26 Aprilie 2023
Isus le-a răspuns: „Adevărat, adevărat vă spun: Oricine practică păcatul este rob al păcatului. Și robul nu rămâne în casă pentru totdeauna; fiul rămâne pentru totdeauna. Deci, dacă Fiul vă va elibera, veți fi cu adevărat liberi”.
Ioan 8.34-36
Domnul dă pe față starea iudeilor înaintea lui Dumnezeu. Prin păcatele pe care le comiteau, dovedeau că sunt robi ai principiului rău al păcatului. Fiind robi, ei nu puteau rămâne în casa lui Dumnezeu, folosită aici ca un simbol al locului privilegiat pe care ei tocmai îl pretinseseră. Robul poate fi alungat; Fiul rămâne pentru totdeauna. Fiul, pe care ei Îl lepădaseră, putea, cu adevărat, să-i facă liberi. Din punct de vedere exterior, ei erau copii ai lui Avraam; în realitate, ei se aflau într-o răzvrătire de moarte față de Fiul, deoarece cuvântul Lui nu-și găsea loc în inimile lor.
Apoi Domnul prezintă un contrast oficial între El și aceia care resping cuvintele Lui. El era Fiul, care Îl descoperea pe Tatăl și vorbea despre ceea ce văzuse în existența Lui eternă alături de Tatăl. În ciuda pretențiilor pe care le aveau că nu au alt tată în afara lui Avraam, ei, ca și toți ceilalți oameni, își dovedeau adevărata origine prin faptele lor. Pe de o parte, căutau să-L omoare pe Domnul; pe de altă parte, se opuneau adevărului. Acestea sunt cele două caracteristici ale lui Satan; ucigaș și lipsit de adevăr; ele dovedind că iudeii, în timp ce erau copii ai lui Avraam potrivit cărnii, erau din punct de vedere moral copii ai diavolului. Singurul lor răspuns este emiterea unei pretenții și mai mari. Ei afirmă nu doar că sunt copii ai lui Avraam, ci și că au un singur Tată, pe Dumnezeu.
Domnul răspunde pretenției lor arătând că ei nu au niciunul din semnele caracteristice copiilor lui Dumnezeu, ci că manifestă două mari semne caracteristice copiilor diavolului. Dacă ei ar fi fost copii ai lui Dumnezeu, ar fi fost caracterizați de dragoste față de Hristos și ar fi primit adevărul pe care El îl declara. Fiind cu totul străini de gândul Domnului, ei nu pot înțelege vorbirea prin care le erau transmise gândurile Lui. Nu doar că erau ignoranți față de gândul Domnului, dar manifestau și cele două semne exterioare caracteristice copiilor diavolului: ucigași și mincinoși.
H. Smith
Va fi un timp când oamenii nu vor suferi învățătura sănătoasă, ci îi vor gâdila urechile să audă lucruri plăcute.
2 Timotei 4.3
Bunicul și arhitectul (2)
Tânărul însă nu a luat în serios sfaturile părintești. Când a devenit adult, interesul și energia lui s-au îndreptat numai spre profesie. Era harnic și foarte conștiincios, de aceea i-a fost încredințată întreaga conducere a acelui șantier, chiar dacă era tânăr.
Apoi s-a întâmplat accidentul. Acum urma să stea pentru un timp îndelungat în spital.
Când cei doi bărbați, ale căror paturi erau foarte apropiate, au făcut puțin cunoștință unul cu altul, cel mai în vârstă l-a întrebat pe tovarășul său de salon mai tânăr:
— Îl cunoașteți pe Domnul Isus ca Salvatorul, ca Mântuitorul dumneavoastră personal?
— Nu-mi vorbiți despre Isus!, a spus tânărul neprietenos.
Despre legătura lui cu Dumnezeu și despre veșnicie nu și-a făcut până atunci niciun gând. Dar bunicul nu a auzit răspunsul. El i-a vorbit mai departe despre Isus, despre dragostea lui Dumnezeu și despre ziua judecății, considerând că tânărul îl asculta și că era interesat de discuția lui.
Tânărul însă s-a supărat mult. Era oare necesar să i se spună aici astfel de lucruri, să fie împovărat cu astfel de întrebări? Bătrânul trebuia să-și țină înțelepciunea pentru sine! O, dacă ar tăcea odată!
Citirea Bibliei: Ieremia 31.15-26 · Romani 5.11-16
CUVÂNTUL LUI DUMNEZEU PENTRU ASTĂZI
coordonatori Bob & Debby Gass
AI NEVOIE DE PRIETENI CARE SĂ TE ÎNCURAJEZE? – Fundația S.E.E.R. România
„Prietenul adevărat iubeşte oricând, şi în nenorocire ajunge ca un frate.” (Proverbele 17:17)
Dacă ești înțelept, te vei înconjura cu oameni care te vor susține emoțional și spiritual, și cu care îți vei putea împărtăși visele și necazurile. C.S. Lewis și J.R.R. Tolkien au fost membri ai clubului The Inklings, un grup pasionat de discuții pe teme literare, care aparținea de Universitatea Oxford. Din el făceau parte profesori, scriitori și prieteni care se întâlneau regulat într-un loc binecunoscut din Oxford, pentru a discuta despre pasajele și cărțile lor preferate, precum și despre propriile lor scrieri. În 1936, ei au observat că lumea are nevoie de mai multe romane care să aibă ca temă centrală credința și moralitatea. Lewis și Tolkien au decis să scrie romane științifico-fantastice după ce și-au dat seama de calitatea slabă a unor povestiri similare care erau publicate în acea vreme. Efectiv, ei „au dat cu banul” pentru a vedea care dintre ei să scrie o carte despre călătoria în spațiu, versus călătoria în timp.
Lui Tolkien i-a revenit călătoria în timp, însă primele sale încercări de a scrie astfel de povestiri nu au avut niciodată succes. Cu toate acestea, mai târziu, el a avut mare succes cu „Stăpânul Inelelor”.
Lewis a scris faimoasa serie intitulată „Trilogia Spațială” și în cele din urmă „Cronicile din Narnia”.
Poate că nu vei ajunge la un astfel de nivel de succes, dar poți ajunge mai departe având suportul și încurajarea unor prieteni adevărați, decât fără ele. Așadar, întreabă-te ce presupune cultivarea unor prietenii? Ele ar putea să te ajute să-ți atingi potențialul pus în tine de Dumnezeu. Ar putea însemna să ieși din carapace și să duci Evanghelia altora. E posibil să dai de suferință și respingere? Firește! Dar vei reuși numai dacă ești dispus să-ți asumi acest risc!
de Jean Koechlin
Daniel 2:17-30
Să observăm înlănţuirea: „Atunci” Daniel s-a rugat cu prietenii lui (v. 17, 18). „Atunci taina a fost descoperită lui Daniel”. „Atunci Daniel L–a binecuvântat pe Dumnezeul cerurilor” (v. 19). Să facem cunoscut lui Dumnezeu cererile noastre este cea dintâi îndatorire a noastră, „în orice” (Filipeni 4.6). Apoi Daniel îi pune în temă şi pe cei trei prieteni ai săi, pentru a i se alătura în rugăciune. Ce mare privilegiu este acesta, să poţi împărtăşi o greutate cu prieteni creştini şi să o poţi aduce înaintea Domnului împreună cu ei! Şi ce eficacitate deosebită este legată de aceasta, pentru că, în felul acesta, devenim beneficiarii promisiunii Sale categorice (Matei 18.19)!
Dumnezeu nu poate rămâne surd la rugăciunile acestor oameni care se tem de El. Îi descoperă taina robului Său (Psalmul 25.14). Un altul poate că ar fi alergat degrabă la împărat. Pentru Daniel însă, un lucru este de cea mai mare urgenţă: să-I mulţumească Dumnezeului Său şi să-I aducă închinare (comp. cu Geneza 24.26). Numai după aceea el este condus la Nebucadneţar. Şi vedem strălucind din nou una dintre cele mai frumoase trăsături ale acestui om al lui Dumnezeu: smerenia sa. Ca şi Iosif (Geneza 41.16), Daniel se şterge pe sine, pentru a-I atribui toată gloria doar lui Dumnezeu (v. 30; cap. 1.7).
Dragi credincioşi, câtă vreme Domnul a găsit cu cale să ne folosească pentru o slujbă, să învăţăm să ne ştergem pe noi, pentru a-I lăsa Lui toate meritele pentru aceasta şi toate roadele.
Mana Zilnica 