Mana Zilnica

DOMNUL ESTE APROAPE

De aceea, ridicați mâinile obosite și genunchii slăbiți și faceți cărări drepte pentru picioarele voastre, încât ceea ce este șchiop să nu se abată, ci mai degrabă să fie vindecat.

Evrei 12.12,13

„De aceea, ridicați mâinile obosite.” Descurajare în slujire. Ne plângem că pământul este sterp și că pomii nu au roade. Fie că-L slujim pe Domnul în casa noastră, în adunarea noastră sau într-o țară străină, descurajare ne va pândi adesea. De aceea încurajarea noastră trebuie să fie Domnul și Cuvântul Său, care a spus despre ostenelile Lui Însuși: „În zadar m-am trudit, mi-am cheltuit puterea pentru nimic și fără folos; totuși dreptul meu este la Domnul și răsplătirea mea la Dumnezeul meu” (Isaia 49.4). Aceste cuvinte sunt similare cu cele ale lui Pavel, adresate corintenilor: „De aceea, frații mei preaiubiți, fiți tari, neclintiți, prisosind întotdeauna în lucrarea Domnului, știind că osteneala voastră nu este zadarnică în Domnul” (1 Corinteni 15.58).

„Și genunchii slăbiți.” Descurajare în rugăciune. Poate ne-am rugat pentru mântuirea cuiva iubit, sau pentru cineva bolnav, ori pentru o situație care este dincolo de puterea noastră de a o schimba. Ca și Ilie, ne-am pus fața între palme și am așteptat, dar nu s-a întâmplat nimic. Trebuie însă „de șapte ori” să stăruim, fiindcă „trebuie să ne rugăm și să nu obosim” (1 Împărați 18.42-46; Luca 18.1). În cele din urmă vom vedea „un nor mic”, care va revărsa o ploaie mare de binecuvântări.

„Faceți cărări drepte pentru picioarele voastre.” Descurajare în umblare. Suntem îndemnați să umblăm într-un fel vrednic de chemarea noastră. Se întâmplă însă ca vreun păcat să ne tot asalteze și să ne biruiască mereu și mereu, până când suntem pe punctul de a ceda. Aceasta este ceea ce urmărește Satan, fiindcă el știe că, dacă cedăm, devenim nefolositori pentru Dumnezeu. Trebuie să ne ridicăm însă și să pornim înainte, fiindcă drumul nostru, oricât de greu ar fi, se va sfârși în glorie.

R. A. Barnett

SĂMÂNȚA BUNĂ

Să nu vă leneviți, ci să călcați pe urmele celor care prin credință și răbdare moștenesc făgăduințele.

Evrei 6.12

Misiunea prin credință (3)

Au călătorit din St. Petersburg în Bagdad, un oraș aflat pe cursul vechiului râu Eufrat, nu departe de presupusul loc al Grădinii Eden. În primul an de când se afla în Bagdad, Anthony Groves scria: „Nu am avut niciodată o încredere puternică în faptul că ceea ce avem de făcut trebuie să fie măreț, dar nici nu am vreo îndoială cum că nu vom împlini un scop în planul lui Dumnezeu”. Familia Groves a considerat acel oraș ca fiind un loc îngrozitor, cu temperaturi atât de ridicate, încât în timpul zilei se adăposteau cu toții în pivnițele de la subsolul casei, iar noaptea dormeau – sau încercau să doarmă – pe acoperișul casei. Anthony Groves a început să studieze limba arabă, a deschis o școală pentru băieți și oferea tratament stomatologic și oftalmologic gratuit, pentru a stabili legături cu localnicii. Majoritatea locuitorilor erau musulmani fanatici, găsindu-și plăcerea în crime, războaie și jafuri. Nu a fost de mirare că în acel loc a izbucnit o mare epidemie de ciumă, omorând mii de oameni. Această ciumă, împreună cu războaiele, foametea și inundațiile, a definit istoria celor trei ani petrecuți în acel loc de teroare. Durerea cea mai mare a misionarului a fost moartea curajoasei și cucernicei sale soții, Mary Groves. Dar Dumnezeu a stat de partea slujitorului Său, încurajându-l și dându-i puterea necesară să continue lucrarea începută. Și aceasta a fost o mare și utilă mângâiere.

CUVÂNTUL LUI DUMNEZEU PENTRU ASTĂZI

coordonatori Bob & Debby Gass

„O LUCRARE LĂUNTRICĂ” (2) – Fundația SEER

„Eu voi ruga pe Tatăl, și El vă va da un alt Mângâietor, care să rămână cu voi în veac.” (Ioan 14:16)

 

 Când primești Duhul Sfânt ai parte de multe foloase. În Noul Testament, Domnul Isus le-a spus ucenicilor: „Eu voi ruga pe Tatăl, și El vă va da un alt Mângâietor, care să rămână cu voi în veac.” Cuvântul din limba greacă pentru „Mângâietor” este Paracletos, care înseamnă „cel care merge alături de tine pentru a te întări, pentru a te încuraja și pentru a te sfătui”. Gândește-te la asta. Când te simți descurajat, confuz și neputincios, ai acces la un ajutor înțelept, plin de compasiune și competent, care îți va oferi sprijin și se va îngriji de nevoile tale. Așa că, în loc să te zbați să răzbești de unul singur, învață să te sprijini pe El, să te încrezi în puterea Sa, și să-I ceri să-Și facă lucrarea măreață în tine. Acesta este un mare beneficiu. Apostolul Pavel ne spune: „umblați cârmuiți de Duhul și nu împliniți poftele firii pământești.” (Galateni 5:16). Tensiunea dintre Duhul Sfânt și firea pământească este permanentă. Oricât de bine-intenționată ar fi, firea noastră pământească nu poate fi îmblânzită de gândirea omenească, iar acest fapt nu face decât să producă înfrângere și descurajare. Un alt avantaj al locuirii Duhului Sfânt în tine este că vei reuși să trăiești călăuzit de Duhul lui Dumnezeu. Biblia spune: „Căci toți cei ce sunt călăuziți de Duhul lui Dumnezeu sunt fii ai lui Dumnezeu” (Romani 8:14). Rugăciunile și propriile tale presupuneri nu reprezintă calea lui Dumnezeu. Călăuzirea Duhului Sfânt, și nu presupunerile tale, trebuie să-ți orienteze pașii în viață! Deci, umblă călăuzit de Duhul lui Dumnezeu!

SCRIPTURILE ÎN FIECARE ZI

2019 de Jean Koechlin

Numeri 36:1-13

Din nou le întâlnim pe cele cinci fiice ale lui Ţelofhad, pe care le cunoaştem deja. De data aceasta însă căpeteniile lui Manase vin la Moise şi la mai-marii poporului pentru a vorbi despre această problemă a moştenirii, aparent fără mare importanţă. Despre ce era vorba? Fiecare seminţie avea să aibă teritoriul ei. Dar în cazuri ca cel de faţă, când o femeie îşi primea partea, căsătoria ei cu un bărbat din altă seminţie ar fi făcut ca moştenirea ei să treacă la seminţia soţului. Aceasta n-ar fi trebuit să se întâmple. Moise rezolvă cauza cu autoritate de la Domnul. Căsătoriile se vor face între persoane din aceeaşi seminţie. Tineri şi tinere care sunteţi ai Domnului, această învăţătură vă priveşte pe voi! Căsătoria poate să vă facă să vă pierdeţi bucuria moştenirii voastre cereşti. Dacă cel sau cea cu care gândiţi să vă căsătoriţi într-o zi nu are parte în moştenirea voastră, nu vă angajaţi sub nici un motiv pe o asemenea cale!

Este remarcabil că această carte a pustiului se încheie cu o asemenea notă, privind moştenirea. De fapt Iordanul nu fusese încă trecut. Nu aveau ei destul timp pentru a gândi la aceasta? Gândul lui Dumnezeu nu este aşa. El ne spune încă de acum despre patria noastră cerească, pentru că doreşte ca inimile noastre să se ocupe cu ea.

DOMNUL ESTE APROAPE

Știm că Fiul lui Dumnezeu a venit și ne-a dat pricepere, ca să Îl cunoaștem pe Cel adevărat; și noi suntem în Cel adevărat, în Fiul Său, Isus Hristos.

1 Ioan 5.20

Ești creștin? Vei spune că această întrebare este foarte directă. Ei bine, atunci ea necesită un răspuns sincer. Când spun „creștin”, mă refer la o persoană care Îl cunoaște pe Hristos cu adevărat, nu la cineva care știe câte ceva despre El, ci la cineva care Îl cunoaște ca Mântuitor al său.

Creștinul este cel care Îl cunoaște pe Cel odinioară lepădat și dat morții, dar acum înviat și glorificat, la dreapta lui Dumnezeu. El este legat și unit cu Mântuitorul înviat. Creștinul este un om născut din nou, ale cărui păcate sunt toate iertate și care a primit Duhul Sfânt. Toate aceste lucruri sunt reale și cunoscute de cel care le are, așa că nu poate exista nicio îndoială cu privire la posesiunea lor pentru cel care și-a pus cu adevărat încrederea în Domnul. Aceasta este esența creștinismului. Creștinul adevărat este indisolubil legat de Domnul său biruitor, înviat și glorificat. Este legat de Acela care a coborât în moarte pentru el, care i-a purtat păcatele, făcând ispășire pentru ele, și care a satisfăcut toate cerințele dreptății lui Dumnezeu cu privire la acele păcate. Acest Mântuitor binecuvântat a înviat după ce a făcut o curățire desăvârșită de păcate și a intrat în prezența lui Dumnezeu, pregătindu-ne astfel un loc acolo.

Binecuvântarea celui credincios este aceasta: el știe că păcatele îi sunt iertate, știe că este mântuit și Îl cunoaște pe Dumnezeu ca Tată al său; are Duhul Sfânt locuind în el, este așezat de cealaltă parte a morții și a judecății și așteaptă venirea Mirelui, pentru a fi luat în slavă. Ești deci creștin? Ai dreptul la acea glorie minunată! Ce oferă acest drept? Sângele prețios al lui Hristos – nimic mai mult, nimic mai puțin.

W. T. P. Wolston

SĂMÂNȚA BUNĂ

Dorim însă ca fiecare dintre voi să arate aceeași râvnă, o deplină siguranță a nădejdii până la sfârșit, așa încât să nu vă leneviți.

Evrei 6.11,12

Misiunea prin credință (2)

Ca și stomatolog, Anthony câștiga 1.500 de lire pe an – o sumă considerabilă pe atunci – la care a renunțat pentru a fi misionar. Una dintre primele sale acțiuni a fost să ia în grija sa un tânăr zidar sărac numit Kitto, care căzuse de pe o scară, pierzându-și auzul. Cu ajutorul neobosit al lui Groves, acest tânăr băiat a devenit faimos. Anthony Groves l-a luat cu el în Palestina și în Est, iar după ce s-au întors, tânărul Kitto a scris renumita carte „Kitto’s Pictorial Bible„. Chiar și numai această investiție a întrecut cu mult toate aventurile tatălui său.

Atunci când un alt creștin a traversat din India în Siria, prin Persia, toată Anglia era interesată să audă despre acele țări. Anthony Groves era gata chiar să-și dea viața pentru a le duce evanghelia acelor popoare. Un prieten i-a împrumutat un mic iaht în care s-a îmbarcat pentru St. Petersburg (Rusia) împreună cu soția și cu cei doi băieți. Unul dintre băieții lor, Henry, I-a slujit Mântuitorului mulți ani în Rusia. Necazurile și dificultățile nu au întârziat să apară pe acest micuț iaht și apoi în Rusia, călătorind cu căruța prin locuri sălbatice și periculoase. Zilnic erau în primejdii pe râuri, în primejdii din partea tâlharilor, în primejdii din partea păgânilor, în primejdii în cetăți, în primejdii în pustie, în primejdii pe mare, dar toate acestea au fost nesemnificative, comparându-le cu ceea ce le stătea înainte. Numai Dumnezeu cunoștea toate împrejurările care urmau să vină.

CUVÂNTUL LUI DUMNEZEU PENTRU ASTĂZI

coordonatori Bob & Debby Gass

„O LUCRARE LĂUNTRICĂ” (2) – Fundația SEER

„Vă este de folos să Mă duc, căci, dacă nu Mă duc Eu, Mângâietorul nu va veni la voi.” (Ioan 16:7)

 

Chiar dacă ucenicii sufereau în inima lor din cauza plecării Domnului Isus, El i-a asigurat că asta era spre folosul lor, pentru că astfel li se deschidea o cale și un timp de-a face și ei ceea ce a făcut Isus. Faptul că au ajuns sub o „nouă conducere” nu însemna sfârșitul, ci continuarea lucrării lui Hristos, întrucât Duhul Sfânt a preluat ștafeta din mâinile Fiului și a pus-o într-ale lor. Fiul avea să plece, dar Duhul lui Dumnezeu „va rămâne cu ei în veac” (Ioan 14:16). Acesta era „folosul” lor! Duhul Sfânt avea să intre în trupurile lor omenești și să locuiască în ele pentru totdeauna! Acest lucru nu reprezintă numai o legătură preliminară vagă, ci Duhul lui Dumnezeu ne alege ca să fim locuința Lui permanentă. Te-ai gândit vreodată ce avantaj îți conferă lucrul acesta? De exemplu, te-ai putea trezi mâine dimineață stresat, îngrijorat și iritat, iar aceste sentimente îți vor influența cu ușurință toată ziua. Dar pentru că Duhul Sfânt locuiește în tine, aceste lucruri nu trebuie să pună stăpânire peste tine.

Apostolul Pavel scrie: „Nu știți că trupul vostru este Templul Duhului Sfânt care locuiește în voi?” (1 Corinteni 6:19). Odată ce accepți această promisiune prin credință, devii Templul lui Dumnezeu. Poți fi la locul de muncă, în mașină, ducând copiii la școală, în așteptarea rezultatelor de la biopsie, la înmormântarea celui mai bun prieten al tău, sau în orice ipostază din trăirea ta zilnică – Duhul lui Dumnezeu este cu tine în fiecare clipă! Acum înțelegi de ce Domnul Isus le-a spus ucenicilor că este bine ca El să plece, dar că le va trimite Duhul Sfânt? Orice faci, nu lăsa ca adevărurile care îți pot schimba viața să treacă pe lângă tine!

SCRIPTURILE ÎN FIECARE ZI

2019 de Jean Koechlin

Numeri 35:16-34

Sub aspect profetic, cetatea de scăpare pentru ucigaş adăposteşte poporul evreu care L-a răstignit pe Mesia fără a realiza crima pe care o comitea (Luca 23.34). De atunci, în mod providenţial, Dumnezeu i-a ţinut departe de moştenirea lor, până la sfârşitul dispensaţiunii actuale, adică atât timp cât Hristos este Preot după rânduiala lui Aaron.

De fapt, întreaga rasă umană este vinovată de moartea Fiului lui Dumnezeu. Dar, prin îndurarea Lui infinită, Dumnezeu a oferit omului un adăpost de mânia Sa şi acest adăpost nu este altul decât Însăşi Victima. Isus este Cel care „ne scapă de mânia care vine” (1 Tesaloniceni 1.10).
Simbolizat în acest capitol atât prin victimă cât şi prin cetatea de scăpare, Hristos este reprezentat, în al treilea mod, prin Marele Preot, a cărui moarte marca momentul întoarcerii (ucigaşului) la moştenirea lui în deplină siguranţă (v. 28).

Versetul 31 afirmă că nici o răscumpărare, oricât de mare ar fi fost, nu putea rezolva problema ucigaşului în locul mijlocului de salvare pe care îl pregătise Domnul. Nici argintul, nici aurul (1 Petru 1.18) şi nici un fel de lucrări (Efeseni 2.9) nu pot înlocui adăpostul pe care păcătosul îl găseşte în Isus Hristos. „În nimeni altul nu este mântuire …” (Fapte 4.12).

DOMNUL ESTE APROAPE

Domnul era cu Iosif; și el era un om care prospera; și era în casa stăpânului său, egipteanul … l-a pus peste casa lui și a dat în mâna lui tot ce avea … de când l-a pus peste casa lui și peste tot ce avea, Domnul a binecuvântat casa egipteanului datorită lui Iosif; și binecuvântarea Domnului era peste tot ce avea el.

Geneza 39.2,4,5

Iosif a devenit o sursă de binecuvântare în casa acelui om: „De când l-a pus peste casa lui și peste tot ce avea, Domnul a binecuvântat casa egipteanului datorită lui Iosif; și binecuvântarea Domnului era peste tot ce avea el” (versetul 5). Creștinul este nu numai chemat să fie binecuvântat, ci și să dispenseze binecuvântarea, pe drumul prin această lume.

Privindu-L pe Iosif ca pe o imagine a lui Hristos, este important să ne amintim că a fost scopul lui Dumnezeu să-l așeze pe Iosif într-un loc de supremație, astfel ca oricine se supunea supremației lui să fie binecuvântat. Prin urmare, Potifar îi oferă lui Iosif un loc de supremație în casa lui și imediat începe să fie binecuvântat. Mai târziu, comandantul gărzii îi oferă un loc de supremație în temniță, după care vine binecuvântarea. Tot așa, în ziua supremației universale a lui Hristos, toți se vor supune Lui și toți vor fi binecuvântați. Lumea va fi silită să se supună acestei supremații a Lui în ziua puterii Sale manifestate, în Împărăția milenială, însă credința își găsește plăcerea în a anticipa acea zi și în a recunoaște supremația Lui în ziua lepădării Sale. În măsura în care ne punem pe noi înșine, viețile noastre și tot ce avem sub puterea acestei supremații a lui Hristos, vom fi și noi binecuvântați, la fel cum va fi lumea atunci când se va supune autorității Lui universale. Supremația lui Hristos cere supunere de la om, iar supunerea conduce la binecuvântarea omului, deși în ziua lepădării Sale această binecuvântare este spirituală, nu materială.

H. Smith

SĂMÂNȚA BUNĂ

Aduceți-vă aminte de conducătorii voștri care v-au vestit Cuvântul lui Dumnezeu; și, privind de aproape, … urmați-le credința.

Evrei 13.7

Misiunea prin credință (1)

Anthony Norris Groves, numit „tatăl misiunii prin credință”, a avut o mare influență asupra fondatorilor misiunii China Inland, a misiunii North Africa și, în special, asupra cumnatului său, Georg Müller, cunoscut prin lucrarea cu copiii orfani. Anthony s-a născut în Newton (Anglia) în anul 1795 și a fost singurul băiat într-o familie de șase copii. Tatăl lui a fost un om înstărit și generos, dar prea aventuros în întreprinderile sale, pentru că, pe lângă faptul că era coproprietarul faimoasei nave „Royal George”, care s-a scufundat cu șase sute de oameni la bord, el a investit o mare avere într-un teren în apropierea mării, care a fost o mare pierdere.

Nu este de mirare faptul că Anthony l-a urmat pe tatăl său în curaj și îndrăzneală, dar nu în a aduna bogății, ci mai degrabă în a renunța atât la confort, cât și la bani pentru o altfel de lucrare, care este mai presus de gândirea firească. Anthony Groves a urmat studii în chimie, chirurgie și stomatologie, urmând să practice stomatologia în Plymouth. S-a căsătorit cu Mary Thompson și, pe măsură ce prosperau, au decis să dea a zecea parte a venitului lor Domnului, pentru ajutorarea celor săraci. Apoi proporția dărniciei a crescut la o pătrime din venitul lor, iar pe măsură ce dăruiau mai mult, aveau mai mult. În cele din urmă au stabilit să se limiteze la strictul necesar existenței, iar restul venitului să-l dăruiască pentru lucrarea lui Dumnezeu.

CUVÂNTUL LUI DUMNEZEU PENTRU ASTĂZI

coordonatori Bob & Debby Gass

„O LUCRARE LĂUNTRICĂ” (1) – Fundația SEER

„El vă va da un alt Mângâietor, care să rămână cu voi în veac.” (Ioan 14:16)

 

Mai ții minte cum erau mesele de seara în familie… fără telefoane mobile? Ți-amintești cum membrii familiei tale se bucurau că sunt împreună, nederanjați de tehnologie? Noi suntem o generație care pierde plăcerea și arta de a comunica, intimitatea în familie… De asemenea, tehnologia are un impact negativ și asupra timpului pe care îl petrecem cu Dumnezeu! Deși Domnul Isus a existat înainte de era tehnologiei moderne, El era mereu foarte căutat; mulțimile veneau la El la orice oră din zi și din noapte.

Cu toate acestea, Scriptura ne spune: „pe când era încă întuneric de tot… a ieșit și S-a dus într-un loc pustiu. Și Se ruga acolo.” (Marcu 1:35). Domnul Isus Își făcea timp să fie singur cu Tatăl Său. Este nevoie de disciplină spirituală ca să stai în tăcere și să asculți; să elimini în mod deliberat zgomotul și tumultul vieții. Dacă vom practica această disciplină, vom descoperi o părtășie cu Duhul Sfânt care ne locuiește și care împlinește sufletul. Ia-ți acum câteva minute, citește capitolele 14-16 din Evanghelia după Ioan și lasă-ți duhul să absoarbă mesajul Domnului Isus. Observă că El dorește ca ucenicii Lui să aibă pace, și îi mângâie cu siguranța faptului că nu vor fi lăsați niciodată singuri. Sunt binecuvântări pe care El dorește să le împărtășim și noi cu alții.

Întrebare: Cum putem găsi această pace și această mângâiere? Răspuns: „este o lucrare lăuntrică,” deoarece Duhul Sfânt locuiește în noi. Domnul Isus le-a spus ucenicilor: „Eu voi ruga pe Tatăl, și El vă va da un alt Mângâietor, care să rămână cu voi în veac.” Poate că acesta este secretul cel mai bine păstrat al creștinismului, și anume că Duhul Sfânt este disponibil și locuiește în fiecare credincios adevărat, îngrijindu-Se de tot ce are nevoie pentru a face față greutăților, încercărilor și provocărilor vieții.

„Mângâietorul” a fost promis de Fiul, a fost trimis de Tatăl, și astăzi El este al nostru prin credință. Primește-L, încrede-te în puterea Sa, experimentează pacea Sa și urmează călăuzirea Sa!

SCRIPTURILE ÎN FIECARE ZI

2019 de Jean Koechlin

Numeri 35:1-15

În această ţară a Canaanului, în hotarele care tocmai fuseseră trasate, fiecare seminţie îşi va primi partea sa, cu excepţia fiilor lui Levi. Aşa cum profeţise Iacov, aceştia aveau să fie împrăştiaţi în Israel din cauza purtării rele a tatălui lor, Levi (Geneza 49.7). Dar, prin harul lui Dumnezeu, această pedeapsă va fi transformată în binecuvântare. Patruzeci şi opt de cetăţi răspândite în tot Israelul vor fi atribuite fiilor lui Levi. Fiecare seminţie va trebui să le dea ceva, proporţional cu moştenirea ei. Astfel aceşti leviţi, slujitori ai Domnului şi ai fraţilor lor, care aveau în special misiunea de a fi învăţători ai legii, vor fi determinaţi, prin împrăştierea lor, să-şi exercite slujba în folosul întregului popor.

Urmează problema cetăţilor de scăpare pentru ucigaş. Legea cerea cu stricteţe sânge pentru sânge, fie că a fost vărsat cu intenţie, din ură, fie, din contră, fără intenţie. Pentru a rezolva acest caz, când sângele era vărsat neintenţionat, odată cu Legea, Domnul a făcut o promisiune (citiţi Exod 21.12, 13). Se angajase să asigure un adăpost unde cel răspunzător de moartea altuia avea permisiunea să fugă pentru a-şi salva viaţa. Frumoasă ilustraţie a refugiului pe care Dumnezeu îl oferă păcătosului vinovat şi care ne aminteşte că „Hristos este sfârşit al legii, spre dreptate, pentru oricine crede” (Romani 10.4).

DOMNUL ESTE APROAPE

Deci, când a luat Isus oțetul, a spus: „S-a sfârșit!”; și, plecându-Și capul, Și-a dat duhul.

Ioan 19.30

„S-a sfârșit!” Aceste cuvinte, printre ultimele rostite de Domnul Isus pe cruce, sunt extrem de profunde și de bogate în semnificații. Toate imaginile, umbrele și jertfele care arătaseră către cruce erau acum împlinite. Nimic nu putea fi adăugat la această lucrare. „Printr-o singură jertfă i-a desăvârșit pentru totdeauna pe cei sfințiți”, după care este adăugat: „Nicidecum nu-Mi voi mai aminti de păcatele lor și de nelegiuirile lor” (Evrei 10.14,17).

Calea către Locul Preasfânt ne-a fost deschisă și putem pătrunde, cu îndrăzneală sfântă și prin credință, în chiar prezența lui Dumnezeu. De acest privilegiu sfânt ne putem bucura acum. Ne putem adresa lui Dumnezeu ca unui Tată plin de dragoste. „Să ne apropiem cu inimă sinceră, în siguranța deplină a credinței, având inimile curățite de o conștiință rea și trupul spălat cu apă curată … și să veghem unii asupra altora, ca să ne îndemnăm la dragoste și la fapte bune, nepărăsind strângerea noastră laolaltă, după cum obișnuiesc unii, ci încurajându-ne, și cu atât mai mult cu cât vedeți apropiindu-se ziua” (Evrei 10.22,24,25).

Duhul lui Dumnezeu ne îndreaptă privirile către Mielul lui Dumnezeu, care, vărsându-Și sângele prețios, ne-a netezit calea către binecuvântări viitoare. Când Ioan Botezătorul L-a văzut la râul Iordan, a spus: „Iată Mielul lui Dumnezeu, care ridică păcatul lumii!” (Ioan 1.29). Acest verset cuprinde scopurile lui Dumnezeu pentru veacurile viitoare, care vor culmina cu ziua lui Dumnezeu, când „noi, potrivit promisiunii Sale, așteptăm ceruri noi și un pământ nou, în care locuiește dreptatea” (2 Petru 3.13). Suntem binecuvântați acum și pentru întreaga eternitate. El este vrednic de lauda noastră!

J. Redekop

SĂMÂNȚA BUNĂ

Nimeni n-a văzut vreodată pe Dumnezeu; singurul Lui Fiu, care este în sânul Tatălui, Acela L-a făcut cunoscut.

Ioan 1.18

Lumină și dragoste

Dumnezeu S-a făcut cunoscut în creația Sa. Creația vestește puterea, înțelepciunea și autoritatea lui Dumnezeu. Când privim la creație și la noi înșine, trebuie să exclamăm împreună cu psalmistul: „Te voi lăuda că m-ai făcut într-un mod înfricoșător și admirabil. Minunate sunt lucrările Tale și ce bine vede sufletul meu lucrul acesta!” (Psalmul 139.14).

Dar această descoperire a lui Dumnezeu nu este tot ce putem afla despre El. Lucrarea unui artist poate să ne arate talentul său, dar nu ne spune nimic despre sentimentele sale. Faptul că Dumnezeu este lumină și dragoste nu putem vedea în creație. Pentru a arăta lumii dragostea și lumina Sa, Dumnezeu a trebuit să-L trimită pe Fiul Său pe pământ. Dragostea lui Dumnezeu ne-a fost arătată prin Fiul Său. „Dragostea lui Dumnezeu față de noi s-a arătat prin faptul că Dumnezeu a trimis în lume pe singurul Său Fiu, ca noi să trăim prin El” (1 Ioan 4.9). Fiul lui Dumnezeu a murit pe cruce la Golgota, ca noi să fim salvați și să fim înfiați ca și copii ai lui Dumnezeu. Ce dragoste! Dar Dumnezeu este și lumină: „Vestea pe care am auzit-o de la El și pe care v-o spunem este că Dumnezeu e lumină și în El nu este întuneric” (1 Ioan 1.5). Și acest caracter ne-a fost arătat în Isus Hristos – Lumina lumii.

CUVÂNTUL LUI DUMNEZEU PENTRU ASTĂZI

coordonatori Bob & Debby Gass

CE ÎNSEAMNĂ ÎNCERCAREA – Fundația SEER

„Pentru ca încercarea credinței voastre… să aibă ca urmare lauda, slava și cinstea…” (1 Petru 1:7)

 

Încercările prin care trecem scot la iveală atât slăbiciunile, cât și calitățile noastre. Când Scriptura vorbește despre „focul topitorului” (vezi Maleahi 3:2), suntem înclinați să ne gândim la lucrurile negative pe care Dumnezeu dorește să le eliminăm din caracterul nostru. Dar noi avem de asemenea și calități lăuntrice și daruri care trebuie rafinate, dar nu suntem conștienți de ele, pentru că nu au fost solicitate până acum.

În 1 Împărați 17, când văduva din Sarepta și fiul ei l-au întâlnit pe Ilie, țara era cuprinsă de foamete, iar Ilie i-a cerut să-și împartă ultima lor masă cu el. Poate te gândești: „Ce om!” Nu trage concluzii pripite! Cred că cea mai bună zi din viața acelei femei a fost atunci când Dumnezeu i-a pus credința la încercare. Răspunsul ei i-a schimbat viitorul și i-a salvat familia.

Așadar, când ești pus față în față cu o nevoie, cum răspunzi? Te retragi? Amâni? Ajuți, dar fără tragere de inimă, dintr-un simț al obligației? Sau vezi ocazia de a-L asculta pe Dumnezeu și de a schimba viitorul? De fapt, asta e calea prin care poți scăpa de necazuri! (vezi 2 Corinteni 9:6-11).

Când Dumnezeu l-a trimis pe Moise la Faraon, El i-a spus: „împăratul Egiptului n-are să vă lase să plecați decât silit de o mână puternică.” (Exodul 3:19). Astăzi, Dumnezeu poate îngădui vrăjmașului să te pună la încercare pentru a dezvălui:

1) cât de mult îi pasă de tine;

2) cum reacționezi când ești pus la zid;

3) pe cine vei crede, când Dumnezeu va zice: „Te voi scoate cu mână tare!”, iar dușmanul va zice: „Nu te voi lăsa să pleci!”

Deci, asta înseamnă încercarea credinței voastre.

SCRIPTURILE ÎN FIECARE ZI

2019 de Jean Koechlin

Numeri 34:1-29

După ce a privit înapoi împreună cu Israel, Domnul   i-a invitat să-şi îndrepte privirile înainte, spre ţinta lungii lor călătorii. Unele persoane sunt preocupate fără încetare de trecut. Regretă una sau alta sau chiar se laudă cu ceea ce ele au făcut. Ceea ce trebuie să-l preocupe pe cel credincios este ce a făcut Dumnezeu. El poate da în inima lui mii de răspunsuri la întrebarea lui Balaam: „Ce a lucrat Dumnezeu?” (23.23). Dar în acelaşi timp priveşte înainte, spre patria lui. Hotarele moştenirii lui Israel au fost trasate de aceeaşi mână divină care le-a dirijat şi călătoria.

Pentru noi, copiii lui Dumnezeu, a fost pregătită casa Tatălui. Domnul nu lasă nici o îndoială în această privinţă. Dacă ar fi fost altfel, El ne-ar fi spus. Sunt multe locuinţe în casa Tatălui, unde Domnul Isus S-a dus să ne pregătească un loc (Ioan 14.2).

Domnul i-a schiţat lui Israel numai conturul, graniţele ţării sale. Şi creştinul, de partea sa, abia dacă cunoaşte ceva despre ţara lui. Biblia nu ne descrie cerul. Dar ce ştim despre el ne este îndeajuns. Este casa Tatălui, a Tatălui nostru. Domnul Isus este acolo şi noi vom fi pentru totdeauna cu El.

DOMNUL ESTE APROAPE

Domnul îl disciplinează pe acela pe care-l iubește și biciuiește pe orice fiu pe care-l primește.

Evrei 12.6

Avraam și Iacov (2)

Acum haideți să privim mai îndeaproape la viața și la istoria lui Iacov. El a fost moștenitorul aceleiași făgăduințe, pe care, ca om credincios, a prețuit-o. Însă el nu s-a încrezut numai în Dumnezeu. N-a umblat, ca Avraam, în părtășie zilnică cu Domnul, așteptând totul de la El. Este adevărat că a primit făgăduința, însă experiențele lui au fost foarte diferite de cele ale lui Avraam. Deși la sfârșitul vieții a putut să spună: „Îngerul care m-a răscumpărat din orice rău”, totuși a fost nevoit să adauge: „Zilele anilor călătoriei mele sunt o sută treizeci de ani. Zilele anilor vieții mele au fost puține și rele și n-au atins zilele anilor vieții părinților mei, în zilele călătoriei lor”. Varietatea experienței sale este o dovadă a necredincioșiei.

Domnul a fost frânat de la a-l binecuvânta în mod simplu, ca pe Avraam; a fost nevoie ca mai întâi necredința inimii lui să fie corectată. Iacov trebuie să experimenteze efectele purtării sale; trebuie chiar să sufere din pricină că Dumnezeu îl va binecuvânta. Totuși, dragostea lui Dumnezeu este la lucru în toate aceste împrejurări. El îl întărește pe Iacov în timpul conflictului în care trebuie să se angajeze pentru a obține binecuvântările. De asemenea, Iacov va trebui să poarte o dovadă neîntreruptă a slăbiciunii sale și a necredincioșiei de dinainte. A fost lovit în încheietura coapsei în timp ce Dumnezeu Se lupta cu el. Și nu numai atât, ci Dumnezeu refuză să-i descopere numele Său. Îl binecuvântează pe Iacov, îi dă un nume în amintirea luptei credinței sale, însă nu-Și descoperă numele. Cât de mare este diferența aici între Iacov și Avraam!

J. N. Darby

SĂMÂNȚA BUNĂ

Dumnezeu, după ce a vorbit în vechime părinților noștri prin proroci, în multe rânduri și în multe feluri, la sfârșitul acestor zile ne-a vorbit în persoana Fiului.

Evrei 1.1,2

Universul tăcut

În filmele științifico-fantastice, navele cosmice care zboară prin univers sunt prezentate cu propulsoarele zgomotoase, tunătoare. Dar realitatea arată altfel, căci sunetul nu se poate răspândi prin universul aproape gol. Chiar și cea mai mare gălăgie, cea mai puternică explozie, nu se aude. În univers domnește o liniște rece și apăsătoare, cu câteva excepții (cum ar fi găurile negre).

Suntem singuri în acest univers uriaș, gol și mut? Este mica noastră planetă – activă asemenea unui mușuroi de furnici și distrusă de ceartă și de război – împresurată doar de o prăpastie adâncă și de o mare tăcere?

Mulțumiri fie aduse lui Dumnezeu, nu! Pe noi ne înconjoară prezența iubitoare a Mărețului Creator care ține în mâna Sa toate lucrurile. Și acest Dumnezeu care a creat universul tăcut este un Dumnezeu care vorbește. El a vorbit și cu prima pereche de oameni și de-a lungul secolelor ne-a vorbit tuturor. Cea mai puternică „adresare” a fost în Fiul Său, Isus Hristos.

De tine depinde să asculți de vorbirea lui Dumnezeu! Poți afla vorbirea Sa luând Biblia în mână și citind-o.

CUVÂNTUL LUI DUMNEZEU PENTRU ASTĂZI

coordonatori Bob & Debby Gass

NU-ȚI PIERDE PASIUNEA! – Fundația SEER

„Să ne uităm țintă la Căpetenia și Desăvârșirea credinței noastre…” (Evrei 12:2)

 

Referindu-se la Domnul Isus, Biblia spune: „Să ne uităm țintă la Căpetenia și Desăvârșirea credinței noastre, adică la Isus, care, pentru bucuria care-I era pusă înainte, a suferit crucea, a disprețuit rușinea și șade la dreapta scaunului de domnie al lui Dumnezeu. Uitați-vă dar cu luare aminte…” (Evrei 12:2-3).

Viziunea pe care o ai este cea care îți alimentează pasiunea. Ai observat cum Dumnezeu îi transformă câteodată pe cei mai mari păcătoși în cei mai mari slujitori ai Săi? Asta pentru că sunt pasionați, și odată ce acea pasiune este valorificată și redirecționată, ei devin persoane eficiente pentru Împărăția Sa. Acum înțelegi de ce vrăjmașul a încercat atât de mult să te distrugă. El știe că odată ce pasiunea este canalizată spre planul lui Dumnezeu, nimic nu te mai poate opri. Pasiune înseamnă energie spirituală; fără ea, ești la fel de neputincios ca un pui în supă și la fel de fad ca o mâncare de spital. Așadar, în loc să încerci să-ți domolești pasiunea, lasă-L pe Dumnezeu s-o redirecționeze.

Domnul Isus a spus bisericii de pe urmă: „nu ești nici rece, nici în clocot. O, dacă ai fi rece sau în clocot!” (Apocalipsa 3:15). Cui se adresează El? Creștinilor practicanți, care trăiesc, au copii, își cumpără mașini, acumulează acțiuni și care fac toate lucrurile pe care le fac semenii lor din lumea modernă – dar fără pasiune. Ei trăiesc în virtutea inerției!

Biblia spune: „Gustați și vedeți…” (vezi Psalmul 34:8); cu alte cuvinte, vino la fileu și lovește mingea! Și dacă ratezi? De fapt, vei rata sigur dacă nu sari la fileu! Instinctul tău de autoconservare te poate face să pierzi singura șansă pe care ai putea-o avea în viață. Deci, dacă astăzi ești căzut, ridică-te! Dacă ai dat greș, încearcă din nou și cere-I lui Dumnezeu să reaprindă în tine flacăra pasiunii.

SCRIPTURILE ÎN FIECARE ZI

2019 de Jean Koechlin

Numeri 33:37-56

Vântul deşertului a şters de mult timp orice urmă a lungii călătorii. Dar în cartea lui Dumnezeu, fiecare pas a fost înregistrat: „Şi au plecat şi au aşezat tăbăra …, şi au plecat şi au aşezat tabăra …”. Câteva versete citite în grabă sunt rezumatul a patruzeci de ani şi a tot atâtor etape, dintre care multe sunt numai amintite aici. Dar, deşi nu ştim mai multe despre acestea, Dumnezeu a ţinut să le înscrie în Sfânta Lui Carte tocmai pentru a ne reaminti acest emoţionant verset: „Nu vede El  căile mele şi nu-mi numără El toţi paşii?” (Iov 31.4).

Şi nouă, trecerea timpului ne-a şters din amintire cea mai mare parte a trecutului nostru. Am putea noi oare să spunem ce am făcut ieri fără să uităm nimic? Domnul însă a înregistrat totul. Nimic nu I-a scăpat, ca şi cum ar fi făcut un film al întregii noastre vieţi, fără nici o tăietură. Atunci, la „scaunul de judecată al lui Hristos”  (2 Corinteni 5.10), acest film va fi derulat sub ochii noştri în lumina deplină a lui Dumnezeu. Ce gând deosebit de serios! Dacă aceasta ar fi acum, nici unul dintre noi nu ar rezista. Dar alături de Isus nu vom cunoaşte nici ruşinea, nici teama de judecată. Nu va fi loc decât pentru sentimentul inexprimabil al grandorii harului Său, sursă a unei adorări eterne.

DOMNUL ESTE APROAPE

Dacă țineți poruncile Mele, veți rămâne în dragostea Mea, așa cum Eu am ținut poruncile Tatălui Meu și rămân în dragostea Lui.

Ioan 15.10

Avraam și Iacov (1)

Viața lui Avraam și cea a lui Iacov se dovedesc a fi niște exemple interesante care vin în sprijinul celor spuse până acum. Știm că nici legea, nici plinătatea harului nu fuseseră revelate la acel timp. Totuși, așa cum vedem în Evrei 11, principiile vieții de credință în făgăduințele lui Dumnezeu erau în general aceleași.

Avraam însuși a eșuat în unele ocazii; însă, în general, viața lui a fost una de încredere în Dumnezeu. Acesta este motivul pentru care experiențele lui sunt de o altă natură, de o mult mai mare intimitate cu Dumnezeu și mai limpezi decât cele ale lui Iacov. Istoria lui Avraam este scurtă, fără prea multe incidente, în timp ce comunicările făcute lui de Dumnezeu sunt numeroase și frecvente. În istoria lui găsim mult despre Dumnezeu și puțin despre om. Cu o singură excepție, Avraam a rămas întotdeauna în țara făgăduinței. El a fost într-adevăr un străin și un călător, deoarece canaaniții locuiau acolo, însă el era în legătură cu Dumnezeu și umbla înaintea Lui.

După aceea Avraam a fost încercat în cel mai înalt grad, până când a trebuit să renunțe la tot ceea ce era potrivit cărnii, ba chiar și la făgăduințe. Însă făgăduințele într-un Hristos înviat în imagine sunt confirmate lui Hristos Însuși și, prin El, întregii posterități spirituale a lui Avraam.

Avraam a învățat printr-o cădere că nici legea și nici făgăduințele nu sunt de vreun folos pentru carne. Totuși, în general, experiențele lui caracteristice au constat în pelerinaj și adorare, în tot timpul cât s-a aflat în țara promisă. Avraam și-a petrecut viața în locul în care Dumnezeu îl chemase. Descoperirile lui Dumnezeu au fost pentru el bogate, plăcute și admirabile; felul în care el L-a cunoscut pe Dumnezeu a fost intim și profund; experiențele sale personale au fost fericite și limpezi; toate acestea din pricină că el a umblat cu Dumnezeu, care i Se descoperise în har.

J. N. Darby

SĂMÂNȚA BUNĂ

Petru și apostolii, răspunzând, au zis: „Trebuie să ascultăm mai mult de Dumnezeu decât de oameni”.

Fapte 5.29

Curajul sfânt

Petru a învățat o lecție deosebită. A început să nu se mai încreadă în sine, ci să se bazeze pe deplin pe Hristos. În loc să se gândească la faptul că știe totul, a privit la Hristos atunci când a fost vorba de evaluarea inimii lui. Mai târziu, după patruzeci de zile, la Rusalii, Petru a stat neînfricat înaintea unei mari mulțimi de oameni, printre ei fiind mulți dintre cei care L-au răstignit pe Hristos. De data aceasta, Petru a vestit evanghelia cu un curaj nou. Nu mai era înflăcărata încredere de sine a omului vechi, ci curajul sfânt, care corespundea faptului că era călăuzit de Duhul Sfânt.

Da, după Rusalii, toți cei unsprezece ucenici au fost cu totul schimbați. Aceiași oameni care L-au părăsit pe Domnul lor, deoarece au fost lași și fricoși, au devenit martorii Lui neînfricați. Curând au stat înaintea marelui preot (același mare preot de care s-au ascuns de frică în noaptea dinaintea răstignirii lui Isus). Când li s-a poruncit să nu mai predice, reacția lor a fost că au dus vestea și mai departe, fără să se lase intimidați. Cu toate că au fost bătuți, aruncați în temniță și amenințați cu moartea, au vestit fără teamă mai departe evanghelia. Da, un înger i-a eliberat în chip supranatural din temniță. În loc să se ascundă, s-au reîntors la Templu și au început din nou să predice în public. Ei se bazau pe o putere care nu venea de la ei. Au renunțat la încrederea de sine și s-au bizuit pe faptul că Domnul lor le-a dat totul din belșug.

CUVÂNTUL LUI DUMNEZEU PENTRU ASTĂZI

coordonatori Bob & Debby Gass

RIDICĂ-TE ȘI ÎNCEARCĂ DIN NOU! – Fundația SEER

„Nu te uita cu îngrijorare, căci Eu sunt Dumnezeul tău; Eu te întăresc, tot Eu îți vin în ajutor. Eu te sprijinesc cu dreapta Mea” (Isaia 41:10)

 

Pentru a reuși în viață, ai nevoie de două lucruri:

1) De oamenii potriviți. Uneori, primul pas pe care trebuie să-l faci pentru a ieși din starea de descurajare este să găsești pe cineva care să te ridice. Când petreci timp cu o persoană care e mereu negativistă și demobilizatoare cu privire la viață, acea conversație sau relație te poate face și pe tine să devii negativist și plin de disperare față de propria ta viață. Tovărășia în care te găsești te poate ridica sau te poate trage în jos. Apostolul Pavel a scris: „Dar Dumnezeu, care mângâie pe cei smeriți, ne-a mângâiat prin venirea lui Tit.” (2 Corinteni 7:6). Ai nevoie de un Tit în viața ta, iar tu trebuie să devii un Tit pentru alții. Biblia spune: „Purtați-vă sarcinile unii altora” (Galateni 6:2).

2) De perspectiva corectă. Peste jumătate din agenții de vânzări au parte de eșec pentru că se demobilizează repede, nu revin a doua sau a treia oară. Aproximativ 58% dau un singur telefon și se opresc. 25% dau două telefoane și se opresc. 15% dau trei telefoane și se opresc. Cei 12% care revin cu telefonul din nou și din nou fac 80% din toate vânzările. Dintr-un asemenea grup trebuie să faci parte și tu.

Nu te mulțumi cu eșecul; ridică-te și încearcă din nou! Dumnezeu va lucra alături de tine (vezi Filipeni 1:6).

Misionarul și teologul E. Stanley Jones a spus: „Când viața îți dă un șut, lasă-te împins… înainte!” Refuză să accepți eșecul. Nu uita, vei fi răsplătit pentru ce ai terminat, nu pentru ce ai început! Uneori, ultima cheie dintr-o legătură este cea care deschide ușa, așa că cere-i lui Dumnezeu puterea să perseverezi până când vei câștiga!

SCRIPTURILE ÎN FIECARE ZI

2019 de Jean Koechlin

Numeri 33:1-36

Odată ajunşi la hotarul ţării, Moise şi fiii lui Israel sunt invitaţi să facă o incursiune în trecut, să-şi poarte privirile în urma lor. Ce drum au străbătut de la măreaţa noapte a Paştelui! Alături de etape fericite şi chiar glorioase – Pi-Hahirot şi trecerea Mării Roşii, Elim cu izvoarele şi palmierii lui – unele nume au răsunet trist: Sin cu murmurele lui, Refidim cu certurile din el, Sinai cu viţelul de aur, Chibrot-Hataava cu poftele şi cu tristul episod al prepeliţelor … Acestea jalonează în mod mizerabil traversarea pustiului, ca atâtea alte lecţii necesare pentru a-l învăţa pe Israel – şi pe fiecare dintre noi – să-şi cunoască inima, puţin câte puţin.

Fără îndoială că poporul ar fi dorit să şteargă din itinerarul său unele din aceste nume. Moise ar fi avut motive personale să pună sub tăcere Cades, cu apele Meriba. Ei bine, aceasta nu este posibil! Nu putem face să dispară greşelile din trecut, nici să mergem înapoi pentru a retrăi măcar o oră din viaţa noastră. Dar ceea ce putem face este să ne amintim de lecţiile pe care le-am învăţat pe drum, de răbdarea cu care am fost suportaţi şi de îndurarea Celui care ne-a iertat totul.

DOMNUL ESTE APROAPE

Legea a fost dată prin Moise; harul și adevărul au venit prin Isus Hristos.

Ioan 1.17

Dintr-un anumit punct de vedere, legea și harul sunt la fel, fiindcă ambele ne așază înainte standarde foarte înalte. Din toate celelalte puncte de vedere, ele sunt perfect opuse.

Legea lui Moise a fost dată la Muntele Sinai (Exod 19 și 20). Dumnezeu Și-a făcut acolo în mod explicit cunoscut dreptatea și cerințele Sale sfinte. Dacă oamenii ascultau, erau binecuvântați; dacă nu ascultau, erau sub blestemul solemn al legii. De cealaltă parte, harul înseamnă că toate cerințele drepte și sfinte ale lui Dumnezeu au fost împlinite prin moartea și învierea lui Hristos. Tuturor celor care cred le sunt dăruite iertarea și Duhul Sfânt, astfel ca ei să aibă putere pentru a se conforma standardului care, sub har, nu este altul decât Hristos Însuși. Esența însăși a legii este deci cerința; esența însăși a harului este înzestrarea. Sub lege, Dumnezeu ne spune: „Dă-Mi! Oferă-Mi dragostea și ascultarea datorate!”. Sub har, El stă cu brațele întinse, spunând: „Primește dragostea și puterea Mea mântuitoare!”. Legea spune: „Împlinește și vei avea viața!”. Harul spune: „Ai viața, acum împlinește!”.

Credincioșii nu sunt sub lege, ci sub har. În Galateni 4.4,5 găsim cum a avut loc această schimbare de poziție: „Când a venit împlinirea timpului, Dumnezeu L-a trimis pe Fiul Său, venit din femeie, venit sub lege, ca să-i răscumpere pe cei de sub lege, ca să primim înfierea”. Schimbarea deci este întemeiată pe acest cuvânt: răscumpărare, iar răscumpărarea a implicat moartea Răscumpărătorului. El a fost făcut blestem pentru noi prin moartea Sa pe cruce (Galateni 3.13), de aceea credinciosul este îndreptățit să se socotească „mort față de lege” (Romani 7.4). Legea nu a murit; Domnul Isus a murit sub blestemul ei, iar acum Dumnezeu Își suspendă mânia și proclamă tuturor harul Său. Credinciosul a murit față de lege în Persoana marelui său Reprezentant. Acum el este sub autoritatea unei puteri diferite, iar această putere este într-o Persoană – în Fiul înviat al lui Dumnezeu.

F. B. Hole

SĂMÂNȚA BUNĂ

El [Dumnezeu] face lucruri mari și nepătrunse, lucruri minunate fără număr.

Iov 5.9

Licuricii

Dorind să lumineze în întuneric, omul a căutat tot felul de metode. Dumnezeu a permis omului să descopere făclia, torța, opaițul, lumânarea și mai târziu becul electric. Ne putem imagina lumea noastră fără posibilitatea de iluminare? Să ne gândim astăzi la creația lui Dumnezeu: licuricii. Dumnezeu i-a creat pentru un scop. Licuriciul este recunoscut după lumina intermitentă pe care o emite. Cercetătorii spun că lumina licuriciului este superioară celei emise de corpurile de iluminat incandescente și fluorescente realizate de om; bineînțeles, păstrând proporțiile. Un bec incandescent transformă în lumină doar 10% din energia electrică consumată, restul pierzându-se sub formă de căldură. Un bec fluorescent are randamentul luminos mult mai bun, transformând 90% din energie în lumină. Însă niciunul nu egalează performanțele licuriciului. Această performanță nu este întâmplătoare, deoarece Dumnezeu este Cel care a creat licuricii cu un randament luminos așa de mare. Omul nu poate crea un astfel de randament.

Acum să facem o aplicație la viața noastră de credință. Cel care Îl urmează pe Mântuitorul primește lumina de la Mântuitorul – unica Sursă de lumină dumnezeiască; o minune nepătrunsă de știința omenească! Cât la sută din lumina primită o dăm, creștini, mai departe celor ce stau în întunericul necunoștinței de Dumnezeu?

CUVÂNTUL LUI DUMNEZEU PENTRU ASTĂZI

coordonatori Bob & Debby Gass

ÎN CĂUTAREA UNUI PRIETEN ADEVĂRAT – Fundația SEER

„Este un prieten care ține mai mult la tine decât un frate.” (Proverbele 18:24)

 

 Într-o zi, două vaci uitându-se peste gard au văzut următoarele cuvinte pe un camion care transporta lapte: „Pasteurizat, omogenizat, cu adaos de vitamina A”. La care, una dintre ele îi spune celeilalte: „Pe mine, asta mă face să mă simt în plus!”

Serios vorbind, te simți și tu așa, astăzi? Ai atâtea de făcut, și nu tu simți în stare pentru toate aceste sarcini?

Sau crezi că nu ești pregătit, sau că nu ai resursele necesare?

Îmi aduc aminte de-un cântec vechi: „Help!”, care-avea următorul mesaj: oricât ai crede că le poți face pe toate de unul singur, curând îți vei da seama că ai nevoie de ajutorul altora. Într-o lume perfectă, omul dintâi perfect Adam tot nu s-a descurcat singur, așa că Dumnezeu a zis: „am să-i fac un ajutor potrivit pentru el” (Geneza 2:18).

Uneori, soluția necesită mai mult decât rugăciune și consiliere; e nevoie de un prieten care înțelege, și mai ales unul care a dus aceleași lupte ca tine, și a câștigat. În capitolul trei din Faptele Apostolilor, Dumnezeu i-a folosit pe Ioan și pe Petru pentru a săvârși vindecarea unui șchiop care stătea la poarta Templului. Vorbim despre acel Petru care se lepădase de Domnul și care se întorsese la vechea lui meserie de pescar. Dar Ioan, prietenul lui, nu a vrut să renunțe la el. Drept consecință, Petru a săvârșit minunea restaurării, un om șchiop a fost vindecat și trei mii de oameni au fost câștigați pentru Hristos.

Nu ai nevoie de mulți oameni în viața ta, ci ai nevoie de oamenii potriviți.

Așa că, cere-I lui Dumnezeu „un prieten adevărat” care să fie alături de tine; apoi, fii și tu unul pentru altcineva!

SCRIPTURILE ÎN FIECARE ZI

2019 de Jean Koechlin

Numeri 32:16-42

Oferindu-se să-şi ajute fraţii să cucerească ţara Canaanului, fiii lui Ruben şi ai lui Gad dau dovadă de zel, de curaj şi chiar de dezinteres. Toate acestea nu pot ţine loc, în ochii Domnului, de dragostea pentru El şi pentru ţara pe care a dăruit-o. Războinicii din cele două seminţii vor cunoaşte ţara promisiunii. Vor trece Iordanul pentru a-şi ajuta fraţii. Dar soţiile şi copilaşii lor nu vor intra în ea. Din cauza greşelii lor, aceşti micuţi nu se vor bucura de promisiunea Domnului (14.31). Ne amintim că odinioară faraon a fost cel care a încercat să-i împiedice pe prunci să părăsească Egiptul (Exod 10.10-11). De data aceasta, cei care ridică obstacole în calea sosirii lor în Canaan sunt chiar părinţii lor. „Lăsaţi copilaşii să vină la Mine” – spune cu mâhnire Domnul Isus –: „nu-i opriţi” (Marcu 10.14). Există, din nefericire, multe mijloace de a opri un copil să vină la Isus!

În păşunile grase ale Galaadului, turmele vor prospera, cu siguranţă. Dar, pe de altă parte, familiile aveau să decadă, aşa cum o va dovedi istoria ulterioară a acestor seminţii.

Dragi prieteni, ce este mai important? Prosperitatea afacerilor noastre, sau cea a sufletului nostru? Acestea două sunt departe de a merge totdeauna împreună.

DOMNUL ESTE APROAPE

Un astfel de mare preot ne trebuia: sfânt, fără răutate, fără pată, despărțit de păcătoși și făcut mai presus decât cerurile. Evrei 7.26

Hristos, Marele nostru Preot (2)

Prezența Sa continuă înaintea lui Dumnezeu, ca Mare Preot al nostru, constituie asigurarea că vom fi scăpați din toate dificultățile și că vom fi în cele din urmă mântuiți în mod complet. „De aceea și poate să mântuiască până la desăvârșire pe aceia care se apropie de Dumnezeu prin El, trăind pururea ca să mijlocească pentru ei” (Evrei 7.25). El a murit și a înviat, iar acum nu mai moare niciodată, ci trăiește pururea, deci are o preoție care nu se schimbă. După ce a preluat cauza noastră, El nu o va abandona niciodată. În consecință, slujba și mijlocirea Sa neîntrerupte ne oferă o garanție absolută că nu vom pieri în pustia acestei lumi, și că, dacă Iosua nu i-a dat odihna lui Israel, Domnul Isus ne va aduce cu siguranță în odihna lui Dumnezeu, prin intermediul preoției Sale și prin faptul că este biruitor asupra morții, trăind pururea.

Care trebuie deci să fie pentru noi efectul contemplării lui Hristos ca Mare Preot al nostru? „Având deci un mare preot însemnat, care a străbătut cerurile, pe Isus, Fiul lui Dumnezeu, să ținem cu tărie mărturisirea noastră” (Evrei 4.14). De asemenea, „să ținem cu tărie mărturisirea speranței neclintite, deoarece credincios este Cel care a promis” (Evrei 10.23). Apostolul vorbește de asemenea despre Hristos, aflat dincolo de perdeaua ruptă, ca fiind Speranța noastră, o ancoră a sufletului, tare și neclintită (Evrei 6.18-20). Prin urmare, trebuie să avem curaj și să fim încrezători – încrezători în El – să fim plini de îndrăzneală și perseverenți. Hristos Se află acolo înaintea lui Dumnezeu ca Mare Preot al nostru; să mergem deci cu hotărâre înainte, știind că, în ciuda oricărei slăbiciuni sau neputințe a noastre și a oricărei împotriviri, puteri sau uneltiri a vrăjmașului, vom fi scăpați din toate pericolele pustiei și vom fi aduși în bucuria odihnei veșnice a lui Dumnezeu.

E. Dennett

SĂMÂNȚA BUNĂ

Și moartea nu va mai exista. Nu va mai fi nici plâns, nici țipăt, nici durere, pentru că lucrurile dintâi au trecut.

Apocalipsa 21.4

O viață cu speranță

Am văzut ieri că noi toți trăim într-o lume nedreaptă și păcătoasă, unde ne poate ajunge nefericirea sau boala. Și ce este mai rău: noi toți trebuie să murim cândva. Nu putem schimba nimic la această realitate.

Numai Dumnezeu ne poate ajuta. El nu schimbă totuși împrejurările noastre. În loc să înlăture imediat urmările păcatului, El ne dăruiește o viață nouă și o speranță minunată.

În Fiul Său, Isus Hristos, Dumnezeu ne oferă o viață fericită în părtășie cu El. Aceasta presupune ca noi să punem în ordine relația distrusă cu El în timp ce osândim viața noastră de până acum și recunoaștem înaintea Lui păcatele noastre. Atunci El ne arată că Isus Hristos a murit ca Mijlocitor pe cruce pentru a ne aduce înapoi la Dumnezeu. Dacă noi credem în El, în Cel care a plătit cu viața Sa pentru vina noastră, Dumnezeu ne primește ca și copii ai Săi și ne dăruiește dragostea Sa. El ne ajută să purtăm ce este greu în viață.

Prin credința în Domnul Isus avem o speranță sigură. Mântuitorul va reveni, îi va trezi pe toți cei morți și va elibera trupurile noastre de urmările păcatului. El ne va lua din această lume nenorocită și ne va răpi la cer. Acolo nu ne va mai atinge nicio nenorocire. Nu vom mai avea dureri și nu vom mai fi bolnavi. Moartea nu va putea să ne mai atingă. Ce minunat!

CUVÂNTUL LUI DUMNEZEU PENTRU ASTĂZI

coordonatori Bob & Debby Gass

CUM SĂ PRIMEȘTI „O ÎNDOITĂ MĂSURĂ” – Fundația SEER

„Te rog, să vină peste mine o îndoită măsură din duhul tău!” (2 Împărați 2:9)

 

 În Vechiul Testament, în 2 Împărați 2:9-10 scrie: „Ilie a zis lui Elisei: „Cere ce vrei să-ți fac, înainte ca să fiu răpit de la tine.” Elisei a răspuns: „Te rog, să vină peste mine o îndoită măsură din duhul tău!” Ilie a zis: „Greu lucru ceri. Dar, dacă mă vei vedea când voi fi răpit de la tine, așa ți se va întâmpla”.

Elisei a primit acea „dublă măsură” și a săvârșit de două ori mai multe minuni decât mentorul său, Ilie. Fraza cheie este aceasta: „dacă mă vei vedea când voi fi răpit de la tine”… cu alte cuvinte: „Stai aproape de mine, și poți avea ce ai cerut.” Să vedem unde l-a urmat Elisei pe Ilie:

1) La Ghilgal. Este locul în care iudeii au fost circumciși, ceea ce înseamnă „tăierea împrejur” (vezi Iosua 5:8). Trebuie să fii condus de Duhul lui Dumnezeu și să spui NU firii tale pământești – acesta e „lucrul greu” pe care îl ai tu de făcut.

2) La Betel. Este locul în care Iacov a avut un vis de la Dumnezeu (vezi Geneza 28:19). Dacă nu ai o viziune care vine de la Dumnezeu, vei trăi fără niciun scop în viață.

3 ) La Ierihon. E locul în care Iosua a avut o întâlnire față în față cu „Căpetenia oștirii Domnului” și s-a rugat: „Ce spune Domnul meu robului Său?” (Iosua 5:14). Numai când te predai lui Dumnezeu poți experimenta izbânda.

4) La Iordan. Pentru că râul Iordan se varsă în Marea Moartă, el reprezintă moartea. Așa că, trăiește ca și cum ar urma să mori – în fiecare zi (vezi 1 Corinteni 15:31). Și-n același timp: mori față de tine, în fiecare zi! Pavel a spus: „Am fost răstignit împreună cu Hristos și trăiesc, dar nu mai trăiesc eu, ci Hristos trăiește în mine” (Galateni 2:20).

Vrei și tu „o îndoită măsură din Duhul” lui Dumnezeu? O poți avea, dacă întrunești condițiile!

SCRIPTURILE ÎN FIECARE ZI

2019 de Jean Koechlin

Numeri 32:1-15

Ajunşi la hotarul Canaanului, fiii lui Ruben şi ai lui Gad se prezintă înaintea lui Moise şi a căpeteniilor cu o cerere tristă: „Nu ne trece peste Iordan” (v. 5)! Indignat, Moise se gândeşte imediat la Cades-Barnea, cu patruzeci de ani în urmă. Nu cumva încă o dată necredinţa, teama de uriaşi şi de cetăţile întărite le determină pe aceste seminţii să dea înapoi? Nu! Ci un alt motiv neaşteptat: vitele lor! Victoria asupra madianiţilor le-a asigurat o captură bogată (cap. 31). Ruben şi Gad au profitat şi ei de aceasta; turmele lor sunt în prezent „o foarte mare mulţime”. De aceea ochii li se opresc asupra păşunilor grase din ţara Galaad în care poposesc şi în care doresc să se aşeze în ea. Pentru ei, instalarea imediată în condiţii avantajoase şi confortabile conta mai mult decât ţara promisă de Domnul.

Mulţi creştini sunt la fel, nu ştim noi aceasta? Fără îndoială că sunt mântuiţi; fac parte din poporul lui Dumnezeu. Dar îndeletnicirile vieţii cotidiene îi interesează mai mult decât eternitatea. Ei au un creştinism pământesc, o inimă împărţită. Pentru ei, cerul nu are o valoare actuală. Oare aceasta nu arată cât de firav este ataşamentul lor faţă de Cel care Se află acolo?

DOMNUL ESTE APROAPE

Un astfel de mare preot ne trebuia: sfânt, fără răutate, fără pată, despărțit de păcătoși și făcut mai presus decât cerurile.

Evrei 7.26

Hristos, Marele nostru Preot (1)

Avem acces în prezența lui Dumnezeu în virtutea eficacității sângelui lui Hristos și, de asemenea, în baza prezenței Sale acolo ca Mare Preot al nostru (Evrei 10.19-22). Locul nostru este dincolo de perdeaua ruptă, în virtutea acelei jertfe unice care a îndepărtat păcatele noastre pentru totdeauna; și, având un Mare Preot peste casa lui Dumnezeu, putem să ne apropiem cu o inimă curată, cu o deplină siguranță a credinței, cu inimile stropite și curățite de o conștiință rea și cu trupul spălat cu o apă curată (versetele 21 și 22). Acolo unde Se află Hristos este locul închinării noastre, adică dincolo de perdeaua ruptă; însă n-ar fi cu putință ca noi să ne aflăm acolo dacă El Însuși n-ar fi în acel loc ca Mare Preot, după ce a dobândit o răscumpărare veșnică.

Lauda și adorarea noastră către Dumnezeu se ridică prin El ca Preot al nostru. „Prin El deci să-I aducem neîncetat jertfă de laudă lui Dumnezeu, adică rodul buzelor care mărturisesc Numele Lui” (Evrei 13.15). Ce îndurare nespusă că avem un astfel de Preot, care știe să separe ce este de preț de ceea ce nu este de preț și care lasă să ajungă înaintea lui Dumnezeu doar ceea ce este plăcut Acestuia! La fel cum preoții din vechime trebuiau să examineze toate animalele aduse pentru jertfă și să le respingă pe cele care aveau vreun cusur, astfel încât pe altar să nu fie ars nimic din ceea ce nu se potrivea cerințelor divine, tot așa acționează și Hristos, ca Mare Preot al nostru, în ce privește jertfele noastre de laudă. Aceasta constituie o mare mângâiere pentru noi, având în vedere ignoranța și slăbiciunea de care adesea dăm dovadă; căci, în vreme ce noi înșine ar trebui să posedăm un discernământ preoțesc și să fim atenți să nu îngăduim nimic nepotrivit în închinarea și în lauda noastră, este totuși o prețioasă încurajare pentru noi să știm că nimic nu se suie la tronul lui Dumnezeu decât ceea ce este plăcut și oferit pentru noi prin Marele nostru Preot. El știe să mânuiască cuțitul preoțesc și să înlăture tot ceea ce Dumnezeu nu poate primi (vedeți Levitic 1.14-17)

E. Dennett

SĂMÂNȚA BUNĂ

De aceea, după cum printr-un singur om a intrat păcatul în lume și prin păcat moartea, și astfel moartea a trecut asupra tuturor oamenilor, căci toți au păcătuit …

Romani 5.12

De ce?

Există întrebări la care nu putem răspunde: De ce trebuie băiatul vecinilor să sufere de o boală incurabilă? De ce un angajat harnic își pierde locul de muncă cu cinci ani înainte de vârsta de pensionare? De ce un cutremur smulge mii de oameni în moarte? În sfârșit, de ce permite Dumnezeu aceste „nedreptăți”?

Cauza principală pentru astfel de lovituri și de nenorociri o găsim la începutul istoriei omenirii. Biblia ne relatează că Dumnezeu a făcut cerul și pământul. El l-a creat și pe om și l-a așezat într-o creație desăvârșită. Acolo nu existau nici boli, nici catastrofe naturale. Iar omul nu era încă rău.

Dar curând, Adam și Eva au încălcat singura poruncă pe care le-a dat-o Creatorul: au mâncat din fructul interzis. Prin această faptă de neascultare a venit păcatul în lume și a distrus totul: creația a ieșit din echilibrul ei armonios și omul nu mai are un interior bun. Ca urmare, există nenorociri, cum sunt cutremurele și inundațiile pe pământ. Nedreptatea, boala și moartea însoțesc viața omenească.

Ca urmași ai primei perechi de oameni, suferim cu toții sub aceste consecințe ale păcatului. Dar noi nu putem să-I cerem lui Dumnezeu socoteală. El nu este vinovat de nenorocirea noastră. Totuși El vrea să ne ajute – așa cum vom citi și în foița de mâine.

CUVÂNTUL LUI DUMNEZEU PENTRU ASTĂZI

coordonatori Bob & Debby Gass

PUNE-L PE DUMNEZEU LA ÎNCERCARE! – Fundația SEER

„Aduceți… toate zeciuielile… puneți-Mă astfel la încercare” (Maleahi 3:10)

 

 Dumnezeu face planuri cu multă meticulozitate.

De exemplu, El a planificat un banchet numit „ospățul nunții Mielului” cu mii de ani înainte să aibă loc (vezi Apocalipsa 19:9).

L-a instruit pe Noe cum să construiască o corabie de „trei sute de coți în lungime, cincizeci de coți în lățime și treizeci de coți în înălțime” (Geneza 6:15).

I-a indicat lui Moise culorile și materialele specifice pe care El dorea să fie folosite la construirea cortului (vezi Exodul 26). Și gândește-te cât de precis a orânduit anotimpurile și a poziționat stelele pe cer.

Ți-ai putea imagina ca un astfel de Dumnezeu să nu aibă niciun plan pentru finanțele tale – rodul muncii tale? Firește că nu! În Scriptură, El spune: „Aduceți însă la casa vistieriei toate zeciuielile… puneți-Mă astfel la încercare”, zice Domnul oștirilor, „și veți vedea dacă nu vă voi deschide zăgazurile cerurilor și dacă nu voi turna peste voi belșug de binecuvântare.” Cuvântul original pentru „toate” este „neatinse”, ceea ce înseamnă înainte de impozite și alte rețineri. De ce? Pentru că El dorește să fie întâiul în toate în viața ta, inclusiv în domeniul financiar.

Dumnezeu a mai spus poporului Său: „Se cade să înșele un om pe Dumnezeu…? Cu zeciuielile și darurile de mâncare” (Maleahi 3:8). Stai și gândește-te la cuvântul „dar.” Când vinzi o casă, te gândești dacă accepți sau nu „oferta” pe care ți-o face cumpărătorul. Și în acest verset Dumnezeu ne spune: „Până nu-Mi dai ceea ce îmi aparține de drept (zeciuiala), de ce să accept alte daruri?”

Zeciuiala nu se referă numai la bani; ea implică credința și ascultarea. Când dai zeciuială din venitul tău, te poți aștepta ca Dumnezeu să-Și toarne binecuvântarea peste tine așa cum a promis. Ai posibilitatea de a trăi sub cerul deschis; alegerea îți aparține. Dumnezeu spune: „Puneți-Mă la încercare.” Pune-L pe Dumnezeu la încercare… și vezi ce se întâmplă!

SCRIPTURILE ÎN FIECARE ZI

2019 de Jean Koechlin

Numeri 31:1-12, 48-54

Instigate de Balaam, femeile moabite şi madianite l-au atras pe Israel să se închine la idolii lor. A sunat ceasul pedepsirii. Răzbunarea asupra madianiţilor este nemiloasă: naţiunea aceasta este aproape toată nimicită –imagine pentru noi a grabei cu care suntem chemaţi să „tăiem” şi să „scoatem” din mijlocul nostru toate pietrele de poticnire (citiţi Matei 5.27-30). De exemplu, dacă simţim că o anumită tovărăşie ne pune sufletul în pericol, să nu ezităm să o rupem, indiferent ce ar putea gândi unii.

Versetele 25-54 sugerează rezultatele îmbucurătoare pe care le putem aştepta „exterminând” cele ce pot fi curse pentru sufletele noastre. Departe de a ne sărăci (nici un luptător nu lipsea – v. 49), aceasta aduce un mare câştig spiritual în folosul întregii adunări (v. 27) şi de care are parte şi Dumnezeu prin recunoştinţă şi mulţumire.

Balaam este şi el trecut sub ascuţişul sabiei (v. 8). N-a cunoscut „moartea celor drepţi” (23.10) şi nu s-a bucurat mult timp de recompensa în schimbul căreia şi-a vândut sufletul. Aşa sfârşeşte o cale perversă, o cale care duce la pieire. „Căci ce i-ar folosi unui om dacă ar câştiga toată lumea şi şi-ar pierde sufletul?” (Matei 16.26).

DOMNUL ESTE APROAPE

Dumnezeu să fie găsit adevărat și orice om să fie găsit mincinos.

Romani 3.4

Ce numeroase sunt căile lui Dumnezeu cu sufletele, pentru a le face conștiente de nevoia lor, astfel ca inima Lui să fie liberă să-și reverse dragostea în inimile lor! Cât de felurite sunt căile Lui pentru a-i aduce pe oameni la punctul unde pot fi binecuvântați, adică la înțelegerea faptului că sunt pierduți înaintea Lui! Odată aduși acolo, nu mai este nicio piedică. Ce simplă devine astfel istoria harului Său!

Conștiința sărmanului tâlhar a fost adusă în acest punct atunci când l-a mustrat pe celălalt și i-a zis: „Pentru noi este drept”. Nu s-a crezut superior tovarășului său, nici n-a căutat să se scuze, ci I-a dat dreptate lui Dumnezeu, condamnându-se pe el însuși. În acel moment, dragostea lui Hristos s-a putut revărsa către el fără nicio piedică. A crezut cu inima, a mărturisit cu gura și a mers în paradis cu Isus în chiar ziua aceea.

La fel și cu femeia canaanită. Cuvintele „Da, Doamne” au demonstrat că înțelesese că nu avea niciun drept să ceară ceva Celui dinaintea ei. Însă cuvintele „căci și cățeii mănâncă firimiturile” au arătat cum credința ei pătrunsese în inima lui Dumnezeu, astfel că a știut și a crezut că exista totuși o binecuvântare chiar și pentru cel ce n-avea nicio poziție și niciun drept la promisiuni. Conștiința ei s-a plecat înaintea Domnului într-o ascultare a credinței și, imediat ce a luat această poziție, izvorul s-a deschis – inima Domnului a fost liberă să ofere binecuvântarea pentru care El Se coborâse s-o descopere și s-o dăruiască. „O, femeie, mare este credința ta; facă-ți-se după cum voiești!” (Matei 15.28). Niciodată nu-L vom putea supraestima pe Dumnezeu. La fel ca Iahve în vechime, când S-a luptat cu Iacov până l-a adus în punctul unde să-l poată binecuvânta, tot așa aici Isus nu Se oprește până nu o aduce pe această femeie să-și înțeleagă adevărata stare, după care binecuvântarea vine din plin.

F. G. Patterson

SĂMÂNȚA BUNĂ

Vă spun vouă, prietenii Mei: Să nu vă temeți.

Luca 12.4

Domnul îți cunoaște adresa

Nimeni nu este așa de credincios și așa de bun ca Domnul Isus. El îi iubește mult pe ai Săi! El cunoaște toate nevoile lor, necazurile și îngrijorările lor. La timpul Său și cum știe El, El Se va îngriji de ei. Nu gândi că El te uită acum, când trăiește în cer și este încununat cu slavă. El este Același ca atunci când a fost pe pământ: plin de îndurare și de interes viu față de tine.

El știe unde locuiești tu, El îți cunoaște adresa. Gândește-te doar la întâmplarea cu Saul și Anania. Domnul proslăvit i-a spus lui Anania: „Scoală-te, du-te pe strada care se numește «Dreaptă» și caută, în casa lui Iuda, pe unul cu numele Saul, un om din Tars. Căci iată, el se roagă” (Fapte 9.11). Așa de exact a știut Isus Hristos unde se afla Saul!

Domnul cunoaște de asemenea numele tău – el cunoaște strada pe care locuiești, numărul casei tale, locuința în care trăiești. El știe tot ce faci. Aceasta este minunat și încurajator! Chiar dacă pe tine nu te cunoaște nimeni, El te cunoaște. Chiar dacă toți te uită, El nu te uită. Oricât de singuratic, de sărac sau de disprețuit ai fi, pentru El tu ești important. El te caută și îți arată prietenia Sa.

De aceea, caută și tu tot mereu prezența Sa! Cât de fericită va fi atunci viața ta și ce multă binecuvântare vei avea!

CUVÂNTUL LUI DUMNEZEU PENTRU ASTĂZI

coordonatori Bob & Debby Gass

EVITĂ „ÎNTREBĂRILE NEBUNE”! – Fundația SEER

„Ce s-a întâmplat în zilele lui Noe, se va întâmpla la fel…” (Luca 17:26)

 

Dacă doctorul tău de familie ar pune diagnostice greșite la fel de des cum eșuează prezicerile unor „experți” în profețiile biblice, ai mai avea încredere în el și ai mai lua medicamentele prescrise? Un asemenea așa-zis „profet” a vândut milioane de exemplare a unei cărți în care a stabilit Răpirea Bisericii în 1988. Dar Biserica este încă pe pământ! Apoi, fără scuze sau explicații, a scris o a doua carte în care indica anul 2007.

A mai existat un alt prezicător TV care a tot oferit diverse „date ale răpirii” începând cu anul 1975. El spunea și că steagul sovietic va flutura probabil deasupra clădirii Independence Hall din Philadelphia în 1976. Apoi a fixat data răpirii pentru anul 1992. Plin de curaj, în următoarea sa carte a schimbat anul cu 2012. (Șocant este și faptul că el se referă la Nostradamus, clarvăzătorul ocult al secolului al XVI-lea, ca la un „eminent student în studiu biblic.”)

Biblia ne spune să ne ferim de „întrebările nebune” (2 Timotei 2:23). De ce? Pentru că ne fac să părem „nebuni” în ochii lumii! Cine va da crezare unei biserici care stabilește date greșite în mod repetat, când Domnul Isus Însuși ne-a spus că nu termenele și soroacele sunt treaba noastră?! „Ce s-a întâmplat în zilele lui Noe, se va întâmpla la fel și în zilele Fiului omului: mâncau, beau, se însurau și se măritau până în ziua când a intrat Noe în corabie; și a venit potopul și i-a prăpădit pe toți” (Luca 17:26-27).

Dumnezeu nu i-a dat lui Noe o dată… ci i-a dat o sarcină de îndeplinit. Și sfârșitul nu a venit până când el nu a dus-o la bun sfârșit. Domnul Isus a zis: „Despre ziua aceea și despre ceasul acela, nu știe nimeni… ci numai Tatăl.” (Matei 24:36). Mai există locuri în lume în care trebuie să ajungă Evanghelia, așa că în loc să stabilim soroace, mai bine ne-am sufleca mânecile și ne-am apuca de lucru! Da, chiar de azi!

SCRIPTURILE ÎN FIECARE ZI

2019 de Jean Koechlin

Numeri 30:1-16

După jertfele obligatorii din capitolele 28 şi 29, găsim aici jurămintele prin care cineva se angaja spontan faţă de Domnul. Un bărbat, odată ce făcea un jurământ, trebuia neapărat să-l împlinească; aceasta însemna să-şi plătească sau să-şi achite jurămintele (Psalmul 22.25; 116.14, 18). O femeie nu era la fel de responsabilă dacă trăia la tatăl ei sau cu soţul ei. Aceştia aveau dreptul să anuleze jurămintele cu care nu erau de acord.

Capitolul acesta aminteşte de îngâmfarea cu care poporul Israel s-a situat singur sub Lege, angajându-se să facă tot ce spusese Dumnezeu. „Mai bine este să nu promiţi – sfătuieşte Eclesiastul – decât să promiţi şi să nu împlineşti” (Ecl. 5.5). Într-o manieră generală, cât de important este ca tot ce decidem noi să poată fi ratificat în cer, aprobat de Domnul! Iacov ne învaţă să punem toate planurile noastre sub rezerva: „Dacă Domnul va vrea şi vom trăi, vom face şi aceasta sau aceea” (Iacov 4.15). Şi cu privire la jurămintele menţionate în v. 3, acelaşi scriitor îndeamnă: „Nu juraţi nici pe cer, nici pe pământ, nici cu vreun alt jurământ; ci «da» al vostru să fie «da» şi «nu» al vostru să fie «nu» …” (Iacov 5.12; vezi şi Matei 5.33-37).