe ea. Urmează-i exemplul în toate eforturile tale de a proclama mântuirea, şi lasă-L pe „Christos si pe El răstignit” (vezi 1 Corinteni 2:2) să fie tema ta necontenită. Creştinul trebuie să fie asemeni florilor de primăvară care, de îndată ce răsare soarele, îşi ridică cupele aurii spre cer spunând „umple-ne cu razele tale!”, dar care îşi pleacă fruntea imediat ce se întunecă.Ca şi ele, creştinul trebuie să simtă preţioasa influenţă a lui Isus. Isus trebuie să fie soarele lui, iar el trebuie să fie floarea care se înalţă spre Soarele Dreptăţii. O, să vorbeşti despre Isus este subiectul care oferă „sămânţă semănătorului şi pâinea celui ce mănâncă” (Isaia 55:10). Este cărbunele aprins care atinge buzele vorbitorului şi singura cheie pentru inima ascultătorului.

 

IZVOARE IN DEŞERT

 

Fii gata dis-de-dimineaţă şi suie-te …; să stai acolo înaintea Mea, pe vârful muntelui. Nimeni să nu se suie cu tine. (Exod 34:2,3)

Dimineaţa este un timp deosebit de important al zilei. Niciodată să nu începi o nouă zi până nu te înfăţişezi înaintea lui Dumnezeu, nici să nu priveşti la faţa altora până n-ai privit-o pe a Lui. Să nu te aştepţi să fii victorios, dacă-ţi începi ziua numai în puterea ta.

Începe-ţi lucrul de zi cu zi după ce ai fost influenţat de câteva momente liniştite de meditaţie între inima ta şi Dumnezeu. Nu te întâlni cu alţii, nici chiar cu membrii familiei tale, înainte să te fi întâlnit cu marele Oaspete şi onoratul Tovarăş al vieţii tale – Domnul Isus Hristos.

Întâlneşte-te doar cu El singur, în mod regulat, având Cartea Lui de sfătuire deschisă înaintea ta. Înfruntă apoi treburile zilnice, şi pe cele unice, responsabilităţile de zi cu zi, cu înnoită influenţă şi control al caracterului Său asupra tuturor acţiunilor tale.

 

Începe ziua cu Dumnezeu!

El îţi este Soarele şi Ziua!

A Lui este strălucirea zorilor tăi;

Încredinţează-I Lui ziua ta.

 

Cântă o cântare nouă dis-de-dimineaţă!

Alătură-te pădurilor şi dealurilor vesele;

Alătură-te vânturilor înviorătoare şi mărilor şi câmpiilor,

Alătură-te florilor dalbe şi pârâiaşelor.

 

Cântă-I lui Dumnezeu primul tău cântec!

Nu tovarăşilor tăi,

Nu creaturilor făcute de mâna Lui,

Ci Singurului plin de glorie.

 

Fă-ţi plimbarea de dimineaţă cu Dumnezeu!

Lasă-L să meargă înainte cu tine;

Pe râu, sau pe mare, sau pe cărări de munte,

Caută totuşi compania Lui.

 

Prima ta tranzacţie să fie

Cu Însuşi Dumnezeu de sus;

Aşa vor prospera treburile tale,

Şi toată ziua va fi dragoste.                 Horatius Bonar

Cei care au realizat cel mai mult pentru Dumnezeu în această lume sunt cei care au fost găsiţi pe genunchi dis-de-dimineaţă. De exemplu, Matthew Henry stătea în părtăşie cu Dumnezeu în biroul lui de la 4:00 la 8:00 dimineaţa în fiecare zi. Apoi, după micul dejun şi un timp de rugăciune cu familia, se întorcea în biroul lui unde rămânea până la prânz. După masa de prânz, scria până la orele 16:00 şi apoi petrecea restul zilei vizitându-şi prietenii.Philip Doddridge, referindu-se la cartea sa Cel ce prezintă familia, scoate în evidenţă diferenţa dintre a te trezi la 5:00 şi a te trezi la 7:00. El a realizat că o creştere a zilei de lucru cu 25% este echivalentă cu a adăuga zece ani de lucru la viaţa ta într-o perioadă de patruzeci de ani.

Comentariul asupra Bibliei al lui Adam Clarke a fost scris în principal în primele ore ale dimineţii. Notele lui Barnes, un popular şi folositor comentariu scris de Albert Barnes, a fost de asemenea rodul orelor matinale. Şi Schiţele lui Charles Simeon au fost scrise în cea mai mare parte între 4:00 şi 8:00 a.m.

 

SCRIPTURILE ÎN FIECARE ZI

Volumul III

 

Psalmul 17

În Psalmul 16 am admirat încrederea Omului desăvârşit. In Psalmul 17 avem înaintea noastră dreptatea Lui.Ca şi încrederea Lui, şi dreptatea Lui se află – şi aceasta în primul rând – înaintea lui Dumnezeu, care găseşte în ea o satisfacţie deplină. Oamenii nu pot vedea decât umblarea cuiva; dar Dumnezeu merge şi mai în profunzime şi ia în considerare motivele care dirijează această umblare. Psalmul 11.5 ne-a învăţat că „Domnul cercetează pe cel drept…”. Şi iată rezultatul examinării atente a inimii Domnului Isus: „… Tu n-ai găsit nimic; gândul Meu nu este altfel decât cuvântul Meu” (v. 3; comp. cu loan 8.25). Ce model incomparabil! Să veghem asupra gândurilor noastre, astfel încât ele să fie întotdeauna în perfect acord cu cuvintele noastre; şi invers. Pe de altă parte, să învăţăm să cunoaştem şi să folosim Cuvântul lui Dumnezeu aşa cum a făcut-o El: S-a folosit de Cuvânt pentru a Se apăra de omul violent, de Satan însuşi (v. 4; Matei 4.4,7,10).Versetele 14 şi 15 accentuează contrastul dintre oamenii lumii acesteia, care „au partea lor în această viaţă”, şi cel drept (Hristos, dar şi cel credincios), a cărui parte este cerească (Psalmul 16.5). Suferind acum în totul pentru dreptate, el se gândeşte la înviere şi la subiectul afecţiunilor sale: „mă voi sătura de chipul Tău” (v. 15; comp. cu Psalmul 16.11).

 

PÂINEA CEA DE TOATE ZILELE

 

Text: 2 Petru 3:14-18

…să doriţi laptele duhovnicesc şi curat,…dacă aţi gustat în adevăr că bun este DomnuL  1 Petru 2:2, 3

MAI MULT DECÂT SATISFĂCUT

Intr-una din zile, împreună cu soţia, ne-am oprit la o cofetărie renumită, cunoscută pentru larga varitate a sortimentelor de îngheţată. în timp ce stăteam lângă tejghea, consumând îngheţata comandată, am început să-i studiez pe cei ce intrau în magazin. Erau două feluri de oameni: unii care ştiau ce voiau şi alţii care nu ştiau. Unii dintre clienţi nu ştiau ce să aleagă. Puteau studia lista diferitelor arome şi gusturi şi le puteau examina în vitrina frigorifică. O femeie a cerut să guste mai întâi dintr-un anumit sortiment. După ce i s-a dat puţin ca să guste, a făcut o strâmbătură urâtă şi s-a grăbit să arunce restul la coşul de gunoi. Câţiva au încercat trei, patru feluri înainte de a se decide. Alţi clienţi, ştiau exact ce doreau. Se îndreptau direct spre tejghea, comandau şi plecau bucurându-se de alegerea făcută. Gustând mai întâi din acel fel de îngheţată au luat mai mult „din acelaşi fel” şi erau satisfăcuţi. Ii văd pe credincioşii în Cristos ca fiind ca şi cei din al doilea grup. Noi am „gustat” deja din bunătatea Domnului. Pentru că ne-am încrezut în El, acum dorim fierbinte „laptele curat” al Cuvântului lui Dumnezeu pentru a ne hrăni mereu, mereu. Tânjim după hrana spirituală continuă care vine prin citirea şi studierea Cuvântului lui Dumnezeu şi prin auzirea lui în predici şi învăţături. Am învăţat din experienţa personală că Dumnezeu şi Cuvântul Lui este mai mult decât satisfăcător.  – D.C.E.

Frânge-mi pâinea vieţii, o Doamne sfânt,

Cum pâinile pe malul mării ai frânt.

Dincolo de pagini, Te caut cu tot ce sunt,

Tânjind de dorul Tău, o viule Cuvânt.– Lathbury

Biblia este pâinea vieţii care nu se învecheşte niciodată.

 

DOMNUL ESTE APROAPE – GBV

http://www.gbv.ro/meditatii-zilnice/domnul-este-aproape

 

O ştiinţă atât de minunată este mai presus de puterile mele: este prea înaltă ca s-o pot prinde. Psalmul 139.6

Credinciosul se bucură ştiind că Dumnezeu vede toate lucrurile. El se bucură de călăuzirea lui Dumnezeu, care luminându-i calea îl păzeşte de cădere. Credinciosul este atent la cele ce vorbeşte şi la ceea ce lucrează. Chiar în zilele rele de acum când fiii lumii nu se mai întreabă de existenţa Lui nici chiar când lumea se cutremură din temelii, credinciosul îşi aminteşte cu multă pace: „Domnul este în Templul lui cel sfânt. Domnul îşi are scaunul de domnie în ceruri, ochii lui privesc şi pleoapele Lui cercetează pe fiii oamenilor” (Ps. 11.4).Ce har nemărginit pentru noi, care odinioară am fost în lumea aceasta departe de Dumnezeu, dar acum suntem lângă El. Evreul avea voie să meargă numai până în faţa cortului, dar noi avem în har intrare slobodă la Dumnezeu Tatăl prin dragostea Lui, arătată în lucrarea de mântuire săvârşită de Domnul Cristos pe Golgota. Lucrarea Lui cea desăvârşită ne-a împăcat cugetele, iar inimile noastre se bucură că ochii lui Dumnezeu privesc cu plăcere spre cei smeriţi. Cât de plăcut trebuie să fie pentru un om când Domnul îi spune: „Te voi învăţa şi-ţi voi arăta calea” (Ps. 32) Această temelie ne face să păşim neclintiţi, călăuziţi şi luminaţi de Cuvântul lui Dumnezeu, pe drumul spre casa din ceruri, să ne despărţim cu uşurinţă de cele lumeşti şi să gândim cu drag la patria noastră cea de sus. Şi dacă David a cunoscut aceste cărări ale lui Dumnezeu atât de măreţe, cât de mult ar trebui să ne ridicăm noi inima în laudă, mulţumire şi adorare pentru ceea ce Domnul Isus a făcut pentru noi.Dumnezeu este suveran şi poate să lucreze unde-I place. Se cade însă ca noi să ne supunem autorităţii Lui şi să lucrăm acolo unde ne-a poruncit El. Dumnezeu este Atotputernic să lucreze în cea mai abătută sectă, dar locul nostru după Cuvântul Sfânt este în Adunarea lui Dumnezeu şi nicidecum în altă parte.

 

SĂMÂNȚA BUNĂ

http://www.gbv.ro/meditatii-zilnice/samanta-buna

 

Să ne uităm țintă la Căpetenia și Desăvârșirea credinței noastre …Evrei 12.2

Privind la Isus

Câțiva țărani tineri au făcut un pariu, cine poate ara cel mai bine.

După ce a fost terminată munca, arbitrul concursului a spus: „Tinere, încotro te-ai uitat în timp ce ai arat?”. – „Mi-am ținut privirea ațintită la mânerul plugului și am avut de grijă cum să țin bine cuțitul plugului.” – „Desigur”, spuse arbitrul concursului, „de aceea arătura ta are brazdele strâmbe”. – „Și încotro te-ai uitat tu?”, a continuat el îndreptându-se spre următorul lucrător. Acesta a spus: – „Eu am fost atent la brazde, m-am gândit că astfel vor ieși drepte.” – „Dar nu ai reușit, căci brazdele sunt oricum vrei, dar nu drepte.” Apoi a spus următorului plugar: „La ce ți-ai ațintit tu privirea?”. – „Eu m-am uitat printre cei doi cai spre un copac care stătea înaintea mea tocmai la capătul ogorului.”

Numai acest om a mers drept, pentru că a avut o țintă stabilă înaintea ochilor. Aceasta ne ajută să înțelegem înțelepciunea cuvintelor: „Dar fac un singur lucru: uitând ce este în urma mea și aruncându-mă spre ce este înainte, alerg spre țintă, pentru premiul chemării cerești a lui Dumnezeu, în Hristos Isus” (Filipeni 3.13,14).

Aleargă înainte! Poți face aceasta numai ațintindu-ți privirea spre Cel care este tot timpul Același.

 

Cele 13 Calendare Biblice (TOTUL PENTRU GLORIA LUI de Oswald CHAMBERS / MANA DE DIMINEAŢĂ / MÂNTUIREA PRIN HRISTOS / Meditaţii zilnice – de Fritz BERGER / TEZAURUL PROMISIUNILOR LUI DUMNEZEU de Charles H. SPURGEON / DOMNUL ESTE APROAPE! – Calendar Biblic / BĂTÎND LA UȘA LUI DUMNEZEU de Oswald CHAMBERS / MEDITAŢII ZILNICE de Wim MALGO / MEDITAŢII PENTRU FIECARE ZI A ANULUI Dimineaţa şi Seara de Charles H. SPURGEON / IZVOARE IN DEŞERT / SCRIPTURILE ÎN FIECARE ZI – Volumul III / PÂINEA CEA DE TOATE ZILELE / DOMNUL ESTE APROAPE – GBV / SĂMÂNȚA BUNĂ) sunt preluate de pe pagina https://ioan17.wordpress.com/2016/03/

 

CUVÂNTUL LUI DUMNEZEU PENTRU ASTĂZI

coordonatori Bob & Debby Gass

www.fundatiaseer.ro

 

„În El avem viaţa, mişcarea şi fiinţa” (Faptele Apostolilor 17:28)

George Washington Carver, expert în chimia alimentară, care a descoperit trei sute de utilizări ale arahidelor, ne împărtășește propriile sale observații cu privire la Dumnezeu: „Pe când eram mic și exploram pădurile aproape virgine dimprejurul vechii reşedințe Carver, aveam impresia că cineva fusese pe acolo înaintea mea. Lucrurile erau atât de ordonate, atât de curate, într-o armonie atât de minunată! Câțiva ani mai târziu, aflându-mă în aceleași păduri, m-am simțit practic copleșit de sentimentul unei prezențe mărețe. Nu numai că cineva fusese acolo, ci acolo era Cineva! La ani distanță, când am citit versetul „în El avem viaţa, mişcarea şi fiinţa” am înțeles ce dorea autorul să spună. Niciodată apoi nu mi-am mai pierdut siguranța că îmi vorbește Creatorul! Pentru mine, natura este mai mult decât o mare catedrală, este locul în care pot vorbi neîncetat cu Dumnezeu, și în care Îl pot auzi. Orice om are nevoie de-un scop și de-o misiune în viață. Scopul meu a fost și scopul lui Dumnezeu, acela de a spori bunăstarea și fericirea poporului Său. De ce, trebuie ca noi, cei care credem în Hristos, să fim atât de surprinși de ceea ce poate face Dumnezeu cu un om plin de voință, într-un laborator?” În 1921, Carver a vorbit înaintea Camerei Reprezentanților din Statele Unite. Președintele a întrebat: „Dr. Carver, de unde ați învățat toate aceste lucruri?” El a răspuns: „Din vechea Carte”. Președintele l-a întrebat: „Care carte?” Carver a răspuns: „Biblia!”. Președintele l-a chestionat: „Vorbeşte Biblia despre arahide?” Carver a replicat: „Nu, domnule, ea vorbește despre Dumnezeul care a creat arahidele! L-am rugat să-mi arate ce să fac cu ele, și El mi-a arătat!” Ai nevoie astăzi de o idee sau de o soluție creativă? Întreabă-L pe Dumnezeu!

 

Textul zilei „CUVÂNTUL LUI DUMNEZEU PENTRU ASTĂZI”, coordonatori Bob & Debby Gass este preluat si poate fi gasit la urmatoarele pagini:

TOTUL PENTRU GLORIA LUI

de Oswald CHAMBERS

 

Întrebarea directă

„Mă iubeşti?” Ioan 21:17

Petru nu mai declară nimic acum (compară cu Matei 26:33-35). Omul natural face afirmaţii şi declaraţii; dragostea personalităţii umane se descoperă doar prin durerea provocată de această întrebare a lui Isus Cristos. Petru Îl iubea pe Isus în felul în care orice om natural iubeşte un om bun. Aceasta este dragostea ce ţine de temperament; ea poate pătrunde adânc în fiinţa omului, dar nu atinge centrul fiinţei. Dragostea adevărată nu declară niciodată nimic. Isus a spus: „Pe oricine Mă va mărturisi înaintea oamenilor”, adică îşi mărturiseşte dragostea nu doar prin cuvinte, ci prin tot ceea ce face.Până când nu suntem răniţi astfel, încât să fim scăpaţi de orice amăgire cu privire la noi înşine. Cuvântul lui Dumnezeu nu poate pătrunde în noi şi nu-şi poate face lucrarea în viaţa noastră. Cuvântul lui Dumnezeu ne răneşte aşa cum nu ne poate răni nici un păcat, deoarece păcatul slăbeşte simţurile noastre. Întrebarea Domnului măreşte sensibilitatea noastră, până când această rană făcută de Isus produce cea mai puternică durere posibilă. Resimţim această durere nu numai într-un mod natural, ci şi în profunzimea personalităţii noastre. Cuvântul lui Dumnezeu pătrunde până acolo că desparte sufletul şi duhul şi nu mai rămâne nici o amăgire. Este imposibil să abordezi în mod sentimental această întrebare a Domnului; nu poţi spune lucruri amabile când Domnul îţi vorbeşte direct; durerea este prea mare. E o durere atât de mare, încât nu te mai poţi gândi la nimic altceva. Nu poate fî nici o îndoială în legătură cu durerea provocată de Cuvântul lui Dumnezeu într-un copil al Său,dar momentul în care simţim durerea este marele moment al revelaţiei.

 

MANA DE DIMINEAŢĂ

 

„şi acum, nu vă întristaţi şi nu fiţi mâhniţi că m-aţi vândut aici, căci, ca să vă scap viaţa m-a trimis Dumnezeu înaintea voastră.” GENEZA: 45:5

În scena aceasta, cea mai impresionantă, dintre Iosif şi fraţii lui, povestită la Geneza cap. 44 şi 45, fraţii vinovaţi sunt puşi în situaţia să treacă printr-o adâncă şi dureroasă experienţă a inimii până când ei se găsesc efectiv în prezenţa fratelui lor vândut, cu sufletul străpuns de săgeata convingerii vinovăţiei lor. Atunci, dar nu până atunci, cuvintele dulci ale fratelui lor le-au atins urechile. Minunat, neasemuit har! In momentul când au intrat pe tărâmul mărturisirii păcatului lor, Iosif a intrat pe tărâmul iertării. Aceasta era dumnezeiesc. El le-a vorbit cu asprime când ei erau neatenţi la păcatul lor; dar de îndată ce au spus: „suntem foarte vinovaţi faţă de fratele nostru, ei au fost întâmpinaţi de răspunsul dulce al harului. „Nu voi… ci Dumnezeu.” Aşa este. De îndată ce păcătosul îşi ia locul în pocăinţă, Dumnezeu ia locul unei depline şi gratuite iertări; şi cu cea mai mare siguranţă, când Dumnezeu iartă, păcătosul este iertat. „Am zis: îmi voi mărturisi Domnului fărădelegea şi Tu ai iertat vina păcatului meu.” (Ps. 32:5). Ce limbaj ar putea prezenta în mod mai potrivit emoţia cuiva care şi-a văzut vina în crucea Domnului Isus, Cel lepădat de lume şi totuşi să ştie că vina lui este în întregime şi pentru totdeauna îndepărtată? Cine ar putea să exprime în cuvinte starea de suflet a fraţilor lui Iosif când au simţit lacrimile lui curgând pe ei? Ce scenă! Lacrimi de pocăinţă şi lacrimi de dragoste amestecându-se! Preţios amestec! Numai inima lui Dumnezeu poate să aprecieze valoarea acestei dulci îmbinări. (C.H.M.).Este exact ce ne trebuie şi nouă astăzi în multe adunări, unde relaţiile dintre fraţi sunt rupte, şi poate de multă vreme. Da, se cere o pocăinţă sinceră şi o dragoste adevărată, inundate în lacrimi pe care negreşit, Domnul le-ar strânge în burduful Lui. Pentru aceasta însă, poate că Domnul socoteşte că este necesar ca fraţii vinovaţi să treacă printr-o „adâncă şi dureroasă experienţă a inimii” pentru ca să înţeleagă că au rănit nu numai pe fraţi ci chiar pe Domnul Isus care Se identifică cu ei. „……………….., pentru ce Mă prigoneşti?” Şi dacă suntem vinovaţi am putea pune numele nostru în locul acestor puncte de mai sus şi atunci nu va mai fi nevoie să întrebăm ca Saul „Cine eşti Doamne?” pentru că ştim că pe El L-am rănit, pe El L-am jignit, pe El L-am nedreptăţit sau poate chiar şi mai rău.

 

MÂNTUIREA PRIN HRISTOS

Meditaţii zilnice – de Fritz BERGER

 

„Ferice de cei săraci în duh.” Matei 3:8

Cei săraci în duh nu mai dispun de putere şi capacitate, sunt ca un om sărac care nu mai are resurse pentru nevoile casei şi nici pentru a întreprinde ceva.Ce se va alege de el?Până la urmă trebuie să se găsească cineva să-l îngrijească.Tot aşa stau lucrurile şi cu noi, avem nevoie de îngrijirea cuiva.Întrebarea este:unde suntem luaţi în îngrijire?Dacă înainte nu am avut mâncare şi venim la un loc unde avem hrană şi îmbrăcăminte suficientă, suntem fericiţi.Dar dacă venim la Mântuitorul nostru nu este oare mai mare pricină de a fi fericiţi? Oamenii săraci în duh sunt oameni fericiţi.Pavel spune:”Dacă e vorba să mă laud, mă voi lăuda numai cu lucrurile privitoare la slăbiciunea mea;căci puterea Lui este făcută desăvârşită în slăbiciune.”Hotărâtor este doar dacă ne plângem, sau ne lăudăm cu slăbiciunea noastră.Dacă ne plângem, nu putem fi fericiţi, căci mai aşteptăm ceva de la noi înşine.Doar în situaţia când nu mai vedem cale de ieşire, venim la Isus.Pavel spune:”Ca nişte întristaţi, şi totdeauna suntem veseli, ca nişte săraci, şi totuşi îmbogăţim pe alţii;ca neavând nimic, şi totuşi stăpânind toate lucrurile.”Cu un om sărac este plăcut să stai, pentru că indiferent ce se întâmplă în jurul său,el rămâne acelaşi.El aşteaptă ajutorul numai de la Domnul.Dacă se deslănţuie puterile întunericului împotriva lui, el priveşte la Dumnezeu şi aşteaptă ajutorul de la El, căci El îl scapă din toate necazurile;nu va duce lipsă de nimic bun şi este sigur că toate lucrurile lucrează spre folosul său.Cel care are o umblare asemănătoare este bogat şi mulţumit.Cei săraci în duh sunt cei mai fericiţi oameni de pe pământ.

 

TEZAURUL PROMISIUNILOR LUI DUMNEZEU

de Charles H. SPURGEON

 

BUCURIE PENTRU CEI ALUNGAŢI

Ascultaţi Cuvântul Domnului, voi, care vă temeţi de Cuvântul Lui. Iată ce zic fraţii voştri, care vă urăsc şi vă izgonesc din pricina Numelui Meu: „Să-Şi arate Domnul slava, ca să vă vedem bucuria!” Dar ei vor rămâne de ruşine!”. Isaia 66.5

Poate că acest verset este abia pentru unul din o mie dintre aceia care vor citi această carte cu făgăduinţe; dar Domnul doreşte să fie întărit chiar şi numai acel unul singur prin aceste cuvinte. Să ne rugăm deci pentru aceia care sunt alungaţi pe nedrept din mijlocul acelora pe care ei îi iubesc. Domnul sa-i mângâie şi să le dea bucurie înspre încurajarea lor.Aici e vorba de oamenii cu adevărat evlavioşi, care se cutremură la adevărurile Cuvântului lui Dumnezeu. Ei erau urâţi din pricina evlaviei şi a sfinţeniei lor. Această purtare li se părea aspră, cu atât mai mult cu cât erau respinşi din pricina credinţei, de către aceia care credeau că slăvesc pe Dumnezeu prigonindu-i. Oh, câte rele sunt făcute spre bucuria Satanei, în Numele Domnului! Acest obicei e o dovada a îndemânării cu care şarpele vechi pune venin în rana făcută de el.Arătarea Domnului e nădejdea prigoniţilor. El, Avocatul aleşilor Săi, vine pentru a le aduce scăparea, acoperindu-i de ruşine pe asupritorii lor. O Doamne, împlineşte Cuvântul Tău!

 

DOMNUL ESTE APROAPE!

Calendar Biblic

 

Și, intrând întruna din corăbii, care era a lui Simon, la rugat so depărteze puțin de la mal; și Sa așezat și,

din corabie, învăța mulțimile.  Luca 5.3

Adus de fratele său, Andrei, Simon se întâlnise deja cu Domnul Isus, care, uitânduSe la el, ia pus numele Chifa, sau Petru, care înseamnă „piatră” (Ioan 1.4042). În ciuda faptului căL cunoștea pe Domnul în felul acesta și că El fusese în casa lui (Luca 4.38), Simon era încă Simon.El nuși predase încă viața Domnului, întrun fel practic. Fără îndoială că acest lucru este adevărat cu privire la unii dintre noi, în special cu privire la tinerii credincioși, care au crescut în familii creștine.A venit însă o zi când Domnul a avut nevoie de corabia lui Simon. Mulțimea dorea să audă cuvântul lui Dumnezeu, iar El lea vestit acest cuvânt din corabie. Apoi, Domnul Isus ia spus lui Simon: „Depărteazo la adânc și coborâțivă plasele pentru pescuire”. Acesta era un îndemn la o activitate foarte plăcută lui Petru, însă el credea că se pricepe mai bine și a spus: „Stăpâne, după ce toată noaptea neam trudit, nimic nam prins; dar, la cuvântul Tău, voi coborî plasa” (Luca 5.4,5). Cât de contradictoriu să spui: „dar”, după ce ai spus: „Stăpâne”! Ascultarea lui Petru a fost parțială – el a coborât doar o plasă, care nu a putut ține mulțimea de pești. Domnul nostru Își împlinește întotdeauna promisiunile, însă noi pierdem mult din plinătatea binecuvântărilor atunci când le limităm la măsura noastră sărmană, în loc să ni le însușim în totalitate, prin credință.

Urmează acum o altă contradicție, însă una cu totul minunată: „Iar Simon Petru, văzând aceasta, a căzut la genunchii lui Isus, spunând: «Doamne, pleacă de la mine, pentru că sunt om păcătos»” (Luca 5.8). Fiindui deschiși ochii, Petru se alipește de Cel cu privire la care simțea că ar fi trebuit săl părăsească, din pricina păcatului său. Să remarcăm însă că Duhul Sfânt îl numește „Petru” atunci când Îl mărturisește pe Isus ca Domn.Domnul Isus nu pleacă însă de la Petru, ci îl încurajează: „Nu te teme; de acum vei fi pescar de oameni”. Tot ceea ce avea de făcut era săL urmeze pe Domnul (Luca 5.10,11), iar la aceasta suntem chemați și noi. S. Attwood

 

BĂTÎND LA UȘA LUI DUMNEZEU

de Oswald CHAMBERS

 

Te laud pentru că tot ce sunt este al Tău. O, de aş putea să Te încânt aşa cum o face crinul sau pomul sau chiar vrăbiile, trăind pur şi simplu viaţa pe care mi-ai dăruit-o.

 

MEDITAŢII ZILNICE

de Wim MALGO

 

Pe deasupra tuturor acestora, luaţi scutul credinţei, cu care veţi putea stinge toate săgeţile arzătoare ale celui rău. Luaţi şi coiful mântuirii şi sabia Duhului, care este Cuvântul lui Dumnezeu.» EFESENI 6,16-17

Cu siguranţă pentru apostolul Pavel a fost o mare bucurie să le scrie tesalonicenilor: «credinţa voastră merge mereu Crescând» (2 Tes. 1,3). Prin ce a crescut credinţa lor aşa de mult? Prin constanta apropiere de Domnul. In măsura în care ne apropiem mai mult de El în viaţă şi în inimă, în aceeaşi măsură creşte si credinţa noastră. Bineînţeles, calea devine din ce în ce mai grea şi se face din ce în ce mai întuneric, dar chiar şi atunci când pierdem orice susţinere putem fi siguri ca vom găsi sprijin în El. Avraam a avut o credinţă puternică şi L-a cinstit pe Dumnezeu. El a ştiut în mod sigur că Dumnezeu va împlini tot ceea ce a promis.Să ne gândim şi la împăratul David. El a avut parte de mari dezamăgiri în viaţa sa şi totuşi, chiar în mijlocul srâmtorării el a strigat: «Doamne, Tu eşti stânca mea, cetăţuia mea, izbăvitorul meu!» (Psalm 18,2).De unde a avut oare profetul Ilie putere? Numai şi numai din relaţia sa apropiată cu Domnul, relaţie care l-a întărit chiar și atunci când plângea: «Eu singur am rămas din prorocii Domnului» (comp. cu 1 Imp. 19,10.14). El s-a dezrădăcinat de tot ce a fost firesc şi s-a ancorat puternic în Domnul.

 

MEDITAŢII PENTRU FIECARE ZI A ANULUI

de Charles H. SPURGEON

Dimineaţa şi Seara

Dimineaţa

Scoală-te, crivăţule! Vino, vântule de miazăzi! Suflaţi peste grădina mea, ca să picure mirosurile din ea. Cântarea Cântărilor 4:16

Orice stare este mai bună decât calmul de moarte al indiferenţei. Sufletele noastre ar trebui să dorească crivăţul, dacă doar prin el putem fi sfinţiţi şi eliberaţi de păcat. Atâta timp cât nu se poate spune „Domnul nu era în vântul acela” (1 Împăraţi 19:11), nu ne vom teme de vânturile care încearcă să scoată din rădăcini. Oare mireasa nu primeşte cu umilinţă mustrările Iubitului ei? Nu-L roagă ea să-şi trimită harul pe orice cale posibilă? Nu-şi doreşte ea o vizită care s-o trezească la acţiune, fiindcă s-a săturat de amorţeala nefirească a păcatului? Totuşi, îşi doreşte mai ales vântul de miazăzi, care s-o mângâie cu zâmbetul dragostei divine şi cu bucuria prezenţei Răscumpărătorului. Acest vânt reuşeşte adesea să ne scuture din indiferenţă şi lenevie. Uneori, însă, doar crivăţul este în stare să picure mirosurile din grădina sufletului nostru. Mireasa nu suportă să fie nefolositoare; nici noi nu ar trebui să suportăm. Cât de încurajator este gândul că Isus apreciază sărmanele noastre daruri! Este oare posibil? Pare prea frumos ca să fie adevărat. Am fi în stare să înfruntăm încercările şi chiar moartea, dacă am şti că prin aceasta aducem o rază de bucurie în inima lui Emanuel. Doamne, fărârmiţează-ne inima în atomi, dacă aşa îl putem slăvi pe scumpul nostru Domn Isus! Darurile care nu sunt practicate sunt asemeni parfumurilor care dorm în cupele florilor. Înţelepciunea Mirelui ceresc trece peste orice obstacol ca să ajungă la rezultatul dorit. El lucrează prin nefericire şi mângâiere ca să trezească mireasma credinţei, iubirii, răbdării, speranţei, împăcării, bucuriei şi a tuturor florilor din grădină. Doamne, ajută-ne să cunoaştem, prin experienţă, ce înseamnă această lucrare.

Seara

O piatră… aleasă, scumpă. 1 Petru 2:6

Asemeni râurilor, care se îndreaptă toate spre mare, desfătările toate se îndreaptă spre Prea Iubitul nostru. Privirea Sa străluceşte mai tare decât soarele. Frumuseţea feţei Sale este mai plăcută decât orice floare. Nici o mireasmă nu întrece suflarea gurii Lui. Diamantele pământului şi perlele mării sunt nişte nimicuri în comparaţie cu valoarea Sa. Petru ne spune că Isus este preţios, dar nu ne poate spune exact cât de preţios, pentru că nimeni nu poate cântări valoarea darului neasemuit al lui Dumnezeu. Cuvintele nu pot exprima valoarea pe care o are Domnul Isus pentru poporul Său, şi nici nu pot spune cât este El de necesar mulţumirii şi fericirii lor. Credinciosule, nu ai fi acum înfometat şi îndurerat dacă Domnul nu ar fi cu tine? Poate să fie soare, dacă Christos se ascunde, lumea întreagă este întunecată, iar dacă este noapte şi „Luceafărul strălucitor de dimineaţă” apune, nici o altă stea nu mai poate lumina. Cât de pustie ar fi lumea fără Domnul! Dacă El se ascunde, florile din grădinile noastre se ofilesc. Fructele cad, păsările îşi încetează cântecul şi furtuna ne distruge speranţele. Toate luminile pământului la un loc nu pot lumina dacă Soarele Dreptăţii se întunecă. El este Sufletul sufletelor noastre, Lumina luminilor noastre, Viaţa vieţilor noastre. Dragă cititorule, ce ai face în lumea aceasta fără El, ştiind că te aşteaptă o bătălie în fiecare zi? Ce ai face seara, când vii obosit şi istovit, fără părtăşia cu Christos? Binecuvântat să-I fie numele! El nu ne va lăsa să luptăm singuri, fiindcă Isus nu-i uită niciodată pe cei care-I aparţin. Gândeşte-te cum ar fi viaţa ta fără valoarea Celui care ne îmbogăţeşte.

 

IZVOARE IN DEŞERT

 

Uită-te cu băgare de seamă la lucrarea lui Dumnezeu: cine poate să îndrepte ce a făcut El strâmb? (Eclesiastul 7:13)

Pare că de multe ori Dumnezeu Îşi plasează copiii în locuri de mare dificultate, conducându-i într-un colţ de unde nu mai este nici o scăpare. El creează situaţii pe care judecata omenească, chiar dacă ar fi consultată, nu le-ar îngădui niciodată. Şi totuşi, chiar norii circumstanţei respective sunt folosiţi de El ca să ne călăuzească spre partea cealaltă. Probabil aici te găseşti şi tu în aceste momente.Situaţia ta este plină de nesiguranţă şi este foarte serioasă, dar este perfect dreaptă. Motivul din spatele ei va face mai mult decât să-L justifice pe Acela care te-a adus aici, pentru că situaţia ta este o platformă de unde Dumnezeu îţi va arăta harul şi puterea Sa nemaipomenită.Nu numai că te va elibera, dar, făcând aceasta, îţi va da o lecţie pe care n-o vei uita niciodată. Şi-n zilele care vor urma, te vei întoarce la adevărul cuprins în ea, cântând. Nu vei putea vreodată să-I mulţumeşti îndeajuns lui Dumnezeu pentru că a făcut ce a făcut.

 

Putem aştepta până când El ne va explica,

Pentru că ştim că Domnul Isus domneşte.

 

Sunt nedumerit; dar, Doamne, Tu înţelegi,

Şi într-o zi îmi vei explica acest lucru încurcat.

Până atunci, ştiu că ce ai lucrat este cel mai bun lucru –

Şi faptul că este aşa de încurcat m-a învăţat să m-alipesc de Tine.

 

Tu mi-ai împrejmuit căile, mi-ai sucit cărările,

Ca să-mi ţii ochii rătăcitori aţintiţi asupra Ta,

Ca să mă faci cum nu eram, smerit, răbdător;

Ca să-mi scoţi inima din dragostea pământească şi s-o aduci la Tine.

 

Aşa că-Ţi voi mulţumi şi Te voi lăuda pentru această nedumerire,

Şi am să mă încred când nu pot să-nţeleg.

Bucurându-mă că mă consideri vrednic de-o asemenea încercare,

M-alipesc şi mai tare de mâna Ta călăuzitoare. F. E. M. I.

 

SCRIPTURILE ÎN FIECARE ZI

Volumul III

 

Psalmul 16

Aşa cum arată şi cartea Faptele Apostolilor, citând în ea din Psalmul 16 (Fapte 2.25 şi 13.35), acest psalm se aplică direct Omului Hristos Isus. De altfel, cine altul decât El ar îndrăzni să declare: „Am pus întotdeauna pe Domnul înaintea Mea” (v. 8)? Îl contemplăm aici nu ca pe Mântuitorul (aceasta va fi în Psalmul 22), ci ca pe Modelul; nu ca pe Fiul lui Dumnezeu, ci ca pe Omul credinţei. In calitate de Fiu, El nu ar avea nevoie să fie păzit (v. 1), iar bunătatea Lui s-ar contopi cu cea a lui Dumnezeu însuşi (v. 2; vezi Marcu 10.18). însă încrederea, dependenţa, răbdarea, credinţa – pe scurt, toate sentimentele pe care le vedem în Psalmul 16 strălucind în acest Dumnezeu cunoscut şi onorat- sunt sentimente umane. Pentru a le manifesta în perfecţiune, Hristos a venit să locuiască pe pământ (şi în ce condiţii!), trăind viaţa unui om (însă a unui om fără păcat!). El ni S-a prezentat supus lui Dumnezeu, Domnul (v. 2: „Tu eşti Domnul Meu”); găsindu-Şi plăcerea în
cei credincioşi (v. 3), în partea pe care Tatăl i-a rezervat-o (v. 5 şi Evrei 12.2), în Domnul însuşi (v. 8, 9 şi 11); iar v. 10 ne ajută să-L privim încrezător până şi la moarte. Ce drum minunat, care L-a încântat pe Dumnezeul Său! Este drumul pe care ni l-a deschis şi nouă, ca să mergem pe el, păşind pe urmele Sale! (1 Petru 2.21).

 

PÂINEA CEA DE TOATE ZILELE

 

Text: Iov 29:1-17

Ai văzut pe robul Meu Iov? Nu este nimeni ca el pe pământ. Iov 2:3

UNUL DINTR-UN MILION

In anul 1984, ziarele au descris condiţia cumplită a unui copil din capitala Mexicului. Băiatul de 4 ani era orfan şi suferise arsuri deosebit de grave în urma unei explozii de gaz care a curmat vieţile a peste 500 de persoane. Milioane de oameni au citit istoria suferinţei lui şi, probabil, au uitat repede de el. Dar o femeie din New York a fost adânc mişcată de fotografia acestui copil pe care o publicase ziarul. Nu-şi mai putea lua gândul de la el. Interesul ei a condus-o la efortul de a-l găsi, după care au urmat doi ani de cadouri, vizite, asistenţă medicală şi, în final, complicatul proces de adoptare. Apoi copilul a trebuit să facă faţă unui şir lung de operaţii estetice. Dar acum avea pe cineva care îl iubea atât de mult, cineva care se îngrijea de el până la a se dărui cu totul pentru el. Aş putea spune că femeia aceasta este una dintr-un milion! Istoria aceasta mi-a adus aminte de patriarhul Iov. Adesea ne gândim la el ca la un om neprihănit, care a avut de suferit. Dar au fost mult mai multe în viaţa sa care L-au făcut pe Domnul să spună: „Nu e nimeni ca el pe pământ” Capitolele 29, 30 şi 31 amplifica portretul lui Iov. În aceste capitole citim despre modul cum şi-a dovedit dragostea pentru Dumnezeu prin ajutorul dat altora. El a fost „unul dintr-un milion” pentru orfani, văduve şi alţi oameni aflaţi sub opresiune. Tată, vrem să-i ajutăm pe alţii. Te rugăm dă-ne o astfel de inimă care să bată pentru Tine, pentru ca, la fel ca Iov, să putem să ne evidenţiem şi noi ca exemple excepţionale ale iubirii Tale pentru alţii. M.R.D. II

Sugestii de acţiune:

Cere-I lui Dumnezeu să-ţi scoată în cale o persoană aflată în nevoi
şi să-ţi arate modul în care o poţi ajuta în numele lui Isus.

Apoi
planifică-ţi săptămâna aceasta să faci ceva din dragoste pentru ea –
trimite-i o carte poştală de felicitare, sau cu urări de bine, dă-i un
telefon sau viziteaz-o, adu-i un cadou, sau oferă-te s-o ajuţi la ceva.

Dragostea adevărată înseamnă să-i ajuţi în Numele lui lsus pe cei ce nu pot s-o răsplătească.

 

DOMNUL ESTE APROAPE – GBV

http://www.gbv.ro/meditatii-zilnice/domnul-este-aproape

Dar acum, o dată ce aţi fost izbăviţi de păcat şi v-aţi făcut robi ai lui DUMNEZEU, aveţi ca rod sfinţirea, iar ca sfârşit: viaţă veşnică. Romani 6.22

Înainte de a fi eliberaţi, noi eram sclavi ai păcatului pentru că eram în totul sub dominaţia şi puterea lui, fiind supuşi păcatului. Acum, în Cristos, suntem eliberaţi de sub puterea şi dominaţia păcatului şi am devenit robi ai adevărului. Prin puterea vieţii şi prin Duhul care trăieşte în noi putem să-I slujim lui Dumnezeu, trăind o viaţă sfântă, curată şi plăcută înaintea Tatălui nostru din cer. Ascultarea de adevăr este caracterul vieţii pe care am primit-o în Cristos. Fiecare creştin privind înapoi în viaţa lui, va observa unele lucruri de care acum se ruşinează. Eul nostru este acela care ne-ar fi aruncat în prăpastia morţii. Dar acum având Duhul, noi vom aduce roade dumnezeieşti, „roade sfinte.” Ţinta noastră este viaţa veşnică în împărăţia Lui.Ce mângâiere în trupul acesta neputincios să ştim că vom trăi în veci cu Cristos. Numai atunci când suntem la El, purtând chipul Său, putem simţi pe deplin viaţa veşnică. De aceea spune Domnul nostru iubit: „Ei vor intra în împărăţia vieţii veşnice.” În împărăţia vieţii veşnice vor intra numai aceia care au primit o fire dumnezeiască, care se lasă îndrumaţi, călăuziţi de Cuvântul lui Dumnezeu. Întotdeauna se pot vedea la tine şi la mine aceste lucruri? De-am dovedi întotdeauna cu viaţa noastră practică că Cristos este viaţa noastră şi că locuieşte în noi, atât în gânduri, cât şi în felul de a fi al nostru, că suntem părtaşi ai firii dumnezeieşti. Ce bogăţie ne-a fost dată prin harul şi mila Domnului şi Mântuitorului nostru Isus. Adevărata viaţă creştinească nu este decât arătarea în afară a vieţii lui Cristos, altoită în noi prin lucrarea Duhului Sfânt, după sfaturile veşnice ale harului fără margini al lui Dumnezeu.

 

SĂMÂNȚA BUNĂ

http://www.gbv.ro/meditatii-zilnice/samanta-buna

Prindeți-ne vulpile, vulpile cele mici, care strică viile …Cântarea Cântărilor 2.15

Păcate „mici”

Felinarul a avut doar o gaură foarte mică – dar vântul a suflat în găurice… și a stins lumina. O singură scânteie poate aprinde tufișuri, și un întreg teritoriu va fi devastat. O mică gaură scufundă vaporul, iar toți pasagerii mor în valuri. O singură rană poate provoca moartea unui om. Un singur păcat, care nu a fost judecat, poate duce la ruina unei umblări creștine. Nu ajută la nimic, că restul felinarului a fost în ordine, fără cusur; s-a aflat în el o singură deschizătură mică, prin care a putut pătrunde vântul, iar el s-a stins.

Dacă se vrea să se verifice rezistența unui lanț, nu se încearcă cel mai puternic inel, ci cel mai slab; căci cum ar putea să țină, dacă partea cea mai slabă cedează?Satan este un observator excelent și știe să se folosească foarte îndemânatic de punctele noastre slabe. Vorbirile noastre, gândurile noastre, chiar însușirile noastre sunt uși pe care le deschide încetul cu încetul, ca prin „vulpile mici” să strice inimile noastre.Plăcerea pentru muzică este un mijloc de ademenire, ca să pătrundem mai departe în artă; un pas prea mult, și lumea va distruge mărturia noastră, care de altfel trebuie păstrată cu grijă din toate părțile.Plăcerea pentru lectura lumească, o singură pagină cu relatări nesănătoase ne otrăvește gândurile în clipele cele mai sfinte, atrage duhul de la lucrurile lui Dumnezeu și trezește în noi plăceri păcătoase.”Astfel, dar, cine crede că stă în picioare să ia seama să nu cadă” (1 Corinteni 10.12)

 

CUVÂNTUL LUI DUMNEZEU PENTRU ASTĂZI

coordonatori Bob & Debby Gass

http://fundatiaseer.ro/nu-trai-ghidat-de-sentimente/

Textul zilei poate fi gasit la urmatoarele pagini:   

–

TOTUL PENTRU GLORIA LUI

de Oswald CHAMBERS

 

Ce vrei să facă Domnul pentru tine?

„Doamne, să-mi capăt vederea.” Luca 18:41

Există ceva în viaţa ta care nu numai că te tulbură pe tine, dar te face o sursă de tulburare şi pentru alţii? Dacă există, atunci este un lucru pe care nu-l poţi rezolva tu însuţi. „Cei ce mergeau înainte îl certau să tacă, dar el ţipa şi mai tare.” Insistă până când ajungi faţă în faţă cu Domnul însuşi; nu zeifica bunul simţ. Când Isus ne întreabă ce vrem sa facă pentru noi în privinţa lucrului incredibil cu care ne confruntăm, aminteşte-ţi că El nu lucrează pe căi obişnuite, ci în mod supranatural.Ia aminte cum Îl limităm pe Domnul prin faptul că ne amintim ce I-am permis să facă pentru noi în trecut. „Întotdeauna am eşuat aici şi întotdeauna voi eşua”. De aceea nu cerem ceea ce dorim. „Este ridicol să-I cer lui Dumnezeu să facă aceasta.” Dacă este ceva imposibil, atunci e tocmai lucrul pe care trebuie să I-L cerem. Dacă nu e un lucru imposibil, nu este o tulburare reală. Dumnezeu va face ceea ce este absolut imposibil. Acest om şi-a primit vederea. Cel mai imposibil lucru pentru tine este să te identifici atât de mult cu Domnul, încât să nu rămână nimic din viaţa ta cea veche. El va face asta dacă-L vei ruga. Dar trebuie să ajungi până acolo încât să crezi că El este Atotputernic. Credinţa nu se întemeiază pe ceea ce spune Isus, ci pe El Însuşi; dacă ne uităm numai la ce spune El, nu vom crede niciodată. O dată ce-L vedem pe Isus, El face lucrul imposibil într-un mod la fel de natural ca şi respiraţia. Agonia noastră provine din stupiditatea îndărătnică a inimii noastre. Noi nu vrem să credem, nu vrem să tăiem frânghia care ne ţine legaţi de ţărm, ci preferăm să ne îngrijorăm mai departe.

 

MANA DE DIMINEAŢĂ

 

„Să vă întăriţi în putere, prin Duhul Lui, în omul dinăuntru” EFESENI 3:16

Aceasta este a doua rugăciune a apostolului Pavel pentru Efeseni. Ea conţine un mare contrast. În prima sa rugăciune (cap. 1:17) este vorba de un duh de înţelepciune şi de descoperire în cunoaşterea Domnului Hristos în aceasta, a doua, este vorba de puterea necesară unei adevărate vieţi predate. În Noul Testament, cuvântul de „tărie” cuprinde gândul de putere autoritate, dinamism, energie; „a întări” însemnează deci comunicarea transmiterea acestei puteri pentru a fi pusă în practică. Duhul Sfânt conţine toate acestea şi El le comunică celui credincios tocmai cu scopul de a-l întări în omul lăuntric, de unde ies izvoarele vieţii. Lucrarea Sa se întinde în toate direcţiile. Nici un domeniu din viaţa celui credincios nu-i scapă. Oricât de mare şi importantă ar fi nevoia noastră, sau oricât de mica şi intimă ni s-ar părea vreo rană pe care am vrea ca El s-o vindece, puterea Sa ne va fi transmisă şi va lucra. El locuieşte prin credinţa! În cel mai mic şi mai slab dintre noi. Dacă suntem mintuiţi prin har, copii ai lui Dumnezeu prin înfiere. Duhul Sfânt va veni la noi ca să ne întărească în putere în omul dinăuntru ca să fim „destoinici pentru orice lucrare bună” dar în primul rând ca să ne crească într-o tot mai vie pârtăşie cu Domnul Isus. În ce constă însă contrastul de care am vorbit mai sus? În aceea că această infinit de mare putere dumnezeiască a Duhului Sfânt lucrează, în nişte fiinţe aşa de slabe cum suntem noi, în omul dinăuntru, in adâncul fiinţei noastre, în locul cel mai ascuns, mai intim, unde este sanctuarul însuşi al personalităţii noastre, unde nimeni nu trebuie să pătrundă decât El însuşi, în acel loc pe care Scriptura îl numeşte în altă parte „omul ascuns al inimii”. Este străfundul fiinţei noastre, atât de sensibil, de gingaş şi de personal.Dumnezeu a destinat această mare putere pentru că numai ea poate să lucreze acolo unde este sediul tutror capacităţilor noastre spirituale, acolo unde sunt toate sursele unei vieţi „ascunse cu Hristos în Dumnezeu.” Duhul Sfânt care locuieşte în noi, să ia în primire toate aceste izvoare de viaţă pentru a le sfinţi şi folosi spre slava Aceluia care a murit şi a înviat pentru noi, căci datorită acestui fapt am primit această putere nemaipomenilă! şi această putere se va reflecta în viala noasitră de fiecare zi, pentru lucrurile mari, ca şi pentru cele mici, pentru viaţa noastră intima şi personală sau pentru lucrarea lui Dumnezeu la care sintem chemaţi să participăm. În felul acesta încetează luptele, agitaţiile, eforturile fireşti, dezamăgirile continui şi alergarea după o slavă personală.

 

MÂNTUIREA PRIN HRISTOS

Meditaţii zilnice – de Fritz BERGER

 

„Faceţi dar roade vrednice de pocăinţă.”Matei 3:8

Dacă ne cercetăm în lumina Cuvântului Lui Dumnezeu, atunci dispare tot ce considerăm a fi frumos şi bun în viaţa noastră. Ferice de cel ce ajunge în această stare! Astfel, el poate experimenta ceea ce este scris în Isaia 40:4: „Orice vale să fie înălţată, orice munte şi orice deal să fie plecate, coastele să se prefacă în câmpii şi strâmtorile în vâlcele!”. Mulţi spun astăzi: „Drumul este prea abrupt şi spinos.” Nu, nu este aşa. Este un drum fericit, un drum ce duce la mântuire, un drum de slavă. Fâşiile de pânză au fost puse la o parte în mormânt. Străduiţi-vă să aveţi linişte! Ferice de cel ce constată: „trebuie să fiu eliberat de păcat, altfel sunt pierdut pe veci! Astăzi oamenii ar dori să fie mântuiţi, însă fără a recunoaşte aceasta. Dar Cuvântul Lui Dumnezeu ne spune: „Căci oricine face răul, urăşte lumina şi nu vine la lumină ca să nu i se vadă păcatele. Dar cine lucrează după adevăr, vine lumină pentru ca să i se arate faptele, fiindcă sunt făcute în Dumnezeu.”(Ioan 3:20-21). Oamenii au venit la Ioan Botezătorul, şi-au mărturisit păcatele şi au întrebat: „Ce să facem, ca să fim mântuiţi?” Fariseii au venit şi ei ca să fie botezaţi, şi le-a zis: „Pui de năpârci, cine v-a învăţat să fugiţi de mânia viitoare? Faceţi dar, roade vrednice de pocăinţa voastră, şi să nu credeţi că puteţi zice în voi înşivă: „Avem ca tată pe Avraam.”(Matei 3:7-9). Astăzi sunt mulţi care spun: Avem un preot bun, suntem confirmaţi, sau botezaţi”. Da, sunt aceia care s-au lăsat botezaţi şi de şapte ori, dar omul vechi tot nu este dat la moarte, pentru că nu au rupt legătura cu păcatul, şi nu s-au lepădat de viaţa lor.

 

TEZAURUL PROMISIUNILOR LUI DUMNEZEU

de Charles H. SPURGEON

 

CE NE ÎNSOŢEŞTE

Da, fericirea, şi îndurarea mă vor însoţi în toate zilele vieţii mele. Psalmul 23.6

Un poet credincios spunea: Doamne, Tu ai adus în viaţa mea o zi ca cea de acum, necunoscută în alţi ani…” Această zi vine însă o dată la patru ani. Oh, dacă am putea obţine în această zi binecuvântare împătrită! Până azi bunătatea şi îndurarea ne-au însoţit, zi după zi, ca doi sprijinitori, unul deschizându-ne mersul, celălalt îndrumându-ne. Şi dacă această zi extraordinară se numără printre cele din viaţa noastră, aceşti doi îngeri păzitori vor fi cu noi şi azi: bunătatea pentru a împlini nevoile noastre, şi îndurarea pentru a ne şterge păcatele. Ele ne vor însoţi paşii azi şi în fiecare zi, până la cea din urmă. De aceea, să slujim Domnului în această zi, cu o predare mai deosebită a inimii, cântând laudele în cinstea Lui cu mai multă căldură, însufleţire ca niciodată. Nu am putea noi oare să facem azi un dar mai deosebit pentru lucrarea lui Dumnezeu sau pentru săraci? Şi pentru că dragostea este născocitoare, să ne străduim să facem din această zi de 29 Februarie, o zi a cărei amintire să ţină până-n veşnicie.

 

DOMNUL ESTE APROAPE!

Calendar Biblic

 

Nu zice: Cum se face că zilele de mai înainte erau mai bune decât acestea? Căci nu din înţelepciune întrebi aşa. Eclesiastul 7,10

Dumnezeu a vrut în vremea din vechime ca poporul Său să cunoască puterea şi îmbărbătarea Lui. De exemplu mica rămăşiţă din Iuda care s-a întors din Babilon şi a început să pună piatra de temelie pentru noul Templu, era întristată că templul refăcut este foarte mic în comparaţie cu cel al lui Solomon. Atunci au auzit glasul Domnului care spunea: „Şi voi umplea de slavă Casa aceasta zice Domnul oştirilor.” (Hagai 2.7-9). Da, în faţa credincioşilor sunt înfăţişate binecuvântările slăvite ale prezenţei stăpânirii lui Mesia în zilele viitoare, pentru a-i întări. Aşa sunt şi promisiunile de la Apocalipsa 2 şi 3 făcute celor care vor birui în adunări; ele sunt legate de viitor. În Evrei 10.32 credincioşilor le sunt arătate zilele trecute pentru a fi îmbărbătaţi şi ridicaţi la aceiaşi bucurie a credinţei. Duhul Sfânt se preocupă între altele de noi în deosebi în direcţia de a ne arăta viitorul binecuvântat. încercările vor avea un sfârşit iar partea noastră este o veşnică bucurie. Noi vom purta chipul Celui ceresc. „Căci pe aceia pe care i-a cunoscut mai dinainte, i-a şi hotărât mai dinainte să fie asemenea chipului Fiului Său, pentru ca El să fie cel întâi născut dintre mai mulţi fraţi.” De aceea să facem cum făcea apostolul Pavel: „Uitând ce este în urma mea şi aruncându-mă spre ce este înainte alerg spre ţintă pentru premiul chemării cereşti a lui Dumnezeu în Hristos Isus.”Domnul nu ne pune în faţă zarea unui drum lipsit de încercări şi strâmtorări; dimpotrivă, ne spune că le vom întâlni şi pe unele şi pe celelalte; dar ne dă făgăduinţa că rămâne cu noi în mijlocul acestor încercări, ceea ce este nespus de bine. Este mai bine să ai pe Dumnezeu cu tine în greutăţi, decât să scapi de ele. Să fim siguri că inima lui Dumnezeu bate cu inima noastră şi este de preţ să simţim aceasta. Să privim deci mereu la El de unde ne vine ajutorul şi scăparea.

 

BĂTÎND LA UȘA LUI DUMNEZEU

de Oswald CHAMBERS

 

O, cum tânjesc să fiu în întregime absorbit de Tine, tot trupul, sufletul şi duhul meu înflăcărate de Tine; atât de multe lucruri ascunse ale întunericului încă rămân. Ce umilire plină de har sunt aceste lucruri!

 

MEDITAŢII ZILNICE

de Wim MALGO

 

«Căci armele cu care ne luptăm noi nu sunt supuse firii pământeşti, ci sunt puternice, întărite de Dumnezeu ca să surpe întăriturile.»

 2 Corinteni 10,4

Dacă gândurile tale sunt curate, pline de dragoste, atunci emani în jurul tău o atmosferă plăcută, binecuvântată. Dacă eşti rău şi stricat, dacă răspândeşti şi întreţii o atmosferă apăsătoare, tensionată mai bine stai singur deoarece, în cazul acesta poţi să distrugi mediul şi chiar şi pe colegii alături de care trăieşti şi munceşti. Se spune că un asemenea lucru se întâmplă din cauza agresiunii reprimate şi exprimate doar la nivel de gânduri rele, gânduri pe care le nutreşti faţă de fraţii si surorile tale. Când diavolul deţine controlul asupra gândurilor tale, aleargă sub protecţia lui Isus Cristos; acolo vei fi eliberat şi liniştit, căci promisiunea Domnului este încă valabilă: «Iată că v-am dat putere să călcaţi peste şerpi şi peste scorpii şi peste toată puterea vrăjmaşului» (Luca 10,19). Păcatul prin vorbe sau prin gând este la fel de grav. Fugi la Domnul când ispita de a acţiona conform impulsurilor firii este prea puternică! Isus este biruitor! El a câştigat pentru noi toţi viaţa veşnică cu preţul vieţii Sale. Cristos nu a răspuns provocărilor, nu a dat curs ispitei de a face apel la autoritatea Sa. In umilinţă a rămas Mielul lui Dumnezeu pe cruce şi a înfrânt duşmanul.

 

MEDITAŢII PENTRU FIECARE ZI A ANULUI

de Charles H. SPURGEON

Dimineaţa şi Seara

 

Dimineaţa

De aceea îţi păstrez bunătatea Mea. Ieremia 31:3

Tunetele legii şi teroarea judecăţii sunt folosite adesea ca să ne aducă la Christos, dar victoria finală aparţine bunătăţii Sale. Fiul risipitor s-a întors la casa tatălui său fiindcă avea nevoie de el, dar tatăl său l-a văzut de departe şi a alergat în în întâmpinarea lui. Ultimul pas a fost însoţit de sărutul tatălui şi de Căldurosul său bun-venit.

    Legea şi groaza ei îşi fac lucrarea
    Dar rezultatul lor se vede gfeu
    Insă credinţa că prin har obţii iertarea
    Înmoaie chiar şi inima unui ateu.

Întro seară, învăţătorul a venit la uşă şi a bătut cu ciocanul legii. Uşa s-a cutremurat din balamale, iar omul a adunat toate mobilele şi le-a aşezat în faţa ei. El a spus „nu deschid nimănui”. Învăţătorul a plecat, dar s-a întors peste un timp şi a bătut încetişor cu mâinile Sale străpunse de cuie, încet și uşor. De data aceasta uşa nu s-a cutremurat, dar s-a deschis şi gazda s-a aruncat în genunchi pe prag. „Intră, intră, Te rog. Ai bătut într-un fel care mi-a mişcat inima. Nu am putut să nu mă gândesc la sângele care curgea din mâinile Tale străpunse pe uşa mea, şi nu am putut să te las în drum. Şi am plâns, fiindcă dragostea Ta a învins în inima mea”. Aşadar, în orice situaţia, bunătatea învinge. Ce nu a putut face Moise cu tablele lui de piatră, a făcut Christos cu mâinile Sale străpunse. Aceasta este doctrina adevăratei chemări. Este oare aceasta şi experienţa mea? Pot eu să spun: „El m-a chemat şi eu L-am urmat, bucuros să ascult glasul divin?” Dacă este aşa, fie ca El să mă cheme în continuare, până când mă voi aşeza la Masa Nunţii Mielului.

Seara

Şi noi n-am primit duhul lumii, ci Duhul care vine de la Dumnezeu, ca să putem cunoaşte lucrurile pe care ni le-a dat Dumnezeu prin harul Său. 1 Corinteni 2:12

Iubite cititor, ai primit Duhul lui Dumnezeu, Duhul Sfânt, în sufletul tău? Necesitatea lucrării Duhului Sfânt în inimă reiese clar din următorul fapt: tot ce a fost făcut de Dumnezeu Tatăl şi de Dumnezeu Fiul pentru noi nu ar avea nici o valoare dacă Duhul nu ne-ar sensibiliza inimile. Ce efect are doctrina alegerii asupra unui om care nu are Duhul lui Dumnezeu? Alegerea este o literă moartă în conştiinţă, dacă Duhul lui Dumnezeu nu mă cheamă „din întuneric la lucrarea Sa minunată” (1 Petru 2:9). Doar prin chemarea Sa pot să văd alegerea mea şi să ştiu că am fost chemat de Dumnezeu, ales pentru un scop etern. A fost încheiat un legământ cu Domnul Isus Christos prin Tatăl Său; dar cu ce mă ajută acest legământ dacă Duhul Sfânt nu îmi deschide inima să primesc binecuvântările cerului? Binecuvântările atârnă de un piron — Isus Christos – dar eu sunt mic de statură şi nu le ajung. Duhul lui Dumnezeu le ia şi binecuvântările intră în posesia mea. Binecuvântările legământului seamănă cu mana din cer, departe de atingerea muritorilor, dar Duhul lui Dumnezeu deschide ferestrele cerului şi toarnă belşug de binecuvântare peste tabăra Israelului spiritual. Lucrarea minunată a lui Christos este asemeni vinului din burduf; necredinţei noastre îi este imposibil să ajungă la el. Duhul lui Dumnezeu ne toarnă vin în inimă, şi astfel nevoile noastre sunt adăpate. Fără Duhul Sfânt, suntem morţi în păcate, fără să beneficiem de chemarea Tatălui şi de răscumpărarea Fiului. Duhul Sfânt este absolut necesar bunăstării noastre. Să-L chemăm deci cu umilinţă în viaţa noastră, tremurând la gândul că Îl putem îndurera.

 

IZVOARE IN DEŞERT

 

Depărteaz-o la adânc. (Luca 5:4)

Domnul nu a spus la ce adâncime. Adâncimea apei în care noi navigăm depinde de cât de complet ne-am tăiat legăturile cu ţărmul, de dimensiunile nevoilor noastre şi de temerile noastre cu privire la viitor. Totuşi, peştii îi vom găsi la apă adâncă, nu la apă mică.La fel este şi cu noi – nevoile noastre îşi vor găsi împlinirea în lucrurile adânci ale lui Dumnezeu. Trebuie să navigăm în adâncimile Cuvântului lui Dumnezeu, pe care Duhul Sfânt ni-l va deschide cu înţelesuri profunde, şi totuşi limpezi ca şi cristalul. Şi cuvintele pe care le-am cunoscut în trecut vor avea un ocean de noi înţelesuri, care vor aduce mesajul lor original la suprafaţă. „Depărteaz-o la adâncul” ispăşirii. Trebuie s-o aprofundăm, până când Duhul ne va da o asemenea înţelegere a sângelui scump al lui Hristos, încât el să devină un balsam atotputernic, şi hrană şi doctorie, pentru sufletul şi trupul nostru.”Depărteaz-o la adâncul” voii Tatălui. Trebuie să răbdăm până când vom înţelege deplin detaliile ei infinite şi bunătatea ei şi resursele ei nesfârşite şi grija ei faţă de noi.”Depărteaz-o la adâncul” Duhului Sfânt. Nu trebuie să ne oprim până când El nu va deveni pentru noi o mare caldă, strălucitoare, radiantă şi fără fund, în care să ne afundăm, desfătându-ne şi însufleţindu-ne şi în cele din urmă pierzându-ne pe noi înşine şi necazurile noastre în liniştea şi pacea prezenţei Lui nepieritoare. Trebuie să mergem înainte până când Duhul va deveni un răspuns clar şi glorios la rugăciunile noastre; cea mai grijulie şi cea mai tandră călăuză a noastră; cel mai atent anticipator al nevoilor noastre; şi cel mai iscusit şi supranatural sculptor al împrejurărilor noastre.”Depărteaz-o la adâncul„ planurilor lui Dumnezeu şi al Împărăţiei Lui viitoare. Trebuie să ne continuăm drumul până va veni Domnul şi Împărăţia Lui milenară va fi înaintea noastră şi vom vedea eternitatea desfăşurându-se dincolo de porţile gloriei; până când imaginaţia noastră va fi orbită de lumina strălucitoare, şi inima noastră va tresălta de o inexprimabilă anticipare a bucuriei de a-L vedea pe Domnul Isus şi „slava viitoare, care are să fie descoperită faţă de noi” (Rom. 8:18).Domnul Isus ne învaţă să începem să navigăm prin toate acestea. El ne-a creat, şi El a creat adâncimile mării fără fund. Şi a făcut ca aceste adâncimi să se potrivească toate împreună într-o armonie perfectă cu toate talentele şi dorinţele noastre. din Hrană pentru suflet

 

Izvoarele lui ajung în întreaga creaţie,

Atât de mare este belşugul;

Ajunge pentru toţi, ajunge pentru fiecare;

Ajunge pentru totdeauna.

 

SCRIPTURILE ÎN FIECARE ZI

Volumul III

 

Psalmii 14 şi 15

Cu adevărat nebun este cel care, în faţa tuturor mărturiilor pe care Dumnezeu i le dă cu privire la puterea şi dragostea Lui, îşi închide ochii, îşi împietreşte inima şi declară: „Nu este Dumnezeu” (14.1; Psalmul 10.4; Ieremia 5.12); şi chiar dacă nu toţi oamenii sunt atei, tuturor, fără excepţie, le lipseşte adevărata pricepere: pentru că niciunul nu-L caută pe acest Dumnezeu (a Cărui existenţă totuşi I-o recunosc), până nu lucrează El la inimă.Ce îngrozitor este acest tablou al umanităţii, aşa cum îl poate contempla Dumnezeu din ceruri! Dar să nu uităm că această rasă rebelă şi coruptă prin natura ei este cea din care facem parte şi noi, tu şi eu.După trista constatare din Psalmul 14, „nu este niciunul care să facă binele”, Psalmul 15 poate să pună întrebarea: „Cine va locui în cortul Tău…?” Romani 3, care citează v. 1-3 din Psalmul 14, descoperă gloriosul adevăr care ne priveşte şi pe noi: dintre aceşti oameni – dovediţi păcătoşi – Dumnezeu îi îndreptăţeşte pe gratis, fără plată, pe cei care cred (Romani 3.10-12, 22-26).Trăsăturile israelitului credincios sunt şi cele pe care harul trebuie să le producă într-un creştin: dreptate şi adevăr, în umblare, în fapte şi-n cuvinte; bunăvoinţă faţă de aproapele nostru; aprecierea binelui şi a răului potrivit măsurii divine (citiţi Isaia 33.15,16).

 

PÂINEA CEA DE TOATE ZILELE

 

Text: Efeseni 1:15-23

… întăriţi cu toată puterea, potrivit cu tăria slavei Lui… Coloseni 1:11

PUTEREA FIULUI

Primul motor cu energie solară produs de o fabrică de automobile, avea putere numai să rotească un disc de plută. De atunci, s-au făcut progrese pentru transformarea energiei razelor solare în energie electrică. Dar pare totuşi un timp destul de lung pînă vom putea conduce un automobil alimentat cu energie solară. în timp ce ştiinţa care studiază energia solară este în dezvoltare, noi care sîntem creştini, am putea să ne bazăm pe un alt gen de energie – Puterea Fiului, energia spirituală şi puterea pe care o primim de la Fiul lui Dumnzeu. Biblia ne spune că El este în cer chiar acum şi este „mai presus” de orice domnie, de orice stăpînire, de orice putere, de orice dregătorie şi de orice nume” (Efeseni 1:21). La aceeaşi putere pe care o foloseşte El să supravegheze lumea, se referă Pavel, ca fiind „nemărginita mărire a puterii Sale” (Efeseni 1:19).Nu-i aşa că uneori ţi se pare că nu ai puterea spirituală pe care ai vrea s-o ai? Nu te lupţi oare cu ideea de a-L mărturisi pe Cristos altora sau de a începe un studiu biblic? Este dificil să trăieşti pentru Dumnezeu acasă, la serviciu sau la şcoală? Atunci dăruieste-I viaţa ta întreagă lui Isus. Aşa cum ai avut încredere în puterea Lui mîntuitoare care ţi-a iertat păcatele, I te încredinţezi pentru a te păstra, a te încuraja şi a te proteja. încearcă să depinzi de Acela care te va întări prin „Duhul Lui în omul dinăuntru” (Efeseni 3:16). Este posibil ca puterea din razele soarelui să nu fie răspunsul la nevoile de energie ale lumii, dar puterea Fiului din cer este tot ce ne trebuie nouă din punct de vedere spiritual.       P.R.V.

Dacă ai ceva să faci,
Incepe-acum cu zel.
Să vrei, e partea ta
Puterea ţi-o dă El.   Anonim

„Lumina hanii” nu se stinge niciodată.

 

CUVÂNTUL LUI DUMNEZEU PENTRU ASTĂZI

 

ÎMPUTERNICIT PENTRU A CONDUCE

„Pielea feţei lui strălucea, pentru că vorbise cu Domnul” (Exod 34:29)

Biblia spune: „Moise a stat acolo cu Domnul patruzeci de zile şi patruzeci de nopţi. Moise s-a pogorât de pe muntele Sinai cu cele două table ale mărturiei în mână. Când se pogora de pe munte, nu ştia că pielea feţei lui strălucea, pentru că vorbise cu Domnul. Aaron şi toţi copiii lui Israel … se temeau să se apropie de el. Moise i-a chemat; Aaron şi toţi fruntaşii adunării s-au întors la el şi el le-a vorbit… şi el le-a dat toate poruncile pe care le primise de la Domnul” (v. 28-32). Când iudeii s-au aflat în faţa lui Moise, expresia de pe chipul său le-a arătat că fusese în prezenţa Domnului. Puteau să vadă şi să simtă lucrul acesta. Biblia numeşte lucrul acesta „ungere” (1 Ioan 2:27). Mai simplu spus, ungerea înseamnă echiparea şi împuternicirea făcută de Dumnezeu pentru a avea izbândă în ceea ce te-a chemat să faci. Liderul împuternicit de Dumnezeu se caracterizează întotdeauna prin aceste patru trăsături:

1) Chemarea. Când oamenii stau în preajma unui lider care are împuternicirea lui Dumnezeu, ei simt că El l-a înzestrat şi l-a trimis într-adevăr pe acel om pentru a împlini un anumit scop.

2) Caracterul. Oamenii văd natura lui Dumnezeu în liderul ales şi prin urmare, au încredere în el.

3) Competenţă. Un lider împuternicit de Dumnezeu are abilitatea de a face lucrurile în aşa fel încât să-L onoreze pe Dumnezeu. Rezultatele îi validează chemarea.

4) Convingerea. Liderii împuterniciţi de Dumnezeu nu sunt nehotărâţi; ei au coloană vertebrală, morală şi spirituală şi susţin ceea ce este bine. Aceste patru calităţi sunt semne ale chemării lui Dumnezeu şi când oamenii le văd în viaţa ta, ei te vor urma.

 

DOMNUL ESTE APROAPE – GBV

 

Nu vă înmulțiți cuvintele trufaşe. Să nu iasă mândrie din gura voastră, pentru că Domnul este un Dumnezeu al cunoştinței şi de El sunt cântărite faptele. 1 Samuel 2.3

Rugăciunea Anei (5)

Este surprinzător cât de vorbăreți suntem atunci când nu ne aflăm în prezența lui Dumnezeu; însă, când ajungem în prezența Lui, se aşterne tăcerea. Vorbim adesea despre ceea ce am făcut sau despre ceea ce dorim să facem. Câteodată vorbim despre ceea ce alții nu fac. Însă, atunci când intrăm în prezența lui Dumnezeu, nu ne mai gândim deloc la noi înşine.De ce nu trebuie să vorbim cu mândrie, nici cu aroganță? „Pentru că Domnul este un Dumnezeu al cunoştinței.” El ştie motivele pentru care vorbim; cunoaşte totul despre inima noastră. Este un lucru foarte solemn să ştim că El ne cunoaşte în totul. „Doamne, Tu mai cercetat şi mă cunoşti, Tu ştii când mă aşez şi când mă ridic, de departe îmi pătrunzi gândul. Tu ştii când umblu şi când mă culc şi cunoşti toate căile mele. Încă numi ajunge cuvântul pe limbă şi, iată, Doamne, Tu îl cunoşti în totul” (Psalmul 139.14). El este un Dumnezeu al cunoştinței şi toate faptele sunt cântărite de El. Dumnezeu face două lucruri cu omul: îl măsoară şi îl cântăreşte.Când îl măsoară pe om, ce spune El? „Toți au păcătuit şi nu au ajuns la gloria lui Dumnezeu.” Câteodată, oamenii gândesc în felul următor: «Dacă ajung înaintea lui Dumnezeu, mă descurc eu!». Când eşti departe de acel moment, poți vorbi aşa, dar lucrurile se vor schimba radical atunci când vei ajunge acolo. Cum stau lucrurile cu cântărirea? Să privim laPsalmul 62.9 (cuvinte foarte prețioase pentru cei care cunosc harul şi cu totul cumplite pentru cei care nul cunosc): „Fiii oamenilor de rând sunt numai o suflare, fiii celor mari sunt minciună; puşi în cumpănă împreună, sunt mai puțin decât o suflare”. Să ne aducem întotdeauna aminte că „Domnul este un Dumnezeu al cunoştinței şi de El sunt cântărite faptele”! F. C. Blount

 

SĂMÂNȚA BUNĂ

 

Deci cine știe să facă bine, și nu face, săvârșește un păcat! Iacov 4.17

Exemplul unui tânăr

În călătoria pe mare spre India, un tânăr marinar ședea într-o seară întunecoasă în cabina lui; îi era foarte rău. Marea era tot mai agitată, furtuna vuia și vâjâia. Deodată, tânărul a fost speriat de strigătul: „Un om a căzut peste bord!”. În aceeași clipă auzi zgomot deasupra lui, provocat de marinarii grăbiți să acorde ajutor. N-ar fi trebuit oare să îi ajute și el? Dar era într-o stare așa de jalnică, încât nu avea niciun sens să meargă pe punte. Nu ar fi putut ajuta la salvarea acelui om, poate ar fi stat doar în calea celorlalți. Dar totuși se întrebă: „Aș putea oare să fac și eu ceva?”. Desprinse repede lampa sa și o ținu aproape de fereastra cabinei, astfel încât razele lămpii să cadă pe mare. Și ce s-a întâmplat? Câteva minute mai târziu răsună strigătul de bucurie: „Este în siguranță; este salvat!”.Dimineața, tânărul marinar a aflat că lampa sa a contribuit la salvarea acelui nenorocit. Lumina lămpii a căzut în clipa potrivită pe cel ce se zbătea în valuri, astfel că frânghia a putut fi aruncată, ca el să o poată prinde. Exemplul acestui tânăr să ne însuflețească pe toți pentru a fi de ajutor pentru semenii noștri. „Adevărat este cuvântul acesta și vreau să spui apăsat aceste lucruri, pentru ca cei ce au crezut în Dumnezeu să caute să fie cei dintâi în fapte bune. Iată ce este bine și de folos pentru oameni!” (Tit 3.8).