Mana Zilnica

Categorie: Samanta Buna

  • 23 Aprilie 2021

    DOMNUL ESTE APROAPE

    Dar acum, la sfârșitul veacurilor, El S-a arătat o singură dată, înlăturând păcatul prin jertfa Sa.

    Evrei 9.26


    A ști că suntem înviați împreună cu Hristos este mai mult decât a ști că suntem iertați. Iertarea înseamnă curățirea de orice păcat (și acesta este cel dintâi lucru de care avem nevoie). Vina este în întregime înlăturată prin lucrarea lui Hristos de pe cruce; iar noi n-am contribuit cu nimic la această lucrare, decât cu păcatele și cu nelegiuirile noastre. „Fără vărsare de sânge nu este iertare” (Evrei 9.22). Dacă n-am fi desăvârșiți în conștiințele noastre înaintea lui Dumnezeu, Hristos ar trebui să sufere de mai multe ori. Și ce ar putea acum să înlăture păcatul, dacă el n-ar fi deja înlăturat? Niciodată nu putem urî și judeca îndeajuns păcatul (aceasta ține de lucrarea Duhului în noi), dar aici vorbim despre înlăturarea lui o dată pentru totdeauna.

    El a venit întâia dată ca să poarte păcatul; când va veni a doua oară, El nu va mai avea nimic de-a face cu păcatul, ci va veni ca să ne ia la Sine. Noi ne aflăm între cea dintâi venire a lui Hristos, când El a săvârșit răscumpărarea pe cruce și S-a dat pe Sine Însuși ca să înlăture păcatul, și cea de-a doua venire a Lui, când, pe baza lucrării Sale, va veni să ne ia la Sine. Iar între aceste două evenimente, Duhul Sfânt Se află aici pe pământ, ca să ne dea conștiența deplină a eficacității lucrării pe care Hristos a făcut-o la cruce, precum și nădejdea slavei strălucite și binecuvântate în care vom intra la a doua Lui venire. Nu deținem nimic între aceste două evenimente, în afară, desigur, de Duhul Sfânt și de lucrarea Lui. Dar în ce privește lucrarea lui Hristos, El este acum în prezența lui Dumnezeu, deoarece totul s-a încheiat. Nu există progres al valorii sângelui lui Hristos, nici al măsurii îndreptățirii din partea lui Dumnezeu, pe care o avem în Hristos.

    Creștinul este deci o persoană aflată între cea dintâi venire a lui Hristos și cea de-a doua venire a Lui. El privește înapoi, la lucrarea desăvârșită pe care Hristos a înfăptuit-o, și privește înainte, știind că va fi cu El și asemenea Lui.

    J. N. Darby

    SĂMÂNȚA BUNĂ

    Cereți și vi se va da; căutați și veți găsi; bateți și vi se va deschide. Căci oricine cere primește; cine caută găsește; și celui ce bate i se va deschide.

    Matei 7.7,8



    Cum L-am găsit pe Dumnezeu

    O tânără povestește:

    „Am crescut într-o familie religioasă, dar eu nu eram credincioasă. La 20 de ani am început să-L caut pe Dumnezeu. Atunci m-am atașat de «martorii lui Iehova». Patru ani am studiat cu ei Biblia, memorând multe versete biblice, dar în viața mea nu apărea nicio schimbare în bine. Până la urmă am pus Biblia deoparte și nu m-am mai interesat de Dumnezeu.

    Mai târziu m-am căsătorit, dar curând s-au ivit probleme în familia noastră. În această situație am auzit câțiva creștini vorbind despre Dumnezeu, dar vestea mi se părea prea frumoasă pentru a fi adevărată. Într-o zi am luat iarăși Biblia să o studiez. Cine însă vestea adevărul? Cine avea dreptate? Martorii lui Iehova sau prietenii mei creștini?

    Cum să-L găsesc pe Dumnezeu? Eram disperată. Atunci m-am rugat din toată inima ca Dumnezeu, dacă există cu adevărat, să-mi arate unde Îl pot găsi. În următoarele ore am găsit în căsuța poștală o invitație la o conferință creștină. M-am dus acolo și în ziua aceea am înțeles că Isus murise pentru mine. M-am recunoscut păcătoasă înaintea Lui și L-am rugat să mă ierte de toate păcatele mele.

    După aceea, viața mea s-a schimbat în întregime. Pacea și dragostea au intrat în căminul meu. Dumnezeu a umplut inima mea cu o pace adâncă. Și soțul meu și-a predat Domnului Isus viața și până la urmă și alți membri din familia mea. Da, Dumnezeu a fost bun cu noi!”

    Citirea Bibliei: Deuteronom 31.19-29 · Efeseni 1.9-14

    CUVÂNTUL LUI DUMNEZEU PENTRU ASTĂZI

    coordonatori Bob & Debby Gass

    ÎN SALA DE AȘTEPTARE A LUI DUMNEZEU (1) – Fundația S.E.E.R. România

    „Taci înaintea Domnului, şi nădăjduieşte în El” (Psalmul 37:7)


    Când te afli în sala de așteptare a unui cabinet medical, există câteva lucruri pe care nu ai voie sau nu ar trebui să le faci; de exemplu: să încerci să tratezi alți pacienți sau să-i lași să te trateze ei pe tine; să ceri personalului de la recepție un stetoscop sau un aparat de măsurat tensiunea… așa cum n-ar fi deloc înțelept din partea ta să întrebi persoana de lângă tine: „Ce medicamente luați? Mă gândesc să le încerc și eu!” Se numește sală de așteptare deoarece asta ai de făcut: să aștepți.

    Însă nouă nu ne place să așteptăm. Ne croim drum în trafic, căutând o bandă mai rapidă; în timp ce cuptorul cu microunde ne încălzește mâncarea, batem cu degetul în masă: „hai odată, hai odată.” Nu ne place să așteptăm nimic, nici măcar pe Dumnezeu. În Scriptură, când se vorbește despre relația noastră cu Dumnezeu, cuvântul „așteaptă” apare în mod constant. Și iată ce nu reușim noi să înțelegem: că în timp ce noi așteptăm, Dumnezeu lucrează. Domnul Isus a zis: „Tatăl Meu lucrează până acum” (Ioan 5:17). Anunțul ce tronează în sala de așteptare a lui Dumnezeu este (Psalmul 46:10): „Opriţi-vă, şi să ştiţi că Eu sunt Dumnezeu!”. Te poți opri – pentru că El este activ, și te poți odihni – pentru că El este ocupat.

    A aștepta, biblic vorbind, nu înseamnă să-ți asumi ce e mai rău sau să te îngrijorezi, să te mânii, să ai pretenții sau să preiei controlul. Așteptarea nu este inactivitate. Așteptarea este efortul susținut de a rămâne concentrat pe Dumnezeu, prin rugăciune și credință. A aștepta înseamnă „să taci înaintea Domnului, să nădăjduiești în El și să nu te mânii.” Dumnezeu este Medicul Suprem. Te afli în sala Lui de așteptare. El știe mai bine decât tine ce te doare, și are leacul prin care să te vindece.

    Așadar, încrede-te în El – și așteaptă!


    SCRIPTURILE ÎN FIECARE ZI

    de Jean Koechlin

    Proverbe 15:1-15


    Despre mijloacele de a ne înfrâna propria mânie am învăţat: acestea sunt răbdarea şi rugăciunea. Acum ne stă în atenţie un remediu pentru a stăvili mânia altora şi acest balsam incomparabil se numeşte „un răspuns blând„ (v. 1). Răspunsul umil şi paşnic al lui Ghedeon dat oamenilor din Efraim (Judecători 8.13) a fost cel mai în măsură să înăbuşe mânia lor; iar biruinţa câştigată atunci de acel om al credinţei nu a fost nicidecum una neînsemnată, câtă vreme Ghedeon era numit ofensativ „IerubBaal„ (Apere-se Baal), deoarece el însuşi dăduse prilej la aceasta. La polul opus, „un cuvânt aspru” (ofensator) provoacă răni (ofense) greu de vindecat.

    Să ne oprim şi asupra v. 5, 10 şi 12 (precum şi v. 31,32): tema lor centrală este mustrarea şi corectarea, ca mijloace de avertizare, puse în calea noastră tocmai pentru ca, ţinând cont de ele, să evităm să începem din nou să facem răul. Chiar dacă aparenţele nu sprijină aceeaşi idee, cap. 13.24 afirmă că părinţii îşi manifestă dragostea faţă de copiii lor prin chiar faptul că îşi disciplinează copiii. Acelaşi adevăr îl prezintă şi Evrei 12.6, în care rolul de părinte Îl are Însuşi Dumnezeu. Secretul pentru a accepta mustrarea constă în a înţelege că ea izvorăşte dintro dragoste autentică şi că are în vedere „binele nostru”. Să nu fim ca batjocoritorul căruia „nu-i place să fie mustrat”(v. 12).

    În v. 8 citim: „rugăciunea celor drepţi este desfătarea Sa”. Cine sunt aceşti drepţi, a căror rugăciune primeşte şi garanţia că va fi ascultată (1 Ioan 5.14,15)? Cei în care nu-şi găseşte loc voinţa proprie, ci doar voia lui Dumnezeu, căreia ei i se supun în întregime.

  • 22 Aprilie 2021

    DOMNUL ESTE APROAPE

    Și, privind la Isus, care umbla, a spus: „Iată Mielul lui Dumnezeu!”. Și cei doi ucenici l-au auzit vorbind și L-au urmat pe Isus.

    Ioan 1.36,37


    Este bine pentru noi, în graba și în alergătura vieții, să stăm puțin liniștiți și, ca să spunem așa, să ne facem timp să privim „la Isus, care umbla”; să sorbim în sufletele noastre din harurile și perfecțiunile, din blândețea și bunătatea, din frumusețea, sfințenia și iubirea Domnului Isus, care au caracterizat fiecare pas al vieții Sale prin această lume întunecată de păcat și de durere. Apoi, cu inimile pline de El, să îndreptăm și altora atenția spre frumusețea Aceluia care este „plin de farmec” (Cântarea Cântărilor 5.16) – să spunem la fel ca Ioan: „Iată Mielul lui Dumnezeu!”.

    Rezultatul unei astfel de slujiri se vede în cei doi ucenici care l-au auzit pe Ioan vorbind. Ei l-au auzit pe Ioan, dar L-au urmat pe Isus. S-ar părea că ascultaseră fără să fi fost mișcați la cea dintâi mărturisire a lui Ioan din primele două zile, însă slujirea din a treia zi, care izvora dintr-o inimă plină de Hristos, a atins inimile celor care aveau nevoie de El.

    Rezultatul privirii la Isus pe când umbla trebuie să fie înțelegerea faptului că El ne iubește. Apoi dragostea Lui, trezind dragostea noastră, ne atrage la El în așa fel încât devenim oameni care Îl urmăm pe Hristos. Nu suntem noi deseori mulțumiți să știm că suntem la adăpostul lucrării lui Hristos și pecetluiți cu Duhul, fără a-L urma cu hotărâre pe Hristos? A-L urma pe Hristos trebuie să însemne mai mult decât a crede în El. Desigur, aceasta include și credința, pentru că unul care Îl urmează trebuie să fie un credincios, și, cu toate acestea, un credincios nu este întotdeauna unul care Îl și urmează. A-L urma înseamnă că El a devenit marele Obiect înaintea sufletului – Cel care conduce și controlează viața. Oare nu este lipsa acestei umblări hotărâte după El motivul real al lipsei de progres în viața noastră spirituală? Nu face această lipsă deosebirea dintre devotament și o inimă împărțită?

    H. Smith

    SĂMÂNȚA BUNĂ

    În credință au murit toți aceștia … doar le-au văzut și le-au salutat de departe, mărturisind că sunt străini și călători pe pământ.

    Evrei 11.13



    „De trei ori străin”

    Gustav Mahler, compozitor și dirijor, s-a născut pe 7 iulie 1860 în localitatea Kaliste din Boemia, care făcea parte din Imperiul austro-ungar (astăzi aflat în sud-estul Republicii Cehia). Fiu al unui hangiu „evreu-austriac”, Mahler și-a petrecut copilăria într-un mediu puternic rasist, ceea ce i-a afectat personalitatea pentru tot restul vieții.

    Populația indigenă (cehă) îl considera un străin, pentru că făcea parte din minoritatea austriacă, iar minoritatea austriacă îl considera tot un străin, fiind un evreu. Mai târziu, în Germania, el a fost considerat tot un străin, atât ca austriac din Boemia, cât și ca evreu. Mahler a rostit faimoasele cuvinte: „Sunt de trei ori străin: în Austria, ca venind din Boemia, în Germania, ca fiind austriac, în lume, ca evreu. Pretutindeni un nepoftit, nicăieri un binevenit”.

    Avem în această istorisire o profundă lecție creștină. Viața noastră pe acest pământ este asemenea unei călătorii, care într-o zi se va sfârși. Toți credincioșii din toate timpurile, mai vechi sau mai noi, au înțeles că lumea aceasta nu este casa lor veșnică. Ei au fost mulțumiți să fie străini și călători, împotrivindu-se ispitei de a-și face un „cuib” confortabil aici pe pământ. Dorința lor a fost de a trece frumos prin lume și de a lăsa lucrări bune în urma lor, fără să împrumute însă vreo trăsătură de caracter specifică acestei lumi, care este împotrivitoare Mântuitorului. Ei au privit spre Acela care este Ținta credinței lor – Isus Hristos – care cu mult înainte a experimentat acest caracter de Străin și Călător prin lume. Ce privilegiu să umblăm în această lume ca niște străini și călători, pe urmele Mântuitorului!

    Citirea Bibliei: Deuteronom 31.7-18 · Efeseni 1.1-8

    CUVÂNTUL LUI DUMNEZEU PENTRU ASTĂZI

    coordonatori Bob & Debby Gass

    NICIODATĂ NU ESTE PREA TÂRZIU (2) – Fundația S.E.E.R. România

    „Bătrânii voştri vor visa visuri…” (Ioel 2:28)


    Campionul mondial de box la categoria grea George Foreman a crescut într-o familie de creștini și în cele din urmă s-a întors la învățăturile primite în casă – dar nu înainte de a gusta din plăcerile acestei lumi și de a testa pe pielea sa lumea găștilor, a drogurilor și a violenței. Văzând nu doar curajul, ci și potențialul lui George, un prieten i-a sugerat să frecventeze o sală de sport pentru a-și consuma agresivitatea într-un mod mai organizat, și poate constructiv. Lucrul acesta l-a ajutat să devină boxerul numărul 1 al lumii și să câștige milioane de dolari. Dar cariera unui campion mondial la box este relativ scurtă, și în cele din urmă Foreman, îmbătrânit și supraponderal, a ajuns în punctul în care singurele lupte pe care le mai putea susține erau plătite cu numai câteva mii de dolari. Trebuia neapărat să slăbească și să ajungă din nou în formă. Un prieten i-a prezentat o dietă sănătoasă și o parte din noul regim alimentar presupunea utilizarea unui grătar.

    Într-o zi, soția lui Foreman i-a sugerat că ar fi o idee bună să-și inscripționeze numele pe grill și să-l vândă, ca și alții să se bucure de el. Și așa a făcut! S-au vândut peste 100 de milioane de asemenea grătare George Foreman, și încă se mai vând! Vă puteți imagina? George Foreman a câștigat mai mulți bani din vânzarea micuțului grill, decât ca boxer.

    Biblia ne învață că atunci când Duhul Sfânt îi împuternicește, „bătrânii voştri vor visa visuri.” Deci, indiferent ce vârstă ai, nu e prea târziu pentru tine! Trebuie doar să te pleci pe genunchi astăzi și să te rogi: „Doamne, tot ce am și tot ce sunt îți dăruiesc ție. Folosește-mă așa cum consideri Tu că e mai bine!” El îți va răspunde, așa că… fii pregătit – e posibil ca El să te conducă într-o direcție total diferită!


    SCRIPTURILE ÎN FIECARE ZI

    de Jean Koechlin

    Proverbe 14:17-35


    „Cel iute la mânie se poartă cu nebunie„ (v. 17; comp. cu Eclesiastul 7.9), dar „(în cel) încet la mânie este mare pricepere…” (v. 29; vezi şi Iacov 1.19). „Încet la mânie„ este o trăsătură pe care o găsim deseori pe paginile Scripturii, însă atribuită lui Dumnezeu (Exod 34.6; Numeri 14.18 etc.). În ce ne priveşte, câte fapte nu facem la mânie şi câte cuvinte nu rostim în astfel de momente, pe care apoi le regretăm amarnic…! În loc să dăm la iveală „un duh nerăbdător”, mai bine această „mare pricepere„, ca, înainte de a permite mâniei să explodeze din fiinţa noastră, să facem loc unei clipe de cugetare sau, şi mai bine, de rugăciune. Vom constata o dată în plus că nu avem niciun motiv întemeiat să ne mâniem; iar când suntem în acord cu voia lui Dumnezeu, vom fi în stare să aşteptăm cu răbdare intervenţia Lui (comp. 1 Împăraţi 22.24,25).

    „Ferice de cine se îndură de cei întristaţi„ (v. 21). Sub pretext că faptele bune nu au nicio valoare în împlinirea mântuirii noastre, tindem să neglijăm aspectul lucrărilor, însă nu trebuie să pierdem din vedere că invitaţi „să fie cei dintâi în fapte bune„ (Tit 3.14) sunt chiar copiii lui Dumnezeu şi toate acestea fără a ignora faptul că problema sufletului contează mai mult decât cele materiale.

    Versetul 25 ne reaminteşte de Martorul desăvârşit şi totodată de ceea ce trebuie să caracterizeze orice mărturie autentică: să le arate sufletelor calea eliberării: „un martor adevărat scapă suflete„.

  • 21 Aprilie 2021

    DOMNUL ESTE APROAPE

    Deoarece toate câte au fost scrise mai înainte au fost scrise spre învățătura noastră, pentru ca, prin răbdarea și prin încurajarea Scripturilor, să avem speranță.

    Romani 15.4


    S-a spus că Biblia este medicamentul folosit de Duhul Sfânt pentru a vindeca inimile zdrobite. Doar Cuvântul lui Dumnezeu are putere de a ne înviora și de a ne încuraja să mergem înainte. Atunci când citim Biblia, când medităm la ea și când ne bizuim pe ea, căpătăm lumină, putere, răbdare și încurajare.

    Oamenii din ziua de azi caută ceva care să le ofere speranță și să-i ajute să-și continue drumul în viață. Este ușor să cădem în cursa de a le spune ceea ce credem că vor să audă. Este la fel de ușor să le spunem istorioare sau experiențe personale, care par să ajute pentru moment. Însă doar Cuvântul lui Dumnezeu, care este „viu și lucrător” (Evrei 4.12), are putere să schimbe viețile. Chiar și apostolul Pavel, când a fost invitat să vorbească pentru încurajarea și îndemnarea poporului, le-a vorbit Cuvântul lui Dumnezeu (Fapte 13.15).

    Este important pentru noi să știm că, oricât de sinceri am fi sau oricât de pline de iubire ar fi cuvintele noastre, noi nu avem puterea de a pătrunde inima, așa cum o au cuvintele „inspirate de Dumnezeu” (2 Timotei 3.16). Dacă dorim să fim o încurajare pentru cei ai Domnului, trebuie să fim noi înșine mai întâi plini de Cuvântul lui Dumnezeu, ca să putem folosi acele versete potrivite, care să fie un ajutor la timp de nevoie. Pavel le-a spus celor din adunarea din Tesalonic: „Încurajați-vă unii pe alții cu aceste cuvinte” (1 Tesaloniceni 4.18). De aceasta avem nevoie, dacă dorim să-i încurajăm și noi astăzi pe cei ai Domnului.

    T. Hadley, Sr.

    SĂMÂNȚA BUNĂ

    Pentru că ai preț în ochii Mei, … dau oameni pentru tine și popoare pentru viața ta. Nu te teme de nimic, căci Eu sunt cu tine!

    Isaia 43.4,5



    Ori plini de încredere, ori lipsiți de încredere

    Un credincios, când și-a simțit sfârșitul, a mai avut o singură dorință, pe care și-a exprimat-o în versurile de mai jos:

    Fii cu mine, acum, când se înserează,

    Se-ntunecă, Doamne, ia-mă-n brațe,

    Alt scut n-am afară de Tine,

    Sprijinul tuturor, fii cu mine!

    Nu același lucru l-a putut spune unul dintre pasagerii de pe „Titanic”. În scrisoarea sa, el își arată tristețea sufletului în fața morții:

    … Stau pe punte ca un copil. Ultima barcă a plecat. Orchestra cântă un marș. Câțiva oameni lângă mine se roagă. Ne scufundăm. Sfârșitul se apropie! …

    În fața noastră stau doar aceste alternative: ori să fim plini de încredere, ori să fim lipsiți de încredere. Totul depinde de atitudinea noastră față de Domnul și Mântuitorul sufletelor noastre. Dacă atitudinea noastră înseamnă credință și încredere în Hristos, sufletele noastre vor putea auzi cuvintele Domnului: „Nu te teme, căci Eu sunt cu tine; nu te uita cu îngrijorare, căci Eu sunt Dumnezeul tău; Eu te întăresc, tot Eu îți vin în ajutor. Eu te sprijin cu mâna dreaptă a dreptății Mele” (Isaia 41.10). Dacă nu avem credință, ne rămân doar cuvintele disperate: „Sfârșitul se apropie!”.

    Iar aceste adevăruri sunt valabile nu numai înaintea plecării noastre de pe pământ, ci, prin toate greutățile vieții, încrederea în Mântuitorul este cel mai puternic suport.

    Citirea Bibliei: Deuteronom 30.15-31.6 · Galateni 6.11-18

    CUVÂNTUL LUI DUMNEZEU PENTRU ASTĂZI

    coordonatori Bob & Debby Gass

    NICIODATĂ NU ESTE PREA TÂRZIU (1) – Fundația S.E.E.R. România

    „Domnul, Dumnezeul tău… îţi va da putere să le câştigi” (Deuteronomul 8:18)


    Visul faimosului inventator Samuel Morse era să ajungă, într-o bună zi, pictor. A mers chiar la Paris în urmărirea visului său. Cu ani în urmă, Jedidiah Morse, tatăl său (care era pastor) îl sfătuise folosindu-se de cuvintele Ducelui de Chesterfield: „Dedică-te unui singur lucru odată. Atenția constantă și concentrată asupra unui singur subiect este semnul cert al unui geniu!” Prin urmare, Morse s-a dedicat picturii. Însă după o serie de eșecuri, în cele din urmă a abandonat-o. Momentul de ruptură a apărut când a pierdut dreptul de-a realiza o pictură murală istorică a Capitoliului din Washington, D.C.; atunci a renunțat definitiv la pictură.

    Scriind despre Samuel Morse în cartea sa „O călătorie mai măreață”, istoricul David McCullough menționează: „El trebuia să se dedice unui singur lucru odată, așa cum îl învățase tatăl său. Astfel, acest „singur lucru” urma să fie telegraful. Dacă nu ar fi renunțat la pictură în momentul acela, nu ar fi apărut niciun telegraf electromagnetic Morse.” Relativ târziu în cariera sa, Samuel Morse a renunțat la pictură pentru a se concentra asupra inventării telegrafului, iar mai apoi inventând limbajul intitulat codul (sau alfabetul) Morse, care a transformat modul în care comunică lumea.

    Biblia ne asigură, prin Moise, că „Domnul, Dumnezeul tău… îţi va da putere să le câştigi.” Iar vestea bună este că la Dumnezeu nu există limită de vârstă! El îți poate da succes la începutul, la mijlocul sau chiar la sfârșitul vieții. Dar pentru a reuși într-un alt domeniu, tu trebuie să fii dispus să renunți la domeniul în care ai eșuat!


    SCRIPTURILE ÎN FIECARE ZI

    de Jean Koechlin

    Proverbe 14:1-16


    „Înţelepciunea femeilor„ este privită vizavi de casa lor (v. 1). În secolul nostru, când femeia căsătorită îşi caută un rol important în mai toate domeniile, mai puţin în propriul ei cămin, este important de subliniat ce învăţătură ne dă Biblia şi în această privinţă (Tit 2.5). Oare să fie nevoie de mai puţină înţelepciune divină când este vorba de educarea copiilor noştri?! Chiar dacă obligaţiile zilnice din gospodărie le par unora prea umilitoare şi prea monotone, ele au mare preţ înaintea Domnului.

    Mai multe versete redau, în continuare, modul în care este văzută nebunia în ochii lui Dumnezeu. Felul Său de a o privi nu are nimic comun cu criteriile lumii (1 Corinteni 1.19,20). Una dintre caracteristicile nebunului este că îşi bate joc de păcat (v. 9), iar aceasta echivalează cu dispreţuirea crucii prin care sa plătit înlăturarea păcatului. Şi nu există insultă mai mare la adresa lui Dumnezeu decât dispreţuirea crucii!

    Versetul 13 defineşte, prin contrast, bucuria celui necredincios şi a celui credincios. Creştinul are speranţă şi aceasta îi menţine bucuria în inimă chiar şi când trece prin necazuri; el poate fi uneori întristat, dar întotdeauna se bucură (2 Corinteni 6.10). Pentru cel din lume însă, „chiar când râde, inima este plină de durere„ (v. 13). Ce sărmană şi sinistră bucurie, care nu face altceva decât să mascheze, pentru o clipă, perspectiva înspăimântătoarei judecăţi care va veni!

  • 20 Aprilie 2021

    DOMNUL ESTE APROAPE

    Domnia va fi pe umărul Lui.

    Isaia 9.6


    Ce eliberare va fi pentru această lume atunci când Dumnezeu va îndepărta domnia omului căzut și va aduna împreună toate lucrurile din cer și de pe pământ în Hristos, Omul ales de El! Dreptatea și judecata vor caracteriza scaunul Său de domnie, iar lumea va experimenta o perioadă de pace și de prosperitate cum n-a mai fost niciodată.

    Umărul exprimă puterea și siguranța; și, de vreme ce este capabil să poarte greutatea cârmuirii întregii lumi pe umărul Său, El poate cu siguranță să poarte și cârmuirea vieților noastre. Știm că atunci când El, Păstorul, a găsit oaia pierdută, a pus-o „pe umerii Săi, bucurându-Se” (Luca 15.5). Aceasta este o imagine frumoasă a ceea ce Domnul a făcut pentru noi, atunci când ne-a mântuit. Osteneala a fost a Lui, iar mântuirea este a noastră; și, punându-ne pe umerii Săi, El arată ce Mântuitor puternic este și cât de în siguranță sunt cei ai Săi. Ești îngrijorat cu privire la viitor? Cu privire la bătrânețe, la boală și la lipsa de resurse? El poate purta toate poverile noastre. De aceea psalmistul David a scris: „Aruncă asupra Domnului povara ta și El te va susține” (Psalmul 55.22).

    Ceea ce Domnul a promis să facă pentru casa lui Iacov va face cu siguranță și pentru noi: „Ascultați-Mă, casă a lui Iacov și toată rămășița casei lui Israel, pe care v-am dus din pântece, pe care v-am purtat de la naștere: până la bătrânețe, Eu sunt Același, și până veți încărunți, Eu vă voi purta. Eu v-am făcut și Eu vă voi duce; da, vă voi purta și vă voi scăpa” (Isaia 46.3,4). Ce mângâietoare sunt aceste cuvinte! El nu va înceta niciodată să ne poarte, atât pe umerii Săi, cât și pe inima Sa!

    R. A. Barnett

    SĂMÂNȚA BUNĂ

    Isus a răspuns și i-a zis: Adevărat, adevărat îți spun că, dacă un om nu este născut din nou, nu poate vedea Împărăția lui Dumnezeu.

    Ioan 3.3



    Nașterea din nou

    În plină noapte, un fruntaș al iudeilor, pe nume Nicodim, a venit la Isus. Atunci Domnul i-a spus că, pentru a intra în Împărăția lui Dumnezeu, este necesară nașterea din nou. Altfel spus: Pentru a avea legătură cu Dumnezeu și cu Domnul Isus, omul trebuie să se nască din nou.

    Acest adevăr a rămas valabil și în zilele noastre. Unii oameni cred în Dumnezeu și nu contestă că Domnul Isus ar fi trăit pe pământ. Totuși, credința în Dumnezeu este un lucru care îi interesează prea puțin pe oameni.

    Nicodim Îl cunoștea pe Dumnezeu și știa și conținutul Cuvântului Său, dar îi lipsea relația personală cu El. O astfel de relație se formează atunci când Îl acceptăm pe Dumnezeu în viața noastră. Dar pot sta oare împreună minciunile și egoismul nostru cu sfințenia lui Dumnezeu? Aici este problema.

    Dumnezeu are însă cheia de rezolvare și a acestei probleme. Este crucea de pe Golgota, unde Fiul Său a luat locul oamenilor păcătoși și unde judecata care trebuia să cadă asupra lor a venit asupra Lui. Domnul Isus trebuia să fie înălțat pe cruce, pentru ca oricine crede în El să nu piară, ci să aibă viață veșnică.

    Cine se apropie de Dumnezeu așa cum este și își recunoaște starea de vinovăție și crede în Mântuitorul va fi născut din nou. Astfel, primește viața veșnică și devine un copil în familia lui Dumnezeu: „Dar tuturor celor ce L-au primit, adică celor ce cred în Numele Lui, le-a dat dreptul să fie copii ai lui Dumnezeu” (Ioan 1.12).

    Citirea Bibliei: Deuteronom 30.1-14 · Galateni 6.1-10

    CUVÂNTUL LUI DUMNEZEU PENTRU ASTĂZI

    coordonatori Bob & Debby Gass

    IA AMINTE ȘI ÎNVAȚĂ! – Fundația S.E.E.R. România

    „Recunoaşte dar în inima ta că Domnul, Dumnezeul tău, te mustră cum mustră un om pe copilul lui.” (Deuteronomul 8:5)


    Când asculți experiențele oamenilor aflați pe patul de moarte, ar trebui să fii atent și să înveți! Ei îți vor împărtăși lucruri care trebuie ținute minte: „Viața este fragilă și prețioasă. M-am hotărât să petrec mai puțin timp la locul de muncă și mai mult timp cu soția și familia. Simt o compasiune profundă pentru oameni, și am mai multă înțelegere și simpatie. Am ajuns să-L cunosc pe Domnul într-un mod personal și profund, pe care nu-l credeam posibil.” În loc să întrebe: „De ce, Doamne?!” ei au întrebat: „Ce vrei Tu să învăț din această experiență?” Iar asta nu înseamnă că învățăm încet, ci că uităm repede!

    De aceea Dumnezeu i-a spus poporului Său: „Recunoaşteţi astăzi – ce n-au putut recunoaşte şi vedea copiii voştri – pedepsele Domnului, Dumnezeului vostru, mărimea Lui, mâna Lui cea tare şi braţul Lui cel întins.” (Deuteronomul 11:2) Așadar, în loc să-L rogi pe Dumnezeu să-ți îmbunătățească situația, mai bine cere-I s-o folosească pentru a te face o persoană mai bună. Viața este o cursă obligatorie, așa că ai face bine să te străduiești s-o termini onorabil. Dumnezeu lucrează în viața ta, fie că știi, fie că nu! „El nu necăjeşte cu plăcere, nici nu mâhnește bucuros pe copiii oamenilor.” (Plângerile lui Ieremia 3:33). Dumnezeu nu Se bucură de suferința ta, dar se bucură de creșterea ta.

    „Acela care a început în voi această bună lucrare, o va isprăvi…” (Filipeni 1:6). El nu va da greș! De ce? Pentru că El nu poate să greșească! El lucrează în noi „ce-I este plăcut” (Evrei 13:21). Fiecare provocare, mică sau mare, te echipează pentru viitorul pe care l-a pregătit Dumnezeu pentru tine – este gândul menit să te îmbogățească astăzi!


    SCRIPTURILE ÎN FIECARE ZI

    de Jean Koechlin

    Proverbe 13:7-25


    „Lumina celor drepţi se bucură” („arde voioasă” v. 9; comp. cu Psalmul 97.11). În adevăr, bucuria, dacă este în conformitate cu gândul lui Dumnezeu, face parte integrantă din mărturia pe care sunt chemaţi s-o dea copiii luminii. Un creştin trist este adesea un creştin posomorât, iar chipul îmbufnat este ca un ecran care ascunde strălucirea pe care trebuie s-o redea cel credincios.

    „Dar lampa celor răi se va stinge„ (v. 9; 24.20). Lipseşte uleiul! La fel li s-a întâmplat şi fecioarelor nechibzuite din parabolă (Matei 25.8): le lipsea viaţa din Duhul, necesară pentru întreţinerea luminii.

    „Din mândrie vine numai ceartă„ (v. 10). Când este vorba să ne explicăm disputele în care suntem prinşi, de obicei ne folosim de cu totul alte motive decât de cel al mândriei; cel mult, discernem orgoliul la adversarul nostru. Acest verset vine să ne trezească la realitate: Cearta trădează propriul meu orgoliu: vreau să am dreptate şi m-ar umili să cedez, când, de fapt, ar fi suficient doar să manifest Duhul lui Hristos, şi conflictul ar înceta îndată, iar victoria… ar fi repurtată (Matei 5.39,40; Geneza 13.8,9)

    „Învăţătura înţeleptului este un izvor de viaţă” (v. 14). Suntem chemaţi să ne deschidem urechea spre aceia la care recunoaştem uşor înţelepciunea care vine de sus! Însă şi mai câştigaţi am fi dacă am merge cu ei (v. 20). Cât despre inima noastră, cu ce fel de legături este prinsă ea?

  • 19 Aprilie 2021

    DOMNUL ESTE APROAPE

    Și El mi-a spus: „Harul Meu îți este de ajuns; pentru că puterea Mea se desăvârșește în slăbiciune”.

    2 Corinteni 12.9


    Resursa zilnică pentru nevoile noastre (3)

    Am privit la înțelepciunea, puterea și pacea pe care Dumnezeul și Tatăl nostru ni le dă din belșug, ca resurse zilnice pentru nevoile noastre. Astăzi vom privi la o ultimă binecuvântare pe care El ne-o oferă zilnic, ca răspuns la rugăciunile noastre.

    Har – În 2 Corinteni 12, apostolul Pavel povestește cum a fost răpit în al treilea cer. După aceea i-a fost dat un țepuș în carne, pentru a fi astfel ferit de mândrie, din cauza viziunilor pe care le avusese. Aceasta a fost o disciplinare preventivă, pentru a fi păzit de păcatul mândriei. El a cerut de trei ori ca țepușul să-i fie îndepărtat, însă răspunsul Domnului a fost nu îndepărtarea țepușului, ci cuvintele: „Harul Meu îți este de ajuns”.

    Într-un fel, harul acesta cuprinde toate celelalte caracteristici la care am privit. El este o resursă din partea Domnului Isus Însuși pentru tot ceea ce Pavel avea nevoie ca să poată îndura țepușul. Este de o asemenea bogăție, încât atitudinea lui Pavel s-a schimbat complet: el nu a mai dorit îndepărtarea țepușului, ci s-a putut bucura de el, fiindcă îl adusese aproape de Domnul. Țepușul îi dăduse simțământul purtării de grijă personale a Domnului față de el, clipă de clipă. Unii care citesc aceste rânduri trec poate prin încercări adânci. Să vă gândiți la aceste cuvinte, că harul Său vă este de ajuns, iar El Însuși vă va susține și vă va trece prin toate!

    K. Quartell

    De nu ar fi marele har

    Ca să mă țină în umblare,

    Aș fi un mal mutat de val,

    Aș fi o stea rătăcitoare.

    De n-ar fi fost jertfa iubirii,

    Adusă ca prinos pe-altar,

    Eram un fiu al rătăcirii,

    Pierdut eram, dar Tu-ai dat har!

    SĂMÂNȚA BUNĂ

    Și celui care îi este sete să vină; cine vrea să ia apa vieții fără plată!

    Apocalipsa 22.17



    Asigurare de viață

    În Germania, conform unei statistici, aproape fiecare cetățean și-a încheiat o asigurare de viață. Motivele pentru aceasta sunt evitarea unui risc financiar în caz de moarte subită a celui care se îngrijește de familie și asigurarea unei stări financiare stabile la bătrânețe pentru cel asigurat. Omul dorește siguranță și nu lasă nimic în seama hazardului. Pentru aceste asigurări se plătesc anual miliarde de euro.

    În timpul activității mele profesionale i-am oferit unui client o asigurare de viață.

    „Am nevoie de o asigurare de viață care să nu coste nimic”, a fost reacția lui, spusă cu puțin umor.

    „Dragă domnule, o asemenea asigurare există. Isus Hristos este «asigurarea» de viață care nu vă costă nimic. Prețul a fost plătit la cruce; și această «asigurare» este valabilă până în veșnicie, nu expiră niciodată. Este viața veșnică pe care Dumnezeu dorește să v-o dea în dar!

    Dar cine dorește să se bucure de o astfel de asigurare de viață trebuie să accepte condițiile impuse, să semneze cererea. Trebuie să spuneți da la Cuvântul lui Dumnezeu, să acceptați cerințele scrise în Sfânta Scriptură și să vă întoarceți la Isus Hristos.”

    Ce fel de asigurări ai încheiat tu până acum? Doar pentru viața prezentă? Vino cu apăsarea vinei păcatelor tale la Domnul Isus și crede că El îți poate șterge vina prin sângele Său vărsat la cruce. Astfel vei fi asigurat pentru totdeauna.

    Citirea Bibliei: Deuteronom 29.18-28 · Galateni 5.16-26

    CUVÂNTUL LUI DUMNEZEU PENTRU ASTĂZI

    coordonatori Bob & Debby Gass

    FII UN CÂȘTIGĂTOR! – Fundația S.E.E.R. România

    „Le voi vindeca vătămarea adusă de neascultarea lor, îi voi iubi cu adevărat!” (Osea 14:4)


    Pauza din timpul unui joc sportiv este pentru odihnă și evaluare. E timpul pentru a se regrupa – pentru a evalua cum au decurs lucrurile și pentru a hotărî ce schimbări trebuie făcute pentru timpul de joc care a mai rămas. Deseori, o echipă poate lăsa impresia că va pierde, după prima repriză, pentru ca până la sfârșitul jocului, să răstoarne scorul și să câștige. Meciul se joacă până la fluierul final! Și același principiu este valabil și în viață.

    Dacă te afli încă aici, jocul vieții nu s-a terminat pentru tine. Ceasul tău încă bate. Încă mai ai zile de trăit. Nu numai atât, dar prima repriză nu trebuie să determine rezultatul final al jocului. Poate că ai făcut greșeli, și ai experimentat dezamăgiri și eșecuri. Poate că viața ți-a rezervat câte o lovitură dură din când în când, dar te afli încă aici – fluierul încă nu s-a auzit, iar pentru Dumnezeu nu e niciodată prea târziu ca să te ducă direct spre planul pe care îl are pentru tine. Vezi tu, Dumnezeu privește la viitorul tău, în timp ce dușmanul încearcă să te țină concentrat asupra trecutului. Dumnezeu spune: „Tu poți, în ciuda a ceea ce ai pățit.”

    Dumnezeu nu te va defini niciodată prin prisma trecutului tău, pe câtă vreme vrăjmașul va încerca să te controleze și să te îngrădească folosind tocmai trecutul împotriva ta. Fie că prima repriză a fost dominată de lucruri bune, fie de lucruri rele sau urâte, scopul lui Satan este să te țină legat acolo…

    Dumnezeu, pe de altă parte, dorește să înveți din trecut – nu să trăiești în el. Așadar, azi întărește-te în acest adevăr: viața se „joacă” până la fluierul final! Cu Dumnezeu, poți fi un câștigător!


    SCRIPTURILE ÎN FIECARE ZI

    de Jean Koechlin

    Proverbe 12:17-28; 13:1-6


    „Cine îşi păzeşte gura îşi păzeşte sufletul…„ (13.3). Să nu ne mire faptul că în cartea Proverbe găsim atât de multe recomandări cu privire la folosirea limbii. Versetul 17 ne ajută să privim limba pusă în slujba adevărului. Un copil al lui Dumnezeu se face recunoscut prin aceea că spune întotdeauna adevărul, oricât l-ar costa (Efeseni 4.25). „Buza adevărului„ (v. 19) se împotriveşte buzelor mincinoase, care sunt „o urâciune pentru Domnul” (v. 22).

    Versetul 25 ne sugerează o altă întrebuinţare pentru limba noastră: aceea de a înveseli, printr-un cuvânt bun, inimile întristate. Cuvântul bun prin excelenţă nu este oare vestea bună a Evangheliei? Prin ea pot să-i arăt colegului meu calea vieţii (v. 26).

    A arăta calea înseamnă a-L arăta pe Isus (Ioan 14.6) prin cuvintele mele, dar mai ales prin faptele mele! El este Fiul înţelept din cap. 13.1 care ascultă de îndrumarea (învăţătura) Tatălui Său (Ioan 8.49).

    Îl regăsim aici pe leneş alături de opusul lui, cel harnic (v. 24,27; 13.4). Neglijând chiar să-şi frigă vânatul (v. 27), cel leneş se lipseşte de hrană. Să ne amintim că, pentru a ne însuşi adevărurile biblice pe care le-am citit sau auzit, trebuie neapărat un efort personal (însemnări făcute şi reluate, versete învăţate pe dinafară etc.). Să nu fim leneşi („greoi”) la auzire (Evrei 5.11)!

  • 18 Aprilie 2021

    DOMNUL ESTE APROAPE

    El a fost cunoscut dinainte, în adevăr, mai înainte de întemeierea lumii, dar a fost arătat la sfârșitul timpurilor pentru voi.

    1 Petru 1.20


    Toate planurile și scopurile lui Dumnezeu Îl au în vedere pe Hristos și niciun efort al vrăjmașului nu le poate zădărnici; ba mai mult, eforturile sale nu fac decât să arate înțelepciunea nepătrunsă și stabilitatea perfectă a acestor scopuri. Dacă Mielul fără cusur și fără pată a fost cunoscut mai înainte de întemeierea lumii, înseamnă că răscumpărarea însăși a fost în gândurile lui Dumnezeu mai înainte de întemeierea lumii.

    Cel Binecuvântat n-a trebuit să Se oprească pentru întocmirea unui plan de remediere a răului pe care vrăjmașul l-a introdus în creația Sa. Nu, ci doar a trebuit să prezinte, din vistieria nepătrunsă a planurilor Sale prețioase, adevărul cu privire la Mielul fără pată, care a fost cunoscut mai dinainte, din veșnicie, dar care a fost arătat în aceste timpuri din urmă pentru noi.

    În creația pură, așa cum ieșise ea din mâna Creatorului, creație care manifesta în orice detaliu „eterna Sa putere și divinitate” (Romani 1.20), nu era nevoie de sângele Mielului. Dar când, „printr-un singur om”, păcatul a intrat în lume (Romani 5.12), atunci s-a manifestat gândul înalt, bogat și deplin al răscumpărării prin sângele Mielului. Acest adevăr glorios a strălucit pentru prima dată printre norii groși care îi înconjurau pe primii noștri părinți, atunci când părăseau grădina Eden; au apărut apoi sclipiri ale lui în simbolurile și umbrele economiei mozaice; după aceasta a strălucit în toată puterea lui în Persoana Domnului Isus, „Dumnezeu arătat în trup”; rezultatele lui bogate și scumpe vor fi însă în întregime împlinite atunci când mulțimea îmbrăcată în haine albe va sta în jurul scaunului de domnie al lui Dumnezeu și al Mielului.

    C. H. Mackintosh

    SĂMÂNȚA BUNĂ

    Zilele mele sunt în mâna Ta; scapă-mă de vrăjmașii mei și de cei care mă urmăresc!

    Psalmul 31.15



    Totul era în mâinile lui Dumnezeu

    Isus Hristos S-a născut, ca și noi, dintr-o mamă. Dar El a fost fără păcat. Maria L-a ținut în brațele ei pe Însuși Fiul lui Dumnezeu! Deoarece în casa de poposire nu era loc, ea L-a pus într-o iesle. După treizeci și trei de zile, bătrânul Simeon L-a luat în brațe și a spus: „Ochii mei au văzut mântuirea Ta” (Luca 2.30).

    Dar nu toți s-au bucurat de nașterea acestui Copil. Împăratul Irod a încercat să-L omoare. Atunci părinții Lui au fost nevoiți să se refugieze în Egipt. Mai târziu, în timpul slujirii Sale binecuvântate, El a trebuit de multe ori să Se retragă din fața atacurilor răutăcioase ale oamenilor. Când L-au dus pe un munte înalt, pentru a-L arunca de acolo, El S-a întors, a trecut suveran prin mijlocul lor și i-a părăsit.

    Cu altă ocazie, prigonitorii Săi au fost atât de impresionați de El, încât au plecat fără să-și împlinească misiunea. Aceștia le-au spus celor care i-au trimis: „Niciodată n-a vorbit vreun om ca Omul Acesta” (Ioan 6.46). Un astfel de Om nu putea fi arestat ca infractor! Nu, ei n-au putut face aceasta, pentru că încă nu sosise ceasul. Dar acel ceas a venit în Ghetsimani, când Isus le-a spus: „Acesta este ceasul vostru și puterea întunericului” (Luca 22.53).

    Totul s-a petrecut așa cum a vrut Dumnezeu. În mâinile Sale era întreaga viață a Mântuitorului. La scurt timp înainte de moartea Sa, Isus a strigat cu glas tare: „Tată, în mâinile Tale îmi încredințez duhul” (Luca 23.46).

    Citirea Bibliei: Deuteronom 29.1-17 · Galateni 5.11-15

    CUVÂNTUL LUI DUMNEZEU PENTRU ASTĂZI

    coordonatori Bob & Debby Gass

    NU-ȚI IROSI TINEREȚEA! – Fundația S.E.E.R. România

    „Nimeni să nu-ţi dispreţuiască tinereţea” (1 Timotei 4:12)


    Când a împlinit vârsta de optsprezece ani, Timotei era deja un slujitor. Și poate că unele persoane din biserică erau de părere că promovarea sa la o vârstă atât de fragedă nu era un lucru potrivit. Însă Pavel era de altă părere! De aceea i-a spus lui Timotei: „Nimeni să nu-ţi dispreţuiască tinereţea; ci fii o pildă pentru credincioşi: în vorbire, în purtare, în dragoste, în credinţă, în curăţie. Până voi veni, ia seama bine la citire, la îndemnare, şi la învăţătura pe care o dai altora. Nu fi nepăsător de darul care este în tine, care ţi-a fost dat prin proorocie, cu punerea mâinilor de către ceata presbiterilor. Pune-ţi pe inimă aceste lucruri, îndeletniceşte-te în totul cu ele, pentru ca înaintarea ta să fie văzută de toţi” (1 Timotei 4:11-15). Cine spune că ești prea tânăr ca să ai un impact? Sigur, NU Dumnezeu! Și nici istoria!

    Victor Hugo a scris prima sa dramă la vârsta de 15 ani. Rafael a lăsat în urmă numeroase tablouri celebre, deși a murit la vârsta de treizeci și șapte de ani. Lord Tennyson a scris primul său volum de poezii la optsprezece ani. Pascal a scris marile sale lucrări între șaisprezece și treizeci și șapte de ani. Ioana d’Arc și-a îndeplinit misiunea, și apoi a fost arsă pe rug la 19 ani. Romulus a pus bazele Romei la 20 de ani. Calvin s-a alăturat Reformei la vârsta de 21 de ani și a scris celebra sa lucrare „Învățătura religiei creștine” la vârsta de 27 de ani. Alexandru cel Mare a cucerit lumea cunoscută la acea vreme, înainte de a împlini 23 de ani. Isaac Newton avea 24 de ani când a formulat legea gravitației.

    Concluzie: crede în tine însuți, câtă vreme Dumnezeu este de partea ta! Dezvoltă-ți darurile și roagă-L pe Dumnezeu să le binecuvânteze. Profită la maximum de fiecare oportunitate – și poți face ca lumea să devină un loc ceva mai bun!


    SCRIPTURILE ÎN FIECARE ZI

    de Jean Koechlin

    Proverbe 12:1-16


    Cel drept este privit acum în viaţa sa de familie: cu soţia sa (v. 4), în casa sa (v. 7), lângă slujitorul său (v. 9), cu animalul său (v. 10), la munca sa (v. 11). Unde trebuie să se manifeste cel dintâi credincioşia celui credincios, dacă nu în relaţiile lui de familie şi în munca de zi cu zi?

    Învăţăturile Înţelepciunii nu trebuie confundate cu ceea ce, în lume, numim morală. Morala este o sumă de reguli de bună comportare, stabilite de oameni pentru propriul lor beneficiu; ele sunt exprimate deseori sub formă de maxime. Unele dintre ele, cu siguranţă, sunt împrumutate din creştinism, iar altele sunt inspirate de bunul simţ sau din experienţa vieţii în societate. Morala omului însă nu face loc intervenţiei lui Dumnezeu, în timp ce aici avem principii divine, transmise de Dumnezeu.

    Iacov 3.15 deosebeşte „înţelepciunea de sus” de înţelepciunea acestui veac, „pământească, naturală”, sufletească, diabolică, cum a fost, de exemplu, cea prin care a vorbit Petru în Matei 16.22 şi care La determinat pe Domnul să-l numească „Satan”.

    Versetul 15 ne arată că omul este incapabil să judece singur dacă se află sau nu pe o cale dreaptă. Lumea este plină de astfel de nebuni care-şi îndreaptă paşii după morala omenească, în loc să asculte sfatul lui Dumnezeu.

  • 17 Aprilie 2021

    DOMNUL ESTE APROAPE

    Ei nu sunt din lume, după cum Eu nu sunt din lume. Sfințește-i în adevărul Tău: Cuvântul Tău este adevărul. Cum M-ai trimis pe Mine în lume, și Eu i-am trimis pe ei în lume; și pentru ei Eu Mă sfințesc pe Mine Însumi, ca și ei să fie sfințiți în adevăr.

    Ioan 17.16-19


    Această prețioasă rugăciune a Domnului Isus este scrisă în Cuvântul lui Dumnezeu pentru binecuvântarea tuturor sfinților Săi. Deși frumusețea pură a cuvintelor Lui nu poate fi înțeleasă pe deplin decât de Cel căruia I-a fost adresată, totuși cei credincioși pot beneficia, cel puțin într-o mică măsură, de înțelegerea relației minunate dintre Tatăl și Fiul.

    Aici Domnul Isus declară că cei ai Săi „nu sunt din lume”. Acest lucru este adevărat pentru ei în exact aceeași măsură în care este adevărat pentru Hristos. Cunoașterea acestei realități trebuie să ne cerceteze, pentru a trăi zilnic în conformitate cu ea. Domnul spune: „Sfințește-i în adevărul Tău: Cuvântul Tău este adevărul”. A sfinți înseamnă a pune deoparte pentru un scop sacru. De vreme ce noi nu suntem din lume, Domnul dorește ca Tatăl să lucreze, prin intermediul Cuvântului Său, în inimile și în conștiințele noastre, ca să fim cu adevărat puși deoparte pentru El, în viața noastră zilnică. Acest lucru ar trebui să ne cerceteze adânc. Ne facem noi timp să studiem Cuvântul lui Dumnezeu și să medităm asupra Lui?

    Apoi Domnul adaugă: „Eu Mă sfințesc pe Mine Însumi pentru ei, ca și ei să fie sfințiți în adevăr”. El a fost total separat de lume prin înălțarea Sa în glorie, după înviere. Pe măsură ce medităm acum la El, aflat în strălucirea gloriei lui Dumnezeu, Îl vedem ca Reprezentant al nostru acolo și tânjim după ziua când El va veni să ne ia la Sine. Aceasta este și dorința aprinsă a inimii Lui: „Tată, doresc ca aceia pe care Mi i-ai dat Tu să fie și ei cu Mine unde sunt Eu, ca să privească gloria Mea pe care Mi-ai dat-o Tu, pentru că M-ai iubit mai înainte de întemeierea lumii” (versetul 24).

    L. M. Grant

    SĂMÂNȚA BUNĂ

    Voia Tatălui Meu este ca oricine vede pe Fiul și crede în El să aibă viața veșnică; și Eu îl voi învia în ziua de la urmă.

    Ioan 6.40



    Care este sensul vieții mele?

    Tot mai mulți oameni se tem de viitor. Mass-media vuiește de știri despre conflicte și războaie, despre catastrofe naturale și probleme pe plan financiar. Indiferența față de semeni ia amploare. Mulți se întreabă: Care este sensul vieții? Pentru ce exist?

    Mulți încearcă să îndepărteze acest simțământ al lipsei de speranță și de sens al vieții. Industria de divertisment asigură suficientă distragere de la lucrurile serioase. Dar când se face iarăși liniște, apar la suprafață întrebările persistente referitoare la sensul vieții.

    La întrebarea: Pentru ce sunt pe acest pământ?, poate da răspuns numai Unul. Acesta este Însuși Dumnezeul care ne-a creat. Cu toate că, din fire, suntem cu toții păcătoși și ne-am îndepărtat de El, Dumnezeu Se interesează mult de noi. El vrea să devenim copiii Lui, pentru a ne înconjura cu dragostea Lui de Tată. Acesta este scopul lui Dumnezeu cu viața noastră.

    Pentru a face posibil acest lucru, Dumnezeu L-a trimis pe Domnul Isus, Fiul Său, pe acest pământ. El a suferit moartea pe cruce pentru noi, păcătoșii pierduți. Prin jertfa Sa, Domnul Isus a pus temelia pentru împăcarea noastră cu Dumnezeu. Cine Îl primește prin credință primește iertarea păcatelor și devine un copil al lui Dumnezeu. Pe această cale, el înțelege care este sensul vieții sale și perspectiva sigură pentru veșnicie: un loc în slava lui Dumnezeu, în Casa Tatălui.

    Are și viața ta sens? Ai și tu viitorul asigurat?

    Citirea Bibliei: Deuteronom 28.33-69 · Galateni 5.1-10

    CUVÂNTUL LUI DUMNEZEU PENTRU ASTĂZI

    coordonatori Bob & Debby Gass

    APĂRĂ-ȚI CONVINGERILE ȘI DUMNEZEU TE VA ONORA – Fundația S.E.E.R. România

    „Am făcut o juruinţă Domnului, şi n-o pot întoarce.” (Judecători 11:35)


    Eric Liddell s-a antrenat luni de zile, având ca țintă titlul olimpic în proba de 100 de metri la Jocurile olimpice din 1924. Și majoritatea comentatorilor sportivi pronosticau că Liddell va câștiga cursa. Cu toate acestea, în timpul Olimpiadei, Liddell a aflat că această cursă urma să se desfășoare duminica. Lucrul acesta a reprezentat o mare problemă pentru el, întrucât Liddell credea că-L va dezonora pe Dumnezeu dacă va alerga în ziua Domnului. S-a retras din această cursă, iar fanii săi au fost uluiți. Unii care îl lăudaseră în trecut, acum îl numeau nebun. El a fost supus unei presiuni intense pentru a-și schimba decizia, dar a rămas neclintit. Apoi, un alergător a renunțat la cursa de 400 m, care era programată într-o zi lucrătoare și lui Liddell i s-a oferit oportunitatea de a ocupa locul rămas liber. Aceasta nu era cursa pentru care se pregătise. Distanța era de patru ori mai mare decât cea pentru care se antrenase, cu atâta sârguință. Chiar și așa, el a trecut linia de sosire pe primul loc și a stabilit un nou record, cu 47,6 secunde.

    Liddell a câștigat o medalie olimpică de aur, și-a apărat credința în Dumnezeu fără compromisuri, iar povestea lui a fost relatată în filmul intitulat „Chariots of Fire” (Carele de foc), premiat cu patru premii Oscar. Însă Eric Liddell se bucură de o faimă și mai mare: el a plecat misionar în China, unde a murit într-un lagăr de război în 1945. Îl putem asemăna cu Iefta, care a spus: „Am făcut o juruinţă Domnului, şi n-o pot întoarce.” Lecția ce răzbate din viața acestui om este următoarea: respectă-ți convingerile, și Dumnezeu te va onora!


    SCRIPTURILE ÎN FIECARE ZI

    de Jean Koechlin

    Proverbe 11:18-31


    Tendinţa inimii noastre egoiste este de a acapara şi de a reţine mai mult decât avem nevoie (v. 24,26). Să citim în Luca 6.38 ce drum ne recomandă Domnul Isus. Vom găsi aici că adevărata cale de a fi binecuvântaţi este să ne ocupăm de binele altora. Uneori, aceasta sfidează prevederea şi înţelepciunea omenească, dar Dumnezeu nu are aceeaşi aritmetică cu cea pe care o are omul. El răstoarnă calculele şi previziunile acestuia. Bogăţiile sunt întotdeauna o piedică pentru cei care se încred în ele (v. 28; comp. Marcu 10.24 cu 1 Timotei 6.17,18). Ambiţia noastră trebuie să fie aceea de a fi „bogaţi în fapte bune„.

    Cu toate acestea, există în lume un lucru de cea mai mare valoare, pe care suntem invitaţi să-l căutăm şi să-l câştigăm. Ce poate avea mai mare preţ decât sufletul? Pentru a-l răscumpăra pe al nostru, Domnul „a vândut tot ce avea” (Matei 13.4446). Da, „cel înţelept câştigă suflete” (v. 30). Cunoaştem noi această fericită slujbă? Era a ucenicului Andrei (Ioan 1.41-43), dar poate fi şi a noastră, indiferent de vârstă sau de nivelul de cunoştinţă. De ce anume are nevoie în mod deosebit cel care vrea să câştige suflete pentru Domnul? Cu siguranţă, de o înţelepciune promptă în a prinde ocaziile (Efeseni 5.15,16) şi de o dragoste dispusă să găsească drumul înspre inimi (1 Corinteni 9.19,22)!

  • 16 Aprilie 2021

    DOMNUL ESTE APROAPE

    Și să vorbești leviților și să le zici: „Când veți lua de la fiii lui Israel zeciuielile pe care vi le-am dat de la ei ca moștenire a voastră, să aduceți din ele un dar ridicat Domnului, zeciuială din zeciuială … Astfel să aduceți și voi un dar ridicat Domnului din toate zeciuielile voastre pe care le luați de la fiii lui Israel și să dați din ele lui Aaron, preotul, darul ridicat al Domnului. Din tot ce vă este dat, să aduceți tot darul ridicat al Domnului, din toată grăsimea lui, partea sfântă a lui din el”.

    Numeri 18.26,28,29


    Leviții (11) – Primirea și darea zeciuielii

    „Zeciuielile pe care vi le-am dat de la ei ca moștenire a voastră” – metoda de bază a lui Dumnezeu pentru întreținerea slujitorilor Săi ne este prezentată aici. În loc să le dea leviților teritorii în stăpânire, Dumnezeu a cerut celor din poporul Său să-I dea a zecea parte din toate lucrurile cu care El i-a binecuvântat. O zecime din venitul celor douăsprezece seminții avea cu siguranță să asigure resursele pentru nevoile slujitorilor Săi. Alături de darurile de bunăvoie, aceste zeciuieli le dădeau posibilitatea leviților să fie liberi de grijile financiare. Toate însă depindeau de ascultarea lui Israel față de poruncile lui Dumnezeu.

    Fapte 20.35 ne arată că Domnul Isus Însuși a spus: „Este mai ferice să dai, decât să primești”. Dumnezeu este marele Dăruitor, marele Binecuvântător. El însă dorește ca și cei ai Lui să aibă fericirea de a da, așa că ne-a oferit privilegiul de a împărtăși altora din bunurile pe care El, în mărinimia Sa, ni le-a dăruit. El i-a instruit pe leviți să dea, la rândul lor, zece la sută preoților, din zeciuiala primită de la popor. Aceasta trebuia dată din tot ce era mai bun.

    În 2 Corinteni 8, dăruirea este în mod repetat numită „har”. Domnul Isus, Cel bogat, S-a dat în har pentru noi. „Fiecare să dea după cum s-a hotărât în inimă, nu cu părere de rău sau de nevoie, pentru că Dumnezeu îl iubește pe acela care dă bucuros” (2 Corinteni 9.7).

    E. P. Vedder, Jr.

    SĂMÂNȚA BUNĂ

    Dar cel care a fost semănat în pământ bun este cel care aude cuvântul și-l înțelege; el aduce roadă și produce: unul o sută, altul șaizeci, altul treizeci.

    Matei 13.23



    O singură Biblie la 200 de persoane

    În anul 1930, într-un sat izolat din Polonia, un vânzător de Biblii a vândut o Biblie. După trei ani a venit iarăși în acel sat și a avut parte de o mare bucurie: Două sute de persoane veniseră la credința în Isus Hristos prin citirea acelei singure Biblii!

    Pentru că aveau numai un exemplar, le-a venit ideea de a îndepărta cu grijă coperțile și de a fragmenta acea Biblie în numeroase părți. Le-au împărțit apoi printre locuitorii satului și făceau schimb între ei, astfel încât, cu timpul, toți au putut profita de toate părțile Bibliei.

    La o strângere laolaltă cu acești credincioși, vânzătorul de Biblii a propus ca fiecare să spună pe de rost câte unul sau mai multe versete. Unul dintre ei s-a ridicat și a întrebat: „Am înțeles oare bine, ai spus versete sau ai spus capitole?”.

    Acest vânzător a rămas uimit când a auzit că ei învățaseră pe de rost nu numai versete, ci capitole sau chiar epistole întregi. Unii învățaseră pe de rost chiar o Evanghelie, alții o parte din Psalmi sau din Geneza. Împreună, cei două sute de credincioși știau aproape toată Biblia pe de rost. Acele foi din Biblie, prin citirea zilnică și împărțirea lor din casă în casă, au fost atât de uzate, încât abia se mai puteau citi. Dar ei aveau acum Cuvântul în minte și în inimă.

    În acest loc, sămânța Cuvântului lui Dumnezeu a găsit un pământ bun în inimi și a adus rod bogat pentru Dumnezeu!

    Citirea Bibliei: Deuteronom 28.15-32 · Galateni 4.21-31

    CUVÂNTUL LUI DUMNEZEU PENTRU ASTĂZI

    coordonatori Bob & Debby Gass

    DĂ-I LUI DUMNEZEU TOATĂ GLORIA! – Fundația S.E.E.R. România

    „Pentru ca nimeni să nu se laude înaintea lui Dumnezeu” (1 Corinteni 1:29)


    O ciocănitoare lovea cu ciocul într-un brad, când acesta a fost lovit de un fulger care l-a spintecat de sus până jos. Ciocănitoarei nu i-a venit să-și creadă ochilor. S-a dat la o parte, a privit o clipă copacul și apoi… și-a luat zborul. S-a întors mai târziu, împreună cu alte surate ciocănitori. Și, țanțoșă, a arătat spre copac spunându-le: „Iată, dragele mele, exact cum v-am zis!” Acum lăsând gluma la o parte, haideți să vedem ce putem învăța din asta.

    Câtă vreme nu uiți să Îi aduci laudă lui Dumnezeu pentru succesul tău, El va continua să te folosească și să te binecuvânteze. „Orice ni se dă bun şi orice dar desăvârşit este de sus” (Iacov 1:17). Asta înseamnă că fiecare lucru bun de care te bucuri astăzi și orice lucru bun de care ai nevoie mâine, este un „dar” de la Dumnezeu. Apostolul Pavel scrie: „Pentru ca nimeni să nu se laude înaintea lui Dumnezeu.” În ceruri nu există lăudăroșenie, ci doar laudă. De ce? Pentru că nu te poți lăuda cu felul în care ai ajuns acolo, deoarece totul este prin harul lui Dumnezeu! Și nu te poți lăuda cu ceea ce ai făcut pentru Dumnezeu înainte de a ajunge în ceruri, pentru că a fost chemarea lui Dumnezeu și lucrarea Lui! El spune: „Eu sunt Domnul, acesta este Numele Meu; şi slava Mea n-o voi da altuia” (Isaia 42:8). Și: „pe toţi cei ce poartă Numele Meu… i-am făcut spre slava Mea…” (Isaia 43:7).

    Rugăciunea „Tatăl nostru” se termină cu aceste cuvinte: „Căci a Ta este împărăţia şi puterea şi slava” (Matei 6:13). Cât timp? „În veci. Amin.”


    SCRIPTURILE ÎN FIECARE ZI

    de Jean Koechlin

    Proverbe 11:1-17


    Putem remarca cum, în aproape fiecare verset al acestui capitol, partea şi caracterul celui drept sunt puse în antiteză cu cel rău. La fel este şi în viaţa de zi cu zi a copilului lui Dumnezeu: aşezat alături de cei necredincioşi din această lume, credincioşia sa scoate în evidenţă (prin contrast) nelegiuirea lor (şi invers): un om drept în mijlocul perversiunii, un om integru între oameni ai necredinţei…

    Versetele de la 9 la 14 prezintă în special aspectele vieţii în societate. Cel drept nu este chemat să trăiască singur. Prezenţa lui în mijlocul lumii care-l observă este o mărturie. Epistola către Tit ne îndeamnă să trăim drept… în veacul acesta, „pentru a împodobi” precum fac ilustraţiile unei cărţi „învăţătura Dumnezeului nostru Mântuitor„ (Tit 2.1012).

    „Înţelepciunea este cu cei smeriţi„ (v. 2). Credinciosul care rămâne lângă Dumnezeu nu are niciodată o părere înaltă despre sine. Cel mai bun remediu împotriva mândriei este să ne îndreptăm gândurile spre măreţia Domnului Isus.

    Versetul 12 pune în contrast mândria cu priceperea: astfel, în timp ce mândria este însoţită de nedreptăţirea aproapelui, priceperea mă va ajuta întotdeauna să găsesc motive de a-l considera pe celălalt superior mie (Filipeni 2.3).

  • 15 Aprilie 2021

    DOMNUL ESTE APROAPE

    Dar Dumnezeu, fiind bogat în îndurare, pentru dragostea Lui mare cu care ne-a iubit (fiind și noi morți în greșeli), ne-a adus la viață împreună cu Hristos (prin har sunteți mântuiți) și ne-a înviat împreună și ne-a așezat împreună în cele cerești, în Hristos Isus.

    Efeseni 2.4-6


    Cât de minunată este poziția în care Dumnezeu ne-a așezat și în care suntem nu datorită a ceea ce noi am făcut, ci datorită a ceea ce El este și a făcut! De aceea siguranța noastră este deplină și suntem așezați în locurile cerești.

    Cât de trist este când nu realizăm că aceasta este poziția noastră și ne trudim pentru a ne făuri o poziție înaintea lui Dumnezeu, în loc să ne odihnim în El și în lucrarea perfectă împlinită de Domnul Isus! Cei din poporul Israel trebuiau să aducă în mod constant jertfe pentru a se menține într-o relație corectă cu Dumnezeu, însă noi acum suntem în Hristos. El S-a adus jertfă o dată pentru totdeauna și este așezat la dreapta lui Dumnezeu – lucrarea este încheiată. Dacă nu trăim în puterea acestei realități, nu vom avea siguranță și nu ne vom putea bucura cu adevărat de binecuvântările noastre. Nu trebuie să ducem o viață de trudă, luptând să ne dobândim o poziție înaintea lui Dumnezeu, ci trebuie să înțelegem pe de o parte că relația noastră cu El este cu mult mai înaltă decât cea pe care Israel a avut-o cu Iahve și, pe de altă parte, că nu faptele și eforturile noastre sunt cele care ne mențin în această minunată poziție de odihnă, în poziția de a fi așezați în Hristos, în locurile cerești.

    De asemenea, cât de trist este ca cei care înțeleg că au o astfel de poziție înaltă, în Hristos Isus, să trăiască o viață contrară ei! Poziția noastră este acolo, însă trăim noi în conformitate cu ea? Arată purtarea noastră că suntem așezați în Hristos Isus, sau suntem în continuare atât de legați de pământ, încât uităm de chemarea noastră cerească și trăim ca și cum nu ar exista nimic în afară de viața pământească? Susținem adevărul că Domnul vine, că vom fi cu El în cer pentru toată veșnicia, însă uităm că cerul este al nostru încă de pe acum. Trebuie să trăim ca Avraam, ca străini și călători! Nu stabilindu-ne locuința aici, pe pământ, ci ca ambasadori ai lui Hristos într-o țară străină! Facă Domnul ca aceasta să fie realitatea vieții noastre aici și acum!

    A. Blok

    SĂMÂNȚA BUNĂ

    Adevărat, adevărat vă spun că cine aude cuvântul Meu și crede în Cel care M-a trimis are viață veșnică și nu vine la judecată, ci a trecut din moarte la viață.

    Ioan 5.24



    O cântare pe care nici tu nu o cunoști (4)

    De acum era gata să renunțe la temeiul său și să recunoască pentru întâia oară ceea ce soția lui îmi spusese deja, anume că era îngrijorat cu privire la sufletul său și că voia ca toată această problemă să fie rezolvată. A mărturisit pe deplin că, în ciuda tuturor lucrurilor bune pe care le făcuse, era păcătos și avea nevoie de un Mântuitor. Cu bucurie i-am citit alt loc din Scriptură: „O, adevărat și cu totul demn de primit este cuvântul acesta: Hristos Isus a venit în lume ca să-i mântuiască pe cei păcătoși” (1 Timotei 1.15). El a repetat: „Ca-să-i-mântuiască-pe-cei-păcătoși!”.

    — Da, am spus, ca să-i mântuiască pe cei păcătoși – nu ca să-i ajute pe cei păcătoși să fie mântuiți, ci ca să-i mântuiască pe cei păcătoși. El nu este un ajutor, ci un Mântuitor, iar Cuvântul lui Dumnezeu spune: „Celui ce nu face fapte, ci crede în Cel ce îndreptățește pe păcătos, credința îi este socotită ca dreptate„. Omul a crezut. L-am părăsit în acea seară, după ce i-am citit și alte locuri din Scriptură, lăsându-l cu o nădejde nouă – nu bazată pe ceea ce făcuse el, ci crezând ceea ce Dumnezeu spune despre ce a făcut Hristos.

    Dimineața următoare am venit din nou să-l văd. Cum am intrat, m-a privit cu fața plină de bucurie și a spus: De acum voi avea și eu o cântare! Ea va fi: „A Lui, care ne iubește, care ne-a spălat de păcatele noastre în sângele Său„. A mai fost împreună cu noi cam o săptămână, după care a adormit fericit în Domnul.

    Acum, către fiecare dintre noi se îndreaptă această întrebare: vei putea și tu să cânți această cântare, sau va trebui să spui: mă chinuiesc în văpaia aceasta?

    Citirea Bibliei: Deuteronom 28.1-14 · Galateni 4.12-20

    CUVÂNTUL LUI DUMNEZEU PENTRU ASTĂZI

    coordonatori Bob & Debby Gass

    IEȘI DIN BARCA TA! – Fundația S.E.E.R. România

    „Petru a coborât din corabie” (Matei 14:29)


    Evanghelistul Matei notează: „Petru a coborât din corabie, şi a început să umble pe ape ca să meargă la Isus.”

    Astăzi, pune-ți aceste trei întrebări:

    1) Care este barca mea? Este acel lucru care îți oferă cel mai intens sentiment de siguranță. Este lucrul în care ești tentat să-ți pui încrederea atunci când apar furtunile vieții. Pentru a ști care este barca ta, întreabă-te: „Care este lucrul ce-mi produce cea mai mare neliniște, dacă mă gândesc să-l las deoparte și să merg prin credință?”

    2) Ce mă împiedică să ies din barca mea? Teama. Teama de oameni, teama de eșec, teama de critică, teama de lipsuri. Dar pentru a crește, pentru a înainta, trebuie să ajungi în teritorii noi – și de fiecare dată vei experimenta teama. Ea nu dispare niciodată. Însă de fiecare dată când vei ieși din barca ta, vei deveni tot mai destoinic și mai încrezător că teama nu are puterea de a te distruge. Deci, când Domnul Isus îți spune: „Vino!” începe să umbli, El nu te va lăsa să te îneci!

    3) Ce voi pierde dacă rămân în barca mea? Destinul. Pentru a realiza ceea ce nu ai realizat încă, trebuie să încerci ceva ce n-ai încercat încă! Vor exista riscuri? Bineînțeles! Cei mai mari jucători de baseball ratează de două ori din trei încercări. Dar ei știu că dacă nu merg spre bază, nu vor experimenta niciodată bucuria de a face un tur complet. Trebuie să înțelegi acest lucru important: Dacă rămâi în barca ta, probabil că te vei ofili acolo, și vei ajunge să te întrebi ce s-ar fi putut alege de viața ta dacă ai fi fost dispus să cobori din barcă. Așadar, astăzi – ieși din „barca” ta!


    SCRIPTURILE ÎN FIECARE ZI

    de Jean Koechlin

    Proverbe 10:16-32


    Un om drept este recunoscut mai ales după limbajul său (comp. cu Matei 26.73). Acordăm noi suficientă atenţie acestui aspect, de a nu rosti vorbe grele, cuvinte necuviincioase sau nebune? (Efeseni 4.29; 5.4). Dacă suntem dintre aceia care obişnuim să spunem orice ne trece prin minte, atunci v. 19 şi 20 ni se adresează în special nouă.

    „Limba celui drept este argint ales”: ea filtrează necurăţiile şi nu lasă să treacă decât ceea ce are valoare. În inima credinciosului pulsează două izvoare şi amândouă curg prin aceeaşi poartă a buzelor (Iacov 3.911): fântâna vieţii (v. 11; comp. cu Ioan 4.14), care îi poate înviora pe mulţi (v. 21), şi izvorul de necurăţie al cărnii, din care ţâşnesc toate gândurile rele (Matei 15.18-19; Proverbe 12.18). Înţelepciunea ne va arăta, prin intermediul învăţăturii ei, când să vorbim şi când să tăcem (de citit rugăciunea din Psalmul 141.3).

    Versetele 24-30 compară sfârşitul celui rău cu al celui drept. Cel rău se teme (v. 24), dar teama lui nu este frica de Domnul, ci o groază nedefinită şi superstiţioasă, care are la orizont moartea, pentru care el nu este pregătit (Iov 15.20-21). Cât de diferită de aceasta este calea celui credincios! În ce priveşte viaţa prezentă, Dumnezeu îi împlineşte dorinţele drepte (v. 24), iar cât despre viitor, inima i se bucură într-o aşteptare fericită (v. 28).

  • 14 Aprilie 2021

    DOMNUL ESTE APROAPE

    Cain a adus un dar Domnului din roadele ogorului. Și Abel a adus și el din cele întâi-născute ale oilor lui și din grăsimea lor.

    Geneza 4.3,4


    Este evident că această relatare din Geneza ne îndreaptă gândurile nu către păcate comise, nici către iertarea de păcate, ci către poziția pe care omul natural o are înaintea lui Dumnezeu. Dacă ar fi fost o chestiune de păcat, am fi citit despre o jertfă adusă de Adam și de Eva, căci ei cu siguranță păcătuiseră. Dacă ei ar fi adus o jertfă, ne-ar fi fost ușor să înțelegem motivul pentru aceasta. Aici avem însă de-a face cu un principiu. Cu alte cuvinte, vedem aici doi oameni despre care nici măcar nu se spune că ar fi comis un păcat; deși putem foarte bine presupune că au comis păcate, Cuvântul lui Dumnezeu nu menționează acest lucru. Totuși, unul dintre ei a primit de la Dumnezeu mărturia că era drept. În Evrei 11 vedem motivul pentru care el a fost socotit drept: datorită faptului că acționase prin credință, venind cu o jertfă care a fost primită de Dumnezeu. Ceea ce a caracterizat jertfa lui Abel a fost faptul că ea vorbea despre moarte. El s-a apropiat de Dumnezeu punând moartea între el și Dumnezeu.

    Găsim în această relatare învățătura clară a întregii Scripturi, anume că doar moartea poate constitui sfârșitul omului natural și că doar moartea îl poate scoate pe un descendent de-al lui Adam din poziția lui de om natural. Cu toții știm foarte bine că numai moartea ne poate scoate din locul unde blestemul lui Dumnezeu este asupra noastră, din locul care este întinat de păcat. Moartea este singura cale prin care omul poate ieși din poziția de păcătos, pentru a intra în cea de om drept. Citim de asemenea că Abel a adus o jertfă din cei întâi-născuți ai turmei sale, ceea ce constituie unul dintre cele mai minunate simboluri. Dacă suntem familiarizați cu Noul Testament, știm că acesta este un simbol al Domnului Isus, al Fiului lui Dumnezeu (El este Cel întâi-născut, ca Om, peste toată creația); astfel fiind, El a împlinit lucrarea de la Golgota.

    Abel și-a adus jertfa din cei întâi-născuți ai turmei lui și din grăsimea ei. În Levitic vedem că grăsimea reprezintă cea mai prețioasă parte a animalului de jertfă, ceea ce îi oferă excelența și vrednicia, fiind un simbol al sănătății și al vigorii. Grăsimea animalului de jertfă simbolizează energia voinței omenești. Abel a recunoscut prin jertfa sa că ceea ce Dumnezeu cere de la om are tot dreptul să o facă. Dumnezeu are dreptul de a cere supunerea voinței omului față de voința Sa. În consecință, Cel care avea să fie Înlocuitorul păcătoșilor pierduți, Cel care avea să arate calea înapoi către Dumnezeu, Și-a predat lui Dumnezeu în întregime voia, astfel încât Dumnezeu Și-a găsit toată plăcerea în El.

    H. L. Heijkoop

    SĂMÂNȚA BUNĂ

    Însă celui ce face fapte, plata nu i se socotește ca un har, ci ca datorie.

    Romani 4.4



    O cântare pe care nici tu nu o cunoști (3)

    Am așteptat răspunsul. Capul i se aplecase și ochii îi erau ațintiți în podea. Nu voi uita niciodată privirea sa după ce și-a ridicat capul ca să-mi răspundă. Era ca a unuia care tocmai fusese trezit dintr-un vis care durase o viață. De acum se afla față în față cu realitățile veșnice, iar singurul său răspuns a fost:

    — Ni-cio-da-tă-nu-m-am-gân-dit-la-as-ta!

    — Totuși, i-am spus, Dumnezeu S-a gândit; și El a scris un verset pentru persoane ca tine – care vor să-și măsoare șansele pe baza faptelor lor bune și care se înșală singure cu nădejdea că vor ajunge în cer în felul acesta. Îți voi citi versetul. Este în capitolul 4 din Epistola către Romani: „Însă celui ce face fapte, plata nu i se socotește ca un har, ci ca datorie” (versetul 4). Dă-mi voie să ți-l explic: Atunci când erai sănătos și puteai munci, îți primeai salariul, fiindcă ai lucrat pentru el. Nu aveai nicio obligație deosebită față de persoana care te plătea. Veneai acasă la soția ta și îi spuneai: Iată cât am câștigat astăzi. Puteai vorbi despre ceea ce tu ai făcut, despre ceea ce tu ai obținut; și n-aveai nimic de spus cu privire la persoana care te plătise. Aceasta este exact ceea ce Dumnezeu vrea să spună prin acest verset. Dacă ai putea să ajungi în cer pe baza a ceea ce tu ai făcut, este clar că nu ai fi acolo prin har. Nu ai putea astfel cunoaște nimic despre dragostea lui Dumnezeu descoperită în Isus. Nu ai putea să cânți: „A Lui, care ne iubește, care ne-a spălat de păcatele noastre în sângele Său„, pentru că tu ai fi acolo fără un Mântuitor și n-ai avea nicio cântare. Crezi că ai putea fi fericit?

    Citirea Bibliei: Deuteronom 27.1-26 · Galateni 4.1-11

    CUVÂNTUL LUI DUMNEZEU PENTRU ASTĂZI

    coordonatori Bob & Debby Gass

    PENTRU DUMNEZEU NICIODATĂ NU E PREA TÂRZIU – Fundația S.E.E.R. România

    „I-am văzut căile, şi totuşi îl voi tămădui” (Isaia 57:18)


    Ți-ai pus vreodată această întrebare: „Oare e prea târziu ca Dumnezeu să mai facă ceva cu mine sau prin mine?” Să-ți fie clar: pentru Dumnezeu nu este niciodată prea târziu! În Sfânta Scriptură citim despre oameni zdrobiți pe care Dumnezeu i-a ridicat prin mijloace uimitoare. El l-a folosit pe Moise, un ucigaș, pentru a scăpa poporul Israel din robie. L-a folosit pe Iacov, un mincinos și un înșelător, pentru a-Și împlini promisiunea făcută lui Avraam. El a inclus-o până și pe Rahav, o prostituată, în linia genealogică mesianică. Și dacă Dumnezeu i-a răscumpărat pe toți aceștia, El te poate răscumpăra și pe tine!

    Zdrobirea nu trebuie să te țină niciodată legat. Ci trebuie să te descătușeze, ca să trăiești o viață de libertate. O persoană cu adevărat zdrobită înțelege realitatea versetului din Ioan 15:5, în care Domnul Isus a spus: „despărţiţi de Mine, nu puteţi face nimic.” O persoană zdrobită care a învățat să depindă de Dumnezeu, are o putere lăuntrică extraordinară, pe care te poți baza. Când privești la un trecut presărat cu eșecuri, e greu să întrevezi un viitor luminos, la fel cum este de dificil să conduci uitându-te doar în oglinda retrovizoare. Sigur că trebuie să privești și în oglinda retrovizoare, doar din când în când, pentru că dacă te concentrezi asupra ei, te vei răni pe tine, dar și pe alții!

    De aceea parbrizul este atât de mare în comparație cu oglinda retrovizoare – îți arată înspre ce te îndrepți, și nu unde ai fost! Când te întorci la Dumnezeu, El te iartă, te restaurează și te folosește pentru împlinirea planului Său. El a spus: „I-am văzut căile, şi totuşi îl voi tămădui; îl voi călăuzi, şi-l voi mângâia, pe el şi pe cei ce plâng împreună cu el. Voi pune lauda pe buze” (Isaia 57:18-19). Cuvântul lui Dumnezeu pentru tine, astăzi, este acesta: Niciodată nu e prea târziu pentru Dumnezeu!


    SCRIPTURILE ÎN FIECARE ZI

    de Jean Koechlin

    Proverbe 10:1-15


    Începând cu acest capitol, Proverbele se prezintă sub forma unor fraze inspirate de Înţelepciune, cărora nu ne va fi uşor să le înţelegem întotdeauna ordinea şi nici să le desprindem ideile principale. Din lipsă de spaţiu, nu ne vom putea opri aici decât la un număr restrâns de versete (însă pentru un studiu mai aprofundat ne putem folosi de lucrarea: „Etude sur les Proverbes” „Studiu asupra Proverbelor„, de Henri Rossier).

    Cel dintâi verset are rol de introducere generală: „Un fiu înţelept îl înveseleşte pe tată” (v. 1). El este completat de v. 24 din cap. 23: „Tatăl celui drept va avea multă bucurie” (vezi şi 15.20; 17.21,25; 29.3). Să ne gândim la satisfacţia pe care o au părinţii noştri când văd la noi manifestări ale trăsăturilor dreptăţii şi înţelepciunii conform gândului lui Dumnezeu. Şi ce să mai spunem când, privind mai sus, spre necurmata plăcere a Tatălui, Îl vedem pe Dumnezeu admirând Înţelepciunea Fiului Său, arătată nu numai în veşniciile trecute, ci şi în timpul cât a străbătut acest pământ… (cap. 4.3; Matei 3.17; 17.5).

    Versetele care urmează ne arată în ce fel un fiu înţelept îşi onorează şi îşi bucură tatăl: Dreptatea practicată în lucrare (v. 45), în umblare (v. 9), în vorbire (v. 11,13,14) iată ce a manifestat Domnul Isus şi ceea ce a stârnit o bucurie infinită în inima Tatălui Său (vezi Ioan 8.29)!

Calendar

septembrie 2026
L M M J V S D
 123456
78910111213
14151617181920
21222324252627
282930  

Ultimele postări

Urmărește-ne