19 Iunie 2026
DOMNUL ESTE APROAPE
Prin Acesta vi se vestește iertarea păcatelor.
Fapte 13.38
Ce‑au vrut apostolii Petru și Pavel să spună atunci când au predicat, fără niciun fel de rezervă, iertarea păcatelor către cei care‑i ascultau? Au vrut să spună cumva că nimeni nu poate fi sigur că deține iertarea de păcate? Atunci când Pavel, în sinagoga din Antiohia, le‑a spus ascultătorilor săi: „Vă vestim evanghelia“, a vrut să spună că nimeni nu putea fi sigur că are păcatele iertate? Cum putea mesajul său să fie numit „vestea bună“, dacă lăsa sufletele în îndoială și în teamă? Dacă era adevărat că nimeni nu se putea bucura de iertarea deplină de păcate, atunci stilul de predicare apostolic ar fi trebuit să fie cu totul altul. Ne‑am aștepta astfel ca apostolul să fi spus: «Să vă fie cunoscut, fraților, că nimeni nu poate ști, în viața aceasta, dacă păcatele îi sunt iertate sau nu». Vedem oare cuvinte ca acestea în predicarea sau în învățătura apostolică? Nu, ci peste tot apostolii au prezentat, în cea mai deplină și mai clară manieră, iertarea păcatelor ca rezultat necesar al credinței în Mântuitorul răstignit și înviat! Nu există nici cea mai mică urmă în cuvintele apostolilor cu privire la lucrul asupra căruia unii învățători insistă atât de mult astăzi, anume că este periculos ca cineva să creadă că este pe deplin iertat de toate păcatele sale. Oare nu ne putem bucura, pe acest pământ, de siguranța mângâietoare a mântuirii noastre veșnice în Hristos? Oare nu ne putem bizui cu totul pe Cuvântul lui Dumnezeu, sprijinindu‑ne deplin pe jertfa lui Hristos?
Este oare posibil ca singurul efect al evangheliei lui Dumnezeu să fie cel de a lăsa sufletul în îndoială și nedumerire? Hristos a înlăturat păcatul, dar eu nu pot cunoaște acest lucru?! Dumnezeu a vorbit, dar eu nu pot fi sigur?! Dacă aceasta înseamnă evanghelie, atunci ne putem lua rămas‑bun de la pacea și bucuria pe care le aduce credința.
C. H. Mackintosh
SĂMÂNȚA BUNĂ
Răscumpărătorul meu e viu
Dar știu că Răscumpărătorul meu trăiește și la urmă El Se va ridica pe pământ.
Iov 19.25
Se repeta celebra operă a lui Händel, Mesia. O coristă consacrată trebuia să interpreteze renumitul solo, Eu știu că Răscumpărătorul meu trăiește. A cântat cu o asemenea siguranță și perfecțiune tehnică, încât orchestra aștepta cu emoție complimentele dirijorului. – „Dumneata ai o voce admirabilă și o măiestrie excepțională în a‑ți controla glasul, însă îți lipsește un singur lucru: nu știi că Răscumpărătorul e viu. Versurile cântate nu au realitate, nu au semnificație personală“.
Convingerea pe care Iov o are în mijlocul bolii sale grave constituie suportul credinței sale: „Dar știu că Răscumpărătorul meu trăiește“. Prin urmare, uitându‑se la trupul său bolnav, el poate spune: „Și după ce această piele a mea va fi nimicită, totuși, fiind în carnea mea, Îl voi vedea pe Dumnezeu“ (Iov 19.26). În suferința sa, Iov are convingerea fermă că Răscumpărătorul său îl va ridica într‑o zi.
Aceeași convingere de credință o au astăzi toți cei care Îl cunosc pe Isus ca Domn și Mântuitor personal. Viața Sa, moartea Sa și mai ales învierea Sa sunt confirmate de apostolii Petru și Ioan. „Noi suntem martori ai tuturor lucrurilor pe care le‑a făcut; […] ei L‑au și omorât, atârnându‑L pe lemn; […] pe Acesta Dumnezeu L‑a înviat a treia zi“ (Fapte 10.39,40). „Eu sunt Cel dintâi și Cel din urmă și Cel viu; și am fost mort și, iată, sunt viu în vecii vecilor; și am cheile morții și ale Locuinței morților“ (Apocalipsa 1.17,18). Mântuitorul trăiește acum în ceruri ca Învingător asupra morții. În curând va veni din nou, pentru a‑i învia pe toți cei care au murit în credință și pentru a‑i transforma pe toți cei găsiți în viață, pentru ca apoi să îi răpească în cer. Astfel, speranța lor va fi împlinită.
Citirea Bibliei: Geneza 47.1-12 · Psalmul 33.12-22
SCRIPTURILE În FIECARE ZI
de Jean Koechlin
Isaia 55.1‑13
Din lucrarea crucii se revarsă, precum din stânca lovită în pustiu (48.21), un râu de viaţă şi de binecuvântare. Ce izvor inepuizabil, oferit oricărui însetat! Aici găsim chemarea profetului, dar în evanghelia după Ioan o avem chiar pe cea a Domnului Isus, care Se exprimă în acelaşi fel: „Dacă însetează cineva, să vină la Mine şi să bea“ (Ioan 7.37); şi tot aici întâlnim şi pe acest „oricine“ al harului (în Ioan 3.15,16; 11.26; 12.46).
Două trăsături caracterizează marea mântuire a lui Dumnezeu: în primul rând este „fără plată“. Oamenii se căznesc mult şi cheltuiesc averi pentru „ceea ce nu satură“ (v. 2), în timp ce bunul cel mai de preţ pe care îl putem avea se obţine „fără bani şi fără plată“ (v. 1). Dumnezeu a plătit totul pentru aceasta (comp. cu 52.3).
În al doilea rând, mântuirea trebuie apucată acum: „Căutaţi pe Domnul cât timp se poate găsi“ (v. 6). Dumnezeu este aproape, El iartă din plin, dar grăbiţi‑vă! Vine clipa când nu va mai putea fi găsit (Ioan 7.34; 8.21).
Să privim din nou în acest frumos capitol la ceea ce ni se spune despre gândurile iubirii şi despre căile nepătrunse ale lui Dumnezeu (v. 8,9; vezi şi Romani 11.33‑36). Cât despre Cuvântul Său, v. 11 promite: Nu se va întoarce la Mine fără rod. A avut Cuvântul acest efect în inima voastră?
CUM SĂ DEVII DARNIC (2) | Fundația S.E.E.R. România
„Unul care dă cu mână largă ajunge mai bogat…” (Proverbele 11:24)
Cineva a făcut următoarea mărturisire despre relația dintre bani și imagine: „Nu le poți avea pe amândouă! Dacă te concentrezi pe a face bani, ești materialist. Dacă încerci să-i faci, dar nu reușești, ești pierzător. Dacă faci mulți bani și îi păstrezi, ești avar. Dacă îi faci și îi cheltuiești, ești risipitor. Dacă nu-ți pasă să-i faci, ești lipsit de ambiție. Dacă ai și tot câștigi mulți, și îi ai până când mori, ești un prost – pentru că n-ai cum să-i iei cu tine!” Așa că modalitatea prin care poți ieși câștigător în ce privește banii este să-i păstrezi cu modestie, să-i gestionezi cu pricepere, să fii generos cu ei și să realizezi lucruri de valoare. În 1889, industriașul Andrew Carnegie a scris un eseu intitulat „Evanghelia averii”, în care spunea că viața unei persoane bogate ar trebui să aibă două etape: o etapă de dobândire a bogăției și o etapă de distribuire a acesteia. Singura modalitate de a păstra o atitudine generoasă este să-ți faci un obicei din a oferi – timpul, talentul, atenția, resursele și banii tăi. Așadar, cum poți deveni darnic?
1) Află ce fel de influență au asupra ta bunurile tale. Alege ceva ce prețuiești cu adevărat, gândește-te la cineva la care ții și care are nevoie de acel lucru, și dăruiește-i-l.
2) Pune-ți banii la treabă. Dacă știi persoane sau misiuni care au viziunea de a face ceva cu adevărat excelent, contribuie cu resurse pentru a atinge acele scopuri. Dăruiește ceva mai mare decât tine însuți. Ajută-i pe cei care nu te pot ajuta și care nu-ți pot dărui nimic în schimb. Pune deci în practică ceea ce a spus John Bunyan: „Nu ai trăit ziua de azi până nu ai făcut ceva pentru cineva care nu te poate răsplăti niciodată!” Nu uita: te va răsplăti Dumnezeu – și aici, și în veșnicie!
Mana Zilnica 