27 Aprilie 2023
Ca să slujiți Domnului fără piedici.
1 Corinteni 7.35
Viața pe care o avem în Hristos este cerească în esența ei. Deplina înțelegere și savurare a ei nu este posibilă până când nu se va realiza întregul gând al lui Dumnezeu cu privire la noi și până când nu ne vom afla în casa Tatălui, când trupurile noastre vor fi făcute asemenea trupului Domnului Isus, iar ceea ce este muritor va fi înghițit de viață. Totuși, viața eternă este posesia noastră actuală, și există multe pasaje în Scriptură care ne asigură cu privire la acest lucru. Ea însă este străină de această lume, iar noi trebuie să trăim în duh în afara acestei lumi, pentru a ne putea savura, în oricât de mică măsură, partea spirituală bogată de care Dumnezeu ne-a făcut parte în Fiul Său.
Cuvintele apostolului din 1 Corinteni 7.35 m-au impresionat adesea cu putere: „Ca să slujiți Domnului fără piedici”. Care este semnificația lor? Ele prezintă acea viață pe care sufletul o trăiește prin credință în limitele sanctuarului ceresc, având părtășie cu Domnul și fără să fie împiedicat de poveri sau de griji. Aceasta este dorința Duhului pentru noi toți. El este veriga divină întotdeauna prezentă între sufletele noastre și Hristosul aflat în glorie, iar cea mai mare plăcerea a Sa este să prezinte acum credinței toate acele lucruri în care vom intra atunci când Domnul va veni.
Astfel de remarci sunt cu totul practice, fiindcă doar în măsura în care ne preocupăm cu lucrurile nevăzute vom căpăta putere pentru împrejurările în care ne aflăm; doar astfel inimile noastre vor fi ținute deasupra tuturor nevoilor și dificultăților din acest veac rău și din mijlocul mărturiei creștine falimentare.
W. W. Fereday
Veniți, ascultați, toți cei care vă temeți de Dumnezeu, și voi spune ce a făcut El pentru sufletul meu.
Psalmul 66.16
Bunicul și arhitectul (3)
Dar Însuși Dumnezeu lucra la inima tânărului arhitect, iar acesta a ajuns să se gândească la viața lui, la seriozitatea veșniciei. Și-a adus aminte de cuvintele serioase din casa părintească și de cele de la școala duminicală. Nu era o nebunie din partea lui să-și pună toată speranța doar în carieră? Nu era o nebunie să se implice cu tot timpul și cu toată puterea doar în profesie? Îl puteau împăca toate acestea cu Dumnezeu?
După un timp, bunicului i s-a permis să meargă acasă. Se bucura mult. Dar, în toată bucuria sa, nu l-a uitat pe tânărul din spital și l-a vizitat de câteva ori. De fiecare dată i-a vorbit despre nevoia mântuirii personale și despre solemnitatea veșniciei.
Dumnezeu a binecuvântat osteneala fidelă a bunicului. A sosit ziua când tânărul arhitect a recunoscut în lumina lui Dumnezeu că era pierdut și că avea nevoie de Mântuitorul. Atunci s-a îndreptat spre Domnul Isus, și-a recunoscut în fața Lui păcatele și întreaga sa viață pierdută și a primit iertare. Inima lui a fost inundată de o mare bucurie.
În ziua următoare i-a trimis bunicului o scrisoare, în care i-a relatat despre întoarcerea sa la Dumnezeu. Chiar la începutul scrisorii, tânărul scrisese: „… ca să știți de ce v-a accidentat mașina”.
„Dar știm că toate lucrurile lucrează împreună spre binele celor care Îl iubesc pe Dumnezeu, al celor care sunt chemați după planul Său” (Romani 8.28).
Citirea Bibliei: Ieremia 31.27-40 · Romani 5.17-21
CUVÂNTUL LUI DUMNEZEU PENTRU ASTĂZI
coordonatori Bob & Debby Gass
CUM SĂ ÎMBĂTRÂNEȘTI FRUMOS – Fundația S.E.E.R. România
„Zilele poporului Meu vor fi ca zilele copacilor, şi aleşii Mei se vor bucura de lucrul mâinilor lor.” (Isaia 65:22)
În 1968, un om de știință a descoperit un colier vechi de 600 de ani într-un mormânt din America. Era făcut din semințe înșirate una lângă alta. Omul de știință a plantat una dintre semințe, și ghiciți ce s-a întâmplat: a încolțit și a crescut! Deși sămânța a fost latentă timp de 600 de ani, ea purta încă potențial de viață în ea! Ce vreau să spun cu asta? Poate ești creștin de ani de zile și din punct de vedere spiritual ai fost în stare latentă în tot acest timp, însă acum ți-ar plăcea să fii productiv. Dorești să aduci rod… Vestea bună este că nu e prea târziu! Poți începe chiar acum.
„Cel fără prihană înverzeşte ca finicul… Cei sădiţi în Casa Domnului, înverzesc în curţile Dumnezeului nostru. Ei aduc roade şi la bătrâneţe, sunt plini de suc şi verzi, ca să arate că Domnul este drept, El Stânca mea, în care nu este nelegiuire.” (Psalmul 92:12-15). Știai că finicul produce cele mai multe fructe în ultimii săi ani de viață? Acesta poate fi și destinul tău! „Zilele poporului Meu vor fi ca zilele copacilor, şi aleşii Mei se vor bucura de lucrul mâinilor lor.”
Cuvintele Domnului din Isaia vor să-ți spună că nu trebuie să iei în seamă monturile (deplasarea oaselor piciorului), ochelarii bifocali și chelia, ba chiar ar trebui să le ignori… pentru că ultimul anotimp al vieții tale poate fi unul dintre cele mai importante! Poate îți va lua mai mult să faci ce făceai, dar alimentat de înțelepciunea Cuvântului lui Dumnezeu și de anii în care ai umblat cu El, tu poți în continuare să-L faci cunoscut pe Dumnezeu în această lume!
de Jean Koechlin
Daniel 2:31-49
Într-un mod impresionant de concis, istoria naţiunilor îi este prezentată împăratului prin această ciudată statuie de om, constituită din cap până–n picioare din metale diferite. Capul de aur reprezintă cel dintâi imperiu universal, cel al Babilonului, înfiinţat după ce Dumnezeu Şi-a retras tronul din mijlocul lui Israel. Strălucitoare, dar de scurtă durată, această monarhie a făcut loc împărăţiei medo‑persane (pieptul de argint) căreia, la rândul ei, i-a succedat imperiul grec al lui Alexandru (pântecele şi coapsele de aramă). În sfârşit, pulpele şi picioarele personajului evocă un al patrulea imperiu, tare ca fierul, brutal, distrugător, în care nu ne este greu să recunoaştem imperiul roman. Istoria lui ~ începând cu invaziile barbare, moment când a îmbrăcat cea dintâi formă a sa ~ este în prezent întreruptă de ceea ce numim „paranteza Bisericii”. Potrivit profeţiei însă, acest imperiu va trebui în curând să fie reconstituit, pentru puţină vreme. Va fi în el un element de slăbiciune, sugerat prin amestecul lutului cu fierul (cei zece împăraţi distincţi ai fiarei romane; Apocalipsa 17.12), ceea ce îl va face vulnerabil (v. 41, 42). Atunci piatra desprinsă fără mână, adică introducerea Împărăţiei lui Hristos, va pune capăt dominaţiei omului ‚care este din ţărână” (Psalmul 10.18), spre fericirea acestuia.
Mana Zilnica 