Mana Zilnica

Categorie: Romanian devotionals

  • 7 Mai 2023

    DOMNUL ESTE APROAPE

    Eu am ieșit de la Dumnezeu. Am ieșit de la Tatăl și am venit în lume; din nou las lumea și Mă duc la Tatăl.

    Ioan 16.27,28


    Când, în Evanghelia după Ioan, se vorbește despre Tatăl, aceasta se află întotdeauna în legătură cu dragostea și cu harul. Când este vorba despre responsabilitate, Duhul Sfânt spune „Dumnezeu”. De aceea, această alternanță este deosebit de importantă.

    Domnul Isus este Fiul veșnic al Tatălui și este clar că El S-a întors în casa Tatălui. Însă El a trăit treizeci și trei de ani pe acest pământ, în această lume căreia Satan acum îi este prințul și căreia în curând îi va fi dumnezeu. În Ioan 13, Domnul lasă să se vadă că până și praful ne murdărește aici pe pământ și că putem avea părtășie cu El doar după ce El ne spală picioarele.

    Cum au stat însă lucrurile cu El, în timpul pe care l-a trăit aici jos, înconjurat de păcătoși, înconjurat de puterea lui Satan, mereu în contact cu păcatul și cu fărădelegea? El a venit de la Dumnezeu, de la Dumnezeul care locuiește într-o lumină de care nu te poți apropia (1 Timotei 6.16), în care nu este întuneric (1 Ioan 1.5), care este așa de curat, încât nu poate să vadă răul (Habacuc 1.13). Din acest motiv, Gabriel a putut să-i spună Mariei: „De aceea Sfântul care Se va naște va fi numit Fiul lui Dumnezeu” (Luca 1.35). Cum au stat lucrurile în timpul vieții Lui? Să privim legătura Sa cu leproșii. În Levitic 13 și 14 se spune că fiecare dintre aceia care intrau în contact cu leproșii era necurat. Când însă a venit un lepros la Domnul și I-a zis: „Dacă vrei, poți să mă curățești” (Luca 5.12), Domnul S-a atins de el. Care a fost rezultatul? Nu Domnul a devenit necurat, ci leprosul s-a curățit. Așa de mare era sfințenia Domnului! El a putut astfel să Se întoarcă la Dumnezeu, în lumina aceea nepieritoare.

    H. L. Heijkoop


    SĂMÂNȚA BUNĂ

    Fiul Omului n-a venit să I se slujească, ci ca El să slujească și să-Și dea viața ca preț de răscumpărare pentru mulți.

    Marcu 10.45


    Slujitorul desăvârșit

    Odată, ucenicii lui Isus au ajuns să se certe — preocupați cu persoana și cu avantajul lor — pentru locurile dintâi în Împărăția lui Dumnezeu. Cu acest prilej au fost rostite cuvintele din versetul de astăzi, care formează totodată mesajul central al Evangheliei după Marcu și care Îl prezintă pe Domnul Isus ca Slujitor al lui Dumnezeu. Acest verset anunță motivul venirii Sale în lume.

    Isus Hristos ar fi avut într-adevăr dreptul să domnească, pentru că El este Fiul lui Dumnezeu. Dar El nu venise pentru a Se lăsa servit ca împărat, ci pentru a le sluji altora. În timpul întregii Lui vieți pe pământ, El a avut fără încetare această preocupare smerită și binevoitoare: să-i ajute pe oameni, să-i vindece pe bolnavi, să vestească evanghelia, să-Și arate dragostea.

    Dar nu doar atât! El primise de la Dumnezeul și Tatăl Său porunca de a-Și da viața și de a o lua iarăși (Ioan 10.17,18). El trebuia să moară la cruce și, după trei zile, să învieze, pentru ca păcătoșii să poată fi mântuiți și făcuți copii ai lui Dumnezeu. El venise pentru a împlini această dorință a Tatălui. Și astfel L-a ascultat până la moartea pe cruce.

    Slujba Lui pe pământ și-a găsit apogeul în faptul că El Și-a dat viața la moarte ca preț de răscumpărare pentru mulți. Astfel, a plătit prețul pentru vina tuturor acelora care cred în El.

    Ce Mântuitor minunat avem! Ce Slujitor desăvârșit!

    Citirea Bibliei: Ieremia 38.1-13 · Romani 8.26-30


    CUVÂNTUL LUI DUMNEZEU PENTRU ASTĂZI

    coordonatori Bob & Debby Gass

    LUCRAREA LĂUNTRICĂ A DUHULUI SFÂNT (2) – Fundația S.E.E.R. România

    „Vă este de folos să Mă duc; căci, dacă nu Mă duc Eu, Mângâietorul nu va veni la voi…” (Ioan 16:7)


    Chiar dacă inimile ucenicilor erau îndurerate din cauza plecării lui Isus la Tatăl, El i-a asigurat că este spre folosul lor să plece, deoarece acest lucru le va da putere și autoritate să facă lucrări în Numele Lui (vezi Ioan 14:12). Faptul că erau „sub o altă conducere” nu era sfârșitul, ci o continuare a lucrării lui Hristos, căci Duhul Sfânt a luat ștafeta din mâna Fiului și a pus-o într-a lor. Fiul avea să plece, dar Duhul Sfânt avea să rămână cu ei în veac (Ioan 14:16). Acesta era „folosul” lor. Duhul avea să intre în trupurile lor umane și să locuiască permanent în ei! Dar acest fapt nu este doar o legătură provizorie, vagă. Duhul Sfânt al lui Dumnezeu ne alege pe noi ca reședință permanentă.

    Te-ai gândit vreodată la avantajul pe care ți-l conferă lucrul acesta? De exemplu, poate mâine te vei trezi stresat, obosit și iritat… omenește vorbind, aceste sentimente îți pot influența foarte ușor ziua – dar pentru că Duhul Sfânt locuiește în tine, aceste lucruri nu trebuie să aibă control asupra vieții tale. Apostolul Pavel spune: „Nu ştiţi că trupul vostru este Templul Duhului Sfânt, care locuieşte în voi și pe care L-ați primit de la Dumnezeu?” (1 Corinteni 6:19). Odată ce accepți această promisiune prin credință, devii Templul lui Dumnezeu. Poate ești la muncă, poate îți duci copiii la școală, vizitezi un bolnav, aștepți rezultatul biopsiei sau participi la înmormântarea prietenului tău cel mai bun… pe măsură ce-ți desfășori viața de zi cu zi, Duhul lui Dumnezeu este acolo cu tine.

    Înțelegi acum de ce Domnul Isus le-a zis ucenicilor că e bine ca El să plece și să le trimită Duhul Sfânt? Indiferent ce faci, nu lăsa ca acest adevăr plin de putere să treacă pe lângă tine!


    SCRIPTURILE ÎN FIECARE ZI

    de Jean Koechlin

    Daniel 7:1-14


    Să reţinem schema cărţii Daniel. În primele şase capitole l–am văzut pe acest om al lui Dumnezeu trăind: ni s-a derulat filmul vieţii lui. În ultimele şase îl vom auzi vorbind: el va rosti profeţiile sale.

    Este rândul lui Daniel să aibă un vis, a cărui temă generală este aceeaşi cu cea a visului lui Nebucadneţar din capitolul 2. De astă dată însă, cele patru monarhii succesive ale timpurilor naţiunilor sunt văzute sub înfăţişarea unor fiare. Babilonul este figurat prin leul cu picioare de vultur (comp. cu Ieremia 4.7; 49.19,22,30); Persia, prin ursul feroce; imperiul grec, prin leopardul rapid. Când însă este vorba de cea de‑a patra fiară, care se iveşte „înspăimântătoare şi îngrozitoare şi nemaipomenit de puternică” (v. 7), nu există făptură atât de monstruoasă între animalele create pentru a i se putea prelua numele (cap. 2.40). Este vorba de imperiul roman, mai ales în forma pe care o va relua: cele zece coarne (sau zece împăraţi), cu cornul cel mic dominant. Acest din urmă corn îl reprezintă pe şeful imperiului, om vândut lui Satan, cu o inteligenţă fără pereche, pusă în slujba unei ambiţii nemăsurate, proferând blasfemii.

    „Am privit, până ce” (v. 9; comp. cu capitolul 2.34). „Cel Bătrân de zile”, adică Însuşi Dumnezeu, va distruge dintr-o dată această întrupare a spiritului rău, înainte să-I dea Fiului Omului „stăpânire şi glorie şi o împărăţie” (v. 14).

  • 6 Mai 2023

    DOMNUL ESTE APROAPE

    Și, după moartea lui Iehoiada, căpeteniile lui Iuda au venit și s-au plecat înaintea împăratului; atunci împăratul i-a ascultat.

    2 Cronici 24.17


    Lecții din viața lui Ioas (2) – A căuta să placi lui Dumnezeu, nu oamenilor

    După moartea lui Iehoiada, marele-preot, lucrurile s-au schimbat în ce privește domnia lui Ioas. Vedem cum căpeteniile au venit și s-au plecat înaintea lui, iar Ioas, dorind să le facă pe plac în schimbul supunerii lor față de el, i-a ascultat. Nu durează mult până când starea inimilor să fie dată pe față. Chiar dacă templul fusese de curând reparat, nu exista nicio dorință reală după lucrurile lui Dumnezeu, așa că au abandonat casa Domnului, s-au întors către idolatrie și au recurs chiar la ucidere, atunci când s-au înălțat glasuri de atenționare.

    A căuta favoarea oamenilor ne duce întotdeauna în jos, către compromisuri, iar în final către o depărtare totală de Dumnezeu și de lucrurile Lui, așa cum vedem la Ioas. A căuta să placi oamenilor, mai degrabă decât lui Dumnezeu, va conduce întotdeauna la abandonarea lucrurilor lui Dumnezeu. Cât de diferit ar fi stat lucrurile dacă Ioas ar fi avut cu adevărat teamă de Domnul în inima sa, astfel încât să caute să-I placă Lui, nu oamenilor! Însă glasul căpeteniilor a fost mai puternic decât toată cunoștința și decât toată învățătura primită de la Iehoiada, de la cel care îi salvase viața și îl făcuse împărat.

    Avem în apostolul Pavel un exemplu minunat cu privire la teama de Dumnezeu și la a căuta să-I fim plăcuți Lui cu orice preț: „Caut eu acum să-i mulțumesc pe oameni, sau pe Dumnezeu? Sau caut să plac oamenilor? Dacă aș mai plăcea oamenilor, n-aș fi robul lui Hristos” (Galateni 1.10). Pavel nu căuta aprobarea oamenilor, nici nu căuta să placă oamenilor, ci căuta aprobarea lui Dumnezeu și căuta să-I placă Lui. Cum stau lucrurile cu noi? Cui căutăm să-i fim plăcuți? Celui care Și-a dat viața pentru noi, care ne-a cumpărat cu un preț nespus de mare și care ne-a făcut împărați și preoți pentru Dumnezeu? Sau căutăm să plăcem oamenilor, pentru a obține ceva de la ei? Iată un verset care să ne încurajeze ca întotdeauna să căutăm aprobarea lui Dumnezeu: „Desfătează-te în Domnul și El îți va împlini cererile inimii tale!” (Psalmul 37.4).

    A. Leclerc


    SĂMÂNȚA BUNĂ

    Felix, îngrozit, a răspuns: „De astă dată, du-te; când voi mai avea timp potrivit, te voi chema”.

    Fapte 24.25


    Mă voi gândi la acest lucru!

    Cu mult timp în urmă, doi regi și-au mobilizat armatele una împotriva alteia. Generalul uneia dintre armate i-a cerut conducătorului armatei adverse capitularea fără condiții. Acela i-a transmis: „Mă voi gândi la acest lucru”.

    Când celălalt general a citit acel răspuns, le-a spus subalternilor săi: „Pe el îl lăsăm să se gândească! În timp ce el se gândește, noi mărșăluim”. – Țara a fost cucerită și comandantul militar a fost luat prizonier. Cât de mult regreta că doar s-a gândit și că nu a și acționat! Acum era prea târziu!

    Astăzi, mulți oameni se lasă amăgiți de diavolul. El le spune: „Mai aveți foarte mult timp să vă gândiți la viața de apoi și la mântuirea sufletelor voastre! Nu trebuie să vă grăbiți”. Și oamenii ascultă de el și amână, convinși că nu trebuie să se grăbească. Amăgiți astfel, ei lasă timpul să treacă, zi după zi – și deodată este prea târziu.

    Oamenii suprimă gândul despre moarte și despre veșnicie, despre Dumnezeu și despre cum pot fi mântuiți. Biblia însă ne atenționează: „Astăzi dacă auziți glasul Lui, nu vă împietriți inimile, ca în ziua răzvrătirii”; „Un om care, fiind deseori mustrat, își înțepenește gâtul, va fi zdrobit deodată și fără îndreptare” (Evrei 3.15; Proverbe 29.1)!

    Timpul se duce și clipele zboară din viața mea și a ta,

    Umbrele morții încep să se-arate în viața mea și a ta,

    Ce s-așteptăm când Isus chiar ne cheamă,   ca păcătoși, să venim? —W. L. Thompson

    Citirea Bibliei: Ieremia 37.1-21 · Romani 8.18-25


    CUVÂNTUL LUI DUMNEZEU PENTRU ASTĂZI

    coordonatori Bob & Debby Gass

    LUCRAREA LĂUNTRICĂ A DUHULUI SFÂNT (1) – Fundația S.E.E.R. România

    „El vă va da un alt Mângâietor, care să rămână cu voi în veac”. (Ioan 14:16)


    Mai ții minte vremurile în care luai cina fără telefon mobil, fără mesaje vocale și fără supraîncărcarea creierului? Când prietenii și familia se bucurau unii de alții, fără să fie întrerupți de tehnologie? Suntem o generație care pierdem arta comunicării și a intimității – și lucrul acesta își pune amprenta asupra timpului pe care-L petrecem cu Dumnezeu! Deși Domnul Isus a trăit cu mult înainte de epoca înaltei tehnologii, El era solicitat mereu; mulțimile Îl urmau la orice oră din zi și din noapte. Cu toate acestea, Sfânta Scriptură ne spune: „A doua zi dimineaţa, pe când era încă întuneric de tot, Isus S-a sculat, a ieşit, şi S-a dus într-un loc pustiu. Şi Se ruga acolo” (Marcu 1:35). Domnul Isus Și-a făcut timp să fie singur cu Tatăl Său.

    Este nevoie de disciplină spirituală pentru a elimina zgomotul și agitația vieții, și pentru a putea tăcea și asculta ce are Dumnezeu să-ți spună. Iar dacă exersezi lucrul acesta, descoperi o profunzime și o părtășie cu Dumnezeu care îți liniștește inima. Investește câteva minute și citește Ioan capitolele 14-16 și lasă ca duhul tău să absoarbă mesajul Domnului Isus. Să remarcăm faptul că El dorește ca ucenicii Săi să aibă pace, și îi mângâie asigurându-i că nu-i va lăsa niciodată singuri. Acestea sunt binecuvântări pe care dorește să ți le împărtășească și ție, printr-o lucrare lăuntrică.

    Așadar, cum poți găsi această pace și această mângâiere? Duhul Sfânt care locuiește în tine face această lucrare lăuntrică. Domnul Isus le-a spus ucenicilor: „Eu voi ruga pe Tatăl, şi El vă va da un alt Mângâietor, care să rămână cu voi în veac.” Probabil aceasta este cea mai profundă și benefică taină a creștinismului, anume că Duhul Sfânt locuiește în orice credincios, și este dispus și disponibil să ne ofere tot ce ne trebuie pentru a face față dificultăților vieții. Mângâietorul a fost promis de Fiul, trimis de Tatăl și astăzi El este al nostru prin credință. Îmbrățișează-L, încrede-te în puterea Sa, experimentează pacea Sa și urmează călăuzirea Sa care nu dă greș niciodată!


    SCRIPTURILE ÎN FIECARE ZI

    de Jean Koechlin

    Daniel 6:16-28


    În groapa cu lei se reînnoieşte minunea din cuptorul cu foc, de la capitolul 3. Omul lui Dumnezeu este cruţat de colţii fiarelor, precum odinioară cei trei prieteni ai săi de arşiţa flăcărilor. Şi Evrei 11.33,34 ne dezvăluie secretul lor comun: prin credinţă „au astupat gurile leilor, au stins puterea focului”. S‑ar putea întreba cineva de ce Dumnezeu pe aceşti slujitori i-a scăpat, în timp ce pe alţii i-a lăsat să-şi piardă viaţa pe ruguri sau în arene, ca martiri (compară cu Evrei 11.37). Aceasta a fost, înainte de orice, pentru ca Dumnezeu să-Şi arate puterea cu care i–a protejat pe martorii Săi; El Se găseşte aici angajat vizavi de Darius. Acest episod din viaţa profetului corespunde cuvânt cu cuvânt experienţei descrise în Psalmul 57 (v. 4, 5 şi solemnul verset 6).

    Cât de mult ne face Daniel să ne gândim la Domnul Isus! Credincios de la început până la sfârşit, aşa a fost Hristos. Era străin, despărţit de lume şi totuşi mereu gata să facă în ea un bine, să descopere gândul lui Dumnezeu. Ca şi Daniel, El n-a oferit nicio ocazie pentru vreo acuzaţie şi a fost condamnat fără motiv, tocmai din cauza credincioşiei Sale (comp. cu v. 4). Însă El a ieşit triumfător din moarte (acest domeniu al leului răcnind; Psalmul 22.13,21), care va fi partea celor răi. Da, glorie Răscumpărătorului nostru!

  • 5 Mai 2023

    DOMNUL ESTE APROAPE

    Duceți la bun sfârșit mântuirea voastră cu teamă și tremur.

    Filipeni 2.12


    „Cu teamă și tremur” (1)

    Pavel știa că, într-o zi, va fi împreună cu Stăpânul său și că va fi asemenea Lui. Și mai știa că, până să ajungă acolo, nimic altceva nu îl va putea satisface pe deplin decât Hristos; de aceea, mânat de afecțiuni cerești, el alerga mai departe spre acel moment binecuvântat. Prin har, orice creștin este așezat pe același drum. La punctul de plecare, el este împăcat cu Dumnezeu; și această împăcare a devenit punctul de pornire pentru toate celelalte binecuvântări. Domnul l-a chemat cu o chemare cerească și a pus în inima lui gânduri duhovnicești. Harul a format o legătură strânsă între creștinul care este pe pământ și Hristos care este sus. Dar, dacă această legătură binecuvântată nu este susținută, afecțiunile cerești din inima copilului lui Dumnezeu pot ajunge adormite și reci. Siguranța mântuirii poate totuși să rămână ca ceva izolat, însă afecțiunile duhovnicești sunt pierdute.

    Întâmpinăm greutăți pe cale, deși suntem siguri că vom ajunge la capăt. Deși alergarea nu este temeiul pentru care suntem acceptați, totuși ea nu este din această cauză un lucru lipsit de însemnătate. Ce privilegiu și ce onoare să fii un instrument al lui Dumnezeu în lupta cu Satan! Și totodată, ce răspundere! Nimeni nu poate sta în picioare în această luptă, dacă este nepăsător, dacă lucrează într-un spirit nepotrivit, dacă cedează firii păcătoase.

    Deseori aceste cuvinte, „cu teamă și tremur”, sunt folosite ca să arunce o îndoială asupra relațiilor noastre cu Dumnezeu. Totuși, nu în privința aceasta avem să ne temem. Ne aflăm în mijlocul ispitelor, unde toate lucrurile din jurul nostru și îndeosebi puterea lui Satan caută să ne împrăștie gândurile și să ne abată inimile de la Hristos. Și apostolul subliniază acest lucru, că acum, când el nu mai era prezent, filipenii trebuiau să aibă singuri grijă de acestea. El lucrase pentru ei când a fost cu ei, dăduse piept cu vrăjmașul în înțelepciunea și în puterea apostolică. Dar acum el era în închisoare când le scria acest lucru. Le spune: „Acum trebuie să luptați voi înșivă”. Și ei aveau să facă aceasta, căci Dumnezeu era Cel care lucra în ei. Contrastul este nu între Dumnezeu și om, ci între Pavel și filipeni. Dumnezeu este Cel care lucra în ei, dar Pavel nu mai era de față. Și chiar dacă îl pierduseră pe Pavel, Dumnezeul care lucra în ei era totuși prezent cu ei.

    J. N. Darby


    SĂMÂNȚA BUNĂ

    Pocăiți-vă și credeți în evanghelie!

    Marcu 1.15


    Pe panou era scris un verset

    Femeia avea probleme psihice. Într-o după-amiază a pornit cu mașina – fără țintă și descurajată! Era dezorientată, nu mai putea gândi clar și voia să-și pună capăt vieții. Pe drum a trecut pe lângă un panou pe care scria cu litere foarte mari versetul biblic: Pocăiți-vă și credeți în evanghelie!

    A citit versetul și acesta i-a pătruns în inimă. A abandonat intenția ei rea și s-a întors acasă. A căutat un om credincios care a încurajat-o și care s-a rugat cu ea. Astăzi este fericită și foarte mulțumitoare că a devenit un copil al lui Dumnezeu. Se știe iubită cu atâta drag de acest scump Dumnezeu-Mântuitor.

    Da, Dumnezeu vorbește și astăzi! Uneori mai tare, alteori mai încet; uneori Cuvântul Său este „ca un ciocan care sfărâmă în bucăți stânca”, alteori El îl atrage pe om „cu funii de dragoste”. Uneori El vorbește printr-o predică, alteori printr-un verset, printr-un cuvânt, printr-o privire, printr-o atingere (Ieremia 23.29; Osea 11.4; Fapte 17.22-31). Însă întotdeauna El vrea să atingă inimile, să le schimbe, să-i rețină pe oameni de la „groapă”. Cuvintele Lui „sunt duh și sunt viață”, sunt „cuvintele vieții” care se adresează concret și într-un mod personal fiecărui om (Iov 33.18; Ioan 6.63; Fapte 5.20).

    Observăm cum El ne vorbește și nouă prin situațiile noastre prezente? El ne iubește și dorește să ne salveze, să ne facă bine și să ne aibă la Sine pentru veșnicie. Cum Îi răspundem? Și mai ales: Când Îi răspundem?

    Citirea Bibliei: Ieremia 36.16-32 · Romani 8.12-17


    CUVÂNTUL LUI DUMNEZEU PENTRU ASTĂZI

    coordonatori Bob & Debby Gass

    PACEA LUI DUMNEZEU – UNITATEA DE MĂSURĂ – Fundația S.E.E.R. România

    „Pacea lui Dumnezeu… vă va păzi inimile şi gândurile în Hristos Isus.” (Filipeni 4:7)


    Astăzi, poți avea pace – indiferent de împrejurările prin care treci. Biblia spune: „Însuși Domnul păcii să vă dea totdeauna pacea în orice fel. Domnul să fie cu voi cu toţi!” (2 Tesaloniceni 3:16). Gândește-te la următorul aspect: Dumnezeu nu are nicio îngrijorare și nicio problemă, pentru că El controlează totul! Și pe măsură ce înveți să te încrezi în El, „pacea lui Dumnezeu, care întrece orice pricepere, îți va păzi inima şi gândurile în Hristos Isus.” Un autor creștin a spus: „Dacă ai locui într-un oraș care este terorizat de raiduri inamice, una dintre opțiunile armatei ar fi să trimită trupe care să locuiască efectiv alături de tine. Ele nu ți-ar oferi doar protecție în timpul atacului, ci l-ar și descuraja pe inamic să mai lanseze atacuri viitoare.” Acesta este rostul celor scrise în versetul din Filipeni 4:7.

    Duhul Sfânt a pus bazele unei garnizoane [o fortăreață, o armată de apărare, o forță de intervenție] înlăuntrul nostru. Și garnizoana păcii lui Dumnezeu îți va locui inima și mintea, ocrotindu-te și vindecându-ți rănile produse de îngrijorarea și de teama care amenință să-ți invadeze viața. Este pacea care transcende priceperea omenească pentru că are putere de la Dumnezeu și este conectată cu Duhul Sfânt. „Avem pace cu Dumnezeu, prin Domnul nostru Isus Hristos. Lui Îi datorăm faptul că, prin credinţă, am intrat în această stare de har, în care suntem.” (Romani 5:1-2) Există în viața ta domenii în care îți lipsește pacea? Dă-i-le lui Dumnezeu! Psalmistul a spus: „El vorbeşte de pace poporului Său şi iubiţilor Lui.” (Psalmul 85:8) Autoarea Diane Eble afirma: „Când vorbește Dumnezeu, mesajul Său este pacea. Nu porni pe niciun drum care nu este caracterizat de pace… acolo nu este Dumnezeu!” Așa că, fă din pacea lui Dumnezeu unitatea ta de măsură!


    SCRIPTURILE ÎN FIECARE ZI

    de Jean Koechlin

    Daniel 6:1-16


    Imperiul „capului de aur” a trecut într-o singură noapte. Prezent la formarea lui, Daniel a asistat şi la căderea lui, şaptezeci de ani mai târziu. Şi îl regăsim pe profet, bătrân la peste nouăzeci de ani, dominând evenimentele şi persoanele. El nu este mai impresionat de strălucirea omului, cum este de prăbuşirea lui. Deşi străin (atât din punct de vedere moral, cât şi în sens propriu), el i‑a slujit cu tot atâta conştiinciozitate şi pe îngâmfatul Nebucadneţar, şi pe lumescul Belşaţar şi, cum va face acum, pe slabul Darius (comp. cu 1 Petru 2.18). Această fidelitate atrage asupra lui încrederea suveranului, dar totodată şi invidia colegilor. Ei uneltesc împotriva lui, iar împăratul, indus în eroare de demersul lor ipocrit, îşi semnează decretul irevocabil. Daniel însă, slujitorul său atât de bun, n-a putut să se supună acestui decret. Şi, în adevăr, a fost nevoie ca acest complot să fie ţesut, pentru ca noi să putem afla că omul lui Dumnezeu avea un obicei sfânt. De trei ori pe zi, el îngenunchea în camera lui, pentru a–L chema pe Dumnezeul său (1 Împăraţi 8.48,50 şi Psalmul 55.17).

    Dragi prieteni, noi astăzi putem să ne punem pe genunchi ori de câte ori dorim, fără să fim hărţuiţi. Să facem uz de acest privilegiu, pentru a găsi în el, ca şi Daniel, izvorul tainic al puterii şi al înţelepciunii!

  • 4 Mai 2023

    DOMNUL ESTE APROAPE

    Ochii Domnului cutreieră tot pământul, ca să Se arate tare pentru cei cu inima în totul pentru El.

    2 Cronici 16.9


    Dacă privim în jur, vom fi repede descurajați. Participarea la strângeri este redusă și sunt foarte puțini care se implică; sunt multe de făcut și puțini dispuși să ajute. Domnul însă ne cheamă pe fiecare, personal, să-L slujim, în special în astfel de timpuri dificile și descurajante. Când Petru L-a întrebat pe Domnul cu referire la Ioan, „Dar cu acesta ce va fi?”, El i-a răspuns: „Ce-ți pasă ție? Tu urmează-Mă”.

    Aceasta a fost o chemare și o responsabilitate individuală a lui Petru de a-L urma pe Domnul. La fel au stat lucrurile și cu alți credincioși. Iona a fost chemat să meargă la Ninive; David a mers singur împotriva lui Goliat; Filip a plecat de unul singur pentru a-l întâlni pe famenul etiopian; Estera s-a dus și s-a înfățișat înaintea împăratului; iar Noe, când a fost chemat să construiască o corabie, a ascultat și s-a apucat de lucru.

    Dumnezeu a folosit mulți oameni credincioși, în mod individual, în toate veacurile, și a avut grijă de ei. Iosif și Maria au fost folosiți de El, la fel și o familie în vârstă: Zaharia și Elisabeta; ca și o credincioasă bătrână: Ana.

    Toți aceștia au trăit în vremuri dificile și mediocre din punct de vedere spiritual, însă n-au lăsat ca împrejurările să-i distragă de la a-L sluji pe Domnul. Ninive a fost cruțată; Goliat și filistenii au fost învinși; un singur suflet, famenul etiopian, a fost mântuit; omenirea a fost cruțată prin salvarea a opt oameni. Prin ascultarea față de chemarea lui Dumnezeu, acțiunile lor au adus o mare binecuvântare pentru mulți, precum și onoare și glorie pentru Dumnezeu. Fie ca aceste exemple să ne încurajeze să mergem înainte pentru Domnul, fiecare în mod personal, cu dorința de a-I fi plăcuți și de a fi împreună cu cei care sunt însuflețiți de aceeași dorință.

    A. Blok


    SĂMÂNȚA BUNĂ

    Până și vrabia își găsește o casă acolo și rândunica un cuib, unde își pune puii … Ah, altarele Tale, Doamne al oștirilor, Împăratul meu și Dumnezeul meu!

    Psalmul 84.3


    Vrabia și rândunica

    Vrabia este o pasăre lipsită de valoare. „Nu se vând oare cinci vrăbii cu doi bani? Totuși, nici una din ele nu este uitată înaintea lui Dumnezeu” (Luca 12.6). Cât despre rândunică, aceasta este o pasăre neliniștită. Hrănindu-se cu insecte, ea zboară neobosită încoace și încolo și lasă impresia că este agitată.

    Aceste două păsări ilustrează două caracteristici ale omului, pe care David le exprimă astfel: „Iată, zilele mele sunt cât un lat de palmă și timpul vieții mele este ca o nimica înaintea Ta. Da, orice om este doar o suflare, oricât de bine s-ar ține! Da, omul umblă ca o umbră, se frământă degeaba, strânge comori și nu știe cine le va lua” (Psalmul 39.5,6).

    În versetul de astăzi am citit că până și vrabia cea lipsită de valoare și-a găsit o casă, iar rândunica cea neliniștită, un cuib. Noi, oamenii, putem găsi la Dumnezeu o casă! Prin credința în Domnul Isus ajungem într-o fericită legătură cu Dumnezeul cel viu. Viața noastră cea aparent lipsită de valoare primește un conținut adevărat. În același timp, la Mântuitorul găsim liniște pentru conștiința noastră. El a luat asupra Lui pedeapsa pentru păcatele noastre și astfel Dumnezeu ne iartă vina și ne îndreptățește.

    Ca urmare, avem deja acum părtășie cu Dumnezeul și Tatăl nostru. În curând, Domnul Isus ne va lua pentru totdeauna în Casa Tatălui.

    Citirea Bibliei: Ieremia 36.1-15 · Romani 8.1-11


    CUVÂNTUL LUI DUMNEZEU PENTRU ASTĂZI

    coordonatori Bob & Debby Gass

    PUNE-ȚI FERMOAR LA GURĂ! – Fundația S.E.E.R. România

            „Sunt limbute şi iscoditoare, şi vorbesc ce nu trebuie vorbit”. (1 Timotei 5:13)


    Biblia ne spune deci că bârfa înseamnă – simplu – „a vorbi ce nu trebuie vorbit.”

    Teologul american Jon Zens spunea: „Am văzut prieteni și familii care suferă nespus de mult din cauza bârfei, informații pe care cineva ți le oferă fără consimțământul tău și fără consimțământul persoanei implicate. Ce mai contează că această informație poate fi adevărată, parțial adevărată sau complet falsă?! Poate fi motivată de intenții bune, însă întotdeauna conține informații negative și întunecă percepțiile oamenilor despre o persoană, în mod injust. Persoana care este defăimată nu are nicio idee, deoarece purtătorii de povești evită de obicei să vorbească direct cu persoana pe care o înjosesc!”

    Un alt lider creștin a afirmat: „Armata creștină este singura care își împușcă răniții!” Așa că stabilește-ți, pentru propria ta viață, standardul de-a evalua oamenii pe baza experienței tale cu ei, și nu după ceea ce spune altcineva. Se știe că informațiile „de mâna a doua” nu sunt demne de încredere, induc în eroare și încalcă porunca lui Hristos „Tot ce voiţi să vă facă vouă oamenii, faceţi-le şi voi la fel…” (Matei 7:12). După ce ai fost rănit de bârfă, poți înțelege înțelepciunea acestor cuvinte! Zvonurile și aluziile pot părea nevinovate și pot ajunge la tine subtil, dar (chiar dacă cineva nu acționează cu răutate) motivul lor este nerelevant. Împrăștierea bârfelor sfidează umblarea în dragoste și dorința de a „acoperi totul” la ceilalți (vezi 1 Corinteni 13:7).

    A. W. Tozer a spus: „Nu transmite niciodată mai departe nimic din ce ar putea dăuna cuiva. „Dragostea acopere o sumedenie de păcate” (1 Petru 4:8) și bârfitorii nu au trecere înaintea lui Dumnezeu. Dacă ai cunoștință de un anumit lucru care ar putea răni pe unul dintre copiii lui Dumnezeu, scoate-l afară, îngroapă-l și spune: ,Aici odihnește în pace povestea despre fratele meu!’ Și Dumnezeu Se va îngriji de ea.”

    Așa că, pune-ți fermoar la gură!


    SCRIPTURILE ÎN FIECARE ZI

    de Jean Koechlin

    Daniel 5:13-31


    Este pentru a treia oară când, într–un moment critic, Daniel intră în scenă pentru a interpreta gândul lui Dumnezeu. Aici însă ne aflăm în cel din urmă sfert de ceas al istoriei Babilonului şi omul lui Dumnezeu nu se foloseşte nicidecum de vreun menajament când este vorba să anunţe prăbuşirea acestuia. Belşaţar nu ţinuse cont de mărturia tatălui său (v. 22). Acum lui Daniel nu–i revine altceva decât să–i traducă sentinţa irevocabilă. Trei cuvinte Îi sunt suficiente lui Dumnezeu pentru a regla soarta Babilonului şi a împăratului acestuia. „Mene, mene”, numărat şi renumărat. Să admirăm această repetiţie! Este ca şi cum Dumnezeul cel drept Îşi verifica cu grijă bilanţul înainte de a lua hotărârea finală (comp. cu Geneza 18.21).

    Cântărit! Ah, acest monarh uşuratic împreună cu demnitarii lui, puşi în cumpănă, „sunt mai puţin decât o suflare” (Psalmul 62.9)! În final, împărţit! Cel Preaînalt, care „stăpâneşte peste împărăţia oamenilor”, va da altuia împărăţia (cap. 4.17). Istoria ne relatează cum Cirus Persanul, deturnând cursul Eufratului (care traversează Babilonul), s-a servit de albia uscată a acestuia pentru a se introduce cu soldaţii în cetate, în puterea nopţii, profitând de dezmăţul din palat. Fie ca această istorie solemnă să ne slujească şi nouă drept învăţătură! Să veghem şi să fim treji, pentru a nu fi surprinşi la venirea Domnului.

  • 3 Mai 2023

    DOMNUL ESTE APROAPE

    Ce este născut din carne este carne și ce este născut din Duhul este duh.

    Ioan 3.6


    Să remarcăm că aceste cuvinte n-au fost rostite către un om plin de vicii și de păcate grosolane. Nicodim era un model pentru semenii săi, integru și corect în purtarea sa, însă adevărul îi este prezentat chiar și lui cu o claritate deosebită: carnea este carne și trebuie să existe un nou început – „Trebuie să fiți născuți din nou” (versetul 7).

    Ni se spune adesea că omenirea are nevoie să fie cultivată, educată și religioasă; că oamenii ar trebui așezați în împrejurări mai bune și că trebuie să li se ridice standardul de viață. Se afirmă că astfel oamenii vor deveni mai plăcuți semenilor lor și lui Dumnezeu. Este de dorit ca împrejurările nefavorabile să dispară, împreună cu sărăcia și cu nedreptatea, însă trebuie să ne aducem aminte că toate acestea sunt efecte ale pătrunderii păcatului în lume.

    Omul are o natură căzută și păcătoasă, iar a-i face viața mai confortabilă în această lume nu va conduce la schimbarea acestei naturi. Nu trebuie să pierdem din vedere faptul că omul a căzut fiind aflat în cele mai minunate împrejurări care pot fi pe pământ, iar păcatul căderii a fost comis într-o grădină. Tot într-o grădină L-a sărutat și trădătorul pe Domnul Isus, iar omul care a făcut acest lucru fusese în compania Lui vreme de trei ani și jumătate. Fusese învățat, hrănit și protejat de Domnul și, în ciuda acestor împrejurări – cele mai bune în care un om s-ar putea afla – inima lui a rămas neschimbată. Iar adevărul dureros pentru fiecare dintre noi este că inima lui Iuda este la fel ca inimile noastre, ale tuturor.

    J. T. Mawson


    SĂMÂNȚA BUNĂ

    Mă port aspru cu trupul meu și-l țin în stăpânire, ca nu cumva, după ce am predicat altora, să fiu eu însumi dezaprobat.

    1 Corinteni 9.27


    Încetează să mai mănânci zahăr

    Odată, o mamă a venit cu copilul ei la un om bătrân și înțelept și l-a rugat stăruitor: „Vă rog să-i spuneți fiului meu să nu mai mănânce zahăr”. Bărbatul a răspuns: „Doamnă dragă, reveniți vă rog cu fiul dumneavoastră peste două săptămâni”. Mama a ascultat. După paisprezece zile și-a adus copilul la omul înțelept care, uitându-se serios și hotărât la băiat, i-a spus: „Încetează să mai mănânci zahăr”. Mama a fost mulțumită, dar, ce-i drept, și puțin nedumerită. „Am spus abia acum aceste cuvinte”, a adăugat bătrânul, „pentru că în urmă cu două săptămâni și eu mâncam zahăr”.

    Se întâmplă foarte ușor să criticăm la alții ceva ce și noi facem sau să-i atenționăm pe alții de nimicuri, în timp ce în alte lucruri noi umblăm poate mult mai greșit. În Biblie este folosită o imagine care nu menajează deloc: „De ce vezi tu paiul care este în ochiul fratelui tău, și nu zărești bârna care este în ochiul tău? Sau cum zici fratelui tău: «Lasă-mă să scot paiul din ochiul tău», și, iată, tu ai o bârnă în ochiul tău? Fățarnicule, scoate întâi bârna din ochiul tău și atunci vei vedea clar să scoți paiul din ochiul fratelui tău” (Matei 7.3-5).

    Atunci mai bine să nu spui răului pe nume? Ba da, să-l dai pe față! Dar, înainte de a le reproșa altora ceva, uită-te la tine și cercetează cum arată faptele tale de creștin.

    Citirea Bibliei: Ieremia 35.12-19 · Romani 7.14-25


    CUVÂNTUL LUI DUMNEZEU PENTRU ASTĂZI

    coordonatori Bob & Debby Gass

    FĂ TOT CE POȚI PENTRU HRISTOS! – Fundația S.E.E.R. România

    „Voi intra… şi, dacă va fi să pier, voi pieri.” (Estera 4:16)


    Estera, o evreică tânără căsătorită cu un împărat păgân, a încălcat legea și tradiția, a intrat neinvitată în sala tronului soțului său, și-a vărsat sufletul înaintea lui – și a reușit să-și salveze poporul de la pieire. O tânără a salvat o națiune, pentru că a fost dispusă să riște totul!

    Ești și tu într-o astfel de situație? Te gândești cumva: „Altcineva trebuie să facă lucrul acesta, nu eu!”? Atunci ascultă cuvintele scrise de clericul Edward Everett Hale: „Eu sunt unul singur; dar cu toate acestea, nu sunt singur. Nu pot face totul, dar cu toate acestea pot face ceva; și pentru că nu pot face totul, nu voi refuza să fac acel ceva pe care pot să-l fac!”

    De câte persoane a fost nevoie pentru salvarea omului aflat pe moarte pe drumul Ierihonului? De unul singur: bunul samaritean.

    De câte persoane a fost nevoie pentru confruntarea lui Faraon și pentru a iniția exodul din Egipt? De un singur om: Moise.

    Un expert respectat pe probleme de leadership scria: „Dumnezeu a pus în tine un vis. Este doar al tău. El declară unicitatea ta. Poartă potențialul tău. Numai tu îi poți da naștere. Numai tu îl poți trăi. A nu-l descoperi, a nu-ți asuma responsabilitatea pentru el și a nu-l pune în practică înseamnă a te afecta în mod negativ atât pe tine, cât și pe cei care ar putea beneficia de visul tău!” Poetul Greenleaf Whittier a scris: „Căci dintre toate cuvintele rostite și scrise, cele mai triste sunt acestea: ,ar fi putut să fie!’” În anii de apus ai vieții tale, când te vei uita în urmă, vei avea impresia că ți-ai petrecut viața luptându-te să împlinești așteptările altora? Sau vei ști că ai trăit la maximum pentru a împlini visul pe care ți l-a dat Dumnezeu? Gândește-te la asta acum, cât mai ai timp să-ți schimbi direcția.

    Așa că, fă tot ce poți pentru Hristos!


    SCRIPTURILE ÎN FIECARE ZI

    de Jean Koechlin

    Daniel 5:1-12


    Vremea lui Nebucadneţar fusese marcată de persecuţia celor credincioşi (v. 3). Cea a succesorului său, Belşaţar, se evidenţiază, din contră, prin indiferenţă religioasă, prin abundenţă lesnicioasă şi prin căutarea plăcerilor. În istoria lumii, asemenea perioade se tot succed şi epoca noastră „luminată” şi tolerantă se aseamănă mult cu cea a necredinciosului Belşaţar. Creştinii nu mai sunt persecutaţi în ţările noastre. Dumnezeu însă este insultat în alt mod; avem imaginea acestui alt mod prin acest ospăţ. Pentru a–şi împodobi masa, regele nelegiuit nu se teme să aducă vasele sfinte de la Templu. Şi desfrâul continuă de minune ~ până se petrece un lucru înspăimântător. Pe tencuiala zidului, „în faţa candelabrului” (comp. cu Numeri 8.2), o mână se arată, trasează câteva cuvinte, dispare ~ Împăratul se îngălbeneşte, genunchii i se izbesc unul de altul; mai–marii sunt şi ei înspăimântaţi. Ce înţelept va putea citi tragica scriere? (1 Corinteni 1.19). Prinţul uşuratic şi lumesc nu–l cunoaşte pe Daniel (comp. cu Exod 1.8). Împărăteasa–mamă însă va şti să–l desemneze. Cum nici pe departe nu s–ar fi pus problema profetului, nici ea nu se afla la ospăţ. Despărţirea de lume şi discernământul spiritual merg împreună.

    Pe oamenii acestei generaţii însă, Dumnezeu îi avertizează nu prin mesaje misterioase, ci prin Cuvântul Său.

  • 2 Mai 2023

    DOMNUL ESTE APROAPE

    Încercarea credinței voastre lucrează răbdare. Dar răbdarea să-și aibă lucrarea desăvârșită, ca să fiți desăvârșiți și întregi, nelipsindu-vă nimic.

    Iacov 1.3,4


    Au existat foarte puține persoane care au avut un loc proeminent în istoria Bisericii lui Dumnezeu, al căror drum să nu fi fost marcat într-un mod deosebit de necazuri ca ale acelora despre care se spune: „Cei care coboară pe mare în corăbii, care fac comerț pe ape mari”; și, de asemenea: „Ei se ridică spre ceruri, coboară în adâncuri, sufletul lor se topește din cauza primejdiei” (Psalmul 107.23,26). Ei sunt uneori pe munte, alteori în vale; odată se încălzesc la strălucirea soarelui, iar altădată sunt bătuți de furtună.

    Acesta este nu doar cazul caracterelor proeminente, ci aproape fiecare creștin cunoaște ceva din aceste necazuri, oricât de retrasă și de liniștită ar fi cărarea lui. Într-adevăr, se pare că nimeni nu poate să-și urmeze alergarea care îi este rânduită, ca om al credinței, fără să aibă parte de aceste oscilări. Calea prin pustie este una aspră și este bine că lucrurile stau așa; căci nu este niciun credincios care, având o gândire integră, să nu dorească mai degrabă o cale aspră, decât una alunecoasă. Domnul vede nevoia noastră de a fi antrenați prin împrejurări aspre și grele, iar aceasta nu doar pentru a simți mai dulce odihna de la sfârșit, ci, de asemenea, pentru a putea fi efectiv mai exersați și mai potriviți pentru locul pe care trebuie să-l ocupăm acum.

    Într-adevăr, nu vom avea nevoie de încercări în Împărăție, dar vom avea nevoie de acele haruri și deprinderi ale sufletului care au fost formate în mijlocul încercărilor și întristărilor pustiei. Vom fi însă constrânși să recunoaștem că drumul nostru aici, jos, nu a fost deloc prea dur, ci, dimpotrivă, că nu am fi putut să fim lipsiți de nici măcar un singur exercițiu dintre cele de care am avut parte. Acum vedem lucrurile neclar și suntem adesea incapabili să înțelegem necesitatea multelor încercări și întristări; mai mult, firea noastră nerăbdătoare se arată adesea dispusă să murmure și să se împotrivească. Însă, dacă am fi răbdători, am putea spune fără ezitare și cu convingere deplină: „El ne-a condus pe o cale dreaptă, ca să ajungem într-o cetate de locuit” (Psalmul 107.7).

     

    C. H. Mackintosh


    SĂMÂNȚA BUNĂ

    Binecuvântează, suflete al meu, pe Domnul și nu uita niciuna din binefacerile Lui! El îți iartă toate fărădelegile tale; El îți vindecă toate bolile tale; El îți răscumpără viața din groapă; El te încununează cu bunătate și cu îndurări.

    Psalmul 103.2-4


    Nu uita niciuna din binefacerile Lui!

    Cum I-am putea mulțumi îndeajuns lui Dumnezeu pentru toate lucrurile bune pe care ni le-a dat? Precum psalmistul David, să ne străduim să nu le uităm! Să enumerăm și noi binefacerile cu care Dumnezeu ne însoțește zi de zi, lună de lună, an de an.

    El îți iartă toate fărădelegile tale. – Aceasta este cea mai mare dovadă a dragostei Lui. Nimic nu este atât de important și nimic nu ne face mai bucuroși decât siguranța că Dumnezeu ne-a iertat toate păcatele și că nu-Și va mai aduce aminte de ele, dacă am venit cu pocăință înaintea Lui.

    El îți vindecă toate bolile tale. – În toate necazurile noastre trupești și sufletești am simțit apropierea lui Dumnezeu. Desigur, El nu ține bolile departe de noi, dar ne dă curaj și putere ca, în orice situație ne-am afla, să putem merge înainte cu El, cu bucurie.

    El te încununează cu bunătate și cu îndurări. – Dacă privim în urmă la viața noastră, vedem o adevărată „cunună” împletită din bunătate și din îndurări. Dumnezeu nu ne-a părăsit niciodată! Îndurările Lui ne-au sprijinit și bunătatea Lui, cu care ne-a dăruit totul din belșug, ne-a copleșit.

    Ca unul care a cunoscut binefacerile lui Dumnezeu, David s-a străduit să nu le uite, ci să-L onoreze pe Dumnezeu din toată inima. Aceasta este cea mai bună premisă pentru o viață fericită!

    Citirea Bibliei: Ieremia 35.1-11 · Romani 7.7-13


    CUVÂNTUL LUI DUMNEZEU PENTRU ASTĂZI

    coordonatori Bob & Debby Gass

    ÎNDRĂZNEȘTE ÎN NUMELE LUI ISUS! – Fundația S.E.E.R. România

    „Îndrăzniţi, Eu am biruit lumea.” (Ioan 16:33)


    La mijlocul anilor 80, Steven Patrick Morrisey, cunoscut sub numele „Moz”, a dominat clasamentele muzicii rock din Marea Britanie. Era recunoscut atât pentru firea sa melancolică, dar și pentru muzica sa, iar cântecele lui aveau cu preponderență teme depresive. Cântecele lui vorbeau despre relații frânte, despre cluburile de noapte pentru oameni singuri și despre povara cumplită a trecutului. Pe scurt, Morrissey a fost un cântăreț cunoscut, dar care a dus o viață lipsită de voioșie.

    Ce diferență față de viața la care Domnul Isus i-a chemat pe ucenicii Săi! În trei ocazii diferite, El i-a încurajat pe ucenicii Săi să „îndrăznească.” Profesorul de studiu biblic Philip de Courcy le numește „cele trei îndrăzneli ale Noului Testament.”

    Primul motiv pentru care poți îndrăzni este faptul că păcatele îți sunt iertate și uitate în Hristos (vezi Matei 9:2). Datorită Calvarului, păcatele și greșelile tale mărturisite nu vor mai fi folosite niciodată împotriva ta la judecată (vezi Ioan 5:24).

    Al doilea motiv pentru care tu poți îndrăzni este faptul că nu trebuie să te lupți pentru victorie, ci pentru poziția avantajoasă pe care ți-o conferă victoria. Domnul Isus ne-a spus: „În lume veţi avea necazuri; dar îndrăzniţi, Eu am biruit lumea.” (Ioan 16:33).

    Și cel de-al treilea motiv pentru care poți îndrăzni este faptul că Isus Hristos va fi cu tine indiferent prin ce vei trece în viață, și indiferent de cine-ți va sta împotrivă. Tot așa cum a fost alături de ucenicii îngroziți, din corabia „învăluită de valuri”, va fi și lângă tine atunci când vei avea nevoie de El. Citim în Evanghelie că „ucenicii… s-au înspăimântat, şi au zis: „Este o nălucă!” Şi de frică au ţipat. Isus le-a zis îndată: „Îndrăzniţi, Eu sunt; nu vă temeţi!” (Matei 14:26-27).

    Pacea nu înseamnă absența furtunii. Dar ce înseamnă? Să știm că Hristos este cu noi, și că „nici înălţimea, nici adâncimea, nici o altă făptură nu vor fi în stare să ne despartă de dragostea lui Dumnezeu, care este în Isus Hristos, Domnul nostru.” (Romani 8:39)


    SCRIPTURILE ÎN FIECARE ZI

    de Jean Koechlin

    Daniel 4:28-37


    Răbdarea lui Dumnezeu i–a acordat împăratului douăsprezece luni pentru a o rupe cu păcatele sale (v. 27, 29). Vai, rădăcina lor tainică, mândria, nu a făcut decât ca acestea să crească peste măsură (cap. 5.20)! Vine ziua când Nebucadneţar însuşi dă semnalul dezastrului său: el pronunţă fraza nebunească prin care tinde să se facă egal cu Dumnezeu (v. 30). Nici n–a sfârşit de vorbit, că sentinţa divină şi cade din cer ca un fulger, iar ceea ce este anunţat îşi găseşte împlinirea „în acelaşi ceas” (v. 33). Cea mai impunătoare persoană de pe pământ îşi pierde raţiunea şi este coborâtă la rangul unui dobitoc stupid. De fapt, supunerea faţă de voia lui Dumnezeu este singurul lucru care-l înalţă pe om.

    De îndată ce împăratul învaţă să-şi ridice ochii spre ceruri, este restabilit. El, cel care de la înălţimea palatului său trâmbiţase puterea forţei sale şi gloria măreţiei sale, de acum înainte proclamă în faţa întregului pământ: „Eu laud şi înalţ şi preamăresc pe Împăratul cerurilor”. Ce schimbare în inima acestui om, ieri un necredincios, astăzi un adorator! El recunoaşte temeiul lecţiei pe care a învăţat-o. Cel Preaînalt, care–l „înalţă pe cel mai de jos dintre oameni” (v. 17b), îi „poate smeri pe cei care umblă cu mândrie” (v. 37; Luca 18.14). La această relatare, versetul 10 din Psalmul 2 poate veni ca o concluzie: „Şi acum, împăraţilor, fiţi înţelepţi”.

  • 1 Mai 2023

    DOMNUL ESTE APROAPE

    Dumnezeule, ai milă de mine, păcătosul!

    Luca 18.13


    Atunci când omul a fost creat, el nu știa nimic despre rău și bine. Nu cunoștea diferența dintre ele, fiindcă nu exista răul pe pământ și el însuși fusese făcut fără să existe ceva rău în persoana lui. Însă a căzut în păcat și a dobândit puterea de a judeca ceea ce este rău și ceea ce este bine. Aceasta este conștiința. Nu era nevoie de această conștiință care să judece ceea ce este bine și rău atunci când totul era bine. Însă, după cădere, totul s-a schimbat. Omul neconvertit folosește răul și binele pentru a-i considera pe alții, fie la fel cu el, fie chiar mai jos decât el, găsindu-și astfel o scuză. Dar, când un om este convertit, conștiința se concentrează nu asupra altora, ci asupra persoanei sale. Acesta este motivul pentru care pocăința a fost de la început strâns legată de credința în Hristos. Credința și pocăința merg împreună, iar faptul că Îl primim pe Hristos ne face să ne judecăm pe noi înșine, nu să privim la răul altora și să ne găsim scuze.

    Avem un exemplu în vameșul din pildă. Pe când fariseul spunea: Dumnezeule, Îți mulțumesc că nu sunt ca ceilalți oameni; eu sunt un om mai bun; nu beau, nu înjur, nu fac lucruri rele, sărmanul vameș, către al cărui suflet Dumnezeu vorbise, în loc să privească la oameni mai răi decât el, nu putea să spună decât: „Dumnezeule, ai milă de mine, păcătosul!”. El nu spune „de mine, un păcătos”. De mulți ani sunt izbit de frumusețea acestei expresii. «Doamne, ai milă de mine, păcătosul. Știu că păcatele mele sunt atât de multe, încât nu mai pot privi la alții. Eu sunt cel păcătos, eu singur.» Mai degrabă acest om a plecat îndreptățit decât celălalt. Nu este vorba aici de ceea ce se numește „îndreptățire prin credință”, ci de lucrul normal care are loc întotdeauna într-un suflet convertit: osândirea de sine înaintea lui Dumnezeu. Iar aceasta este produsă de lumina lui Hristos. Iar acum, când lucrarea Lui este săvârșită, El Se află la dreapta Tatălui, de unde oferă pocăință și iertare de păcate tuturor celor care privesc la El.

    W. Kelly


    SĂMÂNȚA BUNĂ

    Orice suflet să fie supus autorităților care sunt mai presus de el; căci nu este autoritate decât de la Dumnezeu. Și cele care există sunt rânduite de Dumnezeu.

    Romani 13.1


    Ziua Internațională a Muncii

    De peste 100 de ani, 1 Mai este considerată Ziua Internațională a Muncii. Sărbătoarea provine de la mișcarea muncitorilor americani din Statele Unite ale Americii care pe 1 Mai 1886 organizaseră o grevă generală de mai multe zile, pentru că în acea zi expirau contractele lor vechi de muncă. Urma ca acestea să fie negociate și să fie cerută ziua de muncă de opt ore. Deja în a treia zi de grevă au avut loc incidente de amploare în Chicago și mulți polițiști și muncitori greviști chiar și-au pierdut viața. Acest sfârșit sângeros al grevei de atunci a făcut ca în anii următori să aibă loc pe 1 Mai manifestații și în Europa. „Ziua muncii” a fost sărbătorită pentru prima dată în România de către mișcarea socialistă, în anul 1890.

    Pe tot cuprinsul globului, demonstrațiile, protestele și grevele au ajuns ceva la ordinea zilei. Cerințele sunt dintre cele mai diverse. Din nefericire, multe greve sunt înăbușite prin violență, altele se transformă în atacuri asupra polițiștilor.

    Biblia condamnă categoric neascultarea față de autorități, acestea fiind așezate de Dumnezeu. Tot ceea ce ne spune Cuvântul lui Dumnezeu este adevărat și obligatoriu; de aceea trebuie să reținem că suntem datori să fim ascultători de autorități, pentru că Dumnezeu le-a rânduit. Singura excepție este aceea când credincioșii sunt opriți să-și manifeste liber credința. Doar atunci sunt valabile cuvintele: „Trebuie să ascultăm mai mult de Dumnezeu decât de oameni” (Fapte 5.29).

    Citirea Bibliei: Ieremia 34.1-22 · Romani 7.1-6


    CUVÂNTUL LUI DUMNEZEU PENTRU ASTĂZI

    coordonatori Bob & Debby Gass

    ÎNDRĂZNEȘTE ÎN NUMELE LUI ISUS! – Fundația S.E.E.R. România

    „Îndrăzniţi, Eu am biruit lumea.” (Ioan 16:33)


    La mijlocul anilor 80, Steven Patrick Morrisey, cunoscut sub numele „Moz”, a dominat clasamentele muzicii rock din Marea Britanie. Era recunoscut atât pentru firea sa melancolică, dar și pentru muzica sa, iar cântecele lui aveau cu preponderență teme depresive. Cântecele lui vorbeau despre relații frânte, despre cluburile de noapte pentru oameni singuri și despre povara cumplită a trecutului. Pe scurt, Morrissey a fost un cântăreț cunoscut, dar care a dus o viață lipsită de voioșie.

    Ce diferență față de viața la care Domnul Isus i-a chemat pe ucenicii Săi! În trei ocazii diferite, El i-a încurajat pe ucenicii Săi să „îndrăznească.” Profesorul de studiu biblic Philip de Courcy le numește „cele trei îndrăzneli ale Noului Testament.”

    Primul motiv pentru care poți îndrăzni este faptul că păcatele îți sunt iertate și uitate în Hristos (vezi Matei 9:2). Datorită Calvarului, păcatele și greșelile tale mărturisite nu vor mai fi folosite niciodată împotriva ta la judecată (vezi Ioan 5:24).

    Al doilea motiv pentru care tu poți îndrăzni este faptul că nu trebuie să te lupți pentru victorie, ci pentru poziția avantajoasă pe care ți-o conferă victoria. Domnul Isus ne-a spus: „În lume veţi avea necazuri; dar îndrăzniţi, Eu am biruit lumea.” (Ioan 16:33).

    Și cel de-al treilea motiv pentru care poți îndrăzni este faptul că Isus Hristos va fi cu tine indiferent prin ce vei trece în viață, și indiferent de cine-ți va sta împotrivă. Tot așa cum a fost alături de ucenicii îngroziți, din corabia „învăluită de valuri”, va fi și lângă tine atunci când vei avea nevoie de El. Citim în Evanghelie că „ucenicii… s-au înspăimântat, şi au zis: „Este o nălucă!” Şi de frică au ţipat. Isus le-a zis îndată: „Îndrăzniţi, Eu sunt; nu vă temeţi!” (Matei 14:26-27).

    Pacea nu înseamnă absența furtunii. Dar ce înseamnă? Să știm că Hristos este cu noi, și că „nici înălţimea, nici adâncimea, nici o altă făptură nu vor fi în stare să ne despartă de dragostea lui Dumnezeu, care este în Isus Hristos, Domnul nostru.” (Romani 8:39)


    SCRIPTURILE ÎN FIECARE ZI

    de Jean Koechlin

    Daniel 4:19-27


    Putem înţelege uşor lupta interioară care se dă în inima lui Daniel atunci când descoperă semnificaţia visului. A rosti adevărul în astfel de împrejurări echivala cu a se expune morţii. Dar el nu se dă bătut. Sentimentul că a primit o misiune de la Dumnezeu îi dă curaj să dezvăluie înaintea ochilor împăratului cartea viitorului acestuia. Este un curaj care nu exclude nicidecum înţelepciunea şi blândeţea; el ştie să vorbească într‑un spirit de har, „dres cu sare” (Coloseni 4.6). Fie ca Domnul să ne încurajeze prin exemplul acestui slujitor credincios! Noi, cei care cunoaştem din Cuvânt care va fi soarta veşnică a păcătoşilor nepocăiţi, să nu ascundem această parte grozavă a Adevărului, de teamă că vom displăcea oamenilor.

    Copacul cel mare, imagine a împăratului, reprezintă, de asemenea, lumea în general (vezi Ezechiel 31.3‑9). Orgolioasă şi prosperă (v. 4), ea este organizată pentru a satisface toate nevoile şi toate poftele umanităţii. Umbra ei protectoare şi „ramurile” ei felurite oferă fiecăruia locul său şi hrana sa (v. 21). Lumea însă nu uită decât un singur lucru, că „Cel Preaînalt stăpâneşte” (v. 25). Astfel, judecata va veni asupra ei; Dumnezeu însă, prin Cuvântul Său, ne avertizează pe fiecare. „Rupe–o cu păcatele tale” ne spune el (v. 27) şi împacă–te cu Dumnezeu (comp. cu Isaia 58.6,7)!

  • 30 Aprilie 2023

    DOMNUL ESTE APROAPE

    Și să nu mâncați nimic crud din el, nici fiert în apă, ci fript la foc: capul lui și picioarele lui și măruntaiele lui. Și să nu lăsați nimic din el până dimineața; și ce va rămâne până dimineața să ardeți în foc.

    Exod 12.9,10


    Fiii lui Israel erau la adăpostul sângelui mielului pascal, feriți de judecata care avea să vină asupra țării Egiptului în noaptea aceea. Mielul pascal este o imagine bine cunoscută a lui Hristos care a fost jertfit pentru noi (1 Corinteni 5.7). Erau câteva lucruri de care ei trebuiau să țină seama în legătură cu mielul în acea noapte. În afară de a pune sângele său pe pragul de sus și pe ușorii ușii, ei trebuiau să mănânce mielul „fript la foc” (Exod 12.9).

    Mielul nu trebuia „fiert în apă”. Semnificația acestui lucru este că nu trebuie să șubrezim în niciun fel realitatea cumplită a suferințelor lui Hristos, îndurate atunci când El a fost făcut păcat pentru noi. Există învățături false care afirmă că la cruce n-a existat o ispășire făcută, nici purtarea mâniei lui Dumnezeu. Realitatea solemnă este că Hristos a fost făcut păcat pentru noi și că a suferit judecata sfântă a lui Dumnezeu. El nu a fost doar un martir.

    A mânca mielul fript la foc înseamnă însușirea prin credință a lucrării lui Hristos. Și nu trebuia lăsat nimic din carnea mielului până dimineața! Dar, dacă rămânea ceva, trebuia ars în foc. Dacă mielul fript era separat de noaptea Paștelui, el devenea prin aceasta o hrană obișnuită pentru cei din casă, iar acest lucru nu era permis.

    Vedem deci două lucruri aici: 1. lucrarea lui Hristos de la cruce nu trebuie să se diminueze niciodată în gândurile noastre – El a purtat acolo păcatele noastre; 2. ea nu trebuie să devină pentru noi un lucru comun, obișnuit – lucrarea Lui a fost o lucrare sfântă.

    B. Reynolds


    SĂMÂNȚA BUNĂ

    Dar am spus: „Degeaba M-am muncit, pentru nimic și fără folos Mi-am epuizat puterea”. Dar dreptul Meu este la Domnul și răsplata Mea la Dumnezeul Meu.

    Isaia 49.4


    Slujitorul neobosit

    Isus Hristos a fost Slujitorul care Și-a împlinit misiunea Sa în mijlocul poporului Israel, implicându-Se cu toată puterea. El a predicat Cuvântul și a făcut minuni pentru a-i aduce pe oameni înapoi la Dumnezeu. Le-a slujit neobosit oamenilor – adesea de dimineața devreme până noaptea târziu. El nu a respins pe niciun om care a venit la El cu nevoile sale. El n-a precupețit nicio osteneală, i-a ajutat pe toți care erau în necaz și le-a vorbit tuturor despre mesajul divin.

    Cu toate că slujba Sa era desăvârșită, cei mai mulți oameni din Israel nu au vrut să asculte de El. Ei au refuzat harul pe care Isus Hristos l-a adus și nu au fost dispuși să se întoarcă la Dumnezeu. Ei nu au vrut să-L accepte pe Hristos ca Împărat al lor. Astfel s-au împlinit cuvintele profetice ale Domnului: „Degeaba M-am muncit, pentru nimic și fără folos Mi-am epuizat puterea”. Pe drumul către Ierusalim, El S-a întristat pentru locuitorii acelei cetăți și a spus: „De câte ori am dorit să-i adun pe copiii tăi, cum își adună găina puii sub aripi, și n-ați vrut!” (Luca 13.34).

    Dumnezeu a văzut cum Hristos Și-a consumat puterea pentru poporul Israel, a recunoscut lucrarea Lui neobosită și a prețuit dăruirea Lui. De aceea Domnul Isus a putut spune: „Dar dreptul Meu este la Domnul și răsplata Mea la Dumnezeul Meu”. Dumnezeu va da Slujitorului Său credincios o răsplată care va corespunde pe deplin acestei dăruiri în lucrare.

    Citirea Bibliei: Ieremia 33.1-26 · Romani 6.17-23


    CUVÂNTUL LUI DUMNEZEU PENTRU ASTĂZI

    coordonatori Bob & Debby Gass

    ȘTIINȚA RECUNOAȘTE PUTEREA RUGĂCIUNII (2) – Fundația S.E.E.R. România

            „Mare putere are rugăciunea fierbinte a celui neprihănit.” (Iacov 5:16)


    Astăzi vom împărtăși alte rezultate ale cercetărilor ce atestă puterea rugăciunii:

    1) În urma unui studiu desfășurat de Universitatea din Michigan referitor la rugăciune și la implicarea în biserică, s-a descoperit că acestea reduc consumul emoțional cauzat de stresul financiar.

    2) Un gerontolog respectat a raportat faptul că rugăciunea privată îmbunătățește starea generală a pacientului și îl poate face să se simtă mai puțin neliniștit.

    3) Un studiu național al sănătății copilului confirmă realitatea că majoritatea copiilor care sunt implicați în biserică au așteptări educaționale mai înalte și se descurcă mai bine la matematică și la citire. Iar copiii care s-au dus la biserică măcar o dată pe lună sunt mai puțin predispuși să repete anul școlar.

    4) Revista „Servicii Psihiatrice” citează mai multe studii prin care arată cum convingerile creștine pozitive joacă un rol important în recuperarea persoanelor care au consumat alcool și/sau droguri și reduc masiv rata recidivării.

    5) Cercetătorii de la Facultatea de Medicină Yale au realizat un studiu pe 2000 de persoane peste 65 de ani, și au descoperit că cei care frecventează biserica sunt mai puțin predispuși să-și piardă facultățile mentale la vârste înaintate, inclusiv în anii ulteriori.

    6) Mânia produce stres și îți crește tensiunea arterială. Studiile de la Universitatea de Stat din Ohio confirmă faptul că rugăciunea pentru persoana pe care ești furios îți poate calma mânia și poate determina emoții pozitive, cum ar fi compasiunea. Și că de fapt rugăciunea îmbunătățește starea de sănătate în ansamblul ei!

    7) Revista trimestrială de sociologie „Sociological Quarterly” raportează faptul că adolescenții care găsesc și apreciază semnificația și importanța credinței au relații mai bune cu părinții, fapt care duce la o experiență mai favorabilă pentru întreaga familie. Sper că v-am dat indicii care să vă ajute să eliminați orice îndoială cu privire la rugăciune, așadar – propuneți-vă să practicați regulat rugăciunea!


    SCRIPTURILE ÎN FIECARE ZI

    de Jean Koechlin

    Daniel 4:1-18


    Acest paragraf reproduce fără vreun comentariu o proclamaţie a lui Nebucadneţar. Ce discurs, în adevăr cu totul diferit de cele pe care le pronunţă de obicei şefii de stat! Mai curând asistăm aici în faţa unei mărturii aduse înaintea tuturor locuitorilor lumii. În ce ne priveşte, în măsura noastră, nici noi să nu ne temem să rostim cu glas tare ceea ce Domnul a făcut pentru noi.

    Împăratul începe prin a-şi aduce aminte de condiţia sa de odinioară. Se afla în pace (v. 4) ~ însă pacea lui era una înşelătoare; prospera ~ însă viaţa unui om nu stă în bunurile lui (Luca 12.15); tot ceea ce Dumnezeul cel Preaînalt îi pusese în mâini nu folosise decât pentru a-şi hrăni orgoliul şi mulţumirea de sine. Pentru a-l smulge din această falsă siguranţă, i-a fost trimis un gând care a avut fericitul rezultat de a-l înspăimânta şi de a-l tulbura (v. 5). Ce groază minunată! Neliniştea este deseori primul semn al lucrării lui Dumnezeu asupra unei conştiinţe. Dar şi de data aceasta, numai după ce a epuizat toate resursele omeneşti: ghicitori, vrăjitori, caldeeni, cititori în stele, şi numai după ce neputinţa lor este dovedită din plin (2 Timotei 3.9), Nebucadneţar este dispus să accepte interpretarea lui Daniel. El distinge în acesta „duhul dumnezeilor sfinţi” (v. 8, 18; comp. cu Geneza 41.38). Singur Duhul lui Dumnezeu este Cel care poate să explice Cuvântul lui Dumnezeu (1 Corinteni 2.11).

  • 29 Aprilie 2023

    DOMNUL ESTE APROAPE

    Ioas a avut pe inimă să repare casa Domnului. Și a adunat pe preoți și pe leviți și le-a zis: „Ieșiți în cetățile lui Iuda și strângeți bani de la tot Israelul pentru repararea casei Dumnezeului vostru, din an în an; și grăbiți lucrul”. Dar leviții nu s-au grăbit.

    2 Cronici 24.4,5


    Lecții din viața lui Ioas (1) – Repararea Casei lui Dumnezeu

    Ce lucru surprinzător! Ioas a avut mai multă bunăvoință, râvnă și energie să repare casa Domnului decât au avut preoții și leviții luați împreună! Ei erau zilnic în templu pentru slujire și închinare, însă neglijau starea în care acesta se afla.

    Noi, copiii lui Dumnezeu, am fost făcuți o preoție sfântă pentru Dumnezeu, iar Tatăl caută închinători în duh și în adevăr. Avem noi însă o inimă ca a Domnului Isus pentru casa Lui, pentru Adunarea Sa? Pavel și Timotei sunt bune exemple în această privință. Citim despre Pavel că zilnic era apăsat de grija pentru toate adunările, iar despre Timotei că era însuflețit de același gând, fiind cu adevărat preocupat de starea și de binele sfinților (2 Corinteni 11.28; Filipeni 2.20).

    Este un lucru scump și minunat să fim împreună în fiecare dintâi zi a săptămânii, pentru laudă, pentru închinare și pentru a ne aduce aminte de Domnul în moartea Sa. Aceasta însă nu este totul. Există alte șase zile în săptămână. Care este starea adunării? Ne pasă de binele sfinților? A ne păsa include ajutorul practic, sau cuvinte de mângâiere, sau instruire în învățătura sănătoasă. Odată cu închinarea nu se sfârșește întreaga activitate creștină. Ea constituie cea mai înaltă parte a activității noastre, însă nu este nicidecum singura parte.

    Să fim și noi ca Ioas în această privință! Să cheltuim timp, bani și energie pentru a ne implica în repararea și în zidirea casei lui Dumnezeu! Puterea nu este în noi, ci în Domnul, la fel și înțelepciunea care trebuie să ne călăuzească în această lucrare scumpă. Să ne punem întrebarea ce putem face pentru a-i ajuta, mângâia, încuraja și zidi pe cei din poporul Domnului!

    A. Leclerc


    SĂMÂNȚA BUNĂ

    Fiindcă am fost îndreptățiți prin credință, avem pace cu Dumnezeu, prin Domnul nostru Isus Hristos.

    Romani 5.1


    Am găsit pacea sufletească

    Era primăvară, dar încă nu-mi revenisem bine după o gripă severă. Pe lângă slăbiciunea fizică, am fost cuprins de o neliniște interioară. Atunci m-am rugat mult lui Dumnezeu cerându-I iertare.

    Citisem într-o carte că un predicator îi spusese unui om care căuta pacea: „Dumneavoastră vreți să ajungeți la siguranța mântuirii, dar nu prin credința în Cuvântul lui Dumnezeu, ci mai degrabă printr-un înger, printr-un vis sau printr-o voce din cer; vreți să auziți sau să vedeți ceva… Dar o astfel de promisiune nu există. Biblia spune: «Pentru ca oricine crede în El [Isus Hristos] să nu piară, ci să aibă viața veșnică» (Ioan 3.15). Deci Dumnezeu cere fiecărui păcătos să creadă în Fiul Său și El îi dăruiește unui astfel de om viața veșnică”.

    Aceste cuvinte m-au îndemnat să citesc cu mai mare atenție Biblia. Deseori, în zorii dimineții, citeam în liniște câte un capitol din Noul Testament. În Romani 8.16 am citit: „Însuși Duhul mărturisește împreună cu duhul nostru că suntem copii ai lui Dumnezeu”. Atunci mi-am dat seama că, dacă Duhul lui Dumnezeu dă mărturie duhului omului despre înfierea sa, sufletul trebuie să găsească siguranță și mântuire. Am căzut în genunchi în fața lui Dumnezeu, cerându-I iertare, pace și siguranța mântuirii.

    Și Dumnezeu, care este bogat în dragoste și în îndurare, gata să dăruiască mai mult decât cerem noi, mi-a îndreptat privirea spre jertfa de la cruce. Atunci am găsit pacea sufletească.

    Citirea Bibliei: Ieremia 32.26-44 · Romani 6.12-16


    CUVÂNTUL LUI DUMNEZEU PENTRU ASTĂZI

    coordonatori Bob & Debby Gass

    ȘTIINȚA RECUNOAȘTE PUTEREA RUGĂCIUNII (1) – Fundația S.E.E.R. România

    „Nu vă îngrijoraţi de nimic; ci în orice lucru, aduceţi cererile voastre la cunoştinţa lui Dumnezeu, prin rugăciuni şi cereri, cu mulţumiri.” (Filipeni 4:6)


    Cuvântul lui Dumnezeu ne învață ca „în orice lucru, să aducem cererile noastre la cunoștința lui Dumnezeu.”

    În zilele noastre, știința începe să recunoască valoarea și puterea rugăciunii. Cercetătorii care investighează rolul credinței în sănătate, descoperă dovezi care sunt greu de contestat.

    De exemplu, un studiu desfășurat în 2014 de către The Mind Health Report a confirmat faptul că cei care se angajează în rugăciune privată, rugăciune de mijlocire și activități bisericești sunt mai sănătoși și trăiesc mai mult. Haideți să vedem împreună ce au descoperit și alți cercetători:

    Cercetătorii de la Universitatea de Stat din Florida au descoperit că atunci când te rogi pentru cineva, ești mai dispus să ierți acea persoană. Când un grup de bărbați și de femei s-au rugat pentru sănătatea unui prieten apropiat în fiecare zi, timp de 4 săptămâni, ei au fost mai dispuși să ierte nu numai prietenii, ci și oamenii în general. Iertarea este asociată cu o stare de sănătate generală mai bună și cu o stare de mulțumire față de viață.

    Cercetătorii de la Universitatea din Miami au descoperit că rugăciunea și practicile biblice îmbunătățesc abilitatea de a urmări și de a atinge obiective pe termen lung. Rugăciunea afectează regiuni ale creierului care îmbunătățesc stăpânirea de sine, și persoanele care își văd obiectivele ca fiind sacre sunt mai determinate să le atingă.

    Un studiu desfășurat de Universitatea din Wisconsin-Madison a ajuns la concluzia că victimele unor relații abuzive și-au redobândit o imagine de sine pozitivă și și-au redus suferința emoțională când au inclus rugăciunea în viața lor.

    Cercetătorii de la Universitatea Columbia au descoperit că persoanele care prețuiesc Biserica lui Isus Hristos și participă regulat la adunările bisericii sunt cu 90% mai puțin predispuși să sufere de depresie decât corespondenții lor ne-religioși.

    Nu crezi că toate acestea sunt dovezi puternice în favoarea rugăciunii? Așadar, roagă-te!


    SCRIPTURILE ÎN FIECARE ZI

    de Jean Koechlin

    Daniel 3:19-30


    Acest capitol ne arată ceea ce credinciosul trebuie să facă, ceea ce Satan poate să facă, dar, de asemenea, şi ceea ce Dumnezeu face. „Nu te teme, Eu voi fi cu tine; când vei umbla prin foc, nu vei fi ars şi flacăra nu te va mistui”. Aceasta este promisiunea făcută în Isaia 43.1,2 rămăşiţei credincioase. Şi Dumnezeu o va împlini. Aruncaţi în cuptor, cei trei nu numai că nu au suferit niciun rău, ci acolo ei au avut o minunată întâlnire. În misteriosul lor Însoţitor de moment Îl recunoaştem fără dificultate pe Fiul lui Dumnezeu. Da, cuptorul încercării este un loc de privilegiată întâlnire între Domnul şi ai Săi.

    În timp ce focul i-a nimicit pe oamenii numiţi să-i arunce în flăcări pe cei condamnaţi, nici aceştia, nici nimic din ce le aparţinea n–au prins nici măcar miros de foc. Un singur lucru este consumat în cuptor: legăturile care-i împiedicaseră (v. 25). Nu acesta este adesea rezultatul încercării pentru creştin? Îl eliberează de una sau de alta din legăturile cu care lumea îl înfăşurase şi îi permite să umble liber în compania Domnului Isus.

    Mânia împăratului a făcut loc consternării (v. 24). Aceşti martori tineri au ştiut, expunându-şi viaţa, să-i demonstreze împăratului realitatea credinţei lor şi să-i dea o mărturie vizibilă despre Dumnezeul lor.

  • 28 Aprilie 2023

    DOMNUL ESTE APROAPE

    În felul acesta a fost desăvârșită dragostea față de noi, ca să avem deplină siguranță în ziua judecății.

    1 Ioan 4.17


    Sentința zilei de judecată a trecut peste sufletul celui credincios și el crede acest lucru. El a recunoscut, printr-o lucrare dumnezeiască în propriul său suflet, ce este păcatul înaintea lui Dumnezeu, așa cum va fi el arătat la scaunul de judecată. Simțământul acesta poate fi mai mult sau mai puțin adânc, dar, dacă cineva este creștin, ar trebui să aibă claritate în această privință.

    Credinciosul a recunoscut că Cel care este Judecătorul celor vii și al celor morți, Domnul Isus Hristos, a fost mai întâi Mântuitorul său, înainte de a fi Judecător, și că i-a purtat păcatele în trupul Său pe lemn, atunci când a băut, în ascultare, paharul mâniei. Aceste păcate pentru care el însuși ar fi trebuit să fie judecat și desigur condamnat pe drept au fost purtate deja de un Altul și acest Altul este chiar Judecătorul. Dacă n-ar fi fost așa, el ar fi fost condamnat. El recunoaște că aceasta este o lucrare perfectă; este perfectă în toate privințele, perfectă ca să-L slăvească pe Dumnezeu și perfectă în privința ispășirii tuturor păcatelor lui. Iar când el va fi arătat înaintea scaunului de judecată al lui Hristos, va sta chiar înaintea Aceluia care le-a înlăturat. Hristos S-ar tăgădui pe Sine Însuși dacă le-ar mai aduce în discuție.

    Mai mult, în ce stare apare creștinul înaintea Domnului? Va fi înviat în slavă. El nu mai poate fi supus unei judecăți care să pună în discuție prezența sa în glorie, căci el este deja acolo. „Când Se va arăta El, vom fi ca El, căci Îl vom vedea așa cum este” (1 Ioan 3.2). Ce înseamnă judecata, dacă suntem cu totul asemenea Judecătorului și El Însuși este dreptatea noastră?

    J. N. Darby


    SĂMÂNȚA BUNĂ

    Pe cel care vine la Mine nu-l voi izgoni afară.

    Ioan 6.37


    Isus Hristos nu respinge pe nimeni

    În societatea noastră sunt respectați oamenii care, ridicâdu-se din mulțime, au performanțe mari sportive, sunt implicați politic sau se află în centrul atenției prin averea sau cifra lor de afaceri. Dar de cetățenii simpli, cu îngrijorările lor zilnice, nu se interesează aproape nimeni. Și chiar mai puțină atenție li se acordă oamenilor care se află la marginea societății, care nu au nimic de oferit, ci cauzează doar cheltuieli sociale.

    Cu totul altfel Se comportă Mântuitorul lumii. El a venit pe pământ pentru toți oamenii și a murit la cruce. Niciunul nu-I este indiferent sau prea neînsemnat. El îi invită pe toți să vină la El, pentru a găsi iertarea păcatelor și viața veșnică. Promisiunea pe care a făcut-o Isus Hristos în urmă cu 2.000 de ani o face și astăzi: „Pe cel care vine la Mine nu-l voi izgoni afară”.

    De aceea, lasă deoparte îndoielile și vino la Domnul Isus! El te aude când te îndrepți spre El în rugăciune și nu te respinge când Îi predai Lui viața ta.

    Recunoaște în fața Lui păcatele tale! El te iartă și îți dăruiește o viață nouă. Procedează și tu precum vameșul care „sta departe și nu voia nici ochii să și-i ridice spre cer, ci se bătea în piept, zicând: «Dumnezeule, ai milă de mine, păcătosul!»” (Luca 18.13).

    Luând această decizie pentru Isus Hristos, vei deveni un om credincios, pentru care este valabilă promisiunea Lui:

    „Eu sunt cu voi în toate zilele, până la sfârșitul veacului” (Matei 28.20).

    Citirea Bibliei: Ieremia 32.1-25 · Romani 6.1-11


    CUVÂNTUL LUI DUMNEZEU PENTRU ASTĂZI

    coordonatori Bob & Debby Gass

    CÂND EȘTI PUS LA ÎNCERCARE – Fundația S.E.E.R. România

    „Avraam a întins mâna şi a luat cuţitul ca să junghie pe fiul său.” (Geneza 22:10)


    Nu toți suntem puși la încercare în același fel, dar toți vom fi testați în aceleași domenii. Să ne gândim la Avraam. După ce a așteptat timp de zeci de ani, Dumnezeu i-a dăruit un fiu, ca să fie „tatăl multor neamuri.” (Geneza 17:5). Apoi Dumnezeu i-a zis să-l aducă jertfă pe acest băiat, pe un altar din pustia îndepărtată! Nu avea nicio logică, era clar în contradicție cu promisiunea lui Dumnezeu – și cu toate acestea, Avraam s-a supus. Este puțin probabil ca Dumnezeu să-ți ceară să te confrunți cu aceleași provocări ca Avraam, dar să fii sigur că vei fi testat în aceleași domenii ca el!

    De exemplu, vei fi testat cu privire la nivelul dedicării tale. Când umblarea cu El devine dificilă, oare vei rămâne consacrat lui Dumnezeu și te vei supune Cuvântului Său, sau vei căuta o cale de scăpare? Când nu are nicio logică ceea ce ți se întâmplă, când nu e corect și când nu meriți, te vei încrede în Dumnezeu și Îi vei rămâne credincios?

    Apoi, vei fi testat cu privire la Persoana care îți controlează viața. Când vezi mâna diavolului la lucru, în viața ta, sau când identifici persoana responsabilă pentru necazul, presiunea sau suferința în care te afli, îți vei aduce aminte oare că „toate lucrurile lucrează împreună spre bine” (vezi Romani 8:28) și că Dumnezeu este în continuare în control?

    Un alt domeniu în care vei fi testat va fi credința ta. Deși părea că Dumnezeu Își încalcă promisiunea, „prin credinţă a adus Avraam jertfă pe Isaac, când a fost pus la încercare” (Evrei 11:17). Cum putea un tată iubitor să facă un asemenea lucru? Avraam nu s-a îndoit nicio clipă de faptul că Dumnezeu îl poate învia pe Isaac, „chiar și din morți” (Evrei 11:19).

    Așadar, când suntem puși la încercare, „să ţinem fără şovăire la mărturisirea nădejdii noastre, căci credincios este Cel ce a făcut făgăduinţa” (Evrei 10:23).


    SCRIPTURILE ÎN FIECARE ZI

    de Jean Koechlin

    Daniel 3:1-18


    Pentru a le da un centru religios comun acelor popoare disparate peste care domnea, Nebucadneţar a înălţat o colosală statuie de aur în câmpia Dura. Acest act de idolatrie este simbolic. El evocă ceea ce stăpâneşte inima oamenilor:

    1. statuia este din aur, metal care este obiectul unei veneraţii universale;

    2. are forma unui om şi, în adevăr, acesta tinde să se adore pe sine, să se pună în locul lui Dumnezeu;

    3. se aseamănă neliniştitor de mult cu chipul fiarei din timpul apocaliptic, căreia fiecare om va fi constrâns să i se închine, pentru a nu fi pedepsit cu moartea.

    Rămăşiţa credincioasă a lui Israel se va afla atunci în acea teribilă punere la probă (Apocalipsa 13.15). Şadrac, Meşac şi Abed-Nego ilustrează această rămăşiţă. Va interveni oare Dumnezeu pentru a-i scăpa? Astfel răsuna sfidarea împăratului! Noi „n–avem nevoie să–ţi răspundem asupra acestui lucru”, afirmă aceşti tineri (v. 16). Credinţa celui credincios nu trebuie să se justifice înaintea celor necredincioşi. Aprobarea Domnului îi este de ajuns. Nici ameninţările nu pot acum să-i abată pe aceşti trei martori de la ascultarea strictă de Dumnezeu, după cum înainte nu reuşise nici tentaţia bucatelor alese. După ce s-au arătat credincioşi în lucrurile mici (cap. 1), ei se dovedesc acum a fi credincioşi şi în cele mari (Luca 16.10).

Calendar

septembrie 2026
L M M J V S D
 123456
78910111213
14151617181920
21222324252627
282930  

Ultimele postări

Urmărește-ne