Mana Zilnica

Mana Zilnica

30 August 2016

TOTUL PENTRU GLORIA LUI

de Oswald CHAMBERS

Sunt eu convins de Cristos?

Totuşi să nu vă bucuraţi de (aceasta) …. ci bucuraţi-vă că numele voastre sunt scrise înceruri.” Luca 10:20

Isus Cristos ne spune, de fapt: ..Nu te bucura de succesul în lucrarea pentru Mine, ci bucură-te că ai o relaţie bună cu Mine”. Capcana în care poţi cădea este să te bucuri de succesul în lucrarea creştină, să te bucuri de faptul că Dumnezeu te-a folosit. Nu-ţi poţi imagina niciodală ce poate face Dumnezeu prin tine dacă ai o relaţie bună cu Isus Cristos. Menţine o relaţie bună cu El şi atunci, indiferent în ce situaţie te afli şi indiferent cu cine te întâlneşti în fiecare zi, EI revarsă prin tine râuri de apă vie; prin mila Lui, El nu te lasă să observi aceasta. Când, prin mântuire şi sfinţire, ai o relaţie bună cu Dumnezeu, aminteşte-ţi că, oriunde ai fi, tu eşti pus acolo de El. Prin reacţia vieţii tale la tot ceea ce te înconjoară vei împlini planul lui Dumnezeu, atâta timp cât rămâi în lumină, după cum El însuşi este în lumină.

Astăzi există tendinţa de a pune accentul pe lucrare. Fereşte-te de oamenii care fac din utilitate obiectivul principal al mesajului lor evanghelic. Dacă iei drept test utilitatea, atunci viaţa lui Isus Cristos a fost cel mai mare eşec întâlnit vreodată. Steaua călăuzitoare a sfântului este Dumnezeu însuşi, nu utilitatea. Ceea ce contează este lucrarea pe care o face Dumnezeu prin noi, nu ceea ce facem noi pentru El. Ceea ce caută Domnul nostru în viaţa unui om este doar relaţia valoroasă cu Tatăl Său. Isus îi duce pe mulţi fii la slavă.

MANA DE DIMINEAŢĂ

„Poporul se plângea împotriva Domnului şi acesta a displăcut urechilor Domnului care a auzit”. NUMERI 11:1

Nici o povestire din istoria poporului Israel nu este de prisos, totul îşi are o transpunere sprirituală în viaţa şi istoria Bisericii şi a celui credincios. Psalmistul spune că murmurele lui Israel erau o răzvrătire nu numai împotriva lui Moise, dar erau chiar împotriva lui Dumnezeu însuşi şi din pricina aceasta au fost pedepsiţi mereu de El. Scopul vrăjmaşului este de a slăbi şi obosi pe sfinţi. Suntem agitaţi când încercarea se prelungeşte, ne plângem, cârtim. Acestea nu plac Domnului, dar negreşit îi plac vrăjmaşului! Aici, poporul se plângea că-i mergea rău. Ne-am pierdut şi noi tot elanul pentru orice activitate care ne-a fost încredinţată ca o datorie şi ca o favoare zilnică şi care, de fapt,este însăşi chemarea noastră? Dacă aceasta este situaţia, vom găsi repede motive să ne îndreptăţim plângerile şi vom găsi credincioşi nestatornici pe care să ne sprijinim şi care ne vor îndreptăţi plângerile, pentru că şi ei sunt în aceeaşi stare spirituală ca noi. În loc de a veni înaintea Tatălui nostru ceresc, căutând în El mângâiere, siguranţă, ajutor şi adăpost, de care avem în adevăr nevoie, noi căutăm oameni care bucuroşi se vor uni cu noi într-o astfel de stare, menţinând astfel această stare de cârtire şi răzvrătire împotriva lui Dumnezeu. Dar Domnul aude murmurile „din corturi”. El ştie această stare a noastră şi se întristează că ne-am obişnuit repede cu binecuvântările Lui şi că dorim de acum altceva. Despre Israel se spune la versetul 6: „…Ni s-a uscat sufletul… ochii noştri nu văd decât mana aceasta”. Ce sacrilegiu! Ce dispreţ şi necinstire a lui Dumnezeu care i-a izbăvit din viaţa de mizerie din Egipt şi-i strămuta în Canaanul plin de binecuvântări! Poporul îndrăznea să vorbească astfel despre mană, despre acest dar al lui Dumnezeu, această pâine din cer, această minune prin care i-a ţinut în viaţă? Mai este de mirare că sufletele lor erau uscate? Dacă şi sufletele noastre încearcă aceeaşi stare de uscăciune este pentru că ne-am obişnuit cu toate harurile pe care ni le-a dat Dumnezeu în Domnul Isus. Nu ne mai place Cuvântul lui Dumnezeu, nu mai ne place să cântăm, să ne rugăm şi să mergem la adunare, dar toate acestea pentru că părtăşia noastră personală cu Domnul Isus a suferit o întrerupere. Şi ce-ar putea s-o întrerupă decât păcatul. Să ne revizuim urgent poziţia în care ne găsim! Să realizăm de unde a început căderea noastră; poate nu este un păcat grav. Dar neglijarea celor arătate mai sus nu ne va da posibilitatea reînoirii părtăşiei noastre cu El. Când Domnul Isus va redeveni centrul vieţii noastre, numai atunci vom fi izbăviţi de cârtire şi vom căpăta o stare de mulţumire şi recunoştinţă.

MÂNTUIREA PRIN HRISTOS

Meditaţii zilnice – de Fritz BERGER

„Si tot poporul a văzut lucrul acesta, au căzut cu faţa la pământ şi au zis: Domnul este adevăratul Dumnezeu„. 1 Imp. 18:39.

Ieri am văzut cum au adus jertfă proorocii lui Baal cum s-au făcut de ruşine şi cum a jertfit Ilie şi Dumnezeu a răspuns prin foc, iar apoi cum l-a recunoscut, poporul abătut de la el din nou pe Dumnezeul cel viu şi au strigat:”Domnul este adevăratul Dumnezeu, Domnul este adevăratul Dumnezeu”. Iar Ilie le-a răspuns: „Puneţi mâna pe proorocii lui Baal, nici unul să nu scape!” Si au pus mâna pe ei, Ilie i-a coborât la pârâul Chisan şi i-a junghiat acolo. Acesta a fost anul care trebuia să se ascundă timp de trei ani. Iar acum stătea aici şi poruncea atât poporului, cât şi împăratului şi ei l-au ascultat. Să ne gândim numai: să prinzi 450 de prooroci ai lui Baal şi să-i junghiezi -ce zi de măcel a fost! Observăm cum Dumnezeu poate conduce inima omului, căci chiar şi Ahab trebuia să fie ascultător, el care era împărat. Dar Ilie a spus judecata peste proorocii lui Baal. Si acum judecata care a fost valabilă pentru întreg poporul, a luat sfârşit, deoarece poporul s-a căit. Să ne gândim numai ce înseamnă să nu fie ploaie timp de 3 ani şi jumătate. Ilie s-a rugat pe vârful Carmelului şi aplecându-se la pământ şi-a aşezat faţa între genunchi şi a zis slujitorului său: „Suie-te şi uită-te înspre mare”. Si el s-a suit, s-a uitat şi a zis:”Nu este nimic”. Si i-a zis de şapte ori: „Du-te iarăşi”. A şaptea oară, slujitorul i-a zis: „Iată, se ridică un mic nor din mare ca o palmă de om”. Ilie a zis: „Suie-te şi spune-i lui Ahab: „Înhamă şi coboară-te ca să nu te oprească ploaia”. Intre timp cerul s-a înnegrit de nori şi a venit o ploaie mare. Si mâna Demnului era peste Ilie, care şi-a încins mijlocul şi a alergat înaintea lui Ahab, până la intrarea în Israel”.

O, Doamne, Tu faci minuni atât în cer cât şi pe pământ!

TEZAURUL PROMISIUNILOR LUI DUMNEZEU

de Charles H. SPURGEON

MÂNGÂIERE, SIGURANŢĂ, SATISFACŢIE

Măcar că nu este aşa casa mea înaintea lui Dumnezeu, totuşi El a făcut cu mine un legământ veşnic, bine întărit în toate privinţele şi tare. Nu va face El oare să răsară din el tot ce este Spre mântuirea şi bucuria mea? 2 Samuel 23.5

Aici avem un mănunchi de făgăduinţe, ca o cutie cu perle. Legământul este chivotul care cuprinde toate lucrurile. Aceste ultime cuvinte ale lui David, pot să fie şi ale mele astăzi. Ele încep printr-un suspin: nici eu, nici ai mei, nu suntem înaintea lui Dumnezeu aşa cum am vrea. Încercări, griji, păcate, fac să-ţi pară perna tare.Apoi vine un gând mângâietor: „El a făcut cu mine un legământ veşnic”, Dumnezeu însuşi S-a legat cu mine şi a pecetluit contractul cu sângele lui Isus. Eu sunt legat cu Dumnezeu şi Dumnezeu este legat de mine.De aici iese o siguranţă; căci acest legământ fiind veşnic, bine întărit şi sigur, n-am de ce mă teme pentru viitor, nici de lipsurile mele asupra unor lucruri uitate, nici de nesiguranţa lucrurilor trecătoare. Acest legământ este o stâncă pe care eu pot să pun temelia şi să clădesc pentru viaţă şi moarte. David nu doreşte nimic mai mult decât mântuirea sa, şi toate dorinţele sale sunt înaintea Lui. El găseşte în acest legământ tot ce poate să dorească un om.

DOMNUL ESTE APROAPE!

Calendar Biblic

Faceţi în toată vremea, prin Duhul, tot felul de rugăciuni şi cereri. Vegheaţi la aceasta, cu toată stăruinţa. Efeseni 6.18

Ce loc ocupă rugăciunea în viaţa noastră şi ce însemnătate îi atribuim noi? Credem într-adevăr că rugăciunile noastre vor fi ascultate? Este rugăciunea o necesitate, sau o facem numai aşa de formă sau de obligaţie? Acestea sunt întrebări serioase care toţi credincioşii ar trebui să ni le punem. Rugăciunea adevărată, serioasă şi sinceră este în ochii lui Dumnezeu de o valoare extraordinară. În rugăciune dăm expresia dependenţei de Dumnezeu şi a tuturor imposibilităţilor noastre iar pe de altă parte exprimăm starea noastră înaltă de copii ai Tatălui Ceresc. Când ne rugăm venim în legătură cu Dumnezeu. Noi ne aruncăm la picioarele Lui în cenuşă şi totodată suntem ridicaţi în faţa Marelui Dumnezeu în cer. Ce lucru îmbucurător! Din toată creaţia numai omul poate să se roage şi de nici un înger nu ştim dacă se roagă. Ce mare înlesnire pentru noi că prin rugăciune putem să ne apropiem de Dumnezeu. Vreau să te întreb: Azi dimineaţă te-ai rugat şi pentru ce? I-ai adus strictul necesar? Ai fost pătruns de conştiinţa că stăteai în faţa lui Dumnezeu? Şi cât timp ai folosit pentru rugăciunea ta? Dă-ţi singur răspunsul la aceste întrebări, dar fii sincer! Fără rugăciune suntem săraci şi neputincioşi duhovniceşte şi nu putem să ştim despre puterea şi îndurarea lui Dumnezeu, Tatăl nostru. De s-ar putea spune despre noi de fiecare în parte: „Vezi că se roagă!”Rugăciunea este o vorbire cu Dumnezeu: – „Am postit şi m-am rugat înaintea Dumnezeului cerurilor şi am zis: „Doamne, Dumnezeul cerurilor…” (Neem. 1.4-5).- „Dar vreau să vorbesc acum Celui Atotputernic” (Iov 13.3).- „După ce a vorbit astfel, Isus a ridicat ochii spre cer, şi a zis: „Tată, a sosit ceasul…” (Ioan 17.1).

BĂTÎND LA UȘA LUI DUMNEZEU

de Oswald CHAMBERS

Binecuvântează întregul Colegiu cu valuri de sănătate şi putere. Arată-ne mai multă dragoste pentru ca, strălucind sub îngrijirea Ta, să putem merge înainte astăzi. Binecuvântează pe cei ce ne vizitează.

MEDITAŢII ZILNICE

de Wim MALGO

«Cine dintre voi se teme de Domnul să asculte glasul Robului Său! Cine umblă în întuneric şi n-are lumină să se încreadă în Numele Domnului şi să se bizuie pe Dumnezeul lui!» ISAIA 50,10

Atacurile în duh sunt profunde şi foarte puternice. Pentru a fi biruitori, trebuie să câştigăm mai înainte biruinţa asupra trupului şi sufletului nostru. Duhul unui om reprezintă tronul de domnie al Duhului lui Dumnezeu; astfel intrăm în părtăşie cu Sfânta Treime. Din acest motiv scopul diavolului este acela de a ne întuneca duhul, de a ne cufunda în disperare. Domnul îngăduie asemenea atacuri ca noi să credem şi să acceptăm doar realitatea biruinţei lui Isus: «Iată că v-am dat putere … şi peste toată puterea vrăjmaşului» (Luca 10,19). Ce putem face în mod practic când duhul nostru se luptă la adâncimi întunecate nebănuite? Să ne încredem în Domnul cu toată inima noastră, chiar dacă uneori nu simţim nimic! Când nu mai primim nici un răspuns de sus, când toate căile parcă sunt înfundate şi trecem printr-o «noapte» a sufletului, trebuie să facem ceea ce spune prorocul Isaia: «să se încreadă în Numele Domnului şi să se bizuie pe Dumnezeul lui!» Dacă ne agăţăm puternic de Domnul, vom fi ca Iov care, în ciuda încercărilor grele prin care a trecut, a putut să afirme: «Dar ştiu că Răscumpărătorul meu este viu» (Iov 19,25).

MEDITAŢII PENTRU FIECARE ZI A ANULUI

de Charles H. SPURGEON

Dimineaţa şi Seara

Dimineața

Nădăjduiește în Domnul. Psalmi 27:14

Să nădăjduieşti poate părea un lucru uşor, dar este una din posturile pe care soldatul creştin nu o învaţă decât după ani întregi. Mărşăluirea este mult mai uşoară decât aşteptarea, pentru soldaţii lui Dumnezeu. Există ore de confuzie în care cel mai ascultător suflet, doritor să slujească Domnului, nu ştie ce să facă. Cum ar trebui să acţioneze? Să se lase pradă disperarii? Să fugă înapoi cu laşitate şi să scape, Sau să meargă înainte, în nesiguranţă? Nu, trebuie să aştepţi pur şi simplu. Să aştepţi în rugăciune, totuşi. Cheamă-L pe Dumnezeu, şi prezintă cazul în faţa Lui. Spune-i necazurile tale şi cere ajutorul făgăduit. Atunci când nu ştii ce să alegi între o datorie şi alta, cel mai bine este să te umileşti ca un copil şi să aştepţi pur şi simplu răspunsul Domnului. Este bine să ne recunoaştem nesocotinţa şi să aşteptăm să fim conduşi de voia lui Dumnezeu. Dar aşteaptă în credinţă. Exprimă-ţi încrederea neclintită în El. Aşteptările necredincioase şi nerăbdătoare sunt o insultă pentru Domnul. Crede că El va veni la timpul potrivit, chiar dacă te ţine în aşteptare până la miezul nopţii. Viziunea va sosi şi nu va întârzia. Aşteaptă cu răbdare, nu te răzvrăti din cauza încercărilor, şi binecuvântează-L pe Dumnezeu pentru ele. Nu murmura aşa cum făceau copiii lui Israel contra lui Moise. Nu-ţi dori să te întorci în lume, acceptă situaţia aşa cum este, simplu şi din toată inima, fără nici o încăpăţânare, din mâna Dumnezeului legământului. Spune: „acum, Doamne, facă-se nu voia mea, ci voia Ta. Nu ştiu ce să fac. Sunt adus la limită, dar voi aştepta să despici marea şi să-mi alungi duşmanii. Voi aştepta, chiar dacă mă vei ține multe zile, fiindcă inima mea este întemeiată pe Tine, Dumnezeule. Sufletul meu aşteaptă plin de convingerea că Tu eşti bucuria şi mântuirea mea, adăpostul meu şi turnul meu de scăpare”.

Seara

Vindecă-mă Tu, Doamne, şi voi fi vindecat. Ieremia 17:14

I-am văzut căile, şi totuşi îl voi tămădui. Isaia 57:18

    Indepărtarea bolilor spirituale este prerogativa exclusivă a lui Dumnezeu. Bolile fizice pot fi vindecate de oameni pe diferite căi. Totuşi, chiar şi atunci, onoarea trebuie dată lui Dumnezeu, care dă putere de vindecare medicamentelor şi oferă corpului omenesc tăria de a se opune bolii. Cât despre bolile spirituale, ele sunt domeniul Marelui Medic. El le cere ca dreptul Lui exclusiv: „Eu dau viaţă şi Eu omor; Eu rănesc şi Eu tămăduiesc” (Deuteronom 32:39). Unul din titlurile de seamă ale lui este Iehova-Rafa, „Domnul care te vindecă” (Exod 15:26). „Eu îţi voi vindeca rănile” este o făgăduinţă care nu poate veni de la om, ci numai de la Dumnezeul veşnic. Din acest motiv, psalmistul strigă către Domnul: „vindecă-mă, Doamne, căci îmi tremură oasele” (Psalmi 6:2) şi „vindecă-mi sufletul! Căci am păcătuit împotriva Tal” (Psalmi 41:4). Tot din acest motiv, cei evlavioşi laudă numele Domnului, spunând: „El vindecă toate bolile noastre” (vezi Psalmi 103:3). Cel care a făcut omul poate să-i vindece bolile, şi Cel care este Creatorul naturii noastre poate să o creeze din nou. Ce mângâiere incomparabilă este să ştii că în persoana lui Isus „locuieşte toată plinătatea dumnezeirii” (Coloseni 2:9)! Nu contează câte boli ai, Marele Medic te poate vindeca. El este Dumnezeu, şi nu există limită pentru puterea Lui. Vino, deci, cu ochii orbiţi de neînţelegere. Vino cu picioarele tremurând de slăbiciune şi cu mâinile rănite de puţină credinţă. Vino cu febra unui temperament mânios sau cu frigurile disperării. Vino aşa cum eşti, fiindcă Cel care este Dumnezeu te poate vindeca de boală. Nimeni nu poate opri puterea vindecătoare care vine de la Domnul Isus. Legiunile de demoni au fost forţate să recunoască puterea iubitului Medic. El nu a fost făcut de ruşine niciodată. Toţi pacienţii Lui au fost vindecaţi în trecut şi vor fi vindecaţi şi în viitor. Tu te vei afla printre ei, dragă prietene, dacă te vei odihni în El seara aceasta.

IZVOARE IN DEŞERT

Cei ce coborâseră pe mare în corăbii, şi făceau negoţ pe apele cele mari, aceia au văzut lucrările Domnului şi minunile Lui în mijlocul adâncului (Psalmul 107:23-24)

Omul care nu a învăţat că orice vânt care bate poate fi folosit pentru a ne călăuzi spre cer cu siguranţă nu stăpâneşte arta navigării şi este doar un novice. De fapt, singurul lucru care nu ajută pe nimeni este liniştea de moarte. Orice vânt, fie el de la nord, de la sud, de la est sau de la vest ne poate ajuta să ajungem în portul binecuvântat. Deci caută doar aceasta: să stai bine pe mare – şi atunci să nu te temi de vânturile puternice. Rugăciunea noastră să fie ca cea a unui englez bătrân: „O, Doamne, du-ne spre apele adânci ale mării, pentru că suntem atât de aproape de ţărm încât chiar şi o mică briză de la cel rău ar putea sfărâma corabia noastră de stânci. Din nou, Doamne, du-ne spre apele adânci ale mării, acolo unde va fi suficient loc să câştigăm o victorie glorioasă”. Mark Guy Pearse

Adu-ţi aminte că credinţa noastră este întotdeauna la înălţimea ei maximă când suntem în mijlocul încercării, şi încrederea în carne nu va suporta niciodată testarea. Credinţa pe vreme frumoasă nu este deloc credinţă. Charles H. Spurgeon

SCRIPTURILE ÎN FIECARE ZI

Volumul III

Matei 27.19-31

Pilat rămâne foarte dezorientat în faţa acuzaţiilor pe care i le aduc şefii iudeilor. Niciodată nu avusese înaintea lui un Om ca Acesta. O dublă mărturie, cea a soţiei lui (v. 19) şi cea a propriei conştiinţe (v. 24) îi dau convingerea că are de-a face cu un drept. În plus, cunoştea perversitatea celor care îl dăduseră, din pizmă, în mâinile lui (v. 18). Ce să facă? Dacă L-ar fi condamnat, ar fi comis cu siguranţă o nedreptate; dacă L-ar elibera, în mod sigur i-ar scădea popularitatea. Spălându-şi în chip simbolic mâinile (nu însă şi conştiinţa), aruncă responsabilitatea în seama poporului, care o acceptă cu ochii închişi. Dincolo de această mulţime mânată de cele mai josnice porniri şi de şefii care o aţâţă, Satan îşi împlinea lucrarea de a cultiva ura. Dar şi Dumnezeu îşi continua lucrarea Sa, în întregime de har şi de mântuire.

    Isus încape pe mâinile soldaţilor brutali, care îl îmbracă cu o imitaţie de veşmânt împărătesc, pentru a-şi bate joc de El, înainte de a-L conduce la tortură. Într-o zi însă, în faţa tuturor privirilor, Domnul va apărea în toată gloria Sa de împărat al împăraţilor, iar mâna Sa puternică, care în acest moment ţine o trestie, se va ridica pentru a-i judeca pe vrăjmaşii Săi (comp. v. 29 cu Psalmul 21.3,5,8).

PÂINEA CEA DE TOATE ZILELE

Text: Proverbele 16:5, 16-19

MÂNDRIE RĂSTURNATĂ

O inimă trufaşă este o scârbă înaintea Domnului…Proverbele 16:5

Un om trufaş îşi semnalează mândria ca o lumină intermitentă într-o intersecţie. El afişează cât de „măreţ” este el prin umblet, vorbire, şi maniere. Preotul englez Caleb C. Colton, a spus: „Mândria, ca un magnet, arată întodeauna spre un singur obiect, eul. Spre deosebire de magnet, ea nu are polul de atragere, ci oriunde o îndrepţi ea respinge numai*.

Există o formă mai subtilă a mândriei care nu este prea uşor de detectat. Ea se ascunde sub un furnir subţire de pretinsă umilinţă. Creştinii cu o părere modestă despre ei înşişi par deosebit de înclinaţi spre această formă de vanitate. Simptomele ies la suprafaţă prin comentarii ca: „Nu sunt destul de bun”. „Prefer să stau în umbră”. „Nu cred că am să pot face prea multe pentru Domnul”. Aţi auzit vreodată afirmaţii ca acestea? La suprafaţă par să exprime umilinţă. Dar analizatile numai un moment. Subiectul dominant este totuşi „eu”. Umilinţa autentică nu are nevoie să-l enunţe pe eu. În multe cazuri, dezaprecierea de sine este semnul unei mândrii inversate. În loc să ne ridicăm pe noi înşine, ne coborâm – dar reflectorul este totuşi cu toată lumina pe „eu”. Dumnezeu urăşte orice formă a mândriei – cea ascunsă, cât şi cea afişată. Dacă credem că suntem „cineva”, trebuie să recunoaştem totală dependenţă de Dumnezeu. Dacă credem că suntem un „nimeni”, trebuie să acceptăm cu recunoştinţă darurile pe care El ni le-a dat. Apoi trebuie să-I slujim lui Dumnezeu în umilinţa inimii noastre şi să-I dăm Lui toată slava.    – D.J.D.

Avem o putere egoistă în noi:

Eul nostru mândru şi ambiţios

Vechea fire mândră trebuie s-o omori,

Dacă-L vrei ca Domn în viaţă pe Cristos. Anonim

Umilinţa falsă este mândrie curată.

DOMNUL ESTE APROAPE – GBV

http://www.gbv.ro/meditatii-zilnice/domnul-este-aproape

Voi erați morți în greșelile și în păcatele voastre. Efeseni 2.1

Dacă privim cu atenție la starea căzută a omului, ne dăm seama de nenorocirea adusă prin păcat și vedem, de asemenea, răspunsul deplin al lui Dumnezeu la această stare, prin evanghelie. Păcatul nea cufundat în moarte spirituală și trebuie să fim aduși la viață, dacă este să trăim față de Dumnezeu. A fi mort față de Dumnezeu este echivalent cu a fi viu față de lume și față de diavol; sunt două stări care izvorăsc una din cealaltă.

„Nu este niciunul care înțelege, nu este niciunul careL caută pe Dumnezeu” (Romani 3.11). Aceasta este o afirmație solemnă. Că nu există niciunul drept (versetul 10) este suficient de rău, însă este și mai rău că nimeni nu înțelege și că nimeni nuL caută pe Dumnezeu, unde se găsește dreptate, pricepere și viață. Omul natural nu găsește nimic de dorit în Dumnezeu. Omul nu este drept, însă nici nu înțelege că nu este drept. El nu are nicio dorință după Dumnezeu, care este drept. Omul este mort față de Dumnezeu.De îndată ce aceste lucruri solemne sunt înțelese, ne dăm seama că singura noastră speranță este ca Dumnezeu să pornească o lucrare în noi, prin îndurarea Sa suverană. Noi nu putem porni o lucrare decât în rău, însă, în ceea ce privește orice lucru care ține de Dumnezeu, suntem morți; prin urmare, orice mișcare înspre bine trebuie să pornească de la El.Deci Dumnezeu trebuie să acționeze primul; dar cum va acționa El? Prin instruire sau prin educație? Nicidecum! Nu poate exista nimic bun până când El nu aduce la viață. Cuvântul din Noul Testament pentru „aducere la viață” este format din două cuvinte: „viu” și „a face”. Întreaga plinătate a Dumnezeirii este implicată în lucrarea de aducere la viață. Am fost aduși la viață prin asociere cu Hristos – viața Lui este viața noastră. Astfel, putem fi „așezați împreună în locurile cerești” în El. Fiindune dăruită o astfel de viață, suntem cu totul potriviți pentru un astfel de loc înălțat.F. B. Hole

SĂMÂNȚA BUNĂ

http://www.gbv.ro/meditatii-zilnice/samanta-buna

… încercarea credinței voastre … să aibă ca urmare lauda, slava și cinstea …1 Petru 1.7

Șlefuitorul de diamante

Un prieten îmi povestea: De curând am văzut cum un șlefuitor de diamante a luat în mână o piatră prețioasă. Era neprelucrată și nu era frumoasă. A prins-o și a pus discul de șmirghel la 2.000 de turații pe minut să treacă peste ea. Piatra suspina. După un timp, meșterul o întoarse, ca să o șlefuiască și pe a doua suprafață. Piatra suspină din nou. Dar meșterul știa ce făcea. Tot mereu o prindea în altă poziție, tot mereu discul trecea peste ea. După ce a așezat piatra de cincizeci de ori, am întrebat: „Meștere, nici acum nu este destul?”. – „Nu, încă nu, eu nu fac lucru pe jumătate!”. Dar într-un final a scos piatra, mi-a dat-o și a spus: „Acum uitați-vă la ea! Dar nu mergeți cu ea la soare, soarele vă va orbi!”. Și iată, o lumină minunată strălucea din inima pietrei și se spărgea într-o mulțime de culori pe toate suprafețele șlefuite cu atâta greutate. – O lucrare de artă!

Dumnezeu Se străduiește pentru ai Săi, să-i transforme conform chipului lui Hristos. Pentru aceasta, El folosește tot felul de mijloace, care adesea nu ne plac: suferință, necaz, teamă, greutăți, prigoană, strâmtorare, supărare și dureri sufletești. Ce bine de noi, dacă stăm liniștiți, nu murmurăm și nu ne plângem, ci ținem cu tărie la dragostea Lui și ne încredem pe deplin în El! La final ne vom bucura și Îi vom mulțumi lui Dumnezeu, când vom vedea rezultatul slăvit al căilor Sale cu noi.

CUVÂNTUL LUI DUMNEZEU PENTRU ASTĂZI

coordonatori Bob & Debby Gass

www.fundatiaseer.ro

ÎNTÂRESTE-ȚI CĂSNICIA!

„Bărbaților, purtați-vă…cu înțelepciune”(1 Petru 3:7)

„Femeile… să fie cinstite” (1 Timotei 3:11)

Un cuplu care-si sărbătorea cea de-a cincizecea aniversare de la căsătorie a fost întrebat care este secretul reușitei lor. Soțul a răspuns: „In ziua în care ne-am căsătorit, am stabilit ca daca se va naște vreo dispută între noi, eu voi ieși afară și voi sta pe veranda până mă voi calma. Și a funcționat de minune; cincizeci de ani de stat afară, la aer curat, a fost exact ceea ce-i trebuia relației noastre”

Dacă ți-ai petrecut prea mult timp pe veranda sau in balcon, iată trei modalități prin care să-ti întărești căsnicia:

1) Dedicare. Este ușor să rostești „te iubesc!” la ocazii speciale, dar trebuie sa o faci șapte zile pe săptămână. O vedetă de film care a trecut prin mai multe casnicii eșuate i-a spus unui reporter: „Am renunțat să mai caut persoana potrivită. Acum lucrez ca sa devin eu persoana potrivită”. Metoda aceasta dă roade întotdeauna!

2) Preocupare. Soții și soțiile sunt la fel de diferiți ca ziua si noaptea. Și pentru a complica și mai mult lucrurile, nevoile lor se schimba în funcție de anotimpul vieții în care se găsesc. Așadar, atunci când întrebi: „Cum te simți astăzi/ Oprește-te si ascultă! Poate soția ta nu dorește ca tu să rezolvi problema, ci doar sa ți-o împărtășească. Fericirea în căsnicie nu este o întâmplare: e o decizie pe care o iei și pe care continui s-o iei în fiecare zi.

3) Supraviețuire. Căsnicia poate ușura problema singurătății însă aduce provocarea de a te înțelege cu cealaltă persoană. Ea te învață ca nu poți evita conflictul de fiecare dată, dar o poți face să funcționeze și prin conflicte.

Daca într-o căsnicie nu exista doi câștigători, nu există nici unul.

Single Post Navigation

Lasă un răspuns

Te rog autentifică-te folosind una dintre aceste metode pentru a publica un comentariu:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare /  Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare /  Schimbă )

Conectare la %s

%d blogeri au apreciat asta: