Mana Zilnica

Mana Zilnica

Archive for the month “ianuarie, 2026”

21 ian. 2026

21 Ianuarie 2026

DOMNUL ESTE APROAPE

Isus i‑a spus: „«Dacă poți!» Toate sunt posibile pentru acela care crede“.

Marcu 9.23

Când privim la o astfel de scenă, unde îl vedem pe om ajuns la sfârșitul tuturor resurselor sale, ce bine ne face să auzim aceste cuvinte, că la Dumnezeu toate lucrurile sunt posibile! Această declarație apare de trei ori în Evanghelia după Marcu.

În capitolul 9, un tată disperat îl aduce pe fiul său demonizat la ucenicii Domnului, însă aceștia nu pot scoate demonul. O generație necredincioasă (Marcu 9.19) privea cum demonul îl arunca la pământ pe sărmanul băiat, atunci când Domnul S‑a apropiat. „Dacă poți face ceva, ai milă de noi și ajută‑ne!“, a strigat tatăl (versetul 22). Domnul i‑a răspuns: „«Dacă poți!» Toate sunt posibile pentru acela care crede“. Credința în Dumnezeu este pârghia de care depinde răspunsul Său atunci când strigăm la El; toate lucrurile sunt posibile pentru credință.

În capitolul 10, Domnul Isus prezintă același principiu atunci când ucenicii sunt uimiți să audă că cei care se încred în bogății vor intra cu greu în împărăția lui Dumnezeu. Dacă cineva cu avantaje pământești nu putea fi sigur de favoarea lui Dumnezeu, atunci cine putea fi mântuit? Domnul lămurește faptul că poziția materială și caracterul omenesc n‑au nimic de‑a face cu mântuirea; totuși, la Dumnezeu toate lucrurile sunt posibile (Marcu 10.27).

În capitolul 14, scena se derulează în grădina Ghetsimani. Dacă primele două secvențe ne‑au dezvăluit puterea lui Dumnezeu de a împlini imposibilul, cea de‑a treia este una aparte. Domnul, privind la suferințele care aveau să vină asupra Lui, S‑a rugat: „Ava, Tată, la Tine toate lucrurile sunt cu putință. Depărtează paharul acesta de la Mine; totuși facă‑se nu voia Mea, ci a Ta“ (Marcu 14.36). Aici, ceea ce era posibil pentru puterea lui Dumnezeu nu era însă posibil pentru dragostea Sa. Mai târziu, Domnul a spus: „Nu voi bea paharul pe care Mi l‑a dat Tatăl?“ (Ioan 18.11). Cu o inimă plină de dragoste, El a mers la cruce, pentru ca noi să‑L putem cunoaște pe Dumnezeul la care toate lucrurile sunt cu putință.

S. Campbell

SĂMÂNȚA BUNĂ

(Irod a spus:) Iată, El n‑a făcut nimic vrednic de moarte.

Luca 23.15

Regina sângeroasă

Cunoscută și sub numele de Maria Tudor, malefica regină Maria I a Angliei (1516‑1558) s‑a dovedit a fi un dușman fără precedent al creștinilor. Până la sfârșitul vieții, ea a executat 300 de opozanți religioși și, drept urmare, a primit titlul de „Sângeroasa Maria“. Credinciosul Palmer a fost condamnat de ea la moartea pe rug. „Dragul meu Palmer“, insista prietenul lui, „ai milă de anii tăi auriți și de frumoasele flori ale tinereții tale și retrage‑te înainte de a fi prea târziu“. „Eu suspin gândindu‑mă la alte flori, care nu se vor veșteji niciodată“, i‑a răspuns el. Iar din rug, Palmer îi îndemna pe toți prietenii săi credincioși să persevereze în credință: „Existența noastră nu se termină pe rug. Ceea ce ne stă înainte nu se compară cu ceea ce lăsăm în urmă. În locul acestor jalnici tăciuni vom primi perle de mare preț“.

Peste cinci secole, în anul 2009, cotidianele publicau o imagine cu infractorul James Bain care își îmbrățișa avocatul, un domn distins, cu păr grizonant. James fusese condamnat la închisoare complet nevinovat. Un test genetic, ADN, a scos la iveală adevărul. Deși aceste teste au dovedit sute de alți condamnați pe nedrept, niciunul dintre acești prizonieri nu s‑a apropiat de cei 35 de ani pe care James Bain, nevinovat, îi petrecuse în spatele gratiilor. Dar și mai uimitor este faptul că bărbatul închis pe nedrept atât de mult timp nu avea nicio urmă de amărăciune sau de resentiment. În momentul eliberării, el a declarat: „Am lăsat totul în mâna lui Dumnezeu“. Chiar dacă suferim pe nedrept, să ne punem și noi toată încrederea în Domnul Isus.

Citirea Bibliei: Ezra 3.1-13 · Proverbe 4.10-27

SCRIPTURILE ÎN FIECARE ZI

de Jean Koechlin

Iov 19:21-29; 20:1-29

Cuvintele înfocate ale lui Iov contrastează cu sentinţele reci ale celor trei tovarăşi ai săi. În durerea lui, aceştia nu‑i puteau oferi niciun ajutor, dar descoperim în acelaşi timp că Iov avea un sprijin care nu‑i putea fi clătinat: credinţa sa într‑un Răscumpărător viu. Versetele 25‑27 din cap. 19 ne învaţă că Iov, ca şi alţi patriarhi, primise o descoperire divină cu privire la înviere: „În carnea mea voi vedea pe Dumnezeu“ (19.26; comp. cu Psalmul 17.15).

Spre deosebire de ei, noi, cei de astăzi, Îl putem cunoaşte pe deplin dacă Îl privim în lumina Noului Testament! Şi totuşi, mulţi copii ai lui Dumnezeu nu trec deloc de crucea unde contemplă un Mântuitor mort pentru păcatele lor. Ce adevăr de nepreţuit! Îl cunoaştem noi în întregime? Cunoaştem noi faptul că Răscumpărătorul nostru este viu acum (Apocalipsa 1.18)? „Hristos este Cel care a murit şi, mai mult, a şi fost înviat, Cel care şi este la dreapta lui Dumnezeu, Cel care şi mijloceşte pentru noi!“ (Romani 8.34).

În faţa remarcabilelor cuvinte ale credinţei pe care Duhul lui Dumnezeu i le dictase lui Iov, Ţofar răspunde din ce‑i dictează propria pricepere (20.2,3). Reluând tema lui Elifaz şi a lui Bildad (15.20‑25; 18.5‑21), el zăboveşte îndelung asupra soartei care‑i aşteaptă pe cei răi, atacându‑l astfel indirect şi fără milă pe sărmanul său prieten (vezi Proverbe 12.18).

CE FACI CÂND OAMENII NU ÎNȚELEG? | Fundația S.E.E.R. România

„Omul firesc nu primeşte lucrurile Duhului lui Dumnezeu, căci pentru el sunt o nebunie…” (1 Corinteni 2:14)

Atunci când împărtășești credința ta cuiva, și acesta pare să nu înțeleagă, nu fi dezamăgit, nu fi supărat și nu fi nerăbdător! În Sfânta Scriptură, Cuvântul lui Dumnezeu este numit „sămânță” (Luca 8:11), deci asta te face un semănător. Da, tuturor ne-ar plăcea să semănăm și apoi să culegem cât de rapid posibil! Dar semănatul și seceratul au fiecare propriul lor sezon.

Când degetul lui Dumnezeu a început să scrie soarta regelui Belșațar pe pereții palatului său, și nici unul dintre înțelepții săi n-a putut să interpreteze mesajul, l-au chemat pe profetul Daniel. Până atunci, el fusese practic persona non grata. Dar Daniel a fost pregătit când i-a venit vremea, iar tu trebuie să fii la fel!

Iată două versete pe care să le ai în vedere când îți împărtășești credința cu cineva:

1) „Omul firesc nu primeşte lucrurile Duhului lui Dumnezeu, căci pentru el sunt o nebunie, şi nici nu le poate înţelege, pentru că trebuie judecate duhovniceşte.” (1 Corinteni 2:14);

2) „Fiţi totdeauna gata să răspundeţi oricui vă cere socoteală de nădejdea care este în voi, dar cu blândeţe şi teamă.” (1 Petru 3:15). Dumnezeu te-a chemat să împărtășești adevărul Cuvântului Său cu alții, dar numai Duhul lui Dumnezeu îi poate ajuta să „înțeleagă”.

Nu ai fost chemat să convingi, să condamni, să convertești sau să schimbi pe nimeni, ci să semeni sămânța Cuvântului lui Dumnezeu cu fiecare ocazie pe care o ai… și să lași restul în seama Duhului lui Dumnezeu. Iar atunci când îți faci partea ta, poți să fii sigur că Dumnezeu Și-o va face pe-a Lui!

Posted in Romanian devotionals and tagged , , , , | Lasă un comentariu
20 ian. 2026

20 Ianuarie 2026

DOMNUL ESTE APROAPE

Când aude cineva Cuvântul Împărăției și nu‑l înțelege, Cel rău vine și răpește ceea ce a fost semănat în inima lui; acesta este cel semănat lângă drum. Iar cel semănat pe locurile stâncoase, acesta este cel care aude Cuvântul și îndată îl primește cu bucurie; dar nu are rădăcină în el însuși, ci este numai pentru un timp; și, când vine necaz sau persecuție din cauza Cuvântului, îndată se poticnește. Și cel semănat între spini, acesta este cel care aude Cuvântul; și grija veacului acestuia și înșelăciunea bogăției înăbușă Cuvântul și el devine neroditor.

Matei 13.19‑22

În pilda semănătorului îi vedem pe cei trei dușmani care încearcă să împiedice primirea Cuvântului de către oameni. Diavolul ia pur și simplu sămânța bună, pentru că omul nu a vrut‑o. Carnea se poate prezenta atrasă de Cuvânt, dar nu este dispusă să se supună autorității Cuvântului. Iar lumea năpădește și sufocă tot ce este de la Dumnezeu. Cei trei dușmani se unesc împotriva lui Hristos, a Duhului Sfânt și a Tatălui.

Oricât de diferite sunt cazurile, rezultatul este în toate același: lipsă de rod. Poate privim la unii oameni simpli și vedem încăpățânarea cu care resping pur și simplu Cuvântul, refuzând să creadă; poate privim la alții cu așa‑zisă inteligență, care în imaginația lor religioasă primesc cu bucurie Cuvântul, dar nu ajung la pocăință înaintea lui Dumnezeu; sau poate ne gândim la oamenii serioși, care până într‑o anumită măsură au intenții bune cu privire la Cuvântul lui Dumnezeu, dar sunt atât de preocupați cu lucrurile vieții, încât Cuvântul este înăbușit în inimile lor. Toți acești oameni au ceva în comun: nu au viață din Dumnezeu. Fie că sunt ascultători cu inima împietrită, cu inima slabă sau cu inima împărțită, cu toții merg la pierzare. Să ne gândim ce spune Domnul Isus în primul caz despre intenția Diavolului: el ia Cuvântul din inimile lor, „ca nu cumva, crezând, să fie mântuiți“ (Luca 8.12)! Ce cuvinte grave!

Ce învățătură profundă conține această parabolă simplă! Poate că nu ne‑am așteptat la această plinătate, dar Cel care vorbește este Însuși Descoperitorul tainelor și El cunoaște ce este ascuns în inimă.

C. Briem

SĂMÂNȚA BUNĂ

Pentru că ai fost scump în ochii Mei […]

Isaia 43.4

Oglinzile sparte

Unul dintre cele mai vechi edificii ale Teheranului este Palatul Golestan. Construit în secolul al XVI‑lea, el a fost renovat, pentru a putea completa stilurile arhitecturale medievale cu cele care să pună în valoare întreaga artă persană. Nu știi ce să vizitezi mai întâi. Sala Tronurilor este decorată astfel încât să reflecte lumina într‑un mod cât mai spectaculos. Sala Oglinzilor se impune prin celebrele ei mozaicuri din sticlă și oglinzi, oferind o perspectivă unică. Însă puțini știu despre istoria coloanelor de lumină de la intrare. Când arhitectul a făcut planul, a comandat mai multe modele de oglinzi pentru holuri, de diferite culori, dar, în timpul transportului, acestea s‑au spart, astfel că au sosit la palat sfărâmate. Timpul presa, așa că o nouă comandă nu mai era posibilă. Astăzi, pereții de la intrare sunt tapetați cu mii de bucăți de sticlă multicolore, care strălucesc precum diamantele. Artizanul a așezat toate cioburile acestea cu o așa măiestrie unele lângă altele, încât ele alcătuiesc un inegalabil mozaic.

Dumnezeu ne‑a creat într‑un mod unic. Suntem prețioși în ochii Săi. Dorința Lui este să aibă o relație fericită cu noi. Dacă păcatele noastre încă ne despart de Dumnezeu, acest obstacol trebuie în grabă îndepărtat. El a făcut deja primul pas. Dragostea Lui L‑a dat pe unicul Său Fiu, „pentru ca oricine crede în El să nu piară, ci să aibă viață eternă“ (Ioan 3.16). Mântuirea oferită de Dumnezeul nostru este unică. El nu pretinde să facem fapte. Așa cum suntem, sfărâmați, cu ființa răvășită, să venim la Domnul Isus, să credem în El și să‑L primim ca Mântuitor personal. El a plătit cu propria viață prețul pentru ca noi, într‑o zi, să strălucim ca un giuvaier în casa Lui cerească.

Citirea Bibliei: Ezra 2.1-70 · Proverbe 4.1-9

SCRIPTURILE ÎN FIECARE ZI

de Jean Koechlin

Iov 19:1-20

„Până când?“, întrebase Bildad (18.2). „Până când…?“, ripostează Iov pe un ton înfierbântat. Într‑adevăr, acest Ťdialog al surzilorť, în care fiecare îşi urmărea propria idee, nu putea continua la infinit. ŤIov credea că Dumnezeu era împotriva lui fără motiv; prietenii lui considerau că Dumnezeu era împotriva lui cu motiv. De fapt, toţi greşeau, pentru că Dumnezeu era pentru Iovť (comp. cu Plângeri 3.1…).

Noi, care suntem înconjuraţi de dragostea Prietenului nostru suprem şi care, în cea mai mare parte, ne bucurăm şi de înţelegerea alor noştri, am putea oare să ne imaginăm cât de singur trebuie să se fi simţit Iov într‑o astfel de durere, fără să aibă pe nimeni înaintea căruia să‑şi deschidă inima…? Versetele 13‑19 aduc un ecou sfâşietor al acestui sentiment de singurătate, cu atât mai profund cu cât Iov era convins că Îl avea pe Dumnezeu împotriva lui: „Şi‑a aprins mânia împotriva mea“, strigă el (v. 11).

Nu, Iov! Mânia divină pe care o meritam şi tu şi eu L‑a lovit pe Altul în locul nostru. Cei care sunt ai Domnului Isus nu o vor mai cunoaşte niciodată! Având în faţă doar un Dumnezeu care‑L abandonează, Domnul Hristos nu a mai putut împărtăşi nimănui suferinţele Sale. A fost neînţeles de toţi şi părăsit de ai Săi (Marcu 14.37,50). Într‑o suferinţă care n‑a mai existat vreodată, nimeni niciodată n‑a fost aşa de singur ca El.

SCUTURĂ PRAFUL ȘI MERGI ÎNAINTE! | Fundația S.E.E.R. România

„Să scuturaţi îndată praful de sub picioarele voastre ca mărturie pentru ei.” (Marcu 6:11)

Să fim sinceri, fiecare ne dorim ca ceilalți să ne iubească, să ne respecte și să ne accepte. Dar atunci când oamenii nu sunt pregătiți sau dispuși să se schimbe sau nu au experimentat bucuria și împlinirea în Hristos pe care le-ai experimentat tu, vei avea parte adesea de respingere. Într-adevăr, atunci când Îl urmezi pe Isus, respingerea este garantată.

Ce ar trebui să faci? Iată ce le-a spus Domnul Isus ucenicilor Săi să facă: „În orice casă veţi intra, să rămâneţi acolo până veţi pleca din locul acela. Şi, dacă în vreun loc nu vă vor primi şi nu vă vor asculta, să plecaţi de acolo şi să scuturaţi îndată praful de sub picioarele voastre, ca mărturie pentru ei… Ucenicii au plecat şi au propovăduit pocăinţa. Scoteau mulţi draci şi ungeau cu untdelemn pe mulţi bolnavi şi-i vindecau.” (Marcu 6:10-13).

Dacă circumstanțele lor se vor schimba, unii dintre cei care te resping astăzi vor fi deschiși și pregătiți să accepte ce ai de împărtășit. Oamenii se tem de ceea ce nu înțeleg, iar unii chiar luptă împotriva acestui lucru. Așadar, atunci când te confrunți cu oameni care „nu te primesc și nu te ascultă”, iubește-i, roagă-te pentru ei, scutură praful de pe picioare și mergi mai departe. Nu le permite celor care nu sunt pregătiți să primească Evanghelia să te împiedice să duci mesajul celor care sunt pregătiți.

Prima convertită la mărturia lui Pavel în Macedonia a fost Lidia. Să vedem ce spune Biblia: „Domnul i-a deschis inima, ca să ia aminte la cele ce spunea Pavel. După aceea a fost botezată, ea şi casa ei.” (Faptele apostolilor 16:14-15) Încearcă să-ți amintești acest lucru, de fiecare dată când îți împărtășești credința: tu ești mesagerul, dar Domnul este cel care „deschide inima”. Fă-ți partea ta, iar El o va face pe-a Lui!

Posted in Romanian devotionals and tagged , , , , | Lasă un comentariu
19 ian. 2026

19 Ianuarie 2026

DOMNUL ESTE APROAPE

De aceea, încingeţi-vă coapsele minţii voastre, fiţi treji, şi puneţi-vă toată nădejdea în harul, care vă va fi adus, la arătarea lui ISUS CRISTOS! 1 Petru 1.13

Aleşii care trăiesc ca străini, împrăştiaţi pe faţa pământului, după ştiinţa mai dinainte a lui Dumnezeu, erau evrei născuţi din nou şi lor le este adresată această epistolă. Ei cunoşteau acum un Cristos măreţ, înălţat la cer, nu un Mesia pământesc. De aceea erau şi aceşti credincioşi socotiţi pe pământ „străini.” Partea lor era să se bucure de mântuirea găsită în Domnul Isus Cristos şi să aştepte arătarea lui slăvită, când se va vedea ce înseamnă o fiinţă mântuită adusă în Casa Tatălui. Ce îmbărbătare pentru cei care azi trebuie să treacă prin multe necazuri şi prin dureri! Căci venirea Domnului înseamnă totodată încetarea oricărei dureri şi a oricărui necaz. Cât de aproape este clipa aceea scumpă când Domnul îşi va lua Mireasa ca s-o ducă acasă şi să fie astfel în veci împreună!
Acum nu-L putem vedea cu ochii noştri, dar atunci, El ni se va arăta în măreţia şi slava Sa. Aşa cum stătea atârnat pe cruce văzut de toţi şi cum stă acum la dreapta Tatălui tot la fel de precis El se va arăta în slavă. Întrebarea cea mai importantă este: îl aşteptăm noi oare?
Există oameni care-L aşteaptă şi oameni care sunt nepăsători faţă de acest lucru. Pentru cei care îl aşteaptă, El va veni pentru a le da slava Lui; iar ceilalţi vor fi chemaţi la judecată. Cei care îl aşteaptă cu adevărat vor fi cunoscuţi nu numai atunci când va veni, ci şi acum prin comportarea, caracterul şi viaţa lor. Ei trăiesc numai pentru Dumnezeu, despărţiţi de o lume imorală care are o formă de evlavie. Adevăraţii credincioşi simt cu durere în inima lor lipsa Domnului şi doresc ca El să vină cât mai curând.
„Iată, Eu vin curând; şi răsplata Mea este cu Mine, ca să dau fiecăruia după faptele lui.”
,AMIN! VINO, DOAMNE ISUSE!

E. Clermont

SĂMÂNȚA BUNĂ

La început Dumnezeu a creat cerurile și pământul.

Geneza 1.1

Plan fără proiectant?

Schițe, desene, tabel de componente, chibzuință, organizare, informare… Este mare lista înainte de a produce un utilaj complex. Dacă‑i așa, este atunci posibil să ia ființă un sistem funcțional fără ca mai întâi să existe un proiectant care să planifice? Imposibil ca universul, incomensurabil în complexitate, să fi apărut din întâmplare! Teoria evoluției? Nicidecum! Doar afirmațiile Bibliei sunt de neclintit și ele ne învață că Dumnezeu este Proiectantul. El a creat totul în cer și pe pământ. Lui să ne închinăm!

În timpul maladiei sale, în grele suferințe, buzele filosofului necredincios Schopenhauer (1788‑1860) au lăsat să‑i scape cuvintele: „Doamne, Dumnezeul meu!“. „Există totuși un Dumnezeu în filosofia dumitale?“, l‑a întrebat medicul. „La durere nu se poate fără credința în Dumnezeu, ceea ce înseamnă că, dacă mă voi face sănătos, trebuie să mă schimb“, a răspuns filosoful, și el chiar s‑a făcut sănătos. Când însă același medic i‑a vorbit apoi despre Creatorul Căruia trebuie să ne închinăm, Schopenhauer, plin de mândrie, i‑a zis: „Păstrează‑ți povestirile pentru copii, filosoful n‑are nevoie de Dumnezeu“. Și istoria ne spune că, în aceeași zi, a devenit un cadavru. N‑a cunoscut vremea când Dumnezeu l‑a cercetat! La fel s‑a întâmplat și cu renumitul filosof David Hume (1711‑1776), care, traversând o mlaștină pe un podeț improvizat, a căzut în apă și s‑a scufundat până la gât. O femeie l‑a auzit strigând după ajutor și l‑a recunoscut: „A, dumneata ești, necredinciosul Hume! Suferă acum!“. „Nu, nu sunt necredincios, martor îmi este Dumnezeu!“, a răspuns Hume. În momente de cumpănă, mulți își aduc aminte de Dumnezeu, dar, când trece încercarea, revin la aceeași necredință.

Citirea Bibliei: Ezra 1.1-11 · Proverbe 3.19-35

SCRIPTURILE ÎN FIECARE ZI

de Jean Koechlin

Iov 18:1-21

Copleşindu‑şi prietenul cu tot felul de acuze, Elifaz, Bildad şi Ţofar lucrau, fără să‑şi dea seama, la clătinarea credinţei acestuia.

ŤA acuzať este metoda specifică a lui Satan. Şi acesta nu numai că îl atacă pe cel credincios înaintea Domnului, cum am văzut că o face în cap.1 şi 2, ci îl acuză şi înăuntrul său, inspirându‑i îndoieli: ŤNu ai o credinţă adevărată! Nu eşti mântuit! Vezi bine că Dumnezeu te‑a părăsit! Dacă ai fi un copil al Lui, nu te‑ai comporta astfel…!ť Şi, odată semănate cele dintâi îndoieli, sunt atrase şi altele, iar vrăjmaşul se foloseşte de ele pentru a ne şopti din nou: ŤDe vreme ce ai îndoieli, aceasta este dovada că îţi lipseşte credinţa; un credincios nu se poate îndoi…ť.

Să respingem cu fermitate „săgeţile arzătoare ale celui rău“. În ce fel? Folosindu‑ne de „scutul credinţei“, altfel spus, de încrederea simplă, curată, în Dumnezeu şi în promisiunile Cuvântului Său (Efeseni 6.16).

Bildad îl evocă pe împăratul spaimelor (v. 14). Este moartea, ameninţare permanentă, spre care orice om este constrâns să‑şi îndrepte paşii, fără să ştie când o va întâlni. Dar, pentru credincios, ea nu mai este un subiect de groază. Domnul Isus, înfruntând El Însuşi de bunăvoie moartea, l‑a făcut fără putere pe cel care avea puterea ei, pe Satan (Evrei 2.14).

EȘTI CERCETAT DE DUMNEZEU? | Fundația S.E.E.R. România

„Mâna Domnului… m-a pus în mijlocul unei văi pline de oase… uscate de tot.” (Ezechiel 37:1-2)

Dumnezeu i-a spus lui Ezechiel să rostească cuvântul Său peste o vale plină de oase, iar acestea au devenit o mare armată. Repet: erau oase – multe, moarte, uscate și împrăștiate. S-ar putea ca această relatare să descrie locul în care te afli și tu, astăzi… Speranțele tale sunt moarte, sufletul tău este uscat, viața ta este în dezordine…

Care este soluția?

1) Ai nevoie ca Dumnezeu să „miște” lucrurile în viața ta. Citim: „iată că s-a făcut o mişcare, şi oasele s-au apropiat unele de altele!” (vers. 7) Dacă simți că lucrurile sunt mișcate în viața ta personală, în viața de familie și în viața profesională, bucură-te – înseamnă că Dumnezeu are planuri mari pentru tine!

2) Ai nevoie ca Dumnezeu să-ți vorbească prin Cuvântul Său. „Oase uscate, ascultaţi cuvântul Domnului!” (vers. 4) Cuvântul lui Dumnezeu a transformat acel morman de oase într-o oaste mare, capabilă să lupte, să câștige și să îndeplinească planurile Sale. Și Cuvântul lui Dumnezeu va face același lucru pentru tine! Domnul Isus a spus: „Veți cunoaște adevărul și adevărul vă va face slobozi.” (Ioan 8:32) Așadar, pătrunde în Cuvântul lui Dumnezeu, și Cuvântul lui Dumnezeu va pătrunde în tine!

3) Ai nevoie ca Dumnezeu să-Și sufle Duhul Sfânt peste tine; citim mai departe (Ezechiel 37:9-10): „suflă peste morţii aceştia, ca să învieze!”… şi au înviat şi au stat pe picioare: era o oaste mare, foarte mare la număr.” Când ești împuternicit de Duhul lui Dumnezeu, îți vei depăși propriile așteptări și vei face lucruri mari pentru Dumnezeu. Ezechiel nu a putut vedea potențialul din acele oase până când Dumnezeu nu i l-a arătat. Deci, indiferent de ce spun alții, Dumnezeu vede potențial în tine – și de aceea te cercetează!

Publicat în Romanian devotionals | Lasă un comentariu
18 ian. 2026

18 Ianuarie 2026

DOMNUL ESTE APROAPE

În El era viața, și viața era lumina oamenilor.

Ioan 1.4

Viața omului a început atunci când Dumnezeu a suflat suflarea de viață în trupul pe care El îl formase din țărâna pământului (Geneza 2.7). Moartea a survenit curând după aceea, atunci când primii oameni au pus la îndoială motivațiile lui Dumnezeu (Geneza 3.5,6), după care au început să ia amploare consecințele acestei căderi. Așa cum vedem astăzi, viața este în mod continuu întreruptă prin moarte. A fost nevoie ca Prințul Vieții să vină și să pună capăt acestei realități asupra căreia noi nu avem niciun control.

Domnul Isus a spus: „Eu am venit ca oile Mele să aibă viața, și să o aibă din belșug“ (Ioan 10.10). Totuși, motivațiile Lui au fost puse la îndoială, iar aceasta din pricină că viața pe care El o oferea era în mod inseparabil legată de lumină, iar oamenii „au iubit întunericul mai mult decât lumina, fiindcă faptele lor erau rele“ (Ioan 3.19).

Puterea Lui de a da viață a fost dovedită de cele trei minuni prin care moartea a fost înlăturată temporar. În primul dintre aceste cazuri, moartea tocmai luase viața fetiței lui Iair, însă Domnul a luat‑o de mână și a readus‑o la viață (Luca 8.40‑56). În al doilea caz, moartea îl răpise pe fiul unei văduve (Luca 7.11‑17), dar Domnul l‑a înviat. În cel de‑al treilea caz, Lazăr, mort de patru zile, a fost chemat afară din mormânt.

Puterea Lui asupra morții este mult mai mare decât cea manifestată în acele trei miracole. El a biruit moartea prin faptul că Și‑a dat viața, iar acum oferă cu mult mai mult decât o restabilire doar temporară a vieții. Plata păcatului este moartea, însă Domnul Isus este Învierea și Viața. Dacă îți pui încrederea în El, Cel care a murit pentru tine, vei primi viață eternă și vei trece din întuneric la lumină (Fapte 26.18) și din moarte la viață (Ioan 5.24).

E. Clermont

SĂMÂNȚA BUNĂ

Isus a răspuns și i‑a zis [lui Nicodim]: „Adevărat, adevărat îți spun: Dacă cineva nu este născut din nou, nu poate vedea Împărăția lui Dumnezeu“.

Ioan 3.3

Nicodim

Dacă l‑am avea pe acest „învățător al lui Israel“ în zilele noastre, poate că l‑am numi „teolog remarcabil“. Nicodim era impresionat de lucrările făcute de Domnul Isus și a devenit un apărător al Său, fiind convins că El venise de la Dumnezeu. Și aici avea dreptate. Minunile făcute de Domnul Isus erau semne prin care El arăta că este Trimisul lui Dumnezeu. Nicodim voia sa profite de prezența lui Mesia, pentru a mai învăța câte ceva de la El. Însă lucrul de care cu toții avem nevoie, inclusiv Nicodim, nu este să devenim mai religioși, ci să fim schimbați fundamental. Lucrul acesta i l‑a spus Domnul clar, când Nicodim venise la El noaptea, însă tot nu putea înțelege ce înseamnă să fii „născut din nou“. De aceea, Domnul a adăugat: „Ce este născut din carne este carne și ce este născut din Duhul este duh“. Nașterea din nou este un proces spiritual din care rezultă o viață spirituală, un mod nou de a gândi, în acord cu Dumnezeu, o schimbare din interior, prin puterea lui Dumnezeu.

Au trecut trei ani. Nașterea din nou a fost vizibilă la Nicodim. Împreună cu Iosif din Arimateea, el avea să se ocupe de înmormântarea trupului Domnului. Înțelesese cuvintele Sale și devenise ucenic al Său. Dacă la început fusese doar un apărător care pusese o vorbă pentru Hristos, acum era una cu El.

În timp ce Obadia doar se temea de Domnul (1 Împărați 18.3), Ilie dădea mărturie pentru Domnul. În timp ce Darius doar îl aprecia pe Daniel, în chiar noaptea în care el nu putea dormi, Daniel stătea în groapa cu lei pentru că dăduse mărturie pentru adevăr. Să fim una cu Domnul, nu doar apărătorii Lui!

Citirea Bibliei: Ioel 3.6-21 · Proverbe 3.1-18

SCRIPTURILE ÎN FIECARE ZI

de Jean Koechlin

Iov 17:1-16

În durerea lui, Iov nu vede altă ieşire decât moartea: şi o cheamă în ajutor. Pentru prietenii săi, aceasta ar fi trebuit să fie o dovadă că el nu avea conştiinţa încărcată. Dacă ar fi fost vinovat, cum îl acuzau ei, ar fi trebuit să‑i fie teamă să se înfăţişeze înaintea lui Dumnezeu.

Cuvintele lui devin tot mai sfâşietoare: „Am ajuns ca unul de scuipat în faţ㓠(v. 6). Această insultă dezgustătoare şi josnică a fost aruncată Salvatorului nostru (Isaia 50.6; Marcu 14.65; 15.19). Omul şi‑a arătat toată josnicia de care este capabil insultându‑L în mod atât de laş pe Cel care era fără apărare şi care, de bunăvoie, Se afla în cele mai mari adâncimi!

„Oamenii drepţi vor fi uimiţi de aceasta“, continuă Iov (v. 8). Ce lucru de neînţeles, în adevăr, să‑l vezi „pe cel drept părăsit“ (Psalmul 37.25)…! Un astfel de spectacol risca să răstoarne încrederea multora în dreptatea lui Dumnezeu (comp. cu Psalmul 69.6). „Planurile mele s‑au năruit, – striga Iov – gândurile dragi ale inimii mele… “ (v. 11).

Se întâmplă uneori ca Dumnezeu să Se pună de‑a curmezişul căilor noastre, pentru a ne determina să ne cercetăm inima şi să descoperim acolo proiecte cu care cochetăm fără aprobarea Lui (Proverbe 16.9; 19.21): să fim siguri că, atunci când El închide o uşă în faţa noastră, o face pentru că ştie că nu se află nimic bun pentru noi dincolo de ea!

REFUZĂ SĂ PORȚI ETICHETA! | Fundația S.E.E.R. România

„Mama sa i-a pus numele Iaebeţ (Trist), zicând: „Pentru că l-am născut cu durere.” (1 Cronici 4:9)

Numele Iaebeț înseamnă „întristare” sau „care produce durere”. Poate că acesta este motivul pentru care niciun alt părinte din Scriptură nu i-a mai dat copilului său acest nume. Dar este o etichetă pe care el a refuzat s-o poarte, și un nume prin care a refuzat să fie definit.

Eticheta îți spune de obicei ce se află într-o sticlă sau cutie, conținutul și chiar valoarea ei. Când accepți etichetele pe care oamenii încearcă să ți le pună, începi să crezi că aia ești cu adevărat și că nu vei deveni niciodată mai mult de-atât!… Biblia spune: „el este ca unul care îşi face socotelile în suflet…” (Proverbele 23:7)

Oamenii vor folosi experiențele din trecut pentru a te eticheta și a te limita. De asemenea, se vor folosi de trăsăturile tale fizice, mentale și emoționale pentru a te eticheta și a te limita.

Ce ar trebui să faci? Exact ce a făcut Iaebeț: du-te la Dumnezeu! La analiza finală, părerea Lui despre trecutul, prezentul și viitorul tău este cea care contează cel mai mult. În plus, El te iubește și are un plan pentru viața ta. Iaebeț a rostit o rugăciune care i-a schimbat viața, și care îți poate schimba și ție viața: „Dacă mă vei binecuvânta şi-mi vei întinde hotarele, dacă mâna Ta va fi cu mine şi dacă mă vei feri de nenorocire, aşa încât să nu fiu în suferinţă!” Şi Dumnezeu i-a dat ce ceruse.” (1 Cronici 4:10)

Iaebeț I-a cerut lui Dumnezeu patru lucruri: binecuvântare, influență, putere și protecție… Iar Dumnezeu i le-a dat!

Așadar, astăzi ai de ales: să crezi ce spun alții despre tine sau să crezi ce spune Dumnezeu despre tine. Când privești lucrurile în felul acesta, alegerea este clară!

Posted in Romanian devotionals and tagged , , , , | Lasă un comentariu
17 ian. 2026

17 Ianuarie 2026

DOMNUL ESTE APROAPE

Veniţi să ne închinăm şi să ne smerim, să ne plecăm genunchiul înaintea Domnului, Făcătorului nostru! Psalmul 95.6

Rugăciunea este respiraţia sufletului. Copiii lui Dumnezeu nu pot spune că au stăruit destul în rugăciune înaintea Domnului lor. Deseori ridicăm spre Domnul numai oftări, care la vremea lor, sunt ascultate, dar nici rugăciunea din cămăruţă nu trebuie omisă, deoarece are o mare importanţă pentru credincios. Aceasta este o manifestare, dar prin ea mărturisim supunere şi smerenie; aşa ne putem apropia de Dumnezeu.
Aceasta o simţeau şi credincioşii Vechiului Testament: Eliezer, Moise, Iosua, David, Solomon, Ezechiel, Daniel, Ezra şi Neemia se aruncau cu faţa la pământ ca să proslăvească astfel pe Dumnezeu. Şi Domnul nostru Isus Cristos îngenunchea: „a căzut cu faţa la pământ” şi se ruga (Matei 26.39; Luca 22.41). Slujitorul credincios Pavel, scrie: „Eu îmi plec genunchii înaintea Tatălui Domnului nostru Isus Cristos.” Când şi-a luat rămas bun de la efeseni, de la bătrâni şi presbiteri, Scriptura ne spune: „îngenuncheau toţi” (Efes. 3.14; Fapt. 20.36). Petru şi Ştefan de asemenea au îngenuncheat în rugăciune (Fapt. 7.60; 9.40).
Deşi Dumnezeu nu ia în seamă manifestările exterioare, căci El cercetează inima; are însă plăcere pentru omul care vine smerit şi temător de Dumnezeu la rugăciune. Dacă conduita noastră interioară este demnă şi umilă ea se va transpune şi în viaţa practică exterioară. Cum se poate, de exemplu, sănătoşi fiind, să ne punem în pat sub plapuma cea caldă şi să ne rugăm? Nu li se întâmplă deseori unor fraţi şi surori să ia o poziţie nedemnă la rugăciune? Să înţelegem bine că atunci când ne rugăm, stăm de vorbă cu Dumnezeul cel sfânt şi ar trebui să ne verificăm atât atitudinea interioară, cât şi manifestarea ei în exterior.
Firea veche trebuie să fie ucisă şi ţinută în această stare de moarte.

SĂMÂNȚA BUNĂ

Însă la miezul nopții a fost un strigăt: „Iată mirele, ieșiți‑i în întâmpinare!“.

Matei 25.6

Câinele la gară

Un câine obișnuia să își însoțească stăpânul în fiecare dimineață și seară până la gara din localitate. Dimineața îl conducea, iar seara, când sosea trenul, venea să‑l întâmpine. În urma unui accident, stăpânul a murit. Câinele însă a continuat să‑l aștepte. Mergea în fiecare seară la gară, aștepta o oră și apoi se întorcea. A făcut lucrul acesta cam zece ani, până a îmbătrânit și nu a mai putut să se miște. Dar chiar și atunci întorcea capul spre poartă, să vadă dacă nu cumva venea stăpânul său.

În Matei 25, Domnul Isus prezintă parabola celor zece fecioare care așteptau venirea mirelui și care, într‑un final, au adormit înainte ca el să vină. La miezul nopții au fost trezite de un strigăt puternic: „Iată mirele, ieșiți‑i în întâmpinare!“. La începutul erei creștine, cei credincioși așteptau cu nerăbdare întoarcerea Domnului. Un exemplu frumos îl oferă adunarea din Tesalonic, unde credincioșii s‑au întors la Dumnezeu pentru a‑I sluji și pentru a aștepta ca Fiul Său, Isus Hristos, să revină din cer (1 Tesaloniceni 1.9,10). Însă, odată cu trecerea timpului, starea de așteptare a început să dispară din rândul celor credincioși, astfel că, treptat, ei au uitat adevărul despre venirea Domnului și despre răpire. Prin urmare, creștinii nu mai aveau speranță divină. Viața lor era îndreptată înspre pământ. Însă acum aproximativ 200 de ani, speranța cu privire la venirea Domnului s‑a aprins din nou în rândul celor credincioși. Toată așteptarea noastră este în jurul minunatei Sale Persoane care a promis că vine „curând“. Pe El Îl așteptăm, Cel care Și‑a dat viața din dragoste pentru noi, Cel care acum vrea să fie bucuria și centrul vieții noastre, Cel pe care Îl vom glorifica în ceruri fără sfârșit!

Citirea Bibliei: Ioel 2.18-3.5 · Proverbe 2.9-22

SCRIPTURILE ÎN FIECARE ZI

de Jean Koechlin

Iov 16:1-22

Voi toţi sunteţi nişte mângâietori supărăcioşi“, le răspunde Iov vizitatorilor săi (v. 2). ŤIată cum aş acţiona eu, dacă voi aţi fi în locul meu, iar eu într‑al vostruť (v. 5). Pentru a arăta cu adevărat simpatie cuiva, este necesar să ne facem una cu încercarea prin care trece el, ca şi cum am suporta‑o noi înşine (Evrei 13.3). Domnul Isus nu a vindecat niciun bolnav fără să fi simţit mai întâi povara suferinţelor lui. „El a luat asupra Lui neputinţele noastre şi a purtat bolile noastre“ (Matei 8.17). De aceea merită El numele de Prieten (Matei 11.9), nume care se cuvenea atât de puţin celor trei vizitatori ai lui Iov.

În v. 9, Iov se vedea lovit de mânia lui Dumnezeu, iar în v. 10 exprimă ceea ce îndura din partea oamenilor. Încercarea lui Iov a fost multiplă. Dar ce este ea faţă de ce a suferit Domnul Hristos, Cel care „nu săvârşise nicio violenţă“?! (Isaia 53.9; comp. cu v. 17). El a suferit chinuri de nedescris şi din partea oamenilor conduşi de Satan şi din partea lui Dumnezeu, în timpul celor trei ceasuri de întuneric de la cruce. Acum sângele Său vărsat salvează pe credincioşi şi condamnă lumea. El Însuşi este în ceruri pentru noi, ca Martor al îndreptăţirii noastre (v. 19). Şi este, de asemeni, înaintea lui Dumnezeu ca Mijlocitor (sau ca Arbitrul de care Iov avea atâta nevoie; v. 21).

CONTINUĂ SĂ TE ROGI ȘI SĂ CREZI! | Fundația S.E.E.R. România

„Aveţi nevoie de răbdare, ca… să puteţi căpăta ce v-a fost făgăduit.” (Evrei 10:36)

Ți-ai pus vreodată întrebarea cât timp trebuie să continui să te rogi și să crezi că Dumnezeu îți va da un răspuns?

Următoarele versete răspund la întrebarea ta: „Să nu vă părăsiţi dar încrederea voastră, pe care o aşteaptă o mare răsplătire! Căci aveţi nevoie de răbdare, ca, după ce aţi împlinit voia lui Dumnezeu, să puteţi căpăta ce v-a fost făgăduit.” (Evrei 10:35-36)

Multe dintre promisiunile lui Dumnezeu au termene și ai nevoie de credință pe termen lung pentru a le primi. Să reținem cuvântul „răbdare”… imaginează-ți că ești un alergător de maraton hotărât să termini cursa și să primești premiul. Ați reținut formularea versetului? „după ce aţi împlinit voia lui Dumnezeu, să puteţi căpăta ce v-a fost făgăduit.”

Tu spui: „Nu sunt sigur care este voia lui Dumnezeu în această chestiune!” Ce spune Cuvântul lui Dumnezeu – iată ce trebuie să asculți, lucrul pe care trebuie să te bazezi, și ceea ce trebuie să rostești în situația ta!

Timp de douăzeci de ani, Avraam a privit cerul nopții așteptând cu încredere ce i-a fost făgăduit: „Doamne, ai spus că pruncii mei vor fi la fel de numeroși ca stelele. Nu știu cum o vei face, pentru că eu am o sută de ani, iar soția mea are nouăzeci… Dar aleg să Te cred oricum!” (vezi Geneza 15:5-6)

Când te rogi în acest fel, riști să pari prostuț în ochii celorlalți; iar când vei experimenta un miracol vei părea ridicol, asemenea lui Isus, care le-a spus slugilor să umple oalele cu apă, când acolo era nevoie de vin! Sau când a uns cu lut ochii unui orb pentru ca acesta să-și recapete vederea. Dar invitații la nunta din Cana au băut cel mai bun vin, iar orbul a plecat acasă văzând!

De ce? Pentru că s-au bazat pe Cuvântul pe care Isus li l-a dat. Și tu trebuie să faci la fel!

Posted in Romanian devotionals and tagged , , , , | Lasă un comentariu
16 ian. 2026

16 Ianuarie 2026

DOMNUL ESTE APROAPE

Ei n-au înţeles nimic din aceste lucruri; căci vorbirea aceasta era ascunsă pentru ei, şi ei nu pricepeau ce le spunea ISUS. Luca 18.34

Domnul le-a vorbit de trei ori ucenicilor despre suferinţele, moartea şi învierea Sa, dar ei „nu pricepeau ce le spunea.” Ei visau măreţie şi putere. Iacov şi Ioan au vrut, ca unul să stea la dreapta şi altul la stânga Domnului în împărăţia Lui. Desigur, Domnul Isus urma să stea pe Tron şi să domnească, dar „Fiul Omului n-a venit să I se slujească ci El să slujească şi să-şi dea viaţa ca răscumpărare pentru mulţi.” La cruce a trebuit să plătească preţul răscumpărării noastre, dându-se pe Sine însuşi ca jertfă şi luând asupra Lui pedeapsa pe care trebuia s-o primim noi. Acolo, pe lemnul crucii, El a acceptat să fie făcut blestem pentru noi, ca să ne scape astfel de blestemul legii, aşa cum este scris în Deut. 21.22-23. Acest text arată clar, că un om care a săvârşit o nelegiuire vrednică de pedeapsa cu moartea, era în unele cazuri ţintuit pe cruce ca o mărturie vie a unei judecăţi drepte (Iosua 8.29; 10.27). Aşa s-a întâmplat cu Fiul Omului care a fost ţintuit de viu pe cruce. Mâinile şi picioarele Lui au fost străpunse pe cruce. Vândut de Iuda, tăgăduit de Petru şi părăsit de toţi atârna pe cruce. Toţi cunoscuţii stăteau de o parte, iar El era răstignit între doi tâlhari. Soldaţii romani îşi împărţeau hainele Lui între ei. Toţi trecătorii îl priveau dând din cap. Soarele se întunecase.
         Să nu uităm niciodată ce moarte a îndurat Domnul Isus pentru noi!
Meditând mai mult la suferinţele Domnului Cristos pentru noi nu putem să facem altceva decât să cântăm: „Vrednic eşti, Doamne şi Dumnezeul nostru să primeşti slava, cinstea şi puterea … bogăţia, înţelepciunea, tăria şi lauda.”
Un Cristos înviat este DOVADA VEŞNICĂ a unei mântuiri împlinite, şi dacă mântuirea este un lucru împlinit, pacea credinciosului este ceva adevărat şi statornic.
         Fiecare îndoială în inima unui creştin este o ocară adusă Cuvântului lui Dumnezeu şi jertfei lui Cristos.

SĂMÂNȚA BUNĂ

Așa zice Domnul către casa lui Israel: „Căutați‑Mă și veți trăi!“.

Amos 5.4

Există viață?

Mulți își pun întrebarea: „Există viață după moarte?“. Alții caută cu disperare sensul vieții înainte să li se scurgă timpul, așa că se întreabă: „Există viață înainte de moarte?“. Compozitorul și textierul Wolf Biermann s‑a născut în Hamburg în 1936. Lui i s‑a interzis în anul 1965 să mai dea spectacole. Indignat, Biermann și‑a exprimat durerea în cuvinte sfâșietoare: „Nu se poate să fie asta totul! Trebuie să mai urmeze ceva! Nu, ci trebuie să existe viață în viață“.

Biblia ne spune despre un împărat care, preocupat de sensul vieții, a scris la o vârstă înaintată Cartea Eclesiastul. Solomon, conducătorul înțelept, regele înstărit, își luase toate măsurile pentru a fi fericit: a făcut investiții imobiliare impresionante, a amenajat parcuri pitorești cu sisteme de irigare inovatoare, și‑a înmulțit numărul de servitori și de proprietăți, a pus în valoare tributul primit de la alte țări, a promovat muzica și s‑a căsătorit cu nenumărate femei (Eclesiastul 2.1‑12). Însă, la finalul vieții, a fost deziluzionat. A descoperit cu dezamăgire că niciunul dintre aceste lucruri nu l‑a făcut să simtă că viața merită trăită. Care sunt țelurile tale? Unde îți cauți împlinirea și fericirea? Dumnezeu te invită să‑ți găsești sensul vieții în El: „Plecați‑vă urechea și veniți la Mine; ascultați, și sufletul vostru va trăi“ (Isaia 55.3). Iată pentru ce merită să trăiești! Viața cu Dumnezeu este acea viață în viață! Doar atunci putem spune că avem viață înainte de moarte. Iar după aceea avem parte și de viață după moarte, viață eternă! „Să ascultăm încheierea tuturor celor spuse: Teme‑te de Dumnezeu și păzește poruncile Lui! Pentru că aceasta este datoria oricărui om“ (Eclesiastul 12.13).

Citirea Bibliei: Ioel 2.1-17 · Proverbe 2.1-8

SCRIPTURILE ÎN FIECARE ZI

de Jean Koechlin

Iov 15:1-16

Acum se deschide o nouă temă a dezbaterilor şi fiecare interlocutor îşi reia cuvântul în aceeaşi ordine ca prima dată. Lovitură după lovitură, cei trei însoţitori îşi înfig acuzaţiile în conştiinţa lui Iov, cum se înfige un cui: eşti un ipocrit, eşti un om şiret; dacă n‑ai fi vinovat, nu te‑ai apăra cu atâtea cuvinte (v. 5,6); iar proverbul, ŤCine se scuză se acuzăť, pare să le susţină vorbele.

Cei trei moralişti, Ťprieteniiť lui Iov, dispun fiecare de metode şi de argumente proprii. Elifaz se bazează pe experienţa omenească: ce ştia (v. 9), ce văzuse (v. 17); Bildad apelează la vechile tradiţii (expl. cap. 8.8); cât despre Ţofar, după cum am observat, argumentele lui sunt dirijate de un legalism intransigent. Niciuna însă dintre aceste trei direcţii nu se întemeia pe ceea ce spusese Dumnezeu. Neavând o bază sigură, să nu ne mirăm că cei trei greşesc, „necunoscând Scripturile…“ (Matei 22.29).

Cuvântul lui Dumnezeu este singura sursă în care ne putem încrede, atât pentru noi înşine, cât şi pentru a‑i ajuta pe aceia care sunt aşezaţi în calea noastră. Un tânăr, chiar copil fiind, care cunoaşte Cuvântul, are mai multă înţelepciune decât un om în vârstă, cu păr alb (v. 10), a cărui înţelepciune nu se bazează decât pe propria‑i experienţă (Psalmul 119.99,100).

GĂSEȘTE-ȚI PARTENERI DE RUGĂCIUNE! | Fundația S.E.E.R. România

„Au venit la El nişte oameni care I-au adus un slăbănog, purtat de patru inşi.” (Marcu 2:3)

Dacă ești o persoană pesimistă și spui: „Nu am credință pentru a fi vindecat”, atunci găsește-ți niște parteneri de rugăciune care au credință.

Evanghelistul Marcu scrie: „Au venit la El nişte oameni care I-au adus un slăbănog, purtat de patru inşi. Findcă nu puteau să ajungă până la El din pricina norodului, au desfăcut acoperişul casei unde era Isus şi, după ce l-au spart, au coborât pe acolo patul în care zăcea slăbănogul. Când le-a văzut Isus credinţa… a zis slăbănogului: „Scoală-te, ridică-ţi patul şi du-te acasă!” Şi îndată, slăbănogul s-a sculat, şi-a ridicat patul şi a ieşit afară în faţa tuturor; aşa că toţi au rămas uimiţi şi slăveau pe Dumnezeu şi ziceau: „Niciodată n-am văzut aşa ceva!” (Marcu 2:3-5, 11-12).

Să reținem două expresii importante din această istorisire: în primul rând, „după ce l-au spart”; în al doilea rând, „Când le-a văzut Isus credinţa, a zis slăbănogului…”

Dacă nu ai credință pentru a fi vindecat, caută-i pe cei care te pot duce în prezența lui Isus în rugăciune, care cred în Dumnezeu pentru tine și care se pot „ruga” până când Dumnezeu răspunde. Acest om paralizat a avut nevoie de patru prieteni cu credință – tu ai nevoie doar de doi. Domnul Isus a spus: „Dacă doi dintre voi se învoiesc pe pământ să ceară un lucru oarecare, le va fi dat de Tatăl Meu, care este în ceruri.” (Matei 18:19).

Acest lucru ridică câteva întrebări importante. Cât de des te rogi? Zilnic? Săptămânal? Lunar? Doar atunci când ai o problemă pe care nu o poți rezolva? Toate rugăciunile tale sunt axate pe sine, sau te rogi și pentru alții?!

Pentru a avea parteneri de rugăciune atunci când ai nevoie de ei, și tu trebuie să fii un asemenea om al rugăciunii!

Posted in Romanian devotionals and tagged , , , , | Lasă un comentariu
15 ian. 2026

15 Ianuarie 2026

DOMNUL ESTE APROAPE

V‑ați întors de la idoli la Dumnezeu, ca să slujiți unui Dumnezeu viu și adevărat și să așteptați din ceruri pe Fiul Său, pe care L‑a înviat dintre cei morți, pe Isus, care ne scapă de mânia care vine.

1 Tesaloniceni 1.9,10

Există doar două realități: ori viața, ori moartea; ori raiul, ori iadul; ori bucuria, ori scrâșnirea dinților; ori nădejdea, ori jalea! Iar alegerea uneia dintre ele nu este dificilă. Iată de ce mulți tesaloniceni, alegându‑L pe Dumnezeul cel viu și adevărat, s‑au întors cu totul de la idoli, de la demoni, de la pierzare și de la teroarea morții.

După această întoarcere la Dumnezeu, ei au fost marcați de activități cu totul noi. Îi slujeau de acum Dumnezeului viu și adevărat, în loc să mai fie ținuți în robia demonilor și a păcatului. Se bucurau să‑L slujească pe Dumnezeu, ca robi ai Săi. Mai înainte nu aveau nicio speranță, însă acum aveau una reală: Îl așteptau din cer pe Fiul lui Dumnezeu. Slujirea lor ca robi ai lui Dumnezeu era una spontană, din inimă și plină de energie. Era o slujire fericită, expresie binecuvântată a speranței lor sigure, nu o slujire izvorâtă din frică. Într‑o lume lipsită de speranță, ei așteptau venirea Domnului, fructificând privilegiul prețios de a fi slujitori folositori și devotați Domnului.

În timp ce Îl slujeau pe Dumnezeul cel viu și adevărat, ei de asemenea așteptau. Într‑adevăr, Fiul lui Dumnezeu Se va întoarce în curând pentru a ne lua în cer. Poate chiar astăzi! El ne‑a promis acest lucru (1 Tesaloniceni 4.14‑18; Filipeni 3.20,21). În loc să ne temem de mânia lui Dumnezeu, să ne bucurăm de o părtășie fericită cu El încă de acum, gustând ce înseamnă adevărata dragoste și libertate. Aceasta este o realitate prezentă, garantată de ceea ce Dumnezeul nostru este în Sine Însuși.

Să‑L slujim și noi cu fiecare zi mai înflăcărat, în timp ce‑L așteptăm pe Fiul Său din ceruri! Dumnezeul care ne izbăvește de mânia viitoare dăruiește viață eternă tuturor celor care se pocăiesc și se întorc la El. Pe acest Dumnezeu ne sprijinim întru totul, iar El nu ne va înșela și nu ne va dezamăgi niciodată, fiindcă este și rămâne credincios.

A. E. Bouter

SĂMÂNȚA BUNĂ

Iar după ce a apus soarele, toți cei care aveau bolnavi cu diferite boli i‑au adus la El; și El, punându‑Și mâinile pe fiecare dintre ei, i‑a vindecat.

Luca 4.40

Vindecătorul

I‑a vindecat pe cei bolnavi, i‑a eliberat pe cei posedați de demoni și i‑a hrănit pe cei flămânzi. Pe absolut toți cei care veneau la El cu problemele lor, Domnul i‑a ajutat. Când pașii Săi străbăteau Israelul, Mântuitorul a vindecat mulți bolnavi, pentru a arăta clar principalul motiv al venirii Lui: „Nu cei sănătoși au nevoie de doctor, ci cei bolnavi. N‑am venit să‑i chem pe cei drepți, ci pe păcătoși la pocăință“ (Luca 5.31,32).

Chiar și astăzi, acest Salvator minunat este dispus să ajute pe oricine se află în nevoie. Este adevărat că nu mai trăiește aici jos, pe pământ, ci în cer, însă oferta Sa este valabilă: „Veniți la Mine toți cei trudiți și împovărați, și Eu vă voi da odihnă!“ (Matei 11.28). Să vii la El înseamnă să crezi în El și să te apropii de El prin rugăciune. Până în ziua de azi, Fiul lui Dumnezeu Se preocupă de mântuirea eternă a celor pierduți. El îi cheamă să se întoarcă de la calea lor păcătoasă și să creadă în El. Toți pot veni la El cu povara păcatelor lor și să o arunce asupra Lui printr‑o simplă mărturisire. Făcând aceasta, conștiința lor găsește odihnă.

Astăzi dar, prieten drag, cât mai este milă,
Cât iertarea nu și‑a‑nchis cea din urmă filă,
 Cât mai poate pâlpâi jarul sub cenușă,
Stai și‑ascultă: Domnul tău bate‑acum la ușă!
 Iată, azi El Și‑a întors către tine fața!
Omule, fii înțelept: azi primește viața!

Citirea Bibliei: Ioel 1.1-20 · Proverbe 1.20-33

SCRIPTURILE ÎN FIECARE ZI

de Jean Koechlin

Iov 14:1-22

Multe persoane îşi fac despre Dumnezeu aceeaşi imagine ca şi Iov, că ŤEl este un Atotputernic care acţionează în mod liber, fără să ţină cont de cineva, ale Cărui căi sunt de neînţelesť, iar despre om, că Ťse află în întregime la mila acestui Dumnezeu, precum o frunză gonită de vânt (13.25)ť şi că omul nu ar avea altceva mai bun de făcut decât Ťsă caute să se adăpostească de loviturile Sale cât mai bine posibilť. Acest Ťfatalismť se întâlneşte în cele mai multe dintre religiile orientale. Este adevărat că Dumnezeu este atotputernic şi că acţionează după voinţa Sa suverană şi tot atât de adevărat este şi că omul este slab şi dependent, c㠄răsare ca o floare şi este tăiat“ (v. 2; 1 Petru 1.24), dar nu este adevărat că Dumnezeu Îşi bate joc de om, dominându‑l pentru propria Sa plăcere (v. 20). Dimpotrivă, El poartă de grijă creaturii Sale şi nu zdrobeşte „trestia frânt㓠(Isaia 42.3; Matei 12.20).

„Cine ar putea să scoată [un om] curat dintr‑unul necurat?“, întreabă Iov în v. 4, pentru ca, imediat, în v. 17, să adauge: „Fărădelegea mea este pecetluită într‑un sac“. Este strigătul unui om care nu are conştienţa plinătăţii harului – şi aşa se întâmplă întotdeauna cu cei preocupaţi de propria îndreptăţire (sau justificare).

Îl cunoaştem noi, fiecare în parte, pe Acela care curăţă perfect pe păcătosul întinat şi care a azvârlit în adâncurile mării „sacul“ apăsător cu toate păcatele din el? (Mica 7.19).

CREȘTEREA ÎNSEAMNĂ EXTINDERE | Fundația S.E.E.R. România

„Tu lărgeşti drumul sub paşii mei…” (Psalmul 18:36)

Iată câteva versete despre extindere: „Tu lărgeşti drumul sub paşii mei…” (Psalmul 18:36); „Iaebeţ a chemat pe Dumnezeul lui Israel şi a zis: „Dacă mă vei binecuvânta şi-mi vei întinde hotarele…” (1 Cronici 4:10); „Lărgeşte locul cortului tău şi întinde învelitoarele locuinţei tale… Lungeşte-ţi funiile şi întăreşte-ţi ţăruşii!” (Isaia 54:2).

Dumnezeu vrea să crești spiritual, emoțional, relațional și în fiecare domeniu al vieții tale. Dar pentru a experimenta extinderea, tu trebuie să înveți de la oameni mai puternici decât tine. Dr. John Maxwell scria: „În primii zece ani în care am urmărit în mod intenționat creșterea personală, am fost mereu în urmă, încercând să recuperez. A trebuit să trec peste diferențele ce rezultau din comparație. Mi-am dat seama că trebuie să fiu expus unor lideri mai mari și mai buni, din afara cercului meu restrâns… dar când am ieșit din zona mea de confort, am fost intimidat. Era clar că nu eram din liga lor. Organizațiile lor erau de șase ori mai mari decât a mea, și aveau mult mai multe idei și mult mai bune decât ale mele. Mă simțeam depășit de situație și încercam să ies din ea. În ciuda acestui fapt, am fost încurajat. De ce? Pentru că am descoperit că oameni renumiți erau dispuși să-și împărtășească ideile. Iar eu învățam atât de multe! Poți învăța doar dacă alții sunt înaintea ta. A fost o tranziție dificilă, dar a meritat. Așadar, dacă ești conștient că alții sunt mai buni decât tine, nu te descuraja. Bucură-te că ei sunt acolo pentru a-ți arăta calea. Creșterea nu este un balansoar în care stai, este un munte pe care îl urci în fiecare zi!”

Dar există și vești bune. Așa cum spunea și Jim Rohn, antreprenor american, autor și vorbitor motivațional: „Nu-ți poți schimba destinația peste noapte, dar îți poți schimba direcția peste noapte!”

Publicat în Romanian devotionals | Lasă un comentariu
14 ian. 2026

14 Ianuarie 2026

DOMNUL ESTE APROAPE

Împăratul l‑a chemat pe Absalom și el a venit la împărat și s‑a plecat cu fața la pământ înaintea împăratului. Și împăratul l‑a sărutat pe Absalom.

Pe când era el încă departe, tatăl său l‑a văzut și i s‑a făcut milă și a alergat și a căzut pe gâtul lui și l‑a sărutat mult. Și fiul i‑a spus: „Tată, am păcătuit“.

2 Samuel 14.33; Luca 15.20,21

Istoria relației lui David cu fiul său Absalom este una tristă, însă plină de lecții importante pentru noi. După ce Absalom l‑a ucis pe fratele său Amnon, a fugit la Gheșur, unde a stat trei ani (2 Samuel 13.28‑34). În acest timp, David tânjea să‑și vadă fiul. Ioab, observând această dorință a lui David, a mijlocit pentru întoarcerea lui Absalom, iar David a acceptat. Absalom s‑a întors, însă au trecut doi ani până să‑l vadă pe David; iar acum, chemat de tatăl său, „a venit la împărat și s‑a plecat cu fața la pământ înaintea împăratului. Și împăratul l‑a sărutat pe Absalom“. Din exterior, totul era bine și se părea că împăcarea fusese realizată, însă lucrurile nu stăteau deloc așa. Starea reală de lucruri s‑a manifestat în următorii ani, culminând cu o conspirație a lui Absalom împotriva tatălui său, care în cele din urmă l‑a târât pe fiul răzvrătit la moarte.

Cât de diferită a fost, spre deosebire de aceasta, întâlnirea fiului risipitor cu tatăl său! Acolo putem observa o mărturisire reală și o primire plină de dragoste.

Avem nevoie de sinceritate în relațiile noastre în familie, în căsătorie și în locurile de închinare. Dumnezeu nu Se lasă batjocorit. Nu ne putem bucura împreună de Cina Domnului, nici de o părtășie fericită în unitate de inimă, dacă nu există sinceritate. Cât de important este ca împăcarea să fie reală și sinceră! Dacă lucrurile nu stau așa, mai devreme sau mai târziu vor fi consecințe negative.

A. Blok

SĂMÂNȚA BUNĂ

Diavolul pusese deja în inima lui Iuda, fiul lui Simon Iscarioteanul, [gândul] să‑L vândă.

Ioan 13.2

Iuda

Un ucenic care a avut parte de iubirea profundă a Domnului său timp de peste trei ani ajunge să fie cel care Îl trădează: iată ce se poate întâmpla atunci când dăm frâu liber lăcomiei și ne deschidem inima pentru cel rău! Poate că ne înspăimântă influența crescândă a celui rău asupra lui Iuda. Este adevărat că puterea celui rău este mare și că el îi urăște pe cei ai lui Hristos, însă toată puterea este în mâinile Domnului Isus, care ne iubește. Iuda a fost chemat să fie ucenic, dar Domnul l‑a cunoscut de la început, că era „un diavol“ (Ioan 6.70). Domnul știa exact ce avea Iuda de gând să facă! Chiar și Vechiul Testament menționează trădarea lui Iuda. Este un avertisment serios pentru oamenii care au o manifestare exterioară a creștinismului, dar care în interior sunt departe de Hristos (Psalmul 41.9). Ce sfârșit teribil îl aștepta pe Iuda! Niciunul dintre apostoli nu a fost fără păcat, dar acest act oribil putea fi săvârșit doar de cel care nu era unul dintre „ai Lui“, ci care îi aparținea diavolului. Isus îl dezvăluie pe Iuda ca trădător dându‑i o bucată de pâine înmuiată – un gest folosit în acele zile pentru a distinge un oaspete onorat. Avea ultima oportunitate de a se întoarce de pe calea lui fatală, dar nu profită de ea. Nu își stăpânește lăcomia și aceasta îl face să devină un hoț. Satan trezește în el un gând odios: negociază 30 de arginți cu preoții de seamă pentru trădarea Domnului său.

În cele din urmă, Satan pune stăpânire pe el. Căpetenia demonilor obține controlul personal asupra lui Iuda, care devine unealta neajutorată a planurilor sale. Pentru Iuda nu mai există cale de întoarcere!

Citirea Bibliei: Osea 14.1-9 · Proverbe 1.8-19

SCRIPTURILE ÎN FIECARE ZI

de Jean Koechlin

Iov 12:1-25

Banalităţile pe care Ţofar venise să le înşire, ca şi când Iov i‑ar fi fost inferior în cunoştinţă, n‑au făcut altceva decât să umilească şi să jignească. Iov nu numai că nu a avut parte de mila pe care avea dreptul să o aştepte de la prietenii săi (6.14), dar constată că a devenit şi batjocura lor (v. 4; vezi şi 17.2; 21.3; 30.1; Psalmul 35.15). Cum nu ne redeşteaptă ei imaginea acelor clătinători din cap care, trecând prin faţa „Dreptului desăvârşit“ crucificat, Îl batjocoreau, spunând: „S‑a încrezut în Dumnezeu; să‑L scape acum, dacă‑L iubeşte!“ (Matei 27.43)? Sau, în alţi termeni: ŤDacă Dumnezeu nu‑L scapă, aceasta este tocmai dovada că a meritat mânia Luiť. Pe scurt, acesta era şi raţionamentul prietenilor lui Iov.

Poporul iudeu pocăit, când se va întoarce la Isus, Salvatorul său, va mărturisi: „Noi L‑am socotit pedepsit, lovit de Dumnezeu şi chinuit“ (Isaia 53.4). Domnul Hristos a cunoscut şi a simţit mai mult decât oricine amărăciunea acuzaţiilor nedrepte, tocmai pentru că El era Dreptul desăvârşit; dar, în toate acestea, încrederea în Dumnezeul Său şi totala Lui supunere nu I s‑au clătinat (Psalmul 56.5,6,11). Ce contrast faţă de Iov, cel care n‑a putut suporta nici blestemul, nici acuzaţiile mincinoase şi care, pe parcursul a trei capitole (12; 13 şi 14), se va face avocatul „cauzei sale drepte“ (13.18)!

BUNĂVOINȚA LUI DUMNEZEU | Fundația S.E.E.R. România

„Tu binecuvântezi pe cel neprihănit, Doamne, şi-l înconjori cu bunăvoinţa Ta cum l-ai înconjura cu un scut.” (Psalmul 5:12)

Biblia ne asigură că Dumnezeu îl va înconjura pe cel neprihănit cu bunăvoință. Dacă te încrezi în lucrarea terminată a lui Hristos, Dumnezeu te vede ca fiind „neprihănit” (vezi Romani 3:22). Așadar, dacă te califici te poți ruga: „Doamne, am nevoie de bunăvoința Ta la acest interviu de angajare, sau în vânzarea acestei case, sau pentru încheierea acestei afaceri, sau în această întâlnire etc.”

Dar fii pregătit că mintea ta va intra în funcțiune, atunci când te gândești la cuvântul „neprihănit”, și vei începe să te întrebi dacă gândurile, cuvintele și faptele tale sunt suficient de bune pentru a merita favoarea lui Dumnezeu. Dar iată un adevăr pe care trebuie să-l ai în minte atunci când te confrunți cu astfel de gânduri: singura neprihănire la care Dumnezeu răspunde este neprihănirea lui Hristos. Și din moment ce El te-a pus „în Hristos”, ești întotdeauna calificat să ceri bunăvoința lui Dumnezeu și să crezi că El ți-o va acorda. Ai fost mântuit prin har. Iar cuvântul „har” înseamnă „dar necâștigat, nemeritat, necuvenit”.

Concepția lumii despre favoare, bunăvoință este înșelătoare: „Ea îmi acordă bunăvoință” sau „Nu-ți datorez nicio favoare” etc. Cu alte cuvinte, conceptul se bazează în totalitate pe performanță. Dar singura performanță la care Se uită Dumnezeu când vine vorba de a-ți acorda bunăvoința Sa este performanța lui Hristos în numele tău și faptul că te încrezi total în El. Moartea Sa acoperă toate păcatele tale de omitere, și toate păcatele tale de comitere. Și din moment ce Dumnezeu te vede întotdeauna „în Hristos”, în ochii Lui te califici întotdeauna datorită bunăvoinței Sale.

Biblia spune că credința este „socotită ca neprihănire… celor ce credem în Cel ce a înviat din morţi pe Isus Hristos, Domnul nostru.” (Romani 4:22, 24) Așadar, așteaptă-te la bunăvoință din partea lui Dumnezeu, dacă-L ai pe Hristos!

Publicat în Romanian devotionals | Lasă un comentariu
13 ian. 2026

13 Ianuarie 2026

DOMNUL ESTE APROAPE

Strânge‑Mi șaptezeci de bărbați dintre bătrânii lui Israel, pe care‑i cunoști că sunt bătrâni ai poporului și supraveghetori peste ei, și adu‑i la cortul întâlnirii; și să stea acolo cu tine. Și voi coborî și voi vorbi acolo cu tine; și voi lua din Duhul care este peste tine și‑L voi pune peste ei; și vor purta povara poporului cu tine și n‑o vei purta singur.

Numeri 11.16,17

Putem vedea clar că, dându‑se înapoi de la o poziție plină de responsabilitate, Moise a renunțat de fapt la un loc de demnitate înaltă și de privilegii sfinte.

A fost oferită oare o putere în plus, odată cu introducerea celor șaptezeci de oameni? Nicidecum, întrucât peste ei a fost împărțit din Duhul care fusese asupra lui Moise! Este adevărat că acum erau șaptezeci de oameni în loc de unul singur, însă înmulțirea numărului oamenilor n‑a însemnat înmulțirea puterii spirituale. Acest lucru l‑a salvat pe Moise de multă bătaie de cap, însă l‑a lipsit și de o anumită măsură de demnitate. Acum urma să fie un instrument printre alte instrumente, în loc să fie singurul instrument.

Poate că cineva ar spune că Moise, fiind un slujitor atât de binecuvântat, nu a dorit ca demnitatea să fie în întregime doar a lui, ci a căutat mai degrabă o poziție mai smerită, mai retrasă, mai în umbră. Fără îndoială, însă acest lucru nu modifică ceea ce am spus mai înainte. Moise era cu adevărat cel mai blând om de pe fața pământului; în plus, nu credem că vreun altul s‑ar fi comportat mai bine în acele circumstanțe. Însă trebuie să învățăm bine această importantă lecție practică pe care capitolul nostru ne‑o așază înainte! Chiar și cei mai aleși oameni falimentează și este limpede că Moise, în capitolul 11 din Numeri, nu s‑a aflat la înălțimea pe care o dă credința. El pare, pentru moment, să‑și fi pierdut acel echilibru al sufletului care este rezultatul sigur atunci când cineva își găsește centrul în Dumnezeul cel viu.

C. H. Mackintosh

SĂMÂNȚA BUNĂ

Eu sunt Domnul Dumnezeul tău, care te învață ce îți este de folos, care te călăuzește pe calea pe care să mergi.

Isaia 48.17

Spate în spate cu birjarul

Era în anul 1836. Câțiva credincioși se aflau în călătorie. Discuția lor a ajuns și la greutățile vieții. Dietrich, din Elberfelder, le‑a mărturisit celorlalți cum procedează el: „Vedeți voi, în căruță eu mă așez întotdeauna spate în spate cu birjarul și astfel văd gropile și pietrele de pe drum doar după ce am trecut de ele și sunt mulțumit că le‑am depășit cu bine; dacă aș sta cu fața la ele, m‑aș înspăimânta“.

Dumnezeu vrea tot ce e mai bun pentru viața ta! Oricât de greu ți‑ar fi să accepți, acesta este adevărul. Dumnezeu are un plan măreț cu tine! Cel care te‑a salvat prin har vrea acum să‑L onorezi printr‑o viață trăită potrivit cu gândurile Lui. El a pregătit dinainte felul în care tu să umbli (vedeți Efeseni 2.10). Îl vei lăsa oare să‑Și ducă planul la bun sfârșit? Dumnezeu vrea să‑ți dezvăluie planul Său. Tu poți cunoaște voia lui Dumnezeu (vedeți Coloseni 1.9) cu privire la viața ta, puțin câte puțin. Însă ceva te împiedică: propria voință. Dumnezeu îți va dezvălui planul Său numai dacă ești dispus să lași deoparte propriile dorințe și să I te supui. Dumnezeu cere ascultare. Acceptând planul divin, vei primi și mai multă lumină (vedeți Ioan 7.17). Îngrijorarea conduce gândurile spre împrejurări, nu spre Cel care le controlează. În lumina candelei care ne arată unde să punem piciorul pentru următorul pas, vom merge pe calea pe care Dumnezeu Își va împlini în întregime planul Său cu noi. Dumnezeu este onorat când facem din El confidentul tuturor nelămuririlor noastre.

Nimic nu este prea mic pentru a fi adus înaintea Lui și nimic prea greu pentru a fi purtat de umerii Lui!

Citirea Bibliei: Osea 13.1-16 · Proverbe 1.1-7

SCRIPTURILE ÎN FIECARE ZI

de Jean Koechlin

Iov 11:1-20

Este rândul lui Ţofar să ia cuvântul. Chiar mai sever decât ceilalţi doi tovarăşi ai săi, acest ciudat mângâietor începe prin a‑l acuza pe Iov că este un vorbăreţ (v. 2), un mincinos şi un batjocoritor (v. 3); îi vorbeşte apoi despre nelegiuirea lui (v. 6), iar de la v. 13 îi zugrăveşte un tablou despre ceea ce ar trebui, după părerea lui, să facă pentru a fi binecuvântat de Dumnezeu: dacă faci (aceasta), dacă faci (aceea)…! Înclinaţia duhului nostru către respectarea minuţioasă a legii se numeşte legalism. Elifaz îl îndemnase deja pe Iov să‑şi pună încrederea nu în Dumnezeu, ci în propria lui teamă de Dumnezeu, ca şi în onestitatea căilor sale (4.6), dar Iov nu fusese dispus să se încreadă în sine, ci în Domnul. Aceasta ne arată în faţa căror probleme tinde inima omului să se agaţe de propria îndreptăţire. Chiar şi un credincios este vulnerabil în faţa acestui spirit legalist care conduce la a gândi bine despre sine şi, prin urmare, la a subestima imensitatea harului lui Dumnezeu.

Versetele 7‑9 se referă la infinitul Persoanei lui Dumnezeu în înălţime, în adâncime, în lungime şi în lărgime. Care muritor este capabil să îl aprecieze? Efeseni 3.18‑19 dă răspunsul: Prin Duhul, toţi sfinţii pot fi făcuţi în stare să înţeleagă pe deplin „care este lărgimea, şi lungimea, şi adâncimea şi înălţimea“ şi să cunoasc㠄dragostea lui Hristos, care întrece orice cunoştinţă“.

GUVERNAT DE DRAGOSTEA LUI HRISTOS | Fundația S.E.E.R. România

„Căci dragostea lui Hristos ne constrânge…” (2 Corinteni 5:14)

Cel mai puternic stimulent pentru a învinge păcatul nu este dragostea noastră pentru Hristos, ci dragostea Lui pentru noi. Chiar și cu cele mai bune intenții, dragostea noastră pentru El este supusă fluctuațiilor.

Domnul Isus i-a spus bisericii din Efes: „V-ați părăsit dragostea dintâi” (Apocalipsa 2:4)! Iar bisericii din Laodiceea că dragostea lor a devenit „călduță” (Apocalipsa 3:16)! Mulți dintre noi am crescut în biserici în care ni s-a spus că motivul pentru care cedăm anumitor porniri carnale este că nu Îl iubim suficient pe Domnul. Așadar, încercăm mai mult, fără succes, și ne descurajăm. Este ca și cum ai pune carul înaintea boilor.

Ar trebui să fie invers. Secretul unei vieți creștine victorioase nu se găsește în încercarea de a-L iubi mai mult pe Isus, ci în a avea o revelație a dragostei Lui pentru tine. Acesta este motivul pentru care apostolul Pavel a scris că „Dragostea lui Hristos ne constrânge”; faptele lui Pavel erau guvernate de cunoașterea iubirii incredibile a lui Hristos pentru el.

Dacă te lupți cu obiceiuri păcătoase astăzi, roagă-te pentru o revelație a dragostei lui Dumnezeu pentru tine! Aceasta va aduce o schimbare! Apostolul Pavel a scris: „Hristos să locuiască în inimile voastre prin credinţă; pentru ca, având rădăcina şi temelia puse în dragoste, să puteţi pricepe împreună cu toţi sfinţii care sunt lărgimea, lungimea, adâncimea şi înălţimea şi să cunoaşteţi dragostea lui Hristos, care întrece orice cunoştinţă, ca să ajungeţi plini de toată plinătatea lui Dumnezeu.” (Efeseni 3:17-19).

Așadar, fii guvernat de dragostea lui Hristos pentru tine!

Publicat în Romanian devotionals | Lasă un comentariu
12 ian. 2026

12 Ianuarie 2025

DOMNUL ESTE APROAPE

Îndurarea, pacea și dragostea să vă fie înmulțite!

Iuda 2

Nu cred că aici este vorba despre dragostea lui Dumnezeu față de noi. Căci cum ar putea fi această dragoste înmulțită, câtă vreme Scriptura spune că Tatăl ne iubește cum L‑a iubit pe Domnul Isus (Ioan 17.23)? Probabil că doar dovezile dragostei și revărsările ei vor putea lua amploare, dar dragostea în sine nu se poate înmulți. Aceasta este tematica de aici: dragostea divină care a fost pusă în noi, care a fost turnată în inimile noastre prin Duhul Sfânt care ne‑a fost dat (Romani 5.5). Noi Îl iubim, pentru că El ne‑a iubit întâi (1 Ioan 4.19). Noi am primit această natură divină, care este dragoste. Deci fiecare credincios are dragoste. Doar această dragoste poate să crească și să devină desăvârșită (1 Ioan 4.12,16).

Într‑o lume care nu cunoaște dragostea și într‑o creștinătate care nu mai are dragoste naturală, ci numai dragoste pentru plăceri și pentru sine (2 Timotei 3.2‑4), Iuda ne urează ca dragostea divină (nu dragostea naturală) să fie înmulțită în cei credincioși: dragostea față de Dumnezeu, dragostea față de frați și dragostea față de cei pierduți. Dragostea față de Dumnezeu trebuie să ne îndrume să căutăm să‑I dăm doar Lui onoarea. Dragostea față de frați trebuie să ne îndemne să căutăm binele celor credincioși și să le slujim. Dragostea față de cei pierduți ne impulsionează să le arătăm starea căzută în care se află înaintea lui Dumnezeu și să le îndreptăm ochii spre mântuirea în Hristos care le stă la dispoziție.

Iuda ne urează deci ca îndurarea, pacea și dragostea să ne fie înmulțite. Forma timpului verbal care apare în limba greacă ne lasă să recunoaștem că urarea nu este doar pentru viitor, ci și pentru prezent, deci o stare constantă.

H. L. Heijkoop

SĂMÂNȚA BUNĂ

Capul acestui chip era de aur fin, pieptul lui și brațele lui erau de argint, pântecul lui și coapsele lui erau de aramă; pulpele lui de fier, picioarele lui, parte de fier și parte de lut.

Daniel 2.33

„Colos cu picioare de lut“

Dacă cineva „trăiește pe picior mare“ înseamnă că are un stil de viață costisitor. Dacă cineva „calcă cu piciorul stâng“ înseamnă că începe într‑un mod nepotrivit. Dacă cineva „stă cu ambele picioare pe pământ“ înseamnă că e realist. Dacă cineva „stă pe picioare de lut“ înseamnă că nu are temelie.

Expresia „colos cu picioare de lut“ își are rădăcinile în Biblie. În anul 605 î.Hr., Nebucadnețar i‑a deportat pe evrei la Babilon, inclusiv pe profetul Daniel. La scurtă vreme, împăratul babilonian a avut un vis, pe care numai acest tânăr i l‑a putut explica. Nebucadnețar văzuse o statuie enormă și cu totul nemaiîntâlnită, care avea capul din aur, pieptul și brațele din argint, pântecele și coapsele din aramă și pulpele din fier. Însă picioarele erau „parte de fier și parte de lut“. În vis, împăratul a mai văzut o piatră care s‑a desprins și care a lovit colosul peste picioarele lui de lut. „Atunci fierul, lutul, arama, argintul și aurul s‑au sfărâmat la un loc“.

În ziua de astăzi, mulți oameni se bucură de siguranță financiară, duc o viață sănătoasă, sunt grijulii cu mediul înconjurător, își găsesc împlinirea în carieră și sunt satisfăcuți cu succesul. Totul pare că le merge perfect. Se întâmplă însă neprevăzutul: locul de muncă se desființează, căsătoria se destramă, sănătatea se șubrezește. Dintr‑odată temelia se sfărâmă, pentru că este „de lut“. În ce mă privește, eu nu vreau să am viața pusă pe o temelie pe care nu mă pot baza. Din acest motiv, mi‑am întemeiat viața pe Isus Hristos. Ce Mântuitor slăvit am găsit!

Citirea Bibliei: Osea 12.1-14 · Iacov 5.13-20

SCRIPTURILE ÎN FIECARE ZI

de Jean Koechlin

Iov 10:1-22

„Îţi place să asupreşti?“ – este felul în care se pregătea Iov, în amărăciunea sa, să‑I pună întrebarea lui Dumnezeu (v. 3). Scriptura îi răspunde cu un verset pe care nu trebuie să‑l uităm niciodată în încercările noastre: „El nu necăjeşte, nici nu întristează cu plăcere pe fiii oamenilor“ (Plângeri 3.33): sunt cuvinte pe care cu atât mai mult nu trebuie să le piardă din vedere cei care sunt copiii Săi.

Asemeni lui Iov în v. 8‑12, David se minunează şi el (în Psalmul 139.14‑16) de modul în care a fost conceput. Cei doi ajung la aceeaşi concluzie: Cel care „m‑a întocmit“ în felul acesta şi care „m‑a ţesut cu oase şi cu nervi“ mă cunoaşte până în străfundul sufletului. Cum I‑ar putea fi Lui ceva ascuns – orice ar fi? Lumina lui Dumnezeu, ochii Săi care scrutează păcatul, iată ce îl făcea pe Iov să nu se simtă deloc în largul său. Se vedea înaintea Domnului ca o pradă urmărită de leu (v. 16). Ca şi autorul Psalmul 139, Iov căuta la început să se ascundă de privirea lui Dumnezeu, dar la sfârşit va dori să fie cercetat şi cunoscut de El. Ce progres!

„Grija Ta mi‑a păstrat duhul“, recunoaşte Iov (v. 12). Fără această grijă, cine ştie până unde s‑ar fi cufundat? Poate până la a‑L blestema pe Dumnezeu şi la a‑şi lua viaţa (2.9)… Să înţelegem şi noi cât de multă nevoie de Domnul are duhul nostru, pentru a fi protejat, un duh care cade atât de uşor pradă fie exaltării, fie deprimării!

CREZI LUCRUL ACESTA? | Fundația S.E.E.R. România

„Cine crede în Mine… nu va muri niciodată.” (Ioan 11:25-26)

Autorul și pastorul Chuck Swindoll povestea despre un cuplu a cărui căsnicie a fost o luptă de cincizeci de ani. Soțul a murit, iar soției i-a revenit sarcina de a alege o piatră funerară. Ea a contactat un pietrar și i-a spus: „Nu vreau să fiu sofisticată sau să cheltui o mulțime de bani. Doar să gravez cuvintele: PENTRU SOȚUL MEU, într-un loc potrivit pe piatră.” Când s-a dus să viziteze mormântul, spre groaza ei, a citit aceste cuvinte: SOȚULUI MEU… ÎNTR-UN LOC POTRIVIT! Și adaugă Swindoll: „O poveste plină de umor ajută la mascarea durerii și a confuziei din jurul morții, dar, în cele din urmă, râsul se oprește pentru că moartea tot vine.

Umorul, oricât de bine ne face să ne simțim, este neputincios în a opri secerătoarea. Îți amintești abțibildul: „Nu lua viața prea în serios, nu vei scăpa cu viață!”

Ei bine, adevărul este că ar trebui să luăm viața și moartea în serios, ca să scăpăm cu viață! Cu toții vom avea de-a face cu viața de după moarte, pentru că toți avem suflete veșnice. Vom trăi veșnic undeva.

Întrebarea este: unde? Iar „unde” depinde de modul în care răspundem la această întrebare a lui Isus: „Oricine crede în mine… nu va muri niciodată. Crezi lucrul acesta?” Numai Isus are puterea învierii. Iar asigurarea noastră de a petrece veșnicia cu El în cer depinde de răspunsul nostru. Dacă spunem „Da”, cerându-I lui Isus să ne ierte păcatele și angajându-ne să-L urmăm ca Domn, atunci și numai atunci avem la dispoziție puterea Lui de a trăi! Numai atunci putem înfrunta sfârșitul vieții într-o așteptare calmă și plină de bucurie.”

Așadar, crezi lucrul acesta?

Publicat în Romanian devotionals | Lasă un comentariu

Navigare în articole

← Older Entries
Newer Entries →