Binecuvântat fie Dumnezeul și Tatăl Domnului nostru Isus Hristos, care ne-a binecuvântat cu orice binecuvântare spirituală în cele cerești, în Hristos.
Efeseni 1.3
Aici, în Efeseni, suntem văzuți ca fiind aduși în prezența lui Dumnezeu, sfinți și fără pată, adică având o natură și un caracter care I se potrivesc Lui, fiind o oglindire a ceea ce El este. De asemenea, suntem văzuți șezând în locurile cerești, în Hristos. Mai mult, suntem în aceeași relație cu Dumnezeu în care Hristos Însuși este; prin urmare, umblarea creștină prezentată în această epistolă este cea care se potrivește unei astfel de poziții și care decurge din ea.
Prin harul și prin puterea lui Dumnezeu sunt deja adus în prezența Sa – deci nu mai caut să ajung acolo – iar îndatoririle mele decurg din poziția în care mă aflu. Unii afirmă că oamenii sunt încă puși la probă, iar ziua judecății va dovedi cum a fost fiecare și va arăta dacă vor merge în cer sau în iad. O astfel de concepție este cu totul greșită. Evanghelia vine la om și i se adresează ca fiind pierdut și ca având nevoie de mântuire. Nu trebuie să aștepți până la judecată ca să știi care va fi soarta ta. Deja s-a demonstrat faptul că ești un păcătos pierdut și incurabil. Dumnezeu l-a alungat pe om din paradis după ce acesta a păcătuit, după care omul, atât cât a putut, L-a alungat pe Dumnezeu din lume, atunci când El a venit în har, în Persoana lui Hristos. Bineînțeles că Dumnezeu putea să vină în lume în putere, lucru pe care îl va face, însă, atât cât a ținut de om, acesta L-a alungat din lume. Omul este cu totul pierdut, însă Dumnezeu a acționat în har, astfel că cel care crede în Isus este mântuit și nu are nevoie să ajungă la ziua de judecată pentru a vedea care îi va fi soarta. Judecata este pentru faptele noastre (Apocalipsa 20.12), iar pe acest temei toți oamenii sunt deja pierduți. Mântuirea însă este prin har și este lucrarea lui Dumnezeu. „Ce a lucrat Dumnezeu!” (Numeri 23.23). Dumnezeu îl ia pe om mort în păcate și îl aduce la viață; el primește o viață nouă și este adus la Dumnezeu, așezat în prezența Sa, în aceeași relație cu a lui Hristos.
J. N. Darby
Tot astfel, soțiilor, fiți supuse și voi soților voștri, pentru ca, dacă unii nu ascultă Cuvântul, să fie câștigați fără cuvânt, prin purtarea soțiilor lor.
1 Petru 3.1
Blândețea soției lui (2)
Femeia se dusese deja la culcare, pentru că era târziu. Trecuse mult de miezul nopții când bărbații au intrat în casă. Soțul i-a ordonat soției: „Haide, femeie, ridică-te și fă-ne o cafea bună! Am adus oaspeți cu mine”.
Toți se gândeau că vor auzi un potop de cuvinte urâte, așa cum erau obișnuiți. Dar nu! Femeia nu a spus niciun cuvânt respingător. Curând s-a auzit zgomot de cești și, la scurt timp, ea le aducea cafea aburindă. Acest lucru i-a calmat pe acești bărbați agitați și ei s-au simțit rușinați în fața unei femei atât de liniștite și de blânde. În cele din urmă, unul dintre ei, mărturisindu-i despre pariul care i-a adus acolo, a întrebat-o: „Cum puteți fi atât de amabilă cu niște oameni ca noi? Cum de reușiți așa ceva?”.
Ea a spus: „Cu durere văd că soțul meu face tot ce poate pentru a se ruina. Are doar o singură viață, căci pentru bețivi nu există viață veșnică. De aceea vreau să-i fac viața aceasta pământească – pentru că doar pe ea o are, dar și pe aceasta și-o tot scurtează – cât mai plăcută posibil”.
Oaspeții, treziți din beție, au plecat curând acasă în liniște. Soțul însă i-a spus soției: „Spune-mi, femeie, chiar îți pasă atât de mult de mântuirea sufletului meu?”. Când a văzut lacrimile din ochii ei – pentru că ea începuse să plângă impresionată de faptul că așa de blând nu-și auzise soțul vorbindu-i niciodată – a izbucnit și el în plâns și și-a regretat vina. Au îngenuncheat împreună și Domnul Isus l-a ajutat pe acel bărbat să devină un alt om.
Citirea Bibliei: Exod 36.1-13 · Luca 16.14-18
CUVÂNTUL LUI DUMNEZEU PENTRU ASTĂZI
coordonatori Bob & Debby Gass
RECUNOAȘTE-ȚI DEFECTELE! – Fundația S.E.E.R. România
„Nu te supăra, căci supărarea duce numai la rău!” (Psalmul 37:8)
Armele pot apăra sau pot distruge; totul ține de persoana care le folosește. Mânia funcționează la fel; de aceea este important să știi ce te face să izbucnești și să-ți ieși din fire. Câteva dintre cele mai obișnuite izbucniri nervoase ies la suprafață în următoarele situații:
1) Când drepturile tale au fost încălcate. Este oare întotdeauna greșit să te enervezi? Nu, dar uneori problema care te înfurie cel mai tare este tocmai aceea pe care Dumnezeu dorește s-o rezolvi cu ajutorul Său. Lumea în care trăim este un loc mai bun datorită oamenilor care și-au dedicat timpul să lupte împotriva bolilor, sărăciei, corupției și nedreptății. Asta a făcut și Domnul Isus când a curățat Templul de fățarnici. Biblia spune: „Mâniaţi-vă şi nu păcătuiţi”. Să n-apună soarele peste mânia voastră, şi să nu daţi prilej diavolului.” (Efeseni 4:26-27).
2) Când ești frustrat că lucrurile nu-ți merg bine. Un buletin informativ relata despre un om care s-a dus la vânătoare cu bicicleta. Când bicicleta s-a stricat, s-a enervat și a tras în ea până a făcut-o bucăți. Un lucru total lipsit de sens, nu-i așa? Cu alte cuvinte: „Mânia este un vânt care stinge lumânarea minții.”
3) Când te afli într-un stres constant. Apostolul Pavel scria: „eu spun fiecăruia dintre voi… să aibă simţiri cumpătate despre sine…” (Romani 12:3). Când îngrămădești prea multe activități într-un timp prea scurt, te expui stresului. Asemenea unei corzi de vioară pe care o strângi tot mai tare, ajungi să plesnești. Apoi, te simți vinovat și crezi că nu ești suficient de spiritual! În viață, întotdeauna apare ceva, așa că anticipează provocările și fii pregătit pentru lucrurile neașteptate.
Așadar, cuvântul pentru azi este: „Nu te supăra, căci supărarea duce numai la rău!”
de Jean Koechlin
Proverbe 20:15-30
Cartea Proverbe a fost comparată cu un fir călăuzitor care, „în labirintul acestei lumi, unde un pas greşit poate aduce rezultate atât de amare, ne arată calea chibzuinţei şi a vieţii”.
În mijlocul unei aparente dezordini a enunţurilor, fiecare om poate găsi îndrumări practice de care are nevoie pentru a evita multe capcane (v. 25). Minciună, cuvinte neîntemeiate, vorbe încărcate de revoltă şi de dispreţ împotriva părinţilor, lăcomie, duh de răzbunare, fraude, promisiuni nerespectate: pentru a fi păziţi de aceste pericole este înţelept să evităm societatea anumitor persoane.
„Nu te amesteca cu cel vorbăreţ”, recomandă versetul 19. Fiind frecvent alături de unul ca acesta, vom aduna numai bârfe şi calomnii, nimic spre zidire. Iar cât despre destăinuirile pe care i le–am făcut, acestea vor fi răspândite peste tot. Prin contrast, buzele cunoştinţei sunt ca un vas frumos, punând în valoare buchetul adevărurilor mărturisite (v. 15; Efeseni 4.29). Să căutăm, prin urmare, tovărăşia acelora care pot să ne transmită învăţăturile înţelepciunii (comp. cu cap. 8.11,19); acestea sunt mai de preţ decât aurul pieritor sau decât multe mărgăritare.
„Gloria tinerilor este puterea lor” (v. 29): o putere care–şi are originea în Domnul şi care–i face capabili să–l învingă pe cel rău (Efeseni 6.10; 1 Ioan 2.14).
Mana Zilnica 