Mana Zilnica

Categorie: Romanian devotionals

  • 27 Mai 2023

    DOMNUL ESTE APROAPE

    Pe Cel care n-a cunoscut păcat, L-a făcut păcat pentru noi, ca noi să devenim dreptatea lui Dumnezeu în El.

    2 Corinteni 5.21


    Să avem grijă să nu ne jucăm cu păcatul! Să ne amintim că, pentru a putea fi îndepărtată vina chiar și a celui mai mic păcat, a fost necesar ca Binecuvântatul nostru Domn Isus Hristos să treacă prin chinurile inexprimabile ale calvarului. Acel strigăt plin de durere, „Dumnezeul Meu, Dumnezeul Meu, pentru ce M-ai părăsit?”, este singurul lucru care poate să ne dea o idee corectă despre ceea ce înseamnă păcatul; iar în profunzimea acelui strigăt nu poate pătrunde nicio ființă omenească sau angelică. Dar, deși nu putem cuprinde profunzimea tainică a suferințelor lui Hristos, cel puțin putem încerca să medităm mai mult asupra crucii și a patimilor, iar în acest fel putem înțelege mult mai profund ce înseamnă toată grozăvia păcatului, în ochii lui Dumnezeu. Dacă păcatul a fost atât de groaznic, atât de respingător pentru un Dumnezeu sfânt, încât El a fost forțat să-Și îndepărteze lumina feței Lui de la Cel binecuvântat, care locuia în sânul Tatălui din toată veșnicia, dacă a trebuit să-L părăsească, deoarece El purta păcatul în trupul Său pe lemn, cât de teribil trebuie să fie păcatul?

    Cititorule, să luăm aminte cu toată seriozitatea asupra acestor lucruri! Fie ca ele să aibă un loc profund în inimile noastre, care sunt așa de ușor predispuse să se vândă păcatului! Cu câtă ușurătate gândim uneori la prețul pe care l-a plătit Domnul Isus! El nu a plătit doar cu prețul vieții, ci cu ceea ce era mai bun și mai drag decât viața, cu lumina feței lui Dumnezeu! Fie ca și noi să avem un sentiment mai profund cu privire la urâciunea păcatului! Fie să veghem, cu sârguință, ca ochii să nu ni se îndrepte în vreo direcție greșită, pentru că putem fi siguri că inima va urma ochii și picioarele vor urma inima, iar astfel ne vom îndepărta de Domnul, vom pierde simțământul prezenței și al dragostei Lui și vom ajunge nenorociți sau, într-o stare și mai rea, morți, reci și nesimțitori – „împietriți prin înșelăciunea păcatului” (Evrei 3.13)!

    C. H. Mackintosh


    SĂMÂNȚA BUNĂ

    Dreptatea Ta este ca munții lui Dumnezeu și judecățile Tale sunt o mare adâncime. Doamne, Tu sprijini pe om și pe animal.

    Psalmul 36.6


    Avalanșa de pământ

    Șase sute de locuitori ai unui sat de munte din Mexic le datorează viața turmelor lor vigilente. Aceste animale au simțit, se pare, nenorocirea care se apropia și au fugit. Posesorii lor le-au urmat în goană, în timp ce satul în spatele lor a fost acoperit de o avalanșă de pământ. Aproape toți locuitorii au putut fugi la timp.

    Animalele au fost înzestrate de Creator cu instincte sigure; fără puternicul lor reflex de evadare, ele ar ajunge în mari pericole, fără ajutor. Suntem noi, oamenii, mai slabi, pentru că ne lipsesc aceste instincte? Nu, căci pe noi Dumnezeu ne-a înzestrat cu alte daruri. Noi avem minte și deci capacitatea de a auzi, de a recunoaște, de a înțelege, de a trage concluzii.

    Dumnezeu ne face atenți în Biblie cu privire la cel mai mare pericol care amenință viața noastră. El ne spune că ne aflăm pe calea spre pierzare, pentru că suntem păcătoși. Fără ajutor, noi ne îndreptăm către cumplita pedeapsă a vinei noastre. „Plata păcatului este moartea” (Romani 6.23). „Oamenilor le este rânduit să moară o singură dată, iar după aceea vine judecata” (Evrei 9.27).

    Dumnezeu L-a pedepsit pe Fiul Său în locul nostru, pentru că vrea să ne scape pe noi de judecată. Oricine crede în Isus Hristos, Fiul lui Dumnezeu, este în siguranță față de avalanșa judecății divine. Dar trebuie să luăm în serios atenționarea și să folosim cu încredere Calea de ieșire!

    Citirea Bibliei: Ieremia 52.1-16 · Romani 16.1-16


    CUVÂNTUL LUI DUMNEZEU PENTRU ASTĂZI

    coordonatori Bob & Debby Gass

    CUM SĂ TE ÎNTĂREȘTI ÎN DOMNUL – Fundația S.E.E.R. România

    „Căci cel neprihănit de şapte ori cade, şi se ridică…” (Proverbele 24:16)


    Ca orice competență, tăria mentală, emoțională și spirituală poate fi învățată.

    Iată cum:

    1) Redefinește-ți obstacolele ca pe o poartă spre ceva mai măreț.

    2) Adu-ți aminte că oamenii de succes nu doar se confruntă cu împotrivirea, ei o îmbrățișează!

    3) Nu mai acorda atenție criticilor și concentrează-te să faci ce știi tu mai bine.

    4) Trezește-te în fiecare zi aducându-ți aminte că rugăciunea și mulțumirea creează un mediu fertil pentru credință.

    5) Vorbește tot mai mult despre credință atunci când îți este teamă.

    6) Învață din eșecuri și adu-ți aminte de numeroasele ocazii în care ai avut succes.

    7) Imaginează-ți victoria înainte de a intra în luptă.

    8) Refuză să rămâi cantonat în trecut și nu te îngrijora cu privire la viitor; astăzi este ziua în care ai cea mai mare influență.

    9) Găsește o soluție, în loc să te plângi.

    10) Înlocuiește îndoiala cu credința.

    11) Când lucrurile par lipsite de speranță, adu-ți aminte că „la Dumnezeu toate lucrurile sunt cu putință” (Marcu 10:27).

    12) Când te simți singur, gândește-te la toți cei ce te-au ajutat, te iubesc și te susțin.

    13) Roagă-te pentru călăuzire, când ești ocupat până peste cap (vezi Iacov 1:5). 14) Odihnește-te când ești obosit, dar nu te da bătut. Termină într-o notă bună tot ceea ce faci.

    15) Nu uita că „poți totul în Hristos”, când crezi că nu poți (Filipeni 4:13)!

    16) Recunoaște care sunt lucrurile pe care nu le poți controla, concentrează-te pe cele pe care le poți controla, și predă restul lui Dumnezeu!

    17) Fă exerciții fizice dacă poți, pentru a dobândi un simț al controlului și pentru a te ajuta să-ți îmbunătățești starea de spirit.

    18) Râzi – pentru a reduce stresul, pentru a-ți întări sistemul imunitar și pentru a-ți îmbunătăți fluxul sanguin.

    19) Fii bun. Cercetările arată că oamenii care au trimis scrisori sau e-mailuri de mulțumire cuiva care i-a ajutat, au avut o stare de spirit mai bună aproape o lună. Așadar, nu mai ai motive de văicăreală, nu-i așa? Deci, întărește-te în Domnul!


    SCRIPTURILE ÎN FIECARE ZI

    de Jean Koechlin

    Osea 10:1-15


    „Pâinea lor va fi pentru sufletul lor”, constata versetul 4 din capitolul 9. „Israel aduce rod pentru sine”, reia acum versetul 1. Este ocazia de a ne pune şi noi întrebări, pe de o parte în ce fel punem în slujbă ceea ce ne-a încredinţat Domnul, putere, inteligenţă, memorie, locuinţă, bunuri materiale, iar pe de altă parte, dacă slujba în care le punem este pentru Domnul sau, mai degrabă, pentru satisfacerea poftelor personale.

    Pe un ton sarcastic, versetele 5-8 comentează dispariţia viţelului de aur de la Betel, tremurul preoţilor idolatri şi al poporului, apoi distrugerea Samariei şi sfârşitul celui din urmă împărat al ei, care poartă tot numele de Osea, ca şi profetul. Găsim aici însă, în plus, o aluzie la durerea fără precedent a lui Israel la traversarea necazului final. Domnul, mergând la cruce, va cita sfârşitul versetului 8 fiicelor Ierusalimului (Luca 23.30). „Vin zile”. „Ah! ~ scria cineva ~ nu mai era timp de semănat din nou în dreptate, pentru a secera potrivit cu îndurarea, de desţelenit un nou teren, de reînceput viaţa, produs al unei naşteri din nou?” Acest verset 12 se adresează în mod solemn tuturor acelora care amână pentru mai târziu chestiunea mântuirii lor: „Este timpul să căutaţi pe Domnul”. Mâine poate nu-L veţi mai găsi (citiţi Isaia 55.6,7).

  • 26 Mai 2023

    DOMNUL ESTE APROAPE

    Dacă Dumnezeu nu a cruțat ramurile firești, nu te va cruța nici pe tine. Privește deci la bunătatea și la asprimea lui Dumnezeu: asprime peste cei care au căzut și bunătate a lui Dumnezeu peste tine, dacă vei stărui în bunătate; altfel, vei fi tăiat și tu.

    Romani 11.21,22


    Dumnezeu poate tăia Biserica de nume, în deplină conformitate cu revelația făcută despre Sine Însuși, deoarece aici nu este vorba de harul Său, de bunătatea Sa sau de mântuirea personală, ci numai de responsabilitate. Și aceasta face ca purtarea Sa față de aceste ramuri să fie o înștiințare deosebit de serioasă pentru noi, știind că același principiu se aplică atât mărturiei națiunilor, cât și iudeilor. Totuși, este un fapt bine cunoscut că Dumnezeu l-a înlăturat pe Israel ca mărturie vizibilă, care-I purta Numele în lume. Și El în același fel va înlătura Biserica, dacă ea dă greș în răspunderea pe care o are pe pământ. În felul acesta vedem cum Dumnezeu Își menține cârmuirea cu privire la mărturia pe care trebuie s-o dea poporul Său în fiecare dispensație și că, deși mântuirea este asigurată pentru totdeauna în mod individual persoanelor, atât în Israel cât și în Biserică, amândouă vor fi înlăturate în ce privește mărturia lor publică, deși Israel va fi ulterior restabilit.

    A stăruit Biserica în bunătatea lui Dumnezeu? Ceea ce vedem acum în creștinătate este oare ceea ce a pus Dumnezeu în Biserica Sa la început, sau este cu totul altceva? Nu s-a îndreptat Biserica de nume spre ceremonii, forme și spre tot felul de lucruri care nu sunt deloc Hristos, pentru a dobândi mântuirea? Ea n-a stăruit în bunătatea lui Dumnezeu! Dar, dacă n-a continuat în bunătatea lui Dumnezeu, întreaga creștinătate – spune apostolul – va fi tăiată, iar iudeii vor fi altoiți din nou. Îndată ce Domnul va strânge adevărata Biserică a lui Dumnezeu și o va lua în cer, El îl va restabili pe Israel.

    A spune că Trupul lui Hristos sau vreun mădular adevărat al acestui Trup va fi tăiat de la Hristos ar fi, pur și simplu, un lucru monstruos. Însă sistemul religios exterior, care a înlocuit iudaismul, va fi tăiat. Trupul, așa cum îl vede Dumnezeu, este întotdeauna real, nu poate să existe vreun mădular fals în el, căci Trupul este format de Duhul Sfânt. Nu trebuie să confundăm ceea ce zidește Hristos cu ceea ce zidește omul. Porțile Locuinței Morților nu vor birui ceea ce zidește Hristos. În lucrarea omului însă ne putem aștepta la lemn, fân, trestie, ne putem aștepta să găsim o casă mare, în care sunt și vase de necinste, o formă de evlavie a cărei putere este tăgăduită și de care trebuie să ne depărtăm.

    J. N. Darby


    SĂMÂNȚA BUNĂ

    Eu zic: „O, dacă aș avea aripile porumbelului, aș zbura și aș găsi odihnă undeva!”.

    Psalmul 55.6


    Aripi de vultur, nu de porumbel

    În versetul de astăzi, David exprimă printr-un limbaj poetic ceea ce ne preocupă pe mulți, dar probabil că noi o spunem prin cuvinte mai directe: „Aș vrea să renunț la toate aceste lucruri!”.

    De multe ori avem parte de lucruri care ne obosesc: probleme la locul de muncă, necazuri în familie, conflicte din cauza bolii și a vârstei înaintate, greutăți în conviețuire. Pentru unii, acestea reprezintă „pâinea zilnică”. Și cum nu întrezăresc nicidecum capătul tunelului, ar dori să plece cât mai departe posibil, într-un loc unde să nu mai audă și să nu mai vadă nimic din problemele acestea. David își dorea aripile unui porumbel pentru a scăpa de toate necazurile.

    Bineînțeles că problemele nu se rezolvă astfel. Dumnezeu nu ascultă astfel de cereri, pentru că ele sunt nebune. Oare ceea ce este pentru noi nu vine tocmai de la El? Ceea ce apasă din afară asupra noastră face parte din planul Său înțelept! Din școala lui Dumnezeu este imposibil să fugim!

    Nu există așadar nicio cale de ieșire, nicio mângâiere divină? Ba da! Dumnezeu ne dă aripi, dar nu aripile unui porumbel, ci cele ale unui vultur: „Cei care se sprijină pe Domnul își vor înnoi puterea; se vor înălța pe aripi ca vulturii; vor alerga și nu-și vor pierde puterea; vor umbla și nu vor obosi” (Isaia 40.31). Cu încredere în Dumnezeu și cu răbdare obținem putere și curaj pentru a ne avânta în pofida greutăților și pentru a merge mai departe pe calea credinței.

    Citirea Bibliei: Ieremia 51.34-64 · Romani 15.23-33


    CUVÂNTUL LUI DUMNEZEU PENTRU ASTĂZI

    coordonatori Bob & Debby Gass

    FOLOSEȘTE-ȚI DARUL! – Fundația S.E.E.R. România

    „Fiecare din voi să slujească altora după darul pe care l-a primit.” (1 Petru 4:10)


    Biblia spune: „Ca nişte buni ispravnici ai harului felurit al lui Dumnezeu, fiecare din voi să slujească altora după darul pe care l-a primit. Dacă vorbeşte cineva, să vorbească cuvintele lui Dumnezeu. Dacă slujeşte cineva, să slujească după puterea pe care i-o dă Dumnezeu: pentru ca în toate lucrurile să fie slăvit Dumnezeu prin Isus Hristos.” (1 Petru 4:10-11)

    Unii creștini cred că ar trebui să ai parte de-o epifanie, asemănătoare celei pe care a avut-o apostolul Pavel pe drumul Damascului, ca să știe că a fost „chemat”. Nu, darul pe care ți l-a oferit Dumnezeu, prin Duhul Sfânt, este cheia chemării la lucrarea pe care dorește El s-o faci. Nu poți fi mereu ceea ce dorești să fii, dar poți fi ceea ce Dumnezeu te cheamă să fii. Ce îți place ție să faci cel mai mult și faci bine? Este cumva muzica punctul tău forte? Sau cifrele? Ori învățarea – predarea? Sau să lucrezi cu copiii?

    „Fiecăruia i se dă arătarea Duhului spre folosul altora.” (1 Corinteni 12:7) Asta înseamnă că unele lucruri, pe care alții le consideră plictisitoare pentru ei, pe tine te vor energiza și te vor motiva. Biblia spune că Dumnezeu zidește o „casă duhovnicească” (1 Petru 2:5). Iar în ea există un loc și pentru tine. Asta risipește concepția greșită că tu nu ai valoare doar pentru că nu ai aceleași talente pe care le au alții. De asemenea, îți definește responsabilitatea reală de a distruge mitul că tu trebuie să faci totul. Scopul tău trebuie să fie acela de a rămâne în interiorul granițelor planului pe care Îl are Dumnezeu pentru tine (vezi 1 Corinteni 12:27).

    Așadar, în loc să-ți plângi de milă pentru competențele pe care nu le ai, despachetează darul pe care ți l-a oferit Dumnezeu și pune-l la lucru.


    SCRIPTURILE ÎN FIECARE ZI

    de Jean Koechlin

    Osea 9:1-17


    Evenimentele istorice care corespund acestor profeţii sunt relatate în capitolele 15.8-17.18 din cartea 2 Împăraţi.

    Cei din urmă împăraţi ai lui Israel au considerat ca fiind o politică înţeleaptă aceea de a se sprijini alternativ pe Egipt şi pe Asiria (v. 3; comp. cu capitolul 7.11,12 şi cu 2 Împăraţi 17.4), însă tocmai aceasta le-a adus pieirea.

    La rândul lor, cei scăpaţi din Ierusalim şi din Iuda caută să se refugieze în Egipt (la Nof, sau Mof) mai degrabă decât să rămână în „ţara Domnului”, cum fuseseră îndemnaţi de Ieremia (v. 6; Ieremia 42.10,19).

    Nu suntem oare şi noi asemenea lor? De câte ori nu ni se întâmplă şi nouă ca, izbindu–ne de câte o greutate, să căutăm ajutor mai degrabă la oameni decât la Domnul (Psalmul 60.11)? Efraim trebuia să fie lipsit de fii, să rămână steril şi fără roade pentru Dumnezeu, asemenea smochinului pe care l–a blestemat Domnul (v. 16; Marcu 11.12‑14). Această profeţie se împlineşte prin risipirea actuală a celor zece seminţii, până la restabilirea lor pentru împărăţia milenială. Cât despre iudeii propriu-zişi (Iuda şi Beniamin), soarta lor, de la respingerea lui Mesia, este de a fi „rătăcitori printre naţiuni” (v. 17; Deuteronom 28.64,65). Necunoscând timpul „cercetării” lor în har (Luca 19.44 sf.), ei trebuie să fie cercetaţi prin judecată (v. 7).

  • 25 Mai 2023

    DOMNUL ESTE APROAPE

    Dar voi nu L-ați cunoscut astfel pe Hristos, dacă, într-adevăr, L-ați auzit și ați fost învățați în El, după cum este adevăr în Isus: că, în ceea ce privește purtarea de mai înainte, v-ați dezbrăcat de omul vostru cel vechi, care se strică prin poftele înșelătoare; și sunteți înnoiți în duhul minții voastre.

    Efeseni 4.20-23


    Dacă urechile noastre sunt deschise pentru a-L asculta și dacă avem dorința să fim învățați de El, întregul nostru caracter și toată purtarea noastră vor fi în contrast deplin cu cele ale oamenilor nemântuiți. Adevărul care este „în Isus” constituie o expresie neobișnuită în Scriptură. Ea face referire la adevărul exemplificat în viața smerită a Domnului Isus pe pământ. Dacă mă gândesc la ce înseamnă adevărul cu privire la caracter și la purtare, îl văd exemplificat în mod perfect în viața Omului dependent. „Hristos” este titlul Său oficial (versetul 20) și, cu cât învăț mai mult despre El ca înălțat la dreapta lui Dumnezeu, cu atât voi aprecia și voi înțelege mai mult adevărul practic, așa cum îl vedem în întreaga Sa purtare ca Om pe pământ. A fi învățat în Hristos înseamnă a învăța despre El ca Obiect al adorării mele, înălțat deasupra mea, însă expresia „după cum este adevăr în Isus” înseamnă a învăța despre El ca Exemplu al meu practic, în viața Lui de aici de jos, de pe pământ.

    Omul cel vechi, cu felul lui de viață, a fost dezbrăcat o dată pentru totdeauna. Niciun credincios nu mai poate fi vreodată ceea ce a fost înainte de convertirea sa. El a fost înnoit în duhul minții sale – atitudinea minții lui a fost schimbată. Deși carnea rămâne în el, aceasta nu-l mai domină, fiindcă ea a fost înlocuită de un alt factor de control. Credinciosul s-a îmbrăcat cu omul cel nou, care este potrivit cu natura lui Dumnezeu și creat în dreptate și în sfințenia adevărului (versetul 24). Dreptatea înseamnă a acționa în conformitate cu orice relație în care ne-am afla. Sfințenia înseamnă a iubi ceea ce este bun și a urî răul. Însă adevărul lui Dumnezeu este cel care decide ce este bun și ce este rău, nu conștiința sau opinia cuiva. De vreme ce acesta este noul nostru caracter, să umblăm potrivit lui!

    L. M. Grant


    SĂMÂNȚA BUNĂ

    V-am spus aceste lucruri ca să aveți pace în Mine. În lume veți avea necazuri, dar îndrăzniți, Eu am biruit lumea.

    Ioan 16.33


    „V-am spus aceste lucruri”

    Cu aceste cuvinte Și-a încheiat Domnul Isus îndrumările Sale pline de dragoste pentru ucenicii Săi, pe care le găsim în Evanghelia după Ioan, în capitolele 14, 15 și 16. El urma să Se întoarcă la Tatăl, însă ucenicii rămâneau în lumea dușmănoasă, care îi va urî, așa cum și pe El L-au urât (Ioan 13.1; 15.18). În lume vor avea necazuri, dar asigurările Sale îi vor ajuta să aibă în El pace.

    Mai întâi, Domnul le prezintă ucenicilor legătura lor cu El. Ei, într-adevăr, nu-L vor mai vedea; dar ei trebuiau să creadă în El. Domnul le va pregăti un loc în Casa Tatălui și va reveni El Însuși pentru a-i lua la Sine în slavă (Ioan 14.1-3).

    După aceea, El le pune înaintea ochilor legătura lor cu Tatăl. Această legătură se bazează pe moartea și învierea Domnului. Tatăl Însuși îi iubește pe cei care cred și ei pot veni cu toate rugăciunile lor la El (Ioan 16.23-28).

    Iar la final, Domnul Isus le spune ucenicilor despre legătura lor cu un alt Mângâietor, Duhul Sfânt. El va fi la ei și în ei și îi va învăța totul și le va aminti ceea ce le spusese Domnul; le va vesti și cele viitoare. Mai presus de toate însă Îl va glorifica pe Fiul lui Dumnezeu (Ioan 14.16,17,26; 16.13,14).

    Aceste adevăruri mărețe ar trebui să-i bucure pe toți credincioșii, chiar dacă trec prin multe greutăți.

    Citirea Bibliei: Ieremia 51.1-33 · Romani 15.14-22


    CUVÂNTUL LUI DUMNEZEU PENTRU ASTĂZI

    coordonatori Bob & Debby Gass

    RUGĂCIUNEA SCHIMBĂ TOTUL! – Fundația S.E.E.R. România

    „Ridică-mă după Cuvântul Tău!” (Psalmul 119:28)


    Afirmația că „rugăciunea schimbă totul” capătă o nouă semnificație atunci când folosești Sfânta Scriptură în rugăciune. Asemenea rugăciuni Îl fac pe Dumnezeu să lucreze pentru tine. În plus, tu ești cel schimbat prin intermediul lor. Când rostești Cuvântul lui Dumnezeu în rugăciunile tale, iată ce se întâmplă:

    1) Credința ta crește și te ajută să primești mai mult din ce ți-a promis Dumnezeu.

    2) Mintea ta este înnoită și te face să vezi lucrurile diferit.

    3) Cunoști voia desăvârșită a lui Dumnezeu.

    4) Poți umbla în adevăr.

    5) Crești în maturitatea ta spirituală.

    6) Te apropii mai mult de Dumnezeu și ai o relație mai profundă cu El.

    7) Te deprinzi cu căile Domnului și ele devin căile tale.

    8) Înțelegi răspunsurile lui Dumnezeu la rugăciunile tale.

    9) Te schimbi în bine.

    10) Te uiți la Mielul lui Dumnezeu care este chiar centrul Bibliei!

    Iată câteva versete din Psalmul 119 pe care le poți spune în rugăciunile tale: „Deschide-mi ochii, ca să văd lucrurile minunate ale Legii Tale!” (vers. 18); „Învaţă-mă orânduirile Tale! Fă-mă să pricep calea poruncilor Tale, şi voi cugeta la lucrurile Tale cele minunate.” (vers. 26-27); „Ridică-mă după Cuvântul Tău!” (vers. 28); „Cât de mult iubesc Legea Ta! Toată ziua mă gândesc la ea. Poruncile Tale mă fac mai înţelept decât vrăjmaşii mei, căci totdeauna le am cu mine.” (vers. 97-98); „Sprijineşte-mă, după făgăduinţa Ta, ca să trăiesc, şi nu mă lăsa de ruşine în nădejdea mea!” (vers. 116); „Dă-mi pricepere, ca să trăiesc!” (vers. 144).

    Așadar, rostește Cuvântul lui Dumnezeu în rugăciunile tale!


    SCRIPTURILE ÎN FIECARE ZI

    de Jean Koechlin

    Osea 8:1-14


    Anunţate cu trâmbiţa, judecăţile vor cădea asupra poporului vinovat (comp. cu Matei 24.28,31; Apocalipsa 8.6). Acesta va riposta cu îndârjire: „Dumnezeul meu, noi Te cunoaştem, noi, Israel” (v. 2), însă protestul pe care ei îl aduc va atrage un răspuns neiertător: „Vă spun: nu vă cunosc” (Luca 13.27). Matei 7.21 îi citează pe aceşti falşi creştini care strigă: „Doamne, Doamne!”, fără să fi fost însă vreodată interesaţi de voinţa divină, iar versetele 2‑4 subliniază tocmai această contradicţie dintre expresia rostită cu buzele, „Dumnezeul meu”, şi spiritul de totală independenţă manifestat de popor. Chiar dacă odinioară Dumnezeu era Cel care desemna împăraţii şi poruncile cu privire la închinare, Israel îşi alesese singur căpeteniile şi pusese de capul lui bazele unei religii idolatre (v. 4,5,11; 1 Împăraţi 12.20,28‑33). Astăzi, în creştinătate, fiecare crede că poate decide singur în ce fel va aduce închinarea, astfel că în grupurile sectare şi în biserici întâlnim atâtea modalităţi de închinare, cât să fie satisfăcute toate felurile de a privi.

    Fiii lui Israel vor fi „ca un vas în care nu-ţi găseşti plăcerea” (v. 8; Isaia 30.14). „Domnul nu găseşte plăcere în ele” (v. 13). În ce ne priveşte, de am putea fi, oricare dintre noi, „un vas spre onoare, sfinţit, folositor Stăpânului, pregătit pentru orice lucrare bună”! Şi să nu uităm de obligaţiile pe care le are „oricine rosteşte Numele Domnului” (2 Timotei 2.19-22)!

  • 24 Mai 2023

    DOMNUL ESTE APROAPE

    Și [Iacov] a visat. Și iată o scară ridicată pe pământ, și capătul ei ajungea la ceruri. Și, iată, îngerii lui Dumnezeu urcau și coborau pe ea.

    Și [Ștefan] a spus: „Iată, văd cerurile deschise și pe Fiul Omului stând la dreapta lui Dumnezeu”.

    Geneza 28.12; Fapte 7.56


    În zilele lor, Iacov și Ștefan au avut în aceeași manieră cerul deschis înaintea ochilor și li s-a dat să vadă ceea ce-i interesa în mod personal acolo. O scară a fost pusă sub privirile lui Iacov, ale cărei capete atingeau într-o parte cerul, iar în cealaltă chiar locul unde el stătea culcat. Era un loc neînsemnat și lipsit de cinste, martor de asemenea al greșelii și stării nenorocite a lui Iacov. Totuși, scara a fost așezată pe el, iar glasul Domnului care Se afla în slavă deasupra lui i-a vorbit lui Iacov despre binecuvântare, despre siguranță, despre călăuzire și despre moștenire.

    Ștefan, la rândul lui, a văzut și el cerul deschis și slava de acolo. Iar Fiul Omului stătea în picioare la dreapta lui Dumnezeu. Acest lucru i-a descoperit martirului, așa cum scara îi descoperise patriarhului, faptul că împrejurările sale constituiau chiar în acel moment gândul și obiectul cerului.

    Așa au stat lucrurile, în două feluri asemănătoare, pe aceste căi depărtate una de alta, a lui Iacov și a lui Ștefan, depărtate între ele și depărtate de noi. Timpul însă nu contează. Credința vede aceleași ceruri deschise acum; și află, de asemenea, precum cei din vechime, că ele sunt ale noastre. Află că există legături între ele și împrejurările noastre. Pentru ochiul credinței există o scară; înaintea ei stă cerul deschis, iar „Omul Hristos Isus” este văzut acolo – Mijlocitorul noului legământ, Marele Preot, Avocatul de la Tatăl, Cel care simpatizează cu noi; de asemenea, Înainte Mergătorul nostru în acele locuri ale slavei.

    J. G. Bellett


    SĂMÂNȚA BUNĂ

    Gustați și vedeți ce bun este Domnul!

    Psalmul 34.8


    „Aș vrea și eu ochii bunicului”

    Micuța noastră se bucură foarte mult ori de câte ori cutreieră cu bunicul ei pe dealuri și prin păduri. De fiecare dată, el îi arată ceva nou din natură și astfel ea învață multe minuni din creația lui Dumnezeu.

    Odată, când ea s-a întors acasă după o plimbare cu bunicul, i-a spus mamei ei: „Ce fericită aș fi dacă aș avea ochii bunicului, el vede mult mai multe decât mine!”. — „Nu te înțeleg”, i-a răspuns mama, „chiar ieri bunicul s-a plâns că ochii i-au slăbit atât de mult, încât nu mai poate citi nimic fără ochelari”. — „Da, așa este, mamă, dar când suntem împreună afară, bunicul spune că el poate vedea în toate bunătatea lui Dumnezeu.” — „Draga mea, ceea ce îți lipsește ție nu sunt ochii bunicului, ci inima bunicului. Roagă-L pe Dumnezeu să pună în inima ta respect și dragoste pentru El. Atunci vei vedea și tu lucrurile așa cum le vede bunicul.”

    Dacă avem astfel de inimi și astfel de ochi, vom putea recunoaște și noi dovezile bunătății lui Dumnezeu. În situațiile vieții zilnice aflăm că El ne vrea binele în fiecare zi. Acesta este un motiv de a-I mulțumi necontenit pentru ajutorul Său, pentru ocrotirea Sa, pentru bunătatea Sa.

    „Lăudați pe Domnul, căci este bun, căci în veac ține bunătatea Lui!” (Psalmul 107.1).

    „O, de L-ar lăuda oamenii pe Domnul pentru bunătatea Lui și pentru lucrările Lui minunate față de fiii oamenilor!” (Psalmul 107.8).

    Citirea Bibliei: Ieremia 50.29-46 · Romani 15.1-13


    CUVÂNTUL LUI DUMNEZEU PENTRU ASTĂZI

    coordonatori Bob & Debby Gass

    DUMNEZEU SE VA ÎNGRIJI DE TINE! – Fundația S.E.E.R. România

    „N-am văzut pe cel neprihănit părăsit, nici pe urmașii lui cerșindu-ți pâinea.” (Psalmul 37:25)


    Dacă îți faci griji că n-o să te descurci, ia Biblia și citește: „Domnul întăreşte paşii omului, când Îi place calea lui; dacă se întâmplă să cadă, nu este doborât de tot, căci Domnul îl apucă de mână. Am fost tânăr, şi am îmbătrânit, dar n-am văzut pe cel neprihănit părăsit, nici pe urmaşii lui cerşindu-şi pâinea.” (Psalmul 37:23-25)

    S-ar putea să te afli astăzi pe marginea prăpastiei, dar Dumnezeu nu te va lăsa să cazi. Și dacă vei cădea, El te va prinde. Biblia spune: „El vă va da… veţi mânca și vă veți sătura, şi veţi lăuda Numele Domnului, Dumnezeului vostru, care va face minuni cu voi…” (Ioel 2:26) Nu mai încerca să înțelegi toate lucrurile, ci începe să te sprijini pe Dumnezeu.

    David scria: „Încrede-te în Domnul, şi fă binele; locuieşte în ţară, şi umblă în credincioşie. Domnul să-ţi fie desfătarea, şi El îţi va da tot ce-ţi doreşte inima. Încredinţează-ţi soarta în mâna Domnului, încrede-te în El, şi El va lucra!” (Psalmul 37:3-5) Poate Dumnezeu nu-ți va da tot ce-ți dorești, dar El îți va da tot ce ai nevoie! Domnul Isus spune: „Nu vă îngrijoraţi, dar, zicând: „Ce vom mânca?” sau: „Ce vom bea?” sau: „Cu ce ne vom îmbrăca?” Fiindcă toate aceste lucruri neamurile le caută. Tatăl vostru cel ceresc ştie că aveţi trebuinţă de ele. Căutaţi mai întâi Împărăţia lui Dumnezeu şi neprihănirea Lui, şi toate aceste lucruri vi se vor da pe deasupra.” (Matei 6:31-33) „Încredinţează-ţi soarta în mâna Domnului, şi El te va sprijini…” (Psalmul 55:22)

    Așadar, nu te îngrijora, Dumnezeu Se va îngriji de tine!


    SCRIPTURILE ÎN FIECARE ZI

    de Jean Koechlin

    Osea 7:1-16


    „Am vrut să vindec pe Israel” (v. 1). „Voiam să–i răscumpăr” (v. 13). Acesta este gândul lui Dumnezeu! Şi la fel este şi cu privire la tine, prieten încă neconvertit, însă este nevoie ca dorinţa ta să răspundă intenţiei Sale (Ioan 5.6). „Am vrut să-i adun pe copiii tăi” se va adresa Isus, mai târziu, Ierusalimului; iar răspunsul a fost: „şi n-aţi vrut” (Luca 13.34).

    Am putut observa deja starea morală deplorabilă a lui Israel, sub trăsăturile unei femei adultere (cap. 2) şi ale unei juncane îndărătnice (cap. 4.16). Aici el este comparat, succesiv, cu o masă de aluat dospit (v. 4), cu o turtă neîntoarsă (v. 8), cu o porumbiţă proastă (v. 11), cu un arc înşelător (v. 16). Pe un ton ironic, Domnul stigmatizează deopotrivă orgoliul şi lipsa lor de inteligenţă. Amestecul cu străinii a avut ca efect irosirea puterilor lui Efraim. „Perii albi” (v. 9) sunt semnul energiei scăzute „Şi el nu ştie”. În ce ne priveşte, să fim bine lămuriţi că a fraterniza cu lumea, indiferent sub ce formă, înseamnă pierderea comuniunii cu Domnul; şi, odată cu aceasta, fără să‑şi dea seama, creştinul este deposedat de întreaga energie spirituală. Exemplul lui Samson confirmă acest adevăr în modul cel mai solemn (citiţi Judecători 16.19,20).

  • 23 Mai 2023

    DOMNUL ESTE APROAPE

    Cuvântul pe care El l-a trimis fiilor lui Israel, vestind evanghelia păcii prin Isus Hristos (El este Domn al tuturor).

    Fapte 10.36


    Una dintre cele mai importante întrebări care poate fi adresată unei ființe omenești este aceasta: «Ai pace cu Dumnezeu?». Este o întrebare solemnă, care necesită un răspuns imediat din partea oricărei inimi. Nu există absolut niciun motiv pentru care un suflet tulburat să continue să nu aibă o pace stabilă cu Dumnezeu. Hristos a făcut pace prin sângele crucii Sale. Dumnezeu vestește pacea prin Isus Hristos și iată temelia solidă a păcii celui credincios: lucrarea încheiată a lui Hristos, primită pe baza autorității Cuvântului lui Dumnezeu, prin puterea Duhului Sfânt.

    Aceasta este temelia divină a păcii. Cu cât de bazăm mai mult pe ea, cu atât mai solidă va fi pacea noastră. Motivul pentru care mulți sunt într-o stare nenorocită de incertitudine este că nu se bazează, cu o credință absolută, pe temelia lui Dumnezeu. Ei se preocupă cu ei înșiși, în loc să se sprijine exclusiv pe Hristos. Ei privesc la experiențele lor, nu la Mântuitorul înviat. Simțămintele și eforturile lor îi preocupă, nu Hristos, și nădăjduiesc în zadar să obțină o îmbunătățire a lor înșiși, necăpătând altceva decât îndoieli întunecate. Inima lor este plină de teamă, iar duhul le este trist și abătut. Nu au siguranță divină, așa că încearcă să găsească mângâiere prin trăirea unei vieți religioase.

    Însă temelia păcii noastre, în prezența lui Dumnezeu, nu este constituită nici de simțămintele, nici de experiențele și nici de exercițiile noastre spirituale, oricare ar fi acestea. Dumnezeu nu le-a vestit fiilor lui Israel, și nici nouă, pacea prin experiențe spirituale, ci prin Isus Hristos.

    C. H. Mackintosh


    SĂMÂNȚA BUNĂ

    Ți-am pus înainte viața și moartea, binecuvântarea și blestemul. Alege deci viața, ca să trăiești.

    Deuteronom 30.19


    Dacă voi muri, va fi glorie!

    Un tânăr se afla în spital și situația lui era foarte gravă. Un vizitator l-a întrebat: „Crezi că te vei însănătoși?”. Tânărul a răspuns: „Dacă mă voi însănătoși, va fi har; dar, dacă voi muri, va fi glorie!”. La scurt timp, el a plecat acasă la Domnul. Aceasta a fost o glorie.

    Da, viața este har. Să fii sănătos și să îmbătrânești cu o sănătate bună este un har special. Dar dacă intervine moartea? Cu toții știm că ea intervine, mai devreme sau mai târziu, fie că o așteptăm, fie că nu. Atunci fie va urma gloria, fie va urma disperarea eternă, iadul, așa cum îl numește Biblia.

    Dumnezeu pune înaintea noastră „viața și moartea”, „binecuvântarea și blestemul”. Dumnezeu nu forțează pe nimeni, însă fiecare trebuie să aleagă: viață și binecuvântări, bucurie veșnică și glorie, dacă Îl alege pe Dumnezeu – sau moarte și blestem, „plânsul și scrâșnirea dinților”, dacă Îl respinge pe Dumnezeu (Matei 13.42).

    Când Isus Hristos a fost pe pământ, El a spus: „Și nu vreți să veniți la Mine, ca să aveți viață!” (Ioan 5.40). Oare nu simțim durerea din glasul Domnului când adresează aceste cuvinte? Acum trebuie să le rostească din nou, poate către cineva care citește aceste rânduri. Suntem îndemnați cu atâta solemnitate și totodată cu atâta iubire: „Alege deci viața, ca să trăiești”.

    „Plecați urechea și veniți la Mine, ascultați, și sufletul vostru va trăi” (Isaia 55.3). Nu respingeți o astfel de chemare făcută din iubire!

    Citirea Bibliei: Ieremia 50.1-28 · Romani 14.13-23


    CUVÂNTUL LUI DUMNEZEU PENTRU ASTĂZI

    coordonatori Bob & Debby Gass

    CUM SĂ FACI FAȚĂ DEZAMĂGIRII (3) – Fundația S.E.E.R. România

    „Am ajuns până acolo că m-a apucat o mare deznădejde de toată munca pe care am făcut-o sub soare” (Eclesiastul 2:20)


    Vorbim despre câteva dezamăgiri care ne pot ataca. Al patrulea tip de dezamăgire este cel cauzat de persoanele cu care lucrezi. Tu nu vei reuși în viață fără persoanele potrivite. Dar când cei pe care te bazezi te dezamăgesc, e dureros. Imaginează-ți dezamăgirea simțită de Moise. El îl lăsase pe fratele său Aaron la conducere, în cele patruzeci de zile cât fusese pe Muntele Sinai, ca să primească Cele Zece Porunci. Și când se întoarce, ce găsește? Poporul Israel închinându-se unui vițel… făcut de Aaron! Când Moise avusese nevoie de el cel mai mult, Aaron eșuează lamentabil. Să ne uităm însă la Moise: un lider adevărat care se ridică deasupra dezamăgirii. El îl confruntă pe Aaron, aduce fapta înaintea lui Dumnezeu și se roagă pentru iertarea poporului. Dumnezeu răspunde și apoi îi reamintește lui Moise misiunea sa: „Du-te dar şi du poporul unde ţi-am spus. Iată, Îngerul Meu va merge înaintea ta…” (Exodul 32:34).

    Dezamăgirea nu-ți anulează misiunea – sau prezența lui Dumnezeu. Așadar, fă ce ți-a spus Dumnezeu! Al cincilea tip de dezamăgire este cel cauzat de cei în care ți-ai investit viața. Să ne uităm din nou la Moise, pastor fondator al „Bisericii din pustie”… Adunarea sa era formată din sclavi eliberați și binecuvântați, care se îndreptau spre Țara promisă, însă fără o fărâmă de loialitate sau recunoștință pentru cel care pusese totul la bătaie și renunțase la multe ca să facă posibile toate acestea. Abia fuseseră eliberați din sclavia Egiptului, și ei s-au întors împotriva lui Moise, acuzându-l, învinovățindu-l și ocărându-l (vezi Exodul 14). A fost Moise dezamăgit și rănit? Da. Însă de fiecare dată când și-a dorit să renunțe, a discutat cu Dumnezeu, s-a rugat pentru turma ce se tot văicărea, a primit instrucțiuni noi „de la centru” și… s-a întors la responsabilitățile sale! Asta fac oamenii lui Dumnezeu atunci când sunt dezamăgiți și doresc să renunțe. Și tu trebuie să faci la fel!


    SCRIPTURILE ÎN FIECARE ZI

    de Jean Koechlin

    Osea 6:1-11


    Osea tocmai enunţase ceea ce aşteaptă Dumnezeu pentru a-l vindeca pe Israel: „până îşi vor recunoaşte vina” (cap. 5.15). Nu este deci impresionant să-l vedem pe profet cum, imediat după aceasta, îşi ia într–un fel poporul de mână şi–i spune: „Veniţi, să ne întoarcem la Domnul”? Cel ce a lovit ne va lega rănile.

    Un păstor explica cum a fost nevoit să rupă el însuşi piciorul unei oi neascultătoare, pentru a o face dependentă de el şi pentru a şi–o ataşa prin îngrijirile sale. Versetul 4 redă în mare starea morală a poporului ~ şi, din nefericire, a multor creştini. Câţi nu au avut o convertire plină de promisiuni şi totuşi către ei se poate îndrepta acum această mustrare: „Bunătatea voastră este ca roua care trece curând” (v. 4; Apocalipsa 2.4)!

    Fie ca, în pofida contactelor aducătoare de uscăciune cu această lume, Domnul să păstreze în inimile noastre prospeţimea afecţiunilor pentru El! În zadar aduceau Efraim şi Iuda animale pentru jertfe (cap. 5.6)! Domnul le răspunde: „Bunătatea Îmi place, nu jertfa” (v. 6, pe care Domnul îl citează în două rânduri fariseilor: Matei 9.13; 12.7). Dragostea pentru Hristos, însoţită de dragostea care decurge din aceasta, cea pentru aproapele, este singurul considerent pentru care Dumnezeu recunoaşte la cineva o slujire, orice-ar fi (1 Corinteni 13.1‑3).

  • 22 Mai 2023

    DOMNUL ESTE APROAPE

    Nuiaua și mustrarea dau înțelepciune, dar un copil lăsat în voia lui aduce rușine mamei lui.

    Proverbe 29.15


    În procesul de creștere a copiilor, doar vorbirea nu va fi de ajuns; cuvintele nu vor schimba tendințele lor naturale, nici nu vor înfrâna încăpățânarea. Asemenea viticultorului care își îngrijește via, este nevoie să cureți, să îndoi și să direcționezi tânăra mlădiță, dacă vrei să o educi pentru Dumnezeu și pentru dreptate. Multe mame își învață copiii corect, în ce privește teoria, însă, prin neglijență și indiferență, îi lasă să crească în direcția opusă. Aceasta este o piedică în calea educării copiilor; poate că preocupările casnice trebuie să fie puse deoparte pentru un moment, timp în care este necesară corecția și instruirea copiilor. Dar, dacă problema nu este rezolvată la momentul în care copiii sunt mici, odată cu creșterea copiilor se vor amplifica problemele. Multe mame neînțelepte, din comoditate, își lasă copiii în propria voie, uitând că Dumnezeu a spus: „Nuiaua și mustrarea dau înțelepciune, dar un copil lăsat în voia lui aduce rușine mamei lui”.

    Vom atrage acum atenția asupra frumoasei atitudini a lui Manoah și a soției lui din Judecători 13. Când Îngerul Domnului le-a spus că vor avea un fiu, care va fi un nazireu și care îl va elibera pe Israel, „Manoah s-a rugat Domnului și a zis: «Te rog, Doamne, să mai vină la noi Omul lui Dumnezeu, pe care L-ai trimis, și să ne învețe ce să facem cu copilul care se va naște … Așadar, dacă se va împlini cuvântul tău, cum să ne purtăm cu copilul acesta?»” (Judecători 13.8,12). Această atitudine a fost foarte potrivită și foarte înțeleaptă. Ea ar trebui să fie starea sufletului și dorința arzătoare a fiecărei mame și a fiecărui tată. Adesea avem nevoie să ne reîntoarcem la Dumnezeu și să întrebăm: «Cum să ne purtăm cu copilul acesta și ce să facem cu el?».

    R. K. Campbell


    SĂMÂNȚA BUNĂ

    Ați auzit de răbdarea lui Iov și ați văzut ce sfârșit i-a dat Domnul, pentru că Domnul este plin de milă și de îndurare.

    Iacov 5.11


    Hristos este mângâierea mea

    Frederick Tucker, fiul unei familii engleze foarte bogate, s-a născut pe 21 mai 1853 în nord-estul Indiei. Împreună cu prima lui soție și cu trei colaboratori, el a întemeiat în anul 1882 Armata Salvării în India. Prima lui soție a murit curând în timpul unei epidemii de holeră. Frederick s-a recăsătorit. A doua lui soție, Emma, era fiica întemeietorului Armatei Salvării (1865, Londra), William Both. Împreună au avut nouă copii, dintre care trei au murit de timpuriu. Și Emma s-a îmbolnăvit grav în India și au fost nevoiți să se mute în America.

    Într-o zi, Frederick predica și spunea că Isus Hristos este plin de milă. După predică, un ascultător i s-a adresat cu un vădit reproș: „Dacă și soția dumneavoastră ar muri la fel ca a mea, iar copiii ar striga plângând după mama lor, nu ați mai spune nimic despre un Dumnezeu al dragostei care este milostiv”.

    După câteva zile s-a întâmplat ceva de necrezut. Fiind într-o călătorie, Emma și-a pierdut viața într-un accident de tren! Când Frederick a stat cu cei șase copii ai lui în fața mormântului deschis, și-a amintit de cuvintele acuzatoare ale ascultătorului său și a spus: „De curând cineva mi-a spus că, dacă soția mea ar muri, atunci nu aș mai putea spune că Dumnezeu este plin de milă. Dacă acest bărbat este prezent aici, doresc să-i spun că Dumnezeu este cu mine. Da, durerea mea este foarte mare, dar tocmai astăzi Hristos este mângâierea mea”. Bărbatul acela era prezent acolo. Copleșit de mărturia lui Tucker, și-a deschis inima la mesajul salvator al evangheliei.

    Citirea Bibliei: Ieremia 49.23-39 · Romani 14.1-12


    CUVÂNTUL LUI DUMNEZEU PENTRU ASTĂZI

    coordonatori Bob & Debby Gass

    CUM SĂ FACI FAȚĂ DEZAMĂGIRII (2) – Fundația S.E.E.R. România

    „Trăgeam nădejde de lumină, şi când colo, a venit întunericul.” (Iov 30:26)


    După dezamăgirea de sine despre care vorbeam ieri, un al doilea tip este dezamăgirea cauzată de lideri. Ar fi rezonabil să presupunem că te puteai încrede în Eli, marele preot al lui Israel. Asta a crezut și Ana, mama lui Samuel când i l-a încredințat pe fiul ei, convinsă fiind că îl va pregăti să fie un slujitor al lui Dumnezeu. Însă Eli avea o mare slăbiciune de caracter. Era părinte, dar unul care nu s-a implicat atunci când fiii săi au abuzat de privilegiile lor preoțești, acceptând mita și însoțindu-se cu femei ușoare. Cine l-ar fi putut învinovăți pe tânărul Samuel dacă ar fi eșuat, când a aflat că liderul pe care îl stima căzuse atât de jos? Dar nu, el nu și-a manifestat dezamăgirea, ci și-a ațintit privirea spre Dumnezeu!

    Biblia spune că „Samuel creştea și Domnul era cu el.” (1 Samuel 3:19) Prin urmare, el a devenit unul dintre cei mai mari profeți ai poporului Israel. Cum poți face față dezamăgirii cauzate de un lider? Privind la Domnul!

    Al treilea tip de dezamăgire este cel cauzat de familie. Să-l luăm ca exemplu pe Iosif. Când Dumnezeu i-a arătat viziunea succesului ce-l aștepta, el s-a gândit că frații săi se vor bucura. Dar ei au reacționat cu ură, și l-au vândut ca sclav. Departe de familie și de prieteni, el a zăcut ani de zile în închisoare pentru o faptă pe care nu o săvârșise. Această situație putea fi o invitație la amărăciune, la discuții nesfârșite despre răul care i-a fost făcut, și chiar la planuri de răzbunare. Dacă Iosif ar fi făcut așa, cred că ar fi murit ca un condamnat de rând, într-o închisoare străină. Dar Iosif L-a lăsat pe Dumnezeu să-l răzbune. Iar Dumnezeu va face la fel și pentru tine. „Orice armă făurită împotriva ta va fi fără putere; şi pe orice limbă care se va ridica la judecată împotriva ta, o vei osândi. Aceasta este moştenirea robilor Domnului, aşa este mântuirea care le vine de la Mine, zice Domnul.” (Isaia 54:17)


    SCRIPTURILE ÎN FIECARE ZI

    de Jean Koechlin

    Osea 5:1-15


    Profetul li se adresează într–un fel cu totul special mai-marilor lui Israel: „preoţilor!”, „casă a împăratului!”. Aceştia însă, care ar fi trebuit să fie un exemplu pentru popor, le–au devenit o cursă (v. 1), iar rezultatul este catastrofal: „şi ei s–au cufundat în stricăciunea necredinţei” (v. 2). În cap. 4.15, Domnul îl implorase pe Iuda să nu-l imite pe Efraim. În zadar! Imediat după ce a fost anunţată căderea lui Israel, versetul 5 adaugă: „chiar şi Iuda va cădea cu ei”.

    Câtă inconsecvenţă şi mândrie la aceşti nefericiţi israeliţi! (v. 5). „Faptele lor nu–i lasă să se întoarcă la Dumnezeul lor” (v. 4). Şi, ca şi cum n–ar fi fost nimic ce făcuseră, ei se apropie de Domnul cu jertfe. Dar nu–L găsesc (v. 6), pentru că este o ofensă adusă lui Dumnezeu să pretinzi să împlineşti un serviciu religios fără să fii mai întâi în regulă cu El în privinţa păcatelor. Efraim îşi descoperă boala (v. 13).

    În loc să se adreseze însă Marelui Medic, recunoscându–se vinovat (v. 15), el se întoarce spre Asiria, către împăratul Iareb.

    Aşa fac mulţi oameni: când conştiinţa nu le dă pace, în loc să se smerească înaintea lui Dumnezeu, caută ajutor şi distracţie într-o lume care nu–i poate vindeca.

  • 21 Mai 2023

    DOMNUL ESTE APROAPE

    Hiram, împăratul Tirului, ajutase pe Solomon cu lemn de cedru și cu lemn de chiparos și cu aur după toată dorința lui; împăratul Solomon a dat lui Hiram douăzeci de cetăți în țara Galileii. Și Hiram a ieșit din Tir, ca să vadă cetățile pe care i le dăduse Solomon, dar nu i-au plăcut. Și a zis: „Ce sunt cetățile acestea pe care mi le-ai dat, fratele meu?”. Și le-a numit țara Cabul, până în ziua aceasta.

    1 Împărați 9.11-13


    Hiram, împăratul Tirului, îl ajutase mult pe împăratul Solomon la zidirea templului (2 Cronici 2.1-15). Solomon, la rândul lui, i-a dat lui Hiram o parte din țara Galileii, ca dar pentru ajutorul primit de la el. Când Hiram a ieșit să vadă teritoriul care îi fusese dăruit, n-a fost impresionat deloc. El a numit acele cetăți „țara Cabul”, care înseamnă „bun de nimic”. Nu ni se spune care a fost reacția lui Solomon la aceasta, însă tăcerea lui pare să sugereze că nu a fost în dezacord cu evaluarea făcută de Hiram.

    Acești doi împărați din Vechiul Testament au vizitat fiecare Galileea. Citim însă despre un al treilea Împărat, care nu numai că a vizitat Galileea, ci a trăit acolo cea mai mare parte a vieții Sale. Poporul din Galileea, care ședea în întuneric, a văzut „o mare lumină” (Matei 4.15,16). Domnul Isus a trăit printre cei sărmani din Galileea. Ucenicii Lui au fost galileeni, iar prima Sa minune relatată în Scriptură a fost făcută în Galileea (Ioan 2.11).

    Ce contrast între Hiram și Domnul Isus! Hiram a gândit despre Galileea că nu era locul potrivit unde să locuiască un împărat și că tot acel ținut era „bun de nimic”. Hristos n-a purtat haine împărătești, nici n-a trăit într-un palat, ci a trăit în Galileea, printre „cei sărmani ai turmei”. În adâncă umilință, El S-a identificat cu ei într-o măsură atât de mare, încât a fost cunoscut ca „Galileeanul” (Luca 22.59). Acest Împărat este vrednic de toată lauda și adorarea noastră.

    B. Reynolds

    SĂMÂNȚA BUNĂ

    Deoarece copiii sunt părtași sângelui și cărnii, tot așa și El a luat parte la ele, pentru ca, prin moarte, să nimicească pe cel care are puterea morții, adică pe diavolul.

    Evrei 2.14


    Întruparea Sa și moartea Sa

    În Evrei 2.10-18 vedem cum Domnul Isus îi sprijină pe răscumpărații Săi pe calea către gloria cerească. Pentru aceasta, au fost de îndeplinit două premise:

    1. Fiul lui Dumnezeu a trebuit să devină Om. Deoarece copiii lui Dumnezeu pe care îi duce în cer sunt din sânge și din carne, El a luat parte la ele în același fel. Prin naștere, El a devenit Om, pentru a avea parte de o viață omenească pe pământ. În timpul copilăriei Sale, în timpul cât a profesat meseria de tâmplar și în timpul slujirii Sale, El a cunoscut bine ce înseamnă viața omenească. Acum El poate să-i înțeleagă pe ai Săi și să-i ajute pe calea spre glorie.

    Există totuși o mare diferență între El și cei credincioși. Isus a fost fără păcat. De aceea este scris că El a fost „ispitit în toate, asemenea nouă, dar fără păcat” (Evrei 4.15). La El nu a existat niciun punct de atingere cu păcatul. El a fost curat, sfânt și fără păcat.

    2. Isus Hristos a trebuit să moară. Prin moartea Sa la cruce, El l-a biruit pe Satan. Murind ca Om fără păcat, a împlinit în mod desăvârșit lucrarea de răscumpărare. Apoi a treia zi a înviat. Prin aceasta, Dumnezeu a confirmat biruința Lui asupra morții și a diavolului. Acum Domnul Isus îi eliberează de sub puterea lui Satan și a morții pe toți cei care cred în El. Ei se află pe calea către cer unde El îi va duce cu siguranță.

    Citirea Bibliei: Ieremia 49.1-22 · Romani 13.11-14

    CUVÂNTUL LUI DUMNEZEU PENTRU ASTĂZI

    coordonatori Bob & Debby Gass

    CUM SĂ FACI FAȚĂ DEZAMĂGIRII (1) – Fundația S.E.E.R. România

    „Cel neprihănit de şapte ori cade, şi se ridică…” (Proverbele 24:16)


    Pe parcursul câtorva zile vom privi la cinci tipuri diferite de dezamăgire.

    Azi vorbim despre dezamăgirea cauzată de tine însuți. Este dezamăgirea care te obosește cel mai tare, întrucât te coboară în ochii tăi ca într-o spirală și este greu să-ți revii din ea. Apostolul Petru a experimentat-o. El a promis că Îi va fi loial lui Hristos afirmând: „Chiar dacă toți… eu niciodată…” Cu alte cuvinte: „Sunt al tău până la moarte!” (vezi Matei 26:33) Cu toate acestea, s-a lepădat de Hristos de trei ori. Mai târziu, el și-a amintit de vorbele lui Hristos: „Înainte ca să cânte cocoşul, te vei lepăda de Mine de trei ori.” (Matei 26:34)… cu inima frântă de acest eșec, Petru „a ieşit afară, şi a plâns cu amar.” (Luca 22:62) Este și starea ta de-acum? Te gândești cumva: „Doamne, cum ai putea să folosești pe cineva ca mine?” Domnul Isus nu a fost șocat. El era foarte conștient de slăbiciunile lui Petru de când l-a chemat. Dar a știut și că ucenicul acesta sincer are o inimă delicată și dedicată, așa că a ales să-Și manifeste harul față de el, și nu să-l dea la o parte! După Înviere, îngerul le-a spus „duceţi-vă de spuneţi ucenicilor Lui, şi lui Petru” să se întâlnească cu El în Galilea (vezi Marcu 16:7). Prin aceste cuvinte, Hristos Și-a reafirmat alegerea față de acest ucenic care se lepădase de El! Restul istoriei lui Petru este una fascinantă. Așadar, când păcătuiești sau cazi de la credință dezamăgindu-te pe tine însuți, ce trebuie să faci?

    1) Smerește-te și pocăiește-te. Mărturisește-ți păcatul; nu căuta scuze, justificări și nu da vina pe împrejurări sau pe oameni!

    2) Primește harul lui Dumnezeu și iertarea Lui prin credință, nu prin sentimente. Nu-l lăsa pe Satan să te convingă că ești în afara puterii și harului lui Dumnezeu. Nu este adevărat!

    3) Nu adăuga ocară la rana ta, permițându-i dezamăgirii să te facă să te adâncești în deznădejde și disperare!

    4) Primește orice ajutor îți iese în cale pentru a te putea ridica din nou!


    SCRIPTURILE ÎN FIECARE ZI

    de Jean Koechlin

    Osea 4:1-19


    Versetele 1 şi 2 ne amintesc de Romani 3.9-19, pasaj care–i are în vedere nu numai pe evrei, ci pe toţi oamenii. Israel însă, ca depozitar al oracolelor lui Dumnezeu, este cu atât mai responsabil, cu cât respinge cunoştinţa de bunăvoie şi uită legea (v. 6; Romani 3.2). S-au alipit de idoli, „departe de Dumnezeul lor” (sf. v. 12). Creştini, nu este această ultimă expresie un avertisment solemn şi pentru noi, cei asaltaţi de o sumedenie de modalităţi şi totodată de ocazii (fiecare le poate identifica pe ale lui) de a ne sustrage din faţa autorităţii pe care Domnul trebuie s-o aibă în viaţa noastră?

    Care va fi de astă dată pedeapsa nefericitului popor? Cea mai cutremurătoare cu putinţă: abandonarea. Starea sa este incurabilă, fără speranţă. Dumnezeu renunţă la a-l mai ţine pentru Sine şi declară:

    „Voi uita şi Eu pe fiii tăi” (v. 6);

    „Nu voi pedepsi pe fiicele voastre” (v. 14);

    „Efraim s-a alipit de idoli: lăsaţI-l” (v. 17).

    Acest înspăimântător tablou al corupţiei celor zece seminţii ar fi trebuit să fie în tot acest timp un avertisment pentru Iuda. Ghilgalul şi Betelul (casa lui Dumnezeu), sedii ale promisiunilor şi ale binecuvântărilor pe parcursul întregii istorii a lui Israel, au devenit centre ale nelegiuirii, capitale ale religiei profane. Domnul îl îndeamnă în mod solemn pe Iuda să nu se suie acolo (v. 15).

  • 20 Mai 2023

    DOMNUL ESTE APROAPE

    Împărate, să nu meargă cu tine oștirea lui Israel, pentru că Domnul nu este cu Israel, cu toți fiii lui Efraim. Dar, dacă vrei să mergi, fă-o; fii tare pentru luptă: Dumnezeu te va face să cazi înaintea vrăjmașului, pentru că Dumnezeu are putere să ajute și să doboare.

    2 Cronici 25.7,8


    Lecții din viața lui Amația (1) – Ajutorul vine de la Dumnezeu

    Amația pornește la război și face socoteala soldaților săi: avea trei sute de mii de oameni. Se pare însă că mărimea numărului soldaților era un lucru important pentru el, așa că a mai tocmit o sută de mii de oameni din Israel, pentru o sută de talanți de argint. Domnul însă i-a trimis un profet cu un mesaj clar și simplu: «Dumnezeu nu este cu Israel, din cauza păcatelor lui. Așa că nu-i lua la luptă pe acei oameni din Israel, căci la Dumnezeu este puterea pentru biruință». Dar cum rămânea cu argintul plătit? „Domnul poate să-ți dea mai mult decât atât” (2 Cronici 25.9). Astfel, Amația i-a trimis acasă pe oamenii din Israel, a mers la luptă fără ei și a biruit.

    Prin această experiență, Amația a învățat că Dumnezeu este Cel care dă biruința și bogățiile și că, dacă ești cu Dumnezeu și asculți de cuvintele Lui, El este cu tine. De asemenea, este prezentat aici principiul important al asocierii: nu te poți asocia cu cei cu care nu este Dumnezeu. Acesta este motivul pentru care oamenii lui Israel au fost trimiși acasă.

    Aceasta a fost o lecție plină de har din partea Domnului. Amația avea undeva între zece și doisprezece ani atunci când Iehoiada a murit și când tatăl său, Ioas, L-a părăsit pe Domnul. Această atitudine a tatălui său a constituit o influență rea pentru el, la o vârstă importantă. Prin urmare, Domnul i-a oferit o lecție practică și binecuvântată, care i-a vorbit inimii. Avea el s-o învețe?

    Și noi suntem ca Amația. Ne simțim mai puternici și mai capabili de a face lucruri mari pentru Dumnezeu atunci când suntem mulți. Dar care este folosul numărului mare, dacă despărțiți de Domnul nu putem face nimic? Trebuie să trecem prin experiențe dureroase ca să învățăm că Dumnezeu este suficient și că puterea și ajutorul vin de la El. Există o bătălie spirituală, în care avem mare nevoie de ajutor. Să mergem la Domnul și să căutăm ajutorul Lui; doar El ni-l poate oferi!

    A. Leclerc

    SĂMÂNȚA BUNĂ

    Doamne, Dumnezeul oștirilor, ascultă rugăciunea mea! Apleacă-Ți urechea, Dumnezeul lui Iacov!

    Psalmul 84.8


    Psalmii ne îndeamnă să ne rugăm

    Cărțile Psalmilor conțin stăruitoare îndemnuri la rugăciune. În Psalmul 62.8, David ne îndeamnă: „Vărsați-vă inimile înaintea Lui! Dumnezeu este adăpostul nostru”. În Psalmul 120.1, un alt om credincios ne împărtășește experiența lui cu Dumnezeu: „Am strigat către Domnul în strâmtorarea mea și El m-a ascultat”. Exemplele acestor oameni credincioși, care au strigat la Dumnezeu și au primit un răspuns, nu ne încurajează oare și pe noi să ne rugăm cu încredere și să aducem înaintea Lui tot ce ne îngrijorează? Iar în Psalmul de astăzi, Cel care ne îndeamnă să ne rugăm este Însuși Dumnezeu, menționat sub trei nume ale Sale:

    Domnul – El nu Se schimbă niciodată și împlinește tot ce a promis în Cuvântul Său. Acest nume al lui Dumnezeu scoate în evidență credincioșia Sa. Astfel, când ne rugăm lui Dumnezeu, să-L credem pe cuvânt și să ne bazăm pe promisiunile Sale.

    Dumnezeul oștirilor – El tronează în cer și de acolo guvernează lumea, chiar dacă acest lucru nu este vizibil. Acest nume subliniază puterea Sa. Astfel, când ne rugăm către marele și atotputernicul Dumnezeu, să știm că Lui Îi stă la dispoziție tot ce este în cer și pe pământ.

    Dumnezeul lui Iacov – El nu a renunțat niciodată la acest om credincios, Iacov, care, din nefericire, a acționat deseori cu viclenie și a mers pe calea lui. Acest nume al lui Dumnezeu subliniază harul Său. Așadar, atunci când ne rugăm, să contăm pe faptul că Dumnezeu este milostiv și că ne vine în ajutor, în ciuda eșecurilor noastre.

    Citirea Bibliei: Ieremia 48.26-47 · Romani 13.1-10


    CUVÂNTUL LUI DUMNEZEU PENTRU ASTĂZI

    coordonatori Bob & Debby Gass

    FII ÎNȚELEPT CU BANII TĂI! – Fundația S.E.E.R. România

    „Comori de preţ… sunt în locuinţa celui înţelept…” (Proverbele 21:20)


    Cuvântul lui Dumnezeu ne spune ce avem de făcut cu banii noștri.

    1) Să semănăm o parte din ei. Biblia spune: „cine seamănă mult, mult va secera” (2 Corinteni 9:6). S-ar putea să spui: „Dar chiar acum sunt cam strâmtorat!” Nu păstra pentru tine de teamă că nu vei avea suficient! Oferă-I lui Dumnezeu o sămânță cu care să lucreze și El Se va asigura că vei avea parte de seceriș atunci când vei avea nevoie! Abilitatea Sa de a purta de grijă nu este limitată de economia lumii. Fă și tu ceea ce a făcut Isaac, când „În ţară a venit o foamete… Isaac a făcut semănături în ţara aceea şi a strâns rod însutit în anul acela; căci Domnul l-a binecuvântat.” (Geneza 26:1, 12) Pe cine a binecuvântat Isaac din punct de vedere financiar? Pe Domnul! Când Dumnezeu îți spune să dăruiești, fă-o prin credință, încrezător că la vremea potrivită, în felul potrivit și exact în locurile potrivite, vei primi și tu „însutit”. Poate că spui: „Nu am încercat niciodată lucrul acesta!” Înainte de-a pleca de pe pământul acesta, încearcă măcar o dată!

    2) Să economisim o parte din ei. Biblia ne spune: „Comori de preţ şi untdelemn sunt în locuinţa celui înţelept, dar omul fără minte le risipeşte.” (Proverbele 21:20) Învață să trăiești în limitele mijloacelor tale. Adu-ți aminte că poți trăi fericit fără lucrurile promovate în reclamele de la televizor. Înainte să faci o achiziție, oprește-te și roagă-te. Numai pentru că banca aprobă împrumutul nu înseamnă că Dumnezeu aprobă cheltuiala! Iosif l-a învățat pe Faraon: „Să se strângă toate bucatele din aceşti ani buni care au să vină… Bucatele acestea vor fi provizia ţării, pentru cei şapte ani de foamete…” (Geneza 41:35-36) Trăiește după „principiul lui Iosif” și pune deoparte! Și încă un gând: dacă continui să risipești banii în mod necugetat, de ce ți-ar răspunde Dumnezeu la rugăciune și ți-ar da mai mulți bani, ca să-i risipești?!

    Așadar, fii înțelept cu banii tăi!


    SCRIPTURILE ÎN FIECARE ZI

    de Jean Koechlin

    Osea 2:18-23; 3:1-5


    Într–un stil abrupt, specific profetului, descrierea stării tragice a lui Israel alternează cu promisiunile restaurării fără relatări intermediare (v. 18‑23). Harul lui Dumnezeu va stabili noi legături cu poporul Său, care nu–I va mai fi rob, precum această femeie cumpărată (cap. 3.2), nici nu I se va mai adresa folosind apelativul „Stăpânul meu”, ci: „Soţul meu” (cap. 2.16). „Te voi logodi cu Mine”, repetă Domnul de trei ori, ca pentru a-Şi pecetlui angajamentul (v. 19, 20). În acelaşi fel în care o face inelul de pe degetul unei tinere logodnice, această promisiune ar fi trebuit să vorbească inimii sărmanului popor, să-l provoace la a-şi păstra cu gelozie afecţiunile pentru Domnul (comp. cu Ieremia 2.2). Prin analogie, ne gândim la Biserică, care ar fi trebuit să fie în întregime pentru Hristos. „V-am logodit cu un singur bărbat”, le spune Pavel corintenilor (2 Corinteni 11.2), dezvăluind, de asemeni, în Efeseni 5.25‑27 ceea ce Isus a făcut, ceea ce El face şi ceea ce va face pentru Adunare.

    Scurta profeţie din capitolul 3 descrie într-un mod izbitor starea actuală a copiilor lui Israel: ei nu au nici împărat, nici cultul închinării, fie că este vorba de închinarea în faţa idolilor, fie de cea înaintea Domnului (v. 4). Casa lui Israel este neocupată, măturată şi împodobită, gata pentru împlinirea cuvintelor din Matei 12.45. Însă după aceasta va urma pocăinţa sa şi restabilirea sa în binecuvântarea divină, prin bunătatea Domnului (v. 5).

  • 19 Mai 2023

    DOMNUL ESTE APROAPE

    Israel este o viță necurățită de uscături, el aduce rod pentru sine; după belșugul rodului său și-a înmulțit altarele; după bunătatea pământului său și-au făcut stâlpi frumoși.

    Osea 10.1


    Vedem că Israel devenise o vie luxuriantă, foarte bogată și prosperă, datorită harului și a favorii lui Dumnezeu, însă dorința lui după a-și plăcea lui însuși nu se micșorase – „el aduce rod pentru sine”. Israel, la fel ca mulți alți credincioși astăzi, era preocupat cu sine și cu a strânge tot mai multe bogății, fără a fi preocupat cu a aduce roade pentru Dumnezeu și cu a-L glorifica pentru tot ceea ce Acesta făcuse pentru el.

    „După belșugul rodului său și-a înmulțit altarele.” Cu cât a primit mai multe binecuvântări și mai multe bogății, cu atât și-a zidit mai multe altare. Trebuie să ne întrebăm cu toții cât de des Îi dăm înapoi lui Dumnezeu din binecuvântările pe care ni le-a dat, în loc să le folosim în întregime pentru noi. Din nefericire, de multe ori investim pentru noi înșine și ne strângem bogății, în loc să dăm pentru lucrarea Domnului și să-L slujim cu adevărat. „După bunătatea pământului său și-au făcut stâlpi frumoși.” Cu cât Israel a primit mai multă bogăție, cu atât mai insistent a folosit-o pentru a-și zidi sistemul idolatru, în loc de a zidi pentru Domnul.

    Să ne întrebăm ce putem face pentru Domnul astăzi și ce putem să-I dăm din binecuvântările și bogățiile pe care El Însuși ni le-a dăruit. Aceste lucruri diferă de la persoană la persoană, în funcție de cum El ne-a binecuvântat pe fiecare, însă cu siguranță că oricare dintre noi putem dărui și Îl putem sluji, potrivit capacității pe care o avem de la El. Cel mai important lucru este să avem o dorință fierbinte de a-I fi de folos cu tot ceea ce avem de la El.

    E. Nassour


    SĂMÂNȚA BUNĂ

    Dacă cineva este ascultător al Cuvântului, și nu împlinitor, seamănă cu un om care își privește fața firească într-o oglindă și, după ce s-a privit, pleacă și uită îndată cum era.

    Iacov 1.23,24


    Oglinda Cuvântului lui Dumnezeu

    Cabina de probă a magazinului de îmbrăcăminte este plină de oglinzi și peste tot îți vezi chipul. De fapt, trebuie să vezi cum arăți în noua haină și apoi să o și cumperi. – Desigur, poți și să o lași acolo și să pleci fără ea.

    Oglinzile ne însoțesc toată viața. Dar cine se gândește că Biblia, Cuvântul lui Dumnezeu, este oglinda perfectă pentru omul interior? Când citim Biblia, ne vedem tot lăuntrul nostru în ea. Când citim o altă carte, nu avem aceeași experiență. Din nefericire, imaginea pe care ne-o prezintă Biblia nu este întotdeauna plăcută, pentru că Dumnezeu nu-l măgulește niciodată pe om, așa cum face un scriitor care vrea să obțină un tiraj mare de cărți. În Biblie ne descoperim greșelile și lipsurile în toată gravitatea lor, ne vedem deodată așa cum ne vede Dumnezeu: fără machiaj și goi-goluți.

    Dacă până acum omul a avut o imagine cu totul eronată despre sine, îi vine greu să facă față acestei realități pe care o dezvăluie oglinda!

    Dar cât de bine este să privim adevărul prezentat de „oglindă”, adică să auzim și să împlinim Cuvântul lui Dumnezeu, crezând mesajul de salvare al lui Dumnezeu! Evanghelia (vestea bună) este puterea lui Dumnezeu care aduce salvare fiecăruia care crede. Cine crede în Isus Hristos și în lucrarea Sa de ispășire este îndreptățit de Dumnezeu.

    Citirea Bibliei: Ieremia 47.1-48.25 · Romani 12.16-21


    CUVÂNTUL LUI DUMNEZEU PENTRU ASTĂZI

    coordonatori Bob & Debby Gass

    ÎNCREDE-TE ÎNTOTDEAUNA ÎN DUMNEZEU! – Fundația S.E.E.R. România

    „Dumnezeu a privit spre copiii lui Israel şi a luat cunoştinţă de ei.” (Exodul 2:25)


    Biblia ne relatează că: „împăratul Egiptului a murit și copiii lui Israel gemeau încă din pricina robiei şi scoteau strigăte deznădăjduite. Strigătele acestea pe care li le smulgea robia s-au suit până la Dumnezeu. Dumnezeu a auzit gemetele lor şi Şi-a adus aminte de legământul Său făcut cu Avraam, Isaac şi Iacov. Dumnezeu a privit spre copiii lui Israel şi a luat cunoştinţă de ei.” (Exodul 2:23-25). Când israeliții credeau că viața nu poate fi mai grea de-atât, Faraon le-a redus cantitatea de paie și le-a poruncit să producă același număr de cărămizi zilnic. Acesta a fost punctul în care au ajuns la limită!

    Te afli și tu cumva într-un asemenea moment? Dacă este așa, iată trei lucruri pe care trebuie să le știi:

    1) Uneori ajută să-ți împărtășești sentimentele. Mai ales când o faci la vremea potrivită, în modul potrivit și față de persoanele potrivite. Poate fi un lucru terapeutic și vindecător. Dar de cele mai multe ori, ajutorul de care ai nevoie nu se poate găsi la oameni.

    2) Vine o vreme când trebuie să strigi către Dumnezeu. Dumnezeu i-a văzut că se luptă să supraviețuiască de la o zi la alta, dar pentru că au discutat doar între ei, dar nu și cu El, nimic nu s-a schimbat. Tu te-ai rugat pentru situația în care te afli? Rugăciunea trebuie să fie prima ta opțiune, nu ultima! Psalmistul a spus: „În mijlocul strâmtorării am chemat pe Domnul: Domnul m-a ascultat şi m-a scos la larg.” (Psalmul 118:5) Rugăciunile psalmistului l-au scos dintr-un loc al „strâmtorării” și l-au pus într-un loc al siguranței lui Dumnezeu.

    3) Dumnezeu Își va ține mereu promisiunea. „Şi-a adus aminte de legământul Său… şi a luat cunoştinţă de ei.” (Exodul 2:24-25) Dumnezeu lucrează potrivit planului Său, nu după planul nostru. El are un orar stabilit după care răspunde la rugăciunile tale și te scapă, deci continuă să te rogi și să crezi în El!


    SCRIPTURILE ÎN FIECARE ZI

    de Jean Koechlin

    Osea 2:1-17


    Cauza lui Israel nu se poate apăra (v. 2; comp. cu Isaia 1.18)! După un rechizitoriu cutremurător, Dumnezeu pronunţă pedeapsa pentru infidelitatea acestui popor: „de aceea, iată, îţi voi îngrădi calea” (v. 6) „de aceea Îmi voi lua înapoi grâul” (v. 9).

    „De aceea” şi ne-am putea aştepta la o pedeapsă încă şi mai severă. Dar ce anunţă versetul 14?:

    „De aceea, iată, o voi ademeni şi o voi duce în pustie şi voi vorbi inimii ei”. Neasemuit har al lui Dumnezeu! Păcatul alor Săi Îi dă Domnului ocazia de a-Şi dezvălui mila infinită. În loc să alunge „soţia” nerecunoscătoare şi vinovată, El o ia de mână şi, singur cu ea, îi vorbeşte într-un fel care să-i atingă inima. Dar de ce este menţionată aici această sinistră vale a Acorului? Nu ne vorbeşte ea despre păcatul lui Acan şi despre dezastruoasele sale consecinţe? (Iosua 7.26). Iată însă că tocmai pe aceasta o alege Dumnezeu pentru a o face, de acum, „o uşă a speranţei” (comp. cu Isaia 65.10).

    Din punct de vedere moral, şi pentru noi este la fel. Valea tulburării, locul unde avem de-a face cu Dumnezeu în chestiunea greşelilor noastre din trecut, devine „o uşă a speranţei”. Astfel, Dumnezeu ne arată că bucuria comuniunii cu El are obligatoriu ca punct de plecare mărturisirea păcatelor noastre.

  • 18 Mai 2023

    DOMNUL ESTE APROAPE

    În mijlocul străzii ei și a râului, de o parte și de alta, era pomul vieții, făcând douăsprezece roade, dându-și rodul în fiecare lună; și frunzele pomului sunt pentru vindecarea națiunilor. Și nu va mai fi niciun blestem, și tronul lui Dumnezeu și al Mielului va fi în ea; și robii Lui Îi vor sluji.

    Apocalipsa 22.2,3


    Privind înapoi către grădina Eden ne aducem aminte că acolo era pomul vieții și că Dumnezeu venea în grădină și vorbea cu omul, în mijlocul acelei scene binecuvântate. Din nefericire însă, omul a păcătuit, iar Dumnezeu n-a mai putut avea comuniune cu el; calea către pomul vieții a fost blocată, iar blestemul a venit peste întreg pământul. Privind înainte, ni se permite să vedem această viziune a Adunării în glorie, unde găsim din nou pomul și râul, la dispoziția tuturor, fiindcă acolo nu va mai fi blestem.

    Blestemul fiind în întregime înlăturat, scopul lui Dumnezeu de a locui în mijlocul celor ai Săi poate fi împlinit. Citim astfel că „tronul lui Dumnezeu și al Mielului va fi în ea”. Mai mult, sfinții glorificați își vor găsi plăcerea să-I slujească Celui care locuiește în mijlocul lor. În viața de pe acest pământ poate că au fost niște robi sărmani și nefolositori, însă în gloria viitoare, eliberați de orice motivație nepotrivită, Îi vor sluji cu un devotament și cu o dragoste perfectă.

    În prezența Sa, într-o stare de apropiere desăvârșită, ei vor vedea fața Lui, iar Numele Său va fi pe frunțile lor. Ei vor contempla frumusețea Lui, iar El, privind la ei, va vedea caracterul Său glorios reflectat pe fețele lor. Chiar de pe acum, privind prin credință la gloria Domnului, suntem schimbați în același chip cu al Lui, din slavă în slavă. Însă când, în sfârșit, credința va face loc vederii și când Îl vom vedea față în față, vom fi complet schimbați în chipul Său. Vom vedea fața Lui, iar El va fi văzut pe fețele noastre.

    H. Smith


    SĂMÂNȚA BUNĂ

    Gura le este plină de blestem și de amărăciune.

    Romani 3.14


    Cuvintele rele ies din inimă

    Era pe o stradă foarte circulată. Autobuzele, mașinile și camioanele formau un lanț nesfârșit și provocau mult zgomot. Pietonii mergeau grăbiți pe trotuare. Deodată, câțiva oameni s-au oprit, deoarece pe marginea străzii mergea un bărbat cu hainele rupte și care înjura fără contenire. Din gura lui ieșeau cuvintele cele mai rele și mai urâte; și nu mai termina odată, iar strada era lungă.

    Cei mai mulți pietoni dădeau din cap privind la acel spectacol ciudat; eu însă mi-am adus aminte de versetul de mai sus. Cu siguranță, cel care înjura băuse alcool și astfel nu mai era în toate mințile. Dar ceea ce ieșea acum din gura lui fusese mai înainte în inima lui.

    Dacă într-adevăr cuvintele rele din vocabularul unui om n-ar face parte din lumea gândurilor lui, el nici n-ar putea rosti astfel de cuvinte. Și câte înjurături nu mai spun oamenii în fel de fel de ocazii…!

    Dumnezeu ia la cunoștință orice înjurătură rostită și El consideră injuriile ca pe ceva rău, ca un semn al răutății. Dar nu numai de înjurături este vorba! În viața noastră sunt multe obiceiuri rele cu care facem mult rău. Împăratul David s-a rugat: „Creează în mine o inimă curată, Dumnezeule” (Psalmul 51.10). Noi înșine nu ne putem curăți; Dumnezeu însă vrea să ne curețe inimile noastre murdare prin credința în Isus Hristos care a murit pentru noi la cruce (Fapte 15.9). Atunci putem să ducem o viață cum Îi place lui Dumnezeu.

    Citirea Bibliei: Ieremia 46.1-28 · Romani 12.9-15


    CUVÂNTUL LUI DUMNEZEU PENTRU ASTĂZI

    coordonatori Bob & Debby Gass

    GÂNDURI DESPRE BIBLIE (3) – Fundația S.E.E.R. România

    „Cine îşi va adânci privirile în legea desăvârşită, care este legea slobozeniei, şi va stărui în ea, nu ca un ascultător uituc, ci ca un împlinitor cu fapta, va fi fericit în lucrarea lui.” (Iacov 1:25)


    Viața ta trebuie să fie guvernată de Cuvântul lui Dumnezeu, nu de pornirile tale, de gândurile tale sau de părerile celor din jurul tău. Biblia nu reprezintă încercarea lui Dumnezeu de a-ți oferi idei interesante sau sfaturi bune la care să te gândești, ci este sfatul definitiv și perfect al lui Dumnezeu. Domnul Isus a zis: „De aceea, pe orişicine aude aceste cuvinte ale Mele, şi le face, îl voi asemăna cu un om cu judecată, care şi-a zidit casa pe stâncă.” (Matei 7:24) Temelia acestui constructor a rezistat furtunilor vieții.

    Pe de altă parte, Domnul Isus a spus: „Însă orişicine aude aceste cuvinte ale Mele, şi nu le face, va fi asemănat cu un om nechibzuit, care şi-a zidit casa pe nisip.… ea s-a prăbuşit, şi prăbuşirea i-a fost mare.” (Matei 7:26-27) Domnul Isus nu l-a condamnat pe cel de-al doilea pentru că a construit o structură neadecvată sau pentru că nu a auzit, nu a înțeles și nu a crezut cuvintele Sale, ci pentru că nu le-a pus în practică.

    Apostolul Iacov spune: „Fiţi împlinitori ai Cuvântului, nu numai ascultători, înşelându-vă singuri… cine îşi va adânci privirile în legea desăvârşită, care este legea slobozeniei, şi va stărui în ea, nu ca un ascultător uituc, ci ca un împlinitor cu fapta, va fi fericit în lucrarea lui.” (Iacov 1:22, 25)

    Dacă ai impresia că citirea, cunoașterea și chiar credința în Cuvântul lui Dumnezeu îți împlinește obligația față de el, te înșeli. Pentru că este Cuvântul lui Dumnezeu, învățăturile sale trebuie ascultate! Lucrul acesta necesită nu doar să crezi, dar și să trăiești potrivit Cuvântului. Apostolul Iacov nu a spus că vei fi binecuvântat prin prisma a ceea ce crezi, ci datorită a ceea ce faci. Când Moise le-a citit iudeilor Cuvântul lui Dumnezeu, aceștia au spus: „Vom face şi vom asculta tot ce a zis Domnul.” (Exodul 24:7) Și aceasta trebuie să fie regula și pentru viața ta!


    SCRIPTURILE ÎN FIECARE ZI

    de Jean Koechlin

    Osea 1:1-11


    Profeţia lui Osea, contemporan cu Isaia, ne poartă în perioada cărţii 2 Împăraţi, înainte de strămutări. Ea se adresează mai ales celor zece seminţii (numite adesea Efraim, după numele celei aflate în capul şirului), care s-au cufundat în idolatrie mai repede decât Iuda. Întinat prin idolii săi, necredincios legământului cu Dumnezeul său, Israel este reprezentat prin femeia necurată pe care profetul este invitat s-o ia de soţie. Înseşi numele copiilor săi exprimă condamnarea (comp. cu Isaia 8.1–4; precizăm că, în aceste capitole, verbele „a curvi”, „a se prostitua” sau expresia „a comite adultery” semnifică părăsirea lui Dumnezeu şi alipirea de idoli).

    Israel însuşi a rupt relaţiile care-l uneau cu Domnul. Totuşi, versetul 10, citat de Pavel în Epistola către Romani, ne arată că fărădelegea lui Israel a avut o consecinţă neaşteptată şi minunată: credincioşii, „nu numai dintre iudei, ci şi dintre naţiuni”, sunt numiţi de atunci „fii ai Dumnezeului celui viu” (Romani 9.24–26). Dumnezeul acesta viu devine Tată. Sentinţa „Lo-Ami” pronunţată asupra Israelului vinovat a fost urmată de chemarea unui popor ceresc, o familie, care se bucură cu Dumnezeul său şi Tată de o legătură indisolubilă, căreia nici chiar păcatele noastre nu-i pot aduce vreo atingere (1 Petru 2.10).

Calendar

septembrie 2026
L M M J V S D
 123456
78910111213
14151617181920
21222324252627
282930  

Ultimele postări

Urmărește-ne