Mana Zilnica

Categorie: Scripturile In Fiecare Zi

  • 20 August 2022

    DOMNUL ESTE APROAPE

    Dacă umblăm în lumină, după cum El este în lumină, avem comuniune unii cu alții și sângele lui Isus Hristos, Fiul Său, ne curățește de orice păcat.

    1 Ioan 1.7


    Cât de mult ne rătăcim când ne imaginăm că ar fi un semn de spiritualitate să fim preocupați cu păcatele noastre! Poate oare păcatul (sau păcatele) să fie temelia sau motivul comuniunii noastre cu Dumnezeu? Cu siguranță, nu! Atât timp cât înaintea noastră este păcatul, comuniunea trebuie să fie întreruptă. Părtășia poate fi doar „în lumină”; și, fără îndoială, în lumină nu este niciun păcat. Acolo nu se vede nimic altceva decât sângele care ne-a înlăturat păcatele și care ne-a apropiat de Dumnezeu și, de asemenea, Avocatul care ne ține în această apropiere. Păcatul a fost nimicit pentru totdeauna din scena în care Dumnezeu și închinătorul stau în părtășie sfântă. Care a fost obiectul părtășiei dintre fiul risipitor și tatăl său? Au fost zdrențele fiului sau roșcovele din „țara îndepărtată”? În niciun caz! Nu a fost nimic din ceea ce fiul a adus cu el. Această părtășie a fost bazată pe ceea ce a oferit dragostea bogată a tatălui – „vițelul îngrășat”.

    Nu trebuie să credem nicio clipă că adevărata smerenie se recunoaște sau se dezvoltă prin preocuparea intensă cu păcatele noastre. Acționând în acest fel, ne putem induce o stare posomorâtă și abătută; dar smerenia adevărată și profundă își are sursa în alt loc. Când anume a devenit fiul risipitor un om smerit: atunci când „și-a venit în fire” în țara îndepărtată, sau când se afla în brațele și în casa tatălui? Nu este evident că harul, cel care ne înalță pe cele mai înalte culmi ale părtășiei cu Tatăl, este singurul care ne poate conduce la cea mai profundă și mai reală smerenie? Fără îndoială! Umilința care izvorăște din înlăturarea păcatelor noastre este mult mai profundă decât cea care izvorăște din descoperirea lor. Prima ne pune în legătură cu Dumnezeu; cea de-a doua, cu noi înșine. Calea pentru a fi cu adevărat smeriți este să umblăm cu Dumnezeu, având înțelegerea și puterea relației în care El ne-a așezat. El ne-a făcut copiii Săi; iar dacă vom umbla ca atare, vom fi smeriți.

    C. H. Mackintosh

    SĂMÂNȚA BUNĂ

    Dacă numai în viața aceasta ne-am pus nădejdea în Hristos, atunci suntem cei mai de plâns dintre oameni.

    1 Corinteni 15.19


    18 ani – viața tocmai începuse…

    Avea 18 ani și acum era pe moarte. Diagnosticul său era unul nemilos: leucemie. 18 ani – viața tocmai începuse… urma să dea bacalaureatul. Dorea să studieze medicina, pentru a merge apoi ca medic în misiune. Și acum? Totul se terminase înainte să înceapă.

    Vă puteți închipui situația băiatului? El stătea pe pat bolnav și palid, fără speranță de viață. Era trist, dar nu deznădăjduit. Știa bine că viața lui este în mâna Dumnezeului Atotputernic și trăia cu siguranța pe care numai Dumnezeu o poate da; nu siguranța însănătoșirii, cu toate că ar fi dorit să mai trăiască. Nu, ci siguranța lui avea în vedere viața de după moarte.

    A murit într-o dimineață… Pe patul lui se afla un bilețel, pe care cu greutate scrisese ultimele cuvinte. Erau următoarele versuri:

    „Pe Tine Te doresc. / Cunoști a inimii dorință,

    Mă vezi, mă scapi din suferință.

    Aproape Tu îmi ești. / Pe Tine Te doresc”.

    Așa a murit un tânăr de 18 ani care avea înainte viața. Știa că are un viitor, chiar dacă viața sa pe pământ avea în curând să se sfârșească.

    „Dacă se poate muri cu o asemenea speranță, atunci se poate și trăi cu ea fericit”, sunt cuvinte care au fost probate de credincioși fără număr.

    Citirea Bibliei: Iov 31.1-40 · Fapte 15.1-12

    CUVÂNTUL LUI DUMNEZEU PENTRU ASTĂZI

    coordonatori Bob & Debby Gass

    „NOCTURNELE” VIEȚII (1) – Fundația S.E.E.R. România

    „Cine umblă în întuneric şi n-are lumină, să se încreadă în Numele Domnului…” (Isaia 50:10).


    Dumnezeu ne promite pacea, însă nu ne promite o navigare lină pe valuri sau imunitate față de problemele vieții. Înțelegem din Biblia că „te poți teme de Domnul, și cu toate acestea să umbli în întuneric.” Iov a trăit o viață exemplară, și cu toate acestea a pierdut totul. Necăjit și uimit, el a strigat: „Mi-a tăiat orice ieşire şi nu pot trece; a răspândit întuneric pe cărările mele” (Iov 19:8). Ieremia, după ce a predicat unui popor răzvrătit care l-a bătut și l-a aruncat în închisoare, a strigat: „O… de mi-ar fi ochii un izvor de lacrimi, aş plânge zi şi noapte pe morţii fiicei poporului meu!” (Ieremia 9:1). Apostolul Pavel a suferit atât de mult, încât a afirmat că „nici nu mai trăgea nădejde de viaţă” (2 Corinteni 1:8).

    Credința este ca un film fotografic: se developează în întuneric. Zilele întunecate ne fac să ne sprijinim pe Dumnezeu și să ne apropiem mai mult de el. Edward Mote a scris cuvintele cunoscutului imn: „Deși-I ascunsă fața Sa, cu milă mă va-nconjura/Și orice vifor de-ar veni pe Stâncă sigur eu voi fi!/Zidesc pe Stâncă, pe Hristos, nicicând pe malul nisipos!” E mai ușor să-L lauzi pe Dumnezeu când ești sănătos și facturile îți sunt plătite. Dar când lumina se preface brusc în întuneric, doar atunci descoperi din ce este făcută credința ta, și în ce ți-ai pus cu adevărat încrederea. În astfel de perioade ale vieții dezvoltăm „vederea nocturnă!”


     

     

    SCRIPTURILE ÎN FIECARE ZI

    de Jean Koechlin

    Ioan 20:1-18


    Cea dintâi persoană care se grăbeşte spre mormânt în această glorioasă dimineaţă a Învierii este Maria din Magdala, femeia din care Domnul scosese şapte demoni (Marcu 16.9). Dar cineva i–o luase înainte, pentru că piatra este deja rostogolită. Ea le dă de ştire lui Petru şi lui Ioan, iar aceştia, la rândul lor, aleargă la mormânt, găsesc acolo dovezile strălucite ale învierii şi apoi „se întorc la ei [acasă]”. Cât despre Maria, ea nu poate pleca. Absorbită cu totul de gândul de a-L regăsi pe Mântuitorul ei preaiubit (v. 13), nici chiar prezenţa îngerilor nu pare a o surprinde.

    Isus nu poate să lase o asemenea afecţiune fără răspuns. Şi cât de mult sunt depăşite aşteptările Mariei! Un Mântuitor viu vine la ea, o cheamă pe nume şi îi încredinţează un mesaj de cea mai înaltă valoare. Pentru că „ataşamentul personal faţă de Hristos este mijlocul de a avea o înţelegere reală” (J.N.D.)! Isus îi dă Mariei misiunea de a le transmite „fraţilor” Săi că, departe de a fi un mijloc care să despartă, crucea Lui stă la baza unor legături cu totul noi. Fapt inestimabil, Tatăl Său a devenit Tatăl nostru şi Dumnezeul Său, Dumnezeul nostru. Isus ne-a introdus pentru totdeauna în aceste relaţii fericite, spre bucuria inimii Lui, a Tatălui şi a noastră (Psalmul 22.22; Evrei 2.11,12).

  • 19 August 2022

    DOMNUL ESTE APROAPE

    Veniți, fiilor, ascultați-mă: vă voi învăța temerea de Domnul. Cine este omul căruia îi place viața, care iubește zilele, ca să vadă binele? Păzește-ți limba de rău și buzele de a rosti viclenie. Depărtează-te de rău și fă binele, caută pacea și urmărește-o. Ochii Domnului privesc spre cei drepți și urechile Lui sunt deschise la strigătul lor. Fața Domnului este împotriva celor care fac răul, ca să le șteargă amintirea de pe pământ.

    Psalmul 34.11-16


    Acest pasaj ne arată legătura dintre cuvintele bune și zilele bune. Ne bucurăm de îndurările lui Dumnezeu în măsura în care ne păzim limba de rău și buzele de la a rosti viclenie. Prin urmare, cuvintele bune ne conduc la fapte bune și la motivații pașnice. O astfel de viață Îl onorează pe Domnul, care răspunde cu credincioșie la orice strigăt după ajutorul Său.

    Să privim acum la titlul psalmului. Această introducere divin inspirată ne descoperă că psalmul este o mărturisire a lui David, „când s-a prefăcut [și-a schimbat purtarea] înaintea lui Abimelec, care l-a alungat, și el a plecat”. David căutase refugiu printre filisteni, însă, când s-a simțit în nesiguranță acolo, s-a prefăcut că era nebun, pentru a putea scăpa. Ce rușine, ca împăratul uns al Domnului să se prefacă, cu viclenie, a fi ceea ce nu era, tăgăduindu-și identitatea! Totuși, acest psalm este unul de laudă, care arată că David s-a pocăit și că a fost restabilit înaintea Domnului, care niciodată nu-l părăsise, în ciuda căderilor lui.

    Apostolul Petru, călăuzit de Duhul, citează aproape întreg pasajul de mai sus în prima sa epistolă (1 Petru 3.10-12). Omul care, cu blesteme și cu jurăminte, își tăgăduise identitatea, negând orice asociere cu Domnul său preaiubit, a găsit un refugiu în acest psalm. Ni-l putem imagina plângând atunci când s-a văzut pe sine în titlul psalmului, apoi bucurându-se privind la lecțiile oferite de credincioșia lui Dumnezeu, așa cum David le descrie.

    Citirea Scripturii nu trebuie să fie un exercițiu academic, ci unul personal. Duhul lui Dumnezeu folosește Scriptura pentru a ne instrui și pentru a ne restabili sufletul.

    S. Campbell

    SĂMÂNȚA BUNĂ

    Dar știm că toate lucrurile lucrează împreună spre binele celor care Îl iubesc pe Dumnezeu.

    Romani 8.28


    Spre binele celor care Îl iubesc pe Dumnezeu

    În timpul celui de-al cincilea an al domniei reginei Maria I a Angliei (1516-1558), vestitorii evangheliei au îndurat grele persecuții. Mulți dintre ei au murit arși pe rug. Și Bernard Gilpin (1517-1583) urma să aibă un astfel de sfârșit.

    Episcopului Bonner din Londra i-a fost prezentată o acuzație împotriva lui Gilpin care conținea treizeci de puncte. Bonner a obținut un mandat de arestare de la regină și a cerut ca Gilpin să fie adus la Londra din orașul Houghton-le-Spring din nord-estul Angliei unde trăia. Gilpin își pusese viața în slujba Domnului și a evangheliei și era gata să treacă și prin moarte. Pentru că se știa în mâna lui Dumnezeu, privea cu mare liniște arestarea și interogatoriul lui de la Londra. El s-a rugat pentru putere, ca să poată suporta toate durerile spre onoarea lui Dumnezeu.

    Pe drumul lung spre Londra, la un moment dat Gilpin și-a rupt piciorul, iar călătoria a fost întreruptă pentru un timp mai îndelungat. Oamenii episcopului îl cunoșteau foarte bine pe Gilpin și știau că acesta era convins că acelora care Îl iubesc pe Dumnezeu toate lucrurile le servesc spre binele lor. Batjocorind, se întrebau la ce folosește ruperea piciorului. Dar au aflat curând, pentru că, în timpul șederii cauzate de ruperea piciorului, regina Maria a murit. Persecuția credincioșilor a luat sfârșit și Gilpin s-a putut întoarce acasă.

    Citirea Bibliei: Iov 30.1-31 · Fapte 14.19-28

    CUVÂNTUL LUI DUMNEZEU PENTRU ASTĂZI

    coordonatori Bob & Debby Gass

    PREGĂTEȘTE-TE PRIN RUGĂCIUNE! – Fundația S.E.E.R. România

    „Ce, un ceas n-aţi putut să vegheaţi împreună cu Mine!” (Matei 26:40)


    În grădina Ghetsimani, Domnul Isus „a venit la ucenici, i-a găsit dormind şi a zis lui Petru: „Ce, un ceas n-aţi putut să vegheaţi împreună cu Mine! Vegheaţi şi rugaţi-vă, ca să nu cădeţi în ispită; duhul, în adevăr, este plin de râvnă, dar carnea este neputincioasă.” (Matei 26:40-41)

    Doar câteva ore îl mai despărțeau pe Domnul Isus de cruce, și le ceruse ucenicilor Săi să se roage pentru El. Imaginează-ți dezamăgirea Lui, când i-a găsit dormind! Poate că nu se odihniseră suficient cu o seară înainte. Poate erau epuizați după o zi grea de muncă… sau apăsați de întristare… Toți am fost victime ale moleșelii, așa că nu ar trebui să fim surprinși că au adormit… și totuși, suntem! Suntem șocați pentru că era o noapte atât de importantă. Acea noapte, mai mult decât oricare alta, necesita disciplina rugăciunii. Însă ucenicii au ratat prilejul vieții lor de a-L încuraja și de a-L întări pe Isus Hristos când a avut mai mare nevoie! Ei au ratat ocazia de a se întări și pe ei înșiși. Satan știe că dacă te poate ține departe de rugăciune, vei fi lipsit de putere. El este maestru în distragerea atenției! Gândește-te cât de adesea îți fură din timpul tău cu Dumnezeu folosindu-se de lucruri precum televizorul, telefonul, Internetul, dezordinea din casă, lista de lucruri de făcut, mintea ta care o ia razna, și pleoapele grele.

    Timpul tău cu Dumnezeu nu trebuie să fie ceva ce încerci din răsputeri să integrezi în programul tău; trebuie să fie o prioritate, altfel – nu se va întâmpla niciodată! Biblia ne spune: „Rugaţi-vă, ca să nu cădeţi în ispită.” (Matei 26:41). Nu știi ce îți va aduce ceasul, dar prin rugăciune și petrecând timp în Cuvântul lui Dumnezeu, îți poți pregăti inima pentru orice îți rezervă viața!


     

    SCRIPTURILE ÎN FIECARE ZI

    de Jean Koechlin

    Ioan 19:31-24


    Venind să le zdrobească picioarele crucificaţilor, ca să isprăvească cu ei, soldaţii constată că pentru Isus nu mai e nevoie; El este deja mort. În ce-l priveşte pe tâlharul pocăit, brutalitatea acestora face să se împlinească cuvântul Domnului: „Astăzi vei fi cu mine în paradis” (Luca 23.43). Unul dintre soldaţi însă nu se teme să profaneze printr-o lovitură de lance trupul Domnului (Zaharia 12.10). La această ultimă insultă răspunde un minunat semn al harului: Sângele ispăşirii şi apa de curăţire curg din coasta Sa străpunsă.

    Apoi are loc înmormântarea minunatului nostru Mântuitor. Dumnezeu a pregătit doi ucenici pentru a da trupului Fiului Său onoarea vestită de Scripturi (Isaia 53.9). Iosif şi Nicodim nu avuseseră până atunci curaj să ia poziţie pentru El în mod deschis. În prezent însă, treziţi de grozăvia crimei neamului lor, înţeleg că, păstrând tăcerea, şi–ar fi arătat solidaritatea cu ei. Dragi credincioşi, să nu uităm niciodată că lumea în care trăim L-a răstignit pe Mântuitorul nostru. Tăcerea noastră sau complacerea cu ucigaşii Săi sunt echivalente cu tăgăduirea Lui. Din contră, este momentul să ne facem cunoscuţi cu curaj ca fiind ucenicii Lui.

  • 17 August 2022

    DOMNUL ESTE APROAPE

    Dumnezeu Își arată propria Lui dragoste față de noi prin aceea că, pe când eram noi încă păcătoși, Hristos a murit pentru noi.

    Romani 5.8


    Dragostea lui Dumnezeu (2)

    Ce Dumnezeu minunat! Această dragoste îi învinge pe cei mândri și orgolioși, îi câștigă pe cei săraci și neajutorați și încălzește inimi reci, indiferente. Ea dăruiește pace și bucurie inimii copiilor și umple lăuntrul oamenilor cu o admirație plină de adorare. A mărturisi, a cânta și a spune despre ea este cea mai recunoscătoare misiune a făpturii răscumpărate. Ce sunt cele mai înalte și mai nobile rezultate ale înțelepciunii omenești în comparație cu această dragoste? Doar o ceață răcoroasă și întunecată, pe lângă razele soarelui dătătoare de viață și căldură! Da, pe când eram încă păcătoși, Hristos a murit pentru noi!

    Dacă este așa, dacă dragostea a lucrat așa pe când eram noi încă păcătoși, cu cât mai mult, „fiind îndreptățiți acum prin sângele Lui, vom fi mântuiți prin El de mânie!” (versetul 9). Urmarea este cât se poate de simplă și de convingătoare, dar apostolul o adâncește și o extinde, adăugând: „Pentru că, dacă, fiind vrăjmași, am fost împăcați cu Dumnezeu prin moartea Fiului Său, cu atât mai mult, fiind împăcați, vom fi mântuiți prin viața Lui” (versetul 10). Dacă moartea Fiului lui Dumnezeu a adus dușmanilor lui Dumnezeu împăcarea cu El și i-a salvat de mânia care va veni peste acest pământ și peste locuitorii lui, oare nu îi va salva cu atât mai mult viața Sa pe cei împăcați, pe care Hristos îi numește prieteni și frați? Dacă un Hristos murind a adus viață și mântuire păcătoșilor, îi va lăsa oare un Hristos viu, aflat la dreapta măreției lui Dumnezeu, să piară pe cale pe cei pe care i-a adus într-o astfel de relație nouă, sfântă, cu Dumnezeu, plătind un preț atât de scump?

    Dragostea în sine nu ne putea salva de mânia dreaptă a lui Dumnezeu; trebuia ca ea să creeze mai întâi, prin jertfa singurului Fiu preaiubit, temelia dreaptă pe care să poată acționa față de noi în har. Aceasta a făcut El, lucrarea este împlinită, Dumnezeu fie lăudat în veci!

    R. Brockhaus

    SĂMÂNȚA BUNĂ

    Și noi am cunoscut și am crezut dragostea pe care o are Dumnezeu față de noi. Dumnezeu este dragoste; și cine rămâne în dragoste rămâne în Dumnezeu și Dumnezeu rămâne în el.

    1 Ioan 4.16


    „De ce nu-L iubiți pe Domnul Isus?”

    O fetiță l-a întâlnit odată pe stradă pe un bărbat ateu și i s-a adresat: „De ce nu-L iubiți pe Domnul Isus?”. Bărbatul s-a uitat mirat la micuță. Dacă n-ar fi fost un copil cel ce stătea în fața lui, ar fi avut un răspuns potrivit! Fiindcă n-a primit un răspuns, ea l-a mai întrebat o dată: „Vă rog să-mi spuneți, de ce nu-L iubiți pe Domnul Isus și de ce nu credeți în Dumnezeu și în Cuvântul Său?”. Bărbatul a fost foarte șocat. Fără să spună un cuvânt, a pornit mai departe. Dar auzea mereu întrebarea: „De ce nu-L iubiți pe Domnul Isus?”.

    Seara acasă s-a dus devreme la culcare, pentru că spera să nu-și mai amintească în somn de această întrebare. Însă ea l-a urmărit până noaptea târziu! Către miezul nopții a căutat în bibliotecă după Noul Testament, a răsfoit prin el și a început să citească Evanghelia după Ioan. Interesul său creștea cu fiecare pagină. Inima lui tare s-a deschis mesajului pe care i-l adresa Cuvântul lui Dumnezeu și și-a recunoscut starea pierdută. A înțeles că Domnul Isus a venit ca Mântuitor al lumii, că a suferit și a murit și pentru el. A căzut apoi pe genunchi, a cerut iertare pentru păcatele lui și s-a căit de toată împotrivirea sa. Înainte să înceapă următoarea zi, pacea și bucuria umpleau inima sa și a recunoscut fericit: „Acum și eu Îl iubesc pe Domnul Isus!”.

    Citirea Bibliei: Iov 28.1-28 · Fapte 13.42-52

    CUVÂNTUL LUI DUMNEZEU PENTRU ASTĂZI

    coordonatori Bob & Debby Gass

    SLUJITORUL ȘI MARTORUL SĂU – Fundația S.E.E.R. România

    „M-am arătat ţie ca să te pun slujitor şi martor…” (Faptele Apostolilor 26:16).


    Slujitorul se concentrează pe a face voia stăpânului său, iar martorul depune mărturie despre ceea ce a văzut și a experimentat personal. În calitate de copil răscumpărat al lui Dumnezeu, tu ești chemat să fii și una și alta. Să ne uităm la fiecare în parte.

    1) Ca slujitor al lui Dumnezeu, urechile tale trebuie să fie sensibile la mesajul Lui despre ce dorește El să faci, când dorește să faci și cum dorește El să faci. Înfăptuirea voii Sale trebuie să fie lucrul cel mai important din agenda ta zilnică.

    2) Ești martorul Său. Valoarea unui martor depinde de cât de aproape a fost de evenimentul care s-a produs și de ceea ce a văzut. Evanghelistul Ioan scrie: „ce am văzut cu ochii noştri… şi ce am pipăit cu mâinile noastre… mărturisim…” (1 Ioan 1:1-2). Să ne aducem aminte de proverbul: „Cine se aseamănă se adună.” Adică, dacă petreci timp cu Domnul Isus în fiecare zi, ceilalți vor vedea și vor fi influențați de viața ta. Biblia spune: „Cel înţelept câştigă suflete” (Proverbele 11:30). Când vorbim de împărtășirea credinței, trebuie să dai dovadă de înțelepciune, de tact și de bunătate. Probabil mulți dintre cei cu care te întâlnești au avut cel puțin o experiență neplăcută cu creștinii sau cu biserica, deci trebuie să fii „înțelept.” Și cum faci lucrul acesta? Spunându-le că Domnul Isus este Medicul suprem care vindecă inimile frânte. Că biserica este un spital în care unii se simt bine, în timp ce alții au încă nevoie de îngrijire. Înțeles și prezentat într-un mod potrivit, lucrul acesta îi va atrage pe oameni la Hristos, și nu-i va îndepărta…

    Așadar, care este misiunea ta? Să fii slujitorul și martorul Domnului Isus!


    SCRIPTURILE ÎN FIECARE ZI

    de Jean Koechlin

    Ioan 19:1-16


    În bătaie de joc, soldaţii Îl îmbracă pe Isus cu o haină de purpură şi Îi pun o coroană de spini. Şi, fiind astfel, Pilat acceptă să–L prezinte mulţimii, spunând: „Iată Omul!”.

    „Răstigneşte! Răstigneşte-L!”, răspund conducătorii cu turbare. Şi invocă un nou motiv: a hulit; „S-a făcut pe Sine Însuşi Fiu al lui Dumnezeu”. Aceasta îl pune şi mai mult în încurcătură pe guvernator. Acesta dinaintea lui ar putea fi nu numai un împărat, ci chiar un Dumnezeu (v. 7,8). Pentru a se linişti, îşi invocă puterea; Isus însă îl readuce la adevărata sa poziţie. Acest magistrat păgân află, cu siguranţă pentru prima dată, prin ce autoritate este el învestit: nu a Cezarului, cum credea el, ci „de sus” (v. 11; Romani 13.1). Simţind că nu are nicio putere asupra acestui Acuzat extraordinar şi că este total depăşit de cazul Său, vrea să–L elibereze. Iudeii însă nu–l ascultă cu privire la aceasta şi fac apel la un ultim argument: „Dacă Îl eliberezi pe Acesta, nu eşti prieten cu Cezarul”. În pofida avertismentului pe care-l primise (v. 11), nu lui Dumnezeu, ci oamenilor va încerca guvernatorul să le facă pe plac şi să le dea ascultare. Din teamă, deopotrivă de revolta iudeilor şi de acuzaţia suveranului său, cu bună ştiinţă, Îl sacrifică pe Cel Nevinovat.

  • 18 August 2022

    DOMNUL ESTE APROAPE

    Și Abiia a stat pe muntele Țemaraim, care este în ținutul muntos al lui Efraim, și a zis: „Ascultați-mă, Ieroboam și tot Israelul! Nu trebuie să știți că Domnul Dumnezeul lui Israel a dat lui David împărăția peste Israel pentru totdeauna, lui și fiilor lui, printr-un legământ statornic?”.

    2 Cronici 13.4,5


    Lecții din viața lui Abiia (1) – A umbla smeriți cu Dumnezeu

    Singurul lucru pe care îl citim cu privire la domnia de trei ani a lui Abiia este că el a fost în război cu Ieroboam. Se pare că el a inițiat acest război, înaintea căruia a rostit un discurs. Vedem la începutul discursului său că Abiia prezintă lucrurile într-un fel foarte avantajos pentru sine însuși. El începe prin a spune că „Domnul Dumnezeul lui Israel a dat lui David împărăția peste Israel pentru totdeauna”, lucru care era în întregime corect. Apoi însă, el spune că Ieroboam „s-a ridicat și s-a răsculat împotriva stăpânului său” și că Roboam „era tânăr și slab la inimă și nu s-a arătat tare împotriva lor”. Aceste afirmații nu erau în întregime adevărate. Vedem clar în 1 Împărați 11.29-39 că Dumnezeu a fost Cel care i-a dat zece seminții lui Ieroboam, iar aceasta din cauza păcatului lui Solomon; mai vedem că Roboam a vorbit aspru poporului, că a vrut să-și ia înapoi împărăția pierdută și că Dumnezeu l-a oprit de la acest lucru, spunându-i: „De la Mine este lucrul acesta” (1 Cronici 11.4).

    Este ușor, așa cum și Abiia a procedat, să prezentăm istoria în favoarea noastră și să trecem cu vederea greșelile pe care le-am făcut în trecut. Avem întotdeauna tendința să ne prezentăm ca fiind cei fără pată, cei care deținem promisiunile și adevărul, sau să ne iertăm cu repeziciune pe noi înșine și să uităm de greșelile noastre, în timp ce îi tratăm cu severitate pe alții.

    Să ne aducem aminte de cuvintele Domnului Isus: „De ce vezi paiul care este în ochiul fratelui tău, și nu zărești bârna care este în ochiul tău?” (Matei 7.3). Avem nevoie să umblăm smeriți cu Dumnezeu, recunoscându-ne greșelile și punând cu credincioșie în practică lucrurile pe care le cunoaștem. Dacă vrem să ne lăudăm, să ne lăudăm în Domnul și în slăbiciunile noastre, pentru ca puterea lui Hristos să rămână peste noi (2 Corinteni 10.17; 12.9).

    A. Leclerc

    SĂMÂNȚA BUNĂ

    Iată, zilele mele sunt cât un lat de palmă și timpul vieții mele este ca o nimica înaintea Ta. Da, orice om este doar o suflare, oricât de bine s-ar ține!

    Psalmul 39.5


    Viața noastră este o călătorie

    Astăzi facem o excursie cu trenul spre cantonul Ticino. Ca să folosim cât mai bine ziua, am planificat călătoria în cel mai mic detaliu. Folosindu-ne de „mersul trenurilor”, am căutat cele mai potrivite legături. Acum știm unde și ce tren trebuie să schimbăm pentru a atinge ținta noastră conform planului.

    În timp ce călătorim cu trenul spre sud, mă uit cu băgare de seamă la călători: în vagon sunt recruți care merg acasă pentru o duminică, excursioniști care vor să ajungă în munți, oameni care își vizitează prietenii. Fiecare are o anumită țintă, fiecare știe încotro călătorește.

    Și viața noastră este o călătorie care are un început și un sfârșit. Am înțeles cu toții încotro călătorește „trenul vieții” noastre? Mulți oameni călătoresc prin viață indiferenți și lipsiți de griji. Ei doresc doar să se bucure de călătorie, fără să se intereseze încotro duce călătoria lor.

    Ce se întâmplă când „trenul” pierde din viteză și se înmulțesc semnele că și călătoria noastră se îndreaptă spre final? Ce se întâmplă dacă „trenul vieții” oprește pentru totdeauna, abrupt și pe neașteptate? Știm unde ne vom petrece veșnicia?

    Biblia vorbește doar de două posibilități:

    1. Cine crede în Mântuitorul Isus Hristos va fi cândva la El în cer.

    2. Cine moare neîmpăcat cu Dumnezeu va suferi în iad chinul veșnic.

    Citirea Bibliei: Iov 29.1-25 · Fapte 14.1-18

    CUVÂNTUL LUI DUMNEZEU PENTRU ASTĂZI

    coordonatori Bob & Debby Gass

    SLUJITORUL ȘI MARTORUL SĂU – Fundația S.E.E.R. România

    „M-am arătat ţie ca să te pun slujitor şi martor…” (Faptele Apostolilor 26:16).


    Slujitorul se concentrează pe a face voia stăpânului său, iar martorul depune mărturie despre ceea ce a văzut și a experimentat personal. În calitate de copil răscumpărat al lui Dumnezeu, tu ești chemat să fii și una și alta. Să ne uităm la fiecare în parte.

    1) Ca slujitor al lui Dumnezeu, urechile tale trebuie să fie sensibile la mesajul Lui despre ce dorește El să faci, când dorește să faci și cum dorește El să faci. Înfăptuirea voii Sale trebuie să fie lucrul cel mai important din agenda ta zilnică.

    2) Ești martorul Său. Valoarea unui martor depinde de cât de aproape a fost de evenimentul care s-a produs și de ceea ce a văzut. Evanghelistul Ioan scrie: „ce am văzut cu ochii noştri… şi ce am pipăit cu mâinile noastre… mărturisim…” (1 Ioan 1:1-2). Să ne aducem aminte de proverbul: „Cine se aseamănă se adună.” Adică, dacă petreci timp cu Domnul Isus în fiecare zi, ceilalți vor vedea și vor fi influențați de viața ta. Biblia spune: „Cel înţelept câştigă suflete” (Proverbele 11:30). Când vorbim de împărtășirea credinței, trebuie să dai dovadă de înțelepciune, de tact și de bunătate. Probabil mulți dintre cei cu care te întâlnești au avut cel puțin o experiență neplăcută cu creștinii sau cu biserica, deci trebuie să fii „înțelept.” Și cum faci lucrul acesta? Spunându-le că Domnul Isus este Medicul suprem care vindecă inimile frânte. Că biserica este un spital în care unii se simt bine, în timp ce alții au încă nevoie de îngrijire. Înțeles și prezentat într-un mod potrivit, lucrul acesta îi va atrage pe oameni la Hristos, și nu-i va îndepărta…

    Așadar, care este misiunea ta? Să fii slujitorul și martorul Domnului Isus!


    SCRIPTURILE ÎN FIECARE ZI

    de Jean Koechlin

    Ioan 19:17-30


    Acela care, cu doar câteva zile înainte, intrase în Ierusalim cu toată maiestatea unui împărat, iese acum „purtându–Şi crucea”. Acelaşi contrast apare şi din inscripţia pe care Pilat o aşază pe cruce: „Împăratul iudeilor” este „Isus din Nazaret”. Este răstignit între „alţi doi”, puşi după rang de răufăcători. Totuşi, această evanghelie nu ne spune nimic despre ocările suportate din partea oamenilor (Matei 27.39), nici de ceasurile când a fost părăsit. Totul aici este numai pace, dragoste şi ascultare de Dumnezeu. Versetul 25 menţionează prezenţa şi numele câtorva femei. Şi Isus o încredinţează pe mama Sa ucenicului care cunoştea cel mai bine afecţiunile Sale.

    Remarcăm că, în cele mai mici detalii, totul trebuie să se desfăşoare conform Scripturii: împărţirea hainelor (v. 24), oţetul dat Mântuitorului (v. 28; vezi şi v. 36,37). Apoi El Însuşi împlineşte ultimul act al ascultării Sale de bunăvoie: Îşi dă duhul (cap. 10.18). Iar dacă cineva mai crede că trebuie să facă încă ceva pentru a-şi asigura mântuirea, să asculte cele din urmă cuvinte ale Mântuitorului rostite în timp ce murea: „S-a împlinit” (greceşte: un singur cuvânt, Tetelestai, cel pe care unii îl înscriu în josul facturilor achitate). Imensa noastră datorie faţă de Dumnezeu este achitată pentru totdeauna.

  • 16 August 2022

    DOMNUL ESTE APROAPE

    Dumnezeu Își arată propria Lui dragoste față de noi prin aceea că, pe când eram noi încă păcătoși, Hristos a murit pentru noi.

    Romani 5.8


    Dragostea lui Dumnezeu (1)

    Da, doar pe această temelie a fost posibil ca dragostea lui Dumnezeu să fie turnată în inimile noastre. Și, „la timpul potrivit”, lucrarea a avut loc, adică atunci „când a venit împlinirea timpului” (Galateni 4.4) și când starea omului a fost dovedită ca fiind lipsită de orice fel de speranță. Tocmai aceasta ne arată însă întreaga curăție și desăvârșire a acestei iubiri. Doar ea îi putea primi pe aceia în care, pe lângă vina și starea lor stricată, nu exista niciun motiv pentru a fi iubiți. Doar dragostea lui Dumnezeu, ceea ce El Însuși este, putea fi izvorul și motivul determinant atunci când El L-a dat pe Fiul Său la moarte pentru cei fără putere și neevlavioși.

    O ființă creată nu este în stare să acționeze astfel. Un om nu poate să iubească astfel, nici chiar atunci când inima sa este capabilă de cea mai adâncă și mai puternică afecțiune. El ar putea fi gata să își dea viața pentru un om care i-a arătat bunătate și care i-a vrut binele; pentru un om care este doar „drept”, cu siguranță că nimeni nu s-ar pune în pericol de moarte. O astfel de dreptate ar putea dobândi respect și prețuire, dar niciodată nu va trezi o dragoste gata să se dea la moarte. „Pentru un om drept, abia dacă va muri cineva; pentru că, pentru cel bun, poate ar îndrăzni cineva chiar să moară” (versetul 7). Și totuși, ce a făcut Dumnezeu?

    „Dar Dumnezeu Își arată propria Lui dragoste față de noi prin aceea că, pe când eram noi încă păcătoși, Hristos a murit pentru noi” (versetul 8). Doar Dumnezeu poate iubi așa. Omul are nevoie de un motiv care să-l miște, care să acționeze din afară în el, dar Dumnezeu nu are nevoie, fiindcă El este dragoste și nu are nevoie de niciun fel de impuls din afară. El a iubit lumea, lumea rea, neevlavioasă, atât de mult, încât L-a dat pe singurul Său Fiu, pentru ca oricine crede în El să nu piară, ci să aibă viață eternă. Obiectul dragostei Sale erau deci păcătoșii, vrednici doar de ură, atât de necurați și de lipsiți de orice lucru bun, încât jertfa Fiului Său preaiubit a fost singura soluție; dar nimic altceva n-ar fi fost suficient să satisfacă dragostea Sa.

    R. Brockhaus

    SĂMÂNȚA BUNĂ

    Binecuvântat să fie Domnul, care zilnic ne poartă povara, Dumnezeu care este mântuirea noastră!

    Psalmul 68.19


    Poveri grele

    Deja în Antichitate a fost o mare provocare ridicarea și transportarea poverilor grele. Să ne gândim la piramidele din Egipt! Din Antichitatea romană sunt păstrate imagini cu macarale uriașe, de exemplu cea de pe așa-numitul Mausolée des Haterii care se păstrează în muzeul din Vatican. Această sculptură datează din secolul al doilea d.H. și pe marginea imaginii, în partea stângă, se înalță o macara care este antrenată de o roată mare. Macaraua dispunea de o tehnică sofisticată care, cu ajutorul scripeților, cuplajelor și al sforilor, putea să acționeze poveri grele.

    Pe lângă poveri fizice există și poveri care apasă sufletul. Iar acestea sunt mult mai greu de gestionat. Singuri nu vom reuși. Și nicio „tehnică” sofisticată, nici chiar din domeniul filosofiei sau din cel al religiei, nu ne poate ajuta să purtăm povara din suflet.

    Ce bine însă că putem veni cu cea mai grea povară a vieții, cu păcatele noastre, la Isus Hristos! Cine își mărturisește cu sinceritate vina înaintea Lui primește iertare deplină. Hristos a purtat povara păcatelor noastre la cruce, pe Golgota. Copiii lui Dumnezeu nu trebuie să poarte singuri nici celelalte poveri ale vieții de zi cu zi, pentru că El îi ajută în fiecare zi să le poarte.

    El știe ce ai, povara să-I dai,

    Te poartă pe al Său braț tare.

    —G. F. Fickert

    Citirea Bibliei: Iov 27.1-23 · Fapte 13.32-41

    CUVÂNTUL LUI DUMNEZEU PENTRU ASTĂZI

    coordonatori Bob & Debby Gass

    FII PLIN DE PACE – DUMNEZEU ESTE ÎNCĂ ÎN CONTROL! – Fundația S.E.E.R. România

    „Pacea lui Dumnezeu… vă va păzi inimile şi gândurile…” (Filipeni 4:7).


    Maica Tereza este cunoscută ca fiind autoarea următoarelor cuvinte: „Știu că Dumnezeu nu-mi va da nimic din ce eu nu pot duce. Îmi doresc doar să nu aibă prea mare încredere în mine!” Simți și tu la fel în clipa de față? Ai prea multe lucruri de făcut și nu te simți în stare pentru toate acestea? Atunci lasă acest verset să pătrundă adânc în mintea ta: „Dumnezeul nădejdii să vă umple de toată bucuria şi pacea pe care o dă credinţa, pentru ca, prin puterea Duhului Sfânt, să fiţi tari în nădejde!” (Romani 15:13) Calea prin care poți avea pace în mijlocul unei situații tulburi este să rămâi plin de puterea Duhului Sfânt.

    Cum poți face asta? Dezvoltând o foame spirituală, și lăsându-L pe Dumnezeu să te sature. El îți poate da sentimentul seninătății atunci când ești înconjurat de stres. Așadar, dacă te-ai afundat până peste cap, rostește această rugăciune: „Tată, mi-ai promis că nicio armă făurită sau ridicată împotriva mea nu va avea câștig de cauză (vezi Isaia 54:17). Eu nu pot împiedica făurirea armelor dușmanului, dar știu că Tu le vei împiedica să-mi facă rău! Tu ai spus că dacă voi cere ceva după voia Ta, îmi vei asculta cererea (vezi 1 Ioan 5:14-15). Și că atunci când umblu în ascultare, voi fi binecuvântat – când sunt acasă, când plec, când merg la culcare și când mă trezesc (vezi Deuteronom 28:6; Psalmul 1:2, 3:5). Doamne, Tu m-ai îndemnat să aduc toate necazurile mele înaintea Ta, și Tu vei îngriji de mine (vezi 1 Petru 5:7). Așa că, astăzi vin cu ele înaintea Ta și mă bazez pe promisiunile Tale. Tu le-ai rostit, și eu le cred! Mulțumesc! Amin!”


    SCRIPTURILE ÎN FIECARE ZI

    de Jean Koechlin

    Ioan 18:28-40


    Conducându-L pe Isus la guvernatorul roman, iudeii au grijă să nu fie întinaţi, deşi îşi încărcaseră conştiinţa cu cea mai înspăimântătoare crimă comisă vreodată.

    Apostolul Pavel îi dă ca exemplu lui Timotei „buna mărturisire” a lui Isus Hristos înaintea lui Ponţiu Pilat (1 Timotei 6.13). Indiferent de cât Îl va costa, Domnul afirmă regalitatea Sa, precizând în totul că împărăţia Lui nu este din această lume. Versetul 36 ar trebui să–i lumineze pe toţi aceia care se străduiesc astăzi să instaureze pe pământ Împărăţia lui Dumnezeu. Îmbunătăţirea treptată a lumii pentru a permite Domnului să vină să domnească peste ea nu este decât o himeră. Dacă El n–a produs această îmbunătăţire, nu înseamnă necredinţă să pretinzi că refaci aceeaşi experienţă pentru rezultate mai bune decât ale Lui?

    „Ce este adevărul?”, întreabă Pilat. El însă nu aşteaptă răspuns. Se aseamănă cu atât de multe persoane pe care această chestiune nu le interesează pentru că se tem în adâncul inimii ca nu cumva să trebuiască să–şi potrivească viaţa cu răspunsul pe care l–ar primi. Adevărul era în faţa lui Pilat în persoana lui Isus (cap. 14.6). Zadarnic încearcă el să scape de responsabilitate, propunând să graţieze de Paşti un întemniţat! Într–un singur glas, iudeii cer în locul Lui eliberarea tâlharului Baraba.

  • 15 August 2022

    DOMNUL ESTE APROAPE

    Pentru acest motiv îți amintesc să înflăcărezi darul lui Dumnezeu care este în tine prin punerea mâinilor mele.

    Fii veghetor și întărește cele care rămân, care sunt aproape să moară.

    2 Timotei 1.6; Apocalipsa 3.2


    Pavel l-a îndemnat pe Timotei să înflăcăreze darul lui Dumnezeu care era în el. Dumnezeu a împlinit lucrarea de mântuire, iar noi nu mai avem nimic de făcut, decât să credem în această lucrare încheiată. Aceasta este baza pentru ceea ce urmează în viața noastră de creștini. Slujirea pentru Dumnezeu trebuie să fie o jertfă de bunăvoie, o slujbă în care, prin harul Său, avem și noi o parte.

    Cum vom caracteriza slujirea noastră pentru Dumnezeu? Este înflăcărată în mod constant, sau are suișuri și coborâșuri? Cu toții avem nevoie de un mic impuls din când în când, pentru a ne reînnoi energia pentru Domnul.

    Poate că suntem într-o stare joasă în momentul de față, precum un foc care a ajuns să pâlpâie. Dumnezeu va lucra astfel încât flacăra slujirii noastre să ardă tot mai puternic.

    Sau poate că slujirea noastră a devenit o rutină. În cazul acesta, Dumnezeu va reaprinde râvna noastră, la fel cum un cal de curse, care ajunge la un ritm confortabil pentru el, primește impuls din partea călărețului ca să alerge mai repede.

    Fiind noi înșine reînflăcărați, avem responsabilitatea să-i întărim pe cei din jurul nostru. Adresarea către adunarea din Sardes arată că era loc de îmbunătățire, însă îndemnul Duhului a fost ca ei să întărească lucrurile care rămăseseră. Să avem și noi pe inimă lucrarea aceasta! Puterea nu este în noi înșine, ci în Cel care ne-a chemat la lucrarea Sa (Psalmul 84.5).

    E. Clermont

    SĂMÂNȚA BUNĂ

    Până la bătrânețea voastră, Eu voi fi Același, până la căruntețele voastre vă voi sprijini. Eu sunt Cel care am creat și Eu voi purta, voi sprijini și voi mântui.

    Isaia 46.4


    Purtarea de grijă a Dumnezeului nostru

    În acest verset prețios găsim cu toții multă mângâiere – nu doar aceia care sunt în vârstă și simt greutățile bătrâneții! Cu toții ne îndreptăm spre bătrânețe, dacă Domnul nu vine până atunci. David spune: „Iată, zilele mele sunt cât un lat de palmă și timpul vieții mele este ca o nimica înaintea Ta. Da, orice om este doar o suflare, oricât de bine s-ar ține!” (Psalmul 39.5).

    Ce mângâiere este să știm că marele Dumnezeu, Tatăl nostru, nu Se schimbă! El rămâne Același, dragostea Lui rămâne la fel, iar plinătatea puterii Sale nu scade niciodată.

    În timp ce anii se scurg și lasă urme în viața noastră, brațele puternice ale lui Dumnezeu, care nu permit să cadă niciunul dintre copiii Lui, ne poartă, ne sprijină și ne salvează până ajungem acasă. Cu siguranță, ai simțit că „Domnul Dumnezeul tău te-a purtat cum poartă un om pe fiul său” (Deuteronom 1.31) pe tot drumul pe care El a permis să mergi. El va face așa și mai departe: „Nicidecum n-am să te las, cu niciun chip nu te voi părăsi” (Evrei 13.5).

    Nădăjduiește încă puțin! În curând vom fi în Casa Tatălui unde Îl vom lăuda pe Dumnezeul nostru pentru toată credincioșia și grija pe care ni le-a arătat aici.

    Citirea Bibliei: Iov 24.13-26.14 · Fapte 13.23-31

    CUVÂNTUL LUI DUMNEZEU PENTRU ASTĂZI

    coordonatori Bob & Debby Gass

    ÎNVINGE URIAȘII DIN VIAȚA TA (2) – Fundația S.E.E.R. România

    „Astăzi, Domnul te va da în mâinile mele, te voi doborî şi-ţi voi tăia capul…” (1 Samuel 17:46).


    Strămoșii lui Goliat au fost dușmanii poporului Israel. Și când Iosua a intrat în Țara Promisă, i-a anihilat pe majoritatea dintre ei – cu excepția locuitorilor din Gat, de unde se trăgea Goliat (vezi Iosua 11:22). De ce e important de știut? Pentru că dacă nu-ți ucizi uriașul și nu-i tai capul, se va ridica din nou la luptă împotriva ta. Poate te lupți cu probleme cu care părinții și bunicii tăi se luptau, lucruri precum: dependențe, probleme maritale, mânie, îngrijorare, depresie…

    David și-a ales „cinci pietre netede şi le-a pus în traista lui de păstor” (1 Samuel 17:40) pentru că nu știa de câte va avea nevoie ca să-și ducă la îndeplinire misiunea. Și tu ai nevoie de „pietre” pentru a învinge uriașii din viața ta. Așa că:

    1) Fii neclintit! Poate va dura mai mult de o zi, o lună sau chiar un an până vei vedea rezultatele. Însă cu ajutorul lui Dumnezeu, vei câștiga dacă ești perseverent!

    2) Implică-L pe Dumnezeu. Prioritatea lui Dumnezeu este reputația Sa, iar obiectivul lui David era să-L apere declarând că „Israel are un Dumnezeu” (1 Samuel 17:46). Și tu ai!

    3) Continuă să te rogi și să crezi că Dumnezeu îți va da izbânda. „Faceţi în toată vremea, prin Duhul, tot felul de rugăciuni” (Efeseni 6:18). Faptul că-ți rememorezi suferințele nu le va vindeca, și faptul că-ți inventariezi problemele nu le va rezolva. Dar rugăciunea o va face!

    4) Adu-ți aminte de victoriile tale de odinioară. Tânărul David, regele de mai târziu, i-a spus regelui de atunci Saul: „Domnul, care m-a izbăvit din gheara leului şi din laba ursului, mă va izbăvi şi din mâna acestui filistean” (1 Samuel 17:37). Când îți este teamă de viitor, amintește-ți de credincioșia lui Dumnezeu din trecut: „Aduceţi-vă aminte de minunile pe care le-a făcut, de minunile Lui şi de judecăţile rostite de gura Lui” (1 Cronici 16:12).

    Cu ajutorul lui Dumnezeu, și tu poți învinge uriașii din viața ta!


    SCRIPTURILE ÎN FIECARE ZI

    de Jean Koechlin

    Ioan 18:12-27


    După „gloria pe care Mi–ai dat-o Tu” (cap. 17.22) urmează „paharul pe care Mi l-a dat Tatăl să–l beau” (v. 11). Într-o dependenţă totală, Isus le primeşte şi pe una şi pe alta din mâna Tatălui. Potrivit cu caracterul acestei evanghelii însă, aici nu avem prezentată neliniştea luptei (Luca 22.44). În gândul Fiului ascultător, lucrarea este deja încheiată (cap. 17.4).

    Josnicul Iuda ştie unde să conducă gloata înarmată care trebuie să–L prindă pe Domnul. Pentru că este locul celor mai intime şi mai preţioase întâlniri, la care luase parte şi el!

    Cel numit cu dispreţ „Isus din Nazaret”, nu era altcineva decât Fiul lui Dumnezeu. În deplină cunoştinţă de ce avea să I se întâmple, El iese înaintea acestei gloate ameninţătoare, dând o probă a puterii Sale suverane care-I va permite să fie recunoscut după Scripturi (Psalmul 27.2): un singur cuvânt îi aruncă la pământ pe vrăjmaşii Săi. Dar care este gândul inimii Lui în aceste clipe atât de cumplite pentru El? Din nou şi întotdeauna ucenicii Lui dragi! „Lăsaţi–i pe aceştia să se ducă” (v. 8), le porunceşte El celor care veniseră să–L prindă. Până în cea din urmă clipă, Păstorul cel bun va veghea asupra oilor Sale. Acum a sosit ceasul în care Îşi va da viaţa pentru ele (cap. 10.11).

  • 14 August 2022

    DOMNUL ESTE APROAPE

    Iar Aceluia care poate să vă păzească fără poticnire și să vă așeze înaintea gloriei Sale fără vină, cu mare bucurie, singurului Dumnezeu, Mântuitor al nostru prin Isus Hristos, Domnul nostru, fie glorie, măreție, putere și autoritate, mai înainte de orice veac, și acum și în toate veacurile! Amin.

    Iuda 24,25


    Doxologiile din Noul Testament (15) – El poate să ne păzească

    Tema principală a Epistolei lui Iuda este apostazia din zilele din urmă. Iuda prezintă această apostazie de la originile ei, atunci când ea s-a strecurat în mărturia creștină (versetul 4), și până la judecata asupra ei, la venirea Domnului împreună cu toți sfinții Săi (versetul 14). Pavel a afirmat același lucru atunci când a scris că „taina fărădelegii lucrează deja”, făcând de asemenea referire la „omul păcatului”, care va fi nimicit la arătarea lui Hristos (2 Tesaloniceni 2.3-8). Aceasta este cu siguranță o imagine întunecată, însă ea este de asemenea de natură să ne încurajeze, fiindcă ne arată că Dumnezeu a impus limite fărădelegii.

    De vreme ce credinciosul se găsește acum într-o scenă în care totul tinde către apostazie – tendință prezentată mai dinainte de Domnul Isus Însuși și de apostolii Săi – el va trebui să depună un efort tot mai mare pentru a rămâne de partea lui Hristos. Vor exista cu siguranță puneri la probă, în diverse feluri, în care el va trebui să plătească prețul pentru aceasta.

    Există multe capcane pentru creștin și, dacă nu veghem sau dacă suntem nepăsători, ne vom poticni. Fără îndoială, acest lucru l-a avut Iuda în vedere atunci când, la sfârșitul epistolei, i-a încredințat pe cei credincioși în mâna lui Dumnezeu, care poate să-i păzească de orice poticnire (conform cu Evrei 7.25). El poate, iar noi vom fi în glorie, în bucurie veșnică: bucuria noastră și a Lui.

    Într-adevăr, privilegiul nostru este să ne bucurăm în Dumnezeu acum, într-un fel public, în această zi a Domnului. Să-I aducem laude! „Singurului Dumnezeu, Mântuitor al nostru prin Isus Hristos, Domnul nostru, fie glorie, măreție, putere și autoritate, mai înainte de orice veac, și acum și în toate veacurile! Amin”!

    B. Reynolds

    SĂMÂNȚA BUNĂ

    Și din nor s-a auzit un glas care zicea: „Acesta este Fiul Meu preaiubit, în care Îmi găsesc desfătarea”.

    Matei 17.5


    Dumnezeu Și-a găsit toată desfătarea în Domnul Isus

    Fiul lui Dumnezeu a devenit Om, pentru a duce pe pământ o viață spre bucuria Dumnezeului și Tatălui Său. El a spus: „Desfătarea mea este să fac plăcerea Ta, Dumnezeul meu” (Psalmul 40.8). De când a fost copil, tot ceea ce El gândea, vorbea și făcea a fost în armonie cu voia lui Dumnezeu. Și în perioada în care a trăit în Nazaret și a muncit acolo ca tâmplar, Dumnezeu Și-a găsit întotdeauna plăcerea în El.

    La vârsta de aproximativ treizeci de ani, Domnul Isus Și-a început slujba publică în Israel. El a umblat prin toată țara, a vestit harul și i-a vindecat pe cei bolnavi. Cuvintele și faptele Sale dovedeau limpede că Dumnezeu era cu El. Astfel, Domnul Isus le-a putut spune iudeilor: „Cel care M-a trimis este cu Mine; El nu M-a lăsat singur, pentru că totdeauna fac ce-I este plăcut” (Ioan 8.29). Ce bucurie a fost pentru Tatăl să privească la Domnul Isus care Îi slujea cu dăruire, care îi întâmpina cu dragoste pe oameni și care condamna răul!

    Deoarece Domnul Isus a vrut să-L onoreze pe Dumnezeu și Tatăl Său până la capătul vieții Sale, El Și-a purtat crucea spre Golgota, suferind și murind acolo. Să-I aducem și noi astăzi toată lauda pe care o merită!

    Citirea Bibliei: Iov 23.1-24.12 · Fapte 13.13-22

    CUVÂNTUL LUI DUMNEZEU PENTRU ASTĂZI

    coordonatori Bob & Debby Gass

    ÎNVINGE URIAȘII DIN VIAȚA TA (1) – Fundația S.E.E.R. România

    „Iată că v-am dat putere… peste toată puterea vrăjmaşului…” (Luca 10:19).


    Când a mers să lupte cu Goliat, David i-a strigat: „Tu vii împotriva mea cu sabie, cu suliţă şi cu pavăză, iar eu vin împotriva ta în Numele Domnului… Şi El vă dă în mâinile noastre!” (1 Samuel 17:45, 47). Nimeni din armata regelui Saul nu-L introdusese în ecuație pe Dumnezeu… însă David doar despre El a vorbit! David a văzut ceea ce ei nu văzuseră, și nu s-a lăsat intimidat de ce făceau sau vedeau ei. El a fost convins că Dumnezeul căruia Îi slujea este mai mare decât uriașul cu care avea să se confrunte!

    Crezi și tu lucrul acesta? Îl vezi tu pe Dumnezeu ca fiind mai mare decât problema ta? Dacă în situația în care te găsești ți se pare că nu există cale de scăpare, în loc să pierzi timp și energie concentrându-te asupra propriilor tale defecte și slăbiciuni, mai bine bazează-te pe Cuvântul lui Dumnezeu, și începe să vorbești despre puterea Sa. Nu vei câștiga dacă vei lupta prin propriile tale puteri, așa că nu încerca!

    David a spus: „biruinţa este a Domnului.” (1 Samuel 17:47) Dumnezeu nu a pierdut niciodată o luptă!

    Așadar, înfruntă-ți dușmanul în Numele Domnului și declară: „Uriaș al divorțului, nu vei intra în familia mea; depresie, tu nu mă vei învinge; alcool, tutun, bigotism, nesiguranță, poftă, nu veți avea nicio putere asupra mea!” Biblia spune: „Când va năvăli vrăjmaşul ca un râu, Duhul Domnului îl va pune pe fugă” (Isaia 59:19).

    Există trei lucruri pe care Satan nu le suportă: Cuvântul lui Dumnezeu, sângele lui Hristos și Numele lui Isus. De fiecare dată când le vei folosi, îl vei doborî – așa cum David l-a doborât pe Goliat!


    SCRIPTURILE ÎN FIECARE ZI

    de Jean Koechlin

    Ioan 18:1-11


    După „gloria pe care Mi–ai dat-o Tu” (cap. 17.22) urmează „paharul pe care Mi l–a dat Tatăl să–l beau” (v. 11). Într–o dependenţă totală, Isus le primeşte şi pe una şi pe alta din mâna Tatălui. Potrivit cu caracterul acestei evanghelii însă, aici nu avem prezentată neliniştea luptei (Luca 22.44). În gândul Fiului ascultător, lucrarea este deja încheiată (cap. 17.4).

    Josnicul Iuda ştie unde să conducă gloata înarmată care trebuie să–L prindă pe Domnul. Pentru că este locul celor mai intime şi mai preţioase întâlniri, la care luase parte şi el!

    Cel numit cu dispreţ „Isus din Nazaret”, nu era altcineva decât Fiul lui Dumnezeu. În deplină cunoştinţă de ce avea să I se întâmple, El iese înaintea acestei gloate ameninţătoare, dând o probă a puterii Sale suverane care-I va permite să fie recunoscut după Scripturi (Psalmul 27.2): un singur cuvânt îi aruncă la pământ pe vrăjmaşii Săi. Dar care este gândul inimii Lui în aceste clipe atât de cumplite pentru El? Din nou şi întotdeauna ucenicii Lui dragi! „Lăsaţi–i pe aceştia să se ducă” (v. 8), le porunceşte El celor care veniseră să–L prindă. Până în cea din urmă clipă, Păstorul cel bun va veghea asupra oilor Sale. Acum a sosit ceasul în care Îşi va da viaţa pentru ele (cap. 10.11).

  • 13 August 2022

    DOMNUL ESTE APROAPE

    Melhisedec, împăratul Salemului, a adus pâine și vin. Și el era preot al Dumnezeului Preaînalt.

    Geneza 14.18


    Lot, nepotul lui Avraam, și-a ales partea de țară care era plăcută ochiului, care avea cele mai bune pășuni și care era aproape de o anumită cetate, numită Sodoma. Un împărat dintr-o țară mai îndepărtată începuse să strângă birurile de la Sodoma și de la patru cetăți învecinate. Acest lucru a continuat vreme de doisprezece ani, după care aceste cinci cetăți s-au răzvrătit. Atunci, acel împărat a strâns o armată, aliindu-se cu alte trei cetăți, și a pornit la luptă împotriva celor cinci cetăți răzvrătite. În lupta care a urmat, cei cinci împărați răzvrătiți au fost înfrânți, iar cei din poporul lor, cu tot cu posesiunile lor, au fost luați captivi. Printre aceștia era și Lot, împreună cu familia lui. Avraam, după ce a auzit despre aceste lucruri, a înarmat trei sute optsprezece dintre oamenii săi și, condus de Domnul, i-a înconjurat pe vrăjmași și i-a eliberat pe captivi. Războiul s-a încheiat, iar acum țara se bucura din nou de pace. Era un timp de veselie și de reflecție asupra vieții și a Dătătorului vieții.

    Prin urmare, în această scenă apare un alt împărat: Melhisedec, Împăratul Salemului, preot al Dumnezeului Preaînalt. Salem înseamnă „pace”. Acesta este probabil numele de dinainte al cetății Ierusalim. Melhisedec, împăratul păcii, a adus pâine și vin, pentru înviorarea și întărirea celor de acolo. Ar fi putut să aducă alte alimente, precum carne, brânză etc., însă nu a făcut acest lucru. Vinul este adesea o imagine a bucuriei, iar pâinea este o imagine a părtășiei.

    Acțiunile lui Melhisedec ne aduc aminte de ceva mai durabil decât pacea care urmează după o bătălie câștigată. Pâinea și vinul ne amintesc de pacea oferită nouă de Împăratul păcii, Domnul nostru Isus Hristos. Pâinea și vinul sunt cele două simboluri pe care noi le folosim pentru a ne aduce aminte de suferințele și de moartea Domnului Isus. El este viața noastră și bucuria noastră – El este adevăratul Împărat al păcii. Pâinea și vinul sunt simboluri ale păcii pe care o avem prin Hristos Isus, Domnul nostru.

    B. Prigge

    SĂMÂNȚA BUNĂ

    Astăzi, dacă auziți glasul Lui, nu vă împietriți inimile, … ci îndemnați-vă unii pe alții în fiecare zi, atâta timp cât se zice: „astăzi”.

    Evrei 3.7,8,13


    Astăzi – pentru că Mâine nu ne aparține

    Fiecare nouă zi din viața noastră este un cadou de la Dumnezeu pe care ar trebui să-l folosim cum se cuvine.

    Astăzi fiecare om nemântuit are posibilitatea să-și pună viața în ordine cu Dumnezeu. El trebuie doar să se întoarcă spre Dumnezeu și să primească mântuirea pe care i-o oferă gratuit prin Isus Hristos.

    Astăzi Dumnezeu vrea să ne spună prin Cuvântul Său să-L iubim mai mult.

    Astăzi este ziua potrivită să ne rugăm, să-I mulțumim lui Dumnezeu și să-I spunem problemele și necazurile noastre și ale semenilor noștri.

    Astăzi putem să avem încredere că El ne va purta, ne va conduce și ne va ajuta.

    Astăzi este ocazia să spunem un cuvânt de mângâiere și de înviorare, să vizităm un prieten bolnav.

    Astăzi este ziua mântuirii în care avem posibilitatea să spunem oamenilor despre Domnul Isus.

    Să ne folosim de acest Astăzi pentru a face ceea ce dorește Dumnezeu de la noi, pentru că Mâine nu ne aparține!

    Citirea Bibliei: Iov 22.1-30 · Fapte 13.1-12

    CUVÂNTUL LUI DUMNEZEU PENTRU ASTĂZI

    coordonatori Bob & Debby Gass

    MULȚUMEȘTE-I LUI DUMNEZEU! – Fundația S.E.E.R. România

    „Cum voi răsplăti Domnului toate binefacerile Lui faţă de mine?” (Psalmul 116:12)


    Cea mai sigură cale prin care poți ruina perspectiva copilului tău de a avea o viață fericită este să îi satisfaci orice moft, să-l crești cu ideea că lumea „îi este datoare”, să cultivi în el sentimentul îndreptățirii, să nu-l lași să se spetească sub nicio formă… și astfel să nu experimenteze satisfacția care vine în urma disciplinei, a sacrificiului și a lucrului bine făcut.

    În cartea „Femei mărunte”, un personaj (doamna March) le spune fetelor sale următoarea poveste: „Au fost odată, ca niciodată, patru fete care aveau tot ce-și doreau: mâncare și o locuință, îmbrăcăminte, confort și plăceri, prieteni și părinți buni… și cu toate acestea, nu erau mulțumite! Aceste fete au luat multe hotărâri foarte bune, însă ele spuneau mereu: „Dacă am avea cutare lucru…” sau „Dacă am putea face cutare lucru…” Așa că părinții au întrebat o bătrână ce să facă pentru a le face fericite, iar ea le-a spus: „Când te simți nemulțumit, gândește-te la binecuvântările tale și fii mulțumitor.” Părinții s-au hotărât să-i încerce sfatul și în scurt timp, au fost surprinși să vadă cât de bine se descurcau fetele. Una dintre ele și-a dat seama că banii nu pot ține rușinea și părerea de rău departe de casele bogaților; alta a descoperit că este mult mai fericită cu tinerețea, sănătatea și buna ei dispoziție, decât o oarecare doamnă bogată, arțăgoasă și bolnăvicioasă ce nu se putea bucura de confortul ei; cea de-a treia a înțeles că oricât de neplăcut este să participi la pregătirea cinei, este totuși mai greu să mergi să cerșești pentru acea mâncare. Așa că s-au hotărât cu toatele să nu se mai plângă și să se bucure de binecuvântările pe care le aveau deja.”

    Întrebarea care se ridică este a psalmistului: „Cum voi răsplăti Domnului toate binefacerile Lui față de mine?” Iar răspunsul: fiind mulțumit și mulțumitor!


    SCRIPTURILE ÎN FIECARE ZI

    de Jean Koechlin

    Ioan 17:14-26


    Nu numai că cei credincioşi nu sunt luaţi din lume (v. 15), ci chiar sunt trimişi expres acolo de Domnul (v. 18), pentru a împlini lucrarea pe care le–a încredinţat–o să o facă (comp. cu v. 4). Totuşi, ei nu sunt din lume, cum nici Isus nu era din ea. Poziţia lor este cea de străini chemaţi să slujească suveranului lor într–o ţară vrăjmaşă. Acest capitol unic prin mesajul său ne arată că, departe de a fi uitaţi pe pământ, cei credincioşi sunt aduşi înaintea tronului harului de un „mare preot însemnat” (comp. cu Evrei 4.14–16). Să ascultăm ce Îi cere Tatălui pentru ei:

    „Să-i păzeşti de [cel] rău”, ei fiind expuşi într–o lume plină de rău (v. 15).

    „Sfinţeşte-i în adevărul Tău” (v. 17): este partea celor care ascultă de Cuvânt.

    „Toţi să fie una” (v. 21): este dorinţa inimii Lui şi cât de mult ne umileşte ea când ne gândim la diviziunile dintre creştini!

    „Să fie şi ei cu Mine unde sunt Eu” (v. 24). Cei care nu sunt din lume nu vor rămâne în lume. Partea lor veşnică este cu Isus, pentru a vedea gloria Lui. „Vreau”, spune Domnul Isus, deoarece prezenţa alor Săi în cer împreună cu El, mărturie a plinătăţii rezultatelor lucrării Sale, face parte din gloria Sa şi din cea a Tatălui.

  • 12 August 2022

    DOMNUL ESTE APROAPE

    Noi l-am îndemnat pe Tit ca, după cum a început mai înainte, așa să și desăvârșească între voi și harul acesta … Dar mulțumire fie adusă lui Dumnezeu, care pune în inima lui Tit aceeași sârguință pentru voi, pentru că a primit, în adevăr, îndemnul, dar, fiind mai zelos, a plecat spre voi de bunăvoie.

    Tit, adevăratul meu copil potrivit credinței noastre comune: Har și pace de la Dumnezeu Tatăl și de la Hristos Isus, Mântuitorul nostru! Pentru aceasta te-am lăsat în Creta, ca să pui în ordine mai departe cele rămase neorânduite și să rânduiești bătrâni în fiecare cetate, după cum ți-am poruncit.

    2 Corinteni 8.6,16,17; Tit 1.4,5


    Din felul în care Pavel i se adresează lui Tit și din detaliile oferite în Galateni 2, tragem concluzia că Tit, un grec, era unul dintre cei pe care Pavel însuși îi condusese la Hristos. Pavel l-a circumcis pe Timotei – care avea o mamă iudeică și un tată grec, nemântuit – pentru a înlătura orice pricină de ofensă pentru iudeii din sinagogile unde intra, însă, în mod deliberat, nu l-a circumcis pe Tit, insistând asupra faptului că acest lucru nu era necesar pentru mântuire.

    După ce Tit s-a maturizat din punct de vedere spiritual, Pavel l-a trimis către adunări cu diferite misiuni. Tit împărtășea grija pe care apostolul o avea pentru binele tuturor sfinților. Pavel aștepta cu înfrigurare veștile pe care Tit i le aducea de la diversele adunări unde fusese trimis. De exemplu, Pavel fusese foarte îngrijorat cu privire la problemele grave din Corint și le scrisese o epistolă credincioșilor de acolo. Cum aveau să primească ei îndemnurile lui? Când Tit a revenit cu vești de acolo, Pavel a fost foarte mângâiat de lucrurile pe care le-a auzit de la el.

    De asemenea, Tit și alți frați de încredere au strâns ajutoarele pe care adunările din Macedonia și din Ahaia le dăruiseră sfinților săraci din Iudeea – o lucrare destul de dificilă în acele vremuri, când toți banii erau de aur, de argint și de aramă. Mai târziu, Pavel i-a poruncit lui Tit să implementeze rânduiala în noile adunări din Creta și să aleagă bătrâni acolo. Aceasta era o misiune specială a apostolilor și a delegaților lor, fiindcă adunările nu-și alegeau niciodată conducătorii, la fel cum oile nu-și aleg păstorii. Avem nevoie astăzi de mai mulți frați precum Tit, cărora să le pese cu adevărat de sfinții lui Dumnezeu.

    E. P. Vedder, Jr.

    SĂMÂNȚA BUNĂ

    Apropiați-vă de Dumnezeu și El Se va apropia de voi.

    Iacov 4.8


    Accidentul de tren

    Bill și Jim lucrau la o societate de căi ferate pe coasta de est a Statelor Unite ale Americii. Bill era creștin, dar Jim nu putea să creadă într-un Dumnezeu care a creat o lume ca a noastră în care întâlnești atât de mult necaz și răutate.

    Într-o zi a avut loc un accident pe traseul dintre Seattle și Portland. Bill și Jim au sosit la locul accidentului și, din trenul rapid, n-au mai găsit decât o cantitate diformă de metal. Trenul rapid ieșise cu puțin timp în urmă din fabricație. Bill l-a provocat puțin pe Jim: „Nu-mi vine să cred că lucrăm pentru o societate care a permis așa ceva cu un tren! Această grămadă de resturi nu mai seamănă deloc cu un tren”. — „Bill”, a răspuns Jim, „știi foarte bine că acel conductor de tren a fost băut!” — „Și tu știi tot așa de bine că nu Creatorul este responsabil de starea actuală din această lume! Dumnezeu l-a creat pe om după asemănarea Lui: desăvârșit și curat. Dar, după ce Adam și Eva au păcătuit, conducerea vieții lor a fost preluată de Satan.” — „Ai dreptate, omul este acela care a stricat totul.”

    De la căderea în păcat a omului, Satan influențează mersul lumii și vrea să împingă pe cât mai mulți oameni în nenorocire. Dar, prin credința în Isus Hristos, putem scăpa de nefericirea în care Satan îi aruncă pe oamenii pe care îi are în stăpânire.

    Citirea Bibliei: Iov 21.1-34 · Fapte 12.12-25

    CUVÂNTUL LUI DUMNEZEU PENTRU ASTĂZI

    coordonatori Bob & Debby Gass

    UNDĂ VERDE SAU ROȘIE? (3) – Fundația S.E.E.R. România

    „…Iată drumul, mergeţi pe el!…” (Isaia 30:21).


    Cineva a spus mai în glumă, mai în serios: „Când Columb a pornit în călătorie, nu știa unde merge. Când a ajuns, nu știa unde se află. Și când s-a întors acasă, n-a știut unde a fost.”

    Toți avem nevoie de ajutor ca să știm în ce direcție să mergem, dacă să ne mutăm sau nu, dacă să acceptăm un anumit loc de muncă sau să intrăm într-o relație etc. Dar iată vestea bună: dacă Îi ceri, Dumnezeu te va călăuzi și, când vei face un viraj greșit, El te va readuce pe drumul bun.

    Iată trei mijloace prin care Dumnezeu va face redirecționarea ta:

    1) Prin sfătuitori înțelepți. Au trecut și alții prin ce treci tu acum. Biblia spune: „Uitaţi-vă cu băgare de seamă la sfârşitul felului lor de vieţuire şi urmaţi-le credinţa!” (Evrei 13:7). Afacerea ta e pe calea falimentului? Discută cu un antreprenor de succes. Experimentezi criza vieții de mijloc? Înainte să faci ceva ce vei regreta, cere ajutor. Înțeleptul Solomon a zis: „Calea nebunului este fără prihană în ochii lui, dar înţeleptul ascultă sfaturile” (Proverbele 12:15).

    2) Prin rugăciune și călăuzirea Duhului Sfânt. Domnul Isus a zis: „Oile Mele ascultă glasul Meu; Eu le cunosc şi ele vin după Mine” (Ioan 10:27). Iar Isaia a scris: „Urechile tale vor auzi după tine glasul care va zice: „Iată drumul, mergeţi pe el!”, când veţi voi să vă mai abateţi la dreapta sau la stânga.” (Isaia 30:21) De o astfel de siguranță ai nevoie. Așadar, „Nu vă îngrijoraţi de nimic, ci, în orice lucru, aduceţi cererile voastre la cunoştinţa lui Dumnezeu, prin rugăciuni…” (Filipeni 4:6).

    3) Prin Sfânta Scriptură. Apostolul Pavel ne îndeamnă: „Cuvântul lui Hristos să locuiască din belşug în voi în toată înţelepciunea.” (Coloseni 3:16). Un autor scria: „Biblia este pentru Dumnezeu ceea ce sunt mănușile chirurgicale pentru un chirurg. Domnul acționează prin Scriptură pentru a atinge adâncul inimii tale.” Dar asta înseamnă s-o citești, să ți-o însușești și s-o pui în practică!


    SCRIPTURILE ÎN FIECARE ZI

    de Jean Koechlin

    Ioan 17:1-13


    După ce le–a transmis ucenicilor dragi cele din urmă recomandări ale Sale şi cuvintele Lui de rămas‑bun, Isus Se întoarce înspre Tatăl Său. El, care n–a solicitat niciodată nimic pentru Sine Însuşi, cere acum gloria. Pentru că gloria lui Dumnezeu, a acestui „Tată drept” (v. 25), va fi onorată, glorificându-L pe Fiul ascultător!

    Ca un mesager credincios, Isus dă socoteală de misiunea pe care a împlinit-o aici, pe pământ (v. 4). Una dintre direcţiile acestei lucrări a fost să le vorbească alor Săi despre Tatăl (v. 6 şi v. 26). Acum Îi vorbeşte Tatălui despre ai Săi, pentru a-i încredinţa Lui, de vreme ce El îi va părăsi. Şi argumentele Sale sunt infinit de mişcătoare: „Au păzit Cuvântul Tău (altfel spus: au arătat dragoste pentru Mine” cap. 14.9), „au crezut că Tu M–ai trimis”, spune El, deşi ştim cât de firavă era credinţa sărmanilor ucenici (v. 6-8; comp. cu cap. 14.9).

    De altfel, ei „sunt ai Tăi” (v. 9), continuă Domnul cum să–i părăseşti? „Eu sunt glorificat în ei” (v. 10), adaugă El, făcând apel la interesul Tatălui ca Fiul să fie glorificat.

    De asemenea, subliniază situaţia dificilă a răscumpăraţilor Săi aflaţi într–o lume atât de periculoasă şi de provocatoare pentru credinţă, lume pe care El o cunoaşte prea bine. În calitate de Mijlocitor desăvârşit, Isus pledează pentru cauza ucenicilor Săi şi astăzi pentru a noastră.

  • 11 August 2022

    DOMNUL ESTE APROAPE

    O inimă veselă dă sănătate, dar un duh zdrobit usucă oasele.

    Proverbe 17.22


    Ori de câte ori citesc acest verset mă gândesc la un frate foarte deosebit, a cărui viață era plină de bucurie în Domnul. Acum, după ce a plecat la Cel pe care L-a iubit și L-a slujit, viața lui încă vorbește. Întreaga mea familie are încă amintiri plăcute cu privire la atmosfera minunată din casa lui, unde uneori am găzduit. Cel mai pregnant de amintim de bucuria inimii lui, care era transmisă și celor din jur.

    Cum putem avea inima plină de bucurie? Și de ce unii credincioși debordează de bucurie în Domnul, în timp ce alții sunt mai mereu triști și împovărați? Care este lucrul care ne face să fim mereu veseli și să avem o atitudine de împlinire și de bucurie, care aduce glorie Domnului și binecuvântare celor din jur? Este vorba doar de o bună dispoziție, de un simț al umorului sau de o atitudine optimistă? Nu cred! Acestea sunt trăsături omenești, care pot fi observate și în cei necredincioși. Mai mult, credincioșii predispuși la melancolie ar fi astfel lipsiți de o inimă veselă, dacă acest lucru ar fi doar o chestiune de temperament. De asemenea, calea creștină este presărată cu încercări severe, care pot întuneca până și cea mai luminoasă inimă.

    În realitate însă, o inimă veselă este rezultatul unei legături strânse cu izvorul adevăratei bucurii: Dumnezeu Însuși. Să ne aducem aminte de resursele tatălui pentru fiul risipitor, la întoarcerea acestuia: sărutările dragostei, haina dintâi, inelul, sandalele și vițelul îngrășat. Apoi tatăl a spus: „Să mâncăm și să ne veselim!”. Au început să se veselească și nu se spune că au încheiat. Aceasta este experiența fiilor risipitori, care s-au întors, care stau aproape de Tatăl și care se ospătează la masa Lui. Suntem și noi printre ei?

    G. W. Steidl

    SĂMÂNȚA BUNĂ

    Scriptura nu poate fi desființată.

    Ioan 10.35


    Este Biblia Cuvântul inspirat al lui Dumnezeu?

    În Vechiul Testament, care constituie prima parte a Bibliei, sunt patru relatări care sunt astăzi atacate și respinse. Dar Isus Hristos afirmă că totul este adevărat și credibil.

    În primul rând, în zilele noastre este respinsă relatarea biblică despre crearea lumii. Pentru mulți, ea este un basm. Dar Isus Se referă la aceasta când spune: „Oare n-ați citit că Cel care i-a făcut, de la început i-a făcut bărbat și femeie?” (Matei 19.4).

    În al doilea rând, potopul este pus pe seama fabulelor. Dar Isus spune: „până în ziua când a intrat Noe în corabie … până când a venit potopul și i-a luat pe toți” (Matei 24.37-39).

    În al treilea rând, despre cartea profetului Daniel se susține că ar fi fost scrisă cu mult timp după ce a trăit el, în retrospectivă, deoarece în secolele de după Daniel s-au împlinit cu exactitate multe evenimente pe care el le-a descris. Mulți cred că astfel de previziuni detaliate nu ar putea fi adevărate. Dar Domnul Isus nu îl numește pe Daniel un istoric, ci „prorocul” (Matei 24.15).

    În al patrulea rând, se spune că istoria lui Iona și a peștelui ar fi un basm. Dar Isus spune: „după cum Iona a stat trei zile și trei nopți în pântecele peștelui celui mare” și face referire la moartea și învierea Lui (Matei 12.40).

    „Toată Scriptura este insuflată de Dumnezeu” și de aceea este demnă de crezare în toate detaliile.

    Citirea Bibliei: Iov 19.21-20.29 · Fapte 12.1-11

    CUVÂNTUL LUI DUMNEZEU PENTRU ASTĂZI

    coordonatori Bob & Debby Gass

    UNDĂ VERDE SAU ROȘIE? (2) – Fundația S.E.E.R. România

    „Eu, zice Domnul, te voi învăţa şi-ţi voi arăta calea pe care trebuie s-o urmezi…” (Psalmul 32:8).


    Pasiunea lui Vincent pentru slujire i-a condus pașii spre minele de cărbune din Belgia, unde a predicat minerilor, i-a hrănit pe cei săraci și și-a câștigat un loc în inimile oamenilor. Biserica sa era plină de cei dornici să învețe despre Isus Hristos. Dar superiorii săi erau nemulțumiți de faptul că el purta vechituri, trăia într-o cocioabă și-și oferea câștigul celor din jur. „Arăți mai rău decât cei pe care îi înveți,” îi spuneau ei. „Isus Hristos nu ar fi făcut la fel?” întreba Vincent. Șefii săi nu au fost de acord… și a fost dat la o parte din lucrare!

    S-a simțit rănit și plin de mânie. Singura sa dorință a fost să zidească o biserică care să Îl slăvească pe Dumnezeu, și atunci de ce oare Dumnezeu nu a îngăduit să se întâmple lucrul acesta? Apoi, într-o zi, s-a uitat la un miner care se lupta cu o încărcătură de cărbune. Mișcat de această imagine, el a început să schițeze chipul acela aplecat. Și chiar dacă nu și-a dat seama atunci, și-a descoperit de fapt adevărata chemare. Tânărul predicator care fusese respins de superiorii săi a ajuns în cele din urmă un artist de care lumea își va aduce aminte multă vreme: Vincent van Gogh.

    Împăratul David a spus: „Aveam de gând să zidesc o casă de odihnă pentru chivotul legământului Domnului… Dar Dumnezeu mi-a zis: „…Fiul tău Solomon Îmi va zidi casa…” (1 Cronici 28:2-3, 6). Când Dumnezeu îți aprinde lumina roșie a semaforului, fii sensibil la ea. Și când îți respinge planurile tale pentru a le implementa pe ale Sale, spune: „Amin!”

    F.B. Meyer a scris: „Te afli în dificultate cu privire la calea pe care trebuie s-o urmezi? Du-te la Dumnezeu, primește călăuzire de la lumina surâsului Său, sau de la norul refuzului Său. Așteaptă în tăcere, chiar dacă toți din jurul tău vor insista să iei imediat o hotărâre sau să treci la fapte – și vei vedea cum voia lui Dumnezeu ți se va limpezi!”


    SCRIPTURILE ÎN FIECARE ZI

    de Jean Koechlin

    Ioan 16:19-33


    Ucenicii urmează să cunoască durerea despărţirii. Isus însă mai întâi îi mângâie, vorbindu-le de bucuria care îi aşteaptă atunci când Îl vor revedea după învierea Sa (cap. 20.20). Câte motive are cel credincios pentru a se bucura: speranţa întoarcerii Domnului (comp. cu v. 22); ascultarea de poruncile Lui (cap. 15.10,11 am experimentat noi bucuria care rezultă din aceasta?); dependenţa şi răspunsul la rugăciunile noastre (cap. 16.24); descoperirile Domnului din Cuvântul Său (cap. 17.13); comuniunea cu Tatăl şi cu Fiul (1 Ioan 1.3,4)! Acestea sunt surse inepuizabile ale unei „bucurii depline”.

    De ce oare preferă Isus să nu le spună alor Săi că Se va ruga Tatălui pentru ei (v. 26), când aceasta va fi exact tema capitolului următor? Pentru că, departe de a revendica afecţiunea ucenicilor numai pentru El, măreţul Său gând este să–i pună în relaţie directă cu Tatăl.

    Domnul nu le promite alor Săi o viaţă fără încercări, nici pacea în jurul lor, ci înăuntrul lor. Prin urmare, El concluzionează: „Îndrăzniţi”. Lumea, duşmanul nostru comun, este puternică, dar „Eu am biruit–o”.

    Şi, prin credinţa în victoria Lui, o vom învinge şi noi (1 Ioan 5.4)!

Calendar

septembrie 2026
L M M J V S D
 123456
78910111213
14151617181920
21222324252627
282930  

Ultimele postări

Urmărește-ne