Mana Zilnica

Categorie: Samanta Buna

  • 1 Aprilie 2018

    DOMNUL ESTE APROAPE – GBV

    Voi sunteți sarea pământului … Voi sunteți lumina lumii.
    Matei 5.13,14

    Prin harul lui Dumnezeu avem hainele spălate și albite în sângele Mielului (Apocalipsa 7); tot prin acest har am fost mântuiți prin credință, care nu este de la noi, ci este darul lui Dumnezeu (Efeseni 2); am fost mântuiți nu prin fapte făcute în dreptate, ci potrivit îndurării Sale (Tit 3).

    Trebuie să ținem bine minte însă că însăși epistola care declară că mântuirea nu este prin fapte declară la fel de limpede că faptele trebuie să însoțească invariabil mântuirea; că în timp ce faptele nu sunt cauza mântuirii, ele trebuie să fie mereu consecința ei; că cei care au fost acceptați în Cel Preaiubit trebuie întotdeauna să aibă o stare potrivită cu această acceptare (Efeseni 1.6; 2 Corinteni 5.9). Unii ca aceștia vor căuta mereu să aibă o conștiință fără vină înaintea lui Dumnezeu și a oamenilor. Cu blândețe a inimii, ei vor dori să manifeste zi de zi acele haruri care sunt dovezi adevărate ale credinței, așa cum florile sunt dovezi ale venirii primăverii.

    Există patru pasaje importante în Noul Testament care prezintă caracterul creștin în toată strălucirea și puterea lui: Matei 5.3-12, cu cele nouă fericiri ale lui; 1 Corinteni 13, cu cele șaisprezece calități fără seamăn ale lui; Galateni 5.22,23, cu cele nouă părți ale roadei cerești; și 2 Petru 1.5-8, cu descrierea dezvoltării maturității depline a creștinului.

    Împreună, aceste patru părți din Biblie ne oferă o superbă și o completă imagine a trăirii creștine; și ar fi bine ca, din când în când, să ne examinăm în lumina lor. Ca un ajutor în această direcție, în afara citirii noastre zilnice din Cuvânt, ar trebui să punem deoparte un timp în care să medităm la aceste pasaje.

    G Henderson

    SĂMÂNȚA BUNĂ

    „Când S-a apropiat de cetate și a văzut-o, Isus a plâns pentru ea și a zis: «Dacă ai fi cunoscut și tu, măcar în această zi, lucrurile care puteau să-ți dea pacea!…»”
    Luca 19.41,42

    Ziua cercetării

    În toate împrejurările descrise de Evanghelii, observăm perfecțiunile inimii divine și umane ale Domnului Isus. Inima Sa a simțit toată durerea din cauză că nu putea împlini gândurile Sale de har față de cetatea Ierusalimului. Domnul Se gândea la ceea ce urma să sufere cetatea, pentru că nu a recunoscut ziua când a fost cercetată. Domnul Isus Hristos a căutat de atâtea ori să o strângă așa cum își strânge cloșca puii sub aripi, dar cetatea n-a vrut. Domnul știa în amănunțime ceea ce urma să îndure în timpul îngrozitorului asediu al romanilor, dar și despre judecata care va veni.

    Răbdarea lui Dumnezeu față de poporul Său, ca și față de întreaga lume, este mare și depășește concepția noastră omenească. Harul Său, răbdarea Sa, îndurarea Sa, dreptatea Sa, sfințenia Sa se exercită într-un chip desăvârșit în cârmuirea Sa față de oameni. Însă când răbdarea Sa va lua sfârșit, măsura divină fiind umplută, Dumnezeu va executa judecățile Sale.

    Ierusalimul nu a cunoscut ziua cercetării lui de către Domnul Isus, și de aceea au venit peste el zile groaznice. Ce har că ziua de astăzi este o zi a cercetării! Astăzi suntem chemați de Mântuitorul să mergem la El. Ne lăsăm oare cercetați de harul Domnului Isus Hristos, care dorește să ne dea pace în sufletele noastre?

    CUVÂNTUL LUI DUMNEZEU PENTRU ASTĂZI

    coordonatori Bob & Debby Gass


    SCRIPTURILE ÎN FIECARE ZI

    Volumul V de Jean Koechlin

    Eclesiastul 1:1-18

    Cartea Eclesiastul poate fi rezumată prin aceste cuvinte ale Domnului Isus: „Oricui bea din apa aceasta îi va fi iarăşi sete“ (Ioan 4.13). Fântâna din Sihar este imaginea lumii aride şi amăgitoare, unde nu se poate găsi o fericire de durată. Cea mai mare parte a oamenilor seamănă cu sărmana samariteancă. Nu sunt gata să primească apa vie, darul fără plată al Fiului lui Dumnezeu, decât după ce, de nenumărate ori, vor fi făcut experienţa c㠄apa“ de pe pământ nu poate în niciun fel potoli setea sufletului (comp. cu Ieremia 2.13). Ei bine, această experienţă a fost făcută; ea se găseşte consemnată în această carte pentru ca noi să nu mai avem nevoie să o începem din nou! Şi a fost făcută de cineva care, prin înţelepciunea şi prin măreţia lui, era şi calificat să cerceteze „tot ce se face sub ceruri“ (v. 13). Eclesiastul (sau Predicatorul) nu este altul decât Solomon, împărat la Ierusalim. Mărturia lui are întotdeauna aceeaşi valoare, pentru c㠄nu este nimic nou sub soare“ (v. 9). Multe lucruri, fărăndoială, şiau schimbat înfăţişarea, însă inima omului a rămas identică, iar consecinţele păcatului sunt întotdeauna acolo: „Ce este strâmb nu poate fi îndreptat şi ce lipseşte nu poate fi numărat“ (v. 15).


  • 31 Martie 2018

    DOMNUL ESTE APROAPE – GBV

    Pentru că vă spunem aceasta prin Cuvântul Domnului, că noi, cei vii, care rămânem până la venirea Domnului, nu o vom lua nicidecum înaintea celor care au adormit.
    1 Tesaloniceni 4.15

    Cele patru revelații date lui Pavel – Răpirea

    Am privit la trei dintre revelațiile date lui Pavel: evanghelia, taina și Cina Domnului. Vom privi acum la răpire.

    Apostolul Pavel tocmai le spusese tesalonicenilor că cei iubiți ai lor care muriseră în Hristos aveau să se întoarcă împreună cu El, la venirea Sa în glorie (1 Tesaloniceni 3.13; 4.14). Dar cum putea fi aceasta posibil pentru cei care muriseră deja? Răspunsul la această dificultate a venit „prin cuvântul Domnului”. Atunci când Pavel a folosit această expresie nu s-a referit la vreo profeție din Vechiul Testament, ci la o revelație specială dată lui de Domnul Însuși, ca răspuns la această dilemă. Acest cuvânt descoperit lui Pavel arăta că avea să fie o „răpire” a celor morți și a celor vii. El prezintă această revelație în versetele 15-17, spunând că cei morți vor fi înviați și schimbați înaintea celor vii, atunci când Domnul va coborî din cer. Apoi noi, cei vii, care rămânem, vom fi răpiți împreună cu ei, ca să fim „pentru totdeauna cu Domnul”.

    Pavel descrie venirea Domnului pentru cei credincioși (morți sau vii) prin termenul „răpire”, care înseamnă „a smulge” sau „a apuca repede și cu forță”. Domnul Isus ne va smulge repede și cu putere din această lume. Prin urmare, această revelație, cuvântul Domnului către Pavel, ne arată că Isus va veni mai întâi pentru ai Săi. Însă aceasta va fi pentru ca noi să putem veni împreună cu El atunci când Se va arăta în slavă. Să veghem și să-L așteptăm!

    B Reynolds

    SĂMÂNȚA BUNĂ

    „Nu te teme, căci Eu sunt cu tine; nu te uita cu îngrijorare, căci Eu sunt Dumnezeul tău; Eu te întăresc, tot Eu îți vin în ajutor…”
    Isaia 41.10

    Câştigarea energiei

    Alimentarea cu energie este deja de decenii o temă centrală în societatea noastră modernă, unde se aprind tot mereu dezbateri politice, ideologice și mai presus de toate științifice. Carburanții fosili devin mai puțini, fără să luăm în calcul că utilizarea lor are influențe dăunătoare asupra mediului. Adesea se descrie în aceste zile scenariul schimbării amenințătoare a climei, care după părerea multor cercetători a început deja. Febril se caută după energii alternative. Chiar și energia atomică de la Cernobîl stă din nou în discuție. Energia este astfel și o întrebare de putere politică, așa cum de exemplu arată deslușit pocherul prețurilor de gaz între Rusia și aliații săi de odinioară. Fără energie nu merge (aproape) nimic, aceasta se vede cu durere în orașele noastre industrializate, când doar pentru scurt timp se întrerupe alimentarea cu curent electric. Urmarea este un haos mediu până la grav. Fără energie nu merge nimic. Aceasta este valabil și pentru viața noastră, pentru viața noastră normală ca creștini. Dar de unde să luăm energia pentru cerințele care ni se cer de la școală, familie, locul de muncă, prieteni și vecini? De unde să luăm puterea să trăim așa cum Îi place lui Dumnezeu?

    Din rugăciune! Şi din legătura zilnică, personală cu Domnul Isus, care Se interesează de cel mai mic detaliu al vieții noastre de zi cu zi. Putem discuta cu El totul și să luăm din puterea Sa. Căci rezervele de energie ale lui Dumnezeu nu sunt amenințate să se termine vreodată!

    CUVÂNTUL LUI DUMNEZEU PENTRU ASTĂZI

    coordonatori Bob & Debby Gass

    FRUMUSEȚEA PIEPTARULUI (3)

    „Piatra pe care au lepădat-o zidarii, a ajuns să fie pusă în capul unghiului” (1 Petru 2:7)

         Când ne uităm la pieptarul purtat de marele preot al lui Israel, învățăm că:

    a) suntem prețioși pentru Dumnezeu;

    b) suntem aproape de inima Lui;

    c) El nu ne va întoarce spatele niciodată.

    Poate că te gândești: „Dacă Dumnezeu nu ne va întoarce niciodată spatele, înseamnă că putem trăi oricum ne place?” Nu, și iată de ce. Fiind copil răscumpărat al lui Dumnezeu, nu numai că tu ești prețios în ochii Lui, dar și El este prețios în ochii tăi. Deci vei prețui relația ta cu El mai presus de orice altceva și o vei proteja de orice ar putea reprezenta o amenințare.

    Întrebare: Când ți-ai dat seama cât de valoros și de prețios ești în ochii lui Dumnezeu, mai poți tu să păcătuiești și să continui să trăiești în păcat? Firește că nu! Dimpotrivă, gândurile tale se vor alinia la următoarea idee. „Nu așa se comportă un credincios care este prețios pentru Domnul.” Un diamant nu aparține noroiului, mizeriei și ticăloșiei păcatului. Locul lui de drept este aproape de inima lui Dumnezeu unde lucește și strălucește. Faptul că știi care este identitatea ta adevărată, nepătată și prețioasă înaintea lui Dumnezeu, în Hristos, te ridică deasupra dorinței de a ceda în fața păcatului. Te face să-ți dorești să umbli și să trăiești ca un fiu de rege. Firește, viața sfântă este rezultatul faptului că te vezi așa cum te vede și Dumnezeu – „în Hristos.” Așa că, în loc să cedezi ispitei, te vei întreba: „Ce ar face Domnul Isus în această situație?” Apoi vei lua din puterea Lui și vei face ceea ce este corect și bine. O înțelegere adevărată a harului lui Dumnezeu nu împiedică sfințenia, ci o produce!


    SCRIPTURILE ÎN FIECARE ZI

    Volumul V de Jean Koechlin

    Proverbe 31:1031

    Acest admirabil portret al femeii virtuoase ne arată cum Înţelepciunea (însăşi viaţa lui Hristos) poate şi trebuie să fie pusă în practică în toate detaliile vieţii de zi cu zi şi de familie. Tinere creştine, fie ca Domnul să vă dea dorinţa de aI fi Lui plăcute, asemănânduvă cu această femeie curajoasă, cinstită, cutezătoare! Ce anume o caracterizează? – ea este activă, veselă, energică, miloasă, înţeleaptă, binevoitoare. Câmpul ei de lucru este casa (citiţi Tit 2.4,5); podoaba ei: puterea şi demnitatea (v. 17, 25; comp. cu 1 Petru 3.3…); scopul ei: săşi onoreze soţul, obiectul fericitului ei devotament (v. 23), şi să aducă roade pentru el (v. 16); secretul ei – acesta ne este dezvăluit abia în versetul 30: ea se teme de Domnul. Cu adevărat, o soţie atât de înzestrată, „cine poate găsi?“. O soţie înţeleaptă vine de la Domnul, răspunde capitolul 19.14.

    Tot astfel şi voi, tinerilor, nu vă încredeţi întro judecată făcută în pripă, nici întruna după aparenţe! „Farmecul este înşelător…“ şi a înşelat pe mulţi. Gingăşia trecătoare a unui chip este departe de a fi întotdeauna o reflectare a adevăratelor calităţi creştine. Şi nu uitaţi, la încheierea acestei cărţi, de îndemnul din capitolul 4.23: „Păzeşteţi inima mai mult decât tot ce se păzeşte…“. Pentru că ea aparţine în primul rând Domnului!


  • 30 Martie 2018

    DOMNUL ESTE APROAPE – GBV

    Nu te mira că ți-am spus: „Trebuie să fiți născuți din nou”.
    Ioan 3.7

    Creștinismul nu este un sistem menit să curme manifestările cărnii, nici nu este listă cu ce „să nu faci”, deși aceasta este o idee îmbrățișată de mulți. Legea a fost un astfel de sistem, însă cerințele și interdicțiile ei nu au produs niciodată roade pentru plăcerea lui Dumnezeu; de fapt, nu au făcut decât să producă și mai multe roade amare. Nu acesta este principiul prin care creștinii pot ca „în toate să împodobească învățătura Dumnezeului nostru Mântuitor” (Tit 2.10).

    Gloria morală a creștinismului nu stă în suprimarea răului, ci în exprimarea unei vieți noi. Trebuie să înțelegem bine acest lucru! Creștinismul – vorbim despre ceea ce este vital și real, nu de mărturisirea goală, moartă și falsă – nu este un nou set de idealuri, calculate pentru a înălța viața cea veche, nici un sistem etic pentru corectarea tendințelor rele ale acestei vieți și nici introducerea unei noi puteri pentru reformarea ei, ci o viață în întregime nouă, dăruită celor care cred în Fiul lui Dumnezeu, prin Duhul Sfânt, care este El Însuși puterea ei.

    Aceste cuvinte solemne, „trebuie să fiți născuți din nou” (Ioan 3.7), retează orice nădejde de a obține roade bune de la viața veche a cărnii. Pentru Dumnezeu, aceasta nu este viață, ci moarte, fiindcă principiul ei de bază este de a acționa pentru propria plăcere, indiferent de voia lui Dumnezeu. Carnea s-a dovedit a fi rea în mod complet, fără putință de vindecare. A o cultiva este inutil, fiindcă nicio cultivare nu poate face ca mărăcinele să producă smochine, nici nu poate schimba carnea în duh. Însă aceste cuvinte solemne promit, de asemenea, o viață nouă, într-o împărăție nouă. Această viață nouă este produsă prin puterea Duhului Sfânt, introducându-l pe cel care o primește în Împărăția lui Dumnezeu, o Împărăție care înseamnă pace și bucurie în Duhul Sfânt. Iar împotriva acestor lucruri nu există lege.

    J T Mawson

    SĂMÂNȚA BUNĂ

    „Temelia Cuvântului Tău este adevărul… Mă bucur de Cuvântul Tău, ca cel ce găsește o mare pradă.”
    Psalmul 119.160,162

    Biochimistul şi Biblia

    George Washington Carver (1864-1943), printr-o muncă susținută de credința sa în Dumnezeu, a ajuns de la sclav la cel mai mare biochimist al lumii. El este cel mai bine cunoscut pentru faptul că a descoperit sute de feluri în care pot fi folosite arahida și cartoful dulce. În anul 1921, dr. Carver a fost invitat să vorbească în fața Senatului șia Comitetului de Resurse al S.U.A. cu privire la posibilitățile oferite de arahide. La încheierea prezentării, președintele Senatului l-a întrebat: „Doctore Carver, de unde ați învățat toate acestea?” „Dintr-o Carte veche”, a răspuns doctorul. „Ce carte?” a întrebat președintele. „Biblia.” „Vorbește Biblia despre arahide?” „Nu, domnule, dar vorbește despre Dumnezeu care a creat arahida. L-am rugat să-mi arate ce să fac cu arahidele și El mi-a arătat.”

    Iată un răspuns bine întemeiat despre atotputernicia lui Dumnezeu, dar și despre implicarea lui Dumnezeu pentru bunăstarea oamenilor! Biblia, Cuvântul lui Dumnezeu, dăruiește omului cunoștință deplină în orice capitol al istoriei sale. Biblia ne descoperă însă în primul rând cine este Dumnezeu: un Dumnezeu care este Lumină și Dragoste, care nu trece cu vederea păcatul creaturilor Sale, dar care a dat lumii mijlocul de salvare: Fiul Său care a murit pe cruce, ca cei care se încred în El să fie salvați din starea lor de necredință și păcat.

    CUVÂNTUL LUI DUMNEZEU PENTRU ASTĂZI

    coordonatori Bob & Debby Gass

    FRUMUSEȚEA PIEPTARULUI (2)

    „Avem un Mare Preot însemnat… pe Isus, Fiul lui Dumnezeu” (Evrei 4:14)

         Astăzi vom vorbi despre alte două semnificații ale pieptarului purtat de marele preot al lui Israel:

    1) Era aproape de inimă. O dată pe an, de Ziua ispășirii, marele preot intra în „Sfânta Sfintelor” unde era prezența lui Dumnezeu, pentru a obține iertarea pentru păcatele poporului. Purta pe el diferite lucruri, fiecare dintre ele semnificând adevăruri diferite. Dar dintre toate straiele pe care le purta, pieptarul se afla cel mai aproape de inimă. Lucrul acesta vorbește despre cât de mult te iubește și te prețuiește Dumnezeu, și despre dorința Lui de a fi aproape de tine. Astăzi, El îți spune: „Nicidecum n-am să te las, cu niciun chip nu te voi părăsi.” (Evrei 13:5). Ce promisiune minunată!

    2) Numele fiecărei seminții era gravat pe pieptar (vezi Exod 39:14). Când ceva este scris, se poate șterge sau se poate acoperi, însă nu și dacă este „gravat.” Există două căi prin care putem păcătui. Mai întâi prin alegerea noastră deliberată, iar apoi cedând slăbiciunilor noastre. Dumnezeu ne va pedepsi și ne va mustra pentru a ne readuce pe calea cea bună, dar nu ne va întoarce niciodată spatele și nici nu ne va alunga! Suntem așa de prețioși în ochii Lui! Dumnezeu își aduce aminte de prețul pe care l-a plătit pentru noi și spune: „Nu-i voi şterge nicidecum numele din cartea vieţii!” (Apocalipsa 3:5).

    Câtă vreme te încrezi în Hristos, poți fi sigur de dragostea și de acceptarea lui Dumnezeu!


    SCRIPTURILE ÎN FIECARE ZI

    Volumul V de Jean Koechlin

    Proverbe 31:1-9

    Cine era împăratul Lemuel? Nu-l mai găsim menţionat în nicio altă parte; tot ce cunoaştem despre acest tânăr prinţ sunt recomandările mamei sale, precum şi faptul că numele lui semnifică: dat lui Dumnezeu. Ce (să-ţi spun) fiul promisiunilor mele!, exclamă această femeie evlavioasă. Ca şi Ana cu privire la micul Samuel, şi ea îşi închină copilul Domnului, Celui care are toate drepturile asupra lui. În această calitate, ea s-a simţit apoi responsabilă de a-l instrui ca pe un adevărat nazireu. Istoria lui Israel a arătat unde-l pot târî femeile şi băutura pe un împărat (1 Împăraţi 11; 16:8-9).

    Lemuel este pus în gardă cu privire la aceste rele ameninţătoare (Eclesiastul 10:17; Osea 4:11). Apoi el primeşte îndemnuri pozitive: să fie susţinătorul tuturor celor dezmoşteniţi, purtătorul de cuvânt al celor muţi! Am putea cota acest rol ca fiind prea modest pentru un împărat. Aceste instrucţiuni însă conţin esenţa slujbei religioase, potrivit cu Iacov 1:27; să se păstreze neîntinat de lume (de zăpăceala ei, de murdăriile ei) şi să se ocupe de cei năpăstuiţi.

    Tânărul Lemuel şi-a amintit cuvânt cu cuvânt de profeţia cu care mama lui îl învăţa (v. 1). Dacă şi voi aţi avut privilegiul de a fi educaţi de o mamă evlavioasă, fiţi atenţi să nu uitaţi niciodată învăţăturile din copilărie (cap. 1:8; 6:20-22)!


  • 29 Martie 2018

    DOMNUL ESTE APROAPE – GBV

    Dumnezeu să Se îndure de noi și să ne binecuvânteze, să facă să strălucească fața Sa peste noi … Dumnezeu ne va binecuvânta; și toate marginile pământului se vor teme de El.
    Psalmul 67.1,7

    Ați remarcat cât de mult Îi face plăcere lui Dumnezeu să binecuvânteze? Imediat după ce i-a creat pe Adam și pe Eva, „i-a binecuvântat” (Geneza 1.28). După potop, când Noe și familia sa au ieșit din corabie, citim că „Dumnezeu a binecuvântat pe Noe și pe fiii lui” (Geneza 9.1). Când l-a chemat pe Avraam, i-a zis: „Te voi binecuvânta … și vei fi o binecuvântare. Și voi binecuvânta pe cei care te vor binecuvânta … și toate familiile pământului vor fi binecuvântate în tine” (Geneza 12.2,3). O concordanță ne poate arăta de câte ori apare cuvântul „binecuvântare” în Vechiul Testament și putem vedea astfel cât de mult Își găsește Dumnezeu plăcerea în a-i binecuvânta pe cei ai Săi.

    Dar cum stau lucrurile în Noul Testament? Aici exemplele abundă și ele. Cei care Îl cunosc pe Domnul își pot uni glasurile cu cel al lui Pavel și pot exclama cu o bucurie nețărmurită: „Binecuvântat fie Dumnezeul și Tatăl Domnului nostru Isus Hristos, care ne-a binecuvântat cu orice binecuvântare spirituală în cele cerești, în Hristos” (Efeseni 1.3).

    Da, am fost nespus de binecuvântați! Orice ar veni în viața noastră, să ne aducem aminte că am fost binecuvântați cu orice binecuvântare spirituală în Hristos. Cu siguranță putem spune: „Binecuvântează, suflete al meu, pe Domnul! Și tot ce este în mine să binecuvânteze Numele Său cel sfânt! Binecuvântează, suflete al meu, pe Domnul! Și nu uita niciuna din binefacerile Lui … Binecuvântați pe Domnul, toate lucrările Lui, în toate locurile stăpânirii Lui! Binecuvântează, suflete al meu, pe Domnul!” (Psalmul 103.1,2,22).

    A M Behnam

    SĂMÂNȚA BUNĂ

    ” …Scapă-ți viața; să nu te uiți înapoi și să nu te oprești în vreun loc din câmpie. Scapă la munte, ca să nu pieri.”
    Geneza 19.17

    Scapă-ţi viaţa!

    Îngerul i-a adresat lui Lot aceste cuvinte, după ce l-a scos pe acesta din Sodoma. Încă nu se vedea ploaia de foc și pucioasă. Dar ea a venit!

    La sfârșitul lui aprilie din anul 1907, un miner a dat într-o mină a bazinului carbonifer peste o vână de apă subterană a unei cariere vechi. Apa s-a revărsat imediat cu putere în galerii. Strigând: „Salvați-vă! Vine apa!”, minerul a fugit spre ieșire. Unii l-au crezut și au fugit împreună cu el. Alții au râs, deoarece nu fusese văzută acolo niciodată apă și au spus: „Este numai o glumă proastă!” Astfel s-au înecat 16 mineri, deoarece n-au dat crezare strigătului de avertizare.

    Drag cititor, câte strigăte de avertizare ai auzit deja până acum? Vestea bună despre mântuirea în Domnul Isus a fost vestită deseori și probabil Dumnezeu ți-a vorbit prin evenimente puternice, care pentru moment te-au pus pe gânduri. Dumnezeu nu vrea pierzarea ta veșnică și te cheamă: „Grăbește-te, salvează-ți sufletul!” Te lasă indiferent astfel de avertizări sau le dai atenție? Acestea nu sunt simple informații sau glume. Acolo unde te afli, poate pe un pat de boală, poate departe de ai tăi printre străini, Mântuitorul, Domnul Isus, îți este aproape. El a murit pe cruce pentru tine. Disprețuiești o astfel de dragoste? Refugiază-te la Mântuitorul și recunoaște-ți vina! El vrea să te ierte.

    CUVÂNTUL LUI DUMNEZEU PENTRU ASTĂZI

    coordonatori Bob & Debby Gass

    FRUMUSEȚEA PIEPTARULUI (1)

    „Erau douăsprezece… fiecare cu numele uneia din cele douăsprezece seminţii.” (Exod 39:14)

         Când ne uităm la pieptarul purtat de marele preot al Israelului, înțelegem cât de prețioși suntem în ochii lui Dumnezeu, în calitatea noastră de copii răscumpărați ai Săi. Biblia ne dă informații foarte detaliate despre straiele marelui preot, iar în Scriptură nici un cuvânt nu este lipsit de semnificație. Când analizăm acest pieptar, descoperim ceva minunat despre modul în care ne privește Dumnezeu. Pe el erau prinse douăsprezece pietre, fiecare având numele uneia dintre cele douăsprezece seminții. Și pentru că Domnul Isus este Marele nostru Preot, să ne uităm la acest pieptar și să vedem ce putem învăța. Aceste pietre erau pietre prețioase. Dumnezeu nu a folosit pietrele obișnuite care se găseau din abundență în Israel; pentru a ne reprezenta, El a ales nestematele cele mai scumpe, mai rare și mai prețioase, adică: sardonix, topaz, smarald, rubin, safir, diamant, opal, agat, ametist, hrisolit, onix și iaspis. (Exod 39:10-13) Să remarcăm cuvântul „prețios”. Dumnezeu îmi spune că „ai preţ în ochii Mei” (vezi Isaia 43:4). De asemenea, spune că am fost răscumpărați prin sângele „scump” al Domnului Isus (vezi 1 Petru 1:19). Cum se stabilește valoarea unui lucru? Prin prețul pe care cineva este dispus să-l plătească. Iată un adevăr pe care nu trebuie să-l uiți când greșești și Satan te condamnă din cauza păcatelor și fărădelegilor tale. În pofida faptului că știe toate păcatele tale – trecute, prezente și viitoare – Dumnezeu te iubește atât de mult, încât și-a trimis Fiul ca să te răscumpere prin vărsarea scumpului Său sânge. Câtă vreme te încrezi în Hristos, valoarea ta în ochii lui Dumnezeu nu se diminuează niciodată. De ce consideră Dumnezeu că ești prețios? Pentru că El te vede tot timpul „în Hristos”!


    SCRIPTURILE ÎN FIECARE ZI

    Volumul V de Jean Koechlin

    Proverbe 30:15-33

    Agur a observat şi a regrupat, pentru instruirea noastră, pe de o parte lucrurile periculoase sau odioase, iar pe de altă parte pe cele înţelepte sau frumoase. Pofta ochilor şi cea a cărnii cer şi una şi alta să fie satisfăcute: Dă, dă! Amândouă au aceeaşi mamă nesătulă: lipitoarea, adică această sete de bucurie lipită de fiecare om pentru a-i devora viaţa (v. 15, 16). La aceste pofte se adaugă mândria (1 Ioan 2:16); ea se manifestă în mai multe feluri, însă versetul 17, care trebuie privit cu maximă seriozitate de către toţi tinerii, pune în special accentul pe dispreţul faţă de autorităţi şi pe spiritul de independenţă. În paralel cu aceste principii ale lumii, versetele 18 şi 19 prezintă căile tainice ale lui Dumnezeu în judecată şi în dragoste.

    Versetele 21-23 enumeră patru lucruri detestabile, deoarece răstoarnă ordinea stabilită de Dumnezeu. Apoi ne învaţă că înţelepciunea merge la pas cu conştientizarea propriei slăbiciuni, cu chibzuinţa, cu încrederea, cu comuniunea, cu simţământul nimicniciei (v. 24-28), în timp ce frumuseţea este legată de umblare (v. 29-31). Câte lecţii învăţăm de la un om care se declară prost, dar pe care smerenia îl aşază cu siguranţă în rândul celor pe care Dumnezeu îi socoteşte înţelepţi! (1 Corinteni 1:26-29; 2:12-13; 8:2).


  • 28 Martie 2018

    DOMNUL ESTE APROAPE – GBV

    Și, dacă vei aduce un vițel ca ardere-de-tot, … să aduci o jumătate de hin de vin ca dar de băutură, ca jertfă prin foc, de mireasmă plăcută Domnului.
    Numeri 15.8,10

    Și chiar dacă sunt turnat ca jertfă de băutură peste jertfa și slujba credinței voastre, mă bucur și mă bucur cu voi toți.
    Filipeni 2.17

    Pentru că eu sunt deja turnat ca o jertfă de băutură și timpul plecării mele a venit.
    2 Timotei 4.6

    Orice ardere-de-tot, orice jertfă de pace și orice jertfă adusă pentru împlinirea unui jurământ trebuiau însoțite de un dar de mâncare și de o jertfă de băutură. Cantitatea acestor două jertfe însoțitoare depindea de mărimea animalului adus ca jertfă. Preotul turna jertfa de băutură atunci când ardea jertfa pe altar. Jertfa putea arde ore întregi pe altar până să fie complet mistuită.

    Scriindu-le filipenilor din închisoarea de la Roma, apostolul Pavel aseamănă moartea sa apropiată cu o jertfă de băutură turnată peste jertfa măreață a credinței filipenilor. Ne minunăm de smerenia sa, însă smerenia exemplului folosit de el mai devreme în capitol, a Domnului Isus Hristos, o depășea cu mult. Moartea lui Pavel avea să fie ca o completare la jertfa lor, ca o mireasmă plăcută Domnului. În ochii săi, slujba lor era mult mai măreață decât a sa; slujba sa, necesară, așa cum fusese, aproape nu se mai distingea. Când privim la cât de mult l-a folosit Domnul pe Pavel în slujba Sa, suntem înclinați să credem altfel. Cât de mult putem învăța din exemplul binecuvântatului apostol!

    Când s-a apropiat timpul să apară pentru ultima oară înaintea lui Nero, Pavel a făcut din nou referire la martirajul său, spunând: „Eu sunt deja turnat ca o jertfă de băutură și timpul plecării mele a venit” (2 Timotei 4.6). Urma să plece în curând din această lume, însă lucrarea lui avea să fie continuată de către alții.

    E P Vedder, Jr

    SĂMÂNȚA BUNĂ

    „Nu vă înșelați: «Dumnezeu nu Se lasă să fie batjocorit.» Ce seamănă omul, aceea va și secera.”
    Galateni 6.7

    Ce semănăm?

    Fiecare vorbă este o sămânță, care poartă în ea un rod: bun sau rău. Ce înspăimântător va fi când în veșnicie, în fața tronului de judecată al lui Dumnezeu, oamenii neîmpăcați nu numai că își vor regăsi cuvintele, ci și roadele și consecințele lor. Îngrozitoare priveliște, înspăimântătoare recoltă cu urmări veșnice!

    Un poet spune: „Acesta este blestemul faptei rele: ea trebuie să dea naștere la rău, continuând să-l reproducă!” Această afirmație este adevărată și este valabilă și pentru vorbele rele. Într-un ziar a fost povestit un exemplu din viață despre ce roade înfricoșătoare ale cuvintelor noastre găsim unde nici nu bănuim: Un domn în vârstă a fost chemat să vorbească cu un bărbat tânăr, care și-a jefuit stăpânul și de aceea zăcea în închisoare. „Mi se pare că v-am mai văzut undeva”,a zis bătrânul către cel întemnițat. „Cu siguranță”, a răspuns el, „au trecut de atunci zece ani, iar dumneavoastră sunteți răspunzător împreună cu mine că zac aici.” „Cum așa?” a întrebat interlocutorul surprins.

    „Doar nu v-am făcut în toată viața mea nici cea mai mică nedreptate.” „Probabil nu cu intenție, dar nici nu mi-ați spus niciodată ce este bine și ce este rău.”

    Să înțelegem și să luăm învățătură din acest exemplu că este greșit să tăcem atunci când știm să spunem o vorbă bună și nu o spunem sau să facem o faptă bună și nu o facem!

    CUVÂNTUL LUI DUMNEZEU PENTRU ASTĂZI

    coordonatori Bob & Debby Gass

    VORBIREA CREȘTINULUI

    „Buzele celui neprihănit ştiu să vorbească lucruri plăcute” (Proverbe 10:32)

         Când George H. W. Bush a candidat la președinția Statelor Unite în 1988, el a recunoscut că a făcut o remarcă nepotrivită la adresa jurnalistului american Dan Rather și a corespondentului Casei Albe, Lesley Stahl, după o confruntare în direct. Bush s-a referit la Rather folosind un termen ce nu se poate reda, și totodată a luat în deșert Numele lui Dumnezeu atunci când a vorbit despre Columbia Broadcasting System.

    Când a fost confruntat, el a zis: „Dacă aș fi știut că microfonul este pornit, nu aș fi luat Numele lui Dumnezeu în deșert și îmi cer iertare pentru asta.” De fapt, el nu ar fi trebuit nicidecum să zică așa ceva, fie că era înregistrat, fie că nu!

    Nu uita: la Dumnezeu se înregistrează întotdeauna! Biblia spune: „Căile omului sunt lămurite înaintea ochilor Domnului, şi El vede toate cărările lui” (Proverbe 5:21). Cu secole în urmă, Domnul Isus a declarat: „Nu este nimic acoperit, care nu va fi descoperit, nici ascuns, care nu va fi cunoscut. De aceea, orice aţi spus la întuneric va fi auzit la lumină; şi orice aţi grăit la ureche, în odăiţe, va fi vestit de pe acoperişul caselor.” (Luca 12:2-3) Stai o clipă și gândește-te la aceste două versete: „Inima celui neprihănit se gândeşte ce să răspundă, dar gura celor răi împroaşcă răutăţi.” (Proverbe 15:28) „Buzele celui neprihănit ştiu să vorbească lucruri plăcute, dar gura celor răi spune răutăţi.” (Proverbe 10:32)

    Primul verset ne spune că un om înțelept se gândește înainte să vorbească, pentru că își dă seama că fiecare cuvânt atrage o consecință. Cel de-al doilea verset ne spune că un om neprihănit știe automat ce este acceptabil, și nu uită faptul că Dumnezeu aude fiecare cuvânt. Așadar, fii atent la vorbirea ta!


    SCRIPTURILE ÎN FIECARE ZI

    Volumul V de Jean Koechlin

    Proverbe 30:1-14

    Până aici Dumnezeu a vorbit prin Solomon, cel mai înţelept dintre înţelepţi. Ca pentru a arăta însă că această carte a Sa nu datorează nimic înţelepciunii omeneşti, El Se foloseşte de aici încolo de Agur, un om care recunoaşte despre sine însuşi că este mai prost decât oricine.

    Prezentându-se astfel (v. 2) şi mărturisindu-şi în felul acesta neştiinţa, Agur începe prin a pune întrebări fundamentale: cine este Creatorul; cine este Fiul Său; cum se ajunge în cer? Pentru a răspunde la acestea, Dumnezeu a trebuit să Se reveleze, să coboare El Însuşi din cerul unde omul nu putea urca şi să comunice planurile Sale glorioase şi Cuvântul Său încercat (v. 5; comp. întrebările din v. 4 cu Ioan 3:13; Efeseni 4:10; Marcu 4:41 şi Luca 1:31-32).

    Agur cunoştea duhul său mărginit şi, în acelaşi timp, că inima îi este înşelătoare şi de aceea Îi adresează lui Dumnezeu o dublă rugăciune:

    1. ca deşertăciunea (umblarea după ale lui, după bunăvoinţa oamenilor) şi minciuna să fie îndepărtate de la el;

    2. să rămână dependent, pentru că este conştient atât de riscurile bogăţiei, cât şi de cele ale sărăciei.

    Înţelepte cereri, care ne pot inspira şi pe noi!

    Fără să-şi facă iluzii cu privire la sine, Agur cunoaşte, de asemenea, şi principiile lumii: răzvrătire, propria îndreptăţire, orgoliu, asuprire (v. 11-14). „Generaţia” noastră este oare mai bună faţă de a lui?


  • 27 Martie 2018

    DOMNUL ESTE APROAPE – GBV

    Daniel a hotărât în inima lui să nu se întineze cu mâncărurile alese ale împăratului și cu vinul pe care-l bea el și a cerut voie de la căpetenia famenilor să nu se întineze.
    Daniel 1.8

    Fiecare credincios are responsabilitatea de a exercita o influență evlavioasă. Prin exemplul și prin mărturia noastră trebuie să-i ajutăm pe cei din jurul nostru să cunoască mai bine Persoana lui Isus Hristos și calea pentru a-L urma. Din ceea ce ne spune Biblia despre Daniel înțelegem că el a fost un om care și-a folosit influența cu înțelepciune. Mărturia lui consecventă a avut un impact nu doar asupra prietenilor săi, ci și asupra a patru împărați.

    Daniel avea o convingere de nestrămutat că orice cuvânt din Scriptură era adevărat. Prin urmare, el a refuzat să mănânce din mâncarea de la masa împăratului, fiindcă Exod 34.15 interzicea consumarea oricărei mâncări oferite idolilor, iar idolatria era o practică obișnuită în Babilon. Dedicarea lui Daniel față de Dumnezeu a întrecut orice teamă de a fi pedepsit pentru refuzul de a mânca bucatele alese ale împăratului.

    Domnul a onorat credința lui Daniel, făcându-l să găsească favoare înaintea oamenilor puternici. De asemenea, Dumnezeu le-a dat lui Daniel și prietenilor săi înțelepciune și cunoștință pentru a sluji așa cum se cuvine ca demnitari, în poziții care făceau ca influența lor evlavioasă să se răspândească de-a lungul întregului imperiu.

    Foarte puțini dintre noi au oportunitatea de a exercita influență asupra conducătorilor unei țări. Exemplul nostru însă poate avea un impact la locul de muncă, asupra vecinilor noștri sau chiar asupra generațiilor viitoare. Așa cum viața lui Daniel a dovedit, o influență evlavioasă își are rădăcinile în credința că Biblia este Cuvântul infailibil al lui Dumnezeu. Dacă convingerile noastre nu sunt întemeiate pe principii biblice, viața noastră de mărturie nu poate fi consecventă și vom fi la latitudinea preferințelor omenești, nu adânc înrădăcinați în principiile Cuvântului lui Dumnezeu. Prin urmare, hotărârea de a rămâne în ceea ce ne învață Scriptura nu este negociabilă.

    T Hadley, Sr

    SĂMÂNȚA BUNĂ

    „Şi Noe a ieșit afară cu fiii săi, cu nevastă-sa și cu nevestele fiilor săi… a zidit un altar Domnului… și a adus arderi-de-tot pe altar.”
    Geneza 8.18,20

    La ce ne închinăm?

    Dumnezeu i-a spus lui Noe să-și facă o corabie și să intre în ea; tot Dumnezeu i-a spus și când să iasă. Noe a trebuit doar să asculte. Când ascultarea

    și credința merg împreună, atunci rezultatul va fi o mare binecuvântare. Chiar pe locul unde se petrecuse judecata a ridicat un altar. Corabia îl purtase pe Noe și familia sa cu bine deasupra apelor judecății: în ea, Noe a trecut din lumea cea veche în cea nouă, în care și-a luat locul ca închinător.

    Să observăm cu atenție că Noe a zidit un altar „lui Dumnezeu”. Un suflet superstițios s-ar fi închinat corăbiei, cu ajutorul căreia fusese scăpat, căci inima omului este aplecată să-L înlocuiască întotdeauna pe Dumnezeu cu mijloacele Lui de salvare. Așa a fost în vechime și tot așa stau lucrurile și astăzi la mulți oameni. Într-adevăr, corabia a fost numai mijlocul de scăpare, rânduit de Dumnezeu. Dar credința lui Noe a trecut de la corabie la Dumnezeul corăbiei. De aceea, părăsind-o, în loc să arunce o privire înapoi sau să se uite la corabie ca la ceva sfânt și vrednic de cinstire, i-a zidit lui Dumnezeu un altar și i-a adus lauda care i se cuvine ca unic Salvator. Avem aici o învățătură simplă, dar de mare folos. Îndată ce inima Îl părăsește pe Dumnezeul cel viu, prăbușirea nu mai are margini. Pe această cale se merge spre cea mai grosolană închinare la idoli. Iată un prilej bun să ne cercetăm la ce ne închinăm!

    CUVÂNTUL LUI DUMNEZEU PENTRU ASTĂZI

    coordonatori Bob & Debby Gass

    FII SINCER CU TINE ÎNSUȚI!

    „Comorile câştigate cu o limbă mincinoasă sunt o deşertăciune care fuge” (Proverbe 21:6)

         E mai ușor să-ți păstrezi integritatea decât s-o redobândești. Poate că vei plăti scump să faci ceea ce este bine, dar te va costa și mai mult să-ți abandonezi principiile. „Ca o potârniche, care cloceşte nişte ouă pe care nu le-a ouat ea, aşa este cel ce agoniseşte bogăţii pe nedrept; trebuie să le părăsească în mijlocul zilelor sale, şi la urmă nu este decât un nebun.” (Ieremia 17:11) În 1994, jucătorul de golf Davis Love a cerut o lovitură de pedeapsă în timpul rundei a doua a campionatului Western Open. El și-a mutat marcatorul de pe calea liniei de plasare a altui jucător; dar nu și-a putut aminti dacă și-a mutat și mingea înapoi în locul său original. Deoarece nu era sigur, a solicitat o lovitură suplimentară. Și acea lovitură a făcut să fie eliminat din turneu. La sfârșitul anului, Love a avut cu 590 $ mai puțin pentru a se putea califica automat pentru Masters și a trebuit să câștige un turneu pentru a accede la unul dintre cele mai râvnite evenimente ale Golfului. Din fericire, povestea are un final fericit. Cu o săptămână înainte de marele eveniment, el s-a calificat prin câștigarea unui turneu în New Orleans și a câștigat 237.600 de dolari prin faptul că a terminat al doilea la Mastersul din 1995. Mai târziu, când a fost întrebat cum s-ar fi simțit dacă ar fi ratat Mastersul din cauza acelui penalti, Love a răspuns: „Întrebarea este cum m-aș fi simțit dacă aș fi câștigat și mi-aș fi petrecut restul vieții întrebându-mă dacă nu cumva am trișat?!”

    După cum a spus Shakespeare: „Față de tine însuți fii cinstit, și ceea ce urmează, ca noaptea după zi, e că nu vei fi necinstit cu niciun om de pe pământ!”


    SCRIPTURILE ÎN FIECARE ZI

    Volumul V de Jean Koechlin

    Proverbe 29:15-27

    Nuiaua şi mustrarea dau înţelepciune. Nuiaua poate fi folosită în sens propriu pentru copii sau poate îmbrăca toate formele disciplinei Domnului înspre ai Săi. Însă nu există pedeapsă mai rea pentru cineva decât să fie lăsat de capul lui (v. 15; Psalmul 81:12)!

    Graba în cuvinte (v. 20), mânia (v. 22), mândria (v. 23) sunt la origine mai degrabă fărădelegi. În contrast însă cu cel dintâi Adam, versetul 23 ne îndreaptă privirile spre Isus. Drumul Lui de umilinţă fără egal are la capătul său gloria supremă (comp. cu Filipeni 2:5-11).

    O altă cursă este întinsă de teama de om; aceasta nu poate merge însoţită de teama de Dumnezeu (v. 25). Căutând să fim plăcuţi oamenilor (sau să nu fim neplăcuţi lor), încetăm să fim plăcuţi Domnului. Câţi nu au fost antrenaţi la rău de tovarăşi răi cărora n-au avut îndrăzneala să le spună nu! Dacă trebuie să luăm o poziţie curajoasă şi ne temem de consecinţe, să ne încredem în Dumnezeu; El ne va aşeza pe un loc apărat.

    În final, versetul 27 ne aminteşte că nu există nicio comuniune între dreptate şi fărădelege (2 Corinteni 6:14-15). Fie ca Dumnezeu pe noi să ne păzească în comuniunea Sa!


  • 26 Martie 2018

    DOMNUL ESTE APROAPE – GBV

    Și au venit la El Iacov și Ioan, fiii lui Zebedei, spunând: „Învățătorule, vrem să ne faci ce Îți vom cere”. Și El le-a spus: „Ce vreți să fac pentru voi?”. Și ei I-au spus: „Dă-ne ca să ședem unul la dreapta Ta și unul la stânga Ta, în gloria Ta”.
    Marcu 10.35-37

    Domnul folosește această cerere carnală într-o ocazie de a-i instrui pe ucenicii Săi. El accentuează faptul că drumul spre gloria Împărăției trece prin suferință. Doar El putea împlini răscumpărarea prin suferințele de la cruce, atunci când avea să fie părăsit de Dumnezeu. Ucenicii însă aveau privilegiul de a bea paharul suferințelor venite din partea oamenilor. Mai mult, deși El îi putea asigura de privilegiul de a suferi pentru Numele Său, totuși nu le putea da un loc la dreapta Sa, în Împărăție. El luase locul de Slujitor și lăsase în mâna Tatălui misiunea de a stabili locurile de întâietate în ziua gloriei (versetele 38-40).

    Vedem însă carnea acționând și în cei zece ucenici, a căror indignare împotriva lui Iacov și a lui Ioan dovedește că gelozia lucra în inimile lor. Cineva a spus: «Carnea se manifestă nu doar prin greșelile comise de unul sau de altul, ci și prin felul în care noi ne comportăm în prezența acestor greșeli comise de alții. Indignarea celor zece arată mândria inimilor lor la fel de mult cum a fost arătată mândria celor doi prin dorința lor după locurile cele mai înalte».

    Isus îi cheamă la Sine și corectează gândirea carnală atât a celor doi, cât și a celor zece, arătându-le calea către adevărata măreție. Dacă nu le poate da primele locuri în glorie, le poate totuși arăta drumul care conduce acolo. Cel care ia locul cel mai de pe urmă pe pământ, ca rob al tuturor, va avea cel mai înalt loc în glorie. Fiul Omului este exemplul perfect în această privință.

    H Smith

    SĂMÂNȚA BUNĂ

    ” …știți în ce împrejurări ne aflăm: este ceasul să vă treziți în sfârșit din somn, căci acum mântuirea este mai aproape de noi…”
    Romani 13.11

    Adormit în barcă

    Cu ani de zile în urmă, la cascada Niagara, un tânăr a fost angajat ca ghid pentru turiștii care vizitează această capodoperă a creației lui Dumnezeu. Într-o zi, acest tânăr, neavând ceva special de făcut, a acostat o barcă cu mult mai sus de cascadă și s-a întins în ea să se odihnească. Legănat de mișcarea apei, el a adormit. Balansându-se din cauza curentului apei, nu după mult timp, barca a început să plutească spre cascadă. Turiștii de pe mal, văzând marele pericol în care se afla tânărul din barcă, au strigat tare la el ca să-l trezească, dar el nu s-a trezit. Încă dormea, când barca a fost atrasă rapid spre cascadă.

    Ca prin minune, la un moment dat, barca s-a sprijinit de o stâncă ce ieșea din apă în mijlocul fluviului. Turiștii care stăteau pe mal, dorind să-l ajute, și-au dublat eforturile, ca să-l trezească pe sărmanul tânăr adormit în barcă, și au strigat cât au putut de tare: „Urcă pe stâncă! Urcă pe stâncă!” Această stâncă ar fi fost salvarea lui. Dar el n-a putut fi trezit din somnul lui adânc. În câteva clipe s-a prăbușit în apele învolburate ale cascadei.

    Nu este aceasta o mare avertizare și pentru noi? Să nu ne lăsăm adormiți în barca vieții de către vrăjmașul sufletelor noastre și astfel să fim purtați cu repeziciune spre pierzarea veșnică! Să urcăm pe Stâncă – adică să ne întoarcem cu toată ființa la Mântuitorul, care ne va salva din orice pericol actual sau veșnic!

    CUVÂNTUL LUI DUMNEZEU PENTRU ASTĂZI

    coordonatori Bob & Debby Gass

    NU MAI TRĂI ÎN TRECUT!

    „Nu vă mai gândiţi la ce a fost mai înainte… Iată, voi face ceva nou…” (Isaia 43:18-19)

         Comediantul Jerry Lewis a spus odată că cel mai frumos dar de nuntă pe care l-a primit a fost un film cu ceremonia – pentru că atunci când lucrurile se vor înrăutăți în căsătoria lui, va putea sta singur într-o cameră și vizionând filmul de la coadă la cap, va ieși din încăpere un om liber! Nu știu dacă ați zâmbit sau nu, însă noi nu ne putem întoarce în trecut ca să rescriem istoria, la fel cum nu putem face oul la loc după ce l-am spart în tigaie… Când trăiești în trecut, aceasta se întâmplă mereu pe cheltuiala viitorului; însă când înveți din trecut, există posibilitatea ca viitorul tău să devină mai bun. De fiecare dată când te trezești spunând: „Dacă aș fi știut atunci ceea ce știu acum!” – gândește-te că dacă nu te maturizezi, vei spune același lucru și peste zece sau peste douăzeci de ani. Poate spui: „Ce bine ar fi fost dacă aș fi fost dispus să-mi iert soțul sau soția, în loc să-l/s-o pedepsesc! Cred că mi-aș fi salvat căsnicia și aș fi zidit o relație deosebită.” Poate te lupți cu amintirea unui avort, întrebându-te cum ar fi fost copilul care s-ar fi putut naște și bucuria pe care ar fi adus-o în viața ta. Poate ești o persoană cumsecade, dar ai făcut o greșeală și ai ajuns să ai dosar penal, iar acum spui: „Ce bine ar fi fost dacă…” Ei bine, iată ce spune Dumnezeu: 1) „Păcatele vă sunt iertate pentru Numele Lui” (1 Ioan 2:12). 2) „Eu îţi şterg fărădelegile, pentru Mine, şi nu-Mi voi mai aduce aminte de păcatele tale” (Isaia 43:25). 3) „Nu vă mai gândiţi la ce a fost mai înainte, şi nu vă mai uitaţi la cele vechi! Iată, voi face ceva nou, şi-i gata să se întâmple: să nu-l cunoaşteţi voi oare? Voi face un drum prin pustie, şi râuri în locuri secetoase.” Cuvântul pentru tine astăzi este acesta: nu mai trăi în trecut!


    SCRIPTURILE ÎN FIECARE ZI

    Volumul V de Jean Koechlin

    Proverbe 29:1-14

    În această carte, înţeleptul şi nebunul, cel drept şi cel rău, bogatul şi săracul, împăratul şi robul, precum şi multe alte personaje, sunt urmărite potrivit relaţiilor lor reciproce şi a responsabilităţii pe care o au înaintea lui Dumnezeu.

    Versetele 1 şi 2 se racordează la capitolul 28. Omul care, fiind mustrat des, îşi înţepeneşte grumazul, va fi zdrobit deodată. Dacă mândria unui om nu este zdrobită, atunci el însuşi va fi cel zdrobit, deodată şi fără leac (fără îndreptare), împreună cu cel nedrept, omul lui Belial (cap. 6:15). Aceasta a fost soarta lui Faraon, a lui Saul, a lui Absalom

    Este însă întotdeauna grav, chiar şi pentru un credincios, să dispreţuiască disciplina Domnului (Evrei 12:5). Cine iubeşte înţelepciunea înveseleşte pe tatăl său (v. 3). Atât de probat în familiile noastre, acest verset se aplică din cu atât mai multe raţiuni la familia lui Dumnezeu. Este bucuria Tatălui să-Şi vadă copiii iubind Înţelepciunea, care este Isus Hristos (2 Ioan 4; 3 Ioan 4).

    Mai multe versete ne vorbesc despre dreptate. Ea este impusă într-un mod cu totul special guvernatorului sau împăratului (v. 4, 12, 14), însă toţi cei drepţi (v. 7, adică toţi cei îndreptăţiţi prin lucrarea lui Hristos) trebuie să ia aminte, cu simpatie, la cauza săracului.

    Toate aceste învăţături se raportează în special la viaţa socială.


  • 25 Martie 2018

    DOMNUL ESTE APROAPE – GBV

    Pentru că eu am primit de la Domnul ce v-am și dat, că Domnul Isus, în noaptea în care a fost vândut, a luat pâine și, mulțumind, a frânt și a spus: „Acesta este trupul Meu, care este frânt pentru voi: faceți aceasta spre amintirea Mea”. Tot astfel și paharul.
    1 Corinteni 11.23-25

    Cele patru revelații date lui Pavel – Cina Domnului

    În noaptea în care a fost vândut, Domnul Isus le-a spus ucenicilor: „Să faceți aceasta în amintirea Mea” (Luca 22.19,20). Dacă am avea doar relatările din Evanghelii, am putea concluziona că această Cină a fost doar pentru ucenici. De fapt, există astăzi unii care cred acest lucru și care nu celebrează Cina Domnului, spunând că ea nu este pentru creștini. Pavel însă a scris că primise o revelație din partea Domnului Isus glorificat cu privire la faptul că Cina trebuie celebrată de cei ai Săi până la venirea Sa (versetul 26).

    Domnul Isus este punctul central al Cinei, căci El este Cel despre care ne amintim. Fiecare aspect al Persoanei Sale binecuvântate trebuie să fie înaintea ochilor noștri: viața Sa, diferitele Sale glorii, suferințele Sale și, în mod special, moartea Sa. Hristos este punctul central, și nu închinătorii.

    Cuvântul grecesc pentru „aducere-aminte” se mai găsește doar o dată în Noul Testament, în Evrei 10.3, unde este folosit cu referire la jertfe. Ele erau o „aducere-aminte” pentru închinător, în fiecare an, însă nu într-un fel pozitiv. Repetarea anuală a jertfelor din Vechiul Testament era o aducere-aminte pentru închinător că păcatele sale nu fuseseră înlăturate în anul precedent. Ce contrast cu poziția creștinului și ce minunată este revelația dată lui Pavel! Păcatele noastre au fost înlăturate pentru totdeauna printr-o jertfă perfectă. Ele nu vor mai avea nicio aducere-aminte; noi ne amintim doar de Cel care le-a înlăturat pentru totdeauna!

    B Reynolds

    SĂMÂNȚA BUNĂ

    „Ferice de omul care nu se duce la sfatul celor răi… El este ca un pom sădit lângă un izvor de apă, care își dă rodul la vremea lui… tot ce începe duce la bun sfârșit.”
    Psalmul 1.1,3

    Omul evlavios

    Un comentator a descris acest psalm numindu-l introducerea la cartea de cântări a lui Dumnezeu. Cuvântul „ferice” folosit aici are un sens destul de diferit de ceea ce ne-am aștepta noi. Cel fericit nu este cel care are totul, ci cel care își găsește plăcerea în ceea ce spune Dumnezeu și prețuiește Cuvântul Său. Acest om fericit este idealul lui Dumnezeu cu privire la ceea ce trebuie să fie omul în această lume. El își găsește împlinirea deplină în comportamentul vrednic de toată admirația al Domnului Isus, care întotdeauna a făcut lucrurile plăcute Tatălui ceresc.

    În mod profetic, Omul despre care citim în primele trei versete ale psalmului, este Însuși Domnul Isus Hristos. El este acel Om evlavios care a fost în totalitate dependent de Dumnezeu Tatăl. Mântuitorul Şi-a găsit plăcerea în Legea lui Dumnezeu în chip desăvârșit. El a fost asemenea unui pom sădit lângă un izvor de apă; tot ce a început, a dus la bun sfârșit. Între Domnul și alți oameni nu sunt termeni de comparație. Doar Mântuitorul putea spune: „Căci M-am coborât din cer ca să fac nu voia Mea, ci voia Celui ce M-a trimis. Şi voia Celui ce M-a trimis este să nu pierd nimic din tot ce Mi-a dat El, ci să-l înviez în ziua de apoi” (Ioan 6.3840). Când medităm la viața Mântuitorului, admirația noastră crește ca lumina strălucitoare.

    CUVÂNTUL LUI DUMNEZEU PENTRU ASTĂZI

    coordonatori Bob & Debby Gass

    STĂPÂNIREA DE SINE (5)

    „Sufletul credincios ţine ce i s-a încredinţat” (Proverbe 11:13)

         Dacă ai dorința fierbinte de a-ți controla mânia, iată două lucruri la care să te gândești:

    1) Nu-ți spăla rufele murdare în public. Când ești rănit și mânios, răspândirea bârfelor despre cel ce ți-a greșit se produce în mod natural. Nu face așa! Biblia spune: „Cine umblă cu bârfeli dă pe faţă lucruri ascunse, dar sufletul credincios ţine ce i s-a încredinţat.” Rufele murdare se spală în public, în general, în două moduri:

    a) Rușinos: spui lucruri urâte atunci când știi sigur că vor fi auzite.

    b) Subtil: faci glume pe seama înfățișării, a prietenilor și a familiei acelei persoane, a relației sentimentale și a obiceiurilor, pentru a o înjosi. Lucrul acesta duce la jena simțită de cealaltă persoană, lărgește prăpastia dintre voi și face ca împăcarea să fie aproape imposibilă. Biblia spune: „Dragostea acoperă toate greşelile” (Proverbe 10:12).

    2) Nu reacționa ca și cum nu ai fi al lui Hristos. De exemplu, nu spune: „Și-a făcut-o cu mâna lui, să se descurce singur!” Poate că și-a făcut-o cu mâna lui, însă ca urmaș al lui Hristos, nu întoarce spatele semenului tău, lăsând rănile să supureze și să se infecteze. „Iertaţi-vă unul pe altul, cum v-a iertat şi Dumnezeu pe voi în Hristos” (Efeseni 4:32). Cum te-a iertat Hristos pe tine? După ce ți-ai recunoscut păcatul, l-ai mărturisit, ți-ai cerut iertare și ai câștigat har? Nu! Pavel spune: „Atunci când eram vrăjmaşi, am fost împăcaţi cu Dumnezeu, prin moartea Fiului Său” (Romani 5:10). Așa cum Dumnezeu a luat inițiativa, tu ești chemat să-ți extinzi bunătatea și spre alții, chiar înainte ca ei să-și ceară iertare. Și dacă aleg să-ți fie vrăjmași, trebuie să-i ierți oricum! Numai atunci vei avea pace, rănile îți vor fi vindecate și vei reuși să lași totul în urmă.


    SCRIPTURILE ÎN FIECARE ZI

    Volumul V de Jean Koechlin

    Proverbe 28:15-28

    A căuta să împaci calea largă şi uşoară a propriei voinţe cu calea îngustă a ascultării de Domnul înseamnă a avea o umblare întortocheată, iar aceasta sfârşeşte cu un eşec sigur (v. 18). Scopul pe care-l urmăreşte un om, fie că este de a se îmbogăţi (v. 20), fie că este pur şi simplu de a câştiga o bucată de pâine (v. 21), constituie pentru el o ocazie (şi o scuză!) de a comite fărădelegi. „Scopul scuză mijloacele”, auzim spunându-se! Ce contrast faţă de Omul desăvârşit! În pustie, El a respins propunerea Ispititorului de a-Şi procura pâinea în alt fel decât primind-o de la Tatăl.

    Versetele 22-27 arată cum prudenţa oamenilor conduce în diverse domenii la calcule greşite: pare mai iscusit să-ţi linguşeşti aproapele decât să-l mustri, dacă vrei să-i câştigi favoarea (mai târziu însă vei observa că a rezultat tocmai invers v. 23); înainte de a da altora, „bunul simţ” te povăţuieşte să te asiguri că ţie însuţi nu-ţi va lipsi nimic, iar unii ajung chiar până la a vorbi despre o „caritate bine planificată”! Promisiunea din versetul 27 pune însă binele nostru în legătură cu generozitatea noastră. Dumnezeu Se angajează să Se îngrijească de nevoile acelora care vor fi făcut dovada deopotrivă a dragostei şi a încrederii în El (Psalmul 41:1-3).


  • 24 Martie 2018

    DOMNUL ESTE APROAPE – GBV

    Iată, un împărat va împărăți cu dreptate și căpeteniile vor conduce cu judecată. Și un om va fi ca un loc de ascuns împotriva vântului și ca un loc de adăpost împotriva furtunii, ca pâraiele de apă într-un loc uscat, ca umbra unei stânci mari pe un pământ însetat.
    Isaia 32.1,2

    Aceasta a fost o declarație uimitoare, făcută în timpul când împărații, chiar și în Israel, se dovediseră nedrepți, în ciuda faptului că fuseseră învestiți cu autoritate de către Dumnezeu Însuși. Căpeteniile, de asemenea, eșuaseră în a-L reprezenta pe Dumnezeu cu cinste și cu demnitate.

    Un singur Împărat, Domnul Isus Hristos, va domni cu dreptate, atunci când Israel și națiunile I se vor supune, la sfârșitul necazului celui mare. Împărăția Lui de o mie de ani, o Împărăție a păcii, va fi întărită. Mai mult, El va lucra în sufletele oamenilor care vor fi căpetenii, iar aceștia vor exercita cârmuirea cu o judecată dreaptă.

    Totuși, aici accentul este pus pe o singură Persoană: „Un om va fi ca un loc de ascuns împotriva vântului”. Omul, Hristos Isus, va fi Protectorul împotriva oricărei influențe amenințătoare, așa cum credincioșii de astăzi deja au experimentat. De asemenea, El este un adăpost împotriva teribilei judecăți a lui Dumnezeu, în timpul necazului. El este Protectorul poporului Său și, totodată, Resursa lui, ca niște pâraie de apă într-un loc uscat.

    În sfârșit, El va fi și ca umbra unei stânci mari pe un pământ însetat. Când călătorești prin deșert, pe o căldură copleșitoare, ce binevenită este umbra răcoroasă a unei stânci mari! Citim despre Israel că i s-a dat apă din stâncă. Acest simbol este explicat în 1 Corinteni 10.4: „Stânca era Hristos”. El este stabil, de neclintit și tare, iar la umbra Lui vom găsi adăpost de căldura împrejurărilor noastre. Israel urmează să învețe acest lucru. Ce bine că noi îl cunoaștem încă de pe acum!

    L M Grant

    SĂMÂNȚA BUNĂ

    „Niciun ostaș nu se încurcă în treburile vieții, dacă vrea să placă celui ce l-a înscris la oaste.”
    2 Timotei 2.4

    Exemplul lui Zwingli

    Desigur, Ulrich Zwingli ocupă un loc de frunte printre cei mai mari reformatori. Dotat de Dumnezeu cu o inteligență rară și fiind un om cu o credință vie, el a primit Evanghelia cu energia oamenilor care se încred în Hristos. Pe măsură ce Dumnezeu îi descoperea diferitele adevăruri cuprinse în Biblie, el găsea în ele minunata lor îmbinare. În ochii lui, învățătura creștină prezenta un aspect uimitor și se minuna de întregul învățăturii, deși cerceta până în amănunțime diferitele părți. Potrivit mărturiilor date de ascultătorii lui, el excela în explicațiile biblice, limpezi, simple, foarte solide, căci nu făcea nicio afirmație fără să o controleze cu Scriptura. Predicile sale contra viciilor poporului și ale cetățenilor bogați indispuneau multe suflete. El spunea foarte bine: „Noi nu trebuie să ne punem încrederea decât numai în Dumnezeu.” Dar adăuga: „Deoarece cauza noastră este dreaptă, trebuie s-o apărăm și, ca Iosua și Ghedeon, să știm să ne vărsăm sângele pentru Dumnezeu și pentru patria noastră.” Aici a fost punctul slab, lipsa de veghere a lui Zwingli. El s-a avântat în luptă contra dușmanilor și astfel și-a găsit sfârșitul. Ne putem întreba ce ar fi putut fi Zwingli, la vârsta de 47 de ani, dacă și-ar fi pus în întregime în slujba Domnului calitățile lui strălucite cu care era dăruit. Dar el s-a încurcat în treburile acestei vieți. Dacă reformatorul ar fi pus în practică adevărul biblic din versetul de astăzi, lucrarea lui ar fi strălucit mai mult.

    CUVÂNTUL LUI DUMNEZEU PENTRU ASTĂZI

    coordonatori Bob & Debby Gass

    STĂPÂNIREA DE SINE (4)

    „Niciun cuvânt stricat să nu vă iasă din gură…” (Efeseni 4:29)

         Citatul biblic întreg este așa: „Niciun cuvânt stricat să nu vă iasă din gură; ci unul bun, pentru zidire, după cum e nevoie, ca să dea har celor ce-l aud. Să nu întristaţi pe Duhul Sfânt al lui Dumnezeu…” (Efeseni 4:29-30). Când lași mânia să se dezlănțuie, n-o vei răni numai pe cealaltă persoană, ci Îl vei întrista și pe Duhul Sfânt. Te-ai gândit la asta? Ca urmaș al lui Hristos, ești chemat să încerci să înțelegi care sunt nevoile celuilalt. Asta înseamnă să nu amintești de greșeli deja mărturisite, implicându-i și pe alții sau făcând glume pe seama greutății, rasei, inteligenței sau limitărilor fizice, mentale și emoționale. Nu aduce în discuție lucruri care inflamează și care te împiedică să găsești o soluție. Și nu te folosi de nivelul decibelilor pentru a intimida sau pentru a manipula. Dumnezeu te-a creat cu capacitatea de a te mânia pentru că atunci când este folosită corect, mânia poate alimenta o schimbare pozitivă și poate fi leacul vindecător.

    Așadar:

    1) Caută o soluție, nu o „victorie”! Folosirea unor porecle sau punerea unei etichete nu face decât să înrăutățească lucrurile. Atenția ta nu trebuie îndreptată spre ce au făcut alții, ci spre ceea ce puteți face împreună pentru a rezolva situația.

    2) Recunoaște-ți defectele și cere-ți iertare. Când îți recunoști imperfecțiunile, celuilalt îi este mai ușor să și le recunoască pe ale lui.

    3) Pentru fiecare problemă dificilă pe care o rezolvi, oferă un compliment sincer. În loc să critici, încearcă să spui: „Sunt convins că nu îți este ușor să asculți așa ceva. Mulțumesc pentru că m-ai ascultat cu atâta răbdare!” Pentru faptul că te concentrezi asupra soluției și nu asupra învinovățirii, oamenii au pentru ce să trăiască și nu se simt doborâți.


    SCRIPTURILE ÎN FIECARE ZI

    Volumul V de Jean Koechlin

    Proverbe 28:1-14

    Versetul 1 ne aduce aminte de spaimele anunţate ca pedeapsă asupra Israelului vinovat (Levitic 26:36-38). În general, comportamentul unui om depinde de starea conştiinţei sale (v. 1). Dacă este vorba de o conştiinţă rea, omul va fi întotdeauna neliniştit şi va vedea pericole peste tot; dimpotrivă, dacă este bună, el va fi siguranţă şi înaintea lui Dumnezeu şi înaintea oamenilor (1 Ioan 3:21; Geneza 3:8).

    Versetul 13 este fundamental: îi arată păcătosului calea pocăinţei şi a iertării. De asemenea, explică din ce cauză unii creştini nu fac niciun progres. Pentru a regăsi calea comuniunii cu Dumnezeu, este absolut necesar să-şi mărturisească greşelile. Şi apoi, tot absolut necesar, este să le abandoneze, cu ajutorul Domnului. Dacă mărturisirea însă nu este făcută cinstit, am putea spune că echivalează cu a-şi bate joc de Dumnezeu.

    Pe scurt, multe lucruri pe care noi nu le înţelegem decurg din starea noastră morală. De exemplu, înţelepciunea adevărată este partea acelora care-L caută pe Domnul. Ei înţeleg totul (v. 5), în timp ce există oameni care nu încetează să pună aceleaşi întrebări, iar aceasta pentru că, în esenţă, Persoana lui Hristos nu are nicio valoare pentru ei.

    Versetul 9 ne arată că ascultarea de Dumnezeu şi împlinirea rugăciunilor sunt legate una de alta (comp. cu Ioan 15:7).


  • 23 Martie 2018

    DOMNUL ESTE APROAPE – GBV

    Și erau uimiți peste măsură, spunând: „Toate le face bine; El îi face pe surzi să audă și pe muți să vorbească”.
    Marcu 7.37

    Mulțimile care Îl urmau pe Isus, văzând minunile pe care le făcea, erau pline de uimire. Toate lucrările minunate ale Domnului aduceau vindecare și binecuvântare oamenilor. Niciodată nu se mai văzuseră astfel de lucruri. Mulți Îl urmau datorită minunilor pe care le făcea, iar faima Lui se răspândea prin toate cetățile și satele, ridicând întrebarea: Cine este acest Om?

    Iată o întrebare pe care Domnul ne-o adresează nouă: „Voi cine ziceți că sunt?”. Petru a răspuns: „Tu ești Hristosul, Fiul Dumnezeului celui viu” (Matei 16.16). Putem și noi răspunde la fel?

    Mulți au crezut atunci când au văzut minunile pe care Isus le făcea, însă El nu Se încredea în ei, fiindcă știa ce era în inimile lor. Domnul știa că adevărata credință nu vine în urma semnelor și a minunilor, ci prin primirea mesajului evangheliei mântuirii. Apostolul Pavel vorbește lămurit despre acest lucru: „Cu inima se crede spre dreptate și cu gura se mărturisește spre mântuire” (Romani 10.10).

    Astăzi există multe așa-zise minuni și vindecări care prezintă un real pericol pentru noi. Cum putem distinge între ceea ce este adevărat și ceea ce este fals? Dumnezeu Însuși ne oferă răspunsul în Cuvântul Său. Adevărata credință nu are ca obiect omul, fie el bun sau rău, ci pe Domnul Isus, Fiul lui Dumnezeu și Mântuitorul celor păcătoși.

    Multele minuni pe care Domnul Isus le-a făcut, precum și adevărurile pe care le-a predicat L-au dovedit că este Fiul lui Dumnezeu. Totuși doar moartea Sa pe cruce și vărsarea prețiosului Său sânge au putut face ispășire pentru păcat. Ce lucrare minunată a împlinit El pentru noi pe crucea Golgotei! El a făcut cu siguranță toate lucrurile bine!

    J Redekop

    SĂMÂNȚA BUNĂ

    „Vă rog, fraților, să primiți bine acest cuvânt de sfătuire, căci v-am scris pe scurt. Mai ales vă rog cu stăruință să faceți lucrul acesta…”
    Evrei 13.22,19

    Exemplul lui Zwingli

    Abatele de la Einsiedeln, om evlavios și doritor să cunoască mai mult adevărurile evanghelice, a făcut o primire călduroasă tânărului său colaborator și l-a încurajat în calea pe care o începuse. Zwingli și-a dat seama în curând că Domnul l-a condus pe un câmp de luptă mai favorabil realizării mărețului plan la care îl destinase. La Einsiedeln, Zwingli a intrat în legătură cu mai mulți înalți demnitari ai bisericii. Dumnezeu i-a dat curajul să insiste pe lângă ei, oricare le era rangul, asupra nevoii urgente a unei reforme radicale în biserica acelor timpuri. Dezgustarea lui față de abuzurile de tot felul creștea în acest loc, unde, cu toate bunele intenții ale abatelui, superstiția se vedea sub formele cele mai respingătoare. Predica lui devenea tot mai tăioasă: „Să nu credeți spunea el ascultătorilor că Dumnezeu locuiește în acest loc zis sfânt mai mult decât în cine știe ce alt loc al creației. Oriunde, El vă vede, vă aude. Ce rost s-ar putea găsi în unele fapte ca pelerinaje, daruri? Şi credeți că vă asigurați, prin acestea, favoarea lui Dumnezeu? Dumnezeu privește la inimă, și inimile noastre, ale tuturor, sunt depărtate de El, în starea noastră firească. Domnul Isus Hristos, care S-a jertfit pe Sine Însuși pe cruce, o dată pentru totdeauna, este jertfa care dă satisfacție în toată veșnicia, pentru toate păcatele care ar fi putut fi făptuite de cei care își pun încrederea în El.”

    CUVÂNTUL LUI DUMNEZEU PENTRU ASTĂZI

    coordonatori Bob & Debby Gass

    STĂPÂNIREA DE SINE (3)

    „Din prisosul inimii vorbeşte gura” (Luca 6:45)

         Ceea ce ai stocat pe hardul unui computer poate fi vizualizat prin apăsarea unei taste. Domnul Isus a zis: „Omul bun scoate lucruri bune din vistieria bună a inimii lui, iar omul rău scoate lucruri rele din vistieria rea a inimii lui; căci din prisosul inimii vorbeşte gura.” Când te descarci de resentimente, te umpli de amărăciune. Când ești mânios, scapă rapid de această stare. Nu „fierbe în tine.” Și nu sta degeaba sperând că cealaltă persoană va vedea lumina și își va cere iertare. Dacă nu va face niciodată acest gest? Domnul Isus a zis: „Dacă cineva a păcătuit față de tine, du-te și încearcă să îndrepți lucrurile!” (vezi Matei 18:15). Ce prețuiești cel mai mult: punctul tău de vedere sau relația? Când ascunzi mânia și refuzi să te confrunți cu problema într-un mod sănătos, nu faci decât să-ți adaugi o vină în plus. Imaginează-ți cum te va afecta lucrul acesta. Unii doctori spun că resentimentul îți mănâncă peretele stomacului, îți atacă sistemul imunitar și te predispune la probleme de inimă, la cancer și la alte boli fizice, sociale și emoționale. Și asta nu e totul! Îți macină mintea, îți secătuiește energia și îți paralizează creativitatea. Îți oprește părtășia cu Dumnezeu, cu familia și cu prietenii, și totodată îi refuză ofensatorului tău ocazia de a-și curăța conștiința și de a îndrepta lucrurile, cu Dumnezeu și cu tine… Până nu rezolvi problema, o vei trage după tine ca pe o povară. Nu te mulțumi cu un astfel de trai! Astăzi, cere-I lui Dumnezeu curajul și puterea de a rezolva lucrurile, dacă te confrunți cu o problemă de acest fel.


    SCRIPTURILE ÎN FIECARE ZI

    Volumul V de Jean Koechlin

    Proverbe 27:14-27

    Aceste versete tratează în special viaţa casnică şi prieteniile. Să fim foarte exigenţi când este vorba să ne alegem un prieten. Să ne asigurăm că împărtăşeşte aceeaşi credinţă cu noi, că vom avea împreună libertatea să stăm pe genunchi, că va fi capabil să ne învioreze faţa (v. 17). Prietenia însă nu este cu sens unic. Iar când ne plângem de lipsa de dragoste a altora, aceasta este întotdeauna o dovadă că noi manifestăm puţin din a noastră. Pentru că dragostea răspunde la dragoste (v. 19)!

    Versetul 20 ne aminteşte că trăsătura caracteristică a ochilor este de a fi nesătui (1 Ioan 2:16), iar versetul 22 ne învaţă că nebunia este legată inseparabil de firea omenească (vezi şi cap. 22:15; Eclesiastul 9:3; Romani 3:11). Niciun fel de constrângere n-o poate înlătura într-un mod definitiv. Să fie aceasta o constatare prea pesimistă? Din nefericire, nu! Omul este întro permanentă stare de răzvrătire împotriva Creatorului său, refuză harul oferit, nu încetează să acţioneze doar împotriva intereselor sale veşnice, şi să nu numim aceasta nebunie? Atunci cum să devină omul înţelept? Primind, prin Hristos, viaţa divină.

    Versetele 23-27 ne vorbesc despre luarea-aminte a omului, despre bunurile pământeşti şi despre o cunună pieritoare. Creştini, să fim luători-aminte, însă pentru a ne asigura bunuri durabile (cap. 8:18; Luca 12:33) şi o cunună nepieritoare (1 Corinteni 9:25)!


Calendar

septembrie 2026
L M M J V S D
 123456
78910111213
14151617181920
21222324252627
282930  

Ultimele postări

Urmărește-ne