Mana Zilnica

28 Aprilie 2023

DOMNUL ESTE APROAPE

În felul acesta a fost desăvârșită dragostea față de noi, ca să avem deplină siguranță în ziua judecății.

1 Ioan 4.17

Sentința zilei de judecată a trecut peste sufletul celui credincios și el crede acest lucru. El a recunoscut, printr-o lucrare dumnezeiască în propriul său suflet, ce este păcatul înaintea lui Dumnezeu, așa cum va fi el arătat la scaunul de judecată. Simțământul acesta poate fi mai mult sau mai puțin adânc, dar, dacă cineva este creștin, ar trebui să aibă claritate în această privință.

Credinciosul a recunoscut că Cel care este Judecătorul celor vii și al celor morți, Domnul Isus Hristos, a fost mai întâi Mântuitorul său, înainte de a fi Judecător, și că i-a purtat păcatele în trupul Său pe lemn, atunci când a băut, în ascultare, paharul mâniei. Aceste păcate pentru care el însuși ar fi trebuit să fie judecat și desigur condamnat pe drept au fost purtate deja de un Altul și acest Altul este chiar Judecătorul. Dacă n-ar fi fost așa, el ar fi fost condamnat. El recunoaște că aceasta este o lucrare perfectă; este perfectă în toate privințele, perfectă ca să-L slăvească pe Dumnezeu și perfectă în privința ispășirii tuturor păcatelor lui. Iar când el va fi arătat înaintea scaunului de judecată al lui Hristos, va sta chiar înaintea Aceluia care le-a înlăturat. Hristos S-ar tăgădui pe Sine Însuși dacă le-ar mai aduce în discuție.

Mai mult, în ce stare apare creștinul înaintea Domnului? Va fi înviat în slavă. El nu mai poate fi supus unei judecăți care să pună în discuție prezența sa în glorie, căci el este deja acolo. „Când Se va arăta El, vom fi ca El, căci Îl vom vedea așa cum este” (1 Ioan 3.2). Ce înseamnă judecata, dacă suntem cu totul asemenea Judecătorului și El Însuși este dreptatea noastră?

J. N. Darby

SĂMÂNȚA BUNĂ

Pe cel care vine la Mine nu-l voi izgoni afară.

Ioan 6.37

Isus Hristos nu respinge pe nimeni

În societatea noastră sunt respectați oamenii care, ridicâdu-se din mulțime, au performanțe mari sportive, sunt implicați politic sau se află în centrul atenției prin averea sau cifra lor de afaceri. Dar de cetățenii simpli, cu îngrijorările lor zilnice, nu se interesează aproape nimeni. Și chiar mai puțină atenție li se acordă oamenilor care se află la marginea societății, care nu au nimic de oferit, ci cauzează doar cheltuieli sociale.

Cu totul altfel Se comportă Mântuitorul lumii. El a venit pe pământ pentru toți oamenii și a murit la cruce. Niciunul nu-I este indiferent sau prea neînsemnat. El îi invită pe toți să vină la El, pentru a găsi iertarea păcatelor și viața veșnică. Promisiunea pe care a făcut-o Isus Hristos în urmă cu 2.000 de ani o face și astăzi: „Pe cel care vine la Mine nu-l voi izgoni afară”.

De aceea, lasă deoparte îndoielile și vino la Domnul Isus! El te aude când te îndrepți spre El în rugăciune și nu te respinge când Îi predai Lui viața ta.

Recunoaște în fața Lui păcatele tale! El te iartă și îți dăruiește o viață nouă. Procedează și tu precum vameșul care „sta departe și nu voia nici ochii să și-i ridice spre cer, ci se bătea în piept, zicând: «Dumnezeule, ai milă de mine, păcătosul!»” (Luca 18.13).

Luând această decizie pentru Isus Hristos, vei deveni un om credincios, pentru care este valabilă promisiunea Lui:

„Eu sunt cu voi în toate zilele, până la sfârșitul veacului” (Matei 28.20).

Citirea Bibliei: Ieremia 32.1-25 · Romani 6.1-11

CUVÂNTUL LUI DUMNEZEU PENTRU ASTĂZI

coordonatori Bob & Debby Gass

CÂND EȘTI PUS LA ÎNCERCARE – Fundația S.E.E.R. România

„Avraam a întins mâna şi a luat cuţitul ca să junghie pe fiul său.” (Geneza 22:10)

Nu toți suntem puși la încercare în același fel, dar toți vom fi testați în aceleași domenii. Să ne gândim la Avraam. După ce a așteptat timp de zeci de ani, Dumnezeu i-a dăruit un fiu, ca să fie „tatăl multor neamuri.” (Geneza 17:5). Apoi Dumnezeu i-a zis să-l aducă jertfă pe acest băiat, pe un altar din pustia îndepărtată! Nu avea nicio logică, era clar în contradicție cu promisiunea lui Dumnezeu – și cu toate acestea, Avraam s-a supus. Este puțin probabil ca Dumnezeu să-ți ceară să te confrunți cu aceleași provocări ca Avraam, dar să fii sigur că vei fi testat în aceleași domenii ca el!

De exemplu, vei fi testat cu privire la nivelul dedicării tale. Când umblarea cu El devine dificilă, oare vei rămâne consacrat lui Dumnezeu și te vei supune Cuvântului Său, sau vei căuta o cale de scăpare? Când nu are nicio logică ceea ce ți se întâmplă, când nu e corect și când nu meriți, te vei încrede în Dumnezeu și Îi vei rămâne credincios?

Apoi, vei fi testat cu privire la Persoana care îți controlează viața. Când vezi mâna diavolului la lucru, în viața ta, sau când identifici persoana responsabilă pentru necazul, presiunea sau suferința în care te afli, îți vei aduce aminte oare că „toate lucrurile lucrează împreună spre bine” (vezi Romani 8:28) și că Dumnezeu este în continuare în control?

Un alt domeniu în care vei fi testat va fi credința ta. Deși părea că Dumnezeu Își încalcă promisiunea, „prin credinţă a adus Avraam jertfă pe Isaac, când a fost pus la încercare” (Evrei 11:17). Cum putea un tată iubitor să facă un asemenea lucru? Avraam nu s-a îndoit nicio clipă de faptul că Dumnezeu îl poate învia pe Isaac, „chiar și din morți” (Evrei 11:19).

Așadar, când suntem puși la încercare, „să ţinem fără şovăire la mărturisirea nădejdii noastre, căci credincios este Cel ce a făcut făgăduinţa” (Evrei 10:23).

SCRIPTURILE ÎN FIECARE ZI

de Jean Koechlin

Daniel 3:1-18

Pentru a le da un centru religios comun acelor popoare disparate peste care domnea, Nebucadneţar a înălţat o colosală statuie de aur în câmpia Dura. Acest act de idolatrie este simbolic. El evocă ceea ce stăpâneşte inima oamenilor:

1. statuia este din aur, metal care este obiectul unei veneraţii universale;

2. are forma unui om şi, în adevăr, acesta tinde să se adore pe sine, să se pună în locul lui Dumnezeu;

3. se aseamănă neliniştitor de mult cu chipul fiarei din timpul apocaliptic, căreia fiecare om va fi constrâns să i se închine, pentru a nu fi pedepsit cu moartea.

Rămăşiţa credincioasă a lui Israel se va afla atunci în acea teribilă punere la probă (Apocalipsa 13.15). Şadrac, Meşac şi Abed-Nego ilustrează această rămăşiţă. Va interveni oare Dumnezeu pentru a-i scăpa? Astfel răsuna sfidarea împăratului! Noi „n–avem nevoie să–ţi răspundem asupra acestui lucru”, afirmă aceşti tineri (v. 16). Credinţa celui credincios nu trebuie să se justifice înaintea celor necredincioşi. Aprobarea Domnului îi este de ajuns. Nici ameninţările nu pot acum să-i abată pe aceşti trei martori de la ascultarea strictă de Dumnezeu, după cum înainte nu reuşise nici tentaţia bucatelor alese. După ce s-au arătat credincioşi în lucrurile mici (cap. 1), ei se dovedesc acum a fi credincioşi şi în cele mari (Luca 16.10).