Mana Zilnica

Categorie: Domnul Este Aproape

  • 4 Mai 2019

    DOMNUL ESTE APROAPE

     

    Eu le dau viață eternă; și nicidecum nu vor pieri.
    Ioan 10.28


    Siguranța noastră este în mâinile Păstorului nostru (1 Petru 2.25). Cu privire la fiecare oaie salvată este scris: „După ce a găsit-o, o pune pe umerii săi, bucurându-Se” (Luca 15.5). Toate oile Domnului sunt purtate pe umerii Lui și, în felul acesta, toate au parte de aceeași siguranță și sunt la fel de mântuite. Păstorul va avea grijă ca niciuna să nu cadă de pe umerii Săi. După ce pericolele vor fi trecut, călătoria se va fi sfârșit și noi vom fi ajuns acasă, bucuria Păstorului va fi exprimată astfel: „Mi-am găsit oaia pierdută!” (Luca 15.6). Siguranța eternă a fiecărei oițe este astfel responsabilitatea în grija binecuvântatului nostru Domn.

    Oile Domnului, oricum ar arăta ele, au o natură cu totul diferită de a caprelor, a porcilor sau a câinilor. Ele Îl urmează pe Domnul, chiar dacă uneori se întâmplă să rătăcească, până când, în harul Său, El le readuce pe drumul cel bun. Păstorul le cunoaște pe fiecare dintre ele. Slăbiciunile, temerile și ispitele fiecăreia dintre ele sunt bine cunoscute de El.

    Viața eternă nu poate fi altfel decât eternă. Ea nu poate fi pierdută, nici întreruptă, fiindcă „darurile și chemarea lui Dumnezeu sunt fără părere de rău” (Romani 11.29). Viața veșnică, odată dăruită, este un dar veșnic. Creștinul, atunci când păcătuiește, nu pierde viața veșnică, ci comuniunea și savurarea practică a acestei vieți. Viața eternă este darul lui Dumnezeu, iar El nu ne va lua niciodată înapoi acest dar.

    W. Scott

     

    SĂMÂNȚA BUNĂ

     

    Între noi și între voi este stabilită o prăpastie mare, așa că cei care ar vrea să treacă de aici la voi sau de acolo la noi să nu poată.
    Luca 16.26


    Prăpastia

    Într-o zi, pastorul unei biserici a predicat despre acest verset. La acea oră de vestire a evangheliei a fost și o soție credincioasă, împreună cu soțul ei necredincios. Cuvântul lui Dumnezeu despre marea prăpastie care îi va despărți veșnic pe credincioși de necredincioși s-a întipărit puternic în mintea lor. În drum spre casă au fost tăcuți amândoi. Așa au fost și la masa de seară, apoi s-au dus la culcare, dar n-au putut dormi. Pe la ora două noaptea, el a întrerupt tăcerea și a zis: „Soție dragă, noi am trăit împreună 40 de ani, n-am avut neînțelegeri, ne-am crescut împreună copiii, tu ai fost o soție bună; eu nu vreau să ne despărțim pe veci. Eu nu mai pot dormi, când mă gândesc la această despărțire care stă în fața mea ca un zid de netrecut”. — „Nici eu nu pot să dorm”, a zis soția. Adânc mișcat, soțul a întrebat: „Oare pastorul a spus adevărul?”. — „Da, căci așa stă scris în Biblie”. Soția s-a ridicat din pat, a aprins lumina și a citit cuvintele: „… între noi și între voi este stabilită o prăpastie mare …”. Atunci soțul a spus: „Soție, eu vreau să fiu de acea parte unde vei fi și tu”. Ea l-a privit și i-a zis: „Dacă vrei, acceptă-L pe Mântuitorul în viața ta și vei fi fericit în raiul lui Dumnezeu”. Și lucrul acesta s-a petrecut chiar atunci.

    Să facă Domnul ca cititorii să nu fie dintre aceia care refuză harul lui Dumnezeu! Nicio limbă nu poate declara, niciun condei nu poate scrie, nicio carte nu poate conține și nicio minte nu-și poate imagina plinătatea binefacerilor harului lui Dumnezeu.

     


    CUVÂNTUL LUI DUMNEZEU PENTRU ASTĂZI

    coordonatori Bob & Debby Gass

    ÎNVAȚĂ SĂ LUCREZI CU ALȚII! – Fundația SEER

    „Să aveţi toţi acelaşi fel de vorbire… să fiţi uniţi în chip desăvârşit într-un gând şi o simţire.” (1 Corinteni 1:10)


    Există o legendă despre un stol de prepelițe aciuat la marginea unei păduri. Păsările ar fi fost fericite acolo dacă nu ar fi existat dușmanul, care prindea prepelițele. Acesta le imita cântecul, iar apoi, când se strângeau laolaltă, arunca peste ele o plasă, le punea în coșul de vânătoare și le ducea la piață. În cele din urmă, prepelița cea bătrână și înțeleaptă a zis: „Frați și surori, am un plan. Când vânătorul aruncă peste noi plasa, trebuie să ne scoatem fiecare capul printr-o gaură a plasei și să începem să dăm din airipi. Astfel ne vom putea ridica ca o singură prepeliță și vom zbura cu plasă cu tot.” Păsările au fost toate de acord și în ziua următoare, au făcut exact lucrul acesta, scăpând din capcana vânătorului. Când soția vânătorului l-a întrebat: „Unde sunt prepelițele ca să le ducem la piață?” el a răspuns: „Când s-au strâns toate laolaltă, nu le-am mai putut opri!”

    Scriind bisericii din Corint, apostolul Pavel a spus: „să n-aveţi dezbinări între voi, ci să fiţi uniţi în chip desăvârşit într-un gând şi o simţire. Căci, fraţilor, am aflat despre voi de la ai Cloei, că între voi sunt certuri.” Succesul oricărei acțiuni necesită moartea eului individual și a interesului propriu. Așadar, când se face o greșeală, refuză să învinovățești pe cineva. Fii iertător și nu lăsa ca ofensa să degenereze în amărăciune. Oferă laude celorlalți membri ai echipei pentru calitățile lor, și oferă-le ajutor în domeniile în care sunt slabi. Fii conștient, demn de încredere și păstrează-ți atenția asupra scopului final. Când învățăm să lucrăm împreună, nimic nu ne poate opri!


    SCRIPTURILE ÎN FIECARE ZI

    2019 de Jean Koechlin

    Exod 22:21-31, 23:1-5


    Rânduielile care completează Legea continuă din cap. 21 până la sf. cap. 23. Domnul, în înţelepciunea Lui desăvârşită, prevede tot ceea ce s-ar fi putut întâmpla şi Se ocupă de împrejurările cele mai obişnuite din viaţa copiilor Săi: zălogul dat de un om sărac, întâlnirea cu un bou rătăcit… Îl vedem luând apărarea celui slab şi aducându-l sub protecţia Lui.

    Noi, care suntem creştini, avem în inepuizabilul Cuvânt al lui Dumnezeu, alături de adevărurile fundamentale cu privire la Mântuitorul nostru şi la mântuirea noastră, şi învăţături pentru viaţa de zi cu zi. Dar, ca o deosebire importantă faţă de copiii lui Israel, nouă ne-a fost dat Duhul Sfânt. El locuieşte în cel credincios şi îl face să cunoască voia lui Dumnezeu în toate detaliile practice din viaţa de zi cu zi. Îl face să înţeleagă, arătându-i ce să facă şi de la ce să se abţină. Biblia este deci altceva decât un set de reguli sau o lungă listă de „să faci” şi „să nu faci”. Ea dezvăluie un Dumnezeu al iubirii, un Tată Căruia suntem invitaţi să-I reproducem caracterul. „Sunt îndurător”, spune El despre Sine la sf. v. 27. „Fiţi dar îndurători, după cum şi Tatăl vostru este îndurător”, ne învaţă Domnul Isus (Luca 6.36).

  • 3 Mai 2019

    DOMNUL ESTE APROAPE

     

    Supunându-vă unii altora în teamă de Hristos. Soțiilor, supuneți-vă soților voștri ca Domnului … Soților, iubiți-vă soțiile, după cum și Hristos a iubit Adunarea.
    Efeseni 5.21,22,25


    În ce privește relația de căsătorie, există patru expresii pe care trebuie să le învățăm. Bineînțeles, ele trebuie dublate de o atitudine pe măsură.

    „Îmi pare rău!” Această expresie prin care regretăm ceva ce am spus sau am făcut aduce cu adevărat vindecare. Ea presupune umilință și, de asemenea, prețuire pentru persoana celuilalt.

    „Iartă-mă!” A cere iertare este un lucru important pentru o relație fericită și sănătoasă. Știm că toți facem greșeli și că nu suntem perfecți, așa că, de ce ne vine atât de greu să cerem iertare? Fiindcă suntem mândri! Plătim însă un preț nespus de scump atunci când nu suntem gata să ne smerim. Doar după moartea lui Iacov și-au cerut frații lui Iosif iertare de la acesta. Ei trăiseră cu această povară pe inimă și pe conștiință multă vreme, iar simplul fapt de a-i cere iertare lui Iosif a adus doar limpezime și libertate în relația lor cu el. Să nu întârziem să ne cerem iertare!

    „Am greșit!” A recunoaște că am greșit presupune smerire. Când fiul risipitor s-a întors acasă, i-a spus tatălui său: „Am păcătuit împotriva cerului și înaintea ta” – cu alte cuvinte: „Am greșit!”. Doar așa a fost posibilă restabilirea relației. Întoarcerea sa a dovedit că își dăduse seama că greșise.

    „Te iubesc!” Aceste cuvinte sunt la fel de importante ca dragostea exprimată prin cadouri, gesturi sau îmbrățișări. Cât de binecuvântate sunt inimile noastre când citim în Scriptură că Domnul ne iubește! Cât de binecuvântată este inima soției, a soțului sau a copiilor când aud aceste cuvinte: „Te iubesc!”. Să le rostim mai des!

    A. Blok

    SĂMÂNȚA BUNĂ

     

    Apoi a zis tuturor: „Dacă voiește cineva să vină după Mine, să se lepede de sine, să-și ia crucea în fiecare zi și să Mă urmeze”.
    Luca 9.23


    Crucea zilnică

    A ne lua crucea în fiecare zi nu înseamnă a purta o podoabă sub formă de cruce, ci cu mult mai mult. Purtarea crucii este urmarea renunțării de sine. A-L urma pe Mântuitorul înseamnă a-L imita, iar a-L imita înseamnă a-ți întemeia pe El faptele și gândurile tale. Dar unde găsim putere pentru a le împlini? Ucenicul Petru a spus într-o împrejurare: „Doamne, cu Tine sunt gata să merg chiar și în temniță și la moarte” (Luca 22.33). Petru gândea că această putere se afla în intențiile sale bune, în deciziile sale, în dragostea sa pentru Domnul și Învățătorul său. Cât de mulți creștini gândesc la fel! Ei spun cu bunăvoință: „Doamne, cu Tine sunt gata să merg chiar și în închisoare și la moarte”. Dacă vine un astfel de examen în viața acestora, se va vedea contrariul afirmațiilor lor. De ce? Această putere nu se află în om, ci este legată în mod esențial de două adevăruri: de darul Duhului Sfânt, puterea de sus pentru umblarea noastră, și de părăsirea oricărei încrederi în firea noastră veche.

    Mântuitorul a chemat poporul și pe ucenicii Săi și le-a explicat în mod clar că, dacă vor să-L urmeze, trebuie să își ia partea cu El și să-și ducă crucea. „Crucea” nu înseamnă numai a îndura încercările și greutățile. Omul care în acea vreme își lua crucea era dus la execuția capitală. Era un om care trebuia să accepte moartea din mâinile lumii. A-ți spune „nu” ție însuți înseamnă a accepta moartea în interior, pentru propriul tău duh; a-ți lua crucea înseamnă a accepta moartea în exterior, din mâinile lumii.

     


    CUVÂNTUL LUI DUMNEZEU PENTRU ASTĂZI

    coordonatori Bob & Debby Gass

    ALĂTURĂ-TE BISERICII VICTORIOASE A LUI HRISTOS! (3) – Fundația SEER

    „Dacă este cineva în Hristos, este o făptură nouă…” (2 Corinteni 5:17)


         Nimic de-a lungul istoriei nu se compară cu ceea ce au realizat misionarii creștini. Cu peste o sută de ani în urmă, un cercetător și scriitor care se întorcea dintr-o călătorie în jurul lumii, a descoperit că în ziarele londoneze, misiunile și misionarii erau bombardați de critici. Așa că a trimis o scrisoare ziarelor în apărarea misiunilor. El a spus că transformarea triburilor sălbatice din insulele din Pacificul de Sud a fost un lucru de netăgăduit și că a nu face lumină în această privință este o crimă îngrozitoare: „Este o mare absurditate ca un călător să uite aceste lucruri; căci dacă se întâmplă să fie pe cale să naufragieze pe o coastă necunoscută, se va ruga cu cea mai mare ardoare ca misionarii să fi trecut pe acolo.” Autorul acelei scrisori nu a fost nimeni altul decât Charles Darwin. Și după întoarcerea sa din călătoria în jurul lumii, a fost transformat.

    Să ne gândim la papuași, unul dintre triburile aborigene din Noua Guinee. Misionarii din Olanda au început să lucreze cu ei și în 1860, primele roade ale Noii Misiuni Olandeze au fost văzute când un bărbat, pe nume Nathanael Pepper, unul dintre aborigeni, l-a primit pe Hristos. Câțiva ani mai târziu, când s-au convertit sute de aborigeni, școala papuașilor a câștigat premiul întâi la competițiile academice dintre cele o mie două sute de școli coloniale din Noua Olandă. Asta da, iscusință!

    Scepticii au construit câteva leprozerii, spitale și orfelinate, dar urmașii lui Isus Hristos sunt oamenii cu cel mai mare impact asupra lumii!


    SCRIPTURILE ÎN FIECARE ZI

    2019 de Jean Koechlin

    Exod 21:7-36


    Comparând aceste versete cu Matei 5 (v.17 şi mai departe), înţelegem că Robul credincios al Domnului a venit nu numai pentru a împlini Legea, ci şi pentru a introduce ceea ce este mai presus de ea (Matei 5.17 nota a: Hristos vine ca o revelare a plinătăţii lui Dumnezeu prefigurată în lege şi în profeţi). În timp ce Legea poruncea „să nu ucizi”, Isus declara că şi numai de-ar spune cineva „nebunule” fratelui său, deja s-ar expune focului gheenei! Domnul doreşte să înţelegem în fiecare zi mai profund dimensiunile răului din inima noastră. Şi vrea să ne facă cunoscut propria Sa
    inimă care a făcut infinit mai mult decât cerea Legea, cea care spunea: „Să iubeşti pe aproapele tău şi să urăşti pe vrăjmaşul tău” (Matei 5.43, 44; vezi Romani 5.7, 8, 10; compară şi Exod 22.1 … cu Psalmul 69.4 sf.).

    Unde ne-am găsi noi dacă porunca inflexibilă: „ochi pentru ochi, dinte pentru dinte”, ni s-ar aplica nouă? Dumnezeu ar trebui să facă să dispară de pe faţa pământului întreaga omenire, vinovată de crucificarea Fiului Său. Dar, în loc de aceasta, chiar şi la cruce, Domnul Isus pune în practică în mod desăvârşit ceea ce El ne învaţă în aceste versete: „Tată, iartă-i, – spune El – pentru că ei nu ştiu ce fac” (Luca 23.34).

    Versetul 32 stabileşte preţul unui rob: acelaşi preţ cu care a fost estimat Fiul lui Dumnezeu (Matei 26.15).

  • 2 Mai 2019

    DOMNUL ESTE APROAPE

     

    Comuniunea noastră este în adevăr cu Tatăl și cu Fiul Său, Isus Hristos.
    1 Ioan 1.3


    Noi suntem sub har, iar relațiile noastre cu Dumnezeu depind de natura și de dreptatea Lui. Aceste relații nu depind de ceea ce suntem noi înaintea Lui, ca ființe responsabile. Prin urmare, experiențele noastre au întotdeauna acest punct de reper, anume că Dumnezeu este dragoste, că Hristos este dreptatea noastră și că Dumnezeu este Tatăl nostru. Avem părtășie cu Tatăl și cu Fiul Său Isus Hristos și ne bucurăm de toate privilegiile unei astfel de relații. Bineînțeles că felul în care ne folosim privilegiile influențează această bucurie. Relațiile rămân în mod constant aceleași, ca și felul în care noi le percepem; însă savurarea a ceea ce este Dumnezeu în această relație depinde de purtarea noastră în poziția respectivă.

    Experiențele sunt întotdeauna bazate pe relațiile mele cu Dumnezeu. Sunt trist? Aceasta înseamnă că părtășia cu Dumnezeu – părtășie care corespunde relațiilor mele cu El – este întreruptă. Simt că nu mă bucur de comuniunea binecuvântată în care am fost adus, iar acest lucru îmi provoacă tristețe; această tristețe însă nu este deoarece părtășia în sine ar fi pusă la îndoială. Carnea n-are nicio relație cu Dumnezeu. Iar „dragostea lui Dumnezeu a fost turnată în inimile noastre prin Duhul Sfânt, care ne-a fost dat” (Romani 5.5). Prin Duhul avem părtășie cu Tatăl și cu Fiul Său Isus Hristos și suntem chemați să umblăm în lumină, așa cum Dumnezeu Însuși este în lumină.

    Părtășia noastră cu Dumnezeu depinde de umblarea noastră în lumină, deși, atunci când am pierdut-o, Dumnezeu ne poate cerceta cu harul Său, restabilind astfel comuniunea. Însă Dumnezeu este credincios și nu îngăduie păcatul în copiii Săi. Dacă ei nu umblă în prezența Sa, El îi va face să treacă prin toate încercările și conflictele necesare pentru a-i aduce să se cunoască pe ei înșiși și să umble înaintea Sa, ca astfel părtășia lor să fie adevărată și pură.

    J. N. Darby

     

     

    SĂMÂNȚA BUNĂ

     

    Ați semănat mult, și strângeți puțin.
    Hagai 1.6


    Care sunt prioritățile noastre?

    Marin își iubește grădina mai presus de orice. De când este pensionar, el petrece multe ore cu săpatul, udatul și plivitul. Primăvara de-abia poate răbda până să înceapă cu săditul. Pentru că în acest an în aprilie a fost cald, a plantat legumele mai devreme ca de obicei. Stratul este afânat când plantează castraveții și roșiile. El se bucură deja de o recoltă bogată, dar, la începutul Lunii Mai, un îngheț întârziat distruge aproape toate plantele. Câtă muncă și câtă osteneală a investit Marin – dar, din toată munca, rămâne cu foarte puțin!

    Tovarășii profetului Hagai au făcut aceeași experiență amară. Cu toate că s-au implicat cu multă energie pentru pâinea zilnică, ei au suferit din cauza sărăciei. De ce? Pentru că și-au stabilit greșit prioritățile. Ei s-au străduit să înainteze economic și au neglijat Casa lui Dumnezeu. Prin cuvintele „uitați-vă cu băgare de seamă la căile voastre!”, profetul le-a cerut să-și reevalueze viața.

    Acest mesaj este valabil și pentru noi, creștinii! Și la noi pot exista timpuri care sunt fără rod pentru Dumnezeu. Atunci fiecare trebuie să se întrebe personal: Bate inima mea numai pentru Domnul meu? Ori s-au modificat, pe neobservate, prioritățile în viața mea?

    Cine seamănă mult pentru sine, dar puțin pentru Domnul, va avea o recoltă sărăcăcioasă!


    CUVÂNTUL LUI DUMNEZEU PENTRU ASTĂZI

    coordonatori Bob & Debby Gass

    ALĂTURĂ-TE BISERICII VICTORIOASE A LUI HRISTOS! (2) – Fundația SEER

    „Poate că el a fost despărţit de tine, pentru o vreme, tocmai ca să-l ai pentru veşnicie, dar nu ca pe un rob, ci… ca pe un frate” (Filimon 1:15-16)


    Ce a determinat până la urmă sfârșitul sclaviei? Evanghelia lui Isus Hristos. Să ne uităm împreună la scrisoarea pe care i-a scris-o Pavel lui Filimon. Un rob fugar a fost aruncat într-o închisoare romană împreună cu Pavel, iar Pavel l-a convertit la Hristos. Când robul acela a fost eliberat, Pavel l-a trimis înapoi la proprietarul său Filimon. Obiceiul acelor vremuri era ca sclavii care au fugit și care au fost prinși să fie omorâți. Dar și Filimon devenise creștin, un alt convertit al apostolului, iar Pavel l-a sfătuit să-l primească „nu ca pe un rob, ci mult mai pe sus decât pe un rob: ca pe un frate.” În acea nouă relație de frăție, sclaviei i s-a prevestit sfârșitul. Să mergem mai departe spre zilele lui William Wilberforce, care a fost convins că este păcătos și s-a convertit în urma predicii lui John Wesley.

    Wilberforce, un om slab și cocoșat, a devenit unul din cei mai puternici membri ai Parlamentului. Simțind focul Evangheliei și al libertății oferite de Hristos, Wilberforce și-a folosit toată energia și elocvența răsturnării odiosului comerț cu sclavi africani. Succesul lui în abolirea sclaviei în tot Imperiul Britanic a dus la agitație și la acțiuni similare în Statele Unite. De fapt, prin proclamările care au răsunat de la amvoanele bisericilor, în toate statele nordice, au luat ființă partidele aboliționiste și au reușit să distrugă sclavia odată pentru totdeauna. Așadar, prin biserică s-a eradicat sclavia. Domnul Isus a venit „să tămăduiască pe cei cu inima zdrobită, să propovăduiască robilor… slobozirea” (Luca 4:18). Ești tu membru al Bisericii răscumpărate și eliberatoare a lui Hristos? Dacă nu, te poți înrola astăzi!


    SCRIPTURILE ÎN FIECARE ZI

    2019 de Jean Koechlin

    Exod 20:18-26, 21:1-6


    Această scenă (v. 18-21) ne este reamintită în Evrei 12.19, pentru a ilustra deosebirea faţă de poziţia credinciosului în har. Lui nu i se mai porunceşte să facă una sau alta, ci să creadă în Isus care a făcut totul. De altfel, sfârşitul capitolului nu ni-l prezintă pe om în poziţia celui care face lucrări, ci în cea de adorator. Este clar că Sinai nu este locul unde Dumnezeu Se poate întâlni cu păcătosul (v.24). Versetul 25 arată că lucrările şi rânduielile omeneşti nu-şi găsesc locul în închinarea potrivită către Dumnezeu. În final, conform v. 26, nimeni nu trebuie să se ridice mai presus de fraţii săi; va fi vizibilă carnea, spre ruşinea sa.

    În imaginea robului evreu (21.2-6) Îl recunoaştem pe Domnul Isus (compară cu Zaharia 13.5, 6), Omul ascultător, singurul care a împlinit Legea. Acest Rob desăvârşit putea pleca liber pentru a Se înălţa la cer, fără să treacă prin moarte. Dar acolo El ar fi fost singur. Însă în iubirea Lui infinită, Hristos a dorit compania unei mirese. Pentru aceasta El a plătit preţul necesar. Sân gele-I vărsat, rănile Sale dovedesc aceasta, proclamând pentru eternitate umilinţa de bunăvoie a Celui care „a luat chip de rob” (Filipeni 2.7) şi care, chiar şi în glorie, va găsi plăcere să-i slujească pe ai Săi (Luca 12.37).

  • 1 Mai 2019

    DOMNUL ESTE APROAPE

     

    Saul se întărea tot mai mult și îi punea în încurcătură pe iudeii care locuiau în Damasc, dovedind că Acesta este Hristosul.
    Fapte 9.22


    Ca fariseu plin de râvnă, Saul avea nu puțină putere. Însă doar după ce s-a întâlnit cu Domnul Isus și a crezut și după ce a fost umplut cu Duhul Sfânt citim despre el că „se întărea tot mai mult”. Este interesant să legăm acest verset de cel din 1 Timotei 4.15, unde Pavel, mai târziu, îl încurajează pe Timotei: „Ocupă-te cu acestea, fii în totul în ele, pentru ca înaintarea ta să fie arătată tuturor”. Pavel vorbea din proprie experiență, căci era pe deplin ocupat de Cuvântul lui Dumnezeu, ceea ce făcuse ca, de-a lungul anilor, el să crească foarte mult în maturitate și în putere spirituală.

    Așa pot sta lucrurile și cu noi, dacă și în inima noastră va locui Cuvântul lui Dumnezeu din belșug și dacă ne vom supune instruirii și călăuzirii Duhului Sfânt. În felul acesta vom crește spiritual. Când privim la progresul nostru spiritual de-a lungul anilor, suntem adesea dezamăgiți și căutăm scuze când contemplăm exemplul lui Pavel. Da, Pavel a fost un apostol și a avut o convertire specială, o chemare specială și o multitudine de daruri, însă, în loc să privim la aceste aspecte de excepție, ar trebui să ne punem cu sinceritate întrebarea: Mă ocup eu cu aceste lucruri și sunt eu în totul în ele? Răspunsul la această întrebare va arunca lumină asupra stării noastre spirituale prezente, dar și asupra remediului simplu al lui Dumnezeu.

    Cunoștința pe care Saul o dobândea era repede pusă în practică: „Și îndată L-a predicat în sinagogi pe Isus, că El este Fiul lui Dumnezeu” (versetul 20). Mai târziu, Pavel i-a spus lui Timotei: „Ia aminte la citire, la îndemnare, la învățătură” (1 Timotei 4.13). Vedem deci că progresul spiritual vine prin cunoașterea Cuvântului și prin punerea lui în practică, sub călăuzirea Duhului Sfânt. Rezultatul este întărirea omului dinăuntru.

    A. Leclerc

     

    SĂMÂNȚA BUNĂ

     

    Oile Mele ascultă glasul Meu; Eu le cunosc și ele vin după Mine. Eu le dau viața veșnică; nicidecum nu vor pieri și nimeni nu le va smulge din mâna Mea.
    Ioan 10.27,28


    Mântuirea

    Întrebare: Multe versete din Biblie explică foarte clar că cel credincios nu-și poate pierde mântuirea. Alte texte par a arăta contrariul. Cum se pot corela aceste versete?

    Răspuns: Să aducem înaintea noastră două realități care arată faptul că cel credincios este salvat pentru veșnicie. În primul rând, mântuirea nu constă nicidecum în vreun merit al omului. Dumnezeu este Acela care salvează prin harul Său pe oricine se întoarce cu sinceritate la Dumnezeu și crede în Isus Hristos. Dumnezeu l-a ales și i-a dăruit viața veșnică.

    Ar putea Dumnezeu să înceapă o lucrare a dragostei fără a o duce la sfârșit? Nu! Cine are viața veșnică cu adevărat are o legătură cu Dumnezeu pentru veșnicie.

    În al doilea rând, salvarea nu constă în credincioșia credinciosului, ci în credincioșia Domnului Isus Hristos. El „trăiește pururi ca să mijlocească pentru ei”. El „poate să mântuiască în chip desăvârșit”, să-l salveze pe cel credincios din toate pericolele, până când îl va duce în Casa lui Dumnezeu (Evrei 7.25).

    Există și texte care apelează la răspunderea credinciosului. Dar aceasta este doar o latură a aceleiași probleme. Pe de o parte, Dumnezeu oferă o deplină și veșnică salvare, iar pe de altă parte, creștinul este răspunzător să trăiască după voia lui Dumnezeu, nu ca să fie salvat, ci, dimpotrivă, pentru că este salvat.

    Faptul că Dumnezeu garantează credinciosului o mântuire veșnică este deci realitate. Aceasta însă nu trebuie să-l conducă pe credincios spre indiferență, ci spre mulțumire și dăruire față de Domnul.


    CUVÂNTUL LUI DUMNEZEU PENTRU ASTĂZI

    coordonatori Bob & Debby Gass

    ALĂTURĂ-TE BISERICII VICTORIOASE A LUI HRISTOS! (1) – Fundația SEER

    „Pe această piatră voi zidi Biserica Mea” (Matei 16:18)


    Biserica creștină a continuat să crească în ciuda ostilităților și împotrivirilor rivalilor săi. Să presupunem că astăzi un grup de misionari ar veni în orașul tău și ți-ar spune că un om care a fost condamnat la moarte a înviat. Mai mult decât atât, el nu ar fi altul decât Creatorul universului. Ai crede? Apostolii din timpul Imperiului Roman au crezut și ce e și mai uimitor e că au dus vestea mai departe și au reușit să biruiască Imperiul Roman. În fața teribilei persecuții, creștinismul a continuat să înflorească.

    Până și încercările lui Iulian Apostatul de a distruge creștinismul și de a readuce religiile romane păgâne nu au avut nici un succes. Când atacul violent al lui Iulian împotriva creștinismului a atins apogeul, unul din urmașii împăratului l-a întrebat pe un creștin: „Ce va face acum fiul tâmplarului tău?” Creștinul a răspuns: „Va face un sicriu pentru împăratul tău!” Nu mult după aceea, Iulian a fost rănit mortal în luptă. Doborât la pământ, cu ultimele eforturi a luat un pumn de nisip amestecat cu sângele său, l-a aruncat în aer și a apucat să spună: „Ai câștigat, Galileanule!”

    Dar biserica nu este perfectă; de aceea oameni ca noi sunt bineveniți în ea! Cu toate acestea, există numeroase motive viabile pentru ca biserica lui Isus Hristos să continue să triumfe. E un spital pentru cei răniți, e o familie pentru cei singuri și este o școală pentru cei ce sunt instruiți după principiile uceniciei. Și când toate lucrurile vremelnice se vor transforma în fum, ea va fi singurul lucru care va rămâne în picioare (vezi 2 Petru 3:10-12). Așadar, predă-ți viața lui Isus Hristos și alătură-te bisericii Lui victorioase!


    SCRIPTURILE ÎN FIECARE ZI

    2019 de Jean Koechlin

    Exod 20:1-17


    Acum ni se prezintă Legea pe care a dat-o Domnul poporului Său. Ea scoate în evidenţă răutatea omului, care este înclinat să comită fiecare faptă interzisă aici. Necesitatea acestor porunci nu face decât să arate perversitatea firii omului (citiţi 1 Timotei 1.9 …).

    Primele patru porunci privesc relaţia omului cu Dumnezeu: Un singur Dumnezeu, care este Duh, care este Sfânt, dar şi plin de bunătate, pregătind odihnă pentru ai Săi.

    Conform poruncii a cincea, părinţii sunt următorii după Dumnezeu cărora le datorăm onoare.

    Urmează apoi patru porunci cu privire la relaţiile cu vecinii noştri în viaţa socială.

    În sfârşit, ultima poruncă ne priveşte pe noi înşine, individual, ea sondând adâncurile inimii noastre pentru a dezvălui cele mai intime dorinţe, despre care nu spunem nimic nimănui. Pe scurt, esenţa Legii este iubirea. „Cine iubeşte pe altul a împlinit Legea – le scrie Pavel romanilor – Pentru că: «să nu comiţi adulter, să nu ucizi, să nu furi, să nu mărturiseşti fals, să nu pofteşti» şi orice altă poruncă ar mai fi, este cuprinsă în acest cuvânt, şi anume: «Iubeşte pe aproapele tău ca pe tine însuţi» (Romani 13.8, 9; compară cu Matei 22.34-40).

  • 30 Aprilie 2019

    DOMNUL ESTE APROAPE

     

    Și a ridicat privirea și i-a văzut pe bogați aruncându-și darurile în vistierie. Și a văzut și o văduvă săracă aruncând acolo doi bănuți. Și a spus: „Într-adevăr, vă spun că această văduvă săracă a aruncat mai mult decât toți; pentru că toți aceștia din prisosul lor au aruncat la darurile lui Dumnezeu, dar ea, din sărăcia ei, a aruncat tot ce avea ca să trăiască”.
    Luca 21.1-4


    Această întâmplare a avut loc în timpul ultimei vizite a Domnului la Ierusalim. Marcu și Luca o relatează amândoi și Îl prezintă pe Domnul șezând lângă vistierie și privind la bogații care își aruncau acolo darurile. Cu câteva sute de ani în urmă, atunci când templul avusese nevoie de reparații, marele preot, la porunca împăratului, a luat o ladă, a făcut un orificiu în capacul ei și a așezat-o la intrare, în partea dreaptă a altarului pentru arderile-de-tot. Cei care veneau să-și aducă jertfele puteau astfel să contribuie la costul reparațiilor (2 Împărați 12.9-15; 2 Cronici 24.8-14). Vedem că această practică fusese continuată de-a lungul timpului.

    Domnul Isus privea nu numai la ce dădeau oamenii, ci și la cum dădeau. Cu ceva timp în urmă, El denunțase felul ostentativ în care unii oameni își făceau dărnicia; uneori ei foloseau trâmbița, pentru a atrage atenția celorlalți asupra lor. Aici Domnul a văzut cum cei bogați dădeau mult, însă a văzut-o și pe o sărmană văduvă, care a pus în vistierie doi bănuți – o sumă extrem de mică.

    Totuși Domnul a lăudat-o pe această văduvă, spunând că ea dăduse mai mult decât toți ceilalți. Această remarcă n-a făcut-o public, pentru ca văduva să nu fie stânjenită, ci le-a spus doar ucenicilor că toți ceilalți dăduseră din prisosul lor, în timp ce ea dăduse tot ce mai avea ca să trăiască. Ea avusese doi bănuți; dacă dădea doar unul, adică jumătate din ce avea, ar fi fost și așa foarte mult, însă ea a dat tot. În felul acesta, văduva se putea încrede doar în Dumnezeu pentru toate nevoile ei.

    Cu siguranță că Dumnezeu nu avea s-o dezamăgească! El prețuiește dărnicia care se sacrifică. El Însuși L-a dat pe Fiul Său, iar Fiul Său S-a făcut sărac și Și-a dat chiar viața Sa!

    E. P. Vedder, Jr.

     

    SĂMÂNȚA BUNĂ

     

    Nimeni să nu-ți disprețuiască tinerețea, dar fii un model … în vorbire, în purtare, în dragoste, în credință, în curăție.
    1 Timotei 4.12


    Exemplul lui Christmas

    Christmas Evans a trăit între anii 1766-1838 și s-a născut în familia unui pantofar sărac. Tatăl lui, cizmar de meserie, a murit când Christmas avea 9 ani, iar timp de 6 ani, băiatul a fost lăsat în grija unui unchi de-al său, care era un bețiv. Fără prieteni și fără casă, fără nicio educație religioasă și lipsit de cineva care să aibă grijă de sufletul lui, a fost înconjurat de cele mai rele exemple pe care le poate oferi o lume fără Dumnezeu. La vârsta de 17 ani, el nu știa să citească și nici să scrie, iar viitorul său părea fără nicio speranță. Ulterior, în preajma unui pastor, a învățat să citească în numai o lună și nu a trecut mult timp și s-a întors la Dumnezeu. El a devenit unul dintre predicatorii renumiți ai timpului său.

    Viața lui Evans este o demonstrație remarcabilă pentru toți tinerii despre ceea ce poate fi făcut prin studiu personal, chiar dacă acesta este început la o vârstă înaintată, cu o vedere deficitară (avea doar un ochi) și în anonimatul unei slujbe mici, ca în cazul lui Christmas.

    Deși lipsit de instruire la tinerețe, el a ajuns la vârsta de 30-40 de ani să stăpânească limbile greacă și ebraică. Profunda lui dorință de a înțelege Biblia și rugăciunea cu care o asocia au avut ca efect un mod neobișnuit de a folosi pasajele Scripturii și au arătat că puterea Duhului Sfânt îi însoțea predicarea.

    Acest exemplu al lui Evans arată că, prin înțelepciunea care vine de sus, de la Tatăl ceresc, omul poate deveni o binecuvântare pentru alții.


    CUVÂNTUL LUI DUMNEZEU PENTRU ASTĂZI

    coordonatori Bob & Debby Gass

    CE SĂ FACI CU CEI CARE TE-AU RĂNIT – Fundația SEER

    „Voi, negreşit, v-aţi gândit să-mi faceţi rău, dar Dumnezeu a schimbat răul în bine” (Geneza 50:20)


    La vârsta de șaptesprezece ani, frații lui Iosif l-au vândut ca rob. La treizeci de ani, Faraon l-a făcut conducător al Egiptului. În cei treisprezece ani, Iosif a suferit teribil din cauza fraților săi. Dar iată că ajunge să aibă putere de viață și de moarte asupra lor. Cu toate acestea, el a ales nu numai să-i ierte, ci și să-i hrănească în timpul foametei. E unul din cele mai extraordinare exemple de iertare din istorie. În timp ce ei stăteau în fața lui tremurând, Iosif a zis: „Voi, negreşit, v-aţi gândit să-mi faceţi rău, dar Dumnezeu a schimbat răul în bine ca să împlinească ceea ce se vede azi, şi anume: să scape viaţa unui popor în mare număr. Fiţi, deci, fără teamă, căci eu vă voi hrăni, pe voi şi pe copiii voştri.” Şi i-a mângîiat şi le-a îmbărbătat inimile.” (v. 20-21).

    Cel puțin patru lucruri putem învăța din acest text:

    1) Numai Dumnezeu înțelege inima oamenilor, deci numai El este calificat să-i judece.

    2) Pe măsură ce devii mai matur, ești în stare să vezi mâna lui Dumnezeu la lucru în unele situații prin care ai trecut, văzând „binele” din ele, nu „răul”.

    3) Pentru că ai crescut spiritual, îți vei da seama că și ceilalți pot să crească și să se schimbe.

    4) Pentru că ai căpătat trecere înaintea lui Dumnezeu și ai primit binecuvântarea Lui, nu numai că vei vorbi cu bunătate cu cel care te-a ofensat, dar vei fi și generos față de el.

    Domnul Isus a spus: „Iubiţi pe vrăjmaşii voştri, binecuvântaţi pe cei ce vă blestemă, faceţi bine celor ce vă urăsc, şi rugaţi-vă pentru cei ce vă asupresc şi vă prigonesc” (Matei 5:44). Ești dispus să faci asta? Sau, dorești măcar să te rogi: „Doamne, ajută-mă să fiu dispus!”?


    SCRIPTURILE ÎN FIECARE ZI

    2019 de Jean Koechlin

    Exod 19:16-25


    Când un copil mic susţine că poate face ceva care-i este imposibil, de exemplu să ridice un sac de cincizeci de kilograme, ce-i spune tatăl? „Încearcă!” Numai după ce, dând greş, copilul s-a convins că tatăl are dreptate, el se poate încrede în tatăl său, ca să facă el acest lucru în locul lui.

    Aceasta este lecţia pe care va trebui s-o înveţe Israel lângă Muntele Sinai.

    Poporul crede că poate face tot ceea ce cere Domnul? Aşa să fie, atunci să li se facă înţelese cerinţele Lui sfinte.

    Capitolul 12 din Evrei (v. 18-19) tocmai la această scenă se referă când prezintă în antiteză muntele „care nu se putea atinge” cu cel al Sionului, cu alte cuvinte, harul prin care suntem chemaţi să ne apropiem. Şi nu Moise mijloceşte pentru noi pe munte, ci Isus, care este în cer. „De aceea”, conchide scriitorul acestei epistole, „să avem har, prin care să slujim plăcut lui Dumnezeu, cu respect şi cu teamă evlavioasă” (Evrei 12.28). Această teamă de a nu fi pe plac Domnului, în cazul nostru, nu se naşte din porunci stricte, nici din angajamente îndrăzneţe pe care le-am făcut noi, nici, ca aici, pornind de la o demonstraţie solemnă a puterii lui Dumnezeu. Ea este răspunsul inimilor noastre faţă de harul Lui nemăsurat pentru noi (Psalmul 130.4).

  • 29 Aprilie 2019

    DOMNUL ESTE APROAPE

     

    Eu sunt un trandafir din Saron, un crin din văi!
    Cântarea Cântărilor 2.1


    Pe ce ne bazăm părerile despre noi înșine? Cum înțelegem cine și ce suntem? În versetul citat mai sus, mireasa se descrie pe ea însăși. Care este explicația acestei descrieri atât de pozitive? Ea nu este preocupată de ceea ce gândesc alții despre ea, nici măcar de ceea ce ea însăși gândește despre ea, ci de cuvintele preaiubitului ei. În capitolul 1.8, el o numește „cea mai frumoasă dintre femei”. Presupun că acestea sunt cele mai plăcute cuvinte pe care o femeie le poate auzi, atunci când vin din gura celui pe care ea îl iubește cel mai mult.

    Să ne gândim însă la felul în care Domnul ne privește pe fiecare dintre noi. În ochii Săi, fiecare avem o frumusețe aparte, fiindcă El ne-a făcut așa prin harul Său. Ne-a răscumpărat prin sângele Său scump, iar acum ne vede ca fiind fără pată și fără cusur. Preocupându-ne cu ceea ce Domnul gândește despre noi, putem fi eliberați de greșeala de a ne autoevalua și, de asemenea, de a ne lăsa evaluați de către alții.

    Pavel spune în 1 Corinteni 15.10: „Prin harul lui Dumnezeu sunt ce sunt”. Nu conta pentru el că fariseii îl puteau considera trădător, că atenienii îl socoteau a fi un palavragiu sau că Festus îl credea nebun. Dumnezeu îl chema sfânt, prin har, iar acest lucru îl mulțumea deplin pe Pavel. Suntem și noi satisfăcuți cu ceea ce suntem în Hristos? Suntem gata să găsim în El toate lucrurile de care avem nevoie?

    G. W. Steidl

     

    SĂMÂNȚA BUNĂ

     

    Fiul meu, nu uita învățătura mea și păstrează în inima ta poruncile mele. Căci ele … îți vor aduce multă pace.
    Proverbe 3.1,2


    Cugetări

    • Dacă te afli într-un avion în timpul unor turbulențe puternice, vei observa că nu există niciun ateu.

    • Când cel rău se preface că-i bun, atunci e cel mai rău.

    • Întunericul nu a fost niciodată prietenul luminii.

    • Numai în pomii roditori se aruncă cu pietre.

    • Înțelepții cad în neștiință când se ceartă cu neștiutorii.

    • Înfrângerile îi întăresc pe cei puternici.

    • Dacă-i judeci pe oameni, nu mai ai timp să-i iubești.

    • Viața este o taină tristă, a cărei cheie o are credința.

    • Oamenii s-ar putea împărți după principiul că unii sunt mari, iar alții se cred mari.

    • Spiritele mari deranjează caracterele mici.

    • Să nu cerem semenilor ce nu ne pot da.

    • Numai greșind, greșim mai puțin.


    CUVÂNTUL LUI DUMNEZEU PENTRU ASTĂZI

    coordonatori Bob & Debby Gass

    ÎNVIEREA – O POȚI CREDE – Fundația SEER

    „Li S-a înfăţişat viu, prin multe dovezi” (Faptele Apostolilor 1:3)


    Dovezile Învierii Domnului Hristos au fost examinate mai atent decât dovezile oricărui alt fapt istoric! Au fost cântărite și analizate de către unii dintre cei mai buni cercetători, printre care Simon Greenleaf, primul deținător al gradului de profesor de drept Royall și Dane, la Universitatea Harvard între 1833 și 1848. El a contribuit la faima Școlii de Drept de la Harvard și este considerat drept una din cele mai de seamă autorități în materie de dovezi certe din istoria omenirii. Când Greenleaf și-a orientat atenția spre Înviere și a examinat-o în lumina tuturor legilor evidenței, el a ajuns la concluzia că s-a întâmplat în realitate, că a fost un eveniment istoric și că oricine analizează dovezile cu sinceritate va fi convins că așa a fost.

    Avocatul și inginerul britanic, Frank Morison, a fost cel care a început să scrie o carte prin care să respingă Învierea lui Hristos. A scris-o, într-adevăr, dar nu a fost cartea pe care a intenționat s-o scrie! După ce a analizat dovezile, acest avocat sceptic a fost atât de copleșit, încât s-a văzut silit să recunoască evidențele și să accepte Învierea, devenind creștin. Cartea pe care a scris-o: „Cine a dat piatra la o parte?” detaliază dovezile Învierii, iar capitolul introductiv este intitulat „Cartea care a refuzat să se lase scrisă”.

    Un general al Uniunii din timpul Războiului Civil, avocatul Lew Wallace, a început și el să scrie o lucrare în care intenționa să conteste cu dovezi divinitatea lui Hrisos și Învierea Sa – și a ajuns s-o apere, în celebra sa carte „Ben-Hur”, descrisă ca fiind „cartea cu cea mai mare influență din secolul al nouăsprezecelea.”

    Hristos a înviat! Și toți cei dragi ai tăi care au fost răscumpărați prin sângele Lui vor învia și ei, și veți putea petrece veșnicia împreună în prezența lui Dumnezeu!


    SCRIPTURILE ÎN FIECARE ZI

    2019 de Jean Koechlin

    Exod 19:1-15


    După pustiul Şur (15.22) şi cel din Sin (16.1), poporul ajunge în pustiul Sinai. Purtaţi „pe aripi de vultur” (simbol al puterii; v.4), sosesc acum la locul unde Domnul le va face descoperiri şi îi va învăţa cum doreşte El să fie slujit (10.26). Cum am văzut, în Egipt închinarea era imposibilă. În contrast cu Egiptul, de îndată ce s-a împlinit răscumpărarea şi Dumnezeu i-a pus deoparte pe ai Săi, El aşteaptă de la ei slujba laudei. „Îmi veţi fi o împărăţie de preoţi şi naţiune sfântă”, declară El în v.6. „Ca să vestiţi virtuţile Celui care v-a chemat din întuneric la lumina Sa minunată …”, completează 1 Petru 2.9.

    Cu capitolul acesta începe o nouă parte a cărţii. Până aici am văzut ceea ce a făcut Domnul în har pentru poporul Său. Începând de aici vom vedea ce aşteaptă El în schimb de la ai Săi. Dumnezeu începe întotdeauna prin a dărui, înainte de a cere. Vai! Bietul popor nu ajunsese să se cunoască pe sine, în ciuda evenimentelor de la Masa şi de la Meriba (17.7). Ei răspund printr-o promisiune nebunească, pe care Dumnezeu nu le-o ceruse: „Vom face tot ce a zis Domnul!” (v.8). Nu peste mult timp se va vedea incapacitatea lor de a respecta acest angajament.

  • 28 Aprilie 2019

    DOMNUL ESTE APROAPE

     

    Nu cu cele pieritoare, argint sau aur, ați fost răscumpărați din felul vostru deșert de viețuire moștenit de la părinți, ci cu sângele prețios al lui Hristos, ca al unui miel fără cusur și fără pată; El a fost cunoscut dinainte, într-adevăr, mai înainte de întemeierea lumii, dar a fost arătat la sfârșitul timpurilor pentru voi.
    1 Petru 1.18-20


    Moartea și învierea lui Hristos formează temelia nouă pe care Dumnezeu stabilește orice relație cu omul căzut, iar Scriptura este plină de imagini, profeții și umbre care indică spre Cel care urma să vină. Mai înainte chiar de întemeierea lumii, Dumnezeu pregătise Mielul Său, iar după ce primul om, Adam, a păcătuit și a eșuat în responsabilitatea sa față de Dumnezeu, acest lucru a servit drept ocazie ca Dumnezeu să-L aducă în lume pe al Doilea Om, pe Omul planurilor Sale, pe Domnul din cer.

    „Iată Mielul lui Dumnezeu, care ridică păcatul lumii!” Aceasta a fost exclamația lui Ioan Botezătorul, pe care o găsim în Ioan 1.29. Dumnezeu Însuși trebuia să poarte de grijă pentru Mielul de jertfă, căci nimeni altcineva nu putea face acest lucru. Ceea ce sfințenia lui Dumnezeu cerea, dragostea Sa a oferit prin trimiterea Fiului Său. Ce Resursă minunată pentru păcătoșii pierduți! Cât de prețioase sunt cuvintele din Efeseni 1.6,7: „Spre lauda gloriei harului Său, în care ne-a făcut plăcuți în Cel Preaiubit; în El avem răscumpărarea prin sângele Lui, iertarea greșelilor, după bogățiile harului Său”! Cel care a fost răstignit pe cruce, purtând păcatele noastre, este acum așezat la dreapta lui Dumnezeu. Aceasta este dovada binecuvântată că Dumnezeu a fost pe deplin satisfăcut cu lucrarea prin care păcatul a fost îndepărtat.

    Dreptatea lui Dumnezeu cere ca toți cei care au fost răscumpărați să fie de asemenea glorificați împreună cu Hristos, acolo unde El Însuși Se află. Vom fi cu El și ca El, rod al harului Său și obiecte ale plăcerii eterne a lui Dumnezeu. „Singurului Dumnezeu, Mântuitor al nostru prin Isus Hristos, Domnul nostru, fie glorie, măreție, putere și autoritate, mai înainte de orice veac, și acum și în toate veacurile! Amin” (Iuda 25).

    J. Redekop

     

    SĂMÂNȚA BUNĂ

     

    Și iată, a fost un mare cutremur de pământ; căci un înger al Domnului s-a coborât din cer, a venit și a prăvălit piatra de la ușa mormântului.
    Matei 28.2


    Marele adevăr al învierii

    Atât la moartea Domnului Isus, cât și la învierea Lui, Dumnezeu a trimis câte un cutremur; dar, pe lângă aceasta, în ochii oamenilor care păzeau mormântul a avut loc o minune uimitoare. Un înger din cer a venit, a răsturnat piatra de la intrarea mormântului și a stat deasupra ei. Hainele sale erau albe ca zăpada și fața sa, strălucitoare ca fulgerul. Nu este de mirare că paznicii au fost îngroziți și au rămas ca morți.

    De ce a fost rostogolită piatra? Nu pentru a-L lăsa pe Domnul și Mântuitorul nostru să iasă, ci pentru a arăta oricărui ochi interesat că Isus Hristos nu mai era în mormânt. Domnul înviase dintre morți! În timpul vieții Sale, Mântuitorul a spus: „Îmi dau viața, ca iarăși s-o iau”. Atotputernicia Domnului Isus Hristos s-a văzut și în înviere. El a spus: „Tatăl Mă iubește: pentru că Îmi dau viața, ca iarăși s-o iau. Nimeni nu Mi-o ia, ci o dau Eu de la Mine …” (Ioan 10.17,18).

    Atunci când au raportat preoților de seamă cele ce văzuseră, gărzile au fost mituite pentru a minți și a spune că ucenicii Domnului Isus veniseră și furaseră trupul Său din mormânt, în timp ce ei dormeau. Bineînțeles că orice om cinstit și-ar fi putut da seama de această înșelăciune, pentru că, din moment ce gărzile dormeau, de unde ar mai fi știut ele că veniseră ucenicii? Întotdeauna vrăjmașul cel vechi, diavolul, folosește minciuna ca să-i abată pe oameni de la adevăr. Să reținem în sufletele noastre marele adevăr că Domnul și Mântuitorul nostru, Isus Hristos, a înviat biruind moartea!


    CUVÂNTUL LUI DUMNEZEU PENTRU ASTĂZI

    coordonatori Bob & Debby Gass

    TEORIE SAU ADEVĂR HRISTOS A ÎNVIAT – Fundația SEER

    „A înviat din pricină că am fost socotiţi neprihăniţi.” (Romani 4:25)


    Marele iluzionist Houdini a promis că se va întoarce din morți și că va vorbi cu prietenii săi. Unii chiar au consultat clarvăzători pentru a vedea dacă există vreun mesaj de dincolo de mormânt. Nu, nu există! Doar un singur om care a promis că va învia din morți și-a ținut promisiunea, și acesta a fost Isus! El a făcut lucrul acesta pentru a ne „socoti neprihăniți.”

    Tranzacțiile de afaceri în zilele biblice erau relativ simple. După ce vânzătorul stabilea un preț și cumpărătorul accepta, afacerea era încheiată. Ceva asemănător s-a întâmplat la Paști. Dumnezeu a stabilit un preț pentru mântuirea noastră, iar Isus Hristos a fost gata să plătească acest preț, făcând mântuirea posibilă.

    Iar dovada cea mai mare a Învierii se găsește în viețile transformate ale oamenilor din toată lumea. Cum spune cântecul: „Vrei să mă-ntrebi de unde știu că El e viu? Trăiește în inima mea!” În Evanghelia după Ioan (11:26), Mântuitorul afirmă: „oricine trăieşte, şi crede în Mine, nu va muri niciodată”; iar într-una din aparițiile Sale menționate în cartea Apocalipsa (1:18), Domnul Isus a spus: „Am fost mort, şi iată că sunt viu în vecii vecilor!” Și astăzi, Hristos e la ușa inimii tale, spunându-ți: „Iată Eu stau la uşă, şi bat. Dacă aude cineva glasul meu şi deschide uşa, voi intra la el” (Apocalipsa 3:20).

    Dacă nu Îl recunoști pe Hristos ca Mântuitor personal, ești fără speranță în lumea aceasta și în cea care va veni. Învierea lui Hristos este singura ta nădejde. Fără ea, nu ai ce să aștepți de la viitor, mai mult decât o groapă în pământ. Astăzi deci, pocăiește-te de păcatele tale și pune-ți încrederea în Acela care a fost mort și a înviat pentru tine. Hristos a înviat!


    SCRIPTURILE ÎN FIECARE ZI

    2019 de Jean Koechlin

    Exod 18:13-27


    Ietro l-a îndemnat pe Moise să încredinţeze altora o parte din lucrarea sa. A fost un sfat aparent înţelept, dar Ietro nu înţelegea puterea Duhului lui Dumnezeu! Acesta este unul dintre principiile care au stat la baza instituirii clerului: oameni sunt desemnaţi şi învestiţi cu autoritate de către alţi oameni, după o ierarhie, ca intermediari între Dumnezeu şi simplii «credincioşi». Dar Cuvântul lui Dumnezeu nu recunoaşte în Biserică decât un singur Cap, care este perfect capabil să Se ocupe de tot ceea ce îi priveşte pe ai Săi (Efeseni 4.5). Şi Isus nu Se ocupă numai cu „lucrurile grele”, ci cu orice lucru care ne priveşte, pentru că nici unul nu este fără însemnătate pentru El. Să nu ne fie niciodată teamă să contăm direct pe El (citiţi 1 Petru 5.7).

    Sub aspect profetic, acest capitol arată că administrarea împărăţiei (Matei 19.28) nu va fi înfăptuită de Hristos singur. Când El va veni în mijlocul zecilor de mii de sfinţi ai Săi, se va instaura o guvernare cu diverse responsabilităţi, în totul spre gloria lui Dumnezeu.

    În timp ce poporul lui Dumnezeu îşi urmează calea prin deşert (v. 27), Ietro se întoarce în ţara lui. Viaţa de credinţă, statutul de străin şi de călător nu-l atrag. Vai, cât de mulţi creştini i se aseamănă!

  • 27 Aprilie 2019

    DOMNUL ESTE APROAPE

     

    Omul și soția lui s-au ascuns de fața Domnului Dumnezeu, în mijlocul pomilor grădinii.
    Geneza 3.8


    Grădina era locul de părtășie dintre Domnul Dumnezeu și Adam, însă, după păcatul omului, ea a devenit locul unde el s-a ascuns de prezența lui Dumnezeu. Imediat ce păcatul a intervenit, Adam a fugit de prezența gloriei lui Dumnezeu. Această glorie respinge păcatul, iar omul păcătos face orice ca să o evite. Pavel rezumă acest lucru în felul următor: „Toți au păcătuit și nu au ajuns la gloria lui Dumnezeu” (Romani 3.23).

    „Și Domnul Dumnezeu a făcut lui Adam și soției sale îmbrăcăminte de piele și i-a îmbrăcat” (Geneza 3.21). Acest verset descoperă un principiu foarte important. Pentru ca omul să se întoarcă și să se poată bucura din nou de prezența lui Dumnezeu, trebuie să fie îmbrăcat cu dreptatea pe care Dumnezeu o dăruiește. Pentru aceasta trebuie să intervină moartea. Îmbrăcămintea de piele fusese obținută prin omorârea unui animal nevinovat. Cât de clar este prezentată aici moartea Domnului Isus pe cruce! „Pe Cel care n-a cunoscut păcat, L-a făcut păcat pentru noi, ca noi să devenim dreptate a lui Dumnezeu în El” (2 Corinteni 5.21). Domnul Isus a purtat păcatele și nelegiuirile noastre comise împotriva lui Dumnezeu, fiindcă El „a fost dat pentru greșelile noastre și a fost înviat pentru îndreptățirea noastră” (Romani 4.25).

    Dreptatea lui Dumnezeu a fost manifestată la crucea lui Hristos. „O dreptate a lui Dumnezeu prin credința în Isus Hristos, pentru toți și peste toți cei care cred: pentru că nu este deosebire” (Romani 3.22). El oferă tuturor această dreptate, însă ea este doar peste cei care cred. Cei care nu-L cunosc pe Dumnezeu și care nu ascultă de evanghelia Domnului nostru Isus Hristos „vor suferi pedeapsă, pieirea eternă de la fața Domnului și de la gloria puterii Sale” (2 Tesaloniceni 1.9).

    R. A. Barnett

     

        

    SĂMÂNȚA BUNĂ

     

    Căci cuvântul crucii este o nebunie pentru cei care pier, dar pentru noi, care suntem mântuiți, este puterea lui Dumnezeu.
    1 Corinteni 1.18


    Crucificarea

    În creștinătate este o tradiție ca, în această săptămână dinaintea Paștilor, oamenii să se gândească în mod deosebit la crucificarea Mântuitorului. Iată un lucru bun, dar el nu trebuie să rămână la nivel de tradiție, pe care o uităm cu repeziciune! Crucea Domnului Isus Hristos vorbește despre suferințele și moartea Salvatorului.

    Crucea Domnului Isus era o necesitate absolută, pentru ca oamenii să poată veni la Dumnezeu. Înainte de moartea Sa pe cruce, Isus Hristos L-a rugat pe Tatăl Său să îndepărteze de la El „paharul” pe care trebuia să-l bea. Dumnezeu nu L-a scutit pe Fiul Său de moartea pe cruce. Astfel, Domnul Isus a murit pentru vina noastră, purtând la cruce păcatele noastre. Acolo Dumnezeu L-a pedepsit pentru ceea ce am făcut noi. Acolo a curs sângele prețios al Mielului fără cusur și fără pată, pe baza căruia Dumnezeu îl poate ierta pe cel care își mărturisește păcatele și crede în lucrarea de mântuire a Fiului Său. Crucea este dovada că omul este stricat și incapabil să se mântuiască pe sine.

    Pentru mulți, crucea este o nebunie. Ei nu sunt dispuși să recunoască în fața lui Dumnezeu falimentul lor, și de aceea vor merge în pierzarea veșnică. Dar cel care recunoaște în fața lui Dumnezeu păcatul său va fi salvat.


    CUVÂNTUL LUI DUMNEZEU PENTRU ASTĂZI

    coordonatori Bob & Debby Gass

    TEORIE SAU ADEVĂR ISUS E VIU – Fundația SEER

    „Drept răspuns, Isus le-a zis: „Stricaţi Templul acesta, şi în trei zile îl voi ridica.” (Ioan 2:19)


         Să analizăm o altă teorie susținută de cei care încearcă să dezaprobe adevărul Învierii în trup a lui Hristos: „Teoria leșinului.” În cartea sa Conspirația Paștelui, Hugh J. Schonfield emite teoria conform căreia Isus pur și simplu a leșinat, a fost dat jos de pe cruce și a fost socotit mort. Apoi, în răcoarea mormântului, El Și-a revenit, a ieșit de acolo și i-a convins pe ucenicii Săi că de fapt a înviat din morți. Lucrul acesta ridică neapărat câteva întrebări; de exemplu: cum se face că înainte de această teorie cu nouăsprezece veacuri, nici prietenii, nici dușmanii creștinilor nu au menționat lucrul acesta?

    Dar ce spui de sutașul roman care i-a străpuns coasta cu o suliță, din rană țâșnind sânge și apă – dovadă clară a faptului că viața încetase, de vreme ce sângele se separase în elementele sale constitutive? Dar mărturia sutașului trimis de Pilat, un om competent și experimentat în domeniu, a cărui sarcină a fost tocmai să constate că Isus a murit?

    Apoi se ridică întrebarea referitoare la giulgiul din mormânt. Iudeii aveau obiceiul de a înfășura trupurile moarte în giulgiu de înmormântare și foloseau sute de litri de mirodenii între straturi, pecetluind giulgiul pe cadavru, făcându-l ca o mumie. Capul a fost și el înfășurat. Cum ar fi putut respira Domnul Isus? Și ar fi putut un om aflat într-o stare atât de jalnică să dea la o parte piatra care sigila mormântul și să învingă gărzile romane? Este nevoie de mai multă credință pentru a crede această teorie decât pentru a crede ceea ce s-a întâmplat în realitate – Învierea! Isus e viu!


    SCRIPTURILE ÎN FIECARE ZI

    2019 de Jean Koechlin

    Exod 18:1-12


    Aici îl întâlnim din nou pe Ietro, socrul lui Moise. El personifică naţiunile pământului care, într-o vreme viitoare, se vor bucura împreună cu poporul Israel de eliberarea lui şi Îl vor glorifica pe Dumnezeu. Vedem de asemenea că Sefora şi cei doi fii ai ei, personificând Biserica, aşa cum am văzut mai înainte în cap. 2, nu au jucat nici un rol în încercările lui Israel, nici în eliberarea lui. Biserica va fi răpită de pe pământ atunci când va începe necazul cel mare, căruia îi va urma restaurarea poporului evreu.

    Gherşom ne aminteşte prin numele lui că, asemenea lui Moise, Hristos a fost un străin pe pământul unde a venit să locuiască şi că şi Biserica este străină aici jos. Dar, în această situaţie dificilă, el are ajutorul lui Dumnezeu: aceasta este semnificaţia numelui Eliezer. În v. 8, Moise aduce mărturie despre tot ce a făcut Dumnezeu pentru ai Săi. Nu este oare un exemplu bun pentru noi? Să nu ne abţinem să spunem altora, începând cu membrii familiei noastre, care s-ar putea să nu ştie, cum am fost mântuiţi. Rezultatul acestei mărturii se vede în v.11: Ietro recunoaşte măreţia Domnului, Îi dă glorie, aduce jertfe şi, în final, mănâncă sau, cu alte cuvinte, are comuniune cu cei răscumpăraţi în prezenţa lui Dumnezeu.

  • 26 Aprilie 2019

    DOMNUL ESTE APROAPE

    Mulți au crezut în Numele Lui, privind semnele pe care le făcea El. Dar Isus Însuși nu Se încredea în ei, pentru că îi cunoștea pe toți și pentru că nu avea nevoie să-I mărturisească cineva despre om, fiindcă El Însuși cunoștea ce era în om.
    Ioan 2.23-25


    Vedem aici adevărul cu privire la starea omului și la lucrarea pe care Dumnezeu o face în el și pentru el. Principiul important că întreaga binecuvântare aparține stării de înviere sau că este bazată pe ea – omul în starea lui naturală fiind cu totul lăsat în urmă – apare constant în Ioan, așa cum se poate vedea în capitolele 5 și 6, precum și de-a lungul întregii Evanghelii. Avem deci aici cele două mari temelii ale creștinismului, cu referire la starea noastră: anume nașterea din nou și crucea, amândouă fiind absolut necesare pentru mântuirea noastră; cea de-a doua însă merge mai departe de ceea ce era strict necesar, potrivit naturii lui Dumnezeu Însuși, și ne introduce în lucrurile cerești.

    Pentru a avea parte în Împărăție, cineva trebuia să aibă o viață cu totul nouă. Chiar credința în Isus, acea credință bazată pe dovezi care se puteau adresa inteligenței umane, nu valora nimic. Oamenii puteau fi cu adevărat convinși (au existat și încă mai există astfel de oameni) fie prin educație, fie prin exersarea minții, dar, ca să poți fi în relație cu Dumnezeu, trebuia să existe o natură nouă – o natură care poate să-L cunoască și care corespunde cu a Lui Însuși. Mulți au crezut în Isus când au văzut minunile pe care le făcea (versetul 23); ei au tras concluzia, la fel ca Nicodim, că un om nu putea face ceea ce făcea Isus, dacă n-ar fi fost ceea ce pretindea că este. Concluzia era perfect adevărată. Nu era însă vorba de biruință asupra poftelor, de abandonarea prejudecăților sau a intereselor greu de sacrificat, ci de rațiunea omului care judeca destul de corect dovezile oferite, în timp ce restul ființei sale nu era atins. Însă Domnul îl cunoștea pe om; știa, cu o pricepere divină, ceea ce era în el. Probabil că unor astfel de oameni nu le lipsea sinceritatea, însă ei posedau doar o concluzie, o convingere omenească lipsită de putere asupra voinței omului, asupra patimilor lui și, de asemenea, cu totul neputincioasă împotriva șiretlicurilor prințului acestei lumi. „Isus Însuși nu Se încredea în ei.” Trebuia să existe o lucrare divină și o natură la fel de divină pentru ca cineva să se bucure de părtășia divină și să umble pe calea dumnezeiască în această lume.

    J. N. Darby

     SĂMÂNȚA BUNĂ

    Atunci Isus a zis ucenicilor Săi: „Dacă voiește cineva să vină după Mine, să se lepede de sine, să-și ia crucea și să Mă urmeze”.
    Matei 16.24


    Punctul de plecare

    Aici ucenicii sunt chemați să meargă după Domnul Isus Hristos. Pentru a merge după Mântuitorul, sunt necesare mai întâi două lucruri: cunoașterea personală a Mântuitorului Isus Hristos și cunoașterea crucii. Numai crucea înlătură orice piedică de a-L urma pe Isus Hristos. Acesta este punctul de plecare, primul nostru pas pe drumul pe urmele Mântuitorului, căci credinciosul nu poate să facă niciun pas, dacă nu pleacă de la piciorul crucii. Această lucrare contrazice orice gând firesc, orice învățătură obișnuită a omului religios.

    Învățătura firească spune astfel: Faceți primul pas spre Isus Hristos, părăsiți viciile voastre, dedicați-vă lui Dumnezeu, și harul Său vă va ajuta. Dumnezeu nu a spus niciodată așa ceva. Chiar istoria lui Petru este dovada. Biblia ne învață că Dumnezeu a făcut primul pas spre om, că acest prim pas L-a condus pe Domnul Isus la cruce, că prin acest pas omul a putut să-I fie plăcut lui Dumnezeu. Acesta este deci punctul nostru de plecare pentru a merge după Mântuitorul.

    Cuvintele „să se lepede de sine” sunt traduse de o mare parte dintre creștini astfel: trebuie să renunțați la anumite păcate, la anumite plăceri. Biblia ne spune că trebuie să renunțăm la noi înșine. Dar putem? Numai în puterea omului nou, căci omul cel vechi nu poate să se lepede de sine! Trebuie să fie un om nou pentru a putea să spună: „Am fost răstignit împreună cu Hristos și trăiesc … dar nu mai trăiesc eu, ci Hristos trăiește în mine” (Galateni 2.20).


    CUVÂNTUL LUI DUMNEZEU PENTRU ASTĂZI

    coordonatori Bob & Debby Gass

    TEORIE SAU ADEVĂR VINEREA MARE – Fundația SEER

    „Credem că Isus a murit şi a înviat…” (1 Tesaloniceni 4:14)


    În următoarele trei zile vom vorbi despre câteva teorii susținute de cei care au încercat să nege Învierea. Unii spun că din cauza faptului că Evangheliile au fost scrise cu mult timp (câteva zeci de ani) după evenimente, istoria a fost fie falsificată, fie înfrumusețată. Însă arheologia nu este de acord cu această teorie. Noi știm că Evangheliile fac referire la autorii ale căror nume le poartă și că mărturia Învierii se referă la perioada în care s-a întâmplat. Așadar, nu a fost timp pentru ca legenda să se dezvolte! Unii spun că ucenicii au experimentat viziuni sau halucinații, pentru că Hristos le-a promis că va învia din morți și ei s-au așteptat ca El să împlinească ce a spus.

    Dar în istoria halucinației nu există nicio întâmplare în care cinci sute de oameni, provenind din medii diferite să fi avut aceeași viziune în același timp. Dar cei doi ucenici de pe drumul spre Emaus, care au mers alături de Hristos și au vorbit cu El (vezi Luca 24:13)? Și ei au avut halucinații? Când Petru a predicat în ziua Cincizecimii despre „marea lui halucinație”, el se afla la numai zece minute de mormântul în care fusese Isus (vezi Faptele Apostolilor 2:24). Mii de oameni au crezut; sigur, alții au auzit și nu au crezut. Oare nu s-a gândit nimeni să meargă și să verifice ce-a spus Petru? Cu siguranță, saducheii care făceau tot felul de conspirații ar fi profitat de această ocazie pentru a dovedi că nu a fost decât o simplă halucinație. De-a lungul coastelor mării sunt amplasate faruri, iar păsările atrase de lumina lor puternică se izbesc în zbor de ele, sfârșind prin a se răni sau a muri. Acest lucru ne duce cu gândul la cei ce critică Învierea, nu-i așa?

    SCRIPTURILE ÎN FIECARE ZI

    2019 de Jean Koechlin

    Exod 17:8-16


    Cu foamea satisfăcută şi cu setea potolită, iată că poporul era pregătit de Domnul pentru o nouă experienţă, cea a luptei cu Amalec. După ce au fost întăriţi „în Domnul şi în puterea tăriei Lui”, credincioşii pot să facă faţă vrăjmaşilor lor (Efeseni 6.10-13). La Marea Roşie, Domnul luptase pentru ei, iar ei a trebuit să stea liniştiţi (14.14). Crucea a fost în exclusivitate lupta Domnului. Nu putem face nimic pentru mântuirea noastră. Dar imediat după convertire încep luptele (Galateni 5.17). Ca o armată puternică, toate greşelile noastre vechi vin din nou să ne hărţuiască, să lupte împotriva noastră (1 Petru 2.11).

    Oare nu putem conta pe Domnul şi de astă dată? Putem, într-adevăr! La cruce, El a luptat pentru noi, în locul nostru; acum El luptă alături de noi – El, adevăratul Iosua. Totuşi, victoria este câştigată sus, pe munte. Hristos, adevăratul Moise şi adevăratul Aaron, este acum în cer, mijlocind pentru ai Săi. Şi mâinile Sale nu slăbesc niciodată (Romani 8.34, 37; Evrei 7.25). Rezultatul bătăliei nu depinde de forţele angajate în luptă, ci de credinţa şi de rugăciunile Domnului Isus.
    În această relatare, Iosua ne învaţă cum să luptăm, iar Moise cum să ne rugăm (Psalmul 144.1, 2).

  • 25 Aprilie 2019

    DOMNUL ESTE APROAPE

     

    Voi toți sunteți fii ai luminii și fii ai zilei … Astfel deci să nu dormim, ca ceilalți.
    1 Tesaloniceni 5.5,6


    Dumnezeu știe foarte bine ceea ce suntem și cunoaște orice gând și orice motivație a noastră; nimic nu poate fi ascuns de El. Credinciosul, conștient de acest adevăr, umblă cu Dumnezeu; el știe că Dumnezeu privește în inima lui și că vede toate lucrurile. Nu se teme de această privire a lui Dumnezeu, ci, dimpotrivă, se bucură de ea. Dumnezeu cunoaște totul, iar cel credincios știe astfel că nimic din ceea ce el face nu-L poate lua prin surprindere pe Dumnezeu. Răul care este în el însuși îl surprinde adesea pe cel credincios, însă niciodată pe Dumnezeu, care îl cunoaște perfect de bine. Însă nimic nu-l poate separa pe cel credincios de dragostea lui Dumnezeu. Avem viața veșnică, viața lui Dumnezeu Însuși; Dumnezeu locuiește în noi, iar noi, în Dumnezeu; El ne-a dat Duhul Său, astfel ca noi, sărmane creaturi, slabe și falimentare, să umblăm în lumină.

    Întotdeauna Scriptura ne îndeamnă să ne purtăm în conformitate cu ceea ce suntem deja. Suntem fii ai luminii, de aceea trebuie să umblăm ca în timpul zilei. Responsabilitatea noastră decurge întotdeauna din privilegiile pe care le avem și din poziția și din relațiile în care ne aflăm deja.

    A dormi și a umbla sunt două lucruri care nu pot merge împreună. Din nefericire, există mulți copii ai lui Dumnezeu care s-au obișnuit cu o viață de formalism și de ritualuri religioase, iar umblarea lor se desfășoară într-o adormire aproape totală. Să avem grijă ca în viața noastră să existe realitate practică, fiindcă noi nu suntem ai nopții – de aceea, să nu dormim ca ceilalți!

    H. F. Witherby

     

        

    SĂMÂNȚA BUNĂ

     

    Voi sunteți prietenii Mei, dacă faceți ceea ce vă poruncesc Eu. Nu vă mai numesc robi, pentru că robul nu știe ce face stăpânul.
    Ioan 15.14,15


    Ce Prieten bun! (3)

    Ce Prieten bun e Domnul! El ne-aude orișicând.
    O! Ce mare fericire să-ți verși Lui necazul tău!
    Cât de mult adesea pierdem, cât de apăsați suntem
    Când nu spunem orice grijă Dumnezeului cel viu!

    Sunt necazuri și ispite sau o supărare grea?
    Să nu-ți pierzi deloc speranța: spune totul lui Isus!
    Care alt prieten ca El parte la dureri îți ia?
    El cunoaște cât de slab ești: spune totul lui Isus!

    Ești trudit și plin de grijă, apăsat de greu necaz?
    Adăpost să-ți fie ruga, spune totul lui Isus!
    Ești disprețuit de lume? Spune-ndată lui Isus!
    El în brațe te-ocrotește și te mângâie nespus.

    Când te vezi în lume singur, părăsit de orice om,
    Când primejdia-i mai mare și din greu nu poți să ieși,
    Când ești atacat de oameni, lasă totu-n mâna Lui!
    El dreptate îți va face: lasă să lucreze El!

    El nu uită niciodată pe niciunul din ai Lui,
    El ne-ajută-n orice luptă și Se roagă pentru noi.
    El e viața și lumina, e odihna noastră-aici,
    În curând El Se va-ntoarce și ne va răpi în cer!


    CUVÂNTUL LUI DUMNEZEU PENTRU ASTĂZI

    coordonatori Bob & Debby Gass

    FURNICILE (4) – Fundația SEER

    „Am sfârşit lucrarea pe care Mi-ai dat-o s-o fac.” (Ioan 17:4)


    Furnicile mor efectiv lucrând. Dar trebuie să știm că Biblia nu promovează un mod de viață dependent de muncă, care să ne pună în pericol sănătatea și să ne facă să neglijăm familia. Prea multe căsnicii se destramă atunci când cuplul subscrie acestei filosofii, și prea mulți copii cresc urând faptul că părinții lor nu au avut niciodată timp pentru ei. Când înțelegem lucrul acesta, vom vedea și că popularul concept contemporan al pensionării nu se regăsește în Biblie. Da, te poți pensiona de la locul de muncă, dar nu te poți pensiona niciodată de la muncă. Câtă vreme ești în viață, există mereu munci pe care Dumnezeu dorește să le faci. Universitatea Harvard a efectuat un studiu pe câțiva dintre absolvenții săi. Un grup de o sută de participanți a ieșit la pensie la vârsta de 65 de ani, în timp ce al doilea grup a lucrat până la vârsta de 75 de ani.

    În primul grup, șapte din opt au murit la vârsta de 75 de ani. În cel de-al doilea grup, din cei care au continuat să lucreze, numai unul din opt a murit înaintea vârstei de 75 de ani. Cercetătorii au concluzionat că pensionarea timpurie poate reduce longevitatea. Oprește-te și gândește-te la lucrarea de trei ani și jumătate pe care a făcut-o Domnul Isus. La sfârșitul ei, Mântuitorul a zis: „Am sfârşit lucrarea pe care Mi-ai dat-o s-o fac.”

    Te-ai gândit vreodată că mântuirea este la dispoziția noastră pentru că Domnul Isus S-a dovedit a fi un lucrător credincios, care nu și-a părăsit locul de muncă până nu și-a isprăvit lucrarea? Repet: odihna, relaxarea și pensionarea sunt valoroase și bine-meritate după o viață întreagă de muncă. Dar de fapt, câtă vreme ești în viață, Dumnezeu are pentru tine un lucru pe care trebuie să-l faci! Și în timp ce faci acel lucru, nu vei găsi numai bucurie și împlinire, ci îi vei binecuvânta și pe cei din jurul tău.


    SCRIPTURILE ÎN FIECARE ZI

    2019 de Jean Koechlin

    Exod 16:32-37, 17:1-7


    „Ia un urcior şi pune în el un omer plin de mană…” (v.33). Era partea lui Dumnezeu. «Mana ascunsă, Hristos coborât din cer pentru a deveni om şi apoi înviat şi înălţat la cer într-un trup glorios, ţinea de plăcerea lui Dumnezeu» (H. Rossier) – plăcere pe care o împărtăşeşte cu biruitorii (Apocalipsa 2.17).

    După foame, setea este încă o ocazie pentru ca bietul popor să murmure. Ei bine, harul lui Dumnezeu se foloseşte şi de aceasta, ca să ne descopere o taină preţioasă, a cărei explicaţie o găsim în 1 Corinteni 10.4: „Toţi au băut aceeaşi băutură spirituală, pentru că beau dintr-o stâncă spirituală care îi urma (şi stânca era Hristosul – compară cu Ioan 7.37-39). Dar, pentru ca stânca să dea apă (viaţa din Duhul), ea trebuie să fie lovită, aşa cum Hristos a fost lovit pe cruce chiar de mâna lui Dumnezeu. Cu toate acestea, să observăm că păcatul poporului, murmurele lor, răzvrătirea lor, au impus ca stânca să fie lovită. „Pentru fărădelegea poporului meu a fost lovit”, spune profetul (Isaia 53.8). Astfel, în timp ce mana este o imagine a Hristosului venit din cer, stânca lovită vorbeşte despre Hristos cel răstignit, iar apa vie reprezintă Duhul Sfânt, puterea vieţii noi pe care Mântuitorul mort şi înviat o dă tuturor celor care cred în El.

Calendar

septembrie 2026
L M M J V S D
 123456
78910111213
14151617181920
21222324252627
282930  

Ultimele postări

Urmărește-ne