Mana Zilnica

Categorie: Romanian devotionals

  • 7 Octombrie 2020

    DOMNUL ESTE APROAPE

    Ferice de cei care păzesc mărturiile Sale, care Îl caută din toată inima.

    Psalmul 119.2


    Meditații asupra Psalmului 119 (1)

    De ce studiem Cuvântul lui Dumnezeu? De ce este ferice de cei care păzesc mărturiile Sale? Studiul Scripturii nu este un exercițiu intelectual. Putem încerca să găsim diferite lucruri în Cuvântul lui Dumnezeu, însă, în primul rând, o Persoană este revelată în acest Cuvânt – Domnul Isus Hristos – și pe El trebuie să-L căutăm mai întâi. Este un lucru binecuvântat dacă deschidem Biblia cu dorința de a-L găsi pe Hristos în ea. Domnul Isus le-a spus iudeilor: „Voi cercetați Scripturile … și ele sunt acelea care mărturisesc despre Mine” (Ioan 5.39). Prin urmare, dacă avem dorința de a-L găsi pe El în Cuvântul lui Dumnezeu, vom fi nespus de binecuvântați.

    În al doilea rând, trebuie să-L căutăm din toată inima. Avem nevoie de o inimă neîmpărțită atunci când încercăm să-L găsim pe paginile Scripturii. Nu putem să ne împărțim atenția între Domnul și orice altceva. Nu putem spune că există o parte creștină a vieții noastre, în care ne găsim plăcerea să ascultăm de Cuvântul lui Dumnezeu, și că există o altă parte, seculară, a afacerilor sau a divertismentului, în care Dumnezeu nu are niciun cuvânt de spus. Nu, ci trebuie să-L căutăm cu o inimă întreagă. În Deuteronom 4.29 citim: „Și de acolo vei căuta pe Domnul Dumnezeul tău și-L vei găsi, dacă-L vei căuta cu toată inima ta și cu tot sufletul tău”. Dumnezeu ne promite că, dacă Îl vom căuta cu toată inima în Scriptură, Îl vom găsi. Nu cunosc pe nimeni care să-L fi căutat pe Domnul Isus în Biblie, care să se fi rugat și care să fi citit cu sârguință Cuvântul lui Dumnezeu și care să nu-L fi găsit. Îl vom găsi și noi, dacă Îl căutăm cu o dorință arzătoare și cu o inimă întreagă.

    M. Vogelsang

    SĂMÂNȚA BUNĂ

    Luptați-vă să intrați pe ușa cea strâmtă. Căci vă spun că mulți vor căuta să intre și nu vor putea. Îndată ce Stăpânul casei Se va scula și va închide ușa și voi veți începe să stați afară și să bateți la ușă, zicând: Doamne, deschide-ne! El vă va răspunde: … nu vă știu de unde sunteți; depărtați-vă de la Mine, voi toți lucrătorii fărădelegii.

    Luca 13.24-27



    Înăuntru, ori afară?

    M-am apropiat odată de ușa unui magazin pentru a cumpăra ceva. În aceeași clipă, din cealaltă parte a apărut în fața ușii un bărbat. Salutând, proprietara magazinului a ieșit, l-a primit cu mare amabilitate pe acel domn, i-a spus să meargă la soțul ei și apoi a închis ușa după ea.

    Atunci mi-a trecut prin minte cuvântul Domnului Isus care este scris în Matei 24.40: „Unul va fi luat și altul va fi lăsat”.

    După nici măcar un minut, doamna a ieșit iarăși și și-a cerut scuze că mi-a închis ușa în nas. I-am spus că nu face nimic; dar în sinea mea m-am gândit că așa va fi închisă odată ușa cerului sau ușa harului pentru mulți așa-ziși creștini. În acel minut mi-am imaginat cât de îngrozitor va fi pentru aceia care nu vor fi gata când Isus va reveni și când va fi nevoit să le spună: „Duceți-vă de la Mine, nu vă cunosc!”.

    Ce trebuie să facem pentru ca El să ne poată spune: „Da, vă cunosc„? Foarte simplu, și anume: să venim la El așa cum suntem, pentru a deveni oițele Sale. Isus spune în Matei 11.28: „Veniți la Mine, toți cei trudiți și împovărați, și Eu vă voi da odihnă”, iar în Ioan 10.27,28: „Oile Mele ascultă glasul Meu; Eu le cunosc și ele vin după Mine. Eu le dau viața veșnică, în veac nu vor pieri …”.

    CUVÂNTUL LUI DUMNEZEU PENTRU ASTĂZI

    coordonatori Bob & Debby Gass

    Provocari pentru Biserica din zilele noastre – Fundația SEER

    „Pentru ca domniile si stapanirile din locurile ceresti sa cunoasca azi, prin Biserica, intelepciunea nespus de felurita a Lui Dumnezeu” (Efeseni 3:10)


    Iata trei din provocarile cu care se confrunta biserica si credinciosii astazi:

    1. Nu putem experimenta o descoperire a lucurilor lui Dumnezeu continuand sa ne agatam de lucrurile moarte. Scopul Lui Dumnezeu este ca „domniile si stapanirile din locurile ceresti sa cunoasca azi, prin Biserica, intelepciunea nespus de felurita a Lui Dumnezeu”. Cuvantul „trezire” nu se refera numai la cineva care se desteapta din somn, ci se refera si la invierea cuiva care a murit, sau care este pe moarte si revine din nou la viata.
    2. Ne este teama de excese sau de exagerari, asa ca imbratisam mediocritatea si o numim echilibru. Oameni nu se simt atrasi de noi datorita asemanarilor dintre noi, ci datorita lucrurilor care ne fac unici. Cand vorbim despre credinta si despre marturia noastra, noi nu trebuie sa bagatelizam, sa punem pe planul doi, sau sa dam la o parte exact lucrurile care ni le-a dat Dumnezeu si care ne fac diferiti. Daca noi facem asta, oamenii vor fi dezamagiti si vor merge in alta parte. Ucenicii nu s-au amestecat cu multimea; mesajul lor si manifestarea puterii Cuvantului i-a facut sa iasa in evidenta.
    3. Trebuie sa-i apreciem in biserica pe aceia care isi asuma riscuri si traiesc prin credinta. In prima minune facuta de Domnul Isus, preschimbarea apei in vin, Maria le-a spus slujitorilor din Cana: „Sa faceti orice va va zice” (Ioan 2:5). Nevoia noastra de a fi apreciati si de a fi populari, poate duce la un spirit religios care ii schilodeste pe cei ce isi asuma riscuri si pe cei care umbla prin credinta. Domnul Isus ne-a facut urmatoarea promisiune: „voi veti primi o putere cad Se va pogori Duhul Sfant peste voi, si-mi veti fi martori…” (F. Apostolilor 1:8).

    Asadar, intrucat Dumnezeu ne spune sa-L prezentam prin Biserica, sa nu ne temem sa iesim in evidenta – si sa-L ascultam!


    SCRIPTURILE ÎN FIECARE ZI

    de Jean Koechlin

    2 Cronici 12:1-16


    Trei ani scurţi! Atât a durat credincioşia lui Roboam şi a poporului. Ca şi odinioară sub judecători, Dumnezeu urmează să le vorbească ridicând împotriva lor adversari. Ofensiva lui Faraon Şişac va da posibilitate împăratului şi poporului să compare ce înseamnă să-I servească Domnului cu a-i servi împăratului Egiptului (v. 8). O primă constatare: în timp ce Domnul Îşi îmbogăţeşte servitorii, Vrăjmaşul îi jefuieşte pe aceia pe care-i reduce la sclavie.

    Cuvântul profetului Şemaia a produs smerire în inimile căpeteniilor lui Israel şi a împăratului, ceea ce-i face să mărturisească: „Domnul este drept”. Recunoaşterea acestei dreptăţi, … chiar dacă ea trebuie să se exercite contra noastră, este întotdeauna un semn fericit (vezi Luca 23.41). Acest fapt Îi va permite apoi lui Dumnezeu să Se descopere nu numai ca un Dumnezeu drept, ci şi ca un Dumnezeu îndurător, un Dumnezeu Mântuitor. Să remarcăm cum, în har, subliniază „lucrurile bune” pe care încă le poate vedea în împărăţia lui Iuda. În pofida tuturor, Roboam „a făcut rău” (v. 14). Un rău cu rădăcini îndepărtate, întrucât mama lui, o amonită, fusese luată în căsătorie de Solomon înainte de moartea lui David (comparaţi 9.30 cu 12.13).

  • 6 Octombrie 2020

    DOMNUL ESTE APROAPE

    Petru, luându-L deoparte, a început să-L mustre, spunând: „Dumnezeu să Se îndure de Tine, Doamne! Nicidecum să nu Ți se întâmple așa ceva!”.

    Matei 16.22


    Petru și Domnul său (4) – „Înapoia Mea, Satan!” (A)

    Cei credincioși încă au în ei carnea, chiar dacă nu mai sunt „în carne”, în ce privește poziția lor înaintea lui Dumnezeu (Romani 8.9). Iar dacă nu umblăm în Duhul și dacă nu rămânem în părtășie cu Hristos, carnea se va manifesta cu siguranță. Aceasta este fără îndoială explicația pentru desele inconsecvențe din umblarea celor credincioși – acum Îl onorează pe Domnul, iar în momentul următor Îl dezonorează. Apostolul Petru ne oferă un exemplu cu privire la această inconsecvență în umblare.

    Petru Îl mărturisise pe Domnul Isus a fi „Hristosul, Fiul Dumnezeului celui viu” (Matei 16.16). Nu „carnea și sângele” îi descoperiseră acest lucru, ci harul suveran al Tatălui ceresc. Datorită acestei mărturisiri, Petru este numit „fericit” de către Domnul Însuși. La scurt timp după aceasta, „Isus a început să le arate ucenicilor Săi că El trebuie să meargă la Ierusalim și să sufere multe de la bătrâni și de la preoții de seamă și de la cărturari și să fie omorât și a treia zi să învieze” (versetul 21).

    În urma acestor cuvinte, Petru L-a luat pe Domnul deoparte și a început să-L mustre, spunând: „Dumnezeu să Se îndure de Tine, Doamne! Nicidecum să nu Ți se întâmple așa ceva”. Cuvântul folosit aici pentru „a mustra” înseamnă „a atenționa cu seriozitate”. Dacă Domnul avea să moară în acest fel, atunci toate nădejdile lui Petru de a domni împreună cu El în Împărăție aveau să se năruiască. Petru se gândea mai mult la el, decât la Domnul și la planurile Sale. Ni se întâmplă și nouă des acest lucru – să împletim planurile, gândurile și intențiile noastre cu cele ale lui Dumnezeu, căutând ca El să le împlinească pe ale noastre, nu pe ale Lui.

    B. Reynolds

    SĂMÂNȚA BUNĂ

    Îndrăznește, scoală-te, căci te cheamă!

    Marcu 10.49



    Îndrăznește, te cheamă!

    Când Domnul Isus a ieșit din Ierihon, Bartimeu, orbul, ședea lângă drum cerșind. Bartimeu a auzit că Isus Nazarineanul va trece pe acolo și striga pentru ca Domnul Isus să Se îndure de el. Mulți l-au certat pe orb să tacă. Dar Isus S-a oprit și l-a chemat la El. Atunci, cei care mergeau cu Domnul i-au spus sărmanului orb: „Îndrăznește, scoală-te, căci te cheamă!”. La aceste cuvinte, Bartimeu și-a aruncat haina, a sărit și a venit la Isus.

    Isus l-a chemat! Avea suficiente motive să nu se teamă. Încrederea lui în Mântuitorul nu a fost dată de rușine. La cuvântul Domnului, Bartimeu și-a căpătat vederea și L-a urmat pe Domnul Isus pe cale.

    Poate că și tu ai înțeles că păcatele tale te despart de Dumnezeu și te simți sărac și pierdut sub vina ta înaintea lui Dumnezeu. Și pentru tine sunt rostite cuvintele: „Îndrăznește, te cheamă!”.

    Isus vrea să Se oprească în fața oricui oftează sub povara păcatului. El așteaptă ca și tu să-I aduci povara ta, pentru că vrea să te elibereze de ea. Aruncă tot ce te împiedică să mergi la El! Adu-I Lui tot ce te apasă! Recunoaște înaintea Lui lipsa de speranță din viața ta, păcatele tale, condamnarea ta la pierzare! El va așeza în inima ta pace, iar tu Îl vei urma cu bucurie.

    Nu te lăsa reținut de aceia care vor să te împiedice și care te înspăimântă cu urmări închipuite ale acestui pas! Domnul este Cel care te cheamă. Ascultă glasul Lui! Urmează chemarea Sa! Nu vei regreta niciodată.

    CUVÂNTUL LUI DUMNEZEU PENTRU ASTĂZI

    coordonatori Bob & Debby Gass

    CUM SĂ-ȚI STABILEȘTI SCOPURILE (6) – Fundația SEER

    „Scrie proorocia, si sap-o pe table, ca sa se poata citi usor” (Habacuc 2:2)


    Tu trebuie sa iti pui scopurile pe hartie!

    Dumnezeu i-a spus lui Habacuc: „Scrie proorocia, … ca sa se poata citi usor. Caci este o proorocie a carei vreme este hotarata… daca zaboveste, asteapt-o, caci va veni si se va implini negresit.” (v. 2-3). Sa retinem cuvantul „zaboveste”, chiar daca nu ne place neaparat ce comunica. Dumnezeu iti poate da o viziune peste noapte, dar de obicei ea nu sa va si implini peste noapte! Te poti confrunta cu dezamagiri, cu descurajari si cu amanari. Intrucat viziunea te va costa mai mult decat te-ai asteptat si necesita mai mult timp decat ai planuit, poate fi „incetosata” de circumstante si emotii. De acee este ata de important sa o scrii si sa o ai inaintea ochilor! De ce i-a zis lui Avram Dumnezeu ca fii sai vor fi asa de multi „ca stelele cerului”? Deoarece stelel sunt corpuir ceresti pe care le poti privi cu ochii si le poti numara.

    „Cand nu este nici o descoperire dumnezeiasca poporul este fara frau” (Proverbe 29:18). Expresia „fara frau” sugereaza ceva care se degradeaza lent, si asta se intampla cand nu ai viziunea lui Dumnezeu inaintea ta. Daca ai visat sa slabesti, pune pe frigider o poza care sa te inspire. Daca visezi ca intr-o buna zi sa ai propria ta casa, lipeste o poza cu o casa pe panoul tau de mesaje. Si daca scopul tau este sa daruiesti o suma de bani pentru lucrarea Lui Dumnezeu, completeaza un cec cu acea suma si pune-l intr-un loc in care il poti vedea in fiecare zi.

    Cand ai un scop exprimat cu claritate, in scris, vei sti intotdeauna unde esti, si deci iti vei aminti mereu ce te-a chemat Dumnezeu sa faci!


    SCRIPTURILE ÎN FIECARE ZI

    de Jean Koechlin

    2 Cronici 11:1-23


    Divizarea lui Israel în două împărăţii a fost o judecată din partea lui Dumnezeu. Este deci o pierdere de timp pregătirea a o sută optzeci de mii de oameni aleşi, „pentru a răsturna“ situaţia. Roboam, avertizat de omul lui Dumnezeu, renunţă la ideea sa. Îşi concentrează forţele ca să construiască cetăţi de apărare în scopul asigurării protecţiei şi a resurselor de hrană pentru mica lui împărăţie.

    În ceea ce-l priveşte, Ieroboam nu rămâne inactiv, dar ce dureros că el acţionează într-un alt sens! Temându-se ca nu cumva să-şi piardă influenţa dacă le va mai permite alor lui să meargă la sărbătorile din Ierusalim, stabileşte un cult naţional idolatru, dezgustător în ochii lui Dumnezeu. Atunci preoţii şi leviţii din cele zece seminţii îşi arată ataşamentul lor pentru Domnul şi pentru poruncile Lui. Părăsind ţara mânjită, ei merg să se stabilească în Iuda, preferând să abandoneze tot ce aveau, decât să rămână asociaţi cu păcatul. Ce mulţi sunt credincioşii care au făcut acelaşi lucru, din supunere faţă de Domnul!

    Încurajaţi de exemplul acestor leviţi, alţi credincioşi aparţinând acestor zece seminţii, probabil fără să-şi părăsească definitiv cetăţile, încep să se suie de atunci la Ierusalim, pentru a aduce acolo jertfe după Cuvânt.

  • 5 Octombrie 2020

    DOMNUL ESTE APROAPE

    Și împăratul s-a sfătuit cu căpeteniile lui și cu toată adunarea, la Ierusalim, să sărbătorească Paștele în luna a doua … Și alergătorii au mers cu scrisorile din mâna împăratului și a căpeteniilor sale în tot Israelul și Iuda și, după porunca împăratului, ziceau: „Fii ai lui Israel, întoarceți-vă la Domnul”.

    2 Cronici 30.2,6


    Ezechia a ținut Paștele în a paisprezecea zi a lunii a doua, nu în luna întâi, așa cum prevedea legea. Acest lucru s-a întâmplat din cauză că unii din popor nu se curățiseră la timp. În Numeri 9.10,11, Domnul dăduse instrucțiuni pentru o astfel de situație. Lucrurile erau însă și mai complicate, fiindcă mulți din popor, care doreau să mănânce paștele, nu se curățiseră potrivit legii și „au mâncat paștele altfel decât era scris” (2 Cronici 30.18). Ezechia însă a văzut că în inima lor era dorința de a-L căuta pe Dumnezeu și a mijlocit pentru ei, iar Domnul i-a vindecat și i-a iertat.

    Avem aici o lecție importantă pentru noi, atunci când căutăm să cunoaștem gândul Domnului într-o zi de ruină. Dumnezeu are îngăduință față de slăbiciunea și de lipsa noastră de pricepere, atunci când inima este dreaptă. Putem conta pe îndurarea și pe ajutorul Său, în timp ce căutăm să aplicăm principiile Cuvântului Său în diverse situații. Nu este vorba de neascultare fățișă, fiindcă Dumnezeu nu are nicio îngăduință față de așa ceva, însă El acționează cu bunătate față de cei care Îl caută cu stăruință și ia aminte la rugăciunile celor care mijlocesc pentru ei.

    Deși separate din punct de vedere politic și deja cucerite de asirieni, celelalte zece seminții n-au fost excluse. Decretul a circulat prin tot Israelul, de la Beer Șeba la Dan. Invitația trimisă lor ne oferă un exemplu minunat cu privire la felul cum trebuie să acționăm față de poporul lui Dumnezeu astăzi, care este împrăștiat și divizat de către un vrăjmaș cu mult mai rău decât Asiria. Îi vom disprețui și îi vom ignora? Sau mai degrabă ne vom purta cu bunătate față de ei, potrivit adevărului?

    G. W. Steidl

    SĂMÂNȚA BUNĂ

    A Lui, care ne iubește, care ne-a spălat de păcatele noastre cu sângele Său și a făcut din noi o împărăție și preoți pentru Dumnezeu, Tatăl Său: a Lui să fie slava și puterea în vecii vecilor! Amin.

    Apocalipsa 1.5,6



    Ce se va cânta în cer?

    Un vestitor al evangheliei a vorbit odată cu un tânăr despre cer.

    — O, da, a spus George, și eu doresc să ajung în cer și mă gândesc că voi fi acolo cândva. Am fost întotdeauna bun cu soția și cu copiii mei. De asemenea, nu am făcut niciun rău cu bună știință cuiva.

    — Este frumos că sunteți un om așa de bun. Dar ce vă imaginați când rostiți cuvântul cer? Ce vom face acolo?

    — Mă gândesc că este un loc fericit și că acolo vom cânta mult, a răspuns George.

    — Da, desigur, acolo se va cânta mult. Vă voi citi ceva despre aceasta.

    Evanghelistul a deschis Biblia și a citit: „A Lui, care ne iubește, care ne-a spălat de păcatele noastre cu sângele Său și a făcut din noi o împărăție și preoți pentru Dumnezeu, Tatăl Său: a Lui să fie slava și puterea în vecii vecilor! Amin”.

    — Puteți cânta această cântare? Sunteți spălat de păcate prin sângele Său?

    George a devenit deodată foarte grav. Conștiința i-a fost atinsă. Și-a adus aminte de unele păcate. Aproape șoptit, el a răspuns:

    — Nu, această cântare nu o pot cânta. Dar nu vreți să vă rugați cu mine? Și eu doresc să fiu spălat de toate păcatele mele prin sângele Său.

    În acea seară, George a fost mântuit. Și-a plecat genunchii în fața Mântuitorului și a primit iertarea. Acum putea să cânte și el cântarea de laudă a celor mântuiți.

    CUVÂNTUL LUI DUMNEZEU PENTRU ASTĂZI

    coordonatori Bob & Debby Gass

    CUM SĂ-ȚI STABILEȘTI SCOPURILE (5) – Fundația SEER

    „Rudele mele stau de o parte” (Psalmul 38:11)


    Tu trebuie sa discerni cine trebuie sa faca parte din viata ta si cine nu. Una din cele mai dificile probleme, cand vorbim de implinirea scopurilor, este sa descoperi ca cei care iti sunt cei mai apropiati nu sunt in asentimentul tau sau nu doresc sa fie partasi. Poti petrece ani de zile incercand sa-i convingi. Poti chiar sa le cumperi loialitatea pe termen scurt, dar in cele din urma te vor parasi, adesea lasandu-te balta cu inima franta, undeva pe parcursul procesului.

    Apostolul Pavel a scris: „cei se sunt in Asia, toti m-au parasit” (2 Timotei 1:15). „Dima, din dragoste pentru lumea de acum m-a parasit” (2 Timotei 4:10). Putem simti durerea din inima lui, si dezamagirea din cuvintele lui, nu-i asa? Poti sa ai de la Dumnezeu un scop extraordinar, si totusi poti experimenta acelasi lucru.

    Cineva a spus: „In prosperitate prietenii ne cunosc; la necaz, noi ne cunoastem prietenii!” Cat este de adevarat! Cand dezastrul l-a lovit pe Iov, el a spus: „Aceia in care ma incredeam ma urasc, aceia pe care ii iubeam s-au intors impotriva mea” (Iov 19:19).

    Experienta lui David l-a facut sa afirme: „Rudele mele stau de o parte.” In intelepciunea sa, Solomon conncluzioneaza: „Ca un dinte stricat si ca un picior care schiopateaza, asa este increderea intr-un stricat la ziua necazului” (Proverbe 25:19).

    Adevarul este ca cei care nu iti respecta scopul te vor face sa o iei intr-o alta directie. Poti sa-i slujesti si sa-i incurajezi cu cuvinte care zidesc si binecuvinteaza, dar daca insisti sa stai aproape de ei, vor fi ca un dinte stricat, si te vor rani. Domnul Isus le-a spus ucenicilor Sai: „Daca nu va va primi cineva, nici nu va asculta cuvintele voastre, sa iesiti din casa aceea sau cetatea aceea si sa scuturati praful de pe picioarele voastre” (Matei 10:14).

    Pentru a-ti implini scopul dat de Dumnezeu, uneori va trebui sa faci lucrul acesta.


    SCRIPTURILE ÎN FIECARE ZI

    de Jean Koechlin

    2 Cronici 10:1-19


    Copiii lui Israel sunt adunaţi la Sihem, în jurul noului împărat şi îi cer: „Uşurează această aspră robie…” Ce sfat îi dau bătrânii lui Roboam? „Dacă vei fi bun cu poporul acesta şi le vei fi pe plac…” (v.7). Şi în 1 Împăraţi 12.7: „Dacă vei fi astăzi un slujitor al poporului acestuia şi le vei sluji…”

    Aceasta este chiar şi pentru un împărat singura cale de a câştiga sau de a păstra afecţiunea celorlalţi. Gândurile noastre se întorc spre Domnul Isus. „El a venit nu ca să I se slujească, ci ca El să slujească” (vezi Matei 20.26-28). Titlurile Sale glorioase nu L-au reţinut în mersul Său de umilire, de dragoste şi de devotament. Rezultatul este că acum El a dobândit toate drepturile la ascultare din partea oricărui om (Filipeni 2.6-11). Urmând acest măreţ Exemplu, cel care are o poziţie de autoritate trebuie să fie primul în slujire. Pentru că, cum ai putea pretinde ascultare şi devotament atât timp cât n-ai oferit tu însuţi un bun exemplu?

    Roboam a refuzat să-şi slujească poporul. Ne surprinde atunci că cele zece seminţii refuză să-l slujească la rândul lor? Propria mândrie i-a îndepărtat de pe calea supunerii în umilinţă. Şi iată despărţirea! Niciodată până la venirea Domnului, poporul nu-şi va mai găsi unitatea adevărată.

  • 4 Octombrie 2020

    DOMNUL ESTE APROAPE

    Isus, strigând din nou cu glas tare, Și-a dat duhul.

    Matei 27.50


    Domnul nostru a murit de bunăvoie. Oamenii I-au dorit moartea și au fost instrumente pentru împlinirea ei. Domnul a devenit Om, pentru ca astfel să poată muri. Orice împrejurare însă a fost de natură să arate că acolo era Cel care din vechime a așezat temeliile cerului și ale pământului prin cuvântul Său, iar El putea la fel de ușor să șteargă întreaga lume de pe fața pământului. Însă El, „strigând din nou cu glas tare, Și-a dat duhul. Și, iată, perdeaua templului s-a rupt în două, de sus până jos, și pământul s-a cutremurat și stâncile s-au despicat” (Matei 27.50,51). Natura și-a dat propria mărturie, iar întunericul de pe fața pământului nu a fost o simplă eclipsă.

    Mărturie a dat și sistemul iudaic, prin ruperea perdelei – umbrele treceau, iar împlinirea lor, marea Realitate, venise. Perdeaua intactă fusese simbolul faptului că omul nu se putea apropia de Dumnezeu. Sub lege, o astfel de apropiere nu putea exista. Atunci Dumnezeu locuia în întuneric gros. Însă, prin moartea lui Isus, plinătatea de har a venit. Dumnezeu și omul pot acum să se întâlnească față în față. Sângele este stropit înaintea și pe scaunul ispășirii, iar omul este invitat să se apropie cu îndrăzneală sfântă. Totul se datorează sângelui prețios. Dumnezeu, în Hristos, a coborât din cer pentru a înlătura păcatul prin jertfirea Sa. Lucrarea este încheiată pentru orice suflet care crede. Sistemul iudaic a mai durat puțin, precum un cadavru înainte de îngropare, însă ruperea perdelei a însemnat separarea sufletului de trup.

    Isus are cheile morții și ale Locuinței morților. Mormintele s-au deschis atunci când Isus a murit, chiar dacă trupurile sfinților n-au înviat decât după învierea Sa (versetele 52 și 53). El Însuși era pârga, iar puterea vieții a fost adusă prin învierea Lui. Centurionul, deși doar un păgân, a exclamat plin de teamă: „Cu adevărat, acesta era Fiul lui Dumnezeu!”.

    W. Kelly

    SĂMÂNȚA BUNĂ

    Domnule, am vrea să vedem pe Isus.

    Ioan 12.21



    Să-L vedem pe Isus

    Moise a dorit să vadă gloria lui Dumnezeu. Dar Cel Atotputernic a trebuit să-i spună: „Fața nu vei putea să Mi-o vezi, căci nu poate omul să Mă vadă și să trăiască” (Exod 33.20).

    Doar când Dumnezeu S-a descoperit în Fiul Său, care a trăit aici ca Om, cei credincioși L-au putut vedea pe Dumnezeu: în Fiul. Apostolul Ioan scria la începutul evangheliei sale: „Și Cuvântul a devenit trup și a locuit printre noi (și noi am privit slava Lui, slavă ca a unicului Fiu din partea Tatălui) … Nimeni n-a văzut vreodată pe Dumnezeu; singurul Lui Fiu, care este în sânul Tatălui, Acela L-a făcut cunoscut”.

    Dar cum stau însă lucrurile acum, după ce Domnul Isus S-a înălțat la cer? Suntem cumva din nou în aceeași situație ca și credincioșii din Vechiul Testament, care nu-L puteau vedea pe Dumnezeu? Nicidecum, ci noi avem Duhul Sfânt în noi, care mărturisește despre Domnul Isus și care dorește să-L facă mare în fața ochilor noștri. Avem și Biblia completă, al cărei subiect este Hristos. Astfel că astăzi Îl vedem pe Domnul Isus în Biblie prin faptul că Duhul Sfânt ne deschide ochii pentru El (2 Corinteni 3.18).

    De asemenea, avem o speranță minunată. În curând va veni clipa în care Îl vom vedea pe Domnul nostru iubit față către față. „Vom fi ca El, pentru că Îl vom vedea așa cum este” (1 Ioan 3.2).

    CUVÂNTUL LUI DUMNEZEU PENTRU ASTĂZI

    coordonatori Bob & Debby Gass

    CUM SĂ-ȚI STABILEȘTI SCOPURILE (4) – Fundația SEER

    „Dau oameni pentru tine, şi popoare pentru viaţa ta” (Isaia 43:4)


    Fii dependent de Dumnezeu mai mult decât de ceilalți! Asta nu înseamnă că nu ai nevoie de alții – ai nevoie… Când Dumnezeu cheamă pe cineva într-o slujbă, El îi cheamă și pe alții să-i stea alături. Promisiunea lui Dumnezeu este aceasta: „dau oameni pentru tine, şi popoare pentru viaţa ta.” Așadar, întreabă-L cine ar trebui să facă parte din viața ta.

    În cartea Exodul capitolul 17, citim că atunci când Moise își ținea mâinile ridicate, armatele lui Israel erau biruitoare în luptă, dar când mâinile sale oboseau și coborau, victoria era de cealaltă parte. Așa că Aaron și Hur au stat lângă Moise pentru a-i susține mâinile, până când victoria asupra amaleciților a fost finală. Și tu ai nevoie de oameni care știu să-ți țină mâinile ridicate și să te întărească!

    Apostolul Pavel spunea despre Timotei: „n-am pe nimeni, care să-mi împărtăşească simţirile ca el… ca un copil cu tatăl lui, a lucrat ca un rob împreună cu mine pentru înaintarea Evangheliei.” (Filipeni 2:20-22). De fapt, Pavel a alocat un întreg capitol din Biblie pentru a-și arăta recunoștința și a le mulțumi tuturor acelora care contribuiseră la îndeplinirea scopului chemării sale. El scrie despre oameni care „şi-au pus capul în joc, ca să-mi scape viaţa. Le mulţumesc nu numai eu, dar şi toate Bisericile” (Romani 16:4).

    Unii dintre noi suntem încăpățânați și egoiști și aderăm la filosofia: „Ori cum vreau eu, ori deloc!” Îi rănim pe oameni, și lăsăm în urma noastră vieți frânte. Nu face asta! Când Dumnezeu trimite în viața ta oameni plini de daruri, recunoaște-i, respectă-i, pregătește-i, motivează-i și răsplătește-i! Când faci lucrul acesta, nu numai că îți vei împlini scopul, ci vei da ocazia tuturor să aibă ceva de câștigat.


    SCRIPTURILE ÎN FIECARE ZI

    de Jean Koechlin

    2 Cronici 9:13-31


    Glorie, bogăţie, înţelepciune, putere: domnia fiului lui David se sfârşeşte într-o viziune măreaţă! Nu numai împărăteasa din Seba, ci toţi împăraţii pământului vin să asculte înţelepciunea măreţului Solomon, să-i aducă darurile lor şi, mai presus de orice, să-i caute prezenţa (v.23).

    Cu cât mai măreaţă va fi această situaţie la venirea Domnului Isus! „Împăraţii vor vedea şi se vor ridica, prinţii, de asemenea, şi se vor închina, datorită Domnului care este credincios, Sfântului lui Israel care te-a ales” (Isaia 49.7; de citit şi Isaia 11.10). De asemenea este scris: „Ochii tăi vor vedea pe Împărat în frumuseţea Lui” (Isaia 33.17). Împlinirea acestei promisiuni va fi pentru Israel şi pentru naţiuni suprema binecuvântare, dar primii care-L vor contempla vor fi cei răscumpăraţi.

    Da, să-L vedem pe Domnul! Oare acest gând ne umple inima de bucurie, … sau de teamă?… Sau încă o dată ne lasă indiferenţi?

    Istoria lui Solomon s-a încheiat. Dar unde sunt păcatele grave prezentate în 1 Împăraţi? Este oare posibil ca această carte să nu le menţioneze deloc? Într-adevăr, harul minunat al lui Dumnezeu le-a şters pe toate, ca să ni-L arate, prin acest împărat, pe Unul cu mult mai mare decât Solomon.

  • 3 Octombrie 2020

    DOMNUL ESTE APROAPE

    Vedeți deci cu grijă cum umblați, nu ca neînțelepți, ci ca înțelepți.

    Efeseni 5.15


    Experiențele sunt întotdeauna bazate pe relațiile mele cu Dumnezeu. Sunt trist? Aceasta înseamnă că părtășia cu Dumnezeu – părtășie care corespunde relațiilor mele cu El – este întreruptă. Simt că nu mă bucur de comuniunea binecuvântată în care am fost adus și acest lucru îmi provoacă tristețe; această tristețe nu este din pricină că relația în sine ar fi pusă la îndoială. Carnea n-are nicio relație cu Dumnezeu, iar „dragostea lui Dumnezeu a fost turnată în inimile noastre prin Duhul Sfânt, care ne-a fost dat” (Romani 5.5). Prin Duhul avem părtășie cu Tatăl și cu Fiul Său Isus Hristos și suntem chemați să umblăm în lumină, așa cum Dumnezeu Însuși este în lumină. Părtășia noastră cu Dumnezeu depinde de umblarea noastră în lumină, deși, atunci când am pierdut-o, Dumnezeu ne poate cerceta cu harul Său, restabilind astfel comuniunea. Însă Dumnezeu este credincios și nu îngăduie păcatul în copiii Săi. Dacă ei nu umblă, din punct de vedere practic, în lumină, El îi va face să treacă prin toate încercările și conflictele necesare pentru a-i aduce să se cunoască pe ei înșiși și să rămână în lumină, ca astfel părtășia lor să fie adevărată și pură.

    Este adevărat că aceste încercări și conflicte nu afectează relațiile noastre cu Dumnezeu, care sunt potrivit harului și dreptății Sale; însă întreruperea părtășiei cu Dumnezeu, întrerupere care ne privează de bucuria trăirii în lumină, ne conduce în tot felul de conflicte unde vom experimenta cu durere și cu umilință ce înseamnă cu adevărat inima noastră. Dumnezeu Însuși folosește mijloace de corectare pentru a ne smeri și a ne frânge voința. Nu numai căderea în păcat constituie un prilej pentru ca Dumnezeu să acționeze în sufletul nostru, ci și tot ceea ce este împietrit și răzvrătit înăuntrul nostru. Consecința tuturor acestor adevăruri este că experiențele unui suflet care umblă cu Dumnezeu sunt mult mai simple decât cele ale unuia care se poartă cu necredincioșie; și, nu mai puțin adevărat, cunoașterea lui Dumnezeu și a inimii omenești vor fi mult mai profunde în primul caz. Câtă vreme umblăm în comuniune cu El, umblăm în lumină și avem, în prezența Lui, simțământul continuu al dragostei Sale părintești.

    J. N. Darby

    SĂMÂNȚA BUNĂ

    Ferice de cei flămânzi și însetați după neprihănire, căci ei vor fi săturați!

    Matei 5.6



    Căutați

    Când misionarul Williams a vestit evanghelia pe insulele Pacificului de Sud, un olog sărman a crezut în Domnul Isus, cu toate că el nu putea niciodată să facă drumul spre stația misionară, așa ca toți ceilalți locuitori ai micului sat, pentru a auzi acolo Vestea Bună. După o boală gravă, mâinile și picioarele sale ajunseseră așa de strâmbe, încât nu putea să se deplaseze decât târându-se pe genunchi.

    Într-o zi, când Williams a trecut pe lângă coliba în care locuia bolnavul, acesta s-a târât până la misionar și a spus tare:

    — Fii binevenit, vestitor al lui Dumnezeu! Fii binevenit, pentru că tu ai adus lumină în această țară întunecată! Ție îți datorăm vestea mântuirii!

    Williams s-a mirat de cuvintele bolnavului. Dar, după o discuție scurtă cu el, a observat că inima sărmanului bolnav aparținea Domnului Isus și avea o cunoștință clară cu privire la Cuvântul lui Dumnezeu.

    — De la cine știi toate acestea?, l-a întrebat mirat Williams.

    — De la tine! Cine altcineva să ne aducă această veste?

    — Dar nu te-am văzut niciodată la stația misionară, a răspuns misionarul.

    Atunci bolnavul i-a explicat:

    — Întotdeauna când vecinii mei se întorceau de la locul unde se vestise Cuvântul lui Dumnezeu, mă așezam la marginea străzii și mă adresam oamenilor. Unul știa ceva, altul altceva, iar când adunam toate spusele lor, aveam predica. Și astfel L-am găsit pe Mântuitorul.

    CUVÂNTUL LUI DUMNEZEU PENTRU ASTĂZI

    coordonatori Bob & Debby Gass

    CUM SĂ-ȚI STABILEȘTI SCOPURILE (2) – Fundația SEER

    „Încrede-te în Domnul din toată inima ta, şi nu te bizui pe înţelepciunea ta” (Proverbele 3:5)


    Încrede-te în Domnul mai mult decât te încrezi în tine însuți! Asta nu înseamnă că trebuie să-ți trăiești viața îndoindu-te de tine însuți, criticându-te sau fiindu-ți teamă să acționezi, ca nu cumva să faci vreo greșeală. Când recunoști și îmbrățișezi planul lui Dumnezeu pentru viața ta, ai acces la puterea de care ai nevoie pentru a-l duce la îndeplinire. Falsa smerenie îți va crea un handicap spiritual, mental și emoțional, și te va împiedica să înaintezi.

    Când Dumnezeu l-a chemat pe Ieremia să fie profet, el a protestat: „Sunt un copil!” (Ieremia 1:6). Dar ascultă ce i-a zis Dumnezeu: „Nu zice: „sunt un copil” (v. 7). Pentru că „moartea şi viaţa sunt în puterea limbii” (Proverbele 18:21), tu trebuie să înveți să rostești Cuvântul lui Dumnezeu peste viziunea pe care ți-a dat-o El. Da, e o greșeală să crezi că poți juca rolul lui Dumnezeu sau că El îl va juca pe al tău. Dar odată ce înțelegi care este misiunea ta și te alimentezi din puterea Sa, poți începe să crezi că vei reuși, indiferent care sunt obstacolele care îți pot apărea în cale.

    Când știi că faci voia lui Dumnezeu, că faci ce ți-a spus El, poți avea încredere fermă în aceste versete: „Lucrul acesta nu se va face nici prin putere, nici prin tărie, ci prin Duhul Meu, zice Domnul oştirilor!” (Zaharia 4:6). „Unul singur dintre voi urmărea o mie din ei, căci Domnul, Dumnezeul vostru, lupta pentru voi, cum v-a spus.” (Iosua 23:10). „În ziua când Te-am chemat, m-ai ascultat, m-ai îmbărbătat şi mi-ai întărit sufletul.” (Psalmul 138:3).

    Tu nu ești singur astăzi – Dumnezeu este cu tine!

    SCRIPTURILE ÎN FIECARE ZI

    de Jean Koechlin

    2 Cronici 9:1-12


    Alături de caracterul ei profetic, vizita împărătesei din Seba ilustrează drumul păcătosului care vine la Mântuitorul. Este ocazia de a oferi un cuvânt aceluia dintre cititorii noştri care n-a făcut încă acest pas al credinţei spre Domnul Isus: Să ştii că nimic din ce auzi despre El nu se poate compara cu cunoaşterea Lui într-un mod personal. De aceea, singurul lucru pe care ţi-l vom spune este la fel cu cel pe care Filip i l-a spus lui Natanael: „Vino şi vezi“ (Ioan 1.46; compară cu v. 6).

    Cei care-L cunoaştem deja pe Domnul Isus, de mai mult sau de mai puţin timp, ştim noi care este mărturia cea mai puternică pe care o putem da despre El? Aceea de a arăta că suntem fericiţi. În jurul nostru mulţi tânjesc după o fericire autentică, deşi nu recunosc lucrul acesta. Oare pot ei vedea că noi o avem? Şi că secretul acestei fericiri este relaţia noastră personală cu Domnul? Îi face poziţia noastră invidioşi, cum a fost cazul împărătesei din Seba când i-a văzut pe slujitorii lui Solomon? Dacă avem o faţă tristă şi nemulţumită, îi vom determina pe oameni să creadă că Isus nu ne poate satisface inimile şi astfel îi vom împiedica pe alţii să vină, să vadă … şi să creadă.

    Remarcăm că nu există o măsură comună între ceea ce adusese împărăteasa şi ceea ce avea să primească: „tot ce a dorit ea, tot ce a cerut” (v. 12).

  • 2 Octombrie 2020

    DOMNUL ESTE APROAPE

    Ați fost răscumpărați din felul vostru deșert de viețuire moștenit de la părinți … cu sângele prețios al lui Hristos.

    1 Petru 1.18,19


    Sângele lui Hristos constituie prețul răscumpărării; prin urmare, toți cei care se așază sub protecția lui sunt la adăpost de judecată pentru totdeauna. Avem acest lucru ilustrat în Exod, atunci când Israel se afla în Egipt. Când Dumnezeu urma să lovească țara Egiptului, să o străbată ca Judecător, era evident că acest lucru se întâmpla din cauza păcatului și că poporul său Israel, din chiar această pricină, era la fel de expus judecății ca și egiptenii. Cum puteau fi cruțați, în mod drept, israeliții, iar egiptenii, întrun mod la fel de drept, să fie judecați? Întrunul din mesajele Sale către faraon, Domnul spune: „Voi face o deosebire [sau, literal, „voi pune o răscumpărare”] între poporul Meu și poporul tău” (Exod 8.23).

    Acest lucru a fost făcut întrun fel remarcabil atunci când, la porunca Domnului, Moise a chemat pe toți bătrânii lui Israel și lea zis: „Ducețivă să luați miei pentru familiile voastre și înjunghiați Paștele. Să luați apoi un mănunchi de isop, săl înmuiați în sângele din strachină și să ungeți pragul de sus și cei doi stâlpi ai ușii cu sângele din strachină” (Exod 12.2123).

    Astfel Șia răscumpărat Domnul poporul prin sânge – imagine a sângelui Mielului lui Dumnezeu care ridică păcatul lumii (Ioan 1.29). Remarcați însă un lucru important. Porunca de a stropi sângele a fost dată tuturor – prin urmare această resursă era pentru toți; însă, dacă ei nu urmau, printro ascultare a credinței, instrucțiunile primite, nu aveau să fie protejați. Tot așa, sângele lui Hristos este acum suficient pentru a-i adăposti pe toți oamenii; dar unde nu este credință, el nu este de niciun folos. „Fiindcă atât de mult a iubit Dumnezeu lumea, că L-a dat pe singurul Său Fiu, ca oricine crede [deci doar cel care crede] în El să nu piară, ci să aibă viață eternă” (Ioan 3.16). „Pe El Dumnezeu La rânduit să fie ispășire, prin credința în sângele Lui” (Romani 3.25).

    E. Dennett

    SĂMÂNȚA BUNĂ

    Nebunul zice în inima lui: Nu este Dumnezeu!

    Psalmul 14.1



    Cât de departe poate vedea păianjenul

    Un păianjen își țesea plasa în frunzele unui stejar. El nu văzuse niciodată un om, deoarece ochii lui nu puteau vedea decât până la o depărtare de opt centimetri. Tot ceea ce se afla mai departe de acei câțiva centimetri pătrați care țineau de lumea lui îi era necunoscut. Lăsa ceea ce nu cunoștea în seama celor visători. Țesându-și plasa argintie sub formă de roată, el se considera ființa cea mai mare a creației. Alături de el, un alt păianjen era pus pe treabă. Păianjenul nostru și-a întrebat vecinul: „Ai văzut tu vreodată în viața ta vreun om?”. — „Niciodată!”, a spus celălalt uimit. „Nici eu!”, a adăugat el zeflemitor. Apoi au râs amândoi, încât țesăturile lor fine au început să tremure.

    La câțiva metri depărtare trecea pădurarul. Păianjenii nu l-au văzut și de aceea au spus: „Un om? Asta-i bună! N-am văzut niciodată vreunul!”. Deoarece nu l-au văzut, ei s-au îndoit de existența lui. Poate tu, om cu judecată, gândești în aceiași termeni: „Dumnezeu? Nu L-am văzut niciodată!”. În Biblie avem explicația: „Nebunul zice în inima lui: Nu este Dumnezeu!” (Psalmul 14.1).

    Dumnezeu, care a făcut tot ceea ce vezi, locuiește în afara orizontului tău limitat. Însăși viața ta există prin harul lui Dumnezeu. El, a cărui existență o tăgăduiești, Se interesează de tine. El te iubește și dragostea Lui divină vrea să te facă fericit.

    CUVÂNTUL LUI DUMNEZEU PENTRU ASTĂZI

    coordonatori Bob & Debby Gass

    CUM SĂ-ȚI STABILEȘTI SCOPURILE (2) – Fundația SEER

    „Mai înainte ca să fi ieşit tu din pântecele ei, Eu te pusesem deoparte” (Ieremia 1:5)


    Pentru a-ți stabili corect scopurile în viață, roagă-L pe Dumnezeu să-ți spună cine ești! Rafturile librăriilor sunt doldora de cărți care ne spun că putem deveni tot ce ne punem în minte. Și chiar dacă este o doză de adevăr în această idee, ea nu reprezintă nicidecum întregul adevăr! Câinele poate să creadă că este capabil să zboare, dar dacă încearcă, va cădea lat la pământ. Peștele poate să creadă că este capabil să latre, dar asta nu se va întâmpla.

    Concluzie: Câinii și peștii se pot ruga, pot crede, pot declara, pot mărturisi și pot încerca tot ce vor ei, dar nu vor reuși.

    De ce? Pentru că Dumnezeu îți dă putere să fii numai ceea ce te-a chemat El să fii, și să faci doar acel lucru pentru care te-a echipat. El i-a spus lui Ieremia: „Mai înainte ca să te fi întocmit în pântecele mamei tale, te cunoşteam, şi mai înainte ca să fi ieşit tu din pântecele ei, Eu te pusesem deoparte, şi te făcusem prooroc al neamurilor.” Eu am răspuns: „Ah! Doamne Dumnezeule, vezi că eu nu ştiu să vorbesc, căci sunt un copil.” Dar Domnul mi-a zis: „Nu zice: „Sunt un copil” căci te vei duce la toţi aceia la care te voi trimite, şi vei spune tot ce-ţi voi porunci. Nu te teme de ei; căci Eu sunt cu tine ca să te scap, zice Domnul. Apoi Domnul Şi-a întins mâna, şi mi-a atins gura. Şi Domnul mi-a zis: „Iată, pun cuvintele Mele în gura ta.” (v. 5-9).

    Când Dumnezeu îți încredințează o înzestrare, El nu-ți dă o misiune care implică cinci înzestrări, și nici invers (vezi Matei 25:14-15). Și iată lucrul extraordinar care se va întâmpla: în baza credincioșiei, atât persoana care are un talent, cât și cea care are cinci talente vor sta într-o zi înaintea lui Dumnezeu și vor auzi aprecierea aceasta: „Bine, rob bun și credincios…” (Matei 25:21).


    SCRIPTURILE ÎN FIECARE ZI

    de Jean Koechlin

    2 Cronici 8:1-18


    Solomon îşi întăreşte împărăţia. Construieşte cetăţi pentru provizii şi fortificaţii. Dintre acestea, Bet-Horonul de sus şi Bet-Horonul de jos (v. 5) ne amintesc de victoria extraordinară a lui Iosua (sau mai degrabă a Domnului) pe drumul de coborâre care separa aceste două cetăţi (Iosua 10.11). Acum toţi canaaniţii care, prin neascultarea poporului fuseseră lăsaţi cu viaţă după cucerire, sunt supuşi unui tribut. În contrast cu ei, ascultând de Cuvânt (Levitic 25.42), copiii lui Israel nu sunt supuşi muncilor rezervate sclavilor. Împăratul face astfel o distincţie clară între cei care aparţin şi cei care nu aparţin poporului lui Dumnezeu, chiar şi în cazul propriei soţii (v. 11). Să nu uităm niciodată că această distincţie mai există şi astăzi şi se referă la noi.

    Este adevărat că noi am fost altădată sclavi ai păcatului (Romani 6.20), dar acum Fiul ne-a eliberat; suntem liberi (Ioan 8.36). Liberi pentru a lăuda şi pentru a sluji, „după cum cere datoria fiecărei zile” (v. 14), dar nu liberi să facem ce vrem. „Nu s-au abătut de la porunca împăratului” (v. 15). Versetul 13 menţionează porunca lui Moise, iar v. 14 pe cea a lui David. Adevărata libertate pentru credincios constă în a face din dragoste voia Domnului.

  • 1 Octombrie 2020

    DOMNUL ESTE APROAPE

    Vă îndemn deci, fraților, prin îndurările lui Dumnezeu, să aduceți trupurile voastre ca o jertfă vie, sfântă, plăcută lui Dumnezeu; aceasta este slujirea voastră înțeleaptă.

    Romani 12.1


    Multe grupuri creștine acordă o mare importanță zeciuielii. Alți creștini insistă asupra faptului că, deoarece nu suntem sub lege, zeciuiala nu este necesară. Versetul citat mai sus ne oferă răspunsul la această chestiune.

    Dumnezeu dorește să ne aducem trupurile ca o jertfă vie pentru El. Atunci când ne dăm pe noi înșine lui Dumnezeu, cât din noi Îi este plăcut Lui? Doar zece la sută? Mai mult, El dorește să ne dăm pe noi înșine nu din obligație, ci de bună voie. Ce valoare ar avea să-i spun fiului meu: «Fiule, vreau să-mi spui în fiecare zi că mă iubești. Dacă nu, te voi pedepsi!». Dacă el se conformează, faptul că îmi spune că mă iubește nu va însemna prea mult pentru mine, fiindcă o face în urma unei porunci și a unei amenințări. Dar dacă, de bună voie, vine și îmi spune că mă iubește, acest lucru îmi face plăcere.

    Vechiul Testament ne oferă câteva indicații: dacă dăm zece la sută suntem la nivelul unui iudeu; dacă dăm mai puțin de atât, suntem niște înșelători (Maleahi 3.8). Fiindcă suntem sub har, suntem încurajați să dăm totul. Aceasta este ceea ce adunările din Macedonia au făcut – mai întâi, cei credincioși de acolo s-au dat pe ei înșiși Domnului, după care au dat din belșug pentru sfinții aflați în nevoie din alte locuri (2 Corinteni 8.1-5).

    Acesta este felul în care trebuie să dăm: mai întâi pe noi înșine, apoi potrivit cu nevoile altora și cu resursele noastre, aducându-ne aminte că tot ceea ce avem ne-a fost dăruit de către Domnul. Toate sunt ale Lui, iar noi nu suntem decât administratori a ceea ce El ne-a încredințat. Să dăruim astfel pentru nevoile lucrării Domnului, pentru nevoile celor din poporul Său, nu din obligație, ci din dragoste pentru Cel care ne-a răscumpărat. Trebuie deci să înțelegem că zeciuiala este un lucru din trecut și că suntem chemați să-I dăruim Domnului ceea ce este de drept al Lui.

    A. Blok


    SĂMÂNȚA BUNĂ

    Te voi lăuda că m-ai făcut într-un mod înfricoșător și admirabil. Minunate sunt lucrările Tale și ce bine vede sufletul meu lucrul acesta.

    Psalmul 139.14


    Acceptarea de sine

    Tu nu ești un produs al hazardului; Dumnezeu te-a creat. El a avut un plan pentru tine și a permis să iei ființă exact așa cum ești. Acceptă înfățișarea ta, talentele tale, potențialul tău, dar și slăbiciunile tale, din mâna Creatorului tău și mulțumește-I pentru ele.

    În Psalmul 139, David proslăvește lucrarea lui Dumnezeu cu privire la nașterea sa: „Oasele mele nu erau ascunse de Tine, când am fost făcut într-un loc tainic, țesut în chip ciudat”. Apoi Îi mulțumește: „Te laud că sunt o făptură așa de minunată”.

    Cine acceptă că este creat de Dumnezeu poate să economisească o mulțime de bani, în loc să-i cheltuiască pentru intervenții de înfrumusețare. De asemenea, își vede limitele și recunoaște că alții pot face mai bine decât el anumite lucruri. Dacă ne îndreptăm privirea de la noi spre Creatorul nostru, vom înceta să ne comparăm cu alții. Atunci diferențele nu ne vor mai nemulțumi. Privind spre Dumnezeu, vom fi păziți în același timp de a ne comporta lipsiți de responsabilitate față de corpul nostru și față de sănătatea noastră.

    Și în această privință, Domnul Isus ne este marele Exemplu. Când a devenit Om și a venit în lume, El a acceptat trupul Său de la Dumnezeu: „Mi-ai pregătit un trup” (Evrei 10.5). În acest trup a trăit spre onoarea lui Dumnezeu.

    CUVÂNTUL LUI DUMNEZEU PENTRU ASTĂZI

    coordonatori Bob & Debby Gass

    CUM SĂ-ȚI STABILEȘTI SCOPURILE (1) – Fundația SEER

    „Se pregăteau să intre în Bitinia; dar Duhul lui Isus nu le-a dat voie.” (Faptele Apostolilor 16:7)


    Toți am primit daruri și scopuri individuale, în viață, și Dumnezeu e Cel care ni le-a dat și pe unele și pe altele. Domnul Isus a zis: „Ce este născut din carne, este carne, şi ce este născut din Duh, este duh” (Ioan 3:6). Când ai o dorință care este „născută din carne”, nu te aștepta ca Dumnezeu s-o îndeplinească. Este în regulă să-i admiri și să înveți de la oamenii talentați și de succes, câtă vreme nu încerci să-i imiți. Este bine să-ți dorești calitățile caracterului lor bun, și chiar să le soliciți ajutorul – dar întotdeauna și întâi de toate, mergi la Dumnezeu, arhitectul vieților noastre și cere-I să-ți arate planul Său pentru viața ta. Chiar dacă dorința lui David a fost să construiască templul, Dumnezeu i-a spus că nu el, ci fiul său, Solomon, îl va construi! Datoria lui David a fost să strângă banii și materialele pentru proiect.

    Dacă ești genul de persoană care vrea să ducă întotdeauna lucrurile la îndeplinire, fără a-L implica pe Dumnezeu – modul acesta de gândire nu este unul bun. Așadar, citește următoarele cuvinte și gândește-te la ele: „Fiindcă au fost opriţi de Duhul Sfânt să vestească Cuvântul în Asia, au trecut prin ţinutul Frigiei şi Galatiei. Ajunşi lângă Misia, se pregăteau să intre în Bitinia; dar Duhul lui Isus nu le-a dat voie. Au trecut atunci prin Misia, şi s-au pogorât la Troa. Noaptea, Pavel a avut o vedenie: un om din Macedonia sta în picioare şi i-a făcut următoarea rugăminte: „Treci în Macedonia, şi ajută-ne!” După vedenia aceasta a lui Pavel, am căutat îndată să ne ducem în Macedonia, căci înţelegeam că Domnul ne cheamă să le vestim Evanghelia.” (Faptele Apostolilor 16:6-10).

    Deci, lasă-L pe Dumnezeu să-ți stabilească scopurile, și te vei îndrepta în direcția potrivită!


    SCRIPTURILE ÎN FIECARE ZI

    de Jean Koechlin

    2 Cronici 7:11-22


    Casa a fost terminată şi inaugurată. În răspunsul pe care i-l dă lui Solomon, Domnul declară că a sfinţit-o pentru ca Numele Lui să rămână în ea pe vecie (v.16,20). Binecuvântată asigurare! Ceea ce caracterizează astăzi reuniunea credincioşilor în mijlocul cărora Domnul Isus a promis să fie prezent este faptul că ei se adună în numele Domnului (Matei 18.20). În consecinţă, vine şi responsabilitatea serioasă de a nu tolera aici nimic care să dezonoreze acest Nume şi această prezenţă. Tocmai în acest sens îl avertizează Domnul pe Solomon, începând cu v. 19.

    În acelaşi timp, prezenţa Domnului în mijlocul alor Săi le garantează tot ceea ce sufletele lor au nevoie. Cum se face atunci că unele strângeri laolaltă se desfăşoară ca pe un drum bătătorit, lâncezind în rutină? Cu siguranţă le lipseşte ceva şi este evident că nu mai reprezintă împlinirea promisiunii Domnului. Ne întristează s-o spunem, ceea ce lipseşte este credinţa, încrederea mea în prezenţa Lui, care este suficientă ca să mă binecuvânteze din abundenţă şi să mă binecuvânteze acolo.

    Să remarcăm cum răspunsul divin urmează în detaliu rugăciunea împăratului din capitolul precedent. Comparaţi, de exemplu, v. 15 din cap. 7 cu v. 40 din cap. 6. Da, să aşteptăm din partea lui Dumnezeu binecuvântări sigure. Lui Îi face plăcere să ni le acorde.

  • 30 Septembrie 2020

    DOMNUL ESTE APROAPE

    Și Isus, uitându-Se la el, l-a iubit și i-a spus: „Un singur lucru îți lipsește: mergi, vinde ce ai și dă săracilor și vei avea comoară în cer; și vino, urmează-Mă”. Dar el, întristat de acest cuvânt, a plecat mâhnit, pentru că avea multe proprietăți.

    Marcu 10.21,22



    Dintre toți cei care L-au întâlnit pe Domnul, probabil că niciunul nu a plecat atât de trist și de nefericit din prezența Lui ca acest tânăr bogat. Părea că el va fi un strălucit ucenic al lui Hristos, însă, în cele din urmă, a plecat plin de întristare. Chiar dacă a crezut în inima lui, el a pierdut binecuvântarea de a fi în compania Domnului Isus și a falimentat ca martor pentru El în lume.

    Acest tânăr avea multe calități. Era plin de sârguință, fiindcă a alergat către Domnul și a îngenuncheat înaintea Lui. Avea o dorință reală după binecuvântările spirituale, iar viața lui era fără pată. Aceste calități erau foarte atractive, de aceea „Isus, uitându-Se la el, l-a iubit”. Totuși, în ciuda tuturor acestor calități, Domnul a văzut că-i lipsea un lucru.

    Pentru a aduce la lumină lucrul care îi lipsea, Domnul l-a pus la trei încercări. Mai întâi, tânărul a fost testat cu privire la posesiunile lui pământești; apoi a fost testat prin cruce; după care a fost testat printr-o Persoană – prin Hristosul lepădat. I s-a cerut să renunțe la ceva, să ia ceva și să urmeze pe Cineva. Aceste teste ni se aplică și nouă astăzi în același fel. Putem noi renunța la avantaje pământești, luându-ne locul în afara lumii și urmându-L pe Hristos, pe Cel care este încă disprețuit și lepădat? Acest tânăr „a plecat mâhnit”. N-a plecat mânios sau supărat pe Hristos, ci a plecat mâhnit, fiindcă atracția lumii era prea puternică pentru el. Lucrul care îi lipsea era acel devotament al inimii, care Îl așază pe Hristos înaintea sufletului ca Obiect unic și suprem. Suntem noi gata să ieșim la El, afară din tabără, suferind ocara Lui?

    H. Smith


    SĂMÂNȚA BUNĂ

    Fiți treji și vegheați, pentru că potrivnicul vostru, diavolul, dă târcoale ca un leu care răcnește și caută pe cine să înghită.

    1 Petru 5.8



    Îndemnuri pentru tineri (2)

    Cu gândul la cele istorisite ieri, să reflectăm la faptul că acesta este efectul pe care atmosfera acestei lumi îl are asupra noastră. Ne face insensibili din punct de vedere spiritual – și astfel ajungem de nici măcar nu ne mai dăm seama de acest lucru! Cartea Proverbe 23.29-35 ne descrie un om care s-a îmbătat – ceea ce arată efectul adormitor al plăcerilor lumii – și care devine insensibil la loviturile celor care doresc să-l corecteze.

    Citim că omul spune: „M-au lovit, … dar nu mă doare! … M-au bătut, … dar nu simt nimic!”. Iată un mic test pentru fiecare dintre voi, cei tineri: dacă ceea ce spun sună ca o nebunie pentru voi, atunci poate că deja „gazul” acestei lumi necredincioase v-a afectat! Firea păcătoasă este un vrăjmaș infiltrat în spatele liniilor noastre de luptă. Fiind un vrăjmaș foarte subtil, ea lucrează în combinație cu ceilalți doi vrăjmași din coaliția răului – cu lumea și cu diavolul. Firea veche își camuflează adesea adevărata identitate, pretinzând că este un aliat al nostru. Cineva poate acționa prin firea veche, iar de acest lucru să nu-și dea seama nici el, nici ceilalți din jurul lui! Alteori acest lucru este evident pentru toți.

    Trebuie să ne ferim în permanență de activitatea acestui vrăjmaș; dacă n-o facem, vom cădea pradă lui. De aceea, să reținem cu fermitate acest îndemn biblic: „Fiți treji și vegheați!”.

    CUVÂNTUL LUI DUMNEZEU PENTRU ASTĂZI

    coordonatori Bob & Debby Gass

    DUHUL DE FRICĂ – Fundația SEER

    „Dumnezeu nu ne-a dat un duh de frică” (2 Timotei 1:7)


    Biblia ne spune că frica are în spate „un duh.” Iar acest duh gândește, vorbește și dacă îi dai voie, te va controla. Dacă te lupți astăzi cu „un duh de frică”, roagă-te: „Doamne, Cuvântul Tău spune că atunci când caut fața Ta, mă vei asculta și mă vei scăpa de toate fricile mele (vezi Psalmul 34:4). Așa că, arunc asupra Ta toate gândurile care mă neliniștesc și care se ridică împotriva a ceea ce știu despre Tine și despre puterea Ta (vezi 2 Corinteni 10:5). Mă bazez pe promisiunea că nu mă vei lăsa, nici nu mă vei părăsi (vezi Evrei 13:5). Mă odihnesc pe adevărul că nimic nu este prea greu pentru Tine (vezi Ieremia 32:17). Mă bucur că deja le-ai dat îngerilor Tăi responsabilitatea de a mă ține și de a mă ocroti în toate căile mele (vezi Psalmul 91:11). Mă împotrivesc duhului de frică și îi poruncesc să plece, în Numele Domnului Isus (vezi Iacov 4:7). Prin credință, declar că pacea Ta, care întrece priceperea omenească, îmi va păzi inima și mintea (vezi Filipeni 4:7). De aceea, nu voi lăsa ca inima mea să se îngrijoreze sau să se teamă (vezi Ioan 14:27). În Numele Domnului Isus mă rog, Amin!”

    Acum, în loc să te concentrezi asupra problemei, concentrează-te asupra Celui care rezolvă problemele – Dumnezeu! Asta poate că nu-ți va rezolva imediat necazul, dar îți va da o stare de liniște, în timp ce aștepți ca Dumnezeu să lucreze. Isaia scrie (Isaia 26:3): „Tu-i chezăşuieşti pacea; da, pacea, căci se încrede în Tine.” Ai observat verbul „se încrede”. Pe parcursul acestei zile, „încrede-te” în Dumnezeu – și vei avea parte de o pace desăvârșită și constantă!


    SCRIPTURILE ÎN FIECARE ZI

    de Jean Koechlin

    2 Cronici 7:1-10


    Ca răspuns la rugăciunea împăratului, focul coboară peste arderea-de-tot. Şi, pentru a doua oară (vezi 5.14), gloria Domnului umple Casa. De aici şi până în perioada lui Ezechiel (Ezechiel 10.18; 11.23), ea va locui aici.

    Teama pe care o inspira acea glorie îi împiedica pe preoţi să intre în casă (5.14; 7.2). În contrast cu aceasta, să ne gândim la poziţia noastră eternă. Domnul doreşte să-i aibă pe ai Săi în jurul Său în glorie. Deja pe muntele sfânt El este prezentat aşa ucenicilor, Moise şi Ilie aflându-se cu El în norul luminos, numit „gloria minunată” (Matei 17.5; 2 Petru 1.17).

    Tot poporul se pleacă cu faţa la pământ, intonând imnul care va fi şi al împărăţiei de o mie de ani: „Lăudaţi pe Domnul, căci este bun; căci îndurarea Lui ţine în veac!” (v. 3; Ps. 136). După aceea se aduce un număr mare de jertfe: douăzeci şi două de mii de boi şi o sută douăzeci de mii de oi. Ce contrast există aici, de asemenea, cu „singura jertfă” prin care am fost sfinţiţi şi făcuţi desăvârşiţi: aceea a „trupului lui Isus Hristos, odată pentru totdeauna” (Evrei 10.10, 14)!

    Apoi, pentru poporul marelui împărat, rămâne bucuria neumbrită a Sărbătorii Corturilor.

  • 29 Septembrie 2020

    DOMNUL ESTE APROAPE

    Unde nu sunt boi, ieslea este goală; dar mult câștig este în puterea boului.

    Proverbe 14.4



    Așa cum ne arată acest proverb, fermierul care nu are boi va avea întotdeauna ieslea goală (curată) în grajdul lui. La prima vedere, acest lucru este atractiv, fiindcă nimănui nu-i place să curețe murdărie. Totuși, scopul unui fermier nu este să aibă grajduri curate, ci o fermă productivă, așa că el este gata să accepte murdăria și efortul de a o înlătura, fiindcă progresul și câștigul vin din a avea boi în grajd – „mult câștig este în puterea boului”.

    Acest proverb ne învață o lecție importantă despre relațiile dintre cei credincioși, așa cum le prezintă Noul Testament. Dumnezeu nu dorește să avem ieslea goală, adică să trăim departe de relațiile cu ceilalți, ci El vrea să învățăm ce înseamnă să-i îngăduim, să-i iertăm, să-i ajutăm și să-i zidim pe ceilalți. Din punct de vedere colectiv, Adunarea lui Dumnezeu este descrisă ca fiind un trup alcătuit din multe mădulare și ca fiind o casă zidită cu multe pietre – acestea fiind imagini care pun accentul pe colectivitate și pe comuniune, nu pe independență.

    Acest adevăr are o mare forță și o mare importanță în mijlocul comunității creștine. Dacă dorim ca Domnul să adauge la numărul nostru, suntem gata să ne confruntăm cu noi dificultăți? Dacă dorim ca cei credincioși să crească spiritual, suntem gata să facem față multelor neplăceri? Apostolul Pavel era total interesat de binele celor credincioși și simțea apăsarea grijii pentru toate adunările (2 Corinteni 11.28). Ar fi schimbat el această apăsare cu o viață de singurătate și lipsită de griji? Nicidecum! El se ostenea și lucra cu sârguință, fiindcă dorea să vadă cum caracterul lui Hristos este format în fiecare credincios (Galateni 4.19). Cu cât interacționăm mai mult unii cu alții, cu atât vom întâmpina mai multe dificultăți și neplăceri, însă beneficiile unui progres care-L onorează pe Dumnezeu depășesc cu mult comoditatea sterilă a unei iesle goale.

    S. Campbell


    SĂMÂNȚA BUNĂ

    Tot așa și voi, tinerilor, … smeriți-vă deci sub mâna cea tare a lui Dumnezeu, pentru ca, la timpul potrivit, El să vă înalțe.

    1 Petru 5.5,6



    Îndemnuri pentru tineri (1)

    Se spune că în urmă cu mulți ani s-a făcut un experiment cu o broască. Câțiva oameni au încercat să pună broasca într-un vas plin cu apă fierbinte, dar ea sărea imediat afară din vas. Apoi au pus-o într-un vas cu apă rece și ea a rămas acolo. După aceea au încălzit apa din vas, încetul cu încetul, cu câte un grad la câteva minute. Broasca s-a obișnuit treptat-treptat cu temperatura și a rămas în apă până când a murit. Încălzirea treptată a apei a făcut-o insensibilă la pericol. Tot așa, diavolul folosește tranchilizantele filozofiei acestei lumi pentru a ne anihila, dacă nu suntem atenți, standardele morale și pentru a ne afecta astfel întreaga purtare. Totul în jurul nostru lucrează cu scopul de a ne aduce la nivelul corupt al lumii, care nu-L cunoaște pe Dumnezeu și voia Sa.

    Mai demult, pe când se folosea la construcția caselor un anumit material (care acum este interzis), s-a întâmplat un eveniment care poate ilustra ceea ce vreau să spun. O astfel de casă a luat foc. Gazul degajat de acel material era extrem de toxic. Oamenii au strigat la fereastră, iar când femeia a deschis, avea fața palidă din cauza gazului. Cu toate că i s-a spus să plece imediat din cameră, deoarece casa luase foc, ea a închis fereastra și s-a culcat la loc. A murit la scurt timp după aceea. Sărmana femeie! Ea devenise insensibilă cu privire la gazul acela și nici nu și-a mai dat seama de ce se petrecea.

    CUVÂNTUL LUI DUMNEZEU PENTRU ASTĂZI

    coordonatori Bob & Debby Gass

    CÂND NU REUȘEȘTI S-O SCOȚI LA CAPĂT – Fundația SEER

    „Cei ce caută pe Domnul nu duc lipsă de niciun bine.” (Psalmul 34:10)


     Ți-ai pierdut locul de muncă? Se întrevede posibilitatea de a-ți pierde casa sau de a ajunge „la fundul sacului”? Te găsești în cea mai dificilă situație în care ai fost vreodată? Apostolul Pavel „a pierdut toate” (Filipeni 3:8), dar el nu a rămas blocat. El a continuat și a spus: „Dumnezeul meu să îngrijească de toate trebuinţele voastre” (Filipeni 4:19). Și Dumnezeu poate face lucrul acesta și pentru tine – cu sau fără un salariu sau alte surse de venit. Psalmistul a spus: „Cei ce caută pe Domnul nu duc lipsă de niciun bine.”

    Unul dintre lucrurile de care trebuie să te ferești este acel scenariu sumbru de care îți pomenește Satan. Dacă îi dai voie, el îți va împuia mintea și sufletul cu imagini înfățișându-te „într-o cutie de carton, sub un pod”. Bazează-te pe Cuvântul lui Dumnezeu întotdeauna și declară: „Doamne, Tu ai spus că dacă Te caut și dacă sunt ascultător, mă voi bucura de cele mai bune lucruri pe care le oferi Tu (vezi Isaia 1:19). Tu ai promis că mă vei înconjura cu bunătate (vezi Psalmul 5:12). Cuvântul Tău spune că poți face mai mult decât orice lucru pe care l-aș putea cere sau la care m-aș putea gândi, potrivit cu puterea Ta care lucrează în mine (vezi Efeseni 3:20). Chiar dacă nimic nu pare să-mi meargă bine acum, dă-mi credința de-a mă încrede în Tine pentru lucruri bune și zile mai bune. Cuvântul Tău îmi spune să nu mă îngrijorez de nimic, ci în toate lucrurile, prin rugăciuni și cereri, cu mulțumiri, să aduc cererile mele la cunoștința Ta și pacea Ta, care întrece priceperea omenească, îmi va păzi inima și mintea (vezi Filipeni 4:6-7). Doamne, te rog să Îți onorezi astăzi, Cuvântul – în Numele Domnului Isus! Amin!”


    SCRIPTURILE ÎN FIECARE ZI

    de Jean Koechlin

    2 Cronici 6:12-21; 40-42


    Se poate remarca faptul că platforma din bronz de pe care împăratul vorbeşte Domnului are aceleaşi dimensiuni ca şi altarul de bronz din pustiu (v. 13; Exod 27.1). Acest detaliu are o frumoasă şi importantă semnificaţie. Pe baza sacrificiului Său împlinit şi acceptat de Dumnezeu, Hristos Îşi exercită în favoarea alor Săi slujbele de preot şi de avocat înaintea Tatălui. Rezultatul este că, „dacă ne mărturisim păcatele„, Dumnezeu este „credincios şi drept ca să ne ierte”; credincios şi drept, pentru că, Isus făcând odată ispăşire pentru ele pe cruce (despre care ne vorbeşte altarul), Dumnezeu nu mai poate să ne ceară socoteală pentru ele a doua oară.

    Să remarcăm că nu se spune: dacă cerem iertare, deoarece iertarea este deja acordată copilului lui Dumnezeu, ci: „dacă ne mărturisim păcatele”. „Dacă cineva a păcătuit, avem la Tatăl un Mijlocitor, pe Isus Hristos, Cel drept; şi El este ispăşire pentru păcatele noastre” (1 Ioan 1.9; 2.1-2).

    După v. 22-39, care diferă foarte puţin de 1 Împăraţi 8.31-53, Solomon îşi termină rugăciunea folosind cuvintele Psalmului 132.8-10: „Ridică-te, Doamne, la odihna Ta, Tu şi chivotul puterii Tale! … nu întoarce faţa de la unsul Tău!”

    Cei credincioşi, care cunosc voia izvorâtă din dragoste a Domnului, pot spune din proprie experienţă: „Ştim că ne ascultă” (1 Ioan 5.15).

  • 28 Septembrie 2020

    DOMNUL ESTE APROAPE

    Isus plângea.

    Ioan 11.35


    Surorile din Betania erau tulburate și îndurerate din pricina morții fratelui lor. Ele nădăjduiseră că Domnul, Cel care le iubea atât de mult, avea să Se grăbească să le vină în ajutor și să-l vindece pe fratele lor, de îndată ce Îi ceruseră acest lucru, însă El nu făcuse așa. Părea că El eșuase în a le ajuta în cel mai greu moment al vieții lor, fiindcă nu venise, nici nu rostise vreun cuvânt, iar fratele lor murise și acum trupul său zăcea în mormânt, supus putrezirii.

    În acest moment vine Domnul la ele. Marta I-a ieșit în întâmpinare, a stat înaintea Lui și I-a vorbit. Cuvintele rostite de ea au fost corecte, însă vedem că, după ce Maria I-a ieșit la rândul ei în întâmpinare, aceasta a căzut la picioarele Lui și a plâns. Apoi citim aceste cuvinte uimitoare: „Isus plângea”. Cât de atins trebuie să fi fost sufletul ei atunci când a văzut lacrimile curgând pe obrajii Lui! Ce frumusețe a putut vedea ea în Domnul în acele momente! Ce revelație a inimii Lui ne oferă aceste lacrimi! Compasiunea Lui, manifestată astfel, a înlăturat cu siguranță toată durerea ei. Cu siguranță, Maria n-a uitat niciodată această experiență! Sfinți ai lui Dumnezeu aflați în durere: Isus Hristos este Același, ieri, azi și în veci! Același pentru voi așa cum a fost pentru Maria!

    Apoi glasul Lui a frânt puterea morții, l-a scos pe Lazăr din ghearele ei, iar mulțimea a privit și s-a minunat. Maria însă învățase ceva mai de preț decât puterea care i-a uimit pe oameni. Compasiunea Lui a turnat mângâiere din belșug în sufletul ei. Maria a învățat că Domnul era mai mare decât durerea ei și mai aproape de ea decât durerea. Niciodată n-ar fi putut cunoaște cât de mult o iubea Domnul, nici cât de sensibilă era inima Lui, dacă n-ar fi trecut prin această încercare grea.

    J. T. Mawson


    SĂMÂNȚA BUNĂ

    Orice faceți, să faceți din toată inima, ca pentru Domnul, nu ca pentru oameni, știind că veți primi de la Domnul răsplata moștenirii. Voi slujiți Domnului Hristos.

    Coloseni 3.23,24



    Rutina

    Am vizitat odată Muzeul Britanic din Londra și atenția mi-a fost atrasă de un ceas cu bile. O mică bilă metalică se rostogolește într-un jgheab pe o placă oblică. Când ajunge la capăt, este adusă prin acționarea unei pârghii din nou la punctul de plecare. Acolo începe iar să se rostogolească pe același traseu. În acest mod, bila de oțel parcurge în fiecare an patru mii de kilometri, fără să se oprească vreodată. De fiecare dată când încheie o tură, arătătorul înaintează puțin.

    Uneori suntem și noi ca această bilă: în fiecare zi trebuie să realizăm aceleași activități plictisitoare! Cum ne raportăm la ele? Ne enervăm din cauza obligațiilor zilnice care se repetă și care ne par împovărătoare?

    Apostolului Pavel ne îndeamnă: „Orice faceți, să faceți din toată inima, ca pentru Domnul”. Dacă munca de rutină din viața de zi cu zi o facem ca pentru Domnul Isus, atunci ea capătă alt sens. Nu o vom mai vedea ca pe o simplă achitare de obligații, ci inima noastră va fi împlinită, pentru că, împreună cu ceea ce avem de făcut în fiecare zi, Domnul dorește să ne pregătească o bucurie.

    Ca să ne motiveze, apostolul ne arată răsplata viitoare. Domnul va răsplăti credincioșia și perseverența noastră în gospodărie sau la locul de muncă.

    CUVÂNTUL LUI DUMNEZEU PENTRU ASTĂZI

    coordonatori Bob & Debby Gass

    TE SIMȚI SUPRAÎNCĂRCAT? – Fundația SEER

    „Nu este altă fericire pentru om decât… să-şi înveselească sufletul cu ce este bun din agoniseala lui” (Eclesiastul 2:24)

    În viață vor exista momente când vei avea impresia că ai prea multe de făcut și că nu-ți ajunge timpul pentru toate acestea. Totuși, când ești supraîncărcat în mod constant, îți ies la iveală atitudinile, relațiile, performanța la locul de muncă și chiar și umblarea ta cu Dumnezeu. Dacă te afli acum într-o astfel de situație, iată ce trebuie să faci:

    1) Roagă-te. „Încredinţează-ţi soarta în mâna Domnului, şi El te va sprijini. El nu va lăsa niciodată să se clatine cel neprihănit” (Psalmul 55:22). Înainte să te prăbușești, roagă-L pe Dumnezeu să-ți dea înțelepciune să poți evalua ceea ce faci și apoi să fii cinstit cu tine însuți cu privire la motivul pentru care te găsești în această situație dificilă. Autorul Proverbelor spune: „Nu te chinui ca să te îmbogăţeşti, nu-ţi pune priceperea în aceasta. Abia ţi-ai aruncat ochii spre ea şi nu mai este; căci bogăţia îşi face aripi, şi, ca vulturul, îşi ia zborul spre ceruri” (Proverbele 23:4-5). Roagă-L pe Dumnezeu să-ți descopere pe ce îți sacrifici pacea, sănătatea și relațiile. Nu merită să te consumi pe altarul materialismului!

    2) Deleagă-ți responsabilitățile! Moise, unul dintre cei mai importanți eroi ai Vechiului Testament, nu-și mai vedea capul de treabă sub povara responsabilităților pe care ar fi trebuit să le împartă cu alții. A ajuns într-o asemenea stare de descurajare încât I-a cerut lui Dumnezeu să-i ia viața! Era înconjurat de oameni capabili care erau dispuși să-l ajute, doar că el nu-i observa… Îți sună cunoscut? Câtă vreme insiști să controlezi și să faci totul de unul singur, productivitatea ta va stagna și pacea minții se va evapora. Concluzie: Dacă astăzi ești supraîncărcat, fă o schimbare!


    SCRIPTURILE ÎN FIECARE ZI

    de Jean Koechlin

    2 Cronici 6:1-11


    Aflat înaintea adunării întregului popor, Solomon Îl laudă pe Dumnezeul lui Israel şi reaminteşte faptele Lui de har, expunând motivele pentru care fusese construit templul.

    Dorinţa împăratului era să întoarcă inimile poporului la Dumnezeu. Să ne gândim la Acela care a putut să spună de pe cealaltă parte a râului morţii: „Voi vesti Numele Tău fraţilor Mei, Te voi lăuda în mijlocul adunării” (Psalmul 22.22). Uneori ne este teamă să ne adresăm lui Dumnezeu în rugăciunile noastre. Ni se pare că vom găsi mai multă înţelegere şi dragoste la Domnul Isus. Nu este aceasta o lipsă de încredere în Dumnezeul dragostei?

    „Căci Tatăl Însuşi vă iubeşte”, le spune Domnul ucenicilor Săi (Ioan 16.27). Hristos doreşte ca noi să-L cunoaştem pe Tatăl Lui aşa cum Îl cunoaşte El. Crucea a făcut posibilă stabilirea acestei relaţii. Mai mult, chiar primele Lui cuvinte către ai Săi, după ce a înviat, au fost: „Mă sui la Tatăl Meu şi Tatăl vostru, la Dumnezeul Meu şi Dumnezeul vostru” (Ioan 20.17). Acum, când lucrarea de răscumpărare a fost împlinită, nu mai avem de-a face cu un Dumnezeu de care să ne fie frică sau cu un Judecător care trebuie înduplecat. Faţă de noi, Dumnezeu este acum Tată, de care ne putem apropia fără frică, în Numele Domnului Isus.

Calendar

septembrie 2026
L M M J V S D
 123456
78910111213
14151617181920
21222324252627
282930  

Ultimele postări

Urmărește-ne