Mana Zilnica

Mana Zilnica

2 Aprilie 2016

TOTUL PENTRU GLORIA LUI

de Oswald CHAMBERS

Gloria care întrece totul

„Domnul… m-a trimis ca să capeţi vederea.” Fapte 9:17

Când Pavel şi-a primit vederea, el a primit pe plan spiritual o revelaţie a Persoanei lui Isus Cristos şi, de atunci începând, Isus Cristos a umplut întreaga lui viaţă şi slujire: „Căci n-am avut de gând să ştiu între voi altceva decât pe Isus Cristos şi pe El răstignit” (1 Corinteni 2:2). Nimic nu a mai putut atrage mintea şi sufletul lui Pavcl decât faţa lui Isus Cristos.

Trebuie să învăţăm să ne menţinem un caracter integru până în cele mai mici chiar detalii revelate în viziunea dată de Isus Cristos.

Trăsătura constantă a unui om spiritual este capacitatea de a înţelege cine este Domnul Isus Cristos pentru sine, precum şi capacitatea de a explica altora scopurile lui Dumnezeu. Pasiunea arzătoare a vieţii lui este Isus Cristos. Oricând întâlneşti această calitate într-un om, simţi că el este un om după inima lui Dumnezeu.

Nu lăsa niciodată ca vreun lucru să-ţi abată privirea de la Isus Cristos. Acesta este testul spiritualităţii tale. A nu fi spiritual înseamnă a fi fascinat tot mai mult de alte lucruri.

De când ochii mei au privit la Isus,

Nu mă mai atrage ce-i în jurul meu;

Atras de lumina primită în duhul,

La Cel răstignit eu privesc mereu.

MANA DE DIMINEAŢĂ

EFESENI 6:14

„Avînd mijlocul încins cu adevărul, fiind îmbrăcaţi cu platoşa neprihănirii…”

Aceste două părţi ale armăturii celui credincios se completează una pe alta. Dacă nu sîntem încinşi cu adevărul, atunci platoşa noastră, capătă fisuri. Lupătătorul Domnului care vrea să biruiască, chiar dacă se găseşte sub noul legămînt al harului, are totuşi nevoie să se îmbrace cu ce îi porunceşte Dumnezeu.El trebuie să vegheze ca întreaga lui fiinţă să fie strînsă cu centura adevărului; el nu numai că trebuie să fie legat de adevărul biblic, dar întreaga sa viaţă trebuie să exprime dreptatea. Lipsa de sinceritate în viaţa creştină este deja o fisură: toate celelalte arme ale sale sînt atunci fără eficacitate. O fisură cît de mică în fuselajul unui avion în zbor poate duce la prăbuşirea lui. Brîul la o haină lungă – în orient – libera mişcările, permitea un mers uşor şi liber. Această „centură a adevărului” însemnează că atitudinile noastre, viaţa noastră, umbletul nostru sînt caracterizate de sinceritate, de lipsa oricărei duplicităţi sau prefăcătorii. Ea îi dă celui credincios o ţinută demnă care reflectă credincioşia lui faţă de Domnul Isus, mai întîi şi apoi faţă de oamenii care îl înconjoară.

De altfel, noi care sîntem chemaţi să reflectăm chipul Modelului nostru desăvîrşit, trebuie să-L arătăm în primul rînd ca ceea ce este El însuşi „Cel Adevărat”. „îmbrăcaţi cu platoşa neprihănirii” este propriu zis protejarea inimii. Pe cîmpul de luptă inima luptătorului credincios este ameninţată de tot felul de săgeţi arzătoare ale celui rău: viclenia, atracţiile lumeşti, porniri lăuntrice, felurite glasuri, care uneori împrumută chiar limbajul Scripturii, pot pătrunde în inimă dacă nu este protejată de platoşa neprihănirii care este Domnul Isus însuşi. El a fost făcut de Dumnezeu pentru noi neprihănire. Să ne îmbrăcăm deci cu El, care a fost dat pentru păcatele noastre şi a fost înviat pentru neprihănirea noastră. A ne îmbrăca în Domnul Hristos este a trăi viaţa Lui de înviere. A ne îmbrăca deci cu platoşa aceasta a neprihănirii nu înseamnă nicidecum a îmbrăca o neprihănire a noastră: „să faci şi să nu faci” cutare sau cutare lucru, ci printr-o credinţă simplă, nefilozofată, să realizăm că de fapt noi sîntem îmbrăcaţi în Domnul Isus pentru că sîntem în El după cum a spus-o.

El însuşi: „în ziua aceea veţi cunoaşte că……voi sînteţi în Mine şi Eu sînt în voi.” (Ioan 14:20).

MÂNTUIREA PRIN HRISTOS

Meditaţii zilnice – de Fritz BERGER

„Femeie, de ce plângi? Pe cine cauţi? Ioan 20:15

Este un lucru de înţeles că Maria, din care Domnul a scos şapte draci Îl căuta pe Isus. Maria era acolo şi plângea. Dar Isus a întrebat-o:”Pe cine cauţi? Ea nu ştia că este Isus, credea că este grădinarul şi de aceea a spus:” Domnule, dacă L-ai luat, spune-mi unde L-ai pus, şi mă voi duce să-L iau. Atunci Isus o cheamă pe nume:”Maria!”, iar ea recunoscându-L I-a răspuns:”Învăţătorule!”După aceea primeşte misiunea:” Du-te la fraţii Mei şi spune-le că Mă sui la Tătăl Meu şi la Tatăl vostru, la Dumnezeul Meu şi la Dumnezeul vostru.”

Nu este impresionant ceea ce spune Isus:” Spune fraţilor Mei!” Iar Maria pleacă în grabă să comunice ucenicilor vorbele Lui Isus, şi că ea L-a văzut. Şi în seara aceleaşi zile, cea dintâi a săptămânii, Isus li Se arată. Ucenicii erau adunaţi cu uşile închise, căci se temeau de Evrei. Isus le-a spus: „Pace vouă! Cum M-a trimis pe Mine Tatăl, aşa vă trimit şi Eu pe voi.” Cu câtă plăcere au ascutat ucenicii cuvintele Lui. Era cea mai mare bucurie pentru ei ca să vestească ce a făcut Isus pentru ei, cum i-a chemat din lumea păcatului, dovedindu-şi bunătatea Sa în viaţa lor. După aceste vorbe a suflat peste ei şi le-a zis: „Luaţi Duh Sfânt! Dacă ierteţi cuiva păcatele, vor fi ieratate, şi celor ce le veţi ţinea, vor fi ţinute.” Cui puteau ucenicii să iete păcatele? Tuturor care au crezut în Isus şi s-au căit, iar ceilalţi au fost împietriţi. Căci Isus este o mireasmă a vieşii pentru viaţă, şi o mireasmă a morţii pentru moarte. De aceea să credem în Isus, încrezându-ne în harul Său.

TEZAURUL PROMISIUNILOR LUI DUMNEZEU

de Charles H. SPURGEON

ADEVĂRATA ÎNDELETNICIRE A INIMII

Puneţi pe inimă aceste lucruri, îndeletniceşte-te în totul cu ele, pentru ca înaintarea ta să fie văzută de toţi.

1Timotei 4.15

Aici avem practic făgăduinţa că, împlinind cu atenţie darurile noastre pentru lucrarea Domnului, vom face progrese văzute de toţi. Nu vom fi folosiţi printr-o citire în grabă a Cuvântului lui Dumnezeu, ci numai printr-o adâncă meditaţie. În cunoaşterea lui Dumnezeu nu vom creşte prin marele număr de fapte bune făcute cu nepăsare – numai pentru a fi făcute – ci dându-ne pe noi înşine în tot ceea ce facem. În fiecare muncă se găseşte o răsplată; numai să nu fie făcută în grabă şi de mântuiala, ci din toata inima.Dacă ne împărţim pe noi înşine între Dumnezeu şi Mamona, între Domnul Isus şi noi înşine, nu vom avea propăşire. Trebuie să ne dedăm în întregime lucrării sfinte, sau altfel vom fi nişte leneşi în lucrurile cereşti, iar munca noastră nu va avea o răsplată. Sunt eu un slujitor al Mântuitorului? Să fiu în întregime, fără a-mi cheltui puterea de muncă pentru lucruri pământeşti. De ce să mă amestec în politică sau distracţii deşerte? Sunt creştin? Slujba pentru Domnul Isus să fie singura mea ţintă. Să ne dedăm în totul lucrării pentru slava Domnului Isus, dacă dorim ca Biserica şi lumea să simtă influenţa puternică dorită de Dumnezeu.

DOMNUL ESTE APROAPE!

Calendar Biblic

Care… a făcut curăţirea păcatelor, şi a şezut la dreapta Măririi în locurile prea înalte, ajungând cu atât mai pe sus de îngeri.

Evrei 1.3-4

Noi ştim că în ierarhia creaţiei, oamenii au o poziţie inferioară faţă de îngeri. Să-L încadrăm oare pe Domnul Isus în postură egală cu a îngerilor? Niciodată! Duhul Sfânt nu ne lasă în necunoştinţă, ca să nu se nască vreun gând de înjosire la adresa Domnului nostru. El ne mărturiseşte că „după ce a făcut curăţirea păcatelor şi a şezut la dreapta Măririi în locurile prea înalte, ajungând cu atât mai presus de îngerii.” Domnul Isus a devenit „cu atât mai pe PRESUS” deoarece El avea un NUME „mai minunat” decât toată creaţia cerească. La fel şi mărturia lui Ştefan este în favoarea Domnului Isus, care acum este în slava lui Dumnezeu. Isus a fost „făcut pentru puţină vreme mai prejos de îngerii” din cauza suferinţelor şi a morţii, dar acum „este încununat cu slavă şi cinste”, în faţa Lui închinându-se toţi îngerii şi toate fiinţele cereşti. Dar totodată cu această descriere a înălţării Lui în slavă şi cinste, Duhul Sfânt ne descoperă prin Cuvântul lui Dumnezeu, adevărul Numelui Său şi al Persoanei Sale. Numele Domnului este mai presus de orice nume.

Fiul a devenit „mai presus decât îngerii” nu numai pe temelia răscumpărării veşnice, ci mai mult prin temelia a ceea ce este El însuşi în sinea Sa, în comparaţie cu toţi îngerii. Isus a moştenit un Nume mai minunat decât ei. Întemeiat pe poziţia Lui personală şi proprie a primit Numele de FIU. Fiul este oglindirea slavei lui Dumnezeu, El este întipărirea Fiinţei Lui, El ţine toate lucrurile, a făcut curăţirea păcatelor şi sade la dreapta lui Dumnezeu. De aceea Fiul este mai presus de toate şi în Numele Lui trebuie să se închine toată creaţia.

Cea mai frumoasă dovadă despre o lucrare cu adevărat duhovnicească, este că ea caută să înalţe pe Cristos. Oriunde a strălucit lumina Duhului în pustiul acestei lumi, ţinta acestei lumini a fost să înalţe Numele lui Isus. Orice a fost făcut de Duhul Sfânt, orice s-a spus sau scris, TOTUL a avut ca scop slava Mântuitorului nostru binecuvântat.

BĂTÎND LA UȘA LUI DUMNEZEU

de Oswald CHAMBERS

O, Doamne, binecuvântate să fie tonul şi puterea glasului Tău, tonurile sale de gingăşie şi dragoste în Har, tonurile sale de putere în marile furtuni ale Naturii. Doamne, fă ca glasul Tău glorios să se audă în acest Colegiu şi în sufletul meu.

MEDITAŢII ZILNICE

de Wim MALGO

«Când a luat Isus oţetul, a zis: „S-a isprăvit!” Apoi Şi-a plecat capul şi Şi-a dat duhul.» Ioan 19,30

Moartea lui Isus este o taină nespus de mare, iar cuvintele omeneşti nu o pot descrie şi nu pot cuprinde profunda ei semnificaţie. La Golgota nu a murit un om cu o viaţă normală, trecătoare, limitată în timp, ci Cel care există din veşnicii. Atunci a murit Dumnezeu în Isus Cristos; acolo, pe dealul Golgotei a murit «Viaţa veşnică». Dar cum viaţa veşnică nu poate să se sfârşească – ar fi un nonsens — dragostea suverană şi dătătoare de viaţă dintre Tată şi Fiu a fost prezentă acolo, la cruce! În Cântarea Cântărilor 8,6 găsim scrisă profeţia: «căci dragostea este tare ca moartea». Când «Viaţa veşnică» a strigat «Dumnezeul Meu, Dumnezeul Meu, pentru ce M-ai părăsit?» (Matei 27,46), Dumnezeu a tăcut — «va tăcea în dragostea Lui» (Ţef. 3> 17).

Iată cât de dur este acest cuvânt de la cruce, cu toate semnificaţiile sale pentru noi, cei care suntem muritori. El este într-adevăr puterea nemărginită a lui Dumnezeu, după cum găsim scris în 1 Corinteni 1,18. Pentru lume jertfa de pe cruce este o nebunie; ce ar putea oare înţelege mintea noastră pervertită de păcat din sacrificiul lui Cristos? Domnul nostru Şi-a dat viaţa de bună voie; nu I-a fost luată. El Şi-a plecat capul şi a ales să moară de dragul tău şi de al meu.

MEDITAŢII PENTRU FIECARE ZI A ANULUI

de Charles H. SPURGEON

Dimineaţa şi Seara

Dimineața

Isus nu i-a răspuns la nici un cuvânt. Matei 27:14

E1 nu a ezitat niciodată să-i binecuvânteze pe oameni, dar nu a spus nici un cuvânt în apărarea Lui. „Niciodată n-a vorbit vreun om ca omul acesta” (Ioan 7:46), şi niciodată nu a tăcut vreun om ca El. A fost tăcerea aceasta indiciul jertfei Sale desăvârşite? A arătat că nu voia să rostească nici un cuvânt care să împiedice uciderea Sa, fiindcă se consacrase ca jertfă pentru noi? Se dăruise atât de deplin încât nu intervenea deloc în apărarea Sa, şi se lăsa să fie legat şi ucis ca o victimă supusă şi ascultătoare? A fost această tăcere un indicator al neputinţei păcatului? Nimic nu putea fi spus în apărarea vinovăţiei omului; de aceea, El i-a purtat întreaga povară şi a stat mut în faţa judecătorului. Nu este tăcerea răbdătoare cel mai bun răspuns la acuzaţiile lumii? Suferinţa tăcută răspunse unor întrebări într-un mod mult mai concludent decât cea mai puternică elocvenţă. Cei mai buni martori ai creştinismului timpuriu au fost martirii. Nicovala rupe o mulţime de ciocane îndurându-le în tăcere loviturile. Prin tăcerea Sa Mielul lui Dumnezeu ne oferă un exemplu de înţelepciune. Intr-un moment în care orice cuvânt ar fi fost o ocazie de blasfemie, datoria Sa a fost să nu ofere Combustibil pentru flăcările păcatului. Neclaritatea şi falsul, nevrednicia şi lucrurile vrednice de dispreţuit se vor distruge singure peste puţin timp; de aceea, adevărul îşi permite să-şi arate înţelepciunea prin tăcere. Este evident că Domnul nostru, prin tăcere, a furnizat o împlinire a profeţiei. O cuvântare de apărare ar fi fost contrară profeţiei lui Isaia. „Când a fost chinuit și asuprit, n-a deschis deloc gura, ca un miel pe care-l duci la măcelărie si ca o oaie mută înaintea celor ce o tun;) n-a deschis gura” (Isaia 53:7). Prin tăcerea Sa, a dovedit că era adevăratul Miel al lui Dumnezeu. In Calitatea aceasta îl salutăm în această dimineaţă. Fii cu noi, Isuse, şi, în tăcerea inimilor noastre, ajută-ne să ascultăm vocea iubirii

Seara

Va vedea o sămânţă de urmaşi, va trăi multe zile și lucrarea Domnului va propăşi în mâinile Lui.

Isaia 53:10

Toţi cei care ÎI iubesc pe Domnul să se roage pentru împlinirea făgăduinţei din acest text. Este uşor să te rogi când îţi întemeiezi credinţa pe făgăduinţele lui Dumnezeu. Cum ar putea Cel care a rostit Cuvântul să refuze să-1 împlinească? Adevărul neschimbător nu se poate dezice prin minciună, credincioşia veşnică nu se poate degrada prin neglijenţă. Dumnezeu să-L binecuvânteze pe Fiul; legământul Său ÎI obligă. Ceea ce cerem de la Isus prin Duhul Sfânt I-a fost promis de Dumnezeu. Oricând te rogi pentru împărăţia lui Christos, priveşte cu ochii

credinţei spre ziua binecuvântată în care Cel răstignit va primi coroana acolo unde oamenii L-au respins. Intăreşte-te, lucrătorule credincios, chiar dacă ţi se pare că lucrarea ta are puţin succes. Nu va fi întotdeauna aşa. Timpurile bune te aşteaptă. Ochii tăi nu pot vedea viitorul binecuvântat. Adu telescopul credinţei, şterge îndoiala de pe lentile, priveşte prin el, şi vei vedea slava viitoare. Cititorule, aceasta este rugăciunea ta continuă? Aminteşte-ţi că acelaşi Isus care ne-a spus să cerem „pâinea noastră cea de toate zilele dă-ne-o nouă astăzi” (Matei 6:11), a spus mai întâi „sfmţească-se Numele Tău. Vie Împărăţia Ta ,facă-se voia Ta, precum în cer aşa și pe pământ” (vers. 9-10). Nu te ruga numai pentru păcatele, nevoile, nedesăvârşirile şi încercările tale. Lasă-le la porţile stelelor şi caută-L pe Christos. Apoi, în timp ce te apropii de scaunul milei, înalţă această rugăciune: „Doamne, lărgeşte împărăţia scumpului Tău Fiu”. O asemenea cerere, prezentată stăruitor, va înălţa spiritul devoţiunii tale. Aminteşte-ţi că îţi dovedeşti sinceritatea lucrând pentru slava Domnului.

IZVOARE IN DEŞERT

S-au uitat … şi iată că slava Domnului s-a arătat în nor.

(Exod 16:10)

Trebuie să te obişnuieşti să cauţi conturul luminos, argintiu al norilor de furtună. Şi odată ce l-ai găsit, continuă să te concentrezi asupra lui mai mult decât asupra cenuşiului întunecat din centru. Nu te lăsa descurajat indiferent cât de stresat sau înconjurat de probleme ai fi. Un suflet descurajat nu este de nici un ajutor, nefiind în stare nici să ţină „piept împotriva uneltirilor diavolului” (Ef.6:11) nici să biruiască în rugăciune pentru alţii. Fugi de orice simptom al acestui vrăjmaş ucigător care este descurajarea, aşa cum ai fugi de un şarpe. Nu şovăi nici o clipă să-i întorci spatele, doar dacă n-ai vrea să guşti praful amar al înfrângerii.

Caută promisiuni specifice ale lui Dumnezeu, spunând cu voce tare despre fiecare: „Această promisiune este pentru mine”. Apoi, dacă tot mai ai sentimente de îndoială şi descurajare, varsă-ţi inima înaintea lui Dumnezeu, rugându-L să-l mustre pe Adversar, care te hărţuieşte fără milă.

În clipa în care te întorci cu toată inima de la orice simptom de descurajare şi de neîncredere, binecuvântatul Duh Sfânt îţi va reînvia credinţa şi va insufla puterea divină a lui Dumnezeu în sufletul tău. Iniţial, s-ar putea să nu-ţi dai seama că se întâmplă asta, dar odată ce te-ai hotărât să eviţi cu intransigenţă orice atac chiar şi a celei mai mici tendinţe spre îndoială şi deprimare, vei vedea cum se depărtează rapid forţele întunericului.

Oh, numai de ar putea vedea ochii noştri puternicele armate ale tăriei şi puterii care sunt tot timpul în spatele întoarcerii noastre de la oştile întunericului la Dumnezeu, n-am mai da nici cea mai mică atenţie eforturilor Vrăjmaşului nostru viclean de a ne îndurera, de a ne trage în jos sau de a ne descuraja! Toate atributele miraculoase ale Divinităţii sunt puse la îndemâna chiar şi a celui mai slab credincios care, în Numele Domnului Hristos şi într-o credinţă simplă, de copil, se dă pe sine însuşi lui Dumnezeu şi se întoarce la El pentru ajutor şi călăuzire. selectat

Într-o zi de toamnă, pe când eram în preria deschisă, am văzut un vultur rănit mortal de o împuşcătură de armă. Cu ochii încă sclipitori ca două cercuri mici de lumină, şi-a întors încet capul, aruncând o ultimă privire scrutătoare şi plină de dor spre cer. De atâtea ori a străbătut aceste spaţii înstelate cu aripile lui superbe. Cerul minunat era căminul inimii lui. Era domeniul vulturului. Acolo şi-a arătat el de mii de ori puterea splendidă. În acele înălţimi ameţitoare s-a jucat cu fulgerul şi s-a întrecut cu vântul. Şi acum, jos departe de căminul lui, vulturul zăcea pe moarte. El a gustat moartea pentru că – doar o dată – a uitat şi a zburat prea jos.

Sufletul meu e acel vultur. Acesta nu este căminul lui. El nu trebuie să-şi ia niciodată privirea de la cer. Trebuie să-mi păstrez credinţa, trebuie să-mi păstrez speranţa, trebuie să-mi păstrez curajul, trebuie să-L păstrez pe Hristos. Ar fi mai bine să mă târăsc imediat de pe câmpul de bătălie, decât să nu fiu curajos. Nu este timp pentru sufletul meu să se retragă. Păstrează-ţi privirea aţintită spre cer, suflete al meu; păstrează-ţi privirea aţintită spre cer!

Priveşte mereu în sus–

Valurile care mugesc la picioarele tale,

Yehova-Yireh le va învinge

Când vei privi în sus.

Priveşte mereu în sus–

Chiar de întunericul pare să-ţi înfăşoare sufletul;

Lumina Luminii îţi va umple sufletul

Când vei privi în sus.

Priveşte mereu în sus–

Când eşti epuizat, distras cu bătălia;

Căpetenia ta îţi dă putere biruitoare

Când priveşti în sus.

Nu putem vedea răsăritul privind spre vest. Proverb japonez

SCRIPTURILE ÎN FIECARE ZI

Volumul III

Proverbe 1.20-33

Înţelepciunea şi-a luat ca obligaţie educarea „fiilor” ei (a ucenicilor ei), însă, în aceeaşi măsură, ea se îndreaptă şi spre cei din afară, pentru a-i invita şi pe alţii să devină ucenici. Dumnezeu nu a dat Cuvântul Său numai pentru îndrumarea (sau: instrucţia, corectarea, disciplinarea, atenţionarea) celor credincioşi. Biblia este în acelaşi timp Evanghelia harului, care le arată celor neconvertiţi calea mântuirii. Priviţi înţelepciunea – şi prin ea pe Domnul Isus – cum caută cu stăruinţă sufletele, pretutindeni pe unde sunt ele rătăcite! Sunt cunoscute acele locuri zgomotoase, în care lumea petrece pentru a uita, mai cu seamă dacă le vom fi frecventat şi noi înainte de întoarcerea noastră la Dumnezeu. Pentru a-Şi face auzit glasul peste toată această gălăgie, înţelepciunea strigă (comp. cu loan 7.37 şi 12.44); şi acest Cuvânt pe care Dumnezeu îl vesteşte pretutindeni are un dublu efect: mântuire pentru unii şi condamnare pentru alţii (comp. cu Fapte 17.32-34).

Pentru cei care refuză să asculte (şi, vai, sunt numeroşi aceştia), aceeaşi voce care astăzi face să răsune chemarea stăruitoare a harului va deveni într-o zi ironică şi cutremurătoare (v. 26). Atunci va fi prea târziu (comp. v. 28 cu Amos 8.12). Însă cei care ascultă vor locui în siguranţă, fără să se teamă de judecată (v. 33), şi vor fi beneficiarii promisiunii din v. 23: „Voi revărsa Duhul meu peste voi, vă voi face cunoscut cuvintele mele…”

PÂINEA CEA DE TOATE ZILELE

Text: Marcu 12:41-44

RESTURI PENTRU DOMNUL?

…nu voi aduce Domnului, Dumnezeului meu, arderi de tot care să nu mă coste nimic.

2 Samuel 24:24

Dragostea noastră pentru Cristos se va dovedi în lucrarea noastră de slujire pentru El. Dacă părtăşia noastră cu El este corectă, vom pune deoparte cel mai bun timp pentru părtăşia cu El, şi-I vom da cele dintîi roade ale muncii noastre. Isus va fi pe primul loc.

Cu toate acestea, îi dăm de multe ori ceea ce rămîne din darurile pe care tot El ni le dă pentru a ne bucura de ele. Sîntem ca şi copilul acela care a venit fugind într-o zi la tatăl său, să-i arate cîteva monede pe care le primise de ziua lui. „Uite tăticule, ce am primit!
Ştii ce-o să fac cu ei? Îmi voi cumpăra un camion jucărie, ştii, unul din acelea mari, iar restul am să-i dau Domnului.”

Isus a observat sacrificiul văduvei sărace. Ea, din sărăcia ei, a dat tot ce avea. Bănuţii ei au însemnat mai mult decît sumele mari date de către ceilalţi din abundenţa lor. Principiul pe care îl subliniază aici Domnul Isus este că dragostea este darnică. Ea nu se gîndeşte cît poate păstra, ci cît poate dărui. Dragostea ce se dăruieşte va plăti cu bucurie orice preţ, oricît ar fi de mare. David a spus: …nu voi aduce Domnului, Dumnezeului meu, arderi de tot care să nu mă coste nimic” (2 Samuel 24:42).

Ce I-ai putea da Domnului, ceva care să te coste? Un cuvînt plin de îmbărbătare în climatul de deprimare din camera unui invalid? Un dar pentru o organizaţie misionară care să te priveze de unele articole de lux? Sacrificiile noastre Ii fac plăcere Celui ce-a sacrificat totul pentru noi. El merită mult mai mult decît resturile
noastre.    – D.J.D.

De-acum nu mai sîntem ai noştri;

Ne-ai dobîndit pe veşnicie.

Ne dâruim şi fără de reţineri

Iţi vom sluji Isuse Ţie.    – Murray

Măsura dragostei noastre este măsura sacrificiilor noastre.

DOMNUL ESTE APROAPE – GBV

http://www.gbv.ro/meditatii-zilnice/domnul-este-aproape

Iată Robul Meu … Nu va rupe trestia frântă și nu va stinge mucul care fumegă.
Isaia 42.1,3

Ce poate face Domnul Isus cu cineva ca mine, care greșește atât de des și care se dovedește așa de înșelător? Cât de multe promisiuni am lăsat neîmplinite și cât de multe au fost zilele în care nu m-am rugat! Cât de des, întocmai ca o trestie, m-am plecat sub presiunea ispitelor! Și cât de des am fost ca un muc care fumegă, aproape stins de lucrurile pe care le-am comis, ca și de cele pe care le-am omis! Totuși, Domnul nu m-a abandonat! Trestia poate fi frântă, însă El nu o va rupe; mucul poate pâlpâi aproape imperceptibil, însă El va face ca flacăra lui să se înalțe iar!

Știind deci că El nu ne va abandona niciodată, de ce totuși continuăm să-I rănim inima prin repetate căderi? Mai degrabă să ne judecăm instabilitatea și necredința și să strigăm către Cel care are suficientă tărie pentru a ne face neclintiți. Suntem poate obosiți și descurajați, însă avem la dispoziție un braț atotputernic, veșnic, pe care să ne sprijinim. „El nu obosește, nici nu-Și poate pierde puterea” (Isaia 40.28). Să ascultăm asigurarea Lui plină de har: „Nu te teme, pentru că Eu sunt cu tine. Nu te uita cu îngrijorare, pentru că Eu sunt Dumnezeul tău. Eu te voi întări și te voi ajuta și te voi sprijini cu mâna dreaptă a dreptății Mele” (Isaia 41.10). Apoi, părăsind orice reazem și refugiu omenesc, vom putea spune: „Domnul este stânca mea și cetățuia mea și salvatorul meu; Dumnezeul meu … în care mă încred” (Psalmul 18.2). Tot Cuvântul lui Dumnezeu ne spune și cum să facem lucrul acesta: „Încrede-te în Domnul cu toată inima ta și nu te sprijini pe priceperea ta! Recunoaște-L în toate căile tale și El îți va netezi cărările” (Proverbe 3.5,6).

J R MacDuff

Cum tremură-n mână săgeata,

În arc de viteaz vânător,

C-un strigăt în piept de voios Maranata!

Fii gata, fii gata de zbor!

C Ioanid

SĂMÂNȚA BUNĂ

http://www.gbv.ro/meditatii-zilnice/samanta-buna

Să se lase cel rău de calea lui, și omul nelegiuit să se lase de gândurile lui, să se întoarcă la Domnul care va avea milă de el, la Dumnezeul nostru care nu obosește iertând.
Isaia 55.7

Crucea

Ludwig al IX-lea, numit „cel sfânt”, a ajuns împărat la vârsta de doisprezece ani. Mama sa energică a înăbușit o răscoală a unor nobili împotriva sa. Când a preluat el însuși domnia, toți împotrivitorii săi s-au refugiat în străinătate, pentru că împăratul alcătuise o listă cu numele acestora, iar după fiecare nume însemnase o cruce. Acest lucru a fost interpretat astfel: Ludwig îi va omorî pe toți dușmanii săi. Când a auzit împăratul aceasta, le-a asigurat tuturor fugarilor iertarea la întoarcere. Ce însemnau însă crucile care urmau numelui? Ludwig a explicat: „Crucile trebuie să-mi amintească mereu de crucea Mântuitorului meu și să mă facă gata să iert!”. O gândire nobilă! Toți cei care s-au încrezut în promisiunea împăratului au fost grațiați.

Versetul de astăzi vorbește de o iertare incomparabil mai mare, care garantează nu numai o siguranță temporară, ci una veșnică. Fiecărui „om rău” și fiecărui „om nelegiuit”, Dumnezeu vrea să-i arate îndurare și să-i acorde iertare. Pe „lista” lui Dumnezeu se află după numele dumneavoastră tot o cruce, și anume crucea de la Golgota, pe care a murit Fiul lui Dumnezeu pentru păcătoși și nelegiuiți. De aceea Dumnezeu poate fi „bogat în îndurare” și nu obosește iertând.

CUVÂNTUL LUI DUMNEZEU PENTRU ASTĂZI

coordonatori Bob & Debby Gass

www.fundatiaseer.ro

ÎNTELEGE-TI ISPITELE (1)

„Nu ne duce în ispită…” (Matei 6:13)

     Mulți dintre noi suferim inutil din cauza percepțiilor noastre eronate în ce priveşte ispita. Prima este aceasta: așteptăm ca ispitele să înceteze – sau cel puțin să scadă în intensitate. Când au intrat în Țara Promisă, iudeii au avut aceeași așteptare. Ei au fost surprinși să constate că în țară încă se aflau canaaniții. Așa că s-au simțit descurajați, gândindu-se probabil că o luaseră direcţia greșită. „Cu siguranţă nu aceasta este Țara Promisă!” Cuvântul lui Dumnezeu spune clar că viața creștinului, de la început și până la sfârșit, este o luptă. Pavel spune că noi suntem chemați să luptăm împotriva „domniilor, împotriva stăpânitorilor întunericului acestui veac, împotriva duhurilor răutăţii care sunt în locurile cereşti” (Efeseni 6:12), iar nivelul ispitei crește pe măsură ce ne apropiem tot mai mult de Dumnezeu. Să remarcăm: când poporul Israel a părăsit prima dată Egiptul, Dumnezeu nu i-a condus prin țara filistenilor „cu toate că era mai aproape; căci a zis Dumnezeu: „S-ar putea să-i pară rău poporului văzând războiul, şi să se întoarcă în Egipt” (Exod 13:17).

Dumnezeu le-a înțeles puţinătatea credinței și i-a protejat de dușmanii lor. Dar mai târziu, după ce credința lor s-a întărit, El le-a îngăduit să se confrunte cu cele șapte națiuni puternice. La fel ca atunci, pentru a avea o viață victorioasă, şi noi azi trebuie să ne confruntăm cu ispita și să luptăm pentru a ne croi drum spre victorie, convinşi că „Cel ce este în noi, este mai mare decât cel ce este în lume” (1 Ioan 4:4). Firește, atacul dușmanilor a dovedit poporului Israel că se afla în Țara Promisă. Așadar, faptul că experimentezi ispita este o dovadă că asculți cu adevărat de Hristos!


Single Post Navigation

Lasă un răspuns

Te rog autentifică-te folosind una dintre aceste metode pentru a publica un comentariu:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare /  Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare /  Schimbă )

w

Conectare la %s

%d blogeri au apreciat asta: