Mana Zilnica

DOMNUL ESTE APROAPE

Eu sunt în mijlocul vostru ca Cel care slujește.

Luca 22.27

Persoana Lui a imprimat o așa slavă drumului Său de slujire și de ascultare, încât l-a făcut de valoare inestimabilă. Nu numai că persoana Lui S-a supus la toată această slujire și ascultare în mod voluntar. A existat mult mai mult în acest drum decât faptul că a fost parcurs de bunăvoie. Caracterul lui este dat de ceea ce a însemnat Persoana lui Isus („«omul care este tovarășul Meu», zice Domnul oștirilor” – Zaharia 13.7), și cine poate cântări sau măsura așa ceva? Cunoaștem foarte bine acest lucru din relațiile dintre noi înșine. Mă refer doar la o asemănare. Cu cât cel care ne slujește este mai înalt în demnitate, în demnitatea personală, cu atât serviciile lui ocupă un loc mai înalt în gândurile noastre. Și aceasta pe drept; pentru că știm că el s-a angajat cu mult mai mult față de noi și ni s-a devotat nespus mai mult, decât dacă ar fi fost un servitor inferior nouă. Inima noastră pricepe mai bine într-un astfel de caz că binele nostru este căutat cu adevărat și că dorințele și nevoile noastre sunt țintite de cel care slujește astfel. Slujirea nu ne poate face să uităm persoana care slujește. Asupra acestei taine dragi medităm acum. Slujirea și ascultarea lui Isus au fost perfecte; infinit și complet vrednice de toată acceptarea.

Însă mai presus de aceasta, mai presus de calitatea roadelor, a fost Persoana care le-a adus. Și Persoana, așa cum am spus, împrumută roadelor o valoare și o slavă care nu se pot exprima. Aceeași valoare a caracterizat lucrările vieții Lui, iar apoi a marcat moartea Sa. Persoana Lui a fost cea care a oferit toate virtuțile posibile jertfei Sale – aceeași Persoană care a marcat cu slava ei particulară tot parcursul Său de ascultare în umilință. Iar desfătarea lui Dumnezeu în Persoana Sa a fost la fel de perfectă ca acceptarea de către El din punct de vedere juridic a lucrării Domnului.

J. G. Bellett

SĂMÂNȚA BUNĂ

Domnul a zis: „Mare este secerișul, dar puțini sunt lucrătorii! Rugați deci pe Domnul secerișului să scoată lucrători la secerișul Său”.

Luca 10.2

Micul camion verde

În anul 2015, o biserică din sudul insulei Madagascar, unde condițiile de viață sunt foarte dificile, a comandat Biblii la librăria creștină din capitala Antananarivo. Un camion verde de mici dimensiuni a fost încărcat cu 1.300 de Biblii și a pornit într-o lungă călătorie de șapte sute de kilometri. Pe drum, vehiculul a trebuit să oprească de multe ori, pentru că străzile erau aproape impracticabile. Dar telefoanele mobile ale oamenilor din sate au funcționat foarte bine, așa că oamenii erau înștiințați de la sat la sat că va veni o mașină verde cu Biblii. În fiecare sat avea loc un adevărat asalt asupra cărților prețioase. Deja la mijlocul distanței nu mai era nicio Biblie în mașină. Șoferul a trebuit să se întoarcă pentru a încărca noi Biblii.

Dragi prieteni credincioși! Noi nu mai suntem obișnuiți cu un asemenea interes față de Biblii și, mai mult, râvna noastră pentru vestirea evangheliei se diminuează. Această întâmplare ne arată însă contrariul, căci: „Cuvântul lui Dumnezeu nu este legat” (2 Timotei 2.9). Și ce mare este nevoia după acest Cuvânt!

Chiar dacă Domnul nu ne-a trimis ca misionari, putem totuși să susținem această muncă, de exemplu rugându-ne ca Biblia să fie citită cu interes și ca trimișii Domnului să fie păziți.

Citirea Bibliei: Geneza 38.1-30 · Psalmul 23.1-6

CUVÂNTUL LUI DUMNEZEU PENTRU ASTĂZI

coordonatori Bob & Debby Gass

TE-AI CONSULTAT CU DUMNEZEU? – Fundația S.E.E.R. România

„Au luat din merindele lor și n-au întrebat pe Domnul.” (Iosua 9:14)

Dacă te consulți cu Dumnezeu înainte de a lua decizii, lucrul acesta te va scuti de tot felul de necazuri. Iosua a învățat acest lucru pe propria piele. Israeliții tocmai cuceriseră Ierihonul, cea mai mare cetate din Țara promisă – și îmbătați de victorie, au avut impresia că nu mai trebuie să-L consulte pe Dumnezeu cu privire la următoarea mutare. Însă încrederea de sine exagerată poate fi fatală! Gabaoniții, una dintre națiunile inamice din Țara promisă, și-au dat seama că nu vor putea învinge poporul lui Dumnezeu, așa că au trimis niște negociatori ca să încheie cu ei pacea. Și a funcționat!

Gabaoniții au mințit, dar Iosua a presupus că spun adevărul, așa că a semnat cu ei un tratat. Și lucrul acesta s-a dovedit a fi una dintre cele mai mari greșeli din viața sa. Din acea zi, gabaoniții au devenit un țepuș permanent în coasta lui Israel, iar Iosua a regretat că „n-au întrebat pe Domnul.” Câteva dintre vechile imnuri creștine conțin astfel de adevăruri profunde. Iată o strofă dintr-unul: „O, ce pace pierdem adesea / câte lacrimi noi vărsăm / pentru că în rugăciune / Domnului nu I le dăm!”

Ești genul de persoană care crede că pune lucrurile în mișcare prin propria forță? Atenție: e o demarcație fină și fragilă între siguranța dată de Dumnezeu și autosuficiență, iar când forțezi această limită, te poate costa scump. Dacă ai tendința de a acționa în pripă sau de a-ți folosi forța și competențele proprii, citește aceste cuvinte cu atenție și într-o atitudine de rugăciune: „Încrede-te în Domnul din toată inima ta, şi nu te bizui pe înţelepciunea ta! Recunoaşte-L în toate căile tale, şi El îţi va netezi cărările. Nu te socoti singur înţelept!” (Proverbele 3:5-7).

Așadar, consultă-L pe Dumnezeu când trebuie să iei decizii.

SCRIPTURILE ÎN FIECARE ZI

de Jean Koechlin

Luca 14:1-14

Din nou Îl găsim pe Domnul la un fariseu. El este şi de data aceasta ţinta relei–voinţe, fiind pândit (v. 1) pentru a fi prins încălcând sabatul. Isus însă vindecă un om bolnav de ascită şi, ca în capitolul 13.15, le închide gura potrivnicilor Săi. Apoi este rândul Lui să–i observe (v. 7). Ochiul Său, căruia nimic nu–i scapă, vede cursa celor mai mulţi aşezaţi în jurul mesei. Aşa este în lume ~ cursa ca fiecare să obţină cât mai multe onoruri şi să ia cele mai bune bucăţi! Pentru noi, creştinii, locul de la urmă este însă întotdeauna cel în care vom fi cei mai fericiţi, pentru că în acela Îl vom întâlni pe Isus! Nu avem nevoie, într–adevăr, să ne întrebăm începând cu ce loc a făcut Domnul aceste observaţii, pentru că fariseul nu părea să fi fost dispus câtuşi de puţin să–I ofere un loc „mai sus”.

Pe lângă lecţia pentru comeseni, Isus are o lecţie şi pentru gazdă. Dacă pe cei dintâi i–a învăţat cum să–şi aleagă locurile, pe stăpânul casei îl învaţă cum să–şi aleagă invitaţii. Domnul doreşte întotdeauna să ne facă să ne examinăm motivul care ne determină să acţionăm. Este oare aşteptarea de a trage foloase şi de a ne face o reputaţie bună? Sau dragostea care se satisface din devotament pentru El?

DOMNUL ESTE APROAPE

Mergeți, jertfiți Dumnezeului vostru în țară!

Exod 8.25

Efortul de a-l face pe Israel să se închine lui Dumnezeu în Egipt descoperă un principiu mult mai profund decât ne-am putea imagina la prima vedere. Vrăjmașul s-ar bucura dacă ar putea în orice timp, prin orice mijloace și în orice împrejurări să atragă aparența aprobării divine peste religia lumii. Acest fel de religie nu-l deranjează deloc. El își atinge la fel de bine scopul prin ceea ce se numește „religia lumii”, ca și prin orice alt mijloc. El câștigă un punct important atunci când reușește să convingă pe un creștin adevărat să nu se opună religiei lumii.

Este lucru dovedit că nu există nimic care să atragă atâta împotrivire ca principiul separării de această lume rea. Poți avea aceleași opinii, poți predica aceeași învățătură și poți face aceleași lucrări, dar, dacă doar încerci, chiar și în cea mai mică măsură, să asculți de astfel de porunci divine, „depărtează-te și de aceștia” (2 Timotei 3.5) și „ieșiți din mijlocul lor și fiți despărțiți” (2 Corinteni 6.17), vei avea parte de cea mai mare împotrivire. Cum se explică această atitudine? În principal prin faptul că, prin separarea de această lume deșartă, creștinul poate purta o mărturie pentru Hristos, așa cum nu ar fi putut-o face niciodată dacă ar fi rămas în legătură cu ea.

Este o mare diferență între religia omenească și Hristos. Un biet hindus întunecat îți poate vorbi despre religia lui, dar el nu știe nimic despre Hristos. Apostolul nu spune: «Dacă este vreo mângâiere în religie», deși fără îndoială că adepții fiecărei religii găsesc o oarecare mângâiere în ea. Însă Pavel și-a găsit mângâierea în Hristos, după ce probase sub orice formă ineficacitatea religiei, în formele ei cele mai plăcute și mai mărețe (vedeți Galateni 1.13,14; Filipeni 3.4-11).

C. H. Mackintosh

SĂMÂNȚA BUNĂ

Sau ce va da un om în schimb pentru sufletul său?

Marcu 8.37

Un polițist nigerian (2)

În timpul concediului, într-o dimineață, când am pornit radioul, se difuza o predică. Predicatorul a ales tocmai Marcu 8.36 din miile de versete biblice! Am închis supărat radioul! Dar versetul biblic nu-mi ieșea din minte. În cele din urmă, în acel concediu am petrecut multe zile citind Biblia.

Un prieten a observat interesul meu pentru Biblie și m-a sfătuit să citesc mai întâi Evanghelia după Ioan și apoi Epistola către Romani. Citind, mi se părea că Biblia a fost scrisă numai pentru mine.

Într-o dimineață, în timp ce parcurgeam al treilea capitol din Evanghelia după Ioan, m-am simțit îndemnat să-mi mărturisesc păcatele înaintea lui Dumnezeu și să-I cer iertare. Deodată am început să văd viața cu alți ochi. Am înțeles că sufletul unui om este mult mai important decât toți banii din lume.

Concediul s-a încheiat și m-am întors la muncă. La început am considerat că ar trebui să renunț la serviciul meu: trăirea conform Bibliei mi s-a părut incompatibilă cu slujba de polițist! Dar Dumnezeu m-a condus la un vecin care era nu doar vameș, ci și creștin. Acesta mi-a arătat că și în slujba mea era posibil să-L urmez pe Isus Hristos ca Domn. Și aceasta mi-am propus să fac!

Decizia aceasta mi-a adus fără îndoială probleme, pentru că am fost deseori ridiculizat, neînțeles și discriminat, dar mi-am asumat ocara, pentru că făcea parte dintr-o viață cu Hristos.

Citirea Bibliei: Geneza 37.18-36 · Psalmul 22.23-31

CUVÂNTUL LUI DUMNEZEU PENTRU ASTĂZI

coordonatori Bob & Debby Gass

CA SĂ CREȘTI, TREBUIE SĂ TE CONFRUNȚI CU ÎMPOTRIVIRI – Fundația S.E.E.R. România

„În toate privinţele, arătăm că suntem nişte vrednici slujitori ai lui Dumnezeu…” (2 Corinteni 6:4).

 Viața de creștin este însoțită de binecuvântări, și de lupte! Nu le poți avea pe unele fără celelalte. Apostolul Pavel descrie lucrurile acestea astfel: „în toate privinţele, arătăm că suntem nişte vrednici slujitori ai lui Dumnezeu, prin multă răbdare, în necazuri, în nevoi, în strâmtorări, în bătăi, în temniţe, în răscoale, în osteneli, în vegheri, în posturi; prin curăţie, prin înţelepciune, prin îndelungă răbdare, prin bunătate, prin Duhul Sfânt, printr-o dragoste neprefăcută, prin cuvântul adevărului, prin puterea lui Dumnezeu, prin armele de lovire şi de apărare pe care le dă neprihănirea; în slavă şi în ocară, în vorbire de rău şi în vorbire de bine. Suntem priviţi ca nişte înşelători, cu toate că spunem adevărul; ca nişte necunoscuţi, cu toate că suntem bine cunoscuţi; ca unii care murim, şi iată că trăim; ca nişte pedepsiţi, măcar că nu suntem omorâţi; ca nişte întristaţi, şi totdeauna suntem veseli; ca nişte săraci, şi totuşi îmbogăţim pe mulţi; ca neavând nimic, şi totuşi stăpânind toate lucrurile” (2 Corinteni 6:4-10). Dumnezeu va lupta alături de tine pe câmpul de luptă, te va scoate din furtună și va transforma vremurile de împotrivire în vremuri de creștere. Când ai o credință arzătoare, ea atrage puterea lui Dumnezeu și aduce harul Său în situația în care te afli. Biblia spune despre Domnul Isus că deși „era Fiu, a învăţat să asculte prin lucrurile pe care le-a suferit” (vezi Evrei 5:8). Așa că, bucură-te: alături de Domnul nu vei avea nimic de pierdut, ci numai de câștigat!

SCRIPTURILE ÎN FIECARE ZI

de Jean Koechlin

Luca 13:22-35

Niciodată nu-L vedem pe Domnul satisfăcând curiozitatea. Când a fost întrebat dacă sunt puţini la număr cei aleşi, El foloseşte prilejul pentru a Se adresa conştiinţei, spunând ca pentru fiecare: Nu purtaţi grijă de alţii; faceţi în aşa fel încât voi înşivă să faceţi parte din acel număr. Cu siguranţă, poarta este strâmtă, dar împărăţia este atât de mare, încât îi primeşte pe toţi cei care acum doresc să intre. Iar dacă nu vrei să intri pe această poartă îngustă (v. 24), tu nu vei avea în faţa ta mai târziu decât o uşă închisă (v. 25). Poate fi ceva mai cumplit decât acest bătut la uşă sfâşietor, acest strigăt zadarnic şi acest răspuns înfiorător: „Nu vă ştiu de unde sunteţi” (v. 25)? Poate unii vor striga: „Este o eroare! Eu am totuşi părinţi credincioşi, am mers regulat la adunare, mi–am citit Biblia şi am cântat cântări!” Domnul însă nu-i va primi în cerul Lui decât pe aceia care aici, pe pământ, L–au primit în inima lor.

Isus adresează aceste cuvinte aspre în special naţiunii lui Israel. În timp ce Irod, „vulpea” cea crudă şi vicleană, făcea ravagii între „puii” lui Israel, adevăratul lor Împărat îi căutase ca să–i strângă (v. 34). Ei însă nu L–au vrut nici pe El, nici harul Său, iar acum Domnul gloriei, părăsind casa, „casa Sa”, în care nu a fost primit (v. 35; Ioan 1.11), Îşi urmează drumul spre cruce.

DOMNUL ESTE APROAPE

Așa și credința: dacă nu va avea fapte, este moartă în sine.

Iacov 2.17

Trebuie să înțelegem bine că faptele asupra cărora Iacov insistă atât de mult în aceste versete sunt faptele credinței. Ținând cont de acest lucru, am face bine să citim Romani 3 și 4, la fel și Galateni 3, unde apostolul Pavel demonstrează clar că îndreptățirea noastră este prin credință, nu prin fapte; aceste fapte însă, pe care Pavel le elimină în mod complet, sunt faptele legii.

Mulți au presupus că există o contradicție între Pavel și Iacov în privința acestei chestiuni, însă lucrurile nu stau așa. Deosebirea pe care tocmai am prezentat-o ne ajută să lămurim această dificultate. În ambele cazuri este vorba de fapte, însă există o diferență imensă între faptele legii și faptele credinței.

Faptele legii, despre care vorbește Pavel, sunt fapte făcute în ascultare de legea lui Moise, prin care cel care le făcea spera să-și făurească o dreptate prin care să poată sta în prezența lui Dumnezeu. „Fă aceasta și vei trăi”, spunea legea, iar acele fapte erau făcute cu speranța de a obține viața – viața pe pământ. Niciun om n-a obținut vreodată această viață continuă pe pământ prin ținerea legii, de vreme ce, așa cum Iacov ne arată, cu toții ne-am făcut complet vinovați din momentul în care am încălcat o singură poruncă. Prin urmare, cu toții suntem sub sentința morții, iar faptele legii sunt fapte moarte, fiind făcute cu scopul de a obține viața.

Faptele credinței, despre care vorbește Iacov, sunt acele fapte care izvorăsc dintr-o credință vie, ca rezultat direct al ei. Ele sunt o dovadă a realității credinței, așa cum florile și rodul sunt o dovadă a vieții pe care pomul o are. Dacă nicio astfel de faptă nu este prezentă, atunci credința pe care pretindem că o avem este moartă.

F. B. Hole

SĂMÂNȚA BUNĂ

Și ce folosește unui om să câștige toată lumea, dacă își pierde sufletul?

Marcu 8.36

Un polițist nigerian (1)

În 1978 m-am alăturat corpului de poliție nigerian. Ca orice ofițer de poliție în Nigeria, mă bucuram de o anumită putere și aveam câteva privilegii.

În aprilie 1983 a avut loc un accident de circulație între renumitele orașe Lagos și Ibadan. Două persoane au murit pe loc și altele trei au fost grav rănite. Împreună cu un coleg am mers la fața locului pentru a constata împrejurările în care s-a produs accidentul. Colegul s-a ocupat cu transportul răniților la cel mai apropiat spital. Între timp eu am căutat obiecte care puteau duce la identificarea celor implicați. În prima mașină am găsit două obiecte care mi-au stârnit curiozitatea: o servietă cu bani în valoare de peste o mie de euro și o Biblie nouă pe care nu era notat niciun nume. Fiind singur, mi-am însușit banii și Biblia.

Banii i-am cheltuit în mai puțin de trei luni, dar Biblia stătea încă nebăgată în seamă pe o masă din casa mea. Câteva luni mai târziu, ca orice polițist obișnuit, am uitat problema. Într-o zi m-a vizitat un coleg cu care eram prieten și a văzut Biblia. Răsfoind-o, din întâmplare, a dat peste pasajul din care este citat versetul de astăzi.

Atunci mi-am amintit cum a ajuns această carte în mâinile mele, dar am ignorat gândul și o săptămână mai târziu eram în concediu.

Citirea Bibliei: Geneza 37.1-17 · Psalmul 22.10-22

CUVÂNTUL LUI DUMNEZEU PENTRU ASTĂZI

coordonatori Bob & Debby Gass

DUMNEZEU DORESTE SA PROPASESTI – Fundația S.E.E.R. România

„Dumnezeu l-a facut sa propaseasca”. (2 Cronici 26:5)

 

SCRIPTURILE ÎN FIECARE ZI

de Jean Koechlin

Luca 13:16-21

Istoria lui Israel relatată prin smochinul neroditor este în acelaşi timp istoria întregii umanităţi. Dumnezeu a tot încercat să scoată ceva bun de la făptura Sa. Dar ce trist este să vedem cum omul carnal, în pofida pretenţiilor lui religioase (frunze frumoase), este incapabil să aducă cel mai mic rod pentru Dumnezeu! El ocupă deci într-un mod inutil pământul şi trebuie să fie judecat!

Continuându–Şi slujba de har, Isus vindecă o sărmană femeie infirmă. Ea era gârbovă, aşa cum riscăm să fim şi noi din punct de vedere spiritual atunci când ne îndreptăm privirile spre lucrurile de pe pământ sau când ne încăpăţânăm să purtăm poverile pe care Domnul doreşte să le ducă în locul nostru. El însă „îi ridică pe cei încovoiaţi” (Psalmul 146.8) şi vrea să ne facă „să umblăm cu capul ridicat” (Levitic 26.13).

Din nou o minune făcută în zi de sabat le serveşte drept pretext adversarilor Săi ipocriţi. Răspunsul Său însă îi umple de ruşine, amintindu–le de îndatoririle dragostei faţă de o soră de-a lor, fiică a lui Avraam.

Cele două scurte parabole care urmează descriu marea dezvoltare vizibilă pe care era chemat s–o atingă creştinismul pe pământ. Copacul cel mare al creştinătăţii va avea în final aceeaşi soartă cu cea a smochinului lui Israel (v. 9).

DOMNUL ESTE APROAPE

Și Boaz i-a spus la timpul mesei: „Vino aici și mănâncă din pâine și înmoaie-ți bucățica în oțet”. Și ea s-a așezat lângă secerători; și ei i-au întins grăunțe prăjite și ea a mâncat și s-a săturat și a păstrat ceva … Și ea a cules spice în ogor până seara și a bătut ce a cules; și a fost cam o efă de orz … Și ea a scos și i-a dat ce pusese deoparte după ce se săturase.

Rut 2.14,17,18

Rut a cules spice cu sârguință și a strâns orz ca hrană pentru ea și pentru soacra ei. Când Boaz, un bărbat bogat, stăpânul acelui ogor și totodată o imagine minunată a Domnului nostru Isus, a sosit acolo, a fost plăcut impresionat de ceea ce a văzut. El a invitat-o pe Rut să-și potolească setea cu apa scoasă de tinerii slujitori (versetul 9), iar apoi a chemat-o să mănânce împreună cu el și cu secerătorii. El însuși i-a dat hrană din belșug, așa încât ea a mâncat pe săturate și a păstrat ceva și pentru soacra ei, Naomi.

Când a venit seara, ea a luat orzul pe care-l strânsese și l-a bătut, separând astfel boabele de pleavă. Apoi i-a dat soacrei ei ceea ce îi păstrase de la masă.

Aceasta este o imagine frumoasă a felului în care noi ne putem bucura de bogățiile harului lui Hristos. Suntem cu totul bineveniți să culegem pentru sufletul nostru de pe ogorul mănos al Cuvântului Său prețios. Este de asemenea important să medităm la ceea ce am cules prin citirea noastră, căutând astfel să dobândim o bună înțelegere a ceea ce Dumnezeu ne spune. Domnul nostru ne invită de asemenea să ne bucurăm de înviorarea pe care alții, care sunt puternici (1 Ioan 2.14), ne-o așază în vase: cărți care au fost scrise, predici pe care le auzim în adunare sau pe care le ascultăm înregistrate. El Însuși Își găsește plăcerea în a ne hrăni din abundență, în comuniunea cu El. De fapt, El ne oferă hrană din belșug, astfel încât să avem să dăm și altora, care nu sunt în stare să secere pentru ei înșiși, cum sunt de pildă copiii noștri, sau cei bolnavi sau cei la o vârstă înaintată.

E. P. Vedder, Jr.

SĂMÂNȚA BUNĂ

Avram a plecat, cum îi spusese Domnul, și a plecat și Lot împreună cu el. Avram avea șaptezeci și cinci de ani când a ieșit din Haran.

Geneza 12.4

Plecând din Ur, s-a oprit în Haran

În timpul călătoriei sale din Ur, din Caldeea, Avraam s-a oprit în Haran. Dumnezeu nu prevăzuse aceasta, însă Avraam s-a oprit acolo, pentru că se simțea legat de bătrânul său tată, Terah.

Când l-a chemat pe Avraam din Ur, din Caldeea, Dumnezeu „a început în el o bună lucrare”. În Haran, această lucrare a stagnat. Dumnezeu însă i-a vorbit din nou lui Avraam, l-a condus mai departe și până la urmă „a dus la capăt” lucrarea bună în Avraam (Filipeni 1.6).

Această plecare din nou l-a costat pe Avraam, fără îndoială, multă „putere”, mai ales că îi mergea foarte bine în Haran, având în vedere „averile pe care le strânseseră și … toate slugile pe care le câștigaseră” (Geneza 12.5) și, în plus, faptul că nu mai era prea tânăr.

Adresându-se judecătorilor săi, Ștefan le-a spus că Dumnezeu „l-a strămutat” pe Avraam. Dumnezeu nu doar i-a vorbit lui Avraam, ci El i-a dat și puterea să se desprindă de Haran și să se mute în țara promisă. Ce impresionant! Dumnezeu a chemat și a dat putere, iar Avraam a crezut și a ascultat! Pe parcursul istoriei sale găsim o armonie adâncă între Dumnezeu și un om care a trăit în comuniune cu El și s-a încrezut necondiționat în Dumnezeu. În viața lui Avraam au existat multe altare. El L-a adorat pe Dumnezeu ori de câte ori i S-a descoperit.

Citirea Bibliei: Geneza 36.1-43 · Psalmul 22.1-9

CUVÂNTUL LUI DUMNEZEU PENTRU ASTĂZI

coordonatori Bob & Debby Gass

AI NEVOIE DE O MINUNE, ASTĂZI? – Fundația S.E.E.R. România

„I-au adus un slăbănog, purtat de patru inşi”. (Marcu 2:3)

Isus „le vestea Cuvântul. Au venit la el nişte oameni, care I-au adus un slăbănog, purtat de patru inşi. Fiindcă nu puteau să ajungă până la El, din pricina norodului, au desfăcut acoperişul casei unde era Isus, şi, după ce l-au spart, au pogorât pe acolo patul în care zăcea slăbănogul. Când le-a văzut Isus credinţa, a zis slăbănogului: „Scoală-te, ridică-ţi patul, şi du-te acasă.” (Marcu 2:2-5,11).

Dacă o persoană pe care o iubești, are nevoie de o minune astăzi, iată ce trebuie să faci:

1) Folosește-ți credința! Chiar dacă te rogi pentru cineva care are puțină credință sau care nu crede deloc, Dumnezeu va onora credința ta pentru persoana aceea: „Când le-a văzut Isus credinţa, a zis slăbănogului: „Scoală-te…”

2) Nu te da bătut! Fă ce au făcut cei patru prieteni. Mulțimea de oameni constituia o problemă, așa că au ocolit-o. Acoperișul a fost o problemă, așa că l-au spart. Au refuzat să renunțe sau să se lase descurajați. Concluzie: dacă ce ai încercat până acum nu a funcționat, roagă-te lui Dumnezeu și El îți va arăta calea. Doctorii tratează oamenii, dar numai Dumnezeu îi poate vindeca pe dinăuntru și pe dinafară, așa că adu persoana iubită în rugăciune stăruitoare înaintea Lui.

3) Caută parteneri ai credinței! A fost nevoie de patru persoane ca să-l aducă pe acest om la Domnul Isus – așa că n-o face nici tu de unul singur! Găsește pe cineva care este de acord să se roage cu tine. Domnul Isus a zis: „Vă mai spun iarăşi, că, dacă doi dintre voi se învoiesc pe pământ să ceară un lucru oarecare, le va fi dat de Tatăl Meu care este în ceruri” (Matei 18:19). Așadar, continuă să te rogi și să crezi că Dumnezeu va face o minune!

SCRIPTURILE ÎN FIECARE ZI

de Jean Koechlin

Luca 12:49-59; 13:1-5

Până la „botezul” morţii Sale, Isus a avut sufletul strâmtorat, iar pentru ca dragostea Lui să se poată exprima din plin şi să aibă ecou în inima oamenilor, El a trebuit să sufere crucea.

Venirea Lui constituie o punere la încercare. În sânul familiilor, altădată unite în fărădelege, El va fi primit de unii şi respins de alţii. Şi câte case nu sunt asemenea celei descrise aici (v. 52,53)!

Apoi, cu o dragoste autentică pentru sufletele lor, Domnul Se adresează din nou iudeilor „făţarnici” (v. 56). Să nu ne mire duritatea pe care o îmbracă uneori cuvintele Sale. Ea este impusă de duritatea inimii omului. Trebuie un ciocan de fier pentru a sfărâma stânca (Ieremia 23.29).

Israel atrăsese asupra sa mânia lui Dumnezeu, care devenise „împotrivitorul” său (v. 58). Dumnezeu era atunci în Hristos, oferind poporului Său împăcarea, dar ei au refuzat s–o primească şi să distingă semnele care prevesteau judecata (v. 56). Şi astăzi Dumnezeu oferă fiecărui om împăcarea, înainte de momentul când El nu va mai putea fi întâlnit decât ca Judecătorul neînduplecat (2 Corinteni 5.19).

În capitolul 13.1-5, Isus evocă două evenimente grave, recent petrecute, servindu-Se de ele pentru a-şi îndemna auditoriul la pocăinţă. Să învăţăm şi noi să nu pierdem nicio ocazie de a-i avertiza pe cei din jurul nostru.

DOMNUL ESTE APROAPE

Dar fiecare este ispitit, fiind atras și ademenit de propria lui poftă; apoi pofta, după ce a zămislit, naște păcat; iar păcatul, odată împlinit, aduce moarte.

Iacov 1.14,15

Foarte des sănătatea depinde de descoperirea din timp a unei boli, atunci când ea se află în stadiul incipient, înainte să producă efecte negative sau chiar să devină incurabilă. Așa cum știm, multe boli au perioadă de incubare, timp în care se manifestă foarte puține simptome, deși germenii se multiplică foarte mult în organism.

În versetele de mai sus vedem câțiva pași mici, însă dezastruoși, care conduc la boala fatală numită păcat. Ea începe prin poftă, apoi prin atragere și prin ademenire. Pofta, după ce a conceput, dă naștere păcatului. Prin urmare, ceea ce noi recunoaștem a fi păcat este adesea manifestarea finală a lui, după ce i-am permis să lucreze în inima noastră o perioadă de timp. El era acolo, deși neobservat; a intrat în inima noastră înainte să devină evident în acțiunile noastre. Acesta este motivul pentru care Duhul Sfânt spune: „Păzește-ți inima mai mult decât tot ce se păzește, pentru că din ea ies izvoarele vieții” (Proverbe 4.23).

Iată unele dintre semnele pericolului la care creștinul trebuie să ia seama din timp:

1. și-a pierdut apetitul pentru Cuvântul lui Dumnezeu;

2. nu mai găsește timp pentru rugăciune;

3. găsește tot felul de scuze pentru a lipsi de la strângeri.

Există multe alte semne de felul acestora, iar cu cât suntem mai sensibili la glasul lui Dumnezeu, cu atât le vom putea detecta mai repede și astfel ne putem cruța de multă suferință. Să luăm aminte la cuvintele Domnului și Mântuitorului nostru: „ce vă spun vouă, spun tuturor: vegheați!” (Marcu 13.37).

A. M. Behnam

SĂMÂNȚA BUNĂ

Nu știți că cei care aleargă pe locul de întrecere, toți aleargă, dar numai unul primește premiul? Tot așa și voi alergați ca să-l dobândiți. … Eu deci alerg, dar nu ca și cum n-aș ști încotro. Mă lupt, dar nu ca unul care lovește în vânt.

1 Corinteni 9.24,26

Startul la o cursă greșită

O cunoscută alergătoare americană a fost invitată în anul 1979 să participe la un concurs. În dimineața cursei, ea a plecat cu mașina spre destinație, dar pe drum s-a rătăcit. A oprit la o benzinărie și a cerut ajutor. Din câte știau oamenii de acolo, startul cursei urma să se dea în parcarea unui magazin. Când a ajuns acolo, atleta a observat doar câțiva alergători. Deci era o cursă mult mai ușoară decât se așteptase! S-a grăbit către biroul de înscrieri, și-a spus numele și a fost surprinsă de entuziasmul oficialilor de a avea ca participant o atletă așa de cunoscută. Atleta a alergat și, bineînțeles, a câștigat fără mare greutate, cu o diferență de patru minute față de concurentul de pe locul al doilea. Dar după cursă și-a dat seama că nu acela era concursul la care fusese invitată și care se desfășurase mai departe cu câțiva kilometri, într-un alt oraș. Atleta se așezase la o altă linie de start, alergase într-o altă cursă și ratase șansa de a câștiga un premiu valoros.

Așa este și în viață! Deoarece oamenii nu citesc Biblia, Cuvântul lui Dumnezeu, greșesc calea pe care trebuie să alerge pentru a câștiga premiul ceresc în Hristos Isus. Dar cine se orientează după rânduiala biblică va ajunge cu siguranță să câștige premiul dăruit de Dumnezeu.

Citirea Bibliei: Geneza 35.1-29 · Psalmul 21.1-13

CUVÂNTUL LUI DUMNEZEU PENTRU ASTĂZI

coordonatori Bob & Debby Gass

TE LUPȚI CU ISPITA? – Fundația S.E.E.R. România

„Potrivnicul vostru, diavolul, dă târcoale ca un leu care răcneşte şi caută pe cine să înghită” (1 Petru 5:8)

Domeniile în care ești vulnerabil se vor schimba pe măsură ce se schimbă anotimpurile vieții tale, însă adevărul este că întotdeauna vei fi ispitit într-un fel sau în altul. Dar iată vestea bună: deși vei fi ispitit, tu poți să fii biruitor! Domnul Isus ne-a arătat cum să procedăm. Când s-a confruntat cu ispititorul în pustie, El S-a bazat pe Cuvântul lui Dumnezeu. Iată câteva versete pe care te poți baza și tu atunci când ești ispitit:

1) „Domnul ştie să izbăvească din încercare pe oamenii cucernici” (2 Petru 2:9).

2) „Căci n-avem un Mare Preot, care să n-aibă milă de slăbiciunile noastre; ci unul care în toate lucrurile a fost ispitit ca şi noi, dar fără păcat. Să ne apropiem, deci, cu deplină încredere de scaunul harului, ca să căpătăm îndurare şi să găsim har, ca să fim ajutaţi la vreme de nevoie.” (Evrei 4:15-16).

3) „Luaţi toată armătura lui Dumnezeu, ca să vă puteţi împotrivi în ziua cea rea, şi să rămâneţi în picioare, după ce veţi fi biruit totul” (Efeseni 6:13).

4) „Dumnezeul păcii va zdrobi în curând pe Satana sub picioarele voastre. Harul Domnului nostru Isus Hristos să fie cu voi!” (Romani 16:20).

5) „Iată că v-am dat putere … peste toată puterea vrăjmaşului: şi nimic nu vă va putea vătăma” (Luca 10:19).

6) „Nu v-a ajuns nicio ispită, care să nu fi fost potrivită cu puterea omenească. Şi Dumnezeu, care este credincios, nu va îngădui să fiţi ispitiţi peste puterile voastre; ci, împreună cu ispita, a pregătit şi mijlocul să ieşiţi din ea, ca s-o puteţi răbda” (1 Corinteni 10:13).

SCRIPTURILE ÎN FIECARE ZI

de Jean Koechlin

Luca 12:32-48

Bogatul din parabolă strânsese comori pentru el însuşi (v. 21) şi a pierdut totul, inclusiv sufletul. Domnul le dezvăluie acum ucenicilor cum se pot strânge comori fără niciun risc: dând milostenie şi împărţindu-şi bunurile, pentru că, în felul acesta, fac o depunere sigură la banca din cer (v. 33, comp. cu cap. 18.22). Atunci inima se va ataşa de această comoară cerească şi va aştepta cu şi mai mult dor venirea Domnului (citiţi 1 Petru 1.4).

Domnul Isus Se va întoarce. Are această speranţă consecinţe practice în viaţa noastră, în sensul că ne desprinde de o lume pe care o vom părăsi, ne curăţă „după cum El este curat” (1 Ioan 3.3), ne face plini de râvnă în lucrarea pentru alte suflete şi ne umple inima de bucurie? Să ne gândim şi la bucuria scumpului nostru Mântuitor, ale Cărui afecţiuni vor fi la culme. El Însuşi va găsi plăcere să-i primească şi să-i slujească pe aceia care L-au slujit şi care L-au aşteptat pe pământ (v. 37). Atunci „ispravnicul credincios şi înţelept” îşi va primi răsplata, iar robul care n-a făcut voia stăpânului său, deşi o cunoştea (v. 47; Iacov 4.17), îşi va primi pedeapsa grozavă.

„Oricui i s–a dat mult i se va cere mult” (v. 48). Să încercăm să ne facem fiecare socoteala cu privire la tot ce am primit şi să tragem concluzia.

DOMNUL ESTE APROAPE

Iar Aceluia care poate să vă întărească, după evanghelia mea … potrivit cu descoperirea tainei ținute ascunsă timp de veacuri, dar arătată acum și prin scrieri profetice, … singurului Dumnezeu înțelept, Lui fie glorie, prin Isus Hristos, pentru totdeauna! Amin.

Romani 16.25-27

Doxologiile din Noul Testament (4) – Descoperirea tainei

Adesea trecem repede peste aceste doxologii, mai ales când ele se află la sfârșitul unei epistole, considerându-le probabil a fi doar niște încheieri mai sofisticate. Sau, precum în textul nostru de astăzi, cuvintele lui Pavel pot părea bizare și greu de înțeles (2 Petru 3.15,16). Însă Duhului Sfânt I-a plăcut să ni le transmită. Dacă avem răbdare și ne bazăm pe ajutorul Lui, vom descoperi în ele multe lucruri prețioase pentru sufletul nostru.

Pavel ne prezintă „taina” aici. În Noul Testament, o taină este un lucru care mai înainte a fost ascuns și cu neputință de a fi cunoscut prin intelectul uman, dar care acum este descoperit poporului lui Dumnezeu. Taina despre care apostolul vorbește aici este aceea că cei credincioși dintre iudei și dintre națiuni aveau să devină mădulare ale unui singur trup, un om nou, ceva care nu mai existase înainte (Efeseni 2.15,16). Această taină a fost ascunsă profeților Vechiului Testament, însă a fost acum revelată profeților Noului Testament (Efeseni 3.5-9). Faptul că unii dintre națiuni aveau să fie mântuiți nu a fost un lucru ascuns – profeții din vechime au vorbit despre el – însă ei nu au avut nicio idee despre o Adunare formată din credincioși dintre iudei și dintre națiuni. Trebuie să amintim aici că „scrierile profetice” nu fac referire la scrierile profeților din Vechiul Testament, ci la ale celor din Noul Testament.

Această taină înseamnă mult mai mult decât simpla mântuire sau ajungere în cer. Noi suntem mădulare ale lui Hristos și suntem uniți, în mod spiritual, cu toți ceilalți credincioși, oriunde s-ar afla ei. Dorința lui Dumnezeu este să fim întăriți prin evanghelie, dar și prin taina pe care El ne-a revelat-o. Să-I dăm astăzi glorie Dumnezeului care singur este înțelept și să ne închinăm Lui!

B. Reynolds

SĂMÂNȚA BUNĂ

El bea din pârâu în timpul mersului; de aceea își înalță capul.

Psalmul 110.7

Părtășie deplină cu Dumnezeu

Primele versete din acest psalm vorbesc profetic despre Domnul Isus încununat cu onoare și cu glorie la dreapta lui Dumnezeu, care I-a spus: „Șezi la dreapta Mea” (Psalmul 110.1). Acesta a fost răspunsul la înjosirea Lui adâncă: „Am ajuns de batjocura lor; când mă privesc, ei dau din cap” (Psalmul 109.25).

Psalmul 110 se referă încă o dată la acest timp al înjosirii Sale: „El bea din pârâu în timpul mersului”. Chiar dacă dușmanii Lui L-au pus pe aceeași treaptă cu vameșii și păcătoșii, chiar dacă L-au numit un „mâncăcios și băutor” și au afirmat că îi alungă pe demoni cu diavolul, chiar dacă L-au scuipat și L-au încoronat cu spini, nimic nu L-a putut abate pe Fiul lui Dumnezeu de la calea ascultării și a credincioșiei față de Dumnezeu, Tatăl Său.

Pe calea Sa pe acest pământ, El a băut din pârâul părtășiei cu Dumnezeu, luând de aici putere să-Și continue calea spre proslăvirea Tatălui, în ciuda tuturor împotrivirilor. Și Tatăl I-a oferit ocazii speciale în care a putut vedea ceva din rodul suferințelor Sale din care, în viitor, Se va sătura: oameni care și-au deschis inimile pentru El, ca femeia de la fântâna lui Iacov, Maria din Betania sau unul dintre tâlharii de la cruce.

Și noi astăzi ar trebui să-I deschidem foarte larg Domnului Isus inimile!

Citirea Bibliei: Geneza 34.1-31 · Psalmul 20.1-9

CUVÂNTUL LUI DUMNEZEU PENTRU ASTĂZI

coordonatori Bob & Debby Gass

REZOLVĂ-ȚI SOCOTELILE CU DUMNEZEU! – Fundația S.E.E.R. România

„Smeriţi-vă înaintea Domnului, şi El vă va înălţa” (Iacov 4:10)

În Vechiul Testament, Dumnezeu Și-a sfințit preoții punându-le sânge pe marginea urechii drepte, pe degetul mare de la mâna dreaptă și pe degetul mare de la piciorul drept (vezi Leviticul 8:24). Asta însemna că ei erau chemați să-L onoreze pe Dumnezeu prin ceea ce ascultau, prin ceea ce lucrau și prin umblarea lor zilnică. Nu se poate să faci numai ce dorești; ești chemat să trăiești potrivit Cuvântului lui Dumnezeu. Când nu faci lucrul acesta, Dumnezeu te va chema la pocăință. Și dacă nu te pocăiești, El te va disciplina. „Nu dispreţui pedeapsa Domnului, şi nu-ţi pierde inima când eşti mustrat de El. Căci Domnul pedepseşte pe cine-l iubeşte…” (Evrei 12:5-6).

Să observăm două expresii importante:

1) „Nu disprețui pedeapsa Domnului…” Atitudinea ta de om căruia nimeni nu-i poate spune ce să facă îți va fura binecuvântarea lui Dumnezeu, și-L va împiedica să te folosească eficient. „Dumnezeu stă împotriva celor mândri, dar dă har celor smeriţi.” (Iacov 4:6).

2) „Nu-ți pierde inima când ești mustrat de El.” În loc să vezi mustrarea lui Dumnezeu ca pe o respingere din partea Sa, privește-o ca pe o dovadă a faptului că ești copilul Său, că are un plan pentru viața ta, și că planul Său începe când te smerești și faci ceea ce-ți spune. Răbdarea lui Dumnezeu este uimitoare – dar El nu va aștepta la nesfârșit. El i-a spus Izabelei: „I-am dat vreme să se pocăiască, dar nu vrea să se pocăiască de curvia ei! Iată că am s-o arunc bolnavă în pat” (Apocalipsa 2:21-22). Pe de altă parte, când Ahab, un împărat rău al lui Israel, s-a smerit, Dumnezeu l-a ridicat și l-a restaurat. (vezi 1 Împărați 21:29) Când nimic altceva nu a dat rezultate și te smerești înaintea lui Dumnezeu, lucrurile se vor schimba în viața ta.

Așadar, cuvântul lui Dumnezeu pentru tine astăzi este acesta: îndreaptă lucrurile cu Dumnezeu!

SCRIPTURILE ÎN FIECARE ZI

de Jean Koechlin

Luca 12:13-31

Cineva din mulţime face apel la Domnul pentru o problemă de moştenire, iar El, profitând de această ocazie, dezvăluie care este rădăcina acestor contestaţii: lăcomia. „Pentru că iubirea de bani este o rădăcină a tot felul de rele” (1 Timotei 6.10). Parabola omului bogat ale cărui grânare au ajuns neîncăpătoare ilustrează această pasiune pentru a strânge. Celor care acumulează şi-şi fac calcule şi proiecte pe termen lung le place să se numească prevăzători, dar ce fac ei denotă tocmai cea mai mare lipsă de prevedere, pentru că ei neglijează şi înşală ceea ce au cel mai de preţ: sufletul. În nebunia lui, bogatul crezuse că-şi poate mulţumi sufletul oferindu-i „multe bunătăţi” (v. 19). Dar sufletul nepieritor are nevoie de un alt fel de hrană. Da, nebun este numele pe care Dumnezeu îl dă acestui om (comp. cu Ieremia 17.11) şi pe câte morminte nu ar putea fi inscripţionat un astfel de epitaf (Psalmul 52.7)!

În antiteză cu aceasta, Domnul Isus îi învaţă pe ai Săi că adevărata prevedere constă în a-ţi pune încrederea în Dumnezeu. Orice stânjeneală cu privire la nevoile noastre de zi cu zi este rezolvată prin afirmaţia: „Tatăl vostru ştie că aveţi nevoie de ele” (v. 30). Dacă punem pe primul plan împărăţia Lui şi interesele Lui, El Se va îngriji în totalitate de ale noastre.

DOMNUL ESTE APROAPE

Și îngerului adunării din Filadelfia scrie-i: … „Ai puțină putere și ai păzit Cuvântul Meu și nu ai tăgăduit Numele Meu”.

Apocalipsa 3.7,8

Această adunare nu se remarcă printr-o manifestare a puterii care să atragă privirile lumii. „Puțină putere” nu este o calitate atrăgătoare pentru carne, nici pentru lume. Lumea admiră oamenii puternici, însă lui Dumnezeu Îi place să-Și facă lucrarea prin intermediul vaselor slabe.

Aici Cuvântul este prezentat ca fiind Cuvântul lui Hristos: întreaga revelație a creștinismului, comunicată nouă prin Hristos Însuși, atunci când El S-a aflat pe pământ, iar după aceea prin revelațiile făcute apostolilor de la un Hristos aflat în slavă. „Cuvântul Meu” prinde întregul ansamblu al adevărului creștin și ne sugerează că în Filadelfia avem nu doar restabilirea anumitor adevăruri, precum în Sardes, ci restabilirea întregului adevăr creștin.

Mai departe, păzirea Cuvântului implică faptul că el este prețuit în inimă și ascultat în trăire. Domnul nu spune că ei au expus și că au prezentat adevărul, deși acest lucru era adevărat, ci El pune accentul pe faptul important că au păzit Cuvântul Lui. Cei care au puțină putere poate că au și o mică măsură de dar, însă pot fi caracterizați de ceea ce are o mult mai mare valoare în ochii Domnului – ascultarea de Cuvântul Său.

În mijlocul marii mase mărturisitoare, care a abandonat Cuvântul pentru tradițiile oamenilor sau care a recurs la interpretări și aplicații eronate ale Cuvântului, pentru a-și sprijini ideile false, există unii care, după ce au scuturat jugul tradiției, s-au întors la Cuvântul lui Hristos, prețuindu-l în inimile lor și căutând să-l împlinească în viețile lor.

H. Smith

SĂMÂNȚA BUNĂ

El [Dumnezeu] ne-a mântuit nu pentru faptele pe care noi le-am făcut în dreptate, ci pentru îndurarea Sa.

Tit 3.5

Faptele noastre bune nu le compensează pe cele rele

Să presupunem că treceți pe roșu la semafor și sunteți oprit de poliție. Nu există nicio șansă să scăpați basma curată dacă îi veți spune polițistului: „Am oprit la ultimele 10.000 de semafoare roșii. Nu puteți să închideți un ochi de data aceasta?”. – Conform sistemului nostru juridic, suntem sancționați pentru ceea ce am încălcat. De ce atunci să treacă Dumnezeu cu vederea păcatele noastre, luând în calcul „faptele bune”?

Să presupunem că persoana cea mai prețioasă pentru dumneavoastră, poate soțul sau soția, un prieten, o rudă, părinții sau un copil, este ucisă. Ucigașul este prins și adus înaintea instanței. Judecătorul rostește condamnarea: „Acuzatul este vinovat. Dar până acum a dus o viață impecabilă, a donat mulți bani și i-a ajutat pe mulți oameni. De aceea este considerat nevinovat. Faptele lui bune ne-au convins că nu ar trebui să fie acuzat de omor!”. – Cât de nedreaptă ar fi din punctul dumneavoastră de vedere această sentință!

Din nefericire, unii Îi sugerează Dumnezeului celui drept exact acest fel de a acționa, considerând că El va compensa faptele noastre rele cu cele bune. Însă pe baza realizărilor proprii nu poate fi nimeni mântuit. Mântuirea și iertarea le primim doar atunci când ne recunoaștem păcatele și credem în Isus.

Citirea Bibliei: Geneza 33.1-20 · Psalmul 19.8-14

CUVÂNTUL LUI DUMNEZEU PENTRU ASTĂZI

coordonatori Bob & Debby Gass

Citirea Bibliei: Geneza 33.1-20 · Psalmul 19.8-14

„Cei doi vor fi un singur trup.” (Matei 19:5)

Dr. Joyce Brothers a spus odată: „Eu și soțul meu nu ne-am gândit niciodată la divorț. Uneori ne-am gândit la moarte, dar niciodată la divorț!” E ușor să te căsătorești; dar este greu să trăiești împreună frumos.

Cum putem s-o facem? Identificându-ne problemele care trebuie rezolvate, lucrând la ele și învățând să trăim cu restul! Sforăitul, orele nesfârșite petrecute în fața televizorului la sport, lipsa comunicării, șosete murdare aruncate pe jos, paturi nefăcute… obiceiurile soțului tău te pot scoate din minți. Și dacă Domnul Isus a zis: „ce a împreunat Dumnezeu, omul să nu despartă” (Matei 19:6), cum ar trebui gestionate conflictele atunci când apar?

1) Atacați problema, nu vă atacați unul pe altul.

2) Vorbiți încet, păstrați-vă calmul și astfel vă veți putea asculta reciproc.

3) Alegeți cel mai bun moment să deschideți subiectul, nu când copiilor le este foame sau când amândoi sunteți obosiți.

4) Nu uitați, bărbații și femeile văd lucrurile diferit. Deci, când soțul sau soția ta își exprimă punctul de vedere, nu ofta și nu-ți da ochii peste cap. Ceea ce terapeuții în materie de căsnicie numesc „ascultare activă” necesită aprobarea celuilalt prin parafrazare, validare și feed-back pozitiv.

5) Vor exista momente în care fiecare va trebui să facă un compromis.

6) Alegeți-vă cuvintele cu grijă. „Niciun cuvânt stricat să nu vă iasă din gură, ci unul bun, pentru zidire” (Efeseni 4:29); „Întăriţi-vă unii pe alţii” (1 Tesaloniceni 5:11); „Iertați-vă unul pe altul” (Efeseni 4:32); „Rugați-vă unii pentru alții” (Iacov 5:16); „Să ne îndemnăm la dragoste şi la fapte bune” (Evrei 10:24); „Purtaţi-vă sarcinile unii altora” (Galateni 6:2); „Fiecare să dea întâietate altuia” (Romani 12:10). Așadar, lucrează la căsnicia ta!

SCRIPTURILE ÎN FIECARE ZI

de Jean Koechlin

Luca 12:1-12

Ipocrizia care-i caracteriza pe farisei putea deveni, sub o altă formă, un pericol şi pentru ucenici. Cei care-L urmează pe Isus pot căuta să ascundă lumii relaţia lor cu El. De aceea, în prezenţa mulţimilor, Domnul îi încurajează pe ai Săi să–L recunoască deschis înaintea oamenilor, fără să se teamă de consecinţe. Ştim, într–adevăr, ce prigoană grozavă îi aştepta pe ucenici şi pe creştinii din primele secole. Cu tandreţe, Domnul îi pregăteşte pe prietenii Săi (v. 4) pentru acele zile grele şi le îndreaptă gândurile spre Tatăl ceresc. Este cu putinţă ca Dumnezeul care Se ocupă de o vrabie de o valoare infimă să nu Se îngrijească de copiii Săi aflaţi în încercare? În plus, ei nu trebuia să se frământe pentru mărturia pe care aveau s–o dea; Duhul Sfânt le dicta cuvintele pe care urma să le spună.

Astăzi, în ţările noastre, cei credincioşi nu mai sunt nici persecutaţi, nici omorâţi. Dar, dacă îşi manifestă credinţa, ei au parte de aceeaşi ură şi de acelaşi dispreţ al lumii, întotdeauna greu de suportat. De aceea, aceste îndemnuri şi promisiunile care le însoţesc sunt la fel de actuale şi pentru noi. Să cerem Domnului să ne dea mai mult curaj pentru a vesti Numele Său.

DOMNUL ESTE APROAPE

Pentru că te-ai sprijinit pe împăratul Siriei și nu te-ai sprijinit pe Domnul Dumnezeul tău, de aceea oștirea împăratului Siriei ți-a scăpat din mână. Nu erau etiopienii și libienii o oștire mare, cu multe care și călăreți? Dar, pentru că te-ai sprijinit pe Domnul, El i-a dat în mâna ta.

2 Cronici 16.7,8

În istoria lui Asa, relatată în 2 Cronici, cuvântul „sprijinit” apare de patru ori (14.11; 16.7, de două ori; 16.8). Acest cuvânt reprezintă cheia pentru înțelegerea uneia dintre lecțiile pe care le desprindem din viața acestui împărat evlavios: pe cine ne sprijinim în încercările vieții?

În prima încercare a lui Asa, Zerah etiopianul a venit împotriva lui cu o oștire de un milion de oameni. Nu toate încercările prin care trecem sunt din cauza vreunui faliment din trecut. Uneori, încercările vin pentru a dovedi realitatea credinței noastre și așa pare că au stat lucrurile și aici. Avea Asa să se încreadă în cetățile sale întărite și în armata sa? Sau avea să se încreadă în Dumnezeu? Din fericire pentru Asa, el a strigat în mod simplu către Domnul: „Pe Tine ne sprijinim!” (14.11). Rezultatul? Domnul i-a lovit pe etiopieni dinaintea lui Asa!

Mai târziu, o altă încercare a venit în timpul domniei sale. Baașa, împăratul lui Israel, s-a suit împotriva lui Iuda și a zidit o cetate întărită lângă graniță. De data aceasta, Asa nu s-a mai sprijinit pe Domnul, ci pe bogățiile sale. El i-a trimis bani împăratului Siriei, pentru ca acesta să atace Israelul și pe Baașa. Planul său a părut să reușească, iar Asa a scăpat de presiunea la care era supus. Totuși, Domnul fusese lăsat afară în acest plan al său. Hanani, profetul, a fost trimis la Asa pentru a-l mustra. El se sprijinise pe Domnul înainte; acum de ce n-o mai făcuse?

Când situația ne scapă de sub control, descoperim că este mai ușor să ne încredem în Domnul. Însă, atunci când credem că putem face totuși ceva, ne sprijinim pe propriile noastre resurse, nu pe ale lui Dumnezeu. Domnul să ne ajute să ne sprijinim tot mai mult pe El!

K. Quartell

SĂMÂNȚA BUNĂ

Eu ți-am șters fărădelegile ca un nor gros și păcatele ca o ceață: întoarce-te la Mine, căci Eu te-am răscumpărat.

Isaia 44.22

Brațul rupt

Într-o zi, un om, plângând de durere, s-a dus la medic. „Ce s-a întâmplat? De ce plângeți?”, l-a întrebat medicul. „Am căzut și mi-am rupt brațul”, a spus omul.

„Liniștiți-vă!”, l-a încurajat medicul. „După ce voi potrivi osul la loc, într-o săptămână veți scăpa de dureri.”

„Domnule doctor, vă rog, încercați să mă scăpați mai întâi de dureri! După aceea puteți face ce doriți cu osul.”

„Nu înțelegeți că durerile vin din faptul că osul nu se mai află la locul lui? Pun mai întâi osul la loc și după aceea durerile vor ceda.”

Mulți oameni sunt nefericiți, pentru că în inima lor este păcatul. Aleargă după fericire, dar nu cunosc cauza nefericirii. Cum putem fi fericiți? Adresându-ne Aceluia care a înlăturat păcatul prin jertfa Sa de pe cruce. Mântuitorul nu obosește iertându-i pe cei care vin înaintea Sa cu credință și pocăință. Singurul care te poate face fericit este Mântuitorul, care te așteaptă cu brațele deschise, spunând: Eu îți șterg fărădelegile și păcatele. Aceasta este calea prin care se poate obține fericirea. Dumnezeu îi cheamă pe toți la mântuire. Fiecare păcătos este răspunzător să-și deschidă inima spre harul lui Dumnezeu.

Citirea Bibliei: Geneza 32.23-32 · Psalmul 19.1-7

CUVÂNTUL LUI DUMNEZEU PENTRU ASTĂZI

coordonatori Bob & Debby Gass

EȘECUL DUCE LA SUCCES – Fundația S.E.E.R. România

„Copii… aveţi ceva de mâncare?” (Ioan 21:5)

Uneori, Dumnezeu folosește eșecul pentru a ne atrage atenția și a ne apropia mai mult de El.

În capitolul 21 din Evanghelia după Ioan, ucenicii „au intrat într-o corabie; şi n-au prins nimic în noaptea aceea. Dimineaţa, Isus stătea pe ţărm; dar ucenicii nu ştiau că este Isus. „Copii” le-a zis Isus „aveţi ceva de mâncare?” Ei i-au răspuns: „Nu”. El le-a zis: „Aruncaţi mreaja în partea dreaptă a corăbiei, şi veţi găsi.” Au aruncat-o deci, şi n-o mai puteau trage de mulţimea peştilor. Atunci ucenicul, pe care-l iubea Isus, i-a zis lui Petru: „Este Domnul!” (Ioan 21:3-7).

Să observăm trei lucruri aici:

1) Domnul Isus poate face ceea ce tu nu poți. Atâta timp cât crezi că poți face față lucrurilor pe cont propriu, El te va lăsa să încerci. Câtă vreme ceea ce a funcționat în trecut încă dă rezultate, nu vei căuta ajutorul Său. Numai când rămâi fără răspunsuri, descoperi că „lucrul acesta nu se va face nici prin putere, nici prin tărie, ci prin Duhul Meu, zice Domnul oştirilor!” (Zaharia 4:6).

2) Dumnezeu poate face mai mult decât poți face tu. Domnul Isus le-a spus ucenicilor Săi: „Aruncaţi mreaja în partea dreaptă a corăbiei, şi veţi găsi.” Poate că nu li s-a părut o idee bună dar prin faptul că au ascultat de El, ei au ajuns la un nivel de binecuvântare și de belșug la care nici nu visaseră.

3) Dumnezeu dorește să aibă o relație cu tine. După ce a luat micul dejun cu ucenicii Săi, Domnul Isus i-a zis lui Petru: „Paşte oile Mele!” (vezi Ioan 21:17). Dar nu pescarii pasc oile, ci păstorii fac asta! Și atunci ce s-a întâmplat de fapt? Domnul Isus i-a prezentat lui Petru adevărata sa chemare! El va face la fel și cu tine!

SCRIPTURILE ÎN FIECARE ZI

de Jean Koechlin

Luca 11:37-54

Pentru a doua oară, Isus Se află invitat la masa unui fariseu (comp. cu cap. 7.36). Şi aici gazda îşi permite să critice ceva cu privire la El. Atunci Cel care cunoaşte inimile denunţă cu vehemenţă răutatea şi ipocrizia clasei responsabile din popor. Luând o înfăţişare pioasă înaintea oamenilor, fariseii şi învăţătorii legii ascund înăuntrul lor corupţie şi moarte, ca un mormânt peste care păşeşti fără să vezi ce este în el.

Cine ar fi îndrăznit vreodată să vorbească atât de aspru unuia care l–a invitat la el? Dar, după mărturia fariseilor înşişi, Isus era adevărat şi nu–I păsa de nimeni şi nu privea la înfăţişarea oamenilor (Matei 22.16). Ce exemplu pentru noi, cei care ştim atât de bine, prin cuvinte plăcute (dar adesea atât de puţin sincere), să ne menajăm reputaţia! Sub pretextul amabilităţii îşi fac simţite prezenţa, de fapt, această falsitate şi acest formalism pe care Isus le condamna la farisei.

Neputând să-L contrazică pe Domnul, vrăjmaşii caută să-I găsească vreo vină. Câteva expresii din Psalmul 119 ne fac cunoscute rugăciunile Lui atunci când suferea în faţa unei astfel de împotriviri (v. 98,110,150…).

DOMNUL ESTE APROAPE

Credincios este Dumnezeu, prin care ați fost chemați la comuniunea cu Fiul Său Isus Hristos, Domnul nostru.

1 Corinteni 1.9

Adunarea lui Dumnezeu este compusă din toți credincioșii adevărați, oriunde s-ar găsi ei, de orice naționalitate sau poziție socială. Prin urmare, citim: „unde nu este grec și iudeu [nicio deosebire de ordin național], circumcizie și necircumcizie [nicio deosebire de ordin religios], barbar, scit, rob, liber [nicio deosebire de ordin social], ci Hristos este totul și în toți” (Coloseni 3.11).

La Colose, de exemplu, în adunare erau Filimon, un stăpân bogat, și robul său, Onisim, un „frate credincios și iubit”. În felul acesta minunat triumfă harul asupra deosebirilor care există în această lume.

Concluzia este că Adunarea lui Dumnezeu nu poate fi condiționată de naționalitate. A-i atașa un nume geografic, ori un nume de om, ori numele unei doctrine ori un nume de orice fel este un lucru total străin de Scriptură, iar orice creștin ascultător de adevărul lui Dumnezeu și luminat de Duhul Sfânt nu se poate asocia cu așa ceva.

Este o libertate minunată să fii conectat doar cu Adunarea lui Dumnezeu, să nu ai niciun nume, decât cel al Domnului, să nu ai niciun crez compus de oameni și nicio organizare ecleziastică, ci să fii călăuzit doar de Cuvântul lui Dumnezeu și de Duhul Sfânt – pe scurt, să recunoști în mod practic acea părtășie la care sunt chemați toți creștinii.

Scriptura face clar acest lucru. De două ori a spus Domnul despre ucenicii Săi: „Ei nu sunt din lume, așa cum Eu nu sunt din lume” (Ioan 17.14,16). De aceea, orice încercare de a unifica statul cu biserica și de a dobândi putere și statut politic sunt idei cu totul contrare spiritului creștinismului și învățăturii Scripturii. Astfel de încercări trădează ignoranța cu privire la adevărata natură a Adunării lui Dumnezeu, a relației ei cu Hristos și a chemării ei cerești. Trebuie să fim geloși cu o gelozie a lui Dumnezeu în aceste chestiuni.

A. J. Pollock

SĂMÂNȚA BUNĂ

Unde este comoara ta, acolo va fi și inima ta.

Matei 6.21

Strângerea de comori

Un ucenic al Domnului Isus poate urmări două scopuri în viața sa: fie inima lui se agață de cele pământești și își închide inima față de nevoile altora, fie își îndreaptă inima spre cele cerești unde este Hristos și trăiește în dăruire față de El. Această atitudine nu îl oprește să-și îndeplinească însă obligațiile sale pe pământ.

Comorile pământești pot fi o locuință confortabilă, o grădină înflorită, o mașină frumoasă sau o avere mare la bancă. Acestea nu sunt lucruri rele în sine, dar au cusurul că sunt trecătoare. Ele nu oferă nici siguranță permanentă și nici fericire statornică. De aceea Domnul Isus ne cere: „Nu vă strângeți comori pe pământ, unde molia și rugina le strică și unde hoții le sapă și le fură” (Matei 6.19).

Comorile cerești, dimpotrivă, nu își pierd niciodată valoarea și nu ne pot fi luate niciodată. O viață în părtășie cu Dumnezeu Tatăl și cu Dumnezeu Fiul nu poate fi înlocuită prin nimic altceva pe pământ. Cine își folosește banii, timpul și puterea pentru Domnul și lucrările Lui lucrează pentru ceea ce rămâne veșnic. Aceasta ne motivează să dăm curs cerinței Învățătorului nostru: „Strângeți-vă comori în cer, unde nici molia, nici rugina nu le strică și unde hoții nu le sapă, nici nu le fură” (Matei 6.20).

Lăsați deoparte ceea ce este trecător și țineți cu tărie la ceea ce este veșnic!

Citirea Bibliei: Geneza 32.1-22 · Psalmul 18.38-50

CUVÂNTUL LUI DUMNEZEU PENTRU ASTĂZI

coordonatori Bob & Debby Gass

VREI SĂ FACI BINELE? – Fundația S.E.E.R. România

„Păzeşte-ţi inima mai mult decât orice…” (Proverbele 4:23).

Înțeleptul Solomon a spus: „Păzeşte-ţi inima mai mult decât orice, căci din ea ies izvoarele vieţii.”

Haideți să observăm împreună desfășurarea evenimentelor care au condus la căderea lui David în păcat: „a zărit de acolo o femeie care se scălda… a întrebat cine este femeia aceasta… el s-a culcat cu ea…” (2 Samuel 11:2-4). A privit, a iscodit, a păcătuit. Dacă tânjești după ceva ce nu-ți aparține, scoate-ți asta din minte numaidecât. „Orice gând îl facem rob ascultării de Hristos” (2 Corinteni 10:5). Păzește-ți mintea! În loc s-o umpli cu fantezii din reviste, de la televizor sau de pe Internet, umple-o cu Cuvântul lui Dumnezeu și cu amintiri despre cele mai frumoase clipe petrecute cu soțul sau cu soția ta. Lucrează la întărirea legăturii de căsătorie. Fii hotărât să iubești chiar și când nu simți, și dragostea ta va începe să înflorească.

Domnul Isus a spus: „oricine se uită la o femeie, ca s-o poftească, a şi preacurvit cu ea în inima lui” (Matei 5:28). De ce a spus Isus lucrul acesta? Pentru că orice privire plină de poftă îți amenință familia. Cu cât îți dorești soțul sau soția mai puțin, cu atât mai mult vei căuta motive să-ți justifici fanteziile. Și partea cea mai tristă este că nu vei știi niciodată cât de frumoasă ar fi putut fi relația voastră.

După ce David a fost confruntat, curățat și mustrat, el a putut spune: „Strâng cuvântul Tău în inima mea, ca să nu păcătuiesc împotriva ta” (Psalmul 119:11). Dacă ai o problemă cu pofta, caută un pastor, un consilier sau un prieten care te poate ajuta, și nu da satisfacție diavolului.

Biblia spune: „Prietenul adevărat iubeşte oricând şi în nenorocire ajunge ca un frate” (Proverbele 17:17). Uneori, diferența dintre victorie și înfrângere înseamnă câteva minute la telefon, discutând și rugându-te cu cineva care poate ajuta.

Întrebarea este: dorești tu cu adevărat să faci binele?

SCRIPTURILE ÎN FIECARE ZI

de Jean Koechlin

Luca 11:21-36

Numai puterea Domnului Isus, a Celui care l–a învins pe „omul cel tare”, ne poate izbăvi de răul care se află în noi; altfel, o patimă izgonită va fi inevitabil înlocuită de o alta. Inima noastră se aseamănă cu casa din versetul 25. Este inutil să fie măturată şi împodobită, dacă în ea nu locuieşte şi nu stăpâneşte o nouă gazdă, Isus.

Binecuvântarea ~ repetă Domnul ~ nu depinde nici de relaţiile de familie (v. 27,28, comp. cu capitolul 8.21), nici de privilegiile unei generaţii. Ea este făgăduită celor care ascultă şi păzesc Cuvântul lui Dumnezeu.

În versetul 33 este reluată învăţătura din capitolul 8.16. Baniţa, ca măsură de capacitate, este un simbol al comerţului şi al afacerilor, iar patul este un simbol al somnului şi al lenei. Deşi sunt opuse una alteia, ambele (şi afacerile şi lenea) pot sufoca flacăra palidă a mărturiei noastre. În Matei 5.15, lumina trebuia să lumineze „tuturor celor din casă”, pe când aici ea este aprinsă „pentru ca cei care intră ~ vizitatorii ~ să vadă lumina”.

Ochiul rău (v. 34) este cel prin care pătrund în noi întunecimile păcatului. Atenţie la direcţia pe care o iau uneori privirile noastre (Iov 31.1), când se îndreaptă spre o literatură care ne poate întina inimile şi care ne poate tulbura gândurile (2 Corinteni 7.1)!

DOMNUL ESTE APROAPE

Hristos Isus, care, fiind în chip de Dumnezeu, n-a considerat de apucat să fie egal cu Dumnezeu, ci S-a golit pe Sine Însuși, luând chip de rob.

Filipeni 2.5,6

Fiul lui Dumnezeu a fost dependent, ascultător, plin de încredere și de nădejde; a avut parte de durere, a suferit, a fost disprețuit, răstignit, îngropat; a trecut prin tot ceea ce planul veșnic socotise necesar pentru El. S-a dezbrăcat pe Sine în acest scop, însă tot ce a făcut a fost infinit vrednic de persoana Sa. Cuvântul de la început, „«Să fie lumină!» Și a fost lumină”, n-a fost mai vrednic de El ca rugăciunile și cererile „cu strigăt puternic și lacrimi”, în zilele vieții Sale pământești. N-a fost cu putință ca în El să se afle vreodată ceva nevrednic de Dumnezeire, deși El S-a aflat, din belșug și indiferent de prețul plătit, în stări și împrejurări în care L-au așezat vina noastră și harul Lui manifestat în a o înlătura.

Persoana din iesle a fost aceeași cu cea de pe cruce. A fost „Dumnezeu arătat în trup”. Și în sensul deplin al acestei slave putem spune despre El că S-a smerit de la începutul și până la sfârșitul acestei călătorii uimitoare.

Prin urmare, ascultarea însoțită de lepădare de Sine și o supunere de un fel cu totul particular aveau să fie văzute în fiecare stadiu și acțiune a Lui. Și care au fost etapele drumului slujirii în ochii Aceluia căruia Îi era adusă? Născut, circumcis, botezat și uns, slujind, suferind, răstignit, apoi înviat. El a străbătut acest pământ sub ochiul atent al lui Dumnezeu. În locul tainic al pântecelui fecioarei, în singurătățile Nazaretului, în activitățile și slujba din toate cetățile și satele lui Israel, în sacrificiul suprem de la cruce, apoi în starea nouă de înviere, acest „Om minunat” a fost urmărit de Dumnezeu, a fost desfătarea Lui – perfect, nepătat – producând desfătarea divină în om mai mult decât atunci când, în vechime, omul a fost creat după chipul lui Dumnezeu și făcând cu mult mai mult decât doar să anuleze părerea de rău a Lui că îl crease (Geneza 6).

J. G. Bellett

SĂMÂNȚA BUNĂ

V-ați întors de la idoli la Dumnezeu, ca să slujiți Dumnezeului celui viu și adevărat.

1 Tesaloniceni 1.9

Să fi fost totul în zadar?

Aflat în India, un misionar a intrat odată într-o mănăstire păgână. Acolo, administratorul foarte bătrân l-a rugat să-i citească ceva din Noul Testament. Când a ajuns la un pasaj la care misionarul s-a gândit că ar trebui să adauge câteva explicații, bătrânul preot a ridicat defensiv mâna și a spus: „Oprește-te, nu vreau să aud ce ai tu de spus, ci doar ceea ce are cartea de spus”. Misionarul a citit mai departe timp de trei ore. Preotul nu a obosit să asculte.

A doua zi dimineață, misionarul s-a dus din nou la acel preot. Spre uimirea sa, acesta era foarte abătut. Misionarul l-a întrebat ce se întâmplase. Atunci bătrânul a arătat spre mulții idoli și multele daruri și a spus trist: „Vezi toate aceste comori? Le-am adunat timp de optzeci de ani. Și acum să renunț la ele? Dacă vreau să fac ce scrie în cartea ta, trebuie să renunț la toate și să le arunc. Să fi fost în zadar toată osteneala acestor ani? Și nu doar atât: eu însumi trebuie să devin un alt om. – Nu, nu vreau și nu pot să mai aud nimic din cartea ta. Poți să pleci!”.

Acel om era mândru de realizările lui și își imagina că putea să-I fie pe plac lui Dumnezeu prin ele. Se încredea în ceea ce făcuse și L-a respins pe Acela care l-ar fi putut conduce la Dumnezeu: pe Mântuitorul Isus Hristos.

Citiți în „Carte” și decideți pe ce vreți să vă bizuiți: ori pe Fiul lui Dumnezeu, ori pe propriile voastre osteneli religioase.

Citirea Bibliei: Geneza 31.22-55 · Psalmul 18.20-37

CUVÂNTUL LUI DUMNEZEU PENTRU ASTĂZI

coordonatori Bob & Debby Gass

RIDICĂ-I PE CEILALȚI! (2) – Fundația S.E.E.R. România

„Fiecare din noi să placă aproapelui, în ce este bine, în vederea zidirii altora.” (Romani 15:2)

Albert Schweitzer a spus cândva: „Nu știu care va fi destinul tău, dar știu un lucru: singurele persoane din jurul tău care vor fi cu adevărat fericite sunt cele care au căutat și au descoperit modalitatea în care pot sluji.” Sunt oamenii atrași în mod natural de tine? Ești agreat de ceilalți? Dacă nu, iată câteva posibile motive:

a) Mândria. Nimeni nu dorește să urmeze pe cineva care crede că este mai bun decât toți.

b) Nesiguranța. Dacă nu te simți în largul tău pentru ceea ce ești, la fel se vor simți și ceilalți.

c) Irascibilitatea. Când oamenii nu știu niciodată la ce să se aștepte de la tine, ei nu mai așteaptă nimic.

d) Perfecționismul. Ceilalți respectă dorința de excelență, dar urăsc așteptările nerealiste.

e) Cinismul. Oamenii nu vor să se întovărășească cu cineva care vede doar norii din jurul razelor de soare.

Așadar, cum îi poți zidi pe oameni?

1) Schimbându-ți centrul de interes. Dacă ești o persoană egoistă, nu-i poți întări și încuraja pe alții. Așa că analizează interacțiunea ta cu oamenii în următoarele câteva zile. Când discuți cu ei, urmărește cât din conversație este despre tine, apoi hotărăște-te să înclini balanța spre interesul acordat celorlalți.

2) Încercând să lași o primă impresie bună. Data viitoare când te întâlnești cu cineva, reține-i numele, concentrează-te pe interesele lui, ascultă-l fără să-l întrerupi și fii încurajator. Dacă poți face lucrul acesta timp de o zi, o poți face în fiecare zi. Biblia spune: „Fiecare din noi să placă aproapelui, în ce este bine, în vederea zidirii altora.” Așa să ne ajute Dumnezeu!

SCRIPTURILE ÎN FIECARE ZI

de Jean Koechlin

Luca 11:21-36

Numai puterea Domnului Isus, a Celui care l–a învins pe „omul cel tare”, ne poate izbăvi de răul care se află în noi; altfel, o patimă izgonită va fi inevitabil înlocuită de o alta. Inima noastră se aseamănă cu casa din versetul 25. Este inutil să fie măturată şi împodobită, dacă în ea nu locuieşte şi nu stăpâneşte o nouă gazdă, Isus.

Binecuvântarea ~ repetă Domnul ~ nu depinde nici de relaţiile de familie (v. 27,28, comp. cu capitolul 8.21), nici de privilegiile unei generaţii. Ea este făgăduită celor care ascultă şi păzesc Cuvântul lui Dumnezeu.

În versetul 33 este reluată învăţătura din capitolul 8.16. Baniţa, ca măsură de capacitate, este un simbol al comerţului şi al afacerilor, iar patul este un simbol al somnului şi al lenei. Deşi sunt opuse una alteia, ambele (şi afacerile şi lenea) pot sufoca flacăra palidă a mărturiei noastre. În Matei 5.15, lumina trebuia să lumineze „tuturor celor din casă”, pe când aici ea este aprinsă „pentru ca cei care intră ~ vizitatorii ~ să vadă lumina”.

Ochiul rău (v. 34) este cel prin care pătrund în noi întunecimile păcatului. Atenţie la direcţia pe care o iau uneori privirile noastre (Iov 31.1), când se îndreaptă spre o literatură care ne poate întina inimile şi care ne poate tulbura gândurile (2 Corinteni 7.1)!