Mana Zilnica

Mana Zilnica

23 sept. 2025

23 Septembrie 2025

DOMNUL ESTE APROAPE

Plugarii au arat pe spatele meu, au tras brazdele lor lungi.

Psalmul 129.3

Această descriere a suferinței din versetul de mai sus este nespus de sugestivă. Plugarii sunt aici executorii sentinței unui tribunal, iar pedeapsa constă în biciuirea spatelui celui condamnat.

Domnul nostru a suferit în mod literal această pedeapsă cumplită. Pilat încercase în zadar să-I schimbe locul cu Baraba, însă nu avusese curajul să se împotrivească strigătelor iudeilor: „Răstignește-L!“. Declarația lui publică, „Eu sunt nevinovat de sângele acestui Om drept“, nu a împiedicat cu nimic sentința nedreaptă.

Pilat a poruncit ca Isus să fie biciuit. Soldații romani au fost plugarii care „au tras brazdele lor lungi“ pe spatele Domnului. El a îngăduit să I se întâmple acest lucru și n-a încercat să scape de o asemenea suferință. Ea a fost parte din chinurile prin care a trebuit să treacă, parte din voia lui Dumnezeu pe care venise s-o împlinească.

Însă, în afară de această semnificație cu privire la Domnul, acest psalm are aplicație la istoria poporului Israel. Într-un fel, acest popor a fost asuprit din tinerețea lui (versetele 1 și 2) și a suferit brazdele trase de vrăjmași pe spatele lui. Imaginea folosită aici este instructivă: brazdele sunt trase în vederea semănatului și, în cele din urmă, în vederea secerișului.

Suferințele pe care Dumnezeu le îngăduie în viața celor ai Săi nu sunt în zadar. Prin ele, Dumnezeu pregătește un rod viitor. În viața Domnului Isus, acest rod a fost deplin. În viața lui Israel, rodul este încă viitor, însă este unul sigur. Cum stau lucrurile cu viața noastră? Prin „brazdele lungi“, capacitatea noastră de a suferi și răbdarea noastră sunt puse la grea încercare, însă poate că această perspectivă ne va ajuta: experiențele prin care trecem sunt necesare în ochii lui Dumnezeu, iar ele nu vor fi în zadar.

F. Ulrich

SĂMÂNȚA BUNĂ

Și El va șterge orice lacrimă din ochii lor; și moarte nu va mai fi, nici întristare, nici strigăt, nici chin nu va mai fi.

Apocalipsa 21.4

“El va șterge orice lacrimă din ochii lor“

Este atât de multă suferință în lume, pe care oamenii și-o pricinuiesc unii altora, prin războaie, crime, dispute. Asta îi face pe mulți să se întrebe de ce îngăduie Dumnezeu așa ceva. De ce nu intervine El? Se uită El doar cu dezinteres? Dacă deschidem Biblia, vedem că Dumnezeu vine în ajutorul celor în suferință. El îi tratează cu seriozitate. El aude strigătele lor. E adevărat, El nu pune imediat capăt fiecărei situații dificile, dar îi ajută pe toți cei care se încred în El. „Ochii Domnului privesc spre cei drepți și urechile Lui sunt deschise la strigătul lor“ (Psalmul 34.15).

Bineînțeles că Dumnezeu ar putea să intervină și să îi pedepsească pe cei care cauzează suferință și necazuri. Însă El nu face aceasta, pentru că este plin de har și răbdător – chiar și cu mine și cu tine. Trebuie să recunoaștem că am acționat greșit față de alți oameni. Suntem conștienți de invidia, resentimentele și ura hrănite față de aproapele. Suntem deci cu toții vinovați înaintea lui Dumnezeu și a oamenilor. Este un singur mod în care ne putem debarasa de această povară. Isus Hristos, Fiul lui Dumnezeu, a plătit datoria vinei noastre cu propria Lui viață la cruce. Noi trebuie să credem că El a purtat pedeapsa divină care ni se cuvenea. Dacă ne încredințăm Lui, mărturisindu-ne păcatele, vom începe o nouă viață, care va continua în cer. Când vom fi acolo, acasă, pentru toată veșnicia, nu va mai fi durere sau întristare sau necaz, de niciun fel.

Citirea Bibliei: Isaia 20.1-21.17 · Fapte 27.1-13

SCRIPTURILE ÎN FIECARE ZI

de Jean Koechlin

2 Cronici 2:1-10

Relaţiile dintre Hiram, împărat al Tirului, şi Solomon prefigurează relaţiile pe care Israel le va avea cu toate naţiunile pământului în perioada împărăţiei de o mie de ani. Atunci „pământul va fi plin de cunoştinţa Dom­nului, aşa cum apele acope­ră marea. Şi va fi aşa în ziua aceea: rădăcina lui Isai va sta steag al popoarelor; naţiunile o vor căuta şi locul Său de odihnă va fi glorios“ (Isaia 11.9-10). Hiram Îl binecuvântează pe Domnul care a făcut cerurile şi pământul (v.12).

Pe lângă tot ceea ce strânsese în dragostea lui pentru casa lui Dumnezeu, David pregătise şi muncitori care să împlinească lucrarea (sf. v. 7; vezi şi 1 Cronici 22.15-16). La fel este cu lucrarea Domnului astăzi. Lui Îi sunt nece­sari lucrători pregătiţi cu multă atenţie în vede­rea oricărei lucrări pentru El. Angaja­rea prea devreme într-o lucrare poate duce la un serviciu prost îndeplinit. Dumnezeu, Cel care a pregă­tit lucrările, tot El a şi chemat, apoi a instruit lucrători pentru a le face. Efeseni 2.10 ne reamin­teşte c㠄suntem lucrarea Sa, creaţi în Hristos Isus pentru fapte bune, pe care Dumne­zeu le-a pregătit dinainte, ca să umblăm în ele“.

SECRETUL RODNICIEI PERPETUE | Fundația S.E.E.R. România

„Cine rămâne în Mine şi în cine rămân Eu aduce multă roadă…” (Ioan 15:5)

Dacă slujirea Domnului este un lucru stresant pentru tine, citește ce a spus Domnul Isus: „Rămâneţi în Mine, şi Eu voi rămâne în voi. După cum mlădiţa nu poate aduce rod de la sine, dacă nu rămâne în viţă, tot aşa nici voi nu puteţi aduce rod dacă nu rămâneţi în Mine. Eu sunt Viţa, voi sunteţi mlădiţele. Cine rămâne în Mine şi în cine rămân Eu aduce multă roadă, căci despărţiţi de Mine, nu puteţi face nimic.” (Ioan 15:4-5).

Strugurii dintr-o viță de vie par o imagine a creșterii fără efort. Într-o zi, când marele misionar J. Hudson Taylor se simțea suprasolicitat și îngrijorat, a citit o scrisoare de la un prieten care găsise secretul rămânerii în Hristos. Scrisoarea l-a mișcat profund pe Taylor și și-a dat seama că unirea și umblarea sa cu Hristos ar trebui să-i producă bucurie și împlinire, nu griji și stres. La scurt timp după aceea, Taylor i-a scris surorii sale: „În ce privește munca mea, nu a fost niciodată atât de abundentă și de dificilă: dar greutatea și tensiunea au dispărut acum. Ultima lună a fost, probabil, cea mai fericită din viața mea; și tânjesc să-ți spun puțin din ce a făcut Domnul pentru sufletul meu…

M-am uitat la Isus și am văzut că El a spus: „Cu niciun chip nu te voi părăsi, niciodată!” Aici este odihna! Nu a promis El că va rămâne cu mine? Pe măsură ce mă gândeam la Viță și la mlădițe, ce lumină a revărsat Duhul binecuvântat în sufletul meu!”

Așadar, dacă vrei să ai o rodnicie perpetuă, rămâi în Hristos… și spune această rugăciune: „Doamne, în loc să mă străduiesc să văd cât de multe pot face pentru Tine, voi rămâne în Tine și voi vedea cât de mult ai făcut și poți face Tu prin mine!” Iată o rugăciune la care Dumnezeu va răspunde!

Posted in Romanian devotionals and tagged , , , , | Lasă un comentariu
22 sept. 2025

22 Septembrie 2025

DOMNUL ESTE APROAPE

Eu, Isus, l-am trimis pe îngerul Meu, ca să vă mărturisească acestea în adunări. Eu sunt Rădăcina și Vlăstarul lui David, Steaua strălucitoare de dimineață.

Apocalipsa 22.16

Noul Testament pe scurt (27) – Apocalipsa

Apocalipsa este o carte profetică, scrisă de apostolul Ioan, care prezintă un sumar al căilor lui Dumnezeu cu omul. Istoria omului, care a început în Geneza într-o atmosferă de puritate, se încheie în Apocalipsa într-o sferă de judecată cauzată de vinovăția și de nelegiuirea omului, acumulate de-a lungul miilor de ani. Dumnezeul nostru măreț însă, cu calm și destoinicie, descurcă toate ițele încurcate de om și face judecata la momentul potrivit, după înțelepciunea Lui divină.

Apocalipsa are trei părți importante, prezentate în capitolul 1.19. Dacă ținem seama de ele, vom înțelege mai ușor această carte. Ele sunt acestea:

• „lucrurile pe care le-ai văzut“ (cele prezentate în capitolul 1);

• „lucrurile care sunt“ (cele prezentate în capitolele 2 și 3);

• „lucrurile care vor avea loc după acestea“ (cele prezentate în capitolele 4–22).

Prima secțiune este trecută; cea de-a doua se desfășoară în prezent; cea de-a treia este viitoare. În capitolele 2 și 3, Domnul Isus este prezentat ca Judecător al stării celor șapte adunări din Asia Mică, acestea oferind totodată o perspectivă profetică asupra istoriei Adunării, de la formarea ei și până la răpirea ei de către Domnul. Judecata trebuie să înceapă de la casa lui Dumnezeu.

Biruința completă a Domnului Isus, Împărăția Lui milenială, tronul Său de judecată mare și alb, gloria eternă a lui Dumnezeu în cerurile și pământul nou, toate acestea formează marile subiecte ale cărții. Ce apogeu glorios al planurilor mărețe ale lui Dumnezeu! Cât de potrivit, de asemenea, este că această ultimă carte din Cuvântul lui Dumnezeu declară binecuvântarea celor care o citesc, o ascultă și păzesc adevărurile ei sfinte!

SĂMÂNȚA BUNĂ

Dumnezeu, ridicându-L pe Slujitorul Său, vi L-a trimis întâi vouă, ca să vă binecuvânteze, întorcând pe fiecare de la răutățile voastre.

Fapte 3.26

Rakoto

În septembrie 2017, Rakoto a trebuit să facă o lungă călătorie cu motocicleta printr-o regiune din Madagascar, care era bântuită de tâlhari. Obosit din cauza condițiilor dificile de călătorie, s-a hotărât să se odihnească puțin. Locul părea abandonat, așa că s-a așezat la umbra unui copac și a adormit. La scurt timp însă s-a trezit înspăimântat; un bărbat stătea aplecat înspre el. Speriat, Rakoto a sărit imediat în picioare, însă bărbatul l-a asigurat că nu avea intenții rele.

„Cred că te-am recunoscut“, a spus acela, „altfel aș fi profitat de ocazie să te atac și să te jefuiesc de tot ce ai. Eram în închisoare anul trecut când ai venit să ne vorbești despre Isus și despre dragostea Lui. Ai lăsat un calendar cu versete din Scriptură pentru fiecare celulă. Am citit câteva rânduri care explicau ceva nou: că fiecare dintre noi este unic în ochii lui Dumnezeu. Nu m-am gândit niciodată că Isus a venit să ne mântuiască și să ne întoarcă de la răutățile noastre, ci eu credeam că a venit să ne condamne. M-a atras ideea că aș putea găsi în El puterea să trăiesc viața mea de zi cu zi în alt fel și să nu cad în căile mele vechi“.

Fostul hoț avea dreptate. Dumnezeu spune în Biblie că El nu Își găsește plăcerea în moartea celor răi, ci dorește ca ei să se întoarcă de la calea lor și să trăiască (Ezechiel 22.11). Primul pas este să crezi.

Citirea Bibliei: Isaia 19.1-25 · Fapte 26.19-32

SCRIPTURILE ÎN FIECARE ZI

de Jean Koechlin

2 Cronici 1:1-17

Suntem introduşi dintr-o dată în î măreţului Solomon. Numele lui, semnificând „cel plin de pace“, ne atrage atenţia asupra lui Hristos, „Prinţul păcii“ (Isaia 9.6), a cărui domnie viitoare este frumos ilustrată în pasajele şi descrierile pe care urmea­ză să le citim. Facem precizarea că aceste capitole surprind în principal împărăţia şi adorarea  pe pământ a lui Mesia al lui Israel. Şi încă o dată gândurile noastre se îndreaptă, prin analo­gie sau prin contrast, asupra Bisericii şi a Capului ei.

Cererea pe care Domnul o discerne în inima tâ­nărului împărat este similară celei a apostolu­lui Pavel făcută în favoarea efesenilor. Pavel i-a amintit în rugăciune, pentru ca Dumnezeul Dom­nului nostru Isus Hristos, Tatăl gloriei, să le dea un duh de înţelepciune şi de descoperire în cunoaşterea deplină a Lui, iar ochii inimii lor să fie luminaţi (Efeseni 1.16-18).

„Pentru că Domnul dă înţelepciune; din gura Lui ies cunoştinţa şi priceperea“, a scris Solomon în cartea Proverbe (2.6). Fie ca să dorim să ne aflăm în posesia acelei înţelepciuni de sus şi să o cerem de la Cel „care dă tuturor cu dărnicie şi nu reproşeaz㓠(Iacov 1.5).

IMPORTANȚA DE A FI SINGUR CU DUMNEZEU

„După ce a dat drumul noroadelor, S-a suit pe munte să Se roage singur la o parte.” (Matei 14:23)

Domnul Isus a fost deopotrivă Om și Dumnezeu. Deoarece tindem să ne gândim la El ca la Fiul lui Dumnezeu mai mult decât ca la Fiul omului, trecem cu vederea ceea ce putem învăța din experiența Sa umană. Când Isus a hrănit în mod miraculos cinci mii de oameni, s-au manifestat puterea și prerogativele Sale divine (vezi Matei 14:13-21).

Cu toate acestea, după eveniment, vedem umanitatea Sa în moduri cu care ar trebui să ne putem identifica. După ce a dat drumul mulțimii și i-a trimis pe ucenici, Isus S-a retras într-un loc izolat de pe munte pentru a fi singur cu Dumnezeu.

După o astfel de minune, majoritatea dintre noi ar fi sărbătorit. Iar celor din jurul nostru le-ar fi fost greu să înțeleagă de ce i-a trimis departe pe ucenici. Dar Domnul Isus a înțeles că puterea Sa nu venea de la mulțime, ci de la Tatăl Său, așa că a pus deoparte timp pentru a fi singur cu El. Relația pe care Isus a avut-o cu Tatăl Său este o imagine a relației pe care și tu o poți avea cu Dumnezeu.

Trei lucruri o descriu:

1) Intimitatea: „Căci Tatăl iubeşte pe Fiul şi-I arată tot ce face” (Ioan 5:20);

2) Dependența: „Fiul nu poate face nimic de la Sine; El nu face decât ce vede pe Tatăl făcând şi tot ce face Tatăl, face şi Fiul întocmai” (Ioan 5:19).

3) Ascultarea. „Eu nu pot face nimic de la Mine Însumi… pentru că nu caut să fac voia Mea, ci voia Tatălui, care M-a trimis” (Ioan 5:30).

Așadar, tu ce lucruri trebuie să dai la o parte pentru a avea o astfel de relație cu Domnul?

Posted in Romanian devotionals and tagged , , , , | Lasă un comentariu
21 sept. 2025

21 Septembrie 2025

DOMNUL ESTE APROAPE

De El, apropiindu-vă, ca de o piatră vie, lepădată, în adevăr, de oameni, dar aleasă, prețioasă înaintea lui Dumnezeu, și voi înșivă, ca niște pietre vii, sunteți zidiți o casă spirituală, o preoție sfântă, ca să aduceți jertfe spirituale bine primite lui Dumnezeu prin Isus Hristos.

1 Petru 2.4,5

Alcătuirea acestei case spirituale i-a fost descoperită lui Petru de către Domnul, când zice: „Pe această stâncă voi zidi Adunarea Mea și porțile Locuinței morților nu o vor învinge“ (Matei 16.18). Hristos este Piatra vie, temelia acestei case spirituale. Ca Piatră vie, El este respins de oameni, dar este ales și scump înaintea lui Dumnezeu. Venind la Hristos, Piatra vie, credincioșii, ca pietre vii, sunt zidiți „o casă spirituală“. Este adevărat că Hristosul la care venim este Piatra vie respinsă de oameni, însă ne putem întreba câți au venit la Hristos înțelegând că El este respins de oameni și batjocorit. Venind la El conștienți că este respins, ne vom despărți de lumea religioasă stricată care neagă în practică respingerea Sa. Ieșim la El, purtând ocara Lui.

După ce L-a pus înaintea noastră pe Hristos în calitatea Sa de Piatră vie, apostolul vorbește acum de ceea ce îi distinge pe credincioșii considerați ca pietre în casa lui Dumnezeu. Ei sunt pietre „vii“, având parte de viața lui Hristos, Piatra vie, de o viață pe care moartea nu o poate atinge. Ei sunt zidiți „o casă spirituală“; și știm din Evanghelia după Matei că Hristos este Ziditorul. Nimic fals nu intră în ceea ce zidește El. Ziditorul este desăvârșit; lucrarea Lui este desăvârșită; pietrele sunt vii. În timpul perioadei creștine, clădirea crește independent de orice intervenție omenească.

Aflăm apoi că marele scop al lui Dumnezeu zidind o casă spirituală este să aibă o preoție sfântă, ca să aducă jertfe spirituale bine primite lui Dumnezeu prin Isus Hristos. În contrast cu un ordin de preoție pământesc și carnal, credincioșii constituie „o preoție sfântă“. Nu numai că sunt preoți, ceea ce ar lăsa să se înțeleagă o închinare individuală, ci sunt o preoție, ceea ce implică o închinare colectivă.

H. Smith

SĂMÂNȚA BUNĂ

Nu Se va certa, nici nu va striga, nici nu-I va auzi cineva glasul pe străzi. Nu va rupe o trestie frântă și nu va stinge un fitil care fumegă, până va aduce biruința judecății.

Matei 12.19,20

Nu va rupe trestia frântă

Aceste versete, care sunt un citat din Isaia, descriu modul în care acționează Domnul Isus Hristos. Isaia profețise că Mesia va fi diferit de marile nume din această lume, iar acum, profeția lui se împlinise. Isus Și-a asumat scopul lui Dumnezeu cu o dedicație completă. Și a făcut aceasta nu promovându-Se pe Sine, ci într-o slujire neobosită și tăcută. El nu Și-a proclamat mesajul vociferând ca un vânzător la piață ce își strigă marfa fără să îi pese de oameni. Lucrarea lui Isus a fost marcată de iubire și atenție, de blândețe și de umilință.

Fiul lui Dumnezeu va reveni în curând să-și stabilească împărăția Sa pământească. În acea împărăție de pace, dreptatea și neprihănirea vor domni pe pământ. Dar până atunci, se vor vedea nedreptate și asuprire chiar în țări în care există lege și ordine.

Cât de plăcut este că Hristos, ca Mântuitor și Răscumpărător, vine în ajutorul celor ce se simt slabi și zdrobiți! El îi vede pe cei neajutorați pe lângă care toți ceilalți trec nepăsători. „Trestia frântă“ și „fitilul care fumegă“ găsesc mântuire și ajutor în El. Ce expresii ilustrative pentru necazul care a intrat în lume prin păcat și care asuprește oamenii. Invitația lui Isus, „veniți la Mine toți cei trudiți și împovărați, și Eu vă voi da odihnă“ (Matei 11.28) este valabilă pentru toți cei care suferă din cauza acestei poveri.

Citirea Bibliei: Isaia 17.1-18.7 · Fapte 26.1-18

SCRIPTURILE ÎN FIECARE ZI

de Jean Koechlin

1 Cronici 29:21-30

Iată o grandioasă zi de sărbătoare şi un semn de hotar în istoria poporului Israel! Sunt aduse sacrificii; poporul mănâncă, bea şi se bucură în pre­zenţa lui Dumnezeu. Apoi, pentru a doua oară, Solomon este proclamat împă­rat şi uns pentru Domnul. El se aşaz㠄pe scaunul de domnie al Domnului“. Maiestatea şi dominaţia conferite fiu­lui lui David prefigurează acea pe­rioadă de o mie de ani, în care Hristos va domni pentru Dum­ne­zeu peste întreg pământul.

Moartea lui David „la o bătrâneţe fericită, să­tul de zile, de bogăţii şi de glorie“ (v. 28) încheie acum aceas­tă primă carte a Cronicilor, că­reia ne-ar plăcea să-i conferim ca titlu cu­vin­tele de la Isaia 55.3: „Harurile întărite lui David“. Felul în care le citează Pavel în Fapte 13.34 arată că acestea se referă în special la în­vierea pe care acest om al credinţei o aşteaptă de atunci împreună cu mulţimea sfinţilor adormiţi. Dar n-a fost el întrea­ga viaţă un subiect al harurilor întărite de Dum­nezeu Însuşi?

Dragii mei credincioşi, şi noi ne bucurăm, atât pentru prezent, cât şi pentru viitor, de harurile întă­rite în Hristos: „Pentru că noi toţi (nu numai David) am primit din plinătatea Lui, şi har peste har“ (Ioan 1.16).

TIMPUL TĂU DE LINIȘTE (4) | Fundația S.E.E.R. România

Eu strig cu glasul meu către Domnul şi El îmi răspunde din muntele Lui cel sfânt.” (Psalmul 3:4)

Uneori, Domnul Isus Se trezea dimineața devreme pentru a se ruga; alteori, Se ruga toată noaptea. Așadar, timpul tău de liniște poate fi dimineața, seara sau la orice oră îți convine cel mai bine. Tu nu-ți faci pontajul la un loc de muncă unde Dumnezeu te plătește; în consecință, El te invită să petreci timp cu El. Cum am auzit, psalmistul David recunoștea: „Eu strig cu glasul meu către Domnul şi El îmi răspunde din muntele Lui cel sfânt.” De-a lungul Psalmilor, regăsim acest cuvânt „oprire” și el apare de șaptezeci și unu de ori în diferite locuri.

Înseamnă să te oprești și să te gândești. Pauza nu are o durată specifică de timp… ci pare lăsată la latitudinea fiecăruia. „Oprire” este o chemare la odihnă și reflecție, la liniște și respirație profundă, la a ne așeza și a rămâne acolo o vreme… Gândul „oprire” pare să fie în centrul timpului de liniște cu Domnul. Când Domnul spune „oprire”, El spune: „Nu mai face nimic și stai la picioarele Mele. Fii doar al Meu!” Ce invitație! Este dorința Lui! Dar este ea și a ta?! Este asta tot ce simți că ai nevoie?!…

Chiar dacă nu-ți vine-a crede, oamenii cărora le este cel mai greu să facă asta sunt implicați în slujire. La fel ca Marta, ei excelează atunci când vine vorba de a sluji. Iar pericolul este că, făcând o mulțime de lucruri pentru Domnul, simțim că acest lucru ne scutește să stăm la picioarele Lui și să petrecem timp cu El, așa cum a făcut Maria. Dacă ai fost neglijent, nepăsător sau inconsecvent în această privință, restabilește-ți timpul de liniște cu Domnul, și nu-i permite nimănui să te împiedice să faci asta!

Posted in Romanian devotionals and tagged , , , , | Lasă un comentariu
20 sept. 2025

20 Septembrie 2025

DOMNUL ESTE APROAPE

Simon Petru, văzând aceasta, a căzut la genunchii lui Isus, spunând: „Doamne, pleacă de la mine, pentru că sunt un om păcătos“.

Luca 5.8

Ce ar putea fi mai potrivit pentru un om plin de păcat, decât un Mântuitor plin de har? Cu siguranță, nimic și nimeni altcineva! Deși binecuvântatul Mântuitor a fost de asemenea plin de adevăr, iar adevărul așază orice și pe oricine la locul său potrivit, totuși harul aflat în El a fost cu totul suficient pentru a umple orice nevoie scoasă la lumină de către adevăr. Prin urmare, deși sărmanul păcătos zdrobit strigă: „Doamne, pleacă de la mine, căci sunt un om păcătos!“, socotește totuși că singurul loc potrivit pentru el este „la picioarele lui Isus“.

Întotdeauna lucrurile stau așa acolo unde există o convingere adevărată cu privire la păcat. În orice împrejurare în care există o lucrare reală a Duhului lui Dumnezeu într-un suflet observăm această inconsecvență ciudată, însă de dorit; această aparentă contradicție, când păcătosul își exprimă totala nepotrivire de a sta în prezența unui Dumnezeu sfânt, însă, în același timp, având conștiența că acela este singurul loc în care poate sta.

Această atitudine este deopotrivă frumoasă și mișcătoare. Ea reprezintă dovada sigură a lucrării lui Dumnezeu într-un suflet. Există acolo un simțământ profund al păcătoșeniei și al vinei, însă, în același timp, și o alipire minunată și tainică a inimii de Acela a cărui glorie morală ne-a făcut să ne plecăm în țărână. „Pleacă de la mine, Doamne, căci sunt un om păcătos!“ – dar unde au fost rostite aceste cuvinte? La picioarele Mântuitorului! Binecuvântat loc! Și-a închipuit Petru că Domnul avea să plece de la el? A crezut el că Cel plin de har, care binevoise să Se folosească de corabia lui și care apoi îi dăruise acea pescuire minunată, avea să-l părăsească în adâncurile stării sale nenorocite? Nu credem și nu putem crede un asemenea lucru. Dimpotrivă, Duhul lui Dumnezeu combină aceste două elemente – conștiența cu privire la nevrednicia noastră și dorința fierbinte după Hristos. Pe scurt, avem aici nevoia creată și Obiectul revelat înaintea acestei nevoi.

C. H. Mackintosh

SĂMÂNȚA BUNĂ

Ridicați-vă ochii în sus și priviți!

Isaia 40.26

Gânditorul

Contempla o poză de pe coperta unui manual școlar care înfățișa celebra sculptură din bronz a lui Rodin, „Gânditorul“ – un bărbat atletic, așezat pe o piatră, care își sprijină capul în mână și privește spre pământ. L-am întrebat: „Ce crezi despre sculptură?“ — „Este impresionantă“, a răspuns el. „Arată ca și cum ar fi îngrijorat.“ — „Exact! Cineva dorește să-i spună: Ridică-te! Nu căuta soluția în tine însuți sau pe pământ. Ridică-ți capul; privește în sus.“ Bazându-se pe cunoștințele și pe experiența lor, marii gânditori și-au format propriile concepte despre Dumnezeu și despre lume. Au încercat să ajungă la o concluzie satisfăcătoare, dar au eșuat. Filosoful necredincios Schopenhauer a murit la 20 septembrie 1860. Despre sfârșitul vieții lui citim că, în timpul maladiei, în grele suferințe, îi scăpau de pe buze cuvintele: „Doamne, Dumnezeul meu!“.

Surprins, medicul care-l asista l-a întrebat: „Există totuși un Dumnezeu în filosofia dumitale?“ — „La durere nu se poate fără credința în Dumnezeu, ceea ce înseamnă că, dacă mă voi face sănătos, trebuie să mă schimb.“ Și s-a făcut sănătos, iar el i-a spus medicului: „Păstrează-ți povestirile cu grozăviile lor pentru copii; filosoful nu are nevoie de Hristos!“. Și istoricii ne spun că, în aceeași zi, filosoful a devenit un cadavru.

În zilele noastre, Dumnezeu este ignorat din ce în ce mai des. De ce? Pentru că trebuie să vedem lucrurile din perspectiva lui Dumnezeu. Dacă Îl omitem, bâjbâim neputincioși printre toate întrebările referitoare la originea vieții și la existență. Dumnezeu a venit la noi în Persoana propriului Său Fiu. Prin Hristos, Dumnezeu ne oferă viață din abundență, viață eternă. De aceea El ne îndeamnă să privim țintă la Isus (Evrei 12.2).

Citirea Bibliei: Isaia 15.1-16.14 · Fapte 25.13-27

SCRIPTURILE ÎN FIECARE ZI

de Jean Koechlin

1 Cronici 29:10-20

După ce s-a adresat poporului, David se în­toar­ce spre Domnul. Se laudă oare cu tot ce au dăruit, el şi căpe­teniile? Din con­tră! El Îi dă glorie Dumnezeului căruia Îi aparţin toate lu­crurile şi se pleacă înaintea Lui. Aceste două senti­mente merg totdeauna împreună.

„Din mâna Ta primim ce Îţi aducem“, declară împăra­tul. Dom­nul ne încredinţează bunuri pentru a ne acorda bu­cu­ria de a-I oferi Lui ceva. El Însuşi n-are nevoie de ni­mic (Psalmul 50.10-12). Dar ceea ce-I este adus de bunăvoie, cu bucurie, are preţ înaintea Lui. A da prin constrângere sau dintr-un spirit legalist nu cere nici dragoste, nici credinţă. Este felul în care fariseii îşi plăteau zeciuielile (Matei 23.23). În contrast cu ei, macedo­nenii despre care vorbeşte Pavel au acţionat „de bunăvoie“, prisosind „spre bogăţia dărniciei lor“ (2 Corinteni 8.1-3).

Nu este măreaţă lauda lui David (v. 10-13)? Merită efortul de a o citi cu voce tare, în timp ce gân­durile ni se îndreaptă spre Cel căruia ne adresăm: „A Ta … mărirea, pute­rea şi gloria şi splendoarea şi măreţia, pentru că tot ce este în ceruri şi pe pământ este al Tău; a Ta … este împărăţia şi Tu eşti înălţat drept Cap peste toate …“ Expresia Ťpeste toateť ne poate ajuta să înţelegem că este Cap Ťpeste toate inimileť celor care-I aparţin.

TIMPUL TĂU DE LINIȘTE (3) | Fundația S.E.E.R. România

„Înviorează-mă, Doamne, după Cuvântul Tău!” (Psalmul 119:107)

Când totul în viața psalmistului a început să se destrame, el s-a rugat: „Înviorează-mă, Doamne, după Cuvântul Tău.” Și exact asta face timpul tău de liniște cu Dumnezeu. De ce nu avem un timp constant de liniște cu Dumnezeu? Din cel puțin două motive:

1) Credem că timpul nostru de liniște trebuie să fie lung! Începe cu puțin. Rezervă-ți cinci minute pentru a deschide Biblia și a medita la un scurt pasaj din Sfânta Scriptură. Discută cu Dumnezeu despre ce ai citit. Spune-I nevoile tale și roagă-L pe Duhul Sfânt să te călăuzească pe parcursul întregii zile. Dacă ai făcut asta, tu tocmai ai experimentat un timp de liniște! Așa că, mâine, repetă-l. Pe măsură ce apetitul tău spiritual crește, te vei trezi punând deoparte mai mult timp: zece minute, apoi douăzeci… iar acest timp va continua să crească.

2) Credem că timpul nostru de liniște trebuie să fie lipsit de orice zgomot! În loc să eviți agitația, Domnul Isus vrea să Se conecteze cu tine acolo unde ești. Începe să găsești modalități creative de a te conecta cu Domnul pe tot parcursul zilei. Ascultă muzică de închinare în timp ce faci curat, și cântă și tu… Roagă-te prin Duhul Sfânt. Învață versete pe de rost. „Orice faceţi, să faceţi din toată inima, ca pentru Domnul.” (Coloseni 3:23).

Ascultă Biblia în timp ce conduci – există aplicații excelente. Roagă-te în timp ce faci mișcare – dezvoltă-ți mușchii credinței! Mergi cu Dumnezeu la o cafea – fă-ți studiul biblic pe un vârf de munte, când ești în drumeție. Du-te la o plimbare cu Isus – roagă-te pentru alții… laudă-L pe Dumnezeu pentru frumusețea naturii pe care a creat-o! Primește-L în rutina ta, iar banalul se va transforma în momente sfinte.

Dă-i voie Duhului Sfânt să te întrerupă, apoi fă ceea ce-ți spune. Altfel spus, trăiește cu Isus!

Posted in Romanian devotionals and tagged , , , , | Lasă un comentariu
19 sept. 2025

19 Septembrie 2025

DOMNUL ESTE APROAPE

Și Naomi a zis: „Întoarceți-vă, fiicele mele; pentru ce să mergeți cu mine? Mai sunt fii în pântecele meu, ca să vă fie soți? Întoarceți-vă, fiicele mele, duceți-vă; pentru că sunt prea bătrână ca să mai am soț“.

Rut 1.11,12

Când cei din jurul nostru vor, în mod real, să fie de partea Domnului, să fim cu luare-aminte, încât să nu-i îndrumăm greșit. Să nu-i facem să-și îndrepte pașii spre alte direcții pentru a le fi mai bine, mai ușor, când noi știm bine că n-o să găsească niciodată liniște acolo. Desigur, noi trebuie să ne ocupăm de ei, îndemnându-i să meargă pe calea dreaptă, oricât i-ar costa. Trebuie să-i ajutăm să vadă dacă au „conștiințele curățite de faptele moarte, ca să slujească Dumnezeului celui Viu“ (Evrei 9.14). Dar nu trebuie să-i descurajăm niciodată cu preziceri sumbre. Dacă trebuie să le spunem despre noaptea durerilor, să nu uităm să le spunem și despre dimineața bucuriei. Dacă trebuie să le spunem despre rușinea celor ce sunt în afara taberei, să le spunem și despre slăvile care sunt acolo. Iar când vorbim despre numărul mic, despre slăbiciunea celor adunați pentru Numele Domnului Isus, trebuie să nu uităm să le spunem despre slava Celui care este în mijlocul lor și despre privilegiul minunat al folosirii credinciosului, sub călăuzirea Duhului Sfânt, potrivit scopului Său.

Când vorbim despre despărțirea de lume, de lume în general cât și de cea religioasă, sau despre renunțarea la unele lucruri care nu sunt rele în ele însele și care au fost date de Dumnezeu în creația Sa, să spunem și ce scump este să te știi aprobat de Dumnezeu și ce plăcut este să ai părtășie cu Tatăl și cu Fiul. De aceste lucruri te poți bucura numai când ești despărțit de rău. „Căci harul lui Dumnezeu care aduce mântuire pentru toți oamenii a fost arătat și ne învață s-o rupem cu păgânătatea și cu poftele lumești și să trăim în veacul de acum cu dreptate, cu cumpătare și cu evlavie, așteptând fericita noastră nădejde și arătarea slavei Marelui nostru Dumnezeu și Mântuitor, Isus Hristos; El S-a dat pe Sine Însuși pentru noi, ca să ne răscumpere din orice fărădelege și să-Și curățească un popor care să fie al Lui, plin de râvnă pentru fapte bune“ (Tit 2.11-14). Învățați astfel, cei din jurul nostru vor fi în stare să rabde ispita și, după ce vor fi găsiți buni, „vor primi cununa vieții, pe care a promis-o Dumnezeu celor ce-L iubesc“ (Iacov 1.12).

H. L. Heijkoop

SĂMÂNȚA BUNĂ

La început, Dumnezeu a creat cerurile și pământul.

Geneza 1.1

Niciun plan fără un creator

Cu ocazia unei vizite făcute la o companie de construcții de utilaje grele, vizitatorii au ajuns și la linia de asamblare, unde au putut vedea în sfârșit mașinăria rezultată din componentele făcute în celelalte departamente.

Un inginer le-a explicat toți pașii care trebuiau urmați până când mașinăria să fie operațională. A fost mai întâi proiectată, apoi au fost întocmite listele cu necesarul de componente și de materiale, după designul constructorului. Au fost apoi fabricate, verificate și testate componentele individuale, care la sfârșit au fost asamblate în departamentul în care se aflau ei, având în fața ochilor produsul finit.

Când vizitatorii au înțeles cât de multe etape stăteau la baza producerii mașinăriei din fața lor, inginerul le-a spus: „Aveți acum o oarecare idee despre gândirea, organizarea și informarea necesare înainte ca o mașină complexă să fie produsă. Eu înclin să cred că universul este cu mult mai complex decât acest utilaj. Imposibil să fi apărut din întâmplare! Deci eu nu cred în teoria evoluționistă. Ceea ce se întâmplă în fabrica noastră reflectă modul în care a fost creat universul. Orice sistem operațional trebuie să fi avut un creator și un proiectant. De aceea cred ce spune Biblia care ne învață că Dumnezeu este acel Creator și acel Proiectant. El a creat toate în cer și pe pământ. Așa că ar trebui să Îi dăm onoare ca și Creator“.

Citirea Bibliei: Isaia 14.1-32 · Fapte 25.1-12

SCRIPTURILE ÎN FIECARE ZI

de Jean Koechlin

1 Cronici 29:1-9

David şi-a consacrat toată puterea (v. 2) ca să pregă­tească un palat pentru Domnul.

Să ne întrebăm acum, când ci­tim aceste rânduri, dacă nu cumva „palatul inimii noastre“ este închinat omului (în general eului nostru), în loc să fie închinat Domnului     (v. 1).

„Dragostea“ împăratului pentru această casă l-a de­terminat să dăruiască pentru ea mari bogăţii care-i apar­ţineau lui personal (v. 3). Cu cât mai mare este dragostea lui Isus! Evanghelia ne vorbeşte despre negustorul care a vândut tot ce avea ca să cumpere un mărgăritar de mare preţ (Matei 13.45, 46). Interpretarea acestei parabole ni se oferă în Efeseni 5.25: „Şi Hris­tos a iubit Adunarea şi S-a dat pe Sine Însuşi pentru ea“ (vezi şi 2 Corinteni 8.9). Faptul acesta numai Dom­nul Isus a putut să-l facă. Dar, în ce priveşte lucrarea dragostei, El ne spune ca şi uce­ni­cilor Lui: „v-am dat un exemplu, pentru ca, aşa cum v-am făcut Eu, să faceţi şi voi“ (Ioan 13.15).

Exemplul lui David a adus roade. Toţi oamenii care l‑au auzit oferă acum, la rândul lor, de bu­nă­voie, aur, argint şi pietre preţioase, pentru con­struirea casei lui Dum­nezeu (vezi 1 Corinteni 3.12). Ce mare bucurie pentru David … şi pentru Dom­nul când inimile noastre se află în acord cu a Lui!

TIMPUL TĂU DE LINIȘTE (2) | Fundația S.E.E.R. România

„Căci n-avem un Mare Preot care să n-aibă milă de slăbiciunile noastre…” (Evrei 4:15)

Una dintre strategiile cu cea mai mare rată de succes ale lui Satan, în a ne ține departe de timpul nostru de liniște cu Dumnezeu, este să ne amintească de păcatele și slăbiciunile noastre.

Aceasta este o minciună – nu o crede! În Vechiul Testament, marele preot intra în Sfânta Sfintelor pentru a ispăși păcatele poporului. Când se întorcea, poporul se bucura, știind că sunt pe deplin acceptați de Dumnezeu. Ținând cont de acest lucru, citește/ascultă următoarele versete: „Căci n-avem un Mare Preot care să n-aibă milă de slăbiciunile noastre, ci unul care în toate lucrurile a fost ispitit ca şi noi, dar fără păcat. Să ne apropiem dar cu deplină încredere de scaunul harului ca să căpătăm îndurare şi să găsim har, pentru ca să fim ajutaţi la vreme de nevoie.” (Evrei 4:15-16).

O altă minciună pe care Satan ți-o va spune pentru a te ține departe de timpul tău de liniște este că cei mai mari sfinți din istorie petreceau ore întregi, în fiecare zi, rugându-se și studiind Scripturile. Este adevărat și, într-o zi, ai putea deveni ca ei. Dar între timp, ce ar trebui să faci? Să începi – cu puțin, dar să începi!

Pastorul Greg Laurie vede foamea spirituală ca fiind opusul foamei naturale: „Când ți-e foame fizic, mănânci și ești săturat. Dar cu foamea spirituală, abia când începi să mănânci descoperi cât de înfometat ești cu adevărat!”

Așadar, atunci când nu reușești să-ți păstrezi obiceiul de a avea timpul de liniște cu Dumnezeu, nu ar trebui să te simți vinovat; ar trebui să te simți flămând. Când „guști și vezi ce bun este Domnul” (Psalmul 34:8), vei dori din ce în ce mai mult să petreci timp cu El – ceea ce este extraordinar, deoarece El tânjește să petreacă timp cu tine. Deci, ai avut azi timpul tău de liniște cu Domnul?

Posted in Romanian devotionals and tagged , , , , | Lasă un comentariu
18 sept. 2025

18 Septembrie 2025

DOMNUL ESTE APROAPE

Ca să vă fie încurajate inimile, fiind strâns uniți în dragoste, și pentru toate bogățiile siguranței depline a înțelegerii, pentru cunoașterea tainei lui Dumnezeu, în care sunt ascunse toate comorile înțelepciunii și ale cunoștinței.

Coloseni 2.2,3

Există aici trei lucruri care formează obiectul luptei și al rugăciunilor lui Pavel pentru coloseni. În primul rând, apostolul dorea ca ei să fie „încurajați“, întăriți, potrivit cu întreaga semnificație a acestui cuvânt.

În al doilea rând, Pavel dorea ca ei să fie strâns uniți în dragoste. Nu doar într-o afecțiune frățească, într-o dragoste unii pentru alții, ci în ceea ce este sursa oricărei dragoste adevărate și în ceea ce unește cu adevărat, adică dragostea lui Hristos, acea dragoste care izvorăște dintr-o unire reală și conștientă cu Hristos, Capul Trupului, dragoste care este legătura desăvârșirii (capitolul 3.14). Dragostea lui Hristos realizată într-o vie unire cu El, prin toate mădularele Trupului, este ceea ce îi unește prin harul și puterea Duhului Sfânt.

În sfârșit, în al treilea rând, apostolul lupta în rugăciunile sale pentru coloseni, ca aceștia să posede „toate bogățiile siguranței depline a înțelegerii, pentru cunoașterea tainei lui Dumnezeu“. Creștinul are nevoie de inteligență (capacitate de a înțelege), pentru a cunoaște plinătatea adevărului divin, al cărui centru este Hristos. Dar aici nu este vorba de inteligența naturală, care se pretează la tot felul de raționamente și de speculații asupra lucrurilor lui Dumnezeu și care astfel se rătăcește, ci de inteligența luminată prin Duhul Sfânt, care este întotdeauna asociată dragostei. „Cunoștința îngâmfă, dar dragostea zidește“ spune Pavel (1 Corinteni 8.1). În altă parte, el spune: „Luminând ochii inimii voastre, ca să știți“ (Efeseni 1.18).

În plus, apostolul dorește pentru credincioșii din Colose „o siguranță deplină a înțelegerii“; nu este vorba numai de a cunoaște, ci de a avea deplina siguranță că ceea ce am priceput cu mintea și cu inima este chiar adevărul divin, iar aici acesta este Hristos, în așa fel încât să nu ne clătinăm, întrebându-ne dacă suntem pe calea cea dreaptă a adevărului sau dacă trebuie să căutăm în altă parte.

Astfel, aceste trei lucruri sunt: încurajarea, care întărește sufletul; dragostea prin unirea cu Hristos, care îl încălzește; și înțelegerea adevărului, care îl luminează.

H. Rossier

SĂMÂNȚA BUNĂ

Pe cel care vine la Mine nicidecum nu-l voi scoate afară.

Ioan 6.37

Predica de la mina de cărbuni (2)

Atunci mi-au venit în minte alte două texte pe care le auzisem de la mama mea: „Veniți la Mine toți cei trudiți și împovărați și Eu vă voi da odihnă“ și, de asemenea, „Pe cel care vine la Mine nicidecum nu-l voi scoate afară“. Lumina a strălucit în sufletul meu, pentru că eu L-am persecutat pe Isus, am abuzat și am batjocorit Numele Lui. Dar, pe când mergeam spre casă, am venit la El și mi-am mărturisit păcatele. Acum știu că El m-a primit și că sunt mântuit.

Băieți, eu nu sunt predicator, dar doresc să ating inimile voastre, ca să vă fac să-L cunoașteți pe acest Mântuitor minunat. El m-a ajutat să vă vorbesc, și tot El este Cel care vă spune: „Eu sunt Isus pe care tu Îl persecuți“. Isus înseamnă Mântuitor. Și, la fel cum El l-a mântuit pe Saul prigonitorul, El m-a salvat și pe mine. Și El va face la fel pentru voi.

Predica lui Fred se încheiase. În tăcerea ce a urmat, unul dintre mineri nu și-a mai putut stăvili emoția: „Fred, ai spus că Isus a zis: „Pe cel care vine la Mine nicidecum nu-l voi izgoni“. Acum spun și eu înaintea voastră, a tuturor, că și eu vreau să vin la El“.

Despre împăratul Nebucadnețar citim cum Dumnezeu, prin harul și puterea Lui, l-a convins de nebunia gândurilor sale. Ne impresionează concluzia sa: „Eu, Nebucadnețar, mi-am ridicat ochii spre ceruri și cunoștința mea s-a întors la mine; și L-am binecuvântat pe Cel Preaînalt“ (Daniel 4.34).

Citirea Bibliei: Isaia 13.1-22 · Fapte 24.22-27

SCRIPTURILE ÎN FIECARE ZI

de Jean Koechlin

1 Cronici 28:11-21

Acum, în mod solemn, David îi predă fiului său, Solomon, tot ceea ce a pregătit pentru casa lui Dumne­zeu. Să ne gândim la acea sublimă declaraţie din Evan­ghelie: „Tatăl iubeşte pe Fiul şi a dat toate în mâna Lui“ (Ioan 3.35).

Începând cu porticul templului şi până la cel mai mic pocal, totul devine subiect al instruc­ţiu­nilor precise şi în detaliu. Priceperea cu privire la acestea îi fusese dată lui David în scris, prin mâna Domnului peste el (v. 19). Ca să-şi comunice gândurile Sale, Dum­ne­zeu S-a folosit de scriitori inspiraţi. Cele şai­zeci şi şase de cărţi ale Bibliei au fost scrise de patruzeci de autori foarte diferiţi, într-o perioadă de aproximativ o mie şase sute de ani. Dar unul şi acelaşi Duh a dictat toate pa­ginile Cărţii Sfinte. Să nu uităm nicio­dată când le citim că Dumnezeu este Acela care ne vorbeşte prin ele.

Capitolul se încheie cu încă un cuvânt al tatălui pentru fiul său. Solomon a primit tot ce îi era necesar. Acum este vremea ca el să acţioneze contând pe ajutorul Dom­nului. Şi noi am primit mult; vine timpul când este ne­cesar să acţionăm în acord cu ceea ce Domnul aşteaptă de la fiecare dintre noi! Într-o zi va trebui să dăm socoteală de tot ceea ce – din timiditate sau din lenevie – am ne­glijat să împlinim.

TIMPUL TĂU DE LINIȘTE (1) | Fundația S.E.E.R. România

„Tu eşti adăpostul şi scutul meu; eu nădăjduiesc în făgăduinţa Ta.” (Psalmul 119:114)

Ce te împiedică să ai regulat un timp de liniște cu Dumnezeu? Poate că simplul gând că „trebuie” apare ca un alt element de adăugat pe nesfârșita listă de obligații a vieții tale… Așa că-ți spui: „Poate mai târziu, când viața se va mai liniști…” Nu!

Noi trebuie să scăpăm de miturile și așteptările nepractice pe care dușmanul le folosește pentru a ne împiedica să experimentăm bucuria de a-L cunoaște pe Domnul Isus și de a fi cunoscuți de El. Psalmistul David a scris: „Un lucru cer de la Domnul şi-l doresc fierbinte: aş vrea să locuiesc toată viaţa mea în Casa Domnului, ca să privesc frumuseţea Domnului şi să mă minunez de Templul Lui. Căci El mă va ocroti în coliba Lui în ziua necazului, mă va ascunde sub acoperişul cortului Lui şi mă va înălţa pe o stâncă. Iată că mi se şi înalţă capul peste vrăjmaşii mei, care mă înconjoară… Inima îmi zice din partea Ta: „Caută Faţa Mea!” Şi Faţa Ta, Doamne, o caut!” (Psalmul 27:4-6, 8). Când David a scris aceste cuvinte, nu exista niciun Templu sau „casă a Domnului”.

Așadar, ce a vrut el să spună? Că Dumnezeu este la fel de aproape de tine ca o rugăciune; că Îl poți căuta pe Domnul, te poți desfăta în Domnul, poți medita la Domnul și poți vorbi cu Domnul oriunde și oricând. Cuvintele „Tu eşti adăpostul şi scutul meu” înseamnă că te poți retrage din fața oamenilor, a presiunilor și a problemelor și îți poți primi forțe proaspete de la Domnul, comunicând cu El în inima și mintea ta.

Aceasta se poate întâmpla oriunde și oricând. Așa că, de azi pune-ți deoparte un „timp de liniște cu Domnul” în fiecare zi!

Posted in Romanian devotionals and tagged , , , , | Lasă un comentariu
17 sept. 2025

17 Septembrie 2025

DOMNUL ESTE APROAPE

Și de ce ați adus adunarea Domnului în pustia aceasta, ca să murim aici, noi și vitele noastre? Și de ce ne-ați făcut să ne suim din Egipt, ca să ne aduceți în locul acesta rău? Nu este un loc de semănat sau de smochini sau de vii sau de rodii și nu este nici apă de băut.

Numeri 20.4,5

Moise avea de condus un popor împotrivitor, cârtitor și certăreț. Și tocmai în aceste împrejurări dificile, el trebuia să se comporte blând, așa cum învățase prin harul lui Dumnezeu în timpul celor 40 de ani pe care îi petrecuse ca păstor la oi în pustie.

În Numeri 20, poporul a cârtit împotriva lui Moise. „A cârti“ nu este același lucru cu „a te certa“. Pentru ceartă este nevoie întotdeauna de doi oameni. Dacă între credincioși se iscă o ceartă, atunci întotdeauna ambii sunt de vină. Dar cârtirea vine adesea doar dintr-o parte. Poporul a cârtit împotriva lui Moise, ba chiar împotriva Domnului. „A cârti“ înseamnă a-i face cuiva reproșuri și a-l învinui.

Oamenii au fost nemulțumiți, pentru că nu era apă! Ei și-au exprimat această amărăciune în cuvinte supărătoare. Ce a făcut Moise în cazul acestei răscoale a poporului? Moise și Aaron s-au smerit înaintea Domnului din cauza răzvrătirii poporului lui Dumnezeu. Atunci a apărut gloria Domnului. A fost gloria lui Dumnezeu în har, care a vrut să-l ducă pe acest popor la țintă, în ciuda răzvrătirii sale.

Uneori Dumnezeu trebuie să trimită în viața celor credincioși judecată temporară, disciplinare sau încercare, dar El nu-l conduce pe poporul Său la țintă prin judecată, ci prin har. Să nu uităm niciodată acest principiu! Când vom ajunge la ținta cerească, atunci vom recunoaște că doar harul lui Dumnezeu a fost acela care ne-a adus acolo!

M. Billeter

SĂMÂNȚA BUNĂ

Iar el a zis: „Cine ești, Doamne?“. Și El a spus: „Eu sunt Isus, pe care tu Îl persecuți!“.

Fapte 9.5

Predica de la mina de cărbuni (1)

Câțiva mineri stăteau așteptând pachetul cu contribuția săptămânală. Unul a spus: „Fred, am auzit că te-ai făcut religios de săptămâna trecută. Mai avem 5 minute de așteptat. Zi-ne o predică!“. Ceilalți au încuviințat. „Dar o predică cum trebuie începe cu Biblia. Asta o să fie ceva bun!“

Fred a ezitat la început, apoi a spus:

Textul meu este cuvântul pe care Isus l-a spus lui Saul din Tars: „Eu sunt Isus pe care tu Îl persecuți“. Acum, băieți, ascultați! Cu două săptămâni în urmă blestemam și juram că nu există Dumnezeu. Acum știu că El este Tatăl meu. Știu de asemenea că El este Mântuitorul și că m-a salvat. O să vă zic cum s-a întâmplat.

Miercurea trecută eram la schimbul de seară și am pierdut ultimul autobuz către casă, așa că a trebuit să merg pe jos aproape 10 kilometri. Era frig și întuneric și cu greu vedeam drumul. Cum mă chinuiam să merg prin beznă, mi-am adus aminte de o vorbă a mamei. Ea spunea că sunt două drumuri în viață: unul care conduce la Dumnezeu, iar celălalt care conduce la pieire (Matei 7.13,14). Mi-am dat seama dintr-odată că sunt pe drumul spre pieire. Am plâns cu amar: „O, Dumnezeule, salvează-mă!“. Apoi mi-am amintit de un alt text din Biblie pe care mama mă învățase. Era ce a auzit Saul din Tars: „Eu sunt Isus pe care tu Îl persecuți“. Aceste cuvinte m-au lovit puternic.

Citirea Bibliei: Isaia 11.1-12.6 · Fapte 24.10-21

SCRIPTURILE ÎN FIECARE ZI

de Jean Koechlin

1 Cronici 28:1-10

Anterior, în cap. 22.17, David mai adu­nase odată căpeteniile poporului. Acum adaugă la ele pe toţi cei care au vreo poziţie sau vreo responsabi­litate în Israel. Fără îndoială, toţi bărbaţii ale căror nume apar în capitolele 23-27 se găsesc acolo ca să-l asculte pe domnul lor. Nici unul n-ar fi vrut să scape această mare întâlnire.

Domnul, de asemenea, ne invită la adunări unde doreşte să ne dea instrucţiuni. Nu suntem oare vinovaţi dacă absentăm din motive deşarte (Evrei 10.25)?

Împăratul le comunică gândurile lui cele mai intime şi mai de preţ tuturor acestor oameni strânşi în jurul său. Îi îndeamnă să cerceteze şi să împli­nească toate poruncile Domnului. Stă de vorbă cu ei despre casa glorioasă care trebuie construi­tă. Şi, în mod particular, le vorbeşte despre fiul său, în care şi prin care va fi rea­lizat întregul său proiect. Acestea sunt subiecte care corespund acelor teme cu care Duhul Sfânt ne preocupă în adu­nările de zidire!

Apoi David se adresează lui Solomon. Să fim foarte atenţi la aceste cuvinte ale unui tată către fiul său! Ele ni se adresează în egală măsură şi nouă: „Fiul meu, cunoaşte pe Dumnezeul părintelui tău şi slujeşte-I cu întreagă inimă şi cu suflet binevoitor … Dacă-L vei căuta, El va fi găsit de tine“ (v. 9).

GÂNDURILE LUI DUMNEZEU PENTRU TINE | Fundația S.E.E.R. România

„Căci Eu ştiu gândurile pe care le am cu privire la voi’, zice Domnul, ‘gânduri de pace… ca să vă dau un viitor şi o nădejde.” (Ieremia 29:11)

Apostolul Pavel era total implicat în ceea ce Dumnezeu îl chemase să facă. Dar tu? Când vine vorba despre obstacolele din calea succesului, suntem de obicei cei mai mari dușmani ai noștri. Să faci pașii necesari pentru a-ți împlini un vis dat de Dumnezeu te va costa. Va trebui să muncești asiduu. Va trebui să faci sacrificii. Va trebui să continui să înveți, să crești și să te schimbi.

Ești dispus să faci asta? Majoritatea oamenilor nu sunt. Întreabă-i pe oameni: când vor face ceea ce vor să facă?, și majoritatea vor răspunde că speră s-o facă „într-o zi”…

Dar de ce nu acum? Pentru că nu ești pregătit? Poate că nu ești… Dar dacă aștepți să fii pregătit, se poate că nu o vei face niciodată. Nu devii pregătit decât atunci când începi.

Dacă ești dispus să începi, iată câteva lucruri de care poți fi sigur:

In primul rând, va fi diferit de ceea ce ți-ai imaginat.

În al doilea rând, va fi mai dificil decât ți-ai imaginat.

În al treilea rând, va fi mai bine decât ți-ai imaginat. Mark Twain spunea că cele mai importante două zile din viața unei persoane sunt ziua în care s-a născut și ziua în care descoperă de ce s-a născut.

Dacă vrei să descoperi de ce te-ai născut, petrece timp cu Dumnezeu. Biblia spune: „Eu ştiu gândurile pe care le am cu privire la voi’, zice Domnul, ‘gânduri de pace, şi nu de nenorocire, ca să vă dau un viitor şi o nădejde. Voi Mă veţi chema, şi veţi pleca; Mă veţi ruga, şi vă voi asculta. Mă veţi căuta, şi Mă veţi găsi dacă Mă veţi căuta cu toată inima.” (Ieremia 29:11-13).

Acesta este Cuvântul lui Dumnezeu pentru tine astăzi.

Posted in Romanian devotionals and tagged , , | Lasă un comentariu
16 sept. 2025

16 Septembrie 2025

DOMNUL ESTE APROAPE

Ca El să aibă întâietate în toate.

Coloseni 1.18

Din Epistola către Efeseni aflăm că Dumnezeu, în sfaturile Sale veșnice, a hotărât ca Hristos să fie înălțat mai presus de toate; pentru că acolo citim că, „după buna Sa plăcere pe care Și-a propus-o în Sine Însuși“, El va aduna toate în Hristos, „cele din ceruri și cele de pe pământ“ și, potrivit cu planul pe care deja îl făcuse, „L-a așezat la dreapta Sa, în cele cerești, mai presus de orice stăpânire, autoritate, putere și domnie și de orice nume care este numit, nu numai în veacul acesta, ci și în cel viitor; și a pus toate sub picioarele Lui“ (Efeseni 1.9,10,20-22).

Din Epistola către Coloseni învățăm că gloria Persoanei Lui Îl face vrednic de locul supremației. Dacă El este „chipul Dumnezeului nevăzut, Cel întâi-născut din întreaga creație“, Cel prin care au fost create toate, care este înainte de toate, Susținător a toate, atunci, într-adevăr, El trebuie să aibă superioritatea „peste toate lucrurile“.

În Epistola către Filipeni, smerenia la care El S-a supus în har Îi asigură înălțarea, pentru că acolo citim că „S-a golit pe Sine Însuși, luând chip de rob, făcându-Se asemenea oamenilor. Și, la înfățișare fiind găsit ca un om, S-a smerit pe Sine, făcându-Se ascultător până la moarte, și încă moarte de cruce. De aceea și Dumnezeu L-a înălțat nespus de mult și I-a dăruit un Nume care este mai presus de orice nume“ (Filipeni 2.7-9).

În Epistola către Evrei, suferințele sunt prezentate ca fiind mijlocul prin care El a fost pregătit pentru înălțarea supremă. Acela care este pus peste toate – încununat cu glorie și onoare – a fost mai întâi făcut desăvârșit prin suferințe (Evrei 5.8,9).

Din prima Epistolă a lui Petru învățăm că prețul pe care El l-a avut în ochii lui Dumnezeu este dovedit prin înălțarea Lui. „Piatra vie, lepădată de oameni, dar aleasă, prețioasă înaintea lui Dumnezeu“, a fost făcută „piatră de unghi, aleasă, prețioasă“ (1 Petru 2.4,6). Mai mult, Ioan ne spune că, pentru a fi posibil ca și alții să aibă parte de binecuvântarea și de gloria înălțării Lui, mai întâi erau necesare suferințele și moartea Lui. Când se împlinise momentul ca Fiul Omului să fie glorificat, atunci venise și timpul ca grăuntele de grâu să cadă pe pământ și să moară, căci altfel ar fi rămas singur pentru totdeauna.

H. Smith

SĂMÂNȚA BUNĂ

Spun dar: umblați în Duh și nicidecum nu veți împlini pofta cărnii.

Galateni 5.16

De unde puterea de a nu mai împlini poftele cărnii?

Adicția sau dependența este un comportament bazat pe o dorință repetată și incontrolabilă de a face sau de a consuma ceva, în ciuda încercărilor de a evita acest lucru. Unele dependențe sunt grave: droguri, alcool, pornografie, jocuri video, jocuri de noroc… Uneori vorbim cu ușurință despre faptul că suntem „dependenți“, dar nu ne dăm seama că sursa este aceeași pentru toți. Apostolul Pavel a scris: „Căci ceea ce fac nu aprob: fiindcă ceea ce nu vreau, aceea fac; iar ceea ce urăsc, aceea practic“ (Romani 7.15,16). El a descris aici starea acelui credincios care – identificând prezența păcatului în el, prin dorințele care îl asaltau – încearcă să se elibereze prin mijloace proprii. Unde este atunci puterea care îmi permite să împlinesc versetul: „Și nicidecum nu veți împlini pofta cărnii“? Puterea este a Duhului lui Dumnezeu care locuiește în cel credincios. Trebuie să-mi amintesc că „am fost răstignit cu Hristos“ și că „nu mai trăiesc eu, ci Hristos trăiește în mine“ (Galateni 2.20). Dacă mă rog și citesc Biblia, Hristos va trăi în mine și voi primi zi de zi puterea de la El.

Pe pista de decolare stă ghemuit un uriaș din oțel, din aluminiu și fibră de carbon. Gravitația menține aeronava la sol. Însă, când uriașele motoare sunt puse în funcțiune, legea aerodinamicii învinge legea gravitației, iar avionul se ridică în aer. În viața noastră acționează legea păcatului, pe care n-o putem învinge prin forțe proprii. Dar există o forță mai puternică decât ea! Forța Duhului Sfânt! „Legea Duhului de viață în Hristos Isus m-a eliberat de legea păcatului și a morții“ (Romani 8.2).

Citirea Bibliei: Isaia 10.1-34 · Fapte 24.1-9

SCRIPTURILE ÎN FIECARE ZI

de Jean Koechlin

1 Cronici 27:1, 27:22-34

Capitolul 27 ne învaţă că, odată cu supra­ve­ghe­torii, sunt necesari şi soldaţii. Ca să ne păstrăm avuţiile, va fi poa­te necesar să luptăm şi tre­buie să fim pregătiţi pentru aceasta.

Versetele 25-31 arată că existau şi alte avuţii, mai puţin nobile decât cele din locul sfânt, dar care trebuia să fie păzite cu tot atâta grijă, pentru că erau bunuri care făceau parte din „averea împăratului“ (v.31). Să evaluăm cu aten­ţie tot ceea ce Domnul ne-a încredinţat. Asemeni acelui stăpân care, plecând, a încredinţat talanţi ser­vi­torilor lui, Domnul a pregătit fiecăruia dintre noi un anumit număr de bunuri sau de aptitudini pentru a le pune în folosul Său (Matei 25.14 …).

Subiectul particular al acestui fragment este munca la câmp. Fie ca aceia dintre cititorii noştri care locuiesc la ţară să nu subestimeze partea pe care Domnul le-a dat-o lor. Ceea ce le este încredinţat poartă numele tot de avuţii sau de „talanţi“. Nu este vorba de a le compara cu ceea ce au primitalţii, ci de a le administra cu credincioşie. Deci, în locul în care am fost aşezaţi, să acţionăm în aşa fel încât, într-o zi, Stăpânul să ni Se poată adresa cu aceste cuvinte de har: „Bine, rob bun şi credincios; ai fost credincios pes­te puţine, te voi pune peste multe; intră în bucuria domnului tău!“

„NU DERANJAȚI!” | Fundația S.E.E.R. România

„…Propovăduieşte Cuvântul, stăruie asupra lui la timp şi ne la timp…” (2 Timotei 4:2)

În pregătirea lui Timotei pentru slujire, apostolul Pavel îi spune: „Predică Cuvântul!” Fie că este convenabil sau incomod… tu, ca propovăduitor al Cuvântului, trebuie să le arăți oamenilor în ce fel sunt greșite viețile lor. În majoritatea hotelurilor există un semn pe care îl poți pune pe ușa dormitorului tău și care spune: „Nu deranjați!”

Acel semn le spune celorlalți că vrei să te relaxezi, să dormi sau să nu fi deranjat. E acceptabil să agăți acest semn pe ușa camerei de hotel… dar nu și pe ușa vieții tale! Ai observat vreodată că Dumnezeu nu face întotdeauna lucrurile după calendarul nostru, sau cum ne convine nouă?!

Apostolul Pavel i-a spus lui Timotei că, atunci când este vorba de a-L sluji pe Domnul, el a fost chemat s-o facă „la timp și ne la timp” și „indiferent dacă este convenabil sau incomod”. Trebuie să ne amintim că orice ne cere Dumnezeu să facem, merită întotdeauna, indiferent de inconvenientul sau dificultatea cu care ne confruntăm în acest proces. Iar El va deschide întotdeauna o cale pentru ca noi să-i împlinim voia atunci când suntem ascultători față de El.

Biblia spune: „Deci cei ce sunt pământeşti [adică împlinesc poftele și impulsurile firii lor pământești] nu pot să placă lui Dumnezeu.” (Romani 8:8). Să reținem că această „fire pământească” nu Îi place lui Dumnezeu. Acest lucru nu înseamnă că Dumnezeu nu ne iubește, ci că El nu este mulțumit și nici nu va accepta un comportament care „satisface poftele și îndemnurile firii noastre pământești”!

Așa că, dă jos semnul „Nu deranjați!” și ia-ți angajamentul să trăiești în ascultare, pentru că aceasta este calea spre binecuvântare!

Publicat în Romanian devotionals | Lasă un comentariu
15 sept. 2025

15 Septembrie 2025

DOMNUL ESTE APROAPE

Preaiubiților, dându-mi toată silința să vă scriu despre mântuirea noastră comună, am fost nevoit să vă scriu, îndemnându-vă să luptați pentru credința dată sfinților o dată pentru totdeauna.

Iuda 3

Noul Testament pe scurt (26) – Iuda

Iuda, dorind să le scrie celor credincioși despre mântuirea lor comună, s-a văzut nevoit să le scrie despre altceva. Ar fi fost mult mai plăcut pentru el să le scrie despre mântuirea de care se bucurau, însă Dumnezeu, care pusese pe inima lui dorința de a scrie, hotărâse ca mesajul lui Iuda să fie unul care să-i îndemne cu solemnitate pe sfinți să lupte pentru credința dată lor o dată pentru totdeauna. Epistola sa vorbește despre decăderea mărturiei creștine. Subiectul ei este apostazia, adică întoarcerea deliberată de la harul lui Dumnezeu la desfrânare, prin influența oamenilor răi care s-au strecurat în mijlocul mărturiei creștine.

Limbajul ei este puternic și profetic. Iuda folosește împrejurări trecute de revoltă împotriva autorității lui Dumnezeu, pentru a ilustra starea care avea să se dezvolte în creștinătate în zilele din urmă. Deși Israel a fost binecuvântat prin eliberarea din Egipt, totuși mulți din popor au pierit în pustie, din cauza necredinței. Chiar și îngerii, mult binecuvântați de Dumnezeu, au fost aruncați în întunericul etern din cauza răzvrătirii lor. Cain, Balaam și Core, toți oferă atenționări deosebit de solemne cu privire la judecata lui Dumnezeu; de asemenea, Sodoma și Gomora.

Deși toate acestea oferă o imagine sumbră, totuși cuvintele de încheiere ale epistolei, începând cu expresia: „Dar voi, preaiubiților“ (versetul 20), oferă o încurajare minunată credinței care se bazează pe Dumnezeul cel viu. Așa cum vedem în ultimele două versete, lauda rămâne atitudinea potrivită pentru cel credincios, aflat într-o lume în care numele măreț al lui Dumnezeu continuă să fie dezonorat.

L. M. Grant

SĂMÂNȚA BUNĂ

Și Isus le-a spus: „Luați seama și feriți-vă de aluatul fariseilor și al saducheilor“.

Matei 16.6

Aluatul fariseilor și al saducheilor

Domnul Isus i-a avertizat pe ucenicii Săi cu privire la două grupări religioase periculoase, fariseii și saducheii. El a numit influența lor „aluat“. Ce a vrut să spună prin această expresie? În Scriptură, aluatul este întotdeauna o imagine a răului. Care a fost atunci răul pe care l-a avut în vedere cu privire la aceste două grupări?

Fariseii acordau cea mai mare importanță tradițiilor evreiești. Scrierile lor consemnau multe dispoziții care mergeau dincolo de instrucțiunile divine din Vechiul Testament. Fariseii considerau că era mult mai important să adere la aceste legi sau porunci date de om, decât să asculte de Cuvântul lui Dumnezeu. Pioșenia lor era pură ipocrizie. Găsim aceeași atitudine în creștinătate. Omul adaugă la învățătura Bibliei propriile gânduri, pentru a-și satisface propria imagine despre evlavie.

Saducheii erau oameni raționali, care credeau numai ceea ce puteau vedea. Ei negau atât adevărul învierii, cât și existența îngerilor; prin urmare, declarau că anumite părți din Cuvântul lui Dumnezeu erau nule. Ei credeau doar ceea ce știința ar fi dovedit ca fiind adevărat în Biblie.

Prin adăugarea (vedeți „aluatul fariseilor“) sau prin înlăturarea (vedeți „aluatul saducheilor“) unor părți din Biblie se abandonează fundamentul sigur al afirmațiilor veșnic valabile ale lui Dumnezeu cu privire la mântuirea omului.

Citirea Bibliei: Isaia 9.1-21 · Fapte 23.23-35

SCRIPTURILE ÎN FIECARE ZI

de Jean Koechlin

1 Cronici 26:20-32

Dintre leviţi, unii aveau în grijă vistieriile casei Domnului şi vistieriile lucrurilor dedi­ca­te. Unul dintre ei, Şebuel, „supraveghetor peste vis­tierii“, era descendent al lui Moise. Suntem oare siguri că şi nouă ni s-au încre­dinţat multe co­mori? Cea mai mare dintre ele nu este alta decât Cuvântul lui Dumnezeu. Bogăţiile lui sunt inepui­zabile. Care este importanţa pe care o acordăm Bibliei noastre? O socotim a fi cu adevărat o comoară?

„Lucrul bun încredinţat ţie, pă­strează-l“, îi re­comandă Pavel tână­ru­lui Timotei (2 Ti­motei 1.14). Iar în prima sa epistolă, după ce a pus în antiteză bogăţiile deşerte din veacul de acum cu comoara strânsă ca o temelie pentru viitor, apostolul îl îndeamnă pe tânărul ucenic: „Timotei, păzeşte ce ţi s-a încredinţat! …“ (1 Ti­motei 6.19-20). Fie­ca­re dintre noi să citească din nou acest v. 20, punându-şi numele său în lo­cul celui al lui Timotei.

Alţi leviţi sunt numiţi în v. 29-32. Ei erau supra­ve­ghetori, judecători, administratori. Puşi acolo pentru a face„toa­te treburile lui Dumnezeu“ (v. 30, 32; vezi şi 2 Cronici 19.11), ei ne fac să ne gândim la Cel care, încă din copilărie, S-a aflat întâi şi mai presus de orice „în cele ale Tatălui“ Său (Luca 2.49).

ATINGE-ȚI POTENȚIALUL! | Fundația S.E.E.R. România

„Vechea ta propăşire va fi mică faţă de cea de mai târziu…” (Iov 8:7)

Potențialul tău personal se referă la ceea ce poți fi – ce poți deveni ca persoană. Dumnezeu, care vede sfârșitul de la bun început, îți cunoaște potențialul și te va ajuta să-l atingi. Dar și tu ai un rol de jucat: trebuie să dorești să crești, și să te angajezi s-o faci în fiecare zi! Creșterea este o cale care nu se termină niciodată: „Ei merg din putere în putere…” (Psalmul 84:7).

La fel cum ADN-ul tău este diferit de cel al oricărei alte persoane, tot așa calea ta de dezvoltare personală este diferită. Pentru a-ți descoperi scopul dat de Dumnezeu, trebuie să-ți cultivi conștiință spirituală. Pentru a deveni o persoană mai bună, trebuie să-ți dezvolți caracterul. Pentru a progresa în carieră, trebuie să-ți dezvolți abilitățile. Pentru a fi un soț/soție mai bun(ă) sau un părinte mai bun, trebuie să-ți dezvolți abilitățile de relaționare.

Pentru a-ți atinge obiectivele financiare, trebuie să crești în înțelegerea modului în care funcționează banii. Aspectele creșterii diferă de la individ la individ, dar principiile sunt aceleași pentru fiecare persoană. Iar dacă ești serios în ceea ce privește creșterea, trebuie să integrezi ceea ce înveți în rutina ta. Nu-ți vei puteai schimba viața până când nu schimbi un lucru pe care-l faci în fiecare zi. Creșterea are loc doar atunci când cunoștințele devin experiență.

De aceea, este atât de important să ții un jurnal de creștere personală. Acesta te ajută să vezi cât de departe ai ajuns, ce ai învățat, în ce măsură te-ai schimbat, și cât de mult mai ai de mers… Dacă vei continua să înveți și să crești zilnic timp de mulți ani, vei fi uimit să vezi cât de departe te vor duce toate acestea.

Aceasta este încurajarea lui Dumnezeu pentru tine astăzi: „Vechea ta propăşire va fi mică faţă de cea de mai târziu.”

Publicat în Romanian devotionals | Lasă un comentariu
14 sept. 2025

14 Septembrie 2025

DOMNUL ESTE APROAPE

Ca jertfă pentru vină să aducă Domnului pentru păcatul lui un berbec fără cusur, luat din turmă, după prețuirea ta, și să-l dea preotului. Și preotul va face pentru el ispășirea înaintea Domnului și i se va ierta, oricare ar fi fost lucrurile care l-au făcut vinovat.

Levitic 6.6,7

Restituirea (4)

Nu credem noi oare că toate problemele noastre vechi s-ar rezolva, dacă ne-am purta după aceste principii, ca niciun lucru vechi să nu lase răni neînchise și necurățate cu adevărat în modul descris mai înainte? Însă, pentru a fi capabil de aceasta, trebuie să fii bogat duhovnicește. Un sărac duhovnicește nu va putea niciodată înlătura pe deplin, conform gândurilor lui Dumnezeu, vina față de un frate sau față de o soră. Consecința acestui lucru este că relațiile sale cu fratele sau cu sora niciodată nu vor putea fi restabilite pe deplin și că el nu va avea niciodată părtășie deplină cu Tatăl și cu Domnul Isus. Nu poate fi oare aceasta cauza pentru care așa de multe inimi sunt înstrăinate una de cealaltă?

Doar privirea la Domnul Isus care, pe cruce, a plătit pe deplin nu numai datoria noastră față de Dumnezeu, ci și o a cincea parte mai mult (încât harul lui Dumnezeu și dragostea Sa pot face inima noastră suficient de bogată), ne poate face să pășim pe drumul restabilirii care ne este arătat aici de către Dumnezeu. Este singurul drum! În acest caz, Dumnezeu nu spune: «Dacă ești prea sărac, Eu sunt mulțumit cu mai puțin, cu o capră, cu o pereche de turturele sau cu a zecea parte dintr-o efă de făină». În căile Sale de cârmuire, Dumnezeu trebuie să pretindă aici prețul întreg. Numai așa este posibilă restabilirea. Cât de serios ne vorbește aceasta! Sunt inimile noastre suficient de bogate, încât să pășească întotdeauna pe acest drum? Dacă nu este așa, aceasta nu este vina lui Dumnezeu.

Dacă ne hrănim din toată slava lucrării minunate de pe cruce a Domnului Isus, suntem atât de bogați, încât vom putea plăti pe deplin datoria noastră față de frați sau față de surori și vom putea să le dăm în plus „a cincea parte“ cu ușurință. Să ne dăruiască Domnul har, ca așa să fie!

H. L. Heijkoop

SĂMÂNȚA BUNĂ

După aceasta, le-a spus: … „Să mergem din nou în Iudeea“. Ucenicii I-au spus: „Rabi, acum căutau iudeii să Te ucidă cu pietre, și din nou Te duci acolo?“. Isus le-a răspuns: … „Dacă umblă cineva ziua, nu se împiedică … dar, dacă umblă cineva noaptea, se împiedică, pentru că lumina nu este în el“.

Ioan 11.7-10

Din nou în Iudeea

Iudeii voiau să-L aresteze pe Domnul Isus, însă El „a scăpat din mâna lor și a plecat din nou dincolo de Iordan, spre locul unde boteza Ioan“ (Ioan 10.40). Pare să fie același loc numit la începutul acestei Evanghelii „Betania de dincolo de Iordan“ (Ioan 1.28), unde a primit vestea despre Lazăr. Atunci când Domnul le-a spus ucenicilor că avea să Se întoarcă în Iudeea, ei s-au temut pentru El. Dar oare nu cunoștea El mai bine decât ei ura înverșunată a evreilor față de Sine? Să fi uitat El cumva că ei încercaseră în mod repetat să-L ucidă cu pietre? Nu putem înțelege mereu căile Fiului lui Dumnezeu. Pe de o parte, surorile Îl așteptau cu nerăbdare, iar El părea că nu mai ajunge odată. Pe de altă parte, ucenicii temători se bucurau că se aflau departe de locul periculos. Iată însă că acum Domnul voia să Se întoarcă în Iudeea. Domnul le-a explicat intențiile Lui printr-o parabolă. Pentru El era zi, nu noapte. Așadar, trebuia să împlinească voia și lucrările Tatălui Său ceresc. Acum primise porunca să îl învie pe Lazăr, așa că nimeni nu Îl putea împiedica să facă aceasta.

De prea multe ori noi luăm în considerare numai circumstanțele exterioare și de aceea ne împiedicăm și cădem. Calea noastră pare întunecată și nesigură. Vom primi lumină pe cale numai când vom privi la Hristos și vom trăi potrivit cu voia Lui.

Citirea Bibliei: Isaia 8.1-22 · Fapte 23.11-22

SCRIPTURILE ÎN FIECARE ZI

de Jean Koechlin

1 Cronici 25:1-8; 26:13-19

Darurile, responsabilităţile şi diferitele servicii sunt, aşa cum am amintit ieri, împărţite de Capul Bisericii. Dar credinciosul este invitat să dorească aceste daruri şi să le ceară de la Domnul. „Râvniţi cele spirituale, dar mai ales să profeţiţi … Cine profeţeşte vorbeşte oamenilor spre zidire şi în­cura­jare şi mângâiere“ (1 Corinteni 14.1-3). Este oare dorinţa fiecăruia dintre noi să fie astfel folosit de Domnul? Atunci să-I cerem să ne acorde unul dintre aceste daruri spirituale nu ca să ne dăm importanţă, ci având în vedere binele Adunării şi glo­ria Domnului Isus. După cei care profeţeau (ca­p. 25), cei amintiţi din nou sunt uşierii sau su­pra­ve­ghetorii (cap. 26). Iată un serviciu care este demn de dorit! „Dacă cineva doreşte să facă lu­cra­rea de supraveghere, bun lucru doreşte“ (1 Ti­m. 3.1).

Îl regăsim aici pe Obed-Edom împreună cu cei opt fii şi cu cei şaizeci şi doi de descendenţi ai săi. El ono­rase chivotul. Acum, Dumnezeu este acela care îl onorează şi-l binecuvântează (26.4-8,15). Dum­nezeu încre­din­ţea­ză aces­tei familii casa maga­zii­lor. De ei va depinde hra­na pre­oţilor, care este o imagine a învăţăturii în Adunare. Im­­por­tantă responsabili­tate, în adevăr! (Matei 24.45-46).

TU, VREI SĂ FACI VOIA LUI DUMNEZEU? | Fundația S.E.E.R. România

„Vreau să fac voia Ta, Dumnezeule!” (Psalmul 40:8)

Poate că pare dificil să faci voia lui Dumnezeu, dar întotdeauna îți aduce un sentiment de împlinire și mulțumire. Împăratul David a experimentat resentimente din partea familiei sale, trădare din partea șefului său și respingere de către prieteni… Cu toate acestea, el a putut spune: „Vreau să fac voia Ta, Dumnezeule!”

Pentru a-ți împlini destinul dat de Dumnezeu, trebuie să fii pasionat. Pasiunea îți oferă de fiecare dată un avantaj. O persoană pasionată este mai eficientă decât nouăzeci și nouă care au doar un interes. Pasiunea îți dă energie și te face să continui atunci când alții renunță… și te face să mergi mai departe chiar când și tu vrei să renunți! Dumnezeu îți va da nu numai o pasiune pentru voia Sa, ci vei descoperi și abilități pe care nu știai că le ai. Poate că sunt nedezvoltate, dar sunt acolo, așteptând să fie exploatate. Unii dintre noi au abilități inerente, și știu cine sunt și ce au de făcut… Alții trebuie să se străduiască să facă aceste descoperiri.

Care ar trebui să fie scopul tău? Să irosești cât mai puțin din viața ta. Există o mare diferență între a avea un vis dat de Dumnezeu, care te împinge să-l împlinești, și a scorni un concept care nu are nicio legătură cu cine ești și cu ceea ce ești chemat să faci. La fel cum un soldat din linia întâi trebuie să păstreze comunicarea cu cartierul general, tu trebuie să te rogi zilnic și să cercetezi Cuvântul lui Dumnezeu.

Când știi că faci ceea ce Dumnezeu te-a chemat să faci, experimentezi bucurie în mijlocul tristeții, pace în mijlocul conflictului și încredere atunci când totul în jurul tău se destramă. Nimic, absolut nimic, nu este mai important decât să știi că faci voia lui Dumnezeu! Deci, propune-ți asta – de astăzi!

Publicat în Romanian devotionals | Lasă un comentariu

Navigare în articole

← Older Entries
Newer Entries →