Mana Zilnica

Mana Zilnica

21 Octombrie 2016

TOTUL PENTRU GLORIA LUI

de Oswald CHAMBERS

Călăuziţi de impuls

Zidindu-va pe credinţa voastră preasfântă… Iuda 20

În Domnul nostru n-a existat nimic ce ţine de impuls sau de sânge rece, ci numai o tărie calmă care n-a intrat niciodată în panică. Cei mulţi dintre noi dezvoltăm un creştinism potrivit temperamentalui nostru, nu potrivit naturii lui Dumnezeu. Impulsul e o trăsătură a vieţii naturale, dar Domnul nostru ignoră întotdeauna impulsurile, pentru că ele împiedică dezvoltarea vieţii ucenicului. Priveşte cum, atunci când Duhul lui Dumnezeu ne cercetează imboldurile, cercetarea Sa trezeşte în noi conştiinţa de sine şi dorinţa prostească de a încerca să ne îndreptăţim. A acţiona călăuzit de impuls este ceva normal la un copil, dare un dezastru la un bărbat sau la o femeie; un om călăuzit de impuls e întotdeauna un om capricios. Impulsul trebuie transformat în intuiţie prin disciplină.

Ucenicia se zideşte numai pe harul supranatural al lui Dumnezeu. A merge pe apă este un lucru uşor pentru curajosul impulsiv, dar a umbla pe uscat ca ucenic al lui Isus Cristos este cu totul altceva. Petru a umblat pe apă ca să se ducă la Isus, dar L-a urmat de departe pe uscat. Nu avem nevoie de harul lui Dumnezeu pentru a ţine piept crizelor, natura omenească şi mândria sunt de ajuns ca să putem face faţă tensiunii şi stresului în mod minunat: dar este nevoie de harul supranatural al lui Dumnezeu ca să trăieşti ca un sfânt timp dc douăzeci şi patru de ore pe zi, să faci o muncă de rând ca ucenic, să duci o existenţă obişnuită, neobservată şi ignorată de ucenic al lui Isus. S-a întipărit în noi ideea că trebuie să facem lucruri excepţionale pentru Dumnezeu; dar nu este aşa. Trebuie să fim excepţionali în lucrurile obişnuite ale vieţii şi să fim sfinţi pe străzi neînsemnate, printre oameni neînsemnaţi; acesta nu este un lucru care se învaţă în cinci minute.

MANA DE DIMINEAŢĂ

„În pornirea mea nechibzuită ziceam: „Sînt izgonit dinaintea privirii Tale!” Dar Tu ai auzit glasul rugăciunilor mele cînd am strigat către Tine”. PSALMUL 31:22

În pripeala mea”… în loc de a cugeta, în loc de a ne reculege, în loc să aşteptăm îndrumarea de sus, noi ne pripim! Cîte regrete, cîte situaţii neîntemeiate, greşite, cîte pagube neplăcute şi dureroase cauzate de pripeala noastră! Sînt în adevăr în viaţa noastră momente şi împrejurări în care trebuie să acţionăm cu rapiditate. Dar aici psalmistul vorbeşte de o ispită care se prezintă fiecărui credincios: pripeala. Mai întîi acceptăm cu pripeală un gînd; apoi, cu aceeaşi pripeală, adoptăm o atitudine, în sfîrşit spunem un cuvînt, scriem o scrisoare, luăm o hotărîre care, pentru că toate acestea erau pripite, ne ascund negreşit faţa lui Dumnezeu şi ne lipsesc de părtăşia Sa pînă cînd, recunoscîndu-ne pripeala cerem iertare şi mai mult har. Atunci inima noastră nu poate rezista la gîndul rebel: „Sînt izgonit dinaintea ochilor Tăi”.

Tot psalmul acesta este de o mare actualitate, căci el vorbeşte de suferinţă, de întristare, de luptă şi de vrăjmaşii credinciosului, dar el vorbeşte şi de ajutorul credincioşiei lui Dumnezeu, de purtarea Lui de grijă părintească şi de puterea Sa care lucrează în favoarea fiecăruia din credincioşii Săi.El îi apără la adăpostul feţei Sale, le aude implorările, El Se va ocupa de duşmanii lor şi dă putere şi bucurie celor ce-L aşteaptă şi care se bucură de El. De ce atunci să avem această pripeală care este începutul unei răzvrătiri, chiar mută fiind, dar care dă pe faţă felul de viaţă proprie, şi care în mod fatal aduce cu ea febra îndoielii şi poate o trenă de fapte care pot fi uneori, ireparabile. Poate că vine după aceea un regret, o pocăinţă, poate sinceră, dar ceea ce s-a creat cu pripeala noastră poate aduce multă suferinţă şi pagubă nu numai sufletelor, dar şi lucrării lui Dumnezeu. Să ne mărturisim pripeala noastră înaintea Tatălui nostru, să ne dăm seama unde poate duce ea, ce situaţie a creat şi Să-L implorăm, dacă este cu putinţă, să repare El răul pe care 1-a pricinuit graba noastră nechibzuită, dar fără-ndoială, să căutăm cu totdinadinsul să reparăm şi noi dacă se poate, pagubele pe care le-am făcut unui frate sau soră. El care a văzut şi ştie tot, aşteaptă să venim la El, nu plîngîndu-ne că ne-a ascuns faţa Sa, ci plîngîndu-ne de noi înşine, recunoscînd înaintea Lui graba firească pe care o avem adeseori, şi rugîndu-L să ne izbăvească de starea aceasta. Şi atunci vom putea spune cu David: „Binecuvîntat să fie Domnul, căci Şi-a arătat în chip minunat îndurarea faţă de mine” (vs. 21).

MÂNTUIREA PRIN HRISTOS

Meditaţii zilnice – de Fritz BERGER

„În care sunt ascunse toate comorile înţelepciunii şi ale ştiinţei”. Coloseni 2:3.

În Hristos ne-a fost dăruit totul; dar în acest Hristos sunt ascunse toate. Făptura Dumnezeiască este ascunsă. Prin cunoaşterea lui Dumnezeu ne sunt dăruite toate, ceea ce priveşte viaţa şi evlavia. Dacă în vreun lucru nu ne comportăm în chip dumnezeiesc, atunci ne lipseşte înţelepciunea. Dacă ne „opunem” doar, nu vom avea o viaţă de biruinţă. Trebuie să căutăm şi să întrebăm: „Ce avem în Hristos?” Avem în El făgăduinţele. Pe acestea ne putem baza şi încrezându-ne în ele, putem „suna în trâmbiţă în afara zidurilor”; astfel ni se descopere taina. Pavel spune în vers. 4: „Spun lucrul acesta pentru ca nimeni să nu vă înşele prin vorbiri amăgitoare”. Dacă a primit cineva iertarea de păcate, acela ştie, că jertfa este valabilă pe veci, acela este fericit.

Dar iată că vin mulţi din toate părţile şi spun: Greşim în fiecare zi, zilnic păcătuim. Aceasta este amăgitor şi cel care o crede, care nu rămâne la izvor şi la ce a fost învăţat de ungere, acela va fi înşelat prin cuvinte amăgitoare. Ei mai spun: până când mai faci greşeli, până când mai cazi în vreun păcat, până atunci mai trăieşte omul cel vechi; da, omul cel vechi şi cel nou trăiesc împreună unul lângă altul sub aceiaşi piele. De multe ori mi s-a părut când i-am auzit, că au dreptate; dar ungerea m-a învăţat altfel. Ea m-a învăţat că omul cel vechi este răstignit şi un om nou este aici. Cele vechi s-au dus, iată că toate lucrurile s-au făcut noi. Dar priceperea amăgitoare, înşelătoare, m-a învăţat că ceva din cel vechi s-a dus şi ceva s-a făcut nou. Dar eu am murit împreună cu Hristos, am fost îngropat și înviat cu El, deci prin har am fost mântuit, prin credinţă. Și credinţa noastră este cea care câştigă biruinţa asupra lumii.

TEZAURUL PROMISIUNILOR LUI DUMNEZEU

de Charles H. SPURGEON

TABLA ÎNMULŢIRII A LUI DUMNEZEU

Cel mai mic se va face o mie, şi cel mai neînsemnat un neam puternic. Eu, Domnul, voi grăbi aceste lucruri la vremea lor. Isaia 60.22


Lucrările pentru Domnul încep adesea prin lucruri mici şi din pricina aceasta parcă n-au valoare. În slăbiciune se face educaţia credinţei, care îl apropie pe om de Dumnezeu şi aduce slavă numelui Său. Sămânţa de muştar este cea mai mică dintre toate seminţele; dar ea dă naştere unui pom mare care adăposteşte multe păsări pe ramurile sale. Să începem cu unul, „cu cel mai mic” şi poate acesta se va face o mie. Domnul Şi-a arătat mărimea în ziua înmulţirii pâinilor şi de câte ori a repetat El aceasta cu fiecare din slujitorii Săi în parte: „Eu te voi înmulţi!” Încredeţi-vă în Dumnezeu, voi care nu sunteţi decât unul sau doi; El este în mijlocul vostru, dacă voi v-aţi adunat în numele Lui.Cu toate că „cel mic” este de dispreţuit în ochii acelora care privesc la putere, la număr, la mărime, acesta poate fi sămânţa unui neam mare la număr. La început nu se vede strălucind pe cer decât o singură stea, şi curând după aceea întreg cerul se acopere de nenumărate stele luminoase.Să nu ne mai gândim că această făgăduinţă de înmulţire trebuie să fie cine ştie cât de târziu, căci Dumnezeu zice: „Eu voi grăbi aceste lucruri la timpul lor”, fără graba care ar aduce o îndeplinire mai timpurie, ci la timpul lor şi fără întârziere. Când Domnul Se grăbeşte, iuţeala cu care lucrează este plină de slavă.

DOMNUL ESTE APROAPE!

Calendar Biblic

Să vă prefaceți, prin înnoirea minții voastre, ca să puteți deosebi bine voia lui DUMNEZEU; cea bună plăcută și desăvârșită.    Rom. 12,2.

Chiar și copiii lui Dumnezeu sunt uneori furați de gânduri rele în lucrarea lor, gândindu-se la interesele și foloasele personale. „Eul” este adesea scopul tendințelor, năzuințelor și a ostenelii noastre. Până la sfârșit totul este egoism. Dumnezeu vrea să ne salveze. De aceea dorința Lui este să privim și să respirăm aerul curat și ceresc al noii creații.

Adesea se găsesc și oameni nepocăiți care sunt amabili și iubitori. Mulți sunt fără pretenții, ospitalieri, bine voitori și plini de abnegație. Și totuși este imposibil ca „omul natural” să fie călăuzit prin Duhul lui Dumnezeu și așezat pe temelia creștină cu aceste caracteristici în slujba lui Dumnezeu. Ceea ce nu putem nega e faptul că uneori putem învăța de la acești oameni. Noi ca oameni cerești și duhovnicești trebuie să mărturisim cu adâncă durere că adesea suntem înclinați să ne căutăm interesele, comoditatea și foloasele noastre. Ar trebui să nu fie așa. Dacă tot timpul am avea în fața noastră pe Domnul Isus și în simplitate și supunere ne-am măsura cu dimensiunile Lui nemărginite, atunci El va fi pas cu pas descoperit în viața noastră. Atunci am cerceta care este voia lui Dumnezeu cea BUNĂ, PLĂCUTĂ și DESĂVÂRȘITĂ. Pentru aceasta e necesar să ne ocupăm tot mai mult cu Marele nostru Model și să citim mai mult Cuvântul Său.

Aceasta este taina adevărată și practica creștină. Îndemnuri legaliste și râvna firii pământești nu formează niciodată un caracter asemenea lui Hristos. Numai dacă lăsăm să lucreze în noi Duhul Sfânt putem umbla pe urmele Lui; dacă ne preocupăm cu slava Sa, atunci vom fi schimbați din chipul acesta în chipul Său. (2 Cor. 3.18). în felul acesta va fi slăvit Domnul nostru iubit și lăudat Tatăl nostru ceresc.

BĂTÎND LA UȘA LUI DUMNEZEU

de Oswald CHAMBERS

Doamne, Iţi mulţumesc pentru cuvântul din dimineaţa asta -„Domnul îl susţine cu mâna Lui” (Psalmul 37:24, KJV). Ah, Doamne, Tu îmi vorbeşti, într-adevăr, cu apăsarea mâinii Tale.

MEDITAŢII ZILNICE

de Wim MALGO

„Urechile tale vor auzi după tine glasul care va zice: „Iată drumul, mergeţi pe el!” când veţi voi să vă mai abateţi la dreapta sau la stânga.” ISAIA 30,21

Unul dintre semnele vremii sfârşitului este faptul că tot mai mulţi copii ai lui Dumnezeu au tendinţa, pe această ultimă sută de metri, să o ia pe căi greşite. Nu îi mai conduce Domnul pe copiii Săi? Bineînţeles că Domnul ne mai conduce, dar în zilele noastre mult prea puţini credincioşi mai sunt gata să se lase călăuziţi de El fară să protesteze. Prezenţa Duhului Sfânt în noi ne îndeamnă însă să dorim această călăuzire.

Domnul cere sacrificiul total al voinţei noastre. Aici este vorba de a ne lăsa conduşi acolo unde, în mod normal nu vrem să mergem. Domnul nu ne cere mult, ci ne cere absolut totul! «Când vei îmbătrâni, îţi vei întinde mâinile şi altul te va încinge şi te va duce unde nu vei voi» (loan 21,18). Nu trebuie neapărat să îmbătrânim pentru ca aceste cuvinte pe care Isus i le-a spus lui Petru să devină valabile pentru fiecare dintre noi. Eşti pregătit – în orice domeniu al vieţii tale — să-ţi subordonezi voinţa lui Dumnezeu? Acest lucru înseamnă nici mai mult nici mai puţin decât să te laşi transformat după chipul şi caracterul Domnului Isus Hristos, chiar dacă asta presupune să mergi sau să faci ce nu vrei.

MEDITAŢII PENTRU FIECARE ZI A ANULUI

de Charles H. SPURGEON

Dimineaţa şi Seara

Dimineața

Cât de mult datorezi Domnului meu? A făcut vreodată ceva pentru tine? Ţi-a iertat păcatele? Te-a acoperit cu haina neprihănirii Sale? Ţi-a aşezat picioarele pe stâncă? Ţi-a îndrumat cărările? A pregătit cerul pentru tine? Te-a pregătit pe tine pentru cer? Ţi-a scris numele în Cartea Vieţii? Ţi-a dăruit nenumărate binecuvântări? A pregătit pentru tine o grămadă de binecuvântări, pe care „ochiul nu le-a văzut, urechea nu le-a auzit” (1 Corinteni 2:9)? Atunci fă pentru Isus ceva vrednic de dragostea Lui. Nu oferi numai cuvinte Răscumpărătorului tău muribund. Cum te-ai simţi dacă, la venirea Mântuitorului, ar trebui să mărturiseşti că n-ai făcut nimic pentru El, şi ţi-ai ţinut dragostea închisă ca un lac, fără să laşi nici o picătură să treacă spre săracii Lui, sau spre lucrarea Sa? Lipseşte-te de o asemenea dragoste! Ce cred oamenii despre o dragoste care nu se arată niciodată în acţiune? Ei bine, spun: „Mai bine o mustrare pe faţă decât o prietenie ascunsă” (Proverbe 27:5). Cine ar accepta o dragoste atât de slabă, care nu te motivează să faci o singură faptă de lepădare de sine, generozitate, eroism sau zel? Gândeşte-te cât de mult te-a iubit El şi cum s-a dat pe Sine însuşi pentru tine! Cunoşti puterea acestei iubiri? Atunci las-o să se repeadă ca un vânt puternic în sufletul tău, ca să alunge norii asemănării cu lumea şi să gonească ceţurile păcatului. Fie ca declaraţia „de dragul lui Christos” să reprezinte limba de foc care se aşează pe capul tău. Fie ca răpirea divină şi inspiraţia cerească să te înalţe de pe pământ, iar Duhul Sfânt să te facă curajos ca un leu şi uşor ca un vultur în slujba Domnului tău. Dragostea dă aripi picioarelor credinţei şi putere braţelor care lucrează. Să manifestăm dragostea pentru Isus care ne strânge aţintindu-ne privirile asupra lui Dumnezeu cu o atenţie neclintită, hotărâţi să-L onorăm cu o fermitate care nu poate fi neglijaţi, grăbindu-ne la lucru cu un zel care nu oboseşte niciodată. Fie ca steaua divină să ne atragă înspre ceruri, către ea.

Seara

Pentru ce sunteţi tulburaţi? Şi de ce vi se ridică astfel de gânduri în inimă?

Luca 24:38

Pentru ce zici tu, Iacove, pentru ce zici tu, Israele: „Soarta mea este ascunsă dinaintea Domnului, şi dreptul meu este trecut cu vederea înaintea Dumnezeului me?” (Isaia 40:27). Domnul se îngrijeşte de toate lucrurile, şi cea mai umilă creatură este cuprinsă de providenţa Sa universală; dar providenţa Sa particulară este rezervată sfinţilor Săi. „îngerul Domnului tăbărăşte în jurul celor ce se tem de El” (Psalmi 34:7). „Sângele lor va fi scump înaintea Lui” (Psalmi 72:14). „Scumpă este înaintea Domnului moartea celor iubiţi de El” (Psalmi 116:15). „Ştim că toate lucrurile lucrează împreuna spre binele celor ce iubesc pe Dumnezeu, şi anume, spre binele celor ce sunt chemaţi după planul Său” (Romani 8:28). Incurajează-te şi mângâie-te cu acest fapt chiar dacă El esic „Mântuitorul tuturor oamenilor” (1 Timotei 4:10), El este Mântuitor „mai ales a celor credincioşi” (vers. 10). Tu eşti grija Lui specială, comoara regală pe care o păzeşte zi şi noapte ca pe „lumina ochiului Lui” (Deuteronom 32:10), via Sa pe care o veghează zi şi noapte. „Până şi perii din cap, toţi vă sunt număraţi” (Mata. 10:30). Fie ca gândul iubirii Sale să fie un calmant special, un sprijin în necazurile tale. „Niciodată n-am să te las, cu nici un chip nu te voi părăsi” (Evrei 1 13:5). Dumnezeu îţi face aceeaşi făgăduinţă ca şi sfinţilor clin vechime. „Nu te teme; Eu sunt scutul tău şi răsplata ta cea foarte mare (Genesa 15:1). Pierdem multă mângâiere citind făgăduinţele Sale ca fiind adresate doar bisericii, în loc să le aplicăm în dreptul nostru,

Credinciosule, prinde-te de Cuvântul divin cu o credinţă personala, potrivită. Ascultă-L pe Isus cum îţi spune: „Eu m-am rugat pentru tine, ca să nu se piardă credinţa ta” (Luca 22:32). Priveşte-L cum păşeşte pe apele necazului tău, fiindcă El este acolo, şi îţi spune! „îndrăzniţi; Eu sunt, nu vă temeţi” (Matei 14:27). O, ce cuvinte blânde rosteşte Christos! Să ne ajute Duhul Sfânt să ne gândim la ele ca fiind rostite în dreptul nostru. Uită-i pe ceilalţi un timp, şi accepă că vocea lui Isus ţi se adresează ţie. Spune: „Isus îmi aduce mângâiam Nu pot să o refuz. Mă voi aşeza cu aşa drag… la umbra lui”(Cânt 2:3),

IZVOARE IN DEŞERT

Ştim, în adevăr, că, dacă se desface casa pământească a cortului nostru trupesc, avem o clădire în cer de la Dumnezeu, o casă, care nu este făcută de mână, ci este veşnică. (2 Corinteni 5:1)

Proprietarul casei în care am locuit mulţi ani m-a anunţat că n-are de gând să facă nimic ca s-o repare. El m-a sfătuit de asemenea să mă pregătesc să mă mut.La început aceasta n-a fost o veste foarte bună. În multe privinţe zona era foarte plăcută, şi chiar dacă starea casei era evident în declin, era totuşi o casă foarte drăguţă. Însă o privire mai atentă mi-a arătat că şi un vânt uşor o putea clătina şi mişca, şi fundaţia ei nu era suficient de sigură. De aceea am început să mă pregătesc de mutare.Pe când mă gândeam la mutare, e ciudat cât de repede s-a transferat interesul meu spre viitoarea mea casă nouă într-o altă ţară. Am consultat hărţi şi am studiat rapoarte despre locuitorii ei. Şi cineva care a venit de acolo în vizită mi-a spus că că e frumoasă de nedescris şi că nu se poate spune în cuvinte ce a auzit acolo. El a spus că pentru a face o investiţie acolo, a pierdut tot ce avea aici, şi totuşi se bucură de ceea ce alţii numesc sacrificiu. Un alt om, a cărui dragoste pentru mine s-a dovedit prin cel mai greu test posibil, acum locuieşte acolo. El mi-a trimis câţiva ciorchini din cei mai delicioşi struguri pe care i-am mâncat vreodată, şi după ce i-am gustat totul aici părea fără gust.De câteva ori am mers la marginea râului care formează graniţa dintre aici şi acolo şi am dorit fierbinte să fiu cu cei care cântă laude Împăratului din partea cealaltă. Mulţi dintre prietenii mei s-au mutat dincolo de acest râu, dar înainte să plece de aici au vorbit despre a-i urma pe ei mai târziu. Am văzut zâmbetul de pe feţele lor când au dispărut din faţa ochilor mei. Cuvintele Domnului Isus în ultimele Sale zile pe pământ exprimă viu dorinţa Lui de a Se duce „la Tatăl” (Ioan 16:28). Noi, ca popor al Său, avem de asemenea o viziune a ceva ce este mult dincolo de dificultăţile şi dezamăgirile vieţii acesteia şi călătorim spre împlinire, spre desăvârşire şi spre o viaţă îmbelşugată. Şi noi ne ducem „la Tatăl”. O mare parte din noua noastră casă este încă neclară pentru noi, dar două lucruri sunt sigure. „Casa Tatălui” nostru (Ioan 14:2) este casa noastră. Şi ea este în prezenţa Domnului. Ca şi credincioşi, ştim şi înţelegem că toţi suntem călători şi nu avem o locuinţă permanentă în această lume. R. C. Gillie

Păsărelele se încred în Dumnezeu, căci ele zboară cântând

    Din pădurile nordice unde bat vânturile toamnei,

Străbătând cu credinţă voioasă cărarea lor nemarcată

    Spre ţinuturile de cântec ale verii, îndepărtate şi necunoscute.

Să mergem cântând deci, să nu mergem plângând:

    Întrucât suntem siguri că zilele noastre sunt în mâna Lui,

De ce să plângem, şi să ne temem, şi s-o numim moarte?

    Este doar un zbor spre o Ţară a Verii.

SCRIPTURILE ÎN FIECARE ZI

Volumul III

Ieremia 38.113

Căpeteniile, exasperate, se ridică împotriva lui Ieremia, acuzândul că a ţinut discursuri exagerate, menite să slăbească rezistenţa morală a poporului, şi obţin de la împărat aprobarea de care au nevoie pentru al arunca întro groapă unde îşi propuseseră săl lase să moară. Ce cumplită este mizeria omului lui Dumnezeu în această fântână murdară şi mocirloasă! El însă Îl cheamă pe Domnul şi primeşte acest răspuns preţios: „nu te teme” (citiţi Plângeri 3.5257). Scăparea este pregătită. Dumnezeu Se îngrijise de instrumentul pentru aceasta: cineva care nu făcea parte din popor, un slujitor negru de la palat, pe nume EbedMelec (el ne face să ne gândim la tânărul de care Sa folosit Dumnezeu pentru al salva pe Pavel: Fapte 23.16). Cum Zedechia era influenţabil şi spre bine şi spre rău, el se lasă înduplecat, iar acum asistăm la operaţiunea dificilă de al scoate pe Ieremia din groapa cea întunecoasă, faptă care scoate în evidenţă devotamentul lui EbedMelec.

Acuzat pe nedrept, bătut şi aruncat în groapă, Ieremia este în special aici o imagine a Domnului Isus. Sfârşitul v. 6 ne poartă cu gândul la Psalmul 69.2: „Mă afund în noroi adânc şi nu este loc de pus piciorul…” – imagine a suferinţelor şi a morţii Domnului Hristos”, în timp ce v. 13 poate fi asemănat cu începutul Psalmul 40, privind învierea Lui: „Ma scos din groapa pieirii, din noroiul mocirlei…”.

PÂINEA CEA DE TOATE ZILELE

Text: 1 Corinteni 6:12-20

NU EXISTĂ PĂCATE NEVĂTĂMĂTOARE

Nu ştiţi că trupul vostru este Templul Duhului Sfânt… Şi că voi nu mai sunteţi ai voştri? 1 Corinteni 6:19

Un ziar publica un articol intitulat: „Infracţiunile care nu se soldează cu victime, se reanalizează”. El afirma că practici cum sunt: prostituţia şi jocurile de noroc se află într-un proces de reevaluare de către autorităţi. Deoarece legile care pedepsesc asemenea infracţiuni sunt greu de aplicat, unii cred că aceste infracţiuni ar trebui legalizate. Unele state nu mai consideră beţia o infracţiune. Unele nu au legi împotriva actelor sexuale ilicite între persoane adulte care consimt. Se pretinde că aceste comportări reprobabile nu lasă victime pentru că nimeni nu este rănit. Este un raţionament profund greşit. Păcatul întotdeauna răneşte fiinţa umană, atât pe cel care comite păcatul cât şi pe ceilalţi. Nici un om nu este o insulă izolată, şi societatea este la fel de puternică pe atât cât sunt de puternici indivizii ce-o compun. Dar pătrunzând mai adânc în miezul problemei, putem să vedem că păcatul îl ofensează pe Dumnezeu care ne-a creat după chipul şi asemănarea Sa şi care ne spune ce este bine şi ce este rău. Poruncile Sale sunt întotdeauna îndreptate spre bine. A nu le da ascultare înseamnă să nu cunoaştem niciodată ceea ce a pregătit El bun pentru noi.

In textul de azi, Pavel a spus că noi creştinii nu ne mai aparţinem nouă înşine – suntem în posesia altuia. A viola trupul, mintea, şi sufletul prin imoralitatea sexuală, înseamnă a lovi direct în Dumnezeu, care ne-a creat şi a pus Duhul Lui cel Sfânt în noi.

Poate credem că unele lucruri sunt nevătămătoare. Dar chiar şi atunci când nimeni nu este afectat direct, ne rănim singuri şi producem amărăciune Celui care ne-a creat. Nu există păcate nevătămătoare! D.J.D.

Tu eşti sortit, legat de alte vieţi

Prin faptă sau cuvânt de rău sau bine.

Păcatul tău, să nu crezi niciodată

Că el te va răni numai pe tine.    D.J.D.

Păcatul unui singur om adesea aduce tragedia în viaţa multora.

DOMNUL ESTE APROAPE – GBV

http://www.gbv.ro/meditatii-zilnice/domnul-este-aproape

Mi-ai uns capul cu untdelemn, paharul meu este plin de dă pe deasupra. Da, bunătatea și îndurarea mă vor însoți în toate zilele vieții mele și voi locui în casa Domnului zile îndelungate.
Psalmul 23.5,6

Paharul meu este plin de dă pe deasupra

Cât de puțin cunosc unii creștini că lucrurile pe care inimile lor se sprijină, ca și cum ar fi esențiale pentru bucuria lor, nu fac decât să șubrezească și să împiedice experimentarea reală a bucuriei! Doar atunci când totul dispare și Hristos rămâne singur înaintea inimii, paharul este plin de dă pe deasupra. Acesta este secretul unei morți fericite.

Domnul însă dorește ca aceasta să fie experiența întregii noastre vieți și ca, mai devreme sau mai târziu, fiecare suflet să fie adus în această stare. Când suntem aduși în starea de a-L avea doar pe Hristos, sufletul descoperă că nu dorește nimic altceva decât pe El. Epistola către Filipeni ne oferă o frumoasă expresie a acestei stări, sub forma experienței creștine normale.

Fie ca toți să cunoaștem personal ce înseamnă ca El să fie totul pentru noi, indiferent de împrejurări! Atunci umblarea noastră va fi spre gloria Lui, până când vom intra în casa Tatălui, pentru totdeauna. Toate căile Lui cu noi au ca scop să ne modeleze în așa fel încât, fiind eliberați de tot ceea ce nu înseamnă El Însuși, să descoperim, în valea umbrei morții, că paharul nostru este plin de dă pe deasupra, prin faptul că El este cu noi. Aceasta este bucuria cerului începută de pe acum. În prezența Lui este o plinătate a bucuriei, pentru totdeauna.

J A Trench

SĂMÂNȚA BUNĂ

http://www.gbv.ro/meditatii-zilnice/samanta-buna

… oamenilor le este rânduit să moară o singură dată, iar după aceea vine judecata.
Evrei 9.27

Moarte și judecată

Un soț și o soție în vârstă savurau o cafea. Deodată, soția deveni gânditoare și spuse: „Când va muri unul dintre noi doi, atunci o să mă întorc la noi în sat”. Dar doamna nu a fost atentă: nu s-a gândit că și viața ei se va încheia cândva, poate chiar înainte de cea a soțului ei. Dar, nu numai ea gândește așa, deoarece gândul la moartea proprie este ignorat și dat deoparte.

Moartea este o realitate tristă. În fiecare secundă mor în lume doi până la trei oameni; fie că vor, fie că nu vor. Nimeni nu știe când îi vine rândul.

Dar știi care este o altă realitate ca și moartea? După moarte urmează judecata lui Dumnezeu. Acest adevăr nu este numai dat deoparte, ci este chiar tăgăduit. Dar totuși, după moarte vine judecata, pentru că așa a spus Dumnezeu în Cuvântul Său.

Există vreo cale de a scăpa de această soartă: moarte, apoi judecată? Da, există! Isus Hristos a venit pe acest pământ pentru a muri pentru păcătoși. El a suferit judecata divină, deși el era nevinovat deplin. El a făcut totul, ca fiecare om să fie mântuit. Dar noi trebuie să credem Evanghelia, ca să aflăm mântuirea. Isus Hristos spune: „Adevărat, adevărat vă spun că cine ascultă cuvintele Mele și crede în Cel ce M-a trimis are viața veșnică și nu vine la judecată, ci a trecut din moarte la viață” (Ioan 5.24).

CUVÂNTUL LUI DUMNEZEU PENTRU ASTĂZI

coordonatori Bob & Debby Gass

www.fundatiaseer.ro

CÂND LUCRAREA TA ESTE VOIA LUI DUMNEZEU (1)

„…Trebuie să lucrez lucrările Celui ce M-a trimis.” (Ioan 9:4)

     Când începi să-ți vezi ocupația ca pe o parte importantă a voii lui Dumnezeu pentru viața ta, vei experimenta un nou nivel al împlinirii sufletești. Domnul Isus a predicat și a făcut vindecări, dar Și-a văzut întreaga activitate ca pe „lucrarea” ce i-a fost dată de către Tatăl. Și tu trebuie s-o consideri la fel! În loc să vezi în biserică un loc în care te întâlnești cu Dumnezeu duminica, consider-o un loc în care ești hrănit și întărit – pentru a putea apoi duce cu tine prezența lui Dumnezeu la locul de muncă. „Orice faceţi, cu cuvântul sau cu fapta, să faceţi totul în Numele Domnului Isus, şi mulţumiţi prin El lui Dumnezeu Tatăl.” (Coloseni 3:17)

Să remarcăm aici două cuvinte:

1) „Cuvântul”. Acesta acoperă competențe de comunicare și informare.

2) „Fapta” – cuvânt care acoperă competențe precum creativitatea și execuția.

Orice faci, se presupune că faci cu o inimă mulțumitoare, ca și cum Domnul ar fi șeful tău – și El este, de fapt… Când lucrezi cu o astfel de atitudine, te trezești la viață. Cineva se trezește la viață când învață un instrument muzical, altcineva când conduce o echipă… o persoană – când consiliază pe cineva aflat în suferință, și o altă persoană când se uită la un raport financiar. Când fiecare dintre noi facem lucrul pentru care ne-a creat Dumnezeu, lumea din jurul nostru este îmbogățită. Toate darurile sunt oferite de Dumnezeu și suntem invitați să trăim într-o interacțiune conștientă cu Duhul Sfânt, când lucrăm, pentru a putea să valorificăm și să ne dezvoltăm talentele pe care El ni le dă.

Single Post Navigation

Lasă un răspuns

Te rog autentifică-te folosind una dintre aceste metode pentru a publica un comentariu:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s

%d blogeri au apreciat asta: