Mana Zilnica

Mana Zilnica

16 Aprilie 2016

TOTUL PENTRU GLORIA LUI

de Oswald CHAMBERS

 

Poţi coborî de pe munte?

„Câtă vreme aveţi lumină, credeţi în lumină.”

loan 12:36

Cu toţii avem momente când ne simţim cum nu se poate mai bine şi spunem: „Mă simt apt pentru orice; ce bine-ar fi să rămân aşa tot timpul!” Dar nu suntem chemaţi să rămânem aşa tot timpul. Acele momente sunt momente de iluminare lăuntrică, pe care apoi trebuie să le trăim în practică chiar şi atunci când nu suntem deloc înclinaţi să facem asta. Mulţi dintre noi nu suntem buni pentru această lume de toate zilele atunci când nu suntem „pe vârful muntelui”. Şi totuşi, trebuie să ne ridicăm viaţa obişnuită la standardele revelate în ceasurile de înălţare.

Nu lăsa niciodată să dispară un sentiment care s-a trezit în tine într-un ceas de înălţare. Nu-ţi pune picioarele minţii tale să se odihnească la căldură, spunând: „Ce stare minunată!” Acţionează imediat. ii ceva. tocmai pentru că n-ai vrea să faci nimic. Dacă, la o oră de rugăciune. Dumnezeu ţi-a arătat ceva de făcut, nu spune: „Vfoi face”; acel lucru! la-te de ceafă şi scutură lenea cuibărită în tine. Lenea se vede întotdeauna în tânjirea după ceasurile de înălţare; vorbim despre ajungerea la momente înălţătoare. Trebuie să învăţăm ca, în zilele de întuneric, să trăim la înălţimea lucrurilor pe care le-am văzut pe munte.

Nu te da bătut din cauză că nu ai reuşit odată; încearcă din nou. Distruge-ţi orice posibilitate de retragere şi rămâi predat lui Dumnezeu printr-un act de voinţă. Nu-ţi schimba niciodată deciziile, însă ai grijă să iei fiecare decizie în lumina ceasului de înălţare!

 

MANA DE DIMINEAŢĂ

 

IOV 19:25

„Dar ştiu că Răscumpărăorul meu este viu.”

Iată, noi numim fericiţi pe cei care au răbdat. Aţi auzit de răbdarea lui Iov şi aţi văzut ce sfîrşit i-a dat Domnul; pentru că Domnul este plin de milă şi de îndurare.” (Iacov 5:11) De aceea, pentru zidirea şi pentru îmbărbătarea noastră, Duhul Sflnt ne-a păstrat cartea acestui patriarh. şi cîte avem de învăţat din cartea aceasta!Iov a fost încolţit din toate părţile; mai întîi de Satan prin calamităţile pe care le-a adus peste el, dar cu îngăduinţa lui Dumnezeu. Insă în toate nenorocirile care s-au abătut peste el, Iov n-a spus nici un cuvînt necuviincios despre Dumnezeu. Cruntă trebuie să fi fost pentru el suferinţa sufletească atunci cînd propria lui soţie nu numai că nu i-a fost de nici un ajutor şi mîngîiere, dar 1-a îndemnat să se răzvrătească împotriva lui Dumnezeu.

Apoi judecăţile nedrepte şi aspre ale prietenilor lui i-au produs deasemenea mari dureri sufleteşti, pe care numai cel care a trecut pe drumul acesta le poate înţelege. Dar cele mai profunde suferinţe le-a simţit cînd a fost acuzat de propriile lui gînduri, cînd a. realizat că a vorbit despre ce n-a înţeles, despre lucruri prea minunate pe care nu le-a cunoscut (cap. 42:3). Totuşi cuvintele textului de care ne ocupăm arată că el a găsit secretul răbdării. El ştia că Răscumpărătorul lui era viu, că îl va îndreptăţi şi că va vedea izbăvirea Sa. El nu vedea mai dinainte ziua arătării Domnului şi a lucrării Sale de răscumpărare. Ce har însă avem noi credincioşii care ştim nu numai că Răscumpărătorul nostru este viu dar şi că El este la dreapta lui Dumnezeu şi mijloceşte pentru noi şi pentru sfinţirea noastră. „Sfinţeşte-i prin adevărul Tău.” (Ioan 17:17).

Iubite cititor, treci acum prin suferinţe trupeşti sau sufleteşti care ţi se par atît de grele, de nesuportat? Nu te pripi înaintea Domnului, pune-ţi mîna la gură, nu murmura, nu te tulbura ci zi ca Iov: „ştiu că Răscumpărătorul meu este viu.” Acesta este strigătul credinţei, aceasta este odihna şi siguranţa noastră, secretul recăpătării bucuriei şi păcii, secretul biruinţei. „Totuşi Domnul aşteaptă să arate îndurare faţă de voi şi Se va scula să vă dea îndurare, căci Domnul este un Dumnezeu al dreptăţii: ferice de toţi cei ce nădăjduiesc în El (sau îl aşteaptă)” (Isa.30:18). Domnul Isus nu este numai Răscumpărătorul nostru care ne-a mîntuit şi ne-a iertat toate păcatele, dar El este şi Apărătorul nostru, Fratele şi Prietenul nostru adică tot ce avem nevoie.

Să-L invocăm pe El în rugăciunile noastre avînd în vedere cine este Domnul pentru noi. Există un Acuzator? Avem un Apărător. Există un vrăjmaş? Domnul Isus ne este prieten.

 

MÂNTUIREA PRIN HRISTOS

Meditaţii zilnice – de Fritz BERGER

 

„Niciun ostaş nu se încurcă cu treburile vieţii.”

2 Timotei 2:4

Un ostaş adevărat are preocupări mai împortante decât să se îngrijească de hrană, sau alimente. Prin aceasta nu înţelegem să nu fim harnici în a ara, sau semăna, dar să nu lăsăm ca grijurile să pună stăpânire peste noi. Avem un Tată Bun care ştie de ce avem nevoie. Luca 13:20. „Căutaţi mai întâi Împărăţia Lui Dumnezeu şi neprihănirea Lui, şi toate aceste lucruri vi se vor da pe deasupra.” Matei 6:33. Mântuitorul a vorbit odată timp de trei zile, şi nimeni nu s-a îngrijit de mâncare. Foamea lor era după Cuvântul Lui Dumnezeu. Pe vremea aceea oamenii erau temători de Dumnezeu, nu ca astăzi.

Mulţi care sunt consideraţi în zilelenoastre, ca fiind întro stare bună, pe vremea aceea, s-ar fi spus despre ei că ceva nu este în ordine la ei, sau încă nu sunt unde trebuie să fie. Modul de viaţă este uşuratic, vorbele nefolositoare, el nu este încă condus de Duhul Sfânt. Cât de puţin rămâne în talerul cântarului la unii, de la o vestire a Cuvântului, la cealaltă! La unii fiecare cuvânt este înghiţit de duhul lor lumesc. Să dea Domnul ca mulţi să recunoască nevoia curăţirii şi să nu amâne aceasta! Isus nu doreşte şi nu va lua la El o mireasă cu o credinţă şi o dragoste făţarnică, niciuna cu lucruri aparente, ci numai pe aceia care sunt pătrunşi de Duhul Lui şi au o umblare asemănătoare cu El.

Cel ce luptă lupta cea bună se abţine de la toate lucrurile nefolositoare. Acesta se simte acasă în visteria Lui Dumnezeu, a Tatălui nostru credincios şi Dumnezeu îi dă mântuirea ca zid şi întăritură.

 

TEZAURUL PROMISIUNILOR LUI DUMNEZEU

de Charles H. SPURGEON

 

TOATE ÎNDREPTATE SPRE SFINŢENIE

În ziua aceea, va sta scris până şi pe zurgălăii cailor: „Sfinţi Domnului.”

Zaharia 14.20

Fericită zi va fi când totul va fi sfinţit pentru Domnul şi când chiar zurgălăii cailor vor răsuna proclamând sfinţenia Domnului. Această zi a sosit pentru mine; nu sunt la mine toate lucrurile sfinţite pentru Dumnezeu? Nu este lucrul meu – munca mea – în totul pentru El? De azi înainte tot ce-mi aparţine trebuie să fie ca al unui adevărat preot: îmbrăcămintea cuviincioasă, casa un templu, masa un altar, cuvintele o mireasmă.Te rog, Domnul meu, nu lăsa în mine nimic necurat sau întinat. Fiind încredinţat că aceasta se poate împlini, aştept ca Dumnezeu să-mi ajute să fiu aşa. Pentru că eu însumi sunt proprietatea Domnului Isus, îl voi lăsa pe El să facă inventarul a tot ce am, căci totul îi aparţine; şi-mi iau hotărârea să i-o dovedesc, prin întrebuinţarea acestor bunuri. Aş dori să-mi petrec zilele, de dimineaţa până seara, într-o sfântă rânduială, pentru ca clopoţeii cailor mei să sune voios. Şi de ce nu? Căci cine are mai mult drept la muzică, decât sfinţii? Dar clopotele mele, cântarea mea şi însăşi bucuria mea vor purta pecetea sfinţeniei şi vor vesti Numele prea fericitului Dumnezeu.

 

DOMNUL ESTE APROAPE!

Calendar Biblic

 

 Prin urmare, a trebuit să Se asemene fraţilor Săi în toate lucrurile, ca să poată fi, în ce priveşte legăturile cu DUMNEZEU, un mare preot milos şi, vrednic de încredere, ca să facă ispăşire pentru păcatele norodului. Evrei 2.17

În ce priveşte legăturile cu Dumnezeu avem nevoie de un mare Preot. Isus, Fiul lui Dumnezeu este acest Mare Preot al mărturisirii noastre. El a venit de la Dumnezeu şi ni L-a descoperit în mod desăvârşit pe Dumnezeu; şi dacă-L privim ca Marele nostru Preot ajungem prin El la Dumnezeu. Pentru aceasta era nevoie de o lucrare de ispăşire. După Levitic 16 în Israel marele preot a mers în Sfânta Sfintelor în ziua cea mare a ispăşirii pentru păcatele poporului. Această lucrare trebuia să se facă an de an şi marele preot trebuia să o facă în primul rând pentru el, deoarece el însuşi era un om păcătos şi pentru păcatele lui trebuia adusă o jertfă. Cu totul altfel e cu credincioşii. Marele nostru Preot nu este un om de pe pământ. Numele Său de „Isus” ne spune despre venirea lui pe pământ, că El trebuia să se facă asemenea fraţilor. Dar El era şi „Fiul lui Dumnezeu”, deci corespundea slavei şi sfinţeniei cortului ceresc: sfânt, fără vină, fără cusur. Prin jertfa Sa, El a adus ispăşirea păcatelor poporului Său. El a isprăvit totul, toate cerinţele neprihănirii, sfinţeniei şi slavei lui Dumnezeu. Marele nostru Preot a fost milos faţă ne noi, care nu ne puteam salva singuri, şi a adus El jertfa de ispăşire. Domnul a fost credincios în a face voia lui Dumnezeu şi în a-L proslăvi pe Tatăl. Ceea ce El a făcut este desăvârşit şi are valabilitate veşnică; nu are nevoie de o repetare. Calea spre Dumnezeu ne este deschisă: toţi care se apropie prin credinţă au intrare slobodă în prezenţa lui Dumnezeu. Şi acest Dumnezeu este totodată şi Tatăl lor prin Isus.În Domnul Isus era puterea Duhului şi astfel se simţea mereu ca Slujitorul lui Dumnezeu ridicat deasupra influenţei acelora cu care avea de a face.

 

BĂTÎND LA UȘA LUI DUMNEZEU

de Oswald CHAMBERS

 

O, Doamne, am o mare şi implicită dorinţă după un semn de la Tine. Dă-mi doar un semn că mă foloseşti pentru ceva din planul Tău.

 

MEDITAŢII ZILNICE

de Wim MALGO

 

«Chiar dacă ar fi să umblu prin valea umbrei morţii, nu mă tem de nici un rău, căci Tu eşti cu mine. Toiagul şi nuiaua Ta mă mângâie.»

Psalm 23,4

Când inima ta este ancorată în promisiunile Sale veşnice, atunci umbli pe calea rugăciunii. Eşti vindecat — cum spune profetul Ieremia — de necurăţia ta. Bineînţeles, ispitele
rămân şi întunericul se poate aşterne chiar şi pe calea dreaptă, dar: «să ne uităm ţintă la Căpetenia şi Desăvârşirea credinţei noastre, adică la Isus, care, pentru bucuria care-I era pusă înainte, a suferit crucea, a dispreţuit ruşinea şi sade la dreapta scaunului de domnie al lui Dumnezeu» (Evrei

Calea cea dreaptă poate să străbată uneori nisipurile mişcătoare ale încercării. Poate chiar tu, dragă cititorule, treci în această perioadă pe acolo. Este întuneric beznă şi nu
vezi nici în spate, nici în faţă. Poţi să te uiţi numai în sus. Dar e de-ajuns, după cum spune Sfânta Scriptură: «chiar dacă ar fi să umblu prin valea umbrei morţii, nu mă tem de nici un rău».

Trăind după Scriptură ne împotrivim diavolului, care vrea
să ne cufunde în mlaştină, să ne cuprindă frica. Dar Dumnezeul nostru – chiar şi în mijlocul încercării – vrea să aibă părtăşie cu tine. Domnul este lumina şi salvarea ta! Ai toate motivele să te bucuri, nu să te temi.

 

MEDITAŢII PENTRU FIECARE ZI A ANULUI

de Charles H. SPURGEON

Dimineaţa şi Seara

Dimineața

Sângele scump al lui Christos.

1 Petru 1:19

Aşezaţi la piciorul crucii, vedem cum din mâinile şi picioarele Sale străpunse curg stropi purpurii de sânge. Este sânge preţios, fiindcă are putere de răscumpărare şi o uimitoare eficacitate. Prin el, păcatele poporului lui Christos sunt iertate. Păcătoşii sunt răscumpăraţi din robia legii. Sunt împăcaţi cu Dumnezeu şi făcuţi una cu El. Sângele lui Christos este scump și datorită puterii sale de curăţire; el „ne curăţeşte de orice păcat” Mii Ioan 1:7). „De vor fi păcatele voastre cum e cârmâzul, se vor face albe ca zăpada” (Isaia 1:18). Prin sângele lui

Isus, credinciosul este curăţit de orice pată; nu-i mai rămâne nici o zbârcitură. Sângele Său preţios, care ne face curaţi, îndepărtează petele nedreptăţii şi ne îngăduie să fim primiţi „în Prea Iubitul Lui” (Efeseni 1:6), fără să ţină seama de multele ocazii în care ne-am răzvrătit împotriva lui Dumnezeu. Sângele lui Christos este scump şi datorită puterii sale de păstrare. In sângele Său, suntem la adăpost de îngerul nirnicirii. Aminteşte-ţi că adevăratul motiv pentru care suntem cruţaţi este sângele de pe uşiorii uşii. Prin gândul acesta suntem mângâiaţi în clipele de îndoială, fiindcă ştim că Dumnezeu nu se îndoieşte niciodată. Sângele lui Christos este scump şi prin puterea sa sfinţitoare. Acelaşi sânge, care ne îndepărtează păcatele, ne face să ne naştem din nou şi ne conduce la o viaţă de ascultare şi de păzire a poruncilor lui Dumnezeu. Nu există nici o altă sfinţenie mai mare decât cea care curge din venele lui Isus. Şi, în final, sângele lui Isus este nespus de scump, fiindcă ne dă puterea să învingem. Stă scris: „ei l-au biruit prin sângele Mielului” (Apocalipsa 12:11). Cum ar fi putut altfel? Cel care. luptă prin sângele lui Isus luptă cu o armă invincibilă. Sângele lui Isus! Păcatul moare în prezenţa lui, moartea nu mai este moarte, și porţile cerului se deschid larg. Sângele lui Isus! Vom merge înainte, biruitori spre biruinţă, atâta timp cât ne încredem în puterea lui!

Seara

Și mâinile lui au rămas întinse până la asfinţitul soarelui.

Exod 17:12

Rugăciunea lui Moise era atât de puternică încât depindeau toţi de ea. Cererile lui Moise învingeau mai mulţi duşmani decât bătălia lui Iosua. Totuşi, era nevoie de amândouă. In conflictele sufletului, forţa şi fervoarea, hotărârea şi credincioşia, vitejia şi violenţa trebuie să-şi unească forţele, şi totul va fi bine. Trebuie să lupţi cu păcatul, dar cea mai mare parte a luptei trebuie purtată în cămăruţa ta, cu Dumnezeu. Rugăciuni ca cea a lui Moise aduc legământul în faţa lui Dumnezeu. Toiagul era simbolul lucrării lui Dumnezeu în favoarea lui Moise, simbolul guvernării lui Dumnezeu în Israel. Învaţă, şovăielnicule, să înalţi promisiunile şi jurământul Domnului în faţa Sa. Dumnezeu nu se poate dezice de propriile Sale declaraţii. Ridică toiagul făgăduinţei, şi vei căpăta ce doreşti. Când Moise a obosit, prietenii l-au ajutat. Atunci când rugăciunile tale slăbesc, lasă credinţa să-şi sprijine un braţ şi speranţa să ţi-1 ridice pe celălalt. Atunci rugăciunea întemeiată pe Piatra lui Israel, Stânca mântuirii noastre, va persevera şi va învinge. Teme-te de slăbiciune; dacă Moise ar fi căzut, cine ar fi scăpat? Este mai uşor să lupţi cu păcatul în public decât să te rogi împotriva lui în particular. Se spune că Iosua nu a obosit luptând, dar Moise a obosit rugându-se. Cu cât este mai spiritual exerciţiul, cu atât este mai greu pentru carne şi sânge. Să strigăm atunci după putere spirituală, şi Duhul lui Dumnezeu, care ne ajută în toate neputinţele noastre, aşa cum 1-a ajutat pe Moise, ne va întări ca să ţinem mâinile sus „până la asfinţitul soarelui”. Să ne ajute Dumnezeu să rămânem treji până la asfinţitul vieţii, când vom ajunge răsăritul unui soare mai bun, în ţara în care rugăciunea se va transforma în slavă.

 

IZVOARE IN DEŞERT

 

Prin credinţă Avraam, când a fost chemat să plece într-un loc, pe care avea să-l ia ca moştenire, a ascultat şi a plecat fără să ştie unde se duce. (Evrei 11:8)

Avraam „nu ştia unde se duce” – pentru el era pur şi simplu suficient să ştie că mergea cu Dumnezeu. El nu se baza atât de mult pe promisiuni cât se baza pe Cel care a promis. Şi el nu se uita la dificultatea circumstanţelor, ci se uita la Împăratul lui – eternul, nemărginitul, invizibilul, înţeleptul şi singurul Dumnezeu – care coborâse de pe tronul Său pentru a-i arăta lui calea şi care, cu siguranţă, se va descoperi.

O, credinţă glorioasă! Lucrările şi posibilităţile tale sunt acestea: mulţumirea de a întinde pânzele cu ordinele încă pecetluite, datorită încrederii neclintite în înţelepciunea Domnului, Înaltul Amiral; şi bucuria de a te scula, de a lăsa totul şi de a-L urma pe Hristos, datorită siguranţei îmbucurătoare că ce este cel mai bun pe pământ nu se poate compara cu ce este cel mai neînsemnat în cer. F.B. Meyer

Nu este nicidecum suficient să porneşti vesel cu Dumnezeu în orice aventură a credinţei. Trebuie de asemenea să-ţi strângi bucuros toate ideile despre cum va fi călătoria şi să le rupi în bucăţele, pentru că nimic din planul tău de călătorie nu se va întâmpla aşa cum te aşteptai.

Călăuza ta nu te va duce pe căi umblate. El te va conduce pe căi pe care nici n-ai fi visat vreodată că le vei vedea cu ochii tăi. El nu cunoaşte frica şi Se aşteaptă ca tu să nu te temi de nimic când este El cu tine.

 

Ziua a trecut; singur şi slăbit

Bâjbâi în căutarea drumului meu

Într-un ţinut pustiu şi fără soare.

Cărarea ce duce la lumină

N-am găsit-o! În noaptea aceea întunecoasă

Dumnezeu m-a luat de mână.

 

El m-a condus ca să nu mă rătăcesc,

Şi m-a adus pe o cale sigură şi nouă

Pe care n-o cunoşteam.

Pe la ape de odihnă, prin păşuni verzi

L-am urmat – calea nu avea

Mărăcini şi pietre.

 

Întunericul greu şi-a pierdut puterea,

Ochii mei obosiţi zăreau în sfârşit

Licărirea zorilor.

Înainte, înainte în siguranţă, prin strălucirea răsăritului

Am mers, cu mâna mea în a Lui, şi iată,

Noaptea a trecut.

Annie Porter Johnson

 

SCRIPTURILE ÎN FIECARE ZI

Volumul III

 

Proverbe 11.1-17

Putem remarca cum, în aproape fiecare verset al acestui capitol, partea şi caracterul celui drept sunt puse în antiteză cu cel rău. La fel este şi în viaţa de zi cu zi a copilului lui Dumnezeu: aşezat alături de cei necredincioşi din această lume, credincioşia sa scoate în evidenţă (prin contrast) nelegiuirea lor (şi invers): un om drept în mijlocul perversiunii, un om integru între oameni ai necredinţei…

Versetele de la 9 la 14 prezintă în special aspectele vieţii în societate. Cel drept nu este chemat să trăiască singur. Prezenţa lui în mijlocul lumii care-1 observă este o mărturie. Epistola către Tit ne îndeamnă să trăim drept… în veacul acesta, „pentru a împodobi” – precum fac ilustraţiile unei cărţi – „învăţătura Dumnezeului nostru Mântuitor” (Tit 2.10-12).

„înţelepciunea este cu cei smeriţi” (v. 2). Credinciosul care rămâne lângă Dumnezeu nu are niciodată o părere înaltă despre sine. Cel mai bun remediu împotriva mândriei este să ne îndreptăm gândurile spre măreţia Domnului Isus.

Versetul 12 pune în contrast mândria cu priceperea: astfel, în timp ce mândria este însoţită de nedreptăţirea aproapelui, priceperea mă va ajuta întotdeauna să găsesc motive de a-1 considera pe celălalt superior mie (Filipeni 2.3).

 

PÂINEA CEA DE TOATE ZILELE

 

Text: Deuteronom 31:1-8

El Însuşi a zis: „Nicidecum n-am să te las, cu nici un chip nu te voi părăsi”. Evrei 13:5

„TĂTICULE, M-AI UITAT!”

A fi uitat este unul dintre cele mai dezamăgitoare şi tulbuătoare sentimente din viaţă. În cartea sa: „Psalmii populari ai credinţei”, pastorul Ray Stedman povesteşte o experienţă personală care subliniază cât de îngrozitor este să fii lăsat deoparte. „Într-o duminică dimineaţa, scrie el, după serviciul divin, am plecat acasă singur. Fiica mea Laurie, de 7 ani, era în sala copiilor. Am crezut că este cu mama ei. Soţia mea a crezut că este cu mine. Astfel, Laurie a rămas la biserică.” De îndată ce pastorul şi soţia au ajuns acasă, şi-au dat seama imediat de cele întâmplate şi repede au plecat spre biserică după Laurie. El a relatat: „Am găsit-o aşteptându-mă cu lacrimi mari în ochi. Cu cel mai sfâşietor reproş în voce, mi-a spus: „Tăticule, m-ai uitat!” Cu toţii am fost uneori uitaţi sau nebăgaţi în seamă de alţii. Dar există o persoană care niciodată nu va face aşa ceva – Tatăl nostru Cel ceresc. Psalmistul a spus: „Ochii Domnului sunt peste cei fără prihană” (Psalmul 34:15). Suntem întotdeauna sub ochii Săi care veghează. În orele acelea de singurătate, când prietenii te-au uitat, când încercările te strivesc şi nu ştii ce să faci, nici încotro s-o iei, mângâie-te în asigurarea că Domnul te vede. El ne cunoaşte în ce împrejurări ne aflăm şi se preocupă de noi. El este Acela care va merge cu tine. El a promis că „în nici un chip nu te va părăsi” (Evrei 13:5). Nici un copil al lui Dumnezeu nu poate să spună: „Tăticule, m-ai uitat!”  
R.W.D.

Clipă de clipă păşesc cu Isus,

Clipă de clipă, am viaţă de sus.

Privind la El, o ce bucurie!

Clipă de clipă-s al Lui pe vecie.  
Whittle

Tu poţi să-L uiţi pe Dumnezeu, dar El nu te va uita niciodată.

 

DOMNUL ESTE APROAPE – GBV

http://www.gbv.ro/meditatii-zilnice/domnul-este-aproape

 

Ce vom spune deci față de aceste lucruri? Dacă Dumnezeu este pentru noi, cine este împotriva noastră? El, care, în adevăr, nu La cruțat pe propriul Său Fiu, ci La dat pentru noi toți, cum nu ne va dărui, de asemenea, toate împreună cu El? Romani 8.31,32

Să ne încredem mai mult în El! Să căutăm să primim mai mult de la El! Favoarea Celui care nu La cruțat pe Fiul Său pentru noi este infinită. Conştiența ei nu ne face să ne îngâmfăm, ci simțământul măreției darurilor Sale ne va ține smeriți. Cu cât suntem mai adânc smeriți, cu atât putem vedea şi simți mai clar că Dumnezeu este pentru noi, că Hristos a murit pentru noi pe când eram vrăjmaşi şi că Tatăl La dat pe Fiul Său pentru noi pe vremea când eram nelegiuiți.

Aceasta este o perspectivă binecuvântată a credinței şi nimic altceva decât credința nu o poate vedea; şi, văzândo prin credință, putem înțelege că toate lucrurile sunt ale noastre. AvânduL pe Hristos, avem totul. „Cum nu ne va da, împreună cu El, toate lucrurile?” Dumnezeu a dăruit nenumărate binecuvântări omului, însă avea ceva în ceruri mai mare decât orice dar: Fiul Său; şi pe El La dat pentru noi. Iar după ce ni La dat, ne va refuza El vreun alt lucru care este spre binele nostru? Hristos este al nostru; prin urmare, toate sunt ale noastre, „pentru că voi sunteți ai lui Hristos, iar Hristos este al lui Dumnezeu”.

Dificultățile de pe calea noastră pot continua; Satan poate continua să ne hărțuiască; însă putem fi siguri că, dacă Dumnezeu La dat pe Fiul Său pentru noi, El ne va trece cu bine prin toate. El ne pune la dispoziție tot ceea ce ne trebuie, împreună cu puterea Sa. Vom ajunge cu bine la destinație, fiindcă Dumnezeu, care nea purtat până aici, este în continuare pentru noi; şi cine ne va despărți de dragostea Sa? Calea noastră poate fi întunecată şi spinoasă, dificilă şi periculoasă, plină de ispite şi de griji, însă Dumnezeu este pentru noi! Hristos a suferit, a fost ispitit, a plâns şi a înălțat rugăciuni, iar acum El este cu noi în toate încercările noastre şi ne îndreaptă privirile către Dumnezeu, Tatăl nostru, şi către cer, unde este casa noastră. De ce neam teme?

J. N. Darby

 

SĂMÂNȚA BUNĂ

http://www.gbv.ro/meditatii-zilnice/samanta-buna

 

Fiindcă, măcar că au cunoscut …, inima lor fără pricepere s-a întunecat. Romani 1.21

Noutăți despre Titanic

Informațiile sale s-au verificat și au corespuns realităților. Cercetătorii din Halifax s-au bucurat că li s-a înmânat bucata de oțel pentru a o cerceta. Specialistul Ken Karis Allen a studiat cu un microscop special straturile de oțel și a descoperit ceva interesant: oțelul care a stat decenii pe un birou și a servit ca prespapier și oțelul care a stat tot așa de mult timp sub presiune enormă pe fundul oceanului, sunt absolut identice! Structurile celulei, granulația și compoziția chimică corespund deplin. Mai ales cota de sulf este la amândouă foarte ridicată.

Astfel s-a făcut dovada că materialul din care a fost construit Titanicul a fost absolut neadecvat. Oțelul cu această structură și la o temperatură scăzută este așa de casabil, încât la o coliziune se sparge ca porțelanul.

Toate acestea ne amintesc de ceea ce spune Biblia despre natura omului. Știința, tehnica și arta arată foarte convingător, că avem inteligența și capacitatea pentru descoperiri mărețe și lucrări de artă geniale. Și Cuvântul lui Dumnezeu nu combate acest fapt. Problema constă nu în faptul că suntem capabili de performanțe extraordinare, ci mai mult în aceea că sâmburele nostru interior este stricat.

Aceste cuvinte sunt dure. Dar nu schimbă nimic în această realitate. Tot ce suntem și facem noi poartă amprenta ratării. Nu vedem dovada pentru aceasta, dacă observăm oamenii din jurul nostru? Și cum se prezintă lucrurile în viața mea proprie?

 

CUVÂNTUL LUI DUMNEZEU PENTRU ASTĂZI

coordonatori Bob & Debby Gass

www.fundatiaseer.ro

 

CONSILIU DE FAMILIE

„Vă îndemn fraţilor, pentru Numele Domnului nostru Isus Hristos, să aveţi toţi acelaşi fel de vorbire.”

(1 Corinteni 1:10)

Pentru a-ţi călăuzi familia eficient, trebuie să ştii să ţii consilii de familie în mod regulat.”Consiliul de famile” e locul în care:

1) Îşi stabileşte scopuri;

2) Discută despre împărţirea responsabilităţilor;

3) Abordează chestiunile prin care se determină dacă echipa câştigă, sau pierde.

Taţilor, chiar dacă aveţi o poziţie de autoritate, familia voastră trebuie să înveţe să le pună în practică. Asta înseamnă să clarificaţi anumite probleme, să discutaţi despre părerile diferite, să motivaţi şi să apreciaţi fiecare membru al familiei.Încercaţi să discutaţi cu inima deschisă. Nu fiţi nişte simpli ascultători a ceea ce vă spun copiii, încercaţi să înţelegeţi ce simt.

Da, voi sunteţi şefii şi da, puteţi încerca să vă impuneţi dorinţa dacă doriţi. Dar mai devreme sau mai târziu veţi avea necazuri, întrucât resentimentele se intensifică atunci când oamenii se simt lăsaţi pe dinafară.

Fiecare membru al echipei voastre trebuie să ia parte la procesul de luare a deciziei. Implicați-i! Rugați-L pe Dumnezeu să vă ajute să priviți dincolo de ceea ce doriți voi, spre ceea ce este cel mai bine pentru voi toți. Și să nu cădeți pradă vrăjii de a primi mulțumiri imediate. Ceea ce astăzi vi se pare bun vă poate face să rătăciți de la calea unei zile de mâine mai bune.

Nu lăsați „intruși” să participe la consiliu. Spuneți-le să rămână la propriul lor consiliu. Deseori părerea lor se bazează pe zvonuri, pe interese proprii sau pe invidie. Respectați intimitatea echipei voastre. Zidiți loialitate. Strângeți-vă împreună la rugăciune în mod regulat. Când faceți asta, toată lumea are de câștigat!

 

 

 


 

Single Post Navigation

Lasă un răspuns

Te rog autentifică-te folosind una dintre aceste metode pentru a publica un comentariu:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s

%d blogeri au apreciat asta: