Mana Zilnica

Categorie: Samanta Buna

  • 13 Aprilie 2021

    DOMNUL ESTE APROAPE

    Am putere pentru toate, în El, care mă întărește.

    Filipeni 4.13


    Resursa zilnică pentru nevoile noastre (2)

    Am privit mai înainte la felul în care Dumnezeul și Tatăl nostru ne oferă resurse îmbelșugate pentru nevoile noastre. Astăzi vom vedea alte câteva lucruri pe care El ni le oferă zilnic, în urma rugăciunilor noastre.

    Putere – Ne lipsește puterea pentru astăzi? El ne poate da putere fizică, dacă de aceasta avem nevoie, însă nevoia noastră cea mai acută este după puterea spirituală, pentru a îndura dificultățile și încercările cu care ne confruntăm pe calea noastră. „Întăriți cu toată puterea, potrivit tăriei gloriei Sale, pentru orice răbdare și îndelungă-răbdare, cu bucurie” (Coloseni 1.11). El poate să ne dea putere pentru orice răbdare și îndelungă-răbdare de care avem nevoie. Așa cum s-a spus deseori, răbdarea este necesară pentru împrejurări, iar îndelunga-răbdare este necesară în relațiile noastre cu oamenii. El poate să ne întărească nu numai pentru a răbda încercarea, ci și pentru a o răbda cu bucurie. Ce Mântuitor minunat avem!

    Pace – Filipeni 4.6,7: „Nu vă îngrijorați de nimic, ci, în orice, faceți cunoscut lui Dumnezeu cererile voastre, prin rugăciune și prin cerere cu mulțumiri; și pacea lui Dumnezeu, care întrece orice înțelegere, va păzi inimile voastre și gândurile voastre în Hristos Isus”. Trăim într-o lume în care pacea lipsește și așteptăm ziua în care Prințul păcii, Domnul Isus, va domni în această lume (Isaia 9.6). Însă, în timp ce așteptăm acea zi, putem cunoaște pacea lui Dumnezeu, care ne va păzi inimile și gândurile. Dacă ceva ne tulbură, dacă ceva ne îngrijorează, trebuie să aducem acel lucru la Dumnezeu, Tatăl nostru. Putem arunca asupra Lui toate îngrijorările noastre, fiindcă El Însuși îngrijește de noi (1 Petru 5.7). Și, deși poate nu vom primi întotdeauna răspunsul pe care-l așteptăm sau pe care-l dorim, El ne promite că ne va da în fiecare zi pacea Sa, care ne va păzi inimile și gândurile, așa încât, în loc de tulburare, vom avea odihnă.

    K. Quartell

    SĂMÂNȚA BUNĂ

    A Lui, care ne iubește, care ne-a spălat de păcatele noastre în sângele Său și a făcut din noi o împărăție, preoți pentru Dumnezeul Său și Tatăl, a Lui să fie slava și puterea în vecii vecilor! Amin.

    Apocalipsa 1.5,6



    O cântare pe care nici tu nu o cunoști (2)

    Vocea îi era slabă și a trebuit să aștept câtva timp răspunsul, care a venit încet:

    — Păi, întotdeauna m-am purtat frumos cu soția și cu copiii mei și n-am făcut rău nimănui intenționat.

    — Aceasta este foarte bine, am spus eu, și este un lucru prețios să poți afirma astfel de lucruri; spune-mi însă ce fel de loc crezi tu că este raiul și ce vor face cei care se vor afla acolo?

    — Ei bine, a spus el, cred că acolo nu există păcat și nici tristețe. Trebuie să fie un loc fericit, iar toți cei de acolo cântă.

    După ce am deschis Biblia la Apocalipsa 1.5 i-am spus:

    — Da, cei care sunt în cer cântă și îți voi citi o cântare de-a lor: „A Lui, care ne iubește, care ne-a spălat de păcatele noastre în sângele Său„. Vezi, ei Îl laudă pe Mântuitorul lor, pe Acela care i-a iubit și care a murit pentru ei. O voi citi din nou: „A Lui, care ne iubește, care ne-a spălat de păcatele noastre în sângele Său„. Vreau să înțelegi un lucru: ei nu spun niciun cuvânt despre ce au făcut ei – nu auzim decât ce a făcut El. Mântuitorul i-a iubit și a murit pentru ei. Acum să presupunem că ai fi acolo, ajuns în felul în care ai spus – fiindcă ai fost bun cu familia ta și așa mai departe; aceasta înseamnă că va pătrunde acolo un om care n-a fost niciodată spălat de păcatele sale în sângele lui Isus. Nu te-ai putea deci alătura cântării lor, nu-i așa?

    Citirea Bibliei: Deuteronom 26.1-19 · Galateni 3.21-29

    CUVÂNTUL LUI DUMNEZEU PENTRU ASTĂZI

    coordonatori Bob & Debby Gass

    DUMNEZEU TE PREGĂTEȘTE – Fundația S.E.E.R. România

    „Dumnezeu ne pedepseşte pentru binele nostru, ca să ne facă părtaşi sfinţeniei Lui” (Evrei 12:8)


    Cuvântul ebraic pentru „încercare” provine de la un cuvânt care înseamnă „a privi atent la ceva, a se uita.”

    Așa că, alungă ideea că Dumnezeu nu vede zbaterea ta! Dimpotrivă, El este implicat sută la sută. El vede nevoile de mâine și prin urmare, folosește circumstanțele în care te afli pentru a crea încercarea de astăzi. Nu are autoritatea de a face astfel? El este Olarul, noi suntem lutul; El este Păstorul, noi suntem oile; El este viticultorul, noi suntem mlădițele; El este Învățătorul, noi suntem ucenicii. Ai încredere în învățătura Sa! Te va scoate cu bine la liman!

    Și nu uita: toate încercările sunt trecătoare! Ele au o durată limitată. Biblia spune: „În ea voi vă bucuraţi mult, cu toate că acum, dacă trebuie, sunteţi întristaţi pentru puţină vreme, prin felurite încercări.” (1 Petru 1:6). Și iată încă un gând pe care trebuie să-l reții: Tu nu poți scurta perioada încercării, dar poți în mod sigur s-o prelungești prin mândrie și încăpățânare, împotrivindu-te lecției pe care vrea Dumnezeu să ți-o dea. Dacă așa vrei, Dumnezeu nu-ți va refuza opțiunea, dar nici nu te va proteja de consecințele ei. Nu ai fi nici primul, nici ultimul elev care trebuie să repete un an școlar. Te poți duce la biserică duminica și poți participa formal la studierea Cuvântului lui Dumnezeu, și-n același timp să respingi principiile adevărului și să cauți o cale ușoară de scăpare. Dar nu merge așa, să știi! „O minte sănătoasă câştigă bunăvoinţă, dar calea celor stricaţi este pietroasă” (Proverbele 13:15).

    Urmează calea lui Dumnezeu, este cea mai bună. Întotdeauna!


    SCRIPTURILE ÎN FIECARE ZI

    de Jean Koechlin

    Proverbe 9:1-18


    Cuvântul care „era la început cu Dumnezeu”, şi care „era Dumnezeu„, a coborât pentru a le vorbi oamenilor şi pentru a li-L descoperi pe Tatăl (este măreţul subiect al Evangheliei după Ioan). Însă acest Cuvânt care nu a rămas singur cu Dumnezeu, ci „şi-a construit casa” (v. 1) în mijlocul oamenilor (Ioan 1.14 notă: „Şi-a ridicat cort printre noi”), este totodată Înţelepciunea. Ea întâi invită la masă: „Veniţi… mâncaţi… beţi„ (v. 5, comp. cu Ioan 6.51). Cel dintâi lucru pe care îl oferă Înţelepciunea este înviorarea (apoi învăţătura, îndrumarea, instrucţia). Domnul Isus întâi umple inimile şi apoi duhul şi mintea, deoarece, dacă dragostea pentru El nu se află înaintea „poruncilor Lui„, nici pe acestea nu vom fi capabili să le păzim.

    Învăţătura Înţelepciunii se deschide cu începutul. Şi ce găsim la început? Teama de Domnul (v. 10), altfel spus, conştientizarea autorităţii Celui care ne învaţă! Din respect pentru Dumnezeu, trebuie să dăm importanţă fiecărui cuvânt al Său şi acest respect să nu ne lipsească niciodată când citim Biblia.

    În lume, o altă voce caută să-i <abată> pe oameni: este cea a nebuniei (şi a păcatului)! Împrumutând înfăţişarea Înţelepciunii (comp. v. 4 cu 16), ea ne oferă posibilitatea să ne bucurăm de „plăcerile trecătoare ale păcatului„ (Evrei 11.25). Dar să privim mai de aproape la feţele invitaţilor ei: la masa sinistrului ei ospăţ stau morţii (v. 18; 2.18,19).

  • 12 Aprilie 2021

    DOMNUL ESTE APROAPE

    Și a mustrat Marea Roșie, și ea a secat; și i-a trecut prin adâncuri ca prin pustie.
    Și preoții care purtau chivotul legământului Domnului au stat neclintiți pe loc uscat, în mijlocul Iordanului. Și tot Israelul a trecut pe uscat, până când toată națiunea a terminat de trecut Iordanul.

    Psalmul 106.9; Iosua 3.17


    Este evident pentru orice credincios care citește cu atenție Scriptura că există o legătură puternică între trecerea Mării Roșii și traversarea Iordanului. Legătura se găsește în moartea și în învierea Domnului Isus, însă ele au efecte în mod clar diferite și este foarte important să le distingem.

    Marea Roșie simbolizează punerea noastră deoparte pentru Dumnezeu, afară din lume, fiind făcuți astfel străini și călători prin ea. Traversarea Iordanului simbolizează moartea și învierea noastră împreună cu Hristos, iar efectele ei sunt mult mai ample. Ea simbolizează acea lucrare măreață care ne pune în stăpânirea binecuvântărilor noastre cerești, înainte de a ajunge în cer. Ni se oferă astfel conștiența faptului că aparținem cerului, însă avem de dus o luptă înainte de intrarea în odihnă.

    În ambele simboluri avem nu numai faptul că Hristos a murit și a înviat, ci și aplicația acestui adevăr la sufletele noastre, prin Duhul.

    Pe de o parte, trecerea Mării Roșii înseamnă faptul că am murit cu Hristos și suntem vii pentru Dumnezeu prin Domnul nostru Isus Hristos, ca o chestiune de îndreptățire. Suntem astfel îndreptățiți față de păcat și eliberați de puterea lui Satan. Nu ne mai temem deci de judecata lui Dumnezeu. De cealaltă parte, traversarea Iordanului înseamnă introducerea noastră în plinătatea poziției lui Hristos, chiar de pe acum, în locurile cerești. Pe baza acestui lucru, Duhul Sfânt ne poate familiariza cu lucrurile cerești. Prin urmare, suntem chemați să ne gândim la lucrurile de sus, fiind umpluți cu acele lucruri care, fără îndoială, pe de o parte sunt o chestiune în întregime de credință și, pe de altă parte, sunt o realitate.

    W. Kelly

    SĂMÂNȚA BUNĂ

    Cine crede în Fiul are viața veșnică; dar cine n-ascultă de Fiul nu va vedea viața.

    Ioan 3.36



    O cântare pe care nici tu nu o cunoști (1)

    Cu câțiva ani în urmă, într-o seară, o femeie m-a rugat să merg cu ea și să-l vizitez pe soțul ei care era foarte bolnav. Pe drum ea mi-a spus că el era foarte îngrijorat cu privire la sufletul lui, știind că în curând avea să moară. Când am intrat în cameră, l-am găsit așezat pe un scaun cu spătar, fiindcă nu putea sta culcat fără să tușească. După câteva cuvinte cu privire la suferința lui trupească, l-am întrebat despre sufletul său – dacă credea că suferințele sale se vor sfârși atunci când va pleca din această lume.

    — Ei bine, a spus el, cred că șansele mele de a ajunge în cer sunt destul de bune.

    — Crezi că raiul este o realitate? l-am întrebat.

    — Da.

    — Este adevărat că există un iad?

    — Da, este adevărat, a răspuns el.

    — Și este adevărat că tu ai un suflet nemuritor care în curând va fi într-unul din aceste două locuri pentru totdeauna?

    — Da, a răspuns el cu promptitudine.

    — Tocmai ai spus că tu crezi că șansele tale de a ajunge în cer sunt destul de bune. Tu crezi că raiul este o realitate, că iadul este și el o realitate și că sufletul tău, prețios și nemuritor, va fi în curând fericit pentru totdeauna în rai. Trebuie să fie un motiv pentru aceasta. Vrei să mi-l spui și mie?

    Citirea Bibliei: Deuteronom 25.11-19 · Galateni 3.15-20

    CUVÂNTUL LUI DUMNEZEU PENTRU ASTĂZI

    coordonatori Bob & Debby Gass

    DE CE SĂ STUDIEZI BIBLIA? (3) – Fundația S.E.E.R. România

    „Pentru ca omul lui Dumnezeu să fie desăvârşit şi cu totul destoinic pentru orice lucrare bună” (2 Timotei 3:17)


    Studiul biblic te echipează pentru scopul pe care ți l-a dat Dumnezeu în viață. Apostolul Pavel îi scria lui Timotei: „Toată Scriptura este insuflată de Dumnezeu şi de folos ca să înveţe, să mustre, să îndrepte, să dea înţelepciune în neprihănire, pentru ca omul lui Dumnezeu să fie desăvârşit şi cu totul destoinic pentru orice lucrare bună” (2 Timotei 3:16-17). Deci, Pavel era convins că „toată Scriptura este de folos” – de folos, pentru ce? Păi, cum am citit:

    1) Pentru doctrină și pentru învățătură. Scriptura îți structurează gândirea și lucrul acesta este crucial, deoarece dacă nu gândești corect, nu trăiești corect. De fapt, ceea ce crezi determină modul în care te comporți!

    2) Pentru mustrare. Scriptura îți spune unde ai depășit limitele. La fel ca un arbitru care fluieră „offside” sau „fault”, Biblia ne învață ce este păcatul și ce dorește Dumnezeu pentru viața noastră.

    3) Pentru îndreptare. Ai în casă un dulap în care depozitezi vechituri și lucruri inutile? Le îngrămădești pe toate înăuntru, apoi într-o zi uiți, deschizi ușa și… vrruum! – totul se rostogolește afară? În acel moment spui: „La revedere! Mai bine arunc tot gunoiul ăsta!” Biblia are un astfel de rol; ea deschide ușile dulapului vieții tale și inițiază un proces de purificare!

    4) Pentru învățătură în neprihănire. După ce ne-a corectat cu privire la aspectele negative, apostolul Pavel ne oferă îndrumări pozitive, de urmat, pe măsură ce avansăm în viață. Motivul? „Pentru ca omul lui Dumnezeu să fie desăvârşit şi cu totul destoinic pentru orice lucrare bună.” Ți-ai dorit vreodată ca viața ta să fie mai eficientă pentru Isus Hristos? Dacă da, ce ai făcut ca să te pregătești? Studiul biblic este mijlocul principal prin care poți deveni un slujitor eficient al lui Isus Hristos. Nimic nu-l poate înlocui!


    SCRIPTURILE ÎN FIECARE ZI

    de Jean Koechlin

    Proverbe 8:22-36


    Cele pe care „le-a pregătit Dumnezeu pentru aceia care-L iubesc„ (1 Corinteni 2.9) izvorăsc din Hristos. El este „Înţelepciunea lui Dumnezeu (care este) în taină, ascunsă, pe care Dumnezeu a rânduit-o mai înainte de veacuri spre gloria noastră” (1 Corinteni 2.7; 1.30). Versetele 22-31 ridică cortina de peste evenimentele derulate înainte de lucrurile create şi ne poartă atât de departe cât pot pătrunde gândurile noastre.

    Înţelepciunea era deja acolo, o Persoană alături de Dumnezeu: Fiul alături de Tatăl, întro plinătate reciprocă de dragoste şi de bucurie, pentru a concepe, apoi pentru a înfăptui împreună actul creaţiei. De aici mai învăţăm un lucru extraordinar: înainte să fi existat un singur om, înainte chiar să fi fost pământul, pentru a-l susţine, înainte şi de „începutul pulberii lumii„, noi, tu şi eu, eram deja cunoscuţi şi iubiţi. „Desfătările Mele erau în fiii oamenilor„ (8.31) este minunata declaraţie a Preaiubitului lui Dumnezeu dinainte de a exista timpul. El nu voia să Se bucure singur de dragostea Tatălui. De aceea, întreaga lucrare pe care plănuise să o facă urmărea acest scop: să-i introducă pe oamenii salvaţi şi făcuţi desăvârşiţi în propria Sa fericire, în gloria lui Dumnezeu, Tatăl Său.

  • 11 Aprilie 2021

    DOMNUL ESTE APROAPE

    Isus i-a spus: „Maria!”. Ea, întorcându-se, I-a spus în evreiește: „Rabuni!”, care înseamnă: „Învățătorule!”. Isus i-a spus: „Nu Mă atinge, pentru că încă nu M-am suit la Tatăl Meu; ci mergi la frații Mei și spune-le: «Mă sui la Tatăl Meu și Tatăl vostru, și la Dumnezeul Meu și Dumnezeul vostru»”.

    Ioan 20.16,17


    Această scenă mișcătoare a avut loc în prima zi a săptămânii – ziua în care Domnul Isus a înviat dintre cei morți. Ucenicii erau confuzi cu privire la lucrurile care se întâmplaseră și nu înțelegeau că Domnul trebuia să învieze și să Se întoarcă la Tatăl, de unde venise. Scriptura ne spune că „încă nu știau Scriptura, că El trebuia să învieze dintre morți” (Ioan 20.9).

    Maria Magdalena a venit la mormânt dimineața devreme. Văzând piatra dată la o parte, a alergat la Petru și la Ioan și le-a spus: „L-au luat pe Domnul din mormânt și nu știm unde L-au pus” (versetul 2). Petru și Ioan au alergat la mormânt și au găsit acolo fâșiile de pânză pe jos și, la o parte, înfășurat într-un loc, ștergarul care fusese pus pe capul lui. Citim că, apoi, Petru și Ioan s-au întors la ei acasă (Ioan 20.10).

    Maria însă a rămas la mormânt, plângând. Isus alungase șapte demoni din ea (Luca 8.2) și ei i se iertase mult, așa că acum ea iubea mult. Maria a așteptat înaintea mormântului și a fost pe deplin răsplătită, fiindcă Isus Însuși a întâlnit-o acolo. Inima ei era deschisă pentru El, însă nu-L putea atinge acum, nu-L mai putea cunoaște potrivit cărnii (2 Corinteni 5.16), ci doar în noua relație în care El intrase ca Om înviat. Bobul de grâu căzuse la pământ și murise, iar acum aducea multă roadă. Hristos a introdus-o pe Maria, și de asemenea pe noi, în noua Sa poziție înaintea Tatălui și Dumnezeului său, ca fiind Cel Întâi-născut dintre mai mulți frați. Tatăl Său este acum Tatăl nostru și Dumnezeul Său este Dumnezeul nostru. „Pentru că și Cel care sfințește și cei sfințiți, toți sunt dintr-Unul” (Evrei 2.11).

    J. Redekop

    SĂMÂNȚA BUNĂ

    Îmi dau viața, ca iarăși s-o iau. Nimeni nu Mi-o ia, ci o dau Eu de la Mine Însumi. Am putere s-o dau și am putere s-o iau iarăși.

    Ioan 10.17,18



    Puterea divină

    Domnul Isus a dezvăluit prin viața, moartea și învierea Sa puterea pe care o are ca Fiu al lui Dumnezeu.

    Pe lacul Ghenezaret a poruncit furtunii: „Taci, fără gură!”. Vântul s-a oprit și s-a făcut o liniște mare. Când oamenii au adus odată mulți demonizați la El, Domnul Isus a scos duhurile rele cu un cuvânt, pentru că El este mai puternic decât diavolul. La mormântul prietenului Său care murise, El a strigat cu glas tare: „Lazăre, vino afară!”. Acel mort a înviat și a ieșit din mormânt. În grădina Ghetsimani S-a făcut cunoscut dușmanilor Săi prin cuvintele: „Eu sunt”. Atinși de puterea Sa divină, ei s-au dat înapoi și au căzut la pământ.

    Când a fost răstignit de oameni pe o cruce, Domnul Isus nu a murit din cauza efectelor acelei execuții îngrozitoare. Nimeni nu putea să-I ia viața. După ce a împlinit totul, El Și-a dat viața ca Om într-o desăvârșire divină. Ioan scrie în Evanghelia sa: „Plecându-Și capul, Și-a dat duhul” (Ioan 19.30).

    După trei zile, Isus a înviat dintre cei morți. El Însuși Și-a luat viața înapoi în putere divină, pentru că moartea nu-L putea ține. Astfel a dovedit clar că este Fiul lui Dumnezeu: „Dovedit cu putere Fiu al lui Dumnezeu, potrivit Duhului sfințeniei, prin învierea morților, pe Isus Hristos, Domnul nostru” (Romani 1.4). Prin înviere a triumfat victoria Lui asupra puterii morții.

    Citirea Bibliei: Deuteronom 25.1-10 · Galateni 3.1-14

    CUVÂNTUL LUI DUMNEZEU PENTRU ASTĂZI

    coordonatori Bob & Debby Gass

    DE CE SĂ STUDIEZI BIBLIA? (2) – Fundația S.E.E.R. România

    „V-aţi făcut greoi la pricepere” (Evrei 5:11)


     În epistola către Evrei citim (Evrei 5:11-14): „v-aţi făcut greoi la pricepere. În adevăr, voi care de mult trebuia să fiţi învăţători, aveţi iarăşi trebuinţă de cineva să vă înveţe cele dintâi adevăruri ale cuvintelor lui Dumnezeu, şi aţi ajuns să aveţi nevoie de lapte, nu de hrană tare. Şi oricine nu se hrăneşte decât cu lapte, nu este obişnuit cu cuvântul despre neprihănire, căci este un prunc. Dar hrana tare este pentru oamenii mari, pentru aceia a căror judecată s-a deprins, prin întrebuinţare, să deosebească binele şi răul.”

    Se pare că destinatarii acestor cuvinte aveau o problemă cu învățarea: „v-ați făcut greoi la pricepere” înseamnă că învățau cu greutate, sau: nu înțelegeau… Când vine vremea să mergi la facultate, ai nevoie să te întorci din nou în școala primară ca să înveți alfabetul? Când vine vremea să afirmi adevărul ca dascăl, nu cumva trebuie ca altcineva să-ți comunice ție adevărul? Să reținem și cuvintele: „hrana tare este pentru oamenii mari.” Sau „maturi”, nu-i așa? Cine sunt oamenii maturi? Aceia care s-au antrenat în studierea zilnică a Scripturii.

    Semnul maturității spirituale nu este cât de mult înveți, ci cât pui în practică. În domeniul spiritual, opusul neștiinței nu este cunoașterea, ci ascultarea. Ascultarea de Scripturi este cheia maturității spirituale. Pe termen lung, reținem aproximativ 10% din ceea ce auzim, 50% din ceea ce vedem, și 90% din ceea ce facem!

    Așadar: „Fiţi împlinitori ai Cuvântului, nu numai ascultători, înşelându-vă singuri… Dar cine îşi va adânci privirile în legea desăvârşită, care este legea slobozeniei, şi va stărui în ea, nu ca un ascultător uituc, ci ca un împlinitor cu fapta, va fi fericit în lucrarea lui.” (Iacov 1:22-25).


    SCRIPTURILE ÎN FIECARE ZI

    de Jean Koechlin

    Proverbe 7:1-27


    Acum Înţelepciunea se întoarce spre cei pierduţi şi îşi face auzită lămurit chemarea ei de har (la fel ca în cap. 1). De astă dată se aşază pe înălţimi, în mijlocul drumurilor, la porţile oraşelor, pretutindeni pe unde trece lumea. Răspântia (v. 2) este locul de drum unde avem ocazia să schimbăm direcţia şi acolo vedem că sunt trimişi şi slujitorii împăratului din parabolă, ca să caute şi să poftească pe câţi vor găsi (Matei 22.9). Proverbe 9 ne va arăta că şi Înţelepciunea îşi are ospăţul pregătit (la fel ca Matei 22) şi că trimite invitaţii prin slujitori.

    Voi, care încă mergeţi pe calea cea largă, răspundeţi acum vocii insistente care vă cheamă la răspântie! Este vocea lui Isus. El vă vrea fericiţi. El vă spune lucruri minunate, cuvinte drepte, limpezi şi adevărate, tuturor celor care-L ascultaţi (v. 6,9). El are puse deoparte comori care nu se pot compara cu aurul sau cu argintul acestei lumi şi dă moştenire „avuţii trainice„ (v. 18), „adevărate„, „bunuri viitoare” (Evrei 10.1), „o avere mai bună şi statornică” (Evrei 10.34). Cât de glorios este „ceea ce a pregătit Dumnezeu pentru aceia care-L iubesc” (1 Corinteni 2.9; comp. cu v. 17-21)!

  • 10 Aprilie 2021

    DOMNUL ESTE APROAPE

    Și, când L-am văzut, am căzut la picioarele Lui ca mort; și El Și-a pus mâna dreaptă peste mine, spunând: „Nu te teme! Eu sunt Cel dintâi, și Cel din urmă, și Cel viu; și am fost mort și, iată, sunt viu în vecii vecilor; și am cheile morții și ale Locuinței morților”.

    Apocalipsa 1.17,18


    Fiecare om va trebui să se înfățișeze înaintea Domnului Isus. Nimic nu poate împiedica acest lucru. Așteptarea plină de bucurie a creștinului este că el Îl va vedea pe Mântuitorul față în față și că va fi asemenea Lui. Cei care nu sunt născuți din nou – cei necredincioși – Îl vor vedea și ei cu siguranță pe Domnul Isus, însă nu cu bucurie. Un om nelegiuit a spus odinioară: „Îl văd, dar nu acum; Îl privesc, dar nu de aproape” (Numeri 24.17). Mulți resping acum numele Mântuitorului și doresc să alunge din mintea lor evanghelia Sa binecuvântată, însă, într-o zi viitoare, orice genunchi se va pleca înaintea Lui, din cer, de pe pământ și de sub pământ, și orice limbă va mărturisi că Isus Hristos este Domn, spre slava lui Dumnezeu Tatăl (Filipeni 2.10,11). Acesta este decretul lui Dumnezeu și el va fi în mod sigur împlinit. „Sfatul Domnului rămâne pentru totdeauna, hotărârile inimii Sale, din generație în generație” (Psalmul 33.11).

    Prin urmare, nu există nicio posibilitate ca cineva să scape de a se înfățișa înaintea lui Isus; și nu mă îndoiesc că cei care vor merge în pedeapsa veșnică își vor înălța glasurile încontinuu din acel loc de chin. Acest lucru este foarte solemn și face ca evanghelia să fie o chestiune individuală de o importanță supremă. Scriptura spune că orice genunchi, orice limbă și orice persoană vor da socoteală în ziua judecății. „Iată, El vine cu norii și orice ochi Îl va vedea” (Apocalipsa 1.7) – aceste cuvinte arată în mod clar că toți oamenii trebuie să aibă de-a face, în mod personal, cu Domnul Isus. Acum este timpul când El oferă har, iertare și mântuire; atunci El va judeca în mod drept și va pedepsi cu o pedeapsă veșnică. Ce nebunie deci ca cineva să respingă marea Lui mântuire!

    H. H. Snell

    SĂMÂNȚA BUNĂ

    Ce se poate cunoaște despre Dumnezeu este descoperit printre ei, căci le-a fost arătat de Dumnezeu. Însușirile nevăzute ale Lui, puterea Lui veșnică și divinitatea Lui se văd lămurit, de la crearea lumii, fiind înțelese de minte, prin lucrurile făcute de El, așa că nu se pot dezvinovăți.

    Romani 1.19,20



    Marele Arhitect al universului

    Dacă ținem seama de universul care ne înconjoară, descoperim în el măreția, puterea și înțelepciunea acestei Ființe infinite care a creat toate lucrurile și pe care o numim Dumnezeu. „Cerurile spun slava lui Dumnezeu” (Psalmul 19.1). Cine neagă existența lui Dumnezeu este numit în Biblie un nebun (Psalmul 53.1).

    Într-adevăr, noi putem vedea în creație că există un Dumnezeu Atotputernic, care a planificat și a realizat creația până în cel mai mic amănunt. Dar trebuie să recunoaștem că ne este imposibil să cunoaștem cum este El și ce intenții are El cu noi. Pentru aceasta El trebuie să ni Se descopere.

    Pot să vizitez un palat admirabil și să ajung la concluzia că, pentru a-l concepe și a-l executa, a trebuit să fie un arhitect genial. Dar, pentru a-l cunoaște pe acesta, caracterul său, gusturile sale, familia sa, ar fi trebuit să-l întâlnesc și să vorbesc cu el.

    Aceasta este ceea ce a făcut în bunătatea Lui Marele Arhitect al universului. El n-a voit ca făptura Sa să rămână în ignoranță cu privire la ceea ce este El. Dumnezeu S-a descoperit în Biblie! Subiectul cel mai mare al Bibliei este Isus Hristos, Fiul lui Dumnezeu. El a venit pe acest pământ pentru a ne salva și a ne duce la Dumnezeu.

    Citirea Bibliei: Deuteronom 24.1-22 · Galateni 2.11-21

    CUVÂNTUL LUI DUMNEZEU PENTRU ASTĂZI

    coordonatori Bob & Debby Gass

    DE CE SĂ STUDIEZI BIBLIA? (1) – Fundația S.E.E.R. România

    „Ca nişte prunci născuţi de curând, să doriţi laptele duhovnicesc şi curat” (1 Petru 2:2)


    Studiul biblic reprezintă un lucru esențial pentru creșterea ta spirituală. Profesorul Howard Hendricks scria: „Când copiii noștri erau mici, am desenat un „grafic de creștere” pe spatele unei uși de dulap. Pe măsură ce creșteau, ne rugau să-i măsurăm ca să vadă cât au crescut, și să trecem cifrele în grafic. Nu conta cât de mică era creșterea, ei săreau în sus de bucurie văzându-și progresul. Odată, după ce am măsurat-o pe una dintre fiicele mele, mi-a pus genul de întrebare pe care ți-ai dori să nu ți-o pună copiii: „Tati, de ce oamenii mari nu mai cresc?”

    Cum puteam eu să-i explic faptul că oamenii mari nu se opresc din creștere – dar cresc… într-o altă direcție? Nu știu ce i-am răspuns, dar până în ziua de astăzi Domnul mă tot întreabă: „Hendricks, îmbătrânești sau crești?” Dar tu? De cât timp ești creștin? De nouă luni? De nouă ani? De treizeci și nouă de ani? De fapt, adevărata problemă nu este de cât timp ești creștin, ci cât ai crescut?

    Du-te la „graficul de creștere” întocmit de Dumnezeu și măsoară-ți progresul. Asta a vrut să spună apostolul Petru când a scris (1 Petru 2:2): „ca nişte prunci născuţi de curând, să doriţi laptele duhovnicesc şi curat, pentru ca prin el să creşteţi spre mântuire.” Așa cum un bebeluș înhață biberonul, la fel ar trebui să pui și tu mâna pe Biblie. Bebelușul are nevoie de lapte, care-i susține viața din punct de vedere fizic; iar tu ai nevoie de Scriptură ca să-ți întreții viața din punct de vedere spiritual.

    Așadar, care este primul motiv pentru care trebuie să studiezi Biblia? (conchide Hendricks) – ea reprezintă mijlocul prin care dobândești creștere spirituală. E instrumentul principal prin care Dumnezeu te dezvoltă ca persoană!”


    SCRIPTURILE ÎN FIECARE ZI

    de Jean Koechlin

    Proverbe 7:1-27


    Capitolul 7 prezintă cu solemnitate pericolul la care femeia străină îl expune pe tânărul fiu al înţelepciunii. Asistăm la o adevărată vânătoare a sufletului (comp cu 6.26): Ea stă la pândă; această femeie destrăbălată, gălăgioasă şi fără astâmpăr (v. 11), care-şi ascunde intenţiile perverse sub înveliş religios (v. 14), umblă de colo-colo, pândindu-şi prada la adăpostul nopţii. Armele ei sunt cuvintele dulci şi clipitul seducător al pleoapelor (cap. 2.16; 5.3; 6.25). Victima ei este un tânăr uşuratic, fără ocupaţie, învins mai dinainte, pentru că nu are voinţă şi pentru că este dominat de simţuri.

    Scena este repede jucată: inconştient, fără minte, el „a mers deodată după ea„. Laţul „păsărarului” <adică al lui Satan> este închis deodată (v. 23; Psalmul 91.3). Prea târziu…! Plăceri de o clipă, dar cu ce preţ plătite! „Îşi pierde viaţa…” şi nu ştie.

    Tineri creştini, voi sunteţi şi mai responsabili, pentru că aţi fost preveniţi de toate acestea. În plus, ştiţi şi unde poate fi găsită resursa: „Cum îşi va ţine tânărul curată cărarea? Păzindu-se după Cuvântul Tău„ (Psalmul 119.9). Gândiţi-vă la exemplul lui Iosif şi la răspunsul lui categoric, prezentat în Geneza 39.9, iar în ceasul pericolului, strigaţi la Cel care oricând „poate să-i ajute pe cei ispitiţi” (Evrei 2.18).

  • 9 Aprilie 2021

    DOMNUL ESTE APROAPE

    Și, purtându-Și crucea, El a ieșit la locul numit „al Căpățânii”, care în evreiește se numește „Golgota”, unde L-au răstignit, și cu El pe alți doi, de o parte și de alta, și în mijloc pe Isus.

    Ioan 19.17,18


    Trei cuvinte aramaice (3) – Golgota: Locul Căpățânii

    Există trei cuvinte aramaice în Noul Testament care sunt asociate cu suferințele lui Hristos: Ghetsimani, Gabata și Golgota. Am văzut în meditațiile precedente că Ghetsimani înseamnă „teascul de ulei” și că Gabata înseamnă „loc înălțat”. Cel de-al treilea cuvânt, Golgota, înseamnă „locul căpățânii”.

    Numele este derivat de la forma unei stânci care se afla aproape de locul unde Domnul a fost răstignit și care semăna cu un craniu. Acest lucru poate fi adevărat, însă există o semnificație spirituală mai adâncă a acestui „loc al căpățânii”. Craniul este un simbol bine cunoscut al morții în multe culturi ale lumii. Este folosit, de exemplu, de formațiuni militare, ca un însemn care simbolizează puterea lor de a aduce moartea asupra dușmanilor lor.

    Realitatea tristă este că toți oamenii zac sub puterea morții: „printr-un singur om, păcatul a intrat în lume, și prin păcat moartea, și astfel moartea a trecut asupra tuturor oamenilor, pentru că toți au păcătuit” (Romani 5.12). Hristos însă a devenit Om și a murit, pentru ca, prin moarte, să-l desființeze pe cel care are puterea morții, adică pe diavolul.

    Puterea lui Satan a fost anulată (Evrei 2.14,15), iar moartea – vrăjmașul cel din urmă – va fi înlăturată pentru totdeauna din universul lui Dumnezeu, prin lucrarea triumfătoare a lui Hristos (1 Corinteni 15.26; Apocalipsa 21.4).

    B. Reynolds

    SĂMÂNȚA BUNĂ

    Iată, acum este timpul potrivit; iată, acum este ziua mântuirii.

    2 Corinteni 6.2



    „Trebuie să iau decizia acum”

    La sfârșitul unei evanghelizări desfășurate în apropierea unei mine, un miner a venit la predicator și l-a întrebat cuprins de teamă: „Ce trebuie să fac pentru a fi mântuit?”. Duhul lui Dumnezeu îi arătase în timpul expunerii că este un păcătos pierdut. Atunci slujitorul Domnului i-a explicat încă o dată, cât mai simplu posibil, calea mântuirii, dar în sufletul minerului a rămas tot întuneric. Între timp se făcuse ora 23:00 și predicatorul l-a rugat pe bărbat să meargă acasă și să revină a doua zi. Cu o privire plină de spaimă, minerul a răspuns: „Nu, nu plec! Trebuie să iau decizia acum, în noaptea aceasta, sau niciodată!”. Astfel vorbirea lor s-a prelungit. Se făcuse ora 3:00 noaptea. Slujitorul lui Dumnezeu era deznădăjduit. Deodată însă credința salvatoare a pătruns ca o lumină în sufletul bărbatului. Bucuria și pacea îi umpleau inima și a exclamat fericit: „Acum m-am hotărât”.

    În acea zi, acel miner fericit a intrat la lucru în mină. Deodată, cu o zguduitură puternică, o mare parte din galerie s-a rupt și a îngropat mulți mineri, printre care și pe acesta. Numaidecât au început lucrările de salvare a celor îngropați. Unul dintre primii care au fost scoși a fost minerul întors de curând la Dumnezeu. El mai trăia, căci se auzea cum șoptea încet: „Mulțumiri fie aduse lui Dumnezeu! Azi-noapte m-am hotărât”. Acestea au fost ultimele sale cuvinte, pentru că a murit pe drumul către spital.

    Permiteți ca această întâmplare să vorbească conștiinței dumneavoastră! Probabil vreți să vă pocăiți cândva. De ce nu astăzi, de ce nu acum? Nu știm dacă mai ajungem ziua de mâine! Hotărâți-vă astăzi, căci astăzi mai este „ziua mântuirii”!

    Citirea Bibliei: Deuteronom 23.1-26 · Galateni 2.1-10

    CUVÂNTUL LUI DUMNEZEU PENTRU ASTĂZI

    coordonatori Bob & Debby Gass

    REZIDEȘTE-ȚI INTEGRITATEA! – Fundația S.E.E.R. România

    „Dacă am năpăstuit pe cineva cu ceva, îi dau înapoi…” (Luca 19:8)


    Zacheu se îmbogățise cerând de la oameni taxe mai mari decât pretindeau stăpânii romani, iar diferența și-o băga în buzunar. Dar după ce s-a întâlnit cu Domnul Isus, Zacheu a putut spune: „Dacă am năpăstuit pe cineva cu ceva, îi dau înapoi împătrit.” Iar Domnul Isus a dat verdictul: „Astăzi a intrat mântuirea în casa aceasta” (Luca 19:9).

    Integritate nu înseamnă să regreți, să diminuezi consecințele dureroase, ori să încerci să controlezi nivelul daunelor. Integritate înseamnă pocăință sinceră, presupune adoptarea unor schimbări și a unui mod de viață care garantează faptul că în viitor vei face lucrurile diferit! Scriind despre integritate, un pastor menționa: „Oamenii se uită în jurul lor și văd promiscuitate, avort, boli cu transmitere sexuală… și deplâng dispariția integrității. Ei văd demnitari corupți, lideri luând mită, investitori care folosesc informația din interior ca să câștige averi nespus de mari… și astfel, se lamentează cu privire la dispariția integrității. Oamenii citesc despre soții bătute, soți fără loc de muncă și copii abuzați… și se întreabă ce s-a întâmplat cu dragostea!”

    Biblia ne spune: „Neprihănirea oamenilor cinstiţi îi cârmuieşte fără teamă” (Proverbele 11:3). A-ți reface integritatea înseamnă a recunoaște smerit că uneori gândurile tale nu ar putea fi tipărite pe hârtie, sau că ai greșit față de cineva și ar trebui să îndrepți lucrurile. Se estimează că 50% dintre creștinii americani trișează în declarația de venituri! Și se pare că tot cam același este și procentajul celor care nu declară că-L urmează pe Hristos!

    Integritatea înseamnă cine ești tu, de fapt, atunci când nu te vede nimeni. Iov a zis: „N-a cunoscut Dumnezeu căile mele? Nu mi-a numărat El toţi paşii mei? Dacă am umblat cu minciuna, de mi-a alergat piciorul după înşelăciune, să mă cântărească Dumnezeu în cumpăna celor fără prihană, şi-mi va vedea neprihănirea!” (Iov 31:4-6).

    Așadar, cum stai cu integritatea? Rezidește-o, începând de astăzi!


    SCRIPTURILE ÎN FIECARE ZI

    de Jean Koechlin

    Proverbe 6:20-35


    Încă de la începutul cărţii, tânărului creştin i-a fost amintit (tot ca o îndatorire de frunte, imediat după teama de Domnul) să asculte de părinţi şi să li se supună lor (cap. 1.8,9). Versetele 20-22 fac o revenire asupra acestui subiect important, pentru a da învăţăturii oferite de tată şi de mamă acelaşi loc pe care Deuteronom 11.18,19 îl atribuie cuvintelor lui Dumnezeu (vezi şi Proverbe 23.22). A asculta de părinţi înseamnă, în lumina acestor versete, a asculta de Dumnezeu: lucru nu numai „drept” (Efeseni 6.1), ci şi „plăcut în Domnul„ (Coloseni 3.20). Fie ca această ascultare să se vadă în căminele creştine cu atât mai mult cu cât ea dispare atât de repede în lumea zilelor noastre! (2 Timotei 3.2). Influenţei căminului i se opune încă o dată cea a femeii străine, care personifică păcatul (cap. 2.16; 5.3,20, apoi 7.5). Să nu fim surprinşi de aceste avertismente repetate. Ştim din experienţă că ispitele îşi înnoiesc atacul; şi vor fi cu atât mai puternice, cu cât vor întâlni în gândurile sau în obiceiurile noastre necurăţii nejudecate.

    La rândul ei, lenea deschide larg porţile pentru poftele cărnii, aşa cum putem învăţa şi din istoria lui David şi a îngrozitorului său păcat (2 Samuel 11).

  • 8 Aprilie 2021

    DOMNUL ESTE APROAPE

    Acesta este Fiul Meu Preaiubit, în care Îmi găsesc plăcerea.

    Matei 3.17


    Îl vedem pe pământ, trecând prin dureri și osteneli ca Fiu al Omului; însă peste tot, și la fel de limpede, El produce aceeași plăcere neasemuită ca odinioară în vremurile ascunse ale veșniciei. „Iată Robul Meu pe care-L sprijin, Alesul Meu în care sufletul Meu Își găsește plăcerea”, sunt grăiri ale Tatălui, care vorbesc despre această bucurie neschimbată, în timp ce privirea Lui urmărea drumul lui Isus de-a lungul acestui pământ întinat (Isaia 42.1).

    Și aceeași voce, „Acesta este Fiul Meu Preaiubit în care Îmi găsesc plăcerea”, se face auzită pentru a doua oară; răsună pe muntele cel sfânt, la fel ca pe malul Iordanului; în ziua transfigurării, ca și la botez (Matei 17). Iar transfigurarea a fost arvuna și preînchipuirea împărăției, așa cum botezul a fost intrarea Sa în slujbă și în mărturie. Însă aceeași plăcere este trezită în sânul Tatălui, unde Se află Fiul, fie că ochiul lui Dumnezeu Îl urmărea de-a lungul drumului Său solitar de Slujitor într-o lume pângărită, fie în grandoarea poziției Sale în mileniu ca Împărat al slavei.

    Peste tot, de-a lungul drumului din veșnicie către veșnicie, El produce plăcerea, o desfătare egală și deplină. Nu există întrerupere, nici pauză, în desfătarea lui Dumnezeu în El, deși bucuria provocată de ea a fost variată. Totuși a rămas aceeași ca plinătate și profunzime, oricât de felurite și de complexe au fost ocaziile care au generat-o. Cel care o provoacă este Același peste tot, și la fel și desfătarea în sine. Ea nu poate cunoaște diferite măsuri, deși poate purcede din izvoare felurite.

    Iar El a rămas la fel de imaculat prin tot acest drum din veșnicie către veșnicie. La fel de sfânt în pântecele Mariei, ca în sânul Tatălui; la fel de nepătat la sfârșitul călătoriei, ca atunci când a început-o; la fel de perfect ca Slujitor, cât și ca Împărat. Totul este marcat de o perfecțiune infinită, și o plăcere la fel de infinită se odihnește peste tot.

    J. G. Bellett

    SĂMÂNȚA BUNĂ

    La început Dumnezeu a creat cerurile și pământul.
    Eu sunt Alfa și Omega, zice Domnul Dumnezeu, Cel care este, Cel care era și Cel care vine, Cel Atotputernic.

    Geneza 1.1; Apocalipsa 1.8



    Nimic fără Dumnezeu (Nihil sine Deo)

    Adesea ni se pare că lumea merge foarte rău; ceea ce vedem în jurul nostru ne tulbură și ne revoltă, iar dacă ne-am lăsa în voia acestor gânduri, am ajunge să nu mai sperăm nimic. Dar credința nu îngăduie aceasta și ea ne ajută să-L deslușim pe Dumnezeu la începutul fiecărui lucru. Lumea, cu tot ce cuprinde ea, a fost creată de Dumnezeu după planul Lui. Scopul fiecărui lucru este măreț, pentru că Ziditorul lumii este un Dumnezeu iubitor și înțelept. Încredințarea aceasta trebuie să ne lumineze viața în fiecare zi, astfel încât, orice ne-ar rezerva aceste ceasuri, oricât de întunecoase ni s-ar părea, să putem sta liniștiți și încrezători: Cel care le-a făcut este Însuși Dumnezeu.

    Când ne trezim dimineața din somn, primul nostru gând ar trebui să se îndrepte către Dumnezeu! La începutul oricărui lucru, mare sau mic, să-L rugăm să rămână cu noi, să binecuvânteze munca noastră, dacă este potrivită cu voia Lui, sau s-o împiedice, dacă, dimpotrivă, trece peste voia Lui. Să nu începem nimic fără Dumnezeu, ci totul cu El, pentru că aceasta este taina unei vieți rodnice și a unor zile binecuvântate! Nihil sine Deo!

    Tu porți de grijă, Doamne, cum ai făcut mereu,

    Când noi în rugăciune venim la tronul Tău.

    De ce să ne mai temem, să ne îngrijorăm,

    Când harul se-nnoiește cu fiecare zi?

    Citirea Bibliei: Deuteronom 22.1-29 · Galateni 1.10-24

    CUVÂNTUL LUI DUMNEZEU PENTRU ASTĂZI

    coordonatori Bob & Debby Gass

    CE TE FACE SĂ TE ABAȚI DIN DRUM? – Fundația S.E.E.R. România

    „Nu te abate nici la dreapta, nici la stânga…” (Proverbele 4:27)


    Mulți dintre noi eșuează, dar nu pentru că nu sunt talentați, hotărâți sau pasionați, ci pentru că se abat de la drum.

    Dumnezeu i-a zis profetului Habacuc: „Scrie proorocia, şi sap-o pe table, ca să se poată citi uşor!” (Habacuc 2:2). Dacă nu ai un scop bine definit, pe care să-l ai în fața ochilor tăi, tot timpul, nu vei alerga în direcția bună. După cum spunea autorul și conferențiarul motivațional Sam Horn: „E greu să-ți păstrezi scopul, dacă nu știi care este acesta!” Phil Cooke, în cartea sa „One Big Thing” (Un lucru măreț), scria: „Nu am fost niciodată un fan al celui care a inventat „politica ușii deschise.” Firește, ne dorim să fim persoane abordabile față de angajați sau față de colegii de muncă, dar la un moment dat, e timpul să închizi ușa și să-ți vezi de treabă. După următoarea întrerupere, făcută de vreun vizitator ocazional, scrie-ți pe o hârtie cât timp îți ia să te întorci la nivelul anterior de intensitate și de concentrare. Vei fi șocat să afli cât timp îți fură asta dintr-o zi!

    De prea multe ori, nevoile celorlalți oameni se așază înaintea viselor noastre. De bună seamă, trebuie să ne îngrijim de copiii noștri, să ne cinstim soțiile și să ne îngrijim de responsabilitățile principale din familie, sau de la locul de muncă. Însă primul pas prin care ne putem împlini scopul vieții este să ne asumăm responsabilitățile pentru el. Asta înseamnă să-l programezi, și să „anulezi programarea” nevoilor mai mărunte ale colegilor de serviciu și ale prietenilor. Aceste angajamente zilnice ne fărâmițează timpul și fără să ne dăm seama, pierdem din vedere scopul dat de Dumnezeu. Așadar (concluzionează Phil Cooke) încetează să mai faci ce cred alții că este urgent și începe să te focalizezi pe ceea ce contează pentru Dumnezeu și pentru tine”.


    SCRIPTURILE ÎN FIECARE ZI

    de Jean Koechlin

    Proverbe 6:1-19


    „A te pune chezaş„ pentru cineva înseamnă a întări mărturia despre acea persoană că ea prezintă garanţie în dreptul angajamentelor pe care şi le-a luat. Deşi porneşte de la un sentiment aparent bun, Dumnezeu urăşte acest gen de chezăşie: în primul rând, pentru că exprimă încrederea în om, iar în al doilea rând, pentru că se angajează în mod nechibzuit viitorul, care nu-I aparţine decât Lui (Ieremia 17.5; Iacov 4.13,14).

    Versetele 6-8 îi îndeamnă pe cei leneşi să facă o vizită la furnicar. Ce lecţii utile putem învăţa de la acest mic popor muncitor: hărnicie, perseverenţă, prudenţă, ordine, întrajutorare, disciplină de bunăvoie! Niciuna nu stă degeaba, iar dacă povara uneia este prea grea, o tovarăşă îi vine repede în ajutor. Să învăţăm şi noi să luăm seama la exemplele vii pe care Dumnezeu ni le pune la dispoziţie ici şi colo în creaţia Lui!

    După ce am înţeles din cap. 4 şi 5 că mădularele celui credincios trebuie păzite şi sfinţite în totalitate pentru Dumnezeu (4.21-27; 5.1,2), în cap. 6 (v. 12-19) vedem cum mădularele omului firesc sunt puse în slujba răului. La fel a fost şi starea noastră pe când eram robi ai păcatului, dar am fost eliberaţi! Şi tot Romani 6.18 şi 19, care ne aminteşte acest mare adevăr, ne îndeamnă cu tărie să ne punem de acum mădularele în slujba dreptăţii, dându-le, ca roabe, pentru sfinţire.

  • 7 Aprilie 2021

    DOMNUL ESTE APROAPE

    Cât de plăcute sunt locașurile Tale, Doamne al oștirilor! Sufletul meu dorește și chiar tânjește după curțile Domnului; inima mea și carnea mea strigă după Dumnezeul cel viu … Ferice de cei care locuiesc în casa Ta; ei Te vor lăuda fără încetare! … Pentru că mai bună este o zi în curțile Tale decât o mie în altă parte. Aș vrea mai bine să stau în pragul casei Dumnezeului meu, decât să locuiesc în corturile răutății.

    Psalmul 84.1,2,4,10


    Leviții (10) – O altă alegere crucială

    Psalmul 84 este unul dintre cei doisprezece psalmi compuși de fiii lui Core. Core era un levit din familia lui Chehat, familie care avea misiunea să care obiectele cortului prin pustie. În Numeri 16 vedem că tatăl lor, Core, a fost instigatorul și conducătorul unei răzvrătiri împotriva rânduielii pe care Dumnezeu o instituise. Core era de părere că el, și nu Aaron, ar fi trebuit să fie mare preot, și tot el i-a influențat pe mulți rubeniți – vecini de-ai săi din tabără – pentru a se răzvrăti împotriva lui Moise, conducătorul instituit de Dumnezeu.

    Core și toți cei care s-au răzvrătit împreună cu el au fost mistuiți de judecata înfricoșătoare a lui Dumnezeu. Poporul a fost avertizat să se depărteze de corturile lor, ca să nu moară împreună cu ei. „Dar fiii lui Core n-au murit”, citim în Numeri 26.11. Ei au luat partea lui Dumnezeu, nu pe a tatălui lor. Samuel și nepotul său Heman, cântărețul, s-au tras din această familie. Separarea de rău este și astăzi o necesitate absolută pentru o viață creștină fericită.

    Citind psalmii pe care ei i-au scris, în special Psalmul 84, suntem cu totul recunoscători pentru alegerea pe care au făcut-o. Ei n-au căutat un loc înalt pentru ei înșiși, ci au prețuit locașul lui Dumnezeu și privilegiul de a sluji în curțile Domnului. O zi în curțile Sale, spuneau ei, era mai bună decât o mie în altă parte. Simțim și noi lucrul acesta? Este o zi petrecută în slujire pentru El mai bună decât una petrecută în distracție și în relaxare?

    E. P. Vedder, Jr.

    SĂMÂNȚA BUNĂ

    Cereți și vi se va da; căutați și veți găsi; bateți și vi se va deschide.

    Matei 7.7



    Stăruința tatălui în rugăciune

    Un țăran credincios avea un fiu pe care îl iubea mult și se ruga zi și noapte pentru întoarcerea lui la Dumnezeu. Fiul era deseori plecat de acasă din cauza serviciului. Într-o zi era iarăși acasă. Tatăl s-a hotărât să-i vorbească despre lucrurile divine. Supărat și respingător, fiul i-a spus:

    — Tată, eu nu aș vrea să-mi mai vorbești despre aceste lucruri. Ori nu-mi vei mai vorbi despre aceste lucruri, ori sunt forțat să nu mai vin pe acasă.

    Foarte întristat de comportamentul fiului său, tatăl i-a spus:

    — Dragul meu, departe de mine gândul să te jignesc! De aceea, în viitor nu-ți voi mai vorbi despre Isus al meu. Vreau totuși să-ți spun doar atât: Nu va trece nicio zi în care să nu mă rog pentru tine.

    După câteva luni, fiul se afla iarăși la părinții lui. Dimineața, când și-a părăsit camera, a auzit din încăperea alăturată vocea tatălui său. Curios, s-a apropiat de ușa întredeschisă. Și a auzit cum tatăl lui, cu vocea tremurândă, se ruga lui Dumnezeu pentru fiul său rătăcit. Atunci, mândria inimii acelui tânăr a fost frântă. Convins de starea lui păcătoasă, el a intrat în cameră și a îngenuncheat lângă tatăl său și I-a cerut lui Dumnezeu iertare pentru vina lui.

    Desigur, sunt mulți părinți credincioși care se roagă pentru copiii lor. Chiar și pentru cei ajunși la adolescență se roagă poate mama sau tata. Dumnezeu ascultă aceste rugăciuni și, la momentul potrivit, îi va determina pe acești tineri să deschidă Mântuitorului ușa inimii lor. El dorește să-i atragă la El prin dragostea Lui. Să stăruim în rugăciune pentru copiii noștri! Niciun efort nu este în zadar!

    Citirea Bibliei: Deuteronom 21.10-23 · Galateni 1.1-9

    CUVÂNTUL LUI DUMNEZEU PENTRU ASTĂZI

    coordonatori Bob & Debby Gass

    ÎNTOARCE-TE LA DUMNEZEU – EL NU TE VA DEZAMĂGI! – Fundația S.E.E.R. România

    „În mijlocul strâmtorării am chemat pe Domnul: Domnul m-a ascultat” (Psalmul 118:5)


    La vârsta de douăzeci și șase de ani, Thomas a pus bazele unei edituri și a fondat Convenția Națională a Corurilor Gospel din Statele Unite. A lucrat cu câțiva dintre cei mai mari cântăreți din istoria muzicii gospel, incluzând-o pe Mahalia Jackson. Dar într-o noapte, după ce a cântat în fața unei audiențe din Saint Louis, cineva i-a înmânat o telegramă care spunea: „Soția ta tocmai a murit.” Ea murise în timpul nașterii. Thomas s-a întors degrabă acasă, în Chicago, dar fiul său nou-născut a murit și el în ziua următoare. A căzut în depresie, a evitat să se mai întâlnească cu oameni și s-a mâniat pe Dumnezeu. „Aveam impresia că Dumnezeu a fost teribil de nedrept cu mine! Nu mai doream să-L slujesc sau să mai scriu muzică gospel!” Apoi, un prieten l-a luat cu el la o școală de muzică din apropiere. În acea seară, Thomas s-a așezat la pian și a început să cânte și să se roage… Și-a vărsat inima înaintea lui Dumnezeu… și ce cuvinte minunate a rostit! „Doamne drag, ia-mă de mână, condu-mă Tu. Ajută-mă să stau în picioare, căci am obosit. Sunt un om slab, sunt epuizat; prin furtună, prin noapte, condu-mă spre lumină: Ia-mă de mână, Doamne drag și du-mă acasă!”

    Thomas A. Dorsey a mărturisit că Domnul l-a vindecat în acea seară în timp ce cânta la acel pian. Și-apoi, el a continuat să compună – peste o mie de cântări!, și a devenit unul dintre cei mai influenți compozitori creștini din toate timpurile. Dar asta s-a întâmplat după ce L-a chemat pe Dumnezeu în ajutor! Și psalmistul a făcut la fel: „În mijlocul strâmtorării am chemat pe Domnul: Domnul m-a ascultat.” Așadar, cuvântul pentru tine astăzi este acesta: întoarce-te la Dumnezeu, cheamă-L – și El nu te va dezamăgi!


    SCRIPTURILE ÎN FIECARE ZI

    de Jean Koechlin

    Proverbe 4:20-27; 5:1-23


    Simţurile celui credincios (ilustrate în aceste versete de organele vitale) trebuie să rămână în totalitate sub controlul Înţelepciunii. Această Înţelepciune, drag prieten creştin, îţi este pusă la dispoziţie de Dumnezeu (Iacov 1.5), pentru că tu ai răspunderea să-ţi controlezi urechile (v. 20), ochii (v. 21,25), picioarele (v. 26,27; vezi Psalmul 119.101), gândurile, buzele (cap. 5.2) şi, mai presus de toate, inima, centrul motor care guvernează întreaga fiinţă (v. 23). Ţine de tine ca inima să nu-ţi fie prinsă (în cursă). Câţi nu şi-au irosit viaţa şi nu au vărsat lacrimi amare, pentru că, în tinereţea lor, au lăsat să se dezvolte în ei afecţiuni care nu erau după voia Domnului…

    Dacă buzele sunt poarta de ieşire a inimii, ochii sunt principala poartă de intrare. Să veghem ca ochii noştri să privească drept înainte, spre Isus, ţinta alergării credinţei (Evrei 12.2)! În felul acesta, nici-o lăcomie nu va putea găsi acces de bunăvoie în inima noastră.

    Versetul 8 şi următoarele descriu mizeria celui care se lasă deturnat de „străină”, a celui care şi-a dat anii „celui nemilos” (v. 9). I-am dat şi noi deja prea mulţi ani lui Satan, înainte de convertirea noastră. Am mai dori oare să reintrăm sub stăpânirea lui…?

  • 6 Aprilie 2021

    DOMNUL ESTE APROAPE

    Gândiți-vă bine dar la Cel care a răbdat de la păcătoși așa mare împotrivire față de Sine, ca să nu obosiți, descurajându-vă în sufletele voastre.

    Evrei 12.3


    Câtă răbdare a arătat Domnul nostru! El a fost Adevărul perfect, în mijlocul minciunii; Dragostea perfectă, în mijlocul nerecunoștinței și a răcelii; Integritatea perfectă, în mijlocul înșelăciunii, a violenței și a fățărniciei; Credincioșia perfectă, în mijlocul trădării și a părăsirii; Sfințenia perfectă, în mijlocul unei lumi pline de depravare și de păcat; Răbdarea perfectă, în mijlocul provocărilor de tot felul.

    Cel mai mare test pentru curajul unui soldat este acela de a îndura cu răbdare. Să ne ferim întotdeauna de izbucnirile de mânie, de răzvrătire și de pierderea cumpătului! Mai degrabă să manifestăm un duh de răbdare și de blândețe în mijlocul insinuărilor, atunci când motivațiile noastre sunt răstălmăcite, când reputația ne este atacată, când faptele noastre bune sunt ridiculizate și când intențiile noastre bune sunt respinse cu răceală și cu repulsie. Ce biruință asupra tendințelor naturale este să poți manifesta un duh de blândețe și de răbdare în astfel de împrejurări! „Ferice de omul care rabdă” (Iacov 1.12).

    Poate suntem osteniți, expuși defăimărilor și disprețului din cauza credincioșiei față de Dumnezeu, poate ne confruntăm cu atitudinea rece și distantă a celor dragi, care nu apreciază deloc sfințenia căilor noastre, nici înălțimea scopurilor noastre. Să privim la Domnul! Să ne gândim bine la El! Ce înseamnă ostilitatea pe care o întâmpinăm noi, în comparație cu cea pe care a întâmpinat-o El? Să privim înainte către ziua arătării Domnului nostru, când motivațiile și scopurile, acum greșit înțelese, vor fi îndreptățite, iar toate calomniile și vorbirile de rău vor fi șterse definitiv. Până atunci să ne bucurăm că am fost găsiți vrednici să fim disprețuiți pentru Numele Lui (Fapte 5.41)!

    J. R. MacDuff

    SĂMÂNȚA BUNĂ

    Eu, zice Domnul, te voi învăța și-ți voi arăta calea pe care trebuie s-o urmezi; te voi sfătui, având ochiul Meu asupra ta.

    Psalmul 32.8



    Părerile omului și adevărurile Bibliei

    Omul spune: Eu sunt rezultatul evoluției; Biblia spune: „Dumnezeu l-a creat pe om după chipul Său” (Geneza 1.27).

    Omul spune: În ziua veseliei, bucură-te de toată bunăstarea ta; Biblia spune: „Căutați mai întâi Împărăția lui Dumnezeu” (Matei 6.33).

    Omul spune: Banul deschide toate ușile; Biblia spune: „Iubirea de bani este o rădăcină a tot felul de rele” (1 Timotei 6.10).

    Omul spune: Cei care își fac cele mai puține probleme de conștiință sunt cei care reușesc în viață; Biblia spune: „Fiecare dintre noi va da socoteală despre sine însuși lui Dumnezeu” (Romani 14.12).

    Omul spune: Sănătatea este fericirea; Biblia spune: „Ferice de omul … care își găsește plăcerea în Legea Domnului și zi și noapte cugetă la Legea Lui” (Psalmul 1.1,2).

    Omul spune: Prin fapte bune putem câștiga cerul; Biblia spune: „Omul nu este îndreptățit prin faptele legii, ci numai prin credința în Isus Hristos” (Galateni 2.16).

    Omul spune: Nu poți fi sigur de faptul că vei avea viața veșnică; Biblia spune: „Cine crede în Fiul are viața veșnică” (Ioan 3.36).

    Citirea Bibliei: Deuteronom 21.1-9 · Matei 28.11-20

    CUVÂNTUL LUI DUMNEZEU PENTRU ASTĂZI

    coordonatori Bob & Debby Gass

    ROAGĂ-TE CU ÎNCREDERE! – Fundația S.E.E.R. România

    „Îndrăzneala pe care o avem la El…” (1 Ioan 5:14)


    Nu-i așa că uneori rostim rugăciuni care au la bază cuvântul „numai”? Spunem: „Te rugăm numai să ne ocrotești” sau „Numai, îngrijește de noi!” „O, dacă ne-ai ajuta numai în situația asta, am fi foarte mulțumitori!” „Numai scapă-ne, Doamne!” E ca și cum am spune: „Doamne, nu-mi place să te deranjez cu asta, numai că… n-am încotro!” Pare o rugăciune pioasă, plină de smerenie, dar în realitate demonstrează o lipsă de credință și de încredere în apropierea de Dumnezeu. În plus, nu este biblică! Biblia spune:

    „Să ne apropiem, deci, cu deplină încredere de scaunul harului, ca să căpătăm îndurare şi să găsim har, ca să fim ajutaţi la vreme de nevoie.” (Evrei 4:16).

    „Dacă nu ne osândește inima noastră, avem îndrăzneală la Dumnezeu. Şi orice vom cere, vom căpăta de la El, fiindcă păzim poruncile Lui, şi facem ce este plăcut înaintea Lui.” (1 Ioan 3:21-22).

    „Îndrăzneala pe care o avem la El, este că, dacă cerem ceva după voia Lui, ne ascultă. Şi dacă ştim că ne
    ascultă, orice i-am cere, ştim că suntem stăpâni pe lucrurile pe care I le-am cerut” (1 Ioan 5:14-15).

    „Iar a Celui ce, prin puterea care lucrează în noi, poate să facă nespus mai mult decât cerem sau gândim noi, a Lui să fie slava…” (Efeseni 3:20-21).

    „Dacă voi, care sunteţi răi, ştiţi să daţi daruri bune copiilor voştri, cu cât mai mult Tatăl vostru, care este în ceruri, va da lucruri bune celor ce I le cer!” (Matei 7:11).

    În calitate de copil răscumpărat al lui Dumnezeu, te poți apropia de Tatăl tău ceresc plin de încredere, știind că indiferent de ce ai nevoie, El Se va îngriji de tine!


    SCRIPTURILE ÎN FIECARE ZI

    de Jean Koechlin

    Proverbe 4:1-19


    Copilul cu părinţi creştini începe să dobândească noţiunile elementare ale înţelepciunii lui Dumnezeu din familie. Negarea, dispreţuirea sau abandonarea (v. 2) „învăţăturii bune” primite în casa părintească sunt tot atâtea atitudini care nu pot fi binecuvântate şi prea adesea ele constituie punctul de lansare în pierderea mărturiei în viaţă (comp. v. 10 cu Exod 20.12).

    „Tatăl va face cunoscut copiilor adevărul Tău” (Isaia 38.19). Învăţătura creştină este în responsabilitatea capului de familie. Adesea tatăl le transmite copiilor săi ceea ce, la rândul său, el însuşi a primit de la părinţii săi (Psalmul 78.4-6). Solomon, scriitorul inspirat al Proverbelor, îşi amintea, cu siguranţă, de cele din urmă cuvinte ale tatălui său, David (v. 3; 1 Împăraţi 2.1-3).

    Versetele 11-13 ne instruiesc cu privire la umblare, în timp ce v. 14-19 cuprind amănunte cu privire la cale. Ne este descrisă cărarea celor răi tocmai pentru a şti să o evităm şi pentru a porni cu hotărâre pe cărarea celor drepţi. Aceasta este „ca lumina strălucitoare, care luminează tot mai mult, până când ziua e deplină„ (v. 18). Înţelepciunea este un domeniu în care, în mod normal, se progresează puţin câte puţin (comp. Luca 2.52). Oprirea din această creştere, cauzată de o conştiinţă aflată într-o stare rea, este, în schimb, un lucru anormal.

    Fie ca v. 18 să poată rezuma viaţa fiecăruia dintre noi!

  • 5 Aprilie 2021

    DOMNUL ESTE APROAPE

    Întâi mulțumesc Dumnezeului meu, prin Isus Hristos, pentru voi toți, deoarece credința voastră este vestită în toată lumea.

    Romani 1.8


    Dragostea se ostenește neîncetat să scoată în relief ceea ce este bun în celălalt. Și în această privință, ca și în multe altele, Pavel era cu adevărat un imitator al Domnului. Poziția și importanța Romei, ca centru al puternicului imperiu roman din acele zile, face de la sine înțeles faptul că vestea despre credincioșia sfinților de acolo în mijlocul diferitelor persecuții din afară și încercări din interior se răspândise în întreaga lume – tot așa cum și cea despre credința tesalonicenilor era cunoscută în toate orașele din Ahaia și Macedonia – astfel că nu a mai fost nevoie ca apostolul să spună ceva despre ea. Pentru aceasta Îi mulțumea apostolul Dumnezeului său, iar cu cât o făcea mai mult și cu cât îi purta pe inima sa cu dragoste arzătoare și rugăciune necurmată pe credincioșii din Roma (împreună cu mulți alții), cu atât devenea mai profundă și mai puternică dorința sa de a-i vedea și de a le face parte de vreun dar spiritual de har pentru a-i întări în credință (versetele 9-11).

    Ce schimbare avusese loc în acest om! Odinioară un reprezentant fanatic al legii, disprețuitor și defăimător al Numelui lui Isus și un dușman înfocat al ucenicilor Săi – astăzi un vestitor al harului descoperit în Isus, neobosit, plin de dragoste, un om al credinței care lucrează prin dragoste, un rob al lui Isus Hristos, care în osteneli și lupte, în suferințe și necazuri se „cheltuia” cu totul pentru alții și care, cu cât iubea mai mult, cu atât era mai puțin iubit. Acesta era omul – și s-ar putea spune multe despre el – care dorea nespus de mult ca „măcar acum, în sfârșit, prin voia lui Dumnezeu să fie atât de fericit„, să poată veni la ei în Roma (versetul 10). Într-adevăr, dacă a existat vreodată un om care să se preocupe cu întreaga inimă de binele spiritual al turmei lui Hristos, atunci Pavel a fost acela. Parcă involuntar ne scapă de pe buze o rugăciune: «Doamne, ajută-ne să învățăm de la el! Ajută-ne să fim imitatori ai lui, așa cum el a fost imitator al Tău!».

    R. Brockhaus

    SĂMÂNȚA BUNĂ

    Spuneți celor invitați: Iată, am pregătit ospățul meu; juncile și vitele mele cele îngrășate au fost tăiate; toate sunt gata. Veniți la nuntă! Dar, fără să le pese, ei au plecat.

    Matei 22.4,5



    Toate sunt gata, veniți!

    Aceasta este vestea cea bună de la Dumnezeu. Mulți oameni se străduiesc să devină potriviți pentru cer și încearcă să țină poruncile, să fie religioși, să facă fapte bune și să ducă o viață cinstită. Faceți parte din această categorie de oameni? Ascultați ce spune glasul harului: „Toate sunt gata”! Toate pregătirile noastre sunt „o haină mânjită”. Dumnezeu a făcut tot ce trebuia la Golgota. Mielul lui Dumnezeu a fost jertfit, Fiul lui Dumnezeu a fost în focul judecății din cauza păcatului nostru și a împlinit ceea ce noi nu puteam face. El a satisfăcut pe deplin toate cerințele unui Dumnezeu sfânt și drept cu privire la păcat.

    De aceea, totul este pregătit. Prin acceptarea acestei lucrări, suntem primiți de Dumnezeu și obținem multe binecuvântări în Acela care a murit pentru noi. Așadar, să renunțăm la toate străduințele noastre, căci „toate sunt gata”. Să venim la Domnul Isus, pe care Dumnezeu L-a dat și prin care a pregătit calea mântuirii pentru a ne face fericiți!

    Ce cuvinte usturătoare: „Dar, fără să le pese, ei au plecat”! În ce ne privește, să nu facem așa! Dacă până astăzi nu am dat curs invitației lui Dumnezeu, să facem acest lucru acum, cu grăbire, fără să mai șovăim. Să nu lăsăm să treacă pe lângă noi harul măreț! Să dăm ascultare chemării Mântuitorului și să nu ne mai agățăm de lucrurile trecătoare ale acestei lumi, care se îndreaptă spre judecată. Apostolul Iacov spune în epistola lui: „Judecătorul este chiar la ușă”. Timpul harului va lua sfârșit. Soarele harului strălucește de două mii de ani, dar ziua mântuirii se apropie de sfârșit. De aceea omul trebuie să se grăbească să fie salvat, până nu vine noaptea, când îl învăluie întunericul.

    Citirea Bibliei: Deuteronom 20.10-20 · Matei 28.1-10

    CUVÂNTUL LUI DUMNEZEU PENTRU ASTĂZI

    coordonatori Bob & Debby Gass

    ÎNVĂȚÂND DIN GREȘELILE ALTORA (4) – Fundația S.E.E.R. România

    „Părul capului lui a început iarăşi să crească.” (Judecători 16:22)


    Biblia surprinde și acest detaliu semnificativ din biografia lui Samson: „părul capului lui a început iarăşi să crească.” Procesul de înnoire, de refacere – începuse! Samson s-a pocăit, Dumnezeu i-a redat puterea, așa că și-a încheiat viața cu un act de eroism care ne inspiră. Poate ai impresia că ai greșit atât de tare, încât Dumnezeu nu te va mai iubi și nu te va mai folosi vreodată! Adu-ți aminte de Samson! Dumnezeu nu l-a abandonat niciodată, și El nu te-a abandonat nici pe tine. El îți vede potențialul și n-a uitat de ce te-a făcut: ai fost creat pentru lucruri mărețe. Numai când te muți în centrul voii lui Dumnezeu, descoperi motivul pentru care ai fost creat, menirea ta. În acel moment, lucrurile vor începe să se aranjeze.

    Samson face parte din galeria celebrităților lui Dumnezeu – pleiada oamenilor cu o credință mare, detaliată în Evrei 11 – iar acest lucru este încurajator pentru noi. De ce? Pentru că Dumnezeu poate lua o persoană care pare a fi un ratat total și o poate folosi pentru a săvârși lucruri mari. Dacă ar folosi numai persoane perfecte, nu s-ar face nimic niciodată. Din contră, El folosește oameni obișnuiți, plini de slăbiciuni și care eșuează uneori. Așadar, ce trebuie să faci tu, dacă ești un Samson? Predă-ți viața Domnului. Dă-i Lui toate cioburile și lasă-L pe El să le pună laolaltă. El îți poate da puterea să te eliberezi de lucrurile care te țin legat și care Îl împiedică pe Dumnezeu să lucreze în viața ta.

    Numai Dumnezeu îți cunoaște potențialul și nu-l vei atinge de unul singur niciodată. Trebuie s-o faci prin puterea Sa – așa că permite-I să înceapă chiar de astăzi!


    SCRIPTURILE ÎN FIECARE ZI

    de Jean Koechlin

    Proverbe 3:21-35


    Învăţăturile Înţelepciunii trebuie reţinute! Acest lucru va fi benefic în primul rând pentru viaţa sufletului meu. „Omul nu va trăi numai cu pâine, ci cu orice cuvânt al lui Dumnezeu„ (Luca 4.4). Ele îmi vor fi o adevărată podoabă a harului „pentru gâtul„ meu (v. 22; cap. 1.9; cap. 4.9); mersul îmi va fi întărit ziua, iar noaptea mă voi putea odihni în siguranţă. Somnul îmi va fi dulce (v. 24). De unde atunci şovăirile şi judecăţile greşite, care mă fac să mă poticnesc chiar şi ziua? De unde temerile şi frământările interioare, care mă asaltează uneori şi noaptea? Acestea apar pentru că am pierdut din vedere învăţăturile Domnului; am abandonat simpla încredere în El (v. 26), alegând să raţionez după mintea mea.

    În al doilea rând, Dumnezeu, care-mi cunoaşte inima egoistă, îmi aminteşte şi care-mi sunt îndatoririle faţă de aproapele meu (v. 27; Luca 6.30). Pentru că sunt copilul Lui, El aşteaptă de la mine o îndreptare totală, fără cel mai mic compromis în fapte, cuvinte sau intenţii. Blândeţea şi bunătatea sunt virtuţi de care lumea profită pentru a-l jefui pe creştinul care le manifestă, dar cel credincios nu va fi niciodată în pierdere, pentru că Dumnezeu dă un mai mare har, după cum anunţă Iacov, citând v. 34 (Iacov 4.6).

  • 4 Aprilie 2021

    DOMNUL ESTE APROAPE

    Deci Pilat, auzind cuvintele acestea, L-a dus afară pe Isus și s-a așezat pe scaunul de judecată, în locul numit „Pardosit cu pietre”, iar în evreiește: „Gabata”.

    Ioan 19.13


    Trei cuvinte aramaice (2) – Gabata: Locul înălțat

    Gabata era locul unde Pilat judeca, în calitatea sa de guvernator. Cuvântul „Gabata” înseamnă „loc înălțat” sau „înălțime”. Ce scenă ne este prezentată aici! Unul dintre marii conducători ai pământului șade în locul său înălțat, pentru a-L judeca pe smeritul Fiu al Omului…! Ca reprezentant al Cezarului, Pilat era cel mai puternic om din Iudeea. Istoria seculară și Scriptura ne arată că el și-a exercitat autoritatea în cel mai brutal mod (Luca 13.1).

    Cazul pe care îl judeca acum era diferit de tot ceea ce întâlnise înainte. Pilat era în mod vădit tulburat de Persoana și de atitudinea lui Hristos și căuta o cale să-L scape (Ioan 19.8). Totuși – atunci, ca și acum – au primat considerentele de ordin politic, și nu dreptatea. Cuvintele lui Pilat încă răsună de-a lungul veacurilor: „Nu știi că am autoritate să Te eliberez și am autoritate să Te răstignesc?” (Ioan 19.10). Totuși Domnul îi spune lui Pilat că n-ar fi avut nicio autoritate asupra Lui, dacă nu i-ar fi fost dată de sus. Pilat nu știa că Cel care stătea atunci înaintea Lui avea – într-o zi viitoare – să judece morții, „mari și mici” (Apocalipsa 20.11,12). Pilat a fost un om important după socoteala lumii, însă autoritatea pe care o avea îi era dată de Dumnezeu (Romani 13.1).

    Iar conducătorii lumii acesteia, din numărul cărora este și Pilat, vor da socoteală înaintea lui Dumnezeu pentru felul în care și-au folosit autoritatea. Atunci vor cunoaște că Cel care S-a smerit pe Sine ca nimeni altul a fost înălțat cel mai sus; și vor trebui să mărturisească faptul că El este Domn, „spre gloria lui Dumnezeu Tatăl” (Filipeni 2.6-11). Cei bogați și puternici pot încălca deseori dreptatea, însă, în ziua aceea, niciunul nu se va putea sustrage judecății prin poziția sau prin averea lui.

    B. Reynolds

    SĂMÂNȚA BUNĂ

    Unde s-a înmulțit păcatul, acolo harul s-a înmulțit și mai mult, pentru ca, după cum păcatul a stăpânit prin moarte, tot așa și harul să stăpânească prin dreptate, dând viața veșnică prin Isus Hristos, Domnul nostru.

    Romani 5.20



    Păcatul omului și dragostea lui Dumnezeu

    Crucea de pe Golgota răspunde o dată pentru totdeauna la orice întrebare cu privire la bine și la rău.

    • Acolo a avut loc lupta decisivă între Satan și Domnul Isus. Dușmanul a folosit toate mijloacele împotriva lui Isus Hristos, dar a avut parte de o înfrângere rușinoasă. Prin moartea Sa, Mântuitorul i-a luat morții întreaga putere de a stăpâni.

    • La cruce s-a arătat păcatul în toată răutatea sa. Dumnezeu a condamnat păcatul în Fiul Său.

    • Odată cu răstignirea Fiului lui Dumnezeu, oamenii s-au revoltat împotriva Creatorului lor. Totuși Dumnezeu, în dragostea Sa nemărginită, L-a dat la moarte pentru acești păcătoși pe singurul Său Fiu.

    În grădina Ghetsimani, Isus Hristos le-a spus celor care doreau să-L prindă: „Acesta este ceasul vostru și puterea întunericului” (Luca 22.53). Dumnezeu a permis oamenilor să pună mâna pe Fiul Său și să-L răstignească. În grădina Ghetsimani bătea atunci ceasul oamenilor. Sub conducerea lui Satan, ei și-au arătat acolo toată răutatea și stricăciunea lor.

    Pe Golgota bătea ceasul lui Dumnezeu. Acolo Domnul Isus a pus în lumină toate atributele divine. În moartea Sa, El a arătat cât de sfânt și de drept, dar și cât de îndurător și de milos este Dumnezeu. Lucrarea Sa de salvare arată deslușit că dragostea lui Dumnezeu întrece cu mult păcatul oamenilor.

    Citirea Bibliei: Deuteronom 19.15-20.9 · Matei 27.55-66

    CUVÂNTUL LUI DUMNEZEU PENTRU ASTĂZI

    coordonatori Bob & Debby Gass

    ÎNVĂȚÂND DIN GREȘELILE ALTORA (3) – Fundația S.E.E.R. România

    „Acest copil va fi închinat lui Dumnezeu din pântecele maicii lui, până în ziua morţii lui” (Judecători 13:7)


    Când refuzi să-L iei pe Dumnezeu în serios, nu faci decât să-ți creezi necazuri cu mâna ta. Îngerul care a anunțat nașterea lui Samson a spus că el va fi nazireu… adică Samson trebuia să fie consacrat voii și slujirii lui Dumnezeu. Samson însă a fost neglijent cu viața sa spirituală. S-a rugat numai când era la strâmtoare. Era o persoană impulsivă; făcea doar ce avea chef să facă. Cu alte cuvinte: „și-a luat nasul la purtare.” Adevărul este că ne-am scuti de multe probleme și de multă suferință, dacă ne-am opri și L-am ruga pe Dumnezeu să ne dea călăuzire. Samson s-a întors la Dumnezeu numai când s-a aflat în necaz. Iar acest lucru se numește „creștinism oportunist”.

    Noi ne rugăm: „Doamne, dacă mă scapi din această încercare, promit să-mi trăiesc viața în conformitate cu voia Ta de acum încolo.” Dar iată o întrebare: Este Dumnezeu pentru tine doar o oportunitate? Când situația se agravează și te afli la ananghie, te întorci la El cu disperare… dar când totul merge bine, Îl ignori?

    Numai când a fost prins de filisteni, când i s-au scos ochii și a fost pus să macine grâu la moară, ca o vită de povară, citim despre Samson că s-a întors la Dumnezeu și s-a rugat. Ce fel de viață ar fi avut Samson dacă ar fi fost ascultător, și s-ar fi rugat constant? De ce a așteptat până când totul s-a năruit, ca să se întoarcă la Dumnezeu? În viața ta nu trebuie să fie așa!

    Psalmistul a spus (Psalmul 128:1-2): „Ferice de oricine se teme de Domnul, şi umblă pe căile Lui! Căci atunci te bucuri de lucrul mâinilor tale, eşti fericit, şi-ţi merge bine.”

    Lecția de azi: condiția împlinirii, a fericirii, este temerea de Domnul!


    SCRIPTURILE ÎN FIECARE ZI

    de Jean Koechlin

    Proverbe 3:1-20


    Pentru tine, tânăr credincios, răsună aceste cuvinte pline de dragoste ale Tatălui ceresc: „Fiul meu, nu uita…” (v. 1). Expresia „fiul meu„ se repetă de paisprezece ori în cap. 1-7. Citându-le evreilor Proverbe 3.11,12, apostolul va fi obligat să le spună: „Aţi uitat de tot îndemnul care vă vorbeşte ca unor fii…„ (Evrei 12.5,25). În ce ne priveşte, să luăm bine seama la avertismentele pe care le găsim în aceste capitole, gândindu-ne la Cel care ni le adresează.

    Bunătatea şi adevărul sunt de nedespărţit: ele corespund perfect naturii Dumnezeului dragostei şi al luminii. Şi, pentru că noi suntem copiii acestui Dumnezeu, se cuvine să gravăm bunătatea şi adevărul pe inimile noastre (v. 3)!

    Există o pricepere care se caută prin rugăciune (am învăţat aceasta din cap. 2): este priceperea prin care Duhul Sfânt ne ajută să pătrundem gândurile lui Dumnezeu: ferice de toţi cei care o găsesc (v. 13)! Însă există şi una în care nu am voie să-mi pun încrederea: este propria mea pricepere (v. 5). Nu pot în acelaşi timp să mă sprijin şi pe priceperea mea şi să mă încred şi în Dumnezeu din toată inima; să urmez şi raţionamentele mele… şi instrucţiunile de sus. „Nu fiţi înţelepţi în ochii voştri„, recomandă Romani 12.16, reluând v. 7 din capitolul nostru.

Calendar

septembrie 2026
L M M J V S D
 123456
78910111213
14151617181920
21222324252627
282930  

Ultimele postări

Urmărește-ne