29 Aprilie 2023
Ioas a avut pe inimă să repare casa Domnului. Și a adunat pe preoți și pe leviți și le-a zis: „Ieșiți în cetățile lui Iuda și strângeți bani de la tot Israelul pentru repararea casei Dumnezeului vostru, din an în an; și grăbiți lucrul”. Dar leviții nu s-au grăbit.
2 Cronici 24.4,5
Lecții din viața lui Ioas (1) – Repararea Casei lui Dumnezeu
Ce lucru surprinzător! Ioas a avut mai multă bunăvoință, râvnă și energie să repare casa Domnului decât au avut preoții și leviții luați împreună! Ei erau zilnic în templu pentru slujire și închinare, însă neglijau starea în care acesta se afla.
Noi, copiii lui Dumnezeu, am fost făcuți o preoție sfântă pentru Dumnezeu, iar Tatăl caută închinători în duh și în adevăr. Avem noi însă o inimă ca a Domnului Isus pentru casa Lui, pentru Adunarea Sa? Pavel și Timotei sunt bune exemple în această privință. Citim despre Pavel că zilnic era apăsat de grija pentru toate adunările, iar despre Timotei că era însuflețit de același gând, fiind cu adevărat preocupat de starea și de binele sfinților (2 Corinteni 11.28; Filipeni 2.20).
Este un lucru scump și minunat să fim împreună în fiecare dintâi zi a săptămânii, pentru laudă, pentru închinare și pentru a ne aduce aminte de Domnul în moartea Sa. Aceasta însă nu este totul. Există alte șase zile în săptămână. Care este starea adunării? Ne pasă de binele sfinților? A ne păsa include ajutorul practic, sau cuvinte de mângâiere, sau instruire în învățătura sănătoasă. Odată cu închinarea nu se sfârșește întreaga activitate creștină. Ea constituie cea mai înaltă parte a activității noastre, însă nu este nicidecum singura parte.
Să fim și noi ca Ioas în această privință! Să cheltuim timp, bani și energie pentru a ne implica în repararea și în zidirea casei lui Dumnezeu! Puterea nu este în noi, ci în Domnul, la fel și înțelepciunea care trebuie să ne călăuzească în această lucrare scumpă. Să ne punem întrebarea ce putem face pentru a-i ajuta, mângâia, încuraja și zidi pe cei din poporul Domnului!
A. Leclerc
Fiindcă am fost îndreptățiți prin credință, avem pace cu Dumnezeu, prin Domnul nostru Isus Hristos.
Romani 5.1
Am găsit pacea sufletească
Era primăvară, dar încă nu-mi revenisem bine după o gripă severă. Pe lângă slăbiciunea fizică, am fost cuprins de o neliniște interioară. Atunci m-am rugat mult lui Dumnezeu cerându-I iertare.
Citisem într-o carte că un predicator îi spusese unui om care căuta pacea: „Dumneavoastră vreți să ajungeți la siguranța mântuirii, dar nu prin credința în Cuvântul lui Dumnezeu, ci mai degrabă printr-un înger, printr-un vis sau printr-o voce din cer; vreți să auziți sau să vedeți ceva… Dar o astfel de promisiune nu există. Biblia spune: «Pentru ca oricine crede în El [Isus Hristos] să nu piară, ci să aibă viața veșnică» (Ioan 3.15). Deci Dumnezeu cere fiecărui păcătos să creadă în Fiul Său și El îi dăruiește unui astfel de om viața veșnică”.
Aceste cuvinte m-au îndemnat să citesc cu mai mare atenție Biblia. Deseori, în zorii dimineții, citeam în liniște câte un capitol din Noul Testament. În Romani 8.16 am citit: „Însuși Duhul mărturisește împreună cu duhul nostru că suntem copii ai lui Dumnezeu”. Atunci mi-am dat seama că, dacă Duhul lui Dumnezeu dă mărturie duhului omului despre înfierea sa, sufletul trebuie să găsească siguranță și mântuire. Am căzut în genunchi în fața lui Dumnezeu, cerându-I iertare, pace și siguranța mântuirii.
Și Dumnezeu, care este bogat în dragoste și în îndurare, gata să dăruiască mai mult decât cerem noi, mi-a îndreptat privirea spre jertfa de la cruce. Atunci am găsit pacea sufletească.
Citirea Bibliei: Ieremia 32.26-44 · Romani 6.12-16
CUVÂNTUL LUI DUMNEZEU PENTRU ASTĂZI
coordonatori Bob & Debby Gass
ȘTIINȚA RECUNOAȘTE PUTEREA RUGĂCIUNII (1) – Fundația S.E.E.R. România
„Nu vă îngrijoraţi de nimic; ci în orice lucru, aduceţi cererile voastre la cunoştinţa lui Dumnezeu, prin rugăciuni şi cereri, cu mulţumiri.” (Filipeni 4:6)
Cuvântul lui Dumnezeu ne învață ca „în orice lucru, să aducem cererile noastre la cunoștința lui Dumnezeu.”
În zilele noastre, știința începe să recunoască valoarea și puterea rugăciunii. Cercetătorii care investighează rolul credinței în sănătate, descoperă dovezi care sunt greu de contestat.
De exemplu, un studiu desfășurat în 2014 de către The Mind Health Report a confirmat faptul că cei care se angajează în rugăciune privată, rugăciune de mijlocire și activități bisericești sunt mai sănătoși și trăiesc mai mult. Haideți să vedem împreună ce au descoperit și alți cercetători:
Cercetătorii de la Universitatea de Stat din Florida au descoperit că atunci când te rogi pentru cineva, ești mai dispus să ierți acea persoană. Când un grup de bărbați și de femei s-au rugat pentru sănătatea unui prieten apropiat în fiecare zi, timp de 4 săptămâni, ei au fost mai dispuși să ierte nu numai prietenii, ci și oamenii în general. Iertarea este asociată cu o stare de sănătate generală mai bună și cu o stare de mulțumire față de viață.
Cercetătorii de la Universitatea din Miami au descoperit că rugăciunea și practicile biblice îmbunătățesc abilitatea de a urmări și de a atinge obiective pe termen lung. Rugăciunea afectează regiuni ale creierului care îmbunătățesc stăpânirea de sine, și persoanele care își văd obiectivele ca fiind sacre sunt mai determinate să le atingă.
Un studiu desfășurat de Universitatea din Wisconsin-Madison a ajuns la concluzia că victimele unor relații abuzive și-au redobândit o imagine de sine pozitivă și și-au redus suferința emoțională când au inclus rugăciunea în viața lor.
Cercetătorii de la Universitatea Columbia au descoperit că persoanele care prețuiesc Biserica lui Isus Hristos și participă regulat la adunările bisericii sunt cu 90% mai puțin predispuși să sufere de depresie decât corespondenții lor ne-religioși.
Nu crezi că toate acestea sunt dovezi puternice în favoarea rugăciunii? Așadar, roagă-te!
de Jean Koechlin
Daniel 3:19-30
Acest capitol ne arată ceea ce credinciosul trebuie să facă, ceea ce Satan poate să facă, dar, de asemenea, şi ceea ce Dumnezeu face. „Nu te teme, Eu voi fi cu tine; când vei umbla prin foc, nu vei fi ars şi flacăra nu te va mistui”. Aceasta este promisiunea făcută în Isaia 43.1,2 rămăşiţei credincioase. Şi Dumnezeu o va împlini. Aruncaţi în cuptor, cei trei nu numai că nu au suferit niciun rău, ci acolo ei au avut o minunată întâlnire. În misteriosul lor Însoţitor de moment Îl recunoaştem fără dificultate pe Fiul lui Dumnezeu. Da, cuptorul încercării este un loc de privilegiată întâlnire între Domnul şi ai Săi.
În timp ce focul i-a nimicit pe oamenii numiţi să-i arunce în flăcări pe cei condamnaţi, nici aceştia, nici nimic din ce le aparţinea n–au prins nici măcar miros de foc. Un singur lucru este consumat în cuptor: legăturile care-i împiedicaseră (v. 25). Nu acesta este adesea rezultatul încercării pentru creştin? Îl eliberează de una sau de alta din legăturile cu care lumea îl înfăşurase şi îi permite să umble liber în compania Domnului Isus.
Mânia împăratului a făcut loc consternării (v. 24). Aceşti martori tineri au ştiut, expunându-şi viaţa, să-i demonstreze împăratului realitatea credinţei lor şi să-i dea o mărturie vizibilă despre Dumnezeul lor.
Mana Zilnica 