Mana Zilnica

Mana Zilnica

Archive for the day “august 2, 2016”

2 August 2016

TOTUL PENTRU GLORIA LUI

de Oswald CHAMBERS

 

Disciplina necazului

În lume veţi avea necazuri; dar îndrăzniţi. Eu am biruit lumea.” Ioan 16:33

În general, viaţa creştină este considerată ca
însemnând eliberare de necazuri. Ea înseamnă eliberare în mijlocul necazurilor, ceea ce este cu totul altceva. „Cel ce stă sub ocrotirea Celui Preaînalt… nici o nenorocire nu te va ajunge” – nici o urgie nu se poate apropia de locul unde tu eşti una cu Dumnezeu.Dacă eşti un copil al Lui Dumnezeu, cu siguranţă vei întâmpina necazuri, dar Isus spune să nu fii surprins când acestea vin. „In lume veţi avea necazuri: dar îndrăzniţi. Eu am învins lumea; nu aveţi de ce să vă temeţi.” Oamenii care, înainte de a fi fost mântuiţi, dispreţuiau discuţiile despre necazuri, adeseori ajung inerţi, lipsiţi de motivaţie după ce sunt născuţi din nou, pentru că au o idee greşită despre ce înseamnă să trăieşti o viaţă de sfânt.Dumnezeu nu ne dă o viaţă învingătoare; El ne dă viaţă pe măsură ce învingem. Lupta vieţii este cea care ne căleşte puterea. Dacă nu există luptă, nu există putere. Îi ceri tu
Lui Dumnezeu sa-ţi dea viaţă, libertate şi bucurie? El nu poate face aceasta dacă tu nu accepţi lupta. Imediat ce accepţi lupta, primeşti puterea. Invinge-ţi timiditalea şi păşeşte înainte, iar
Dumnezeu îţi va da să mănânci din pomul vieţii şi vei prinde puteri. Dacă munceşti prea mult fizic, te vei epuiza; dar dacă munceşti mult spiritual, vei primi şi mai multă putere Dumnezeu nu dă niciodată putere pentru mâine sau pentru ceasul următor, ci numai pentru lupta de acum. Suntem tentaţi să privim necazurile din perspectiva judecăţii omeneşti. Dar cel sfânt se bucură atunci când zdrobit de greutăţi, deoarece victoria. În acea situaţie, este cu totul imposibilă pentru oricine în afară de Dumnezeu.

 

MANA DE DIMINEAŢĂ

 

„Şi după ce a zis aceste cuvinte, le-a arătat mâinile”.

LUCA 24:40

Ucenicii în loc să se bucure că L-au văzut pe Domnul Isus după învierea Sa, aşa după cum, de fapt, le spusese mai- dinainte de câteva ori, necredinţa i-a făcut mai degrabă să se înspâimânte decât să li se umple inima de bucurie. De aceea El le arată mâinile lui cu semnele rănilor în ele, dovada de netăgăduit că mântuirea a fost săvârşită şi că El este viu. În mâinile Domnului Isus este siguranţă, este confirmarea providenţei dumnezeieşti, este împlinirea măreţei lucrări de restaurare a omului căzut şi a creaţiunii care a fost afectată de căderea omului în păcat. De aceea Dumnezeu în iubirea Lui nemărginită, I-a pregătit un trup Domnului Isus pentru ca în felul acesta, să poată veni la omul căzut şi să-L ridice la starea pentru care a fost creat.Mâinile străpunse ale Domnului Isus! Când ucenicii le-au văzut, toată spaima lor a dispărut şi inimile lor s-au umplut de o mare bucurie, acea bucurie pe care nimeni nu o mai poate răpi. În mâinile străpunse ale Mântuitorului nostru este chezăşia imuabilă a siguranţei mântuirii noastre, aşa după cum a spus-o El însuşi: „Oile Mele ascultă glasul Meu (noi suntem aceste oi); Eu le cunosc şi ele vin după Mine. Eu le dau viaţa veşnică; nicidecum nu vor pieri şi nimeni nu le va smulge din mâna Mea” Ioan 10:27, 28.Mâinile Lui pot să mântuiască numai pentru că sunt străpunse. Mâinile Lui străpunse sunt argumentrul suprem înaintea lui Dumnezeu, oridecâte ori Satan ne pârăşte pentru greşelile noastre, şi numai pe temeiul lor Dumnezeu ne iartă, iar Satan este ruşinat şi respins.

OMUL în slavă, poartă şi va purta toată veşnicia semnele rănilor pe care le-a primit de la noi, dar care vor constitui mărturia veşnică a iubirii lui Dumnezeu pentru noi, nişte păcătoşi care am fi fost pierduţi pentru veşnicie, dacă mâinile Lui n-ar fi fost străpunse pentru noi. Singura mărturie în cer a ceea ce a putut face omul, sunt rănile pe care le poartă Domnul Isus în trupul Său.Dacă în fiecare dimineaţă, înainte de a începe orice activitate domestică, ne-am gândi la mâinile străpunse ale Domnului Isus, şi la întregul şir de suferinţe care s-au concretizat prin pironirea lor pe cruce, fără îndoială că am fi cuprinşi de mai multă grijă de a nu pângări, prin greşelile noastre, acele mâini binecuvântate şi sfinte.

„Măreţia lui Dumnezeu, sfinţenia Sa, dreptatea Sa şi adevărul Său, toate aceste caractere ale lui Dumnezeu erau îndreptate împotriva Domnului Hristos, făcut păcat pentru noi, şi semnele din mâinile Lui vor fi toată veşnicia dovada a ceea ce este Dumnezeu. IUBIRE!

 

MÂNTUIREA PRIN HRISTOS

Meditaţii zilnice – de Fritz BERGER

 

„Vinul este batjocoritor, băuturile tari sunt gălăgioase; oricine se îmbată cu ele nu este înţelept”. Prov. 20:1.

In capitolul 23:29-30, citim: „Ale cui vaietele? Ale cui sunt oftările? Ale cui neînţelegerile? Ale cui sunt rănile fără motiv? Ai cui sunt ochii roşii? Ale celor ce întârzie la vin şi se duc să golească paharul cu vin amestecat. Nu te uita la vin când curge roşu şi face mărgăritare în pahar; el alunecă uşor, dar pe urmă muşcă întocmai ca un şarpe şi înţeapă ca o viperă”. Vinul şi femeile înşeală pe cei neînţelepti şi cei ce se alipesc de curve, vor deveni sălbatici, iar ca răsplată vor primi molii şi viermi şi se distrug, ca o pildă îngrozitoare pentru ceilalţi. Ah, câtă nenorocire şi suspin a adus deja alcoolul! De aceea se bucură Dumnezeu când copiii Lui se abţin şi dacă ei lumină şi sare pentru beţivi. Primul propovăduitor din Noul Testament n-a băut vin nici băuturi tari sau alcoolice. Timotei n-a băut, ştim aceasta, deoarece Pavel l-a îndemnat să folosească şi puţin vin din cauza stomacului său bolnav. (1 Tim. 5:23). Dar în schimb, astăzi ar trebui spus multor aşa zişi creştini: „Să nu mai bei vin din cauza stomacului tău, sau lasă-te de fumat”. Misionarul Lehrenh a spus: „Dacă Dumnezeu l-ar fi creat pe om pentru fumat atunci i-ar fi făcut şi un horn pe cap”. Câţi fumători au aprins casa din neatenţie! Cuvântul lui Dumnezeu nu spune degeaba să nu stai pe scaunul batjocoritorilor. Dar ferice de omul care nu se duce la la sfatul celor răi. Căci cine ascultă de toţi, este uşuratic şi-şi face rău, dacă se lasă dus în eroare astfel.

 

TEZAURUL PROMISIUNILOR LUI DUMNEZEU

de Charles H. SPURGEON

 

VORBEŞTE CE EL TE ÎNVAŢĂ

Du-te, dar; Eu voi fi cu gura ta, şi te voi învăţa ce vei avea de spus.Exodul 4.12

Mai mulţi slujitori adevăraţi ai lui Dumnezeu cu vorbirea greoaie, se găsesc într-o mare încurcătură când sunt chemaţi să vorbească pentru Domnul; ei se tem să nu strice lucrarea prin defectul lor. Să-şi amintească atunci că Domnul este acela care le-a dat această limbă şi să ia seama să nu arunce ocară asupra Aceluia care i-a creat. Se poate ca o limbă greoaie să nu fie un rău aşa de mare ca o limbă prea slobodă şi puţine cuvinte valorează adesea mai mult decât belşugul unui discurs.De asemenea este adevărat că adevărata putere pentru mântuire nu stă în retorica omenească, cu gesturile sale, cu vorbele sale frumoase şi cu voci sonore. Defectul de a nu vorbi cu uşurinţă nu este un cusur aşa de mare, după cum se pare. Dacă Dumnezeu este cu gura noastră şi cu duhul nostru, vom avea ceva mai mult decât arama sunătoare a elocvenţei sau chimvalul zăngănitor al puterii de convingere. Învăţătura lui Dumnezeu este înţelepciune; prezenţa Lui este putere. Faraon avea mai multe motive să se teamă de bâlbâiala lui Moise decât de cei mai buni vorbitori ai Egiptului; căci ceea ce spunea el, avea putere în sine; el vorbea despre urgii şi moarte.Dacă Domnul este cu noi în slăbiciunea noastră firească, vom fi încinşi cu o putere supranaturală. Deci să vorbim pentru Isus cu îndrăzneală, aşa cum putem vorbi.

 

DOMNUL ESTE APROAPE!

Calendar Biblic

 

Eu le dau viaţa veşnică, în veac nu vor pieri, şi nimeni nu le va smulge din mâna Mea. Ioan 10.28

Ce putere au aceste cuvinte pentru inima credinciosului în călătoria lui pe acest pământ, unde este înconjurat de multe ispite, de atâţia duşmani pe pământ şi în aer, de Satan şi îngerii lui! Ce binecuvântare, ce minunat lucru să ştii că ai intrat prin uşă, că eşti mântuit, că ai viaţa veşnică, că Domnul Isus te cunoaşte, te ocroteşte şi că-L cunoşti ca pe Păstorul cel Bun, că El te întăreşte şi te îmbărbătează, că în El ai TOTUL DEPLIN, şi în sfârşit e mare har că nimeni nu poate să te smulgă din mâna Lui şi a Tatălui. POATE OARE să ne lipsească ceva? Avem oare motiv să ne îngrijorăm dacă ajungem la ţintă? NIMENI nu le poate smulge din mâna Mea!” De ce să ne temem? Cine este mai mare ca El? NIMENI! Totul se odihneşte în mâinile Lui. Să nu ne încredem oare în El în chip desăvârşit? Sunt cuvintele Păstorului cel Bun. Ce slavă că suntem oiţele Păstorului cel Bun! Ce linişte ne dă această cunoştinţă, într-o lume neliniştită. El cunoaşte primejdiile şi ispitele; El le întâmpină. El ne avertizează şi ne îndreaptă când ne-am abătut. El ne ridică dacă suntem în situaţia să cădem. Dacă avem sete ne înviorează, suntem flămânzi ne hrăneşte. El ne poartă în orice timp în inima Lui şi ne vine în ajutor în slăbiciunile noastre. El ne cunoaşte şi noi îl cunoaştem. El merge înaintea noastră şi noi îl urmăm. Ce poziţie măreaţă! De l-ar cunoaşte mulţi pe acest Păstor! De aceea chiar azi du-te înainte prin această uşă deschisă! încă mai este deschisă! Mâine poate e pe veci închisă. Sunt mulţi care vor să se îmbunătăţească, să ia hotărâri, să urmeze anumite rânduieli religioase cu scopul de a obţine viaţa veşnică. Dar toate acestea îi vor face să strige: „O, nenorocitul de mine! Cine mă va izbăvi de acest trup de moarte.” Aceştia vor constata că Domnul dă viaţa veşnică şi numai El.

 

BĂTÎND LA UȘA LUI DUMNEZEU

de Oswald CHAMBERS

 

Doamne, cheamă-mă pe nume ca să mă cutremur de acea minunată chemare! Ce schimbare aduce un lucru mărunt pe care îl faci Tu – o chemare pe nume, o atingere în treacăt, şi suntem în extaz! O, de ce nu faci asta mai des?

 

MEDITAŢII ZILNICE

de Wim MALGO

 

«Ferice de cel ce rabdă ispita. Căci după ce a fost găsit bun, va primi cununa vieţii, pe care a fagăduit-o Dumnezeu celor ce-L iubesc.» IACOV 1,12

Domeniul din viaţa spirituală în care un credincios născut din nou are cel mai mult de luptat este rugăciunea. Fii numai atent cât de mult caută diavolul să lovească exact în viaţa ta de rugăciune. Conştientizează cât de mult încearcă cu toate puterile să te oprească să te rogi, deoarece, printr-o rugăciune sfântă şi consecventă multe suflete sunt smulse din gheara lui. De aceea doresc să te avertizez asupra unor duşmani specifici de care Satan se foloseşte să ţi se împotrivească: credincioşii cu o religiozitate aparentă. Cât timp Domnul Isus a trăit pe pământ nu vameşii şi păcătoşii I-au fost duşmani, dimpotrivă, El a fost tot timpul înconjurat de ei. Cei mai aprigi duşmani ai Săi au fost oamenii religioşi,cei care în cele din urmă L-au crucificat. Astăzi lucrurile stau la fel. In dedicarea ta pentru Dumnezeu, cel mai mult vei fi lovit de «creştinii» făra Cristos. Aș vrea să-i întreb pe aceşti aşa-zişi «creştini»: ştiţi încotro vă îndreptaţi? Creştinismul vostru de suprafaţă este opera diavolului. Dacă nu vă naşteţi din nou şi nu vă pocăiţi din toată inima, îi veţi aparţine pe veşnicie lui Satan, duşmanul sufletelor voastre. Să punem deci la inimă ceea ce ne spune Iacov: «Supuneţi-vă, dar lui Dumnezeu. împotriviţi-vă diavolului şi el va fugi de la voi. Apropiaţi-vă de Dumnezeu şi El Se va apropia de voi» (Iacov 4,7-8).

 

MEDITAŢII PENTRU FIECARE ZI A ANULUI

de Charles H. SPURGEON

Dimineaţa şi Seara

Dimineața

Care face totul după sfatul voii Sale. Efeseni 1:11

Credinţa noastră în înţelepciunea lui Dumnezeu presupune şi necesită un scop special al Lui şi un plan în lucrarea de mântuire. Ce ar fi fost creaţia fără proiectul Său? Există vreun peşte în ocean sau vreo insectă în aer lăsată la voia întâmplării în ceea ce priveşte forma? Nu, în fiecare os, încheietură, muşchi, tendon, glandă şi vas de sânge se observă prezenţa unui Dumnezeu care a făcut totul conform proiectului înţelepciunii infinite. Va fi oare Dumnezeu prezent în creaţie, conducând totul, şi va lipsi în har? Oare noua creaţie va fi prezidată de geniul capricios al voinţei libere, atunci când vechea creaţie este condusă de voia divină? Priveşte providenţa! Cine nu ştie că nici o vrabie nu cade pe pământ fără ştirea Tatălui? Până şi perii capului ne sunt număraţi. Dumnezeu cântăreşte munţii durerii noastre pe talger, şi pune în balanţă dealurile necazurilor noastre. Este posibil să existe un Dumnezeu al providenţei, şi al harului nu? Să fie scoicile conduse de înţelepciune, iar boabele lăsate la voia întâmplării? Nu, El cunoaşte sfârşitul de la început. El îl vede pe fiecare la locul potrivi, nu numai Piatra de la capul unghiului,. scăldată în sângele Fiului Său, dar şi poziţia fiecărei pietre alese, luată din cariera naturii şi şlefuită prin harul Său. El vede întregul de la colţ la streaşină, de la temelie la acoperiş, de la bază la culme. El are în minte o cunoaştere clară a fiecărei pietre care urmează să fie aşezată în locul pregătit, El ştie cât de mare va fi clădirea şi când va fi aşezat acoperişul, în strigăte de „Indurare! Îndurare peste el!”. La sfârşit se va vedea clar că, în fiecare vas ales de îndurare, Iehova a făcut totul după sfatul voii Sale, şi că, în fiecare parte a lucrării harului Său, El şi-a împlinit scopul şi Şi-a slăvit propriul nume.

Seara

 Ea a cules spice de pe câmp până seara.Rut 2:17

Îngaduiţi-mi să învăţ de la Rut, culegătoarea. Dacă ea a ieşit pe câmp să culeagă spice, eu trebuie să ies pe câmpul rugăciunii, meditaţiei, doctrinei şi învăţării Cuvântului, ca să adun hrană spirituală. Culegătoarea îşi aduna partea spic cu spic; câştigul ei venea puţin câte puţin. Eu trebuie să fiu mulţumit cu cercetarea unui singur adevăr, dacă nu sunt mai multe. Fiecare spic mă ajută să adun un snop, şi fiecare lecţie din Evanghelie contribuie să ne facă să ajungem la „înţelepciunea care duce la mântuire” (2 Timotei 3:15). Culegătoarea îşi ţinea ochii deschişi. Dacă ar fi rătăcit toată ziua pe câmp cu gândurile aiurea, nu ar fi avut ce duce acasă seara. Trebuie să fiu atent atunci când mă angajez în disciplinele religioase, ca să nu-mi fie nefolositoare. Mă tem că am pierdut mult deja. O, dacă aş putea să-mi estimez corect oportunităţile şi să culeg cu mai multă pricepere! Culegătoarea se apleca la tot ce găsea, şi la fel trebuie să fac şi eu. Spiritul mândru critică şi caută motive, dar minţile umile culeg şi primesc beneficii. O inimă umilă este un mare ajutor în ascultarea profitabilă a Evangheliei. „Cuvântul sădit” (Iacov 1:21) mântuitor poate fi primit doar în umilinţă. Un spate ţeapăn nu ajută culegătorului. Mândria este un tâlhar netrebnic, care nu poate fi îndurat nici un moment. Dacă arunci un spic ca să cauţi altul mai mare, rezultatul zilei nu e îmbucurător. Culegătoarea trebuia să strângă tot, ca să aibă câştig la sfârşit. Cât de adesea uit tot ce aud; un al doilea adevăr îl scoate pe primul, aşa că, până la urmă, lectura şi ascultarea mea nu duc la nimic! Sunt eu convins de importanţa adunării adevărului? Un stomac flămând face culegătorul mai înţelept. Dacă nu ai spice în mână, nu vei avea pâine pe masă. Culegătoarea munceşte cu simţământul necesităţii; de aceea, pasul ei este hotărât şi mâinile atente. Eu am o nevoie mai mare. Doamne, ajută-mă să fiu convins de această nevoie, ca să culeg pe câmpul care aduce o răsplată atât de mare.

 

IZVOARE IN DEŞERT

 

Voi preface toţi munţii mei în drumuri.(Isaia 49:11)

Dumnezeu va face ca obstacolele noastre să servească scopurilor Lui. Toţi avem munţi în vieţile noastre, şi de multe ori aceştia sunt oameni sau lucruri care ameninţă să blocheze progresul vieţii noastre spirituale. Obstacolele pot fi neadevăruri spuse despre noi; o ocupaţie dificilă; „un ţepuş în carne” (2 Corinteni 12:7); sau crucea noastră zilnică. Şi deseori ne rugăm pentru îndepărtarea lor, căci tindem să gândim că numai dacă acestea ar fi îndepărtate, am trăi o viaţă mai tandră, mai curată şi mai sfântă.”O, nepricepuţilor şi zăbavnici cu inima…!” (Luca 24:25). Acestea sunt tocmai condiţiile necesare succesului, şi au fost puse în vieţile noastre ca mijloace de producere a darurilor şi a calităţilor pentru care ne-am rugat atât de mult timp. Ani de zile ne rugăm pentru răbdare, şi când ceva începe să ne încerce peste puterile noastre, fugim de lucrul acela. Încercăm să-l evităm, îl vedem ca pe un obstacol de netrecut în calea scopului dorit, şi credem că dacă ar fi îndepărtat, am experimenta imediat eliberarea şi victoria.Nu este adevărat! Am vedea doar sfârşitul ispitei de a fi nerăbdători. Asta nu este răbdare! Singura cale prin care se poate ajunge la adevărata răbdare este tocmai prin îndurarea acestor încercări care par atât de insuportabile în ziua de azi.Nu mai fugi, ci supune-te! Cere prin credinţă să fii părtaş răbdării Domnului Isus şi înfruntă-ţi încercările prin El. Nu este nimic în viaţa ta care să te întristeze sau să te preocupe astfel încât să nu poţi să te supui celui mai înalt scop. Adu-ţi aminte că ele sunt munţii lui Dumnezeu. El îi pune acolo pentru un scop, şi ştim că El Îşi va ţine întotdeauna promisiunea. „Dumnezeu îi ştie drumul, El îi cunoaşte locuinţa. Căci El vede până la marginile pământului, zăreşte totul sub ceruri” (Iov 28:23-24). Deci când ajungem la poalele munţilor, vom găsi calea. din Hristos în Isaia, de F. B. Meyer

Scopul încercărilor noastre nu este doar de a ne testa valoarea, ci şi de a o creşte, la fel cum stejarul semeţ este testat prin furtuni şi, în acelaşi timp, întărit prin ele.

 

SCRIPTURILE ÎN FIECARE ZI

Volumul III

 

Matei 16.1-12

    Încă o dată fariseii cer un semn (cap. 12.38…); încă o dată Isus le aminteşte de semnul lui Iona: moartea Sa pe care urma să o împlinească. Creştinii de azi, care sunt în ajunul revenirii Lui, nu mai trebuie să aştepte semne înainte de venirea Sa. Credinţa lor se odihneşte pe promisiunea Sa şi nu pe dovezi vizibile, pentru că altfel nu ar mai fi credinţă. Totuşi, câte indicii avem că aici, jos, se apropie sfârşitul istoriei Bisericii! Mândria omului creşte mai mult ca oricând; lumea creştinată manifestă caracteristicile din 2 Timotei 3.1-5. În plus, sunt şi semne exterioare: poporul evreu se întoarce în ţara lui, naţiunile Europei încearcă să se unească în cadrul vechiului imperiu roman… Să deschidem ochii şi să ni-i ridicăm spre cer: Isus revine.    Domnul îi lasă pe aceşti necredincioşi şi pleacă (v. 4). Acum însă chiar ucenicii Lui îl întristează, atât prin lipsa lor de încredere, cât şi prin faptul că nu-şi mai aduc aminte, după cum în cap. 15.16,17 Îl mâhniseră prin lipsa lor de pricepere. Nu suntem şi noi uneori ca ei? Să reţinem îndemnul pe care Dumnezeu ni-l dă prin chiar gura lui Petru, de a arunca asupra Lui toate îngrijorările noastre, căci El însuşi Se îngrijeşte de noi (1 Petru 5.7).

 

PÂINEA CEA DE TOATE ZILELE

 

Text: Tit 3:1-7

DATORII VECHI

El ne-a mântuit nu pentru faptele făcute de noi în neprihănire, ci pentru îndurarea Lui… Tit 3:5

La începutul acestui secol, a trăit un pastor, pe nume T.T. Shields, care a relatat următoarea întâmplare ce s-a petrecut în timp ce el discuta cu proprietarul unui magazin alimentar. A intrat o femeie în magazin, l-a luat pe proprietar la o parte, şi a început să-i şoptească ceva la ureche. După câteva minute a plecat, vădit nefericită. Deoarece pastorul îl cunoştea foarte bine pe proprietar, l-a întrebat de ce era atât de dezamăgită femeia aceea. El i-a răspuns: „A trebuit să-i refuz cererea de a-i da marfă pe credit. Am întrebat-o: „Soţul a fost dat afară din serviciu?” şi ea a răspuns: „Nu!” „Lucraţi şi dumneavoastră?” „Da”, a răspuns ea. „Deci amândoi câstigaţi bine?” „Da”, a spus femeia. Şi atunci i-am spus: Dacă nu puteţi plăti acum când câstigaţi bine amândoi, atunci ce posibilităţi o să aveţi să vă plătiţi datoriile vechi?” Dacă n-ar fi fost prin harul lui Dumnezeu, am fi si astăzi în aceeaşi condiţie spirituală, incapabili să ne plătim datoriile păcatelor noastre. Dumnezeu, desigur, nu este implicat în afacerea cu vânzarea mântuirii. Dacă ar fi aşa, atunci nici unul dintre noi nu am fi fost în măsură să plătim pentru păcate. Chiar dacă, în acest moment, am înceta cu orice păcat şi dacă am trăi desăvârşiţi până în ziua când ne vom înfăţişa înaintea lui Dumnzeu nici atunci nu am putea intra în cer. Deficitul păcatelor trecute ar rămânea neplătit.De aceea, planul de mântuire al lui Dumnezeu este atât de minunat. Murind pe cruce, Isus a plătit datoria pe care n-am putut s-o plătim – datoria păcatelor trecutului, prezentului şi viitorului. Tot ce trebuie să facem este să acceptăm plata Sa în întregime. I-ai permis tu să-ţi lichideze vechile datorii?P.R.V.    

 

În clipa când te-ncrezi în Domnul Isus,

Lăuntrul tău este spălat, iertat.

Şi sângele Lui sfânt este-ndeajuns

Să plătească pentru orişice păcat.    – Anonim

 

Când Dumnezeu iartă păcatul, curăţeşte contul, şterge amintirea şi înputerniceşte primitorul

 

DOMNUL ESTE APROAPE – GBV

http://www.gbv.ro/meditatii-zilnice/domnul-este-aproape

 

Isus a răspuns și ia zis: „Dacă ai fi cunoscut tu darul lui Dumnezeu și Cine este Cel careți zice: «DăMi să beau!», tu ai fi cerut de la El și țiar fi dat apă vie”.    Ioan 4.10

O femeie din Samaria, aparent deloc potrivită pentru a sta în compania lui Mesia, o femeie sărmană din Sihar, întro stare morală degradată chiar și pentru standardele omenești, Îl întâlnește pe Domnul, atunci când El era singur la fântâna lui Iacov, unde Se așezase, fiind obosit de călătorie. Na trebuit mult timp ca Domnul săȘi croiască drum către inima ei.

Isus îi cere puțină apă să bea. El Se apropie de această femeie nu ca Mesia, deși era Mesia, ci ca Fiul lui Dumnezeu, care căuta nu gloria, ci un prilej săȘi manifeste harul. Omul era pierdut, iar Dumnezeu era mișcat de compasiune față de el. Exista doar Unul care Se putea ocupa de nevoia omului căzut, iar acesta era El, Fiul lui Dumnezeu. Astfel, mișcat de iubirea Sa, El Se apleacă și îi face o cerere femeii. Câte nar fi făcut El, doar să ajungă la inima ei!Femeia a fost cu totul surprinsă, căci iudeii naveau nicio legătură cu samaritenii. Pentru ea, El nu era decât „un iudeu”, iar ea însăși, doar „o femeie samariteană”. Ce vedere îngustă avea, fie în ceL privea pe Domnul, fie în ceo privea pe ea însăși! Domnul însă spune: „Dacă ai fi cunoscut tu darul lui Dumnezeu și Cine este Cel careți zice: «DăMi să beau!», tu ai fi cerut de la El și țiar fi dat apă vie”.Femeia nuL cunoștea; abia dacă știa ceva despre legea lui Dumnezeu, deși mai târziu a făcut referire la ea; însă în ce privește darul lui Dumnezeu, cine sar fi gândit la așa ceva? Cine, chiar din Israel, din acel popor favorizat, realizase vreodată adevărul că Dumnezeu dăruiește? Lucrul de care femeia era momentan atașată, religia omenească, are o imagine exact contrară despre Dumnezeu – ea Îl privește întotdeauna ca pe Unul care trebuie să primească. Este adevărat că samariteana nu era decât o femeie păcătoasă și pierdută, însă mândria și gelozia religioasă se împacă bine chiar și cu o astfel de stare. Pentru ea, ba chiar și pentru aceia care ar fi trebuit să știe mult mai multe decât ea, Dumnezeu este întotdeauna Unul care cere, nu Unul care dăruiește întrun fel cum numai El poate so facă.W. Kelly

 

SĂMÂNȚA BUNĂ

http://www.gbv.ro/meditatii-zilnice/samanta-buna

 

… Dumnezeu, Mântuitorul nostru, … voiește ca toți oamenii să fie mântuiți …1 Timotei 2.3,4

… cum vor crede în Acela despre care n-au auzit? Romani 10.14

Ocazia pierdută

O creștină relatează: În satul nostru a venit o familie străină. Soția era o croitoreasă bună. Când mă ajuta să fac haine pentru copiii mei, vorbeam deseori îndelung. De multe ori a venit vorba și despre Dumnezeu, dar totdeauna doar vag și mult prea neclar. Acest lucru mă apăsa, deoarece aș fi dorit să-i vorbesc despre cel mai important lucru și să o întreb dacă Îl primise pe Isus Hristos ca Salvatorul ei. Totuși ezitam mereu să discut acest lucru cu ea. Într-o zi, croitoreasa se îmbolnăvi foarte grav. Am vizitat-o și acum eram pregătită să vorbesc serios cu ea despre Domnul Isus. Dar când am intrat în casă, soțul ei mi-a spus foarte clar: „Niciun cuvânt despre Dumnezeu! Altfel ar înțelege că este pe moarte”. M-am întristat foarte mult, deoarece pierdusem ocazia pe care mi-o dăduse Dumnezeu. Dar am vizitat-o mai departe și m-am rugat în continuare Domnului.

În acea perioadă a venit în sat un credincios din patria lor, pentru a le aduce concetățenilor săi Evanghelia. El a putut să meargă și la prietena mea și să-i vorbească despre Mântuitorul. Câteva zile mai târziu, ea a adormit în pace. Ea primise vestea bună și își pusese toată încrederea în Domnul Isus și în lucrarea Sa. Astfel a plecat fericită în veșnicie. Cât de mulțumitoare Îi sunt Domnului, că i S-a descoperit totuși și ei!

 

CUVÂNTUL LUI DUMNEZEU PENTRU ASTĂZI

coordonatori Bob & Debby Gass

www.fundatiaseer.ro

IȚI ESTE TEAMA? INCREDE-TE ÎN DUMNEZEU!

„Tu-i chezășuiești pacea; da, pacea, căci se încrede în Tine”

(Isaia 26:3)

Teama este o componentă firească a vieții. Chiar și oamenii cei mai tari si mai încrezători pe care îi cunoști au parte de ea. Diferența e că aceștia refuză să fie conduși de teamă, știind că atunci când ea este scăpată de sub control, te poate paraliza. Biblia spune: „frica are cu ea pedeapsa” (1 loan 4:18). Cercetătorii de la Universitatea Yale au descoperit că pacienții care presupuneau că o să experimenteze șocul electric aveau un grad de anxietate similar cu al celor care trecuseră efectiv prin așa ceva. Cercetătoarea Elizabeth Phelps scrie: ” O mare parte din fricile si anxietățile noastre sunt dobândite prin intermediul comunicării. Dacă ti se spune să-ti fie frică de câini, atunci creierul reacționează ca și cum efectiv ți-ar fi frică”. Cu alte cuvinte, creierul nostru nu face diferența între amenințările reale și cele imaginare. Lucrul acesta este foarte util pentru a explica de ce Institutul National de Sănătate Mintală a relatat că aproape douăzeci de milioane de americani suferă de afecțiuni care au la bază anxietatea. O persoană care trăiește în condiții de absolută siguranță, dar căreia îi este teamă că va fi jefuită suferă la fel de mult ca aceea care trăiește într-un context cu risc ridicat de a fi jefuită. Deoarece creierul nostru nu face deosebirea între emoțiile reale și cele închipuite, frica ne poate domina viețile, iar acest lucru este la fel de devastator precum rănile fizice. Psihologa Marilyn Barrick a spus: „în cea mai mare parte, teama nu este nimic altceva decât o iluzie. Când o împărtășești cuiva, ea are tendința să dispară”. Așa că, împărtășește fricile tale cu Dumnezeu și privește cum încep să dispară. Biblia spune: „Celui cu inima tare, Tu-i chezășuiești pacea; da, pacea, caci se încrede în Tine”.


 

1 August 2016

TOTUL PENTRU GLORIA LUI

de Oswald CHAMBERS

 

Cunoaşterea căilor Lui

„După ce a isprăvit de dat porunci la cei doisprezece ucenici ai Săi, Isus a plecat de acolo ca să înveţe pe oameni si să propovăduiască în cetăţile lor” Matei 11:1

El vine acolo de unde ne spune să plecăm. Dacă, atunci când Dumnezeu ţi-a spus „Pleacă!” tu ai rămas pe loc, deoarece erai foarte îngrijorat din cauza celor de acasă, prin aceasta i-ai lipsit pe ei de învăţărura şi de predicarea Lui Isus Cristos Însuşi. Când ai ascultat şi ai lăsat toate consecinţele în seama Lui Dumnezeu, Domnul a intrat in oraşul tău să-i înveţe pe oameni; cât timp nu ai vrut să asculţi, ai fost o piedică în calea Lui. Fii atent când începi să comentezi şi să pui ceea ce numeşti datoria ta în locul poruncii Domnului tău. „Ştiu că Dumnezeu mi-a spus să plec, dar datoria mea este aici”, înseamnă că nu crezi că Isus spune cu adevărat ceea ce spune.

El vorbeşte acolo unde ne spune să nu vorbim noi.

„Doamne…. să facem trei colibe...” (Luca 9:33).

Jucăm noi rolul de providenţă spirituală amatoare în viaţa altora Suntem noi aşa de gălăgioşi când îi învăţăm pe alţii, încât Dumnezeu nu se poate apropia de ei? Trebuie să învăţăm să ne ţinem gura închisă şi duhul treaz. Dumnezeu vrea să ne înveţe despre Fiul Său, El vrea să transforme timpul nostru de rugăciune în „munţi ai Transfigurării”, dar noi nu vrem să-L lăsăm. Când suntem siguri că Dumnezeu va lucra într-un anumit mod, El nu va mai lucra niciodată în acel mod.

El lucrează acolo unde nouă ne spune să aşteptăm.

Rămâneţi… până când .” (Luca 24:29).

Nădăjduieşte în Domnul şi El va lucra, dar nu aştepta cu o atitudine de îmbufnare spirituală pentru că nu vezi nici la un pas în faţa ta!

Suntem suficient de detaşaţi de istericalele noastre spirituale, încât să Îl aşteptăm pe Dumnezeu? A aştepta nu înseamnă a
sta cu braţele încrucişate, ci a învăţa să facem ceea ce ni se spune. Acestea sunt câteva aspecte ale căilor Lui pe care rareori le recunoaştem.

 

MANA DE DIMINEAŢĂ

 

„Până acum n-aţi cerut nimic în Numele Meu; cereţi şi veţi primi pentru ca bucuria voastră să fie deplină! IOAN 16:24

Să avem grijă să nu limităm pe Dumnezeu în rugăciunile noastre şi aceasta nu numai prin necredinţă, dar şi prin presupunerea noastră că ştim ce poate şi ce vrea El să facă. Să ne aşteptăm ca să primim mai mult decât cerem sau gândim noi. „Domnul poate să-ţi dea mai mult decât atât.” (2 Cron 55:9). Să cerem mult şi Dumnezeu va fi pentru noi Dătător împărătesc. Dumnezeu va da copiilor Săi libertatea de a cere tot ce voiesc, pentru că prin Domnul Isus Hristos ei au devenit copii ai Săi şi El onorează orice cerere în virtutea dragostei pentru Fiul Său. De aceea Domnul Isus ne îndeamnă să cerem în Numele Lui orice este după voia Sa. „Cereţi orice vreţi şi vi se va da.” (Ioan 15:7). „Căci Tatăl însuşi vă iubeşte fiindcă M-aţi iubit.”Alexandru cel Mare a avut la curtea lui imperială un filozof renumit dar sărac care a ajuns cândva într-o mare criză financiară. La cine să apeleze decât la patronul lui, marele cuceritor, Alexandru? Cererea lui a fost aprobată mai repede decât s-a gândit el. Împăratul i-a dat autorizaţia să primească de la vistieria imperiului orice va cere. El a cerut în numele suveranului zece mii de galbeni, o sumă enormă. Vistiernicul şocat de o aşa mare sumă a refuzat s-o onoreze, dar a informat pe împărat prezentându-i punctul său de vedere cu privire la suma cerută de filozof care i s-a părut exorbitantă. Alexandru l-a ascultat cu răbdare şi i-a răspuns: „Să i se elibereze imediat banii. Sunt încântat – a zis împăratul – de felul cum gândeşte acest filozof. Prin cererea lui el mi-a făcut o cinste deosebită arătând în felul acesta cât contează pe generozitatea mea.” Ce deosebire între generozitatea acestui mândru împărat şi dragostea pe care o are Tatăl nostru din cer pentru noi. El este gata să ne dea cu mână largă şi fără mustrare orice îi cerem prin credinţă. Desigur că cererile noastre, oricât de mari ar fi, sunt garantate de Numele Domnului Isus. Ce garant desăvârşit, care ne scuteşte de un cosemnatar sau de orice altceva care să dovedească până la urmă că merităm să primim ce am cerut. Domnul Isus este sponsorul nostru înaintea lui Dumnezeu. Dar a cere în Numele Lui, presupune recunoaşterea nevredniciei noastre înaintea lui Dumnezeu şi dependenţa noastră de Hristos Domnul. Uşa trezoreriei lui Dumnezeu se deschide în faţa rugăciunii făcută cu credinţă.

 

MÂNTUIREA PRIN HRISTOS

Meditaţii zilnice – de Fritz BERGER

 

„Avraam s-a sculat dis-de-dimineaţă”.
Geneza 22:3.

Domnul zisese lui Avraam: „Ieşi din ţara ta, din rudenia şi din casa tatălui tău şi vino în ţara pe care ţi-o voi arăta”. Si el a ieşit, fără să ştie încotro va merge sau unde va ajunge. El nu s-a sfătuit cu niciun om, ci a crezut Cuvântul lui Dumnezeu. Oamenii care fac aşa sunt o binecuvântare şi vor fi binecuvântaţi de Dumnezeu. Oriunde ajungea Avraam ridica un altar pentru Domnul. El a primit făgăduinţa că în sămânţa lui vor fi binecuvântate toate popoarele lumii. Sarai era stearpă. Ea spus lui Avraam: „Iată Domnul m-a făcut să nu am copii; intră, te rog la roaba mea, poate că voi avea copii de la ea”. Avraam a ascultat-o pe Sarai. După doisprezece ani a venit promisiunea lui Dumnezeu, că Sarai va naşte un fiu. Avraam a crezut pe Domnul din nou şi aşa s-a şi întâmplat. Cu acest prilej Dumnezeu i-a schimbat numele din Avram în Avraam şi numele Sarai în Sara. Dar când a văzut Sara, că fiul Agarei era un batjocoritor, a zis lui Avraam: Izgoneşte pe roaba aceasta şi pe fiul ei; căci fiul roabei acesteia nu va moşteni împreună cu fiul meu slobod”. Si Dumnezeu a zis lui Avraam: „Fă Sarei tot ce-ţi cere”. Avraam s-a sculat dis de dimineaţă şi a făcut precum îi poruncise Domnul. Citim mai departe despre Avraam, când Domnul l-a încercat şi i-a zis: „Ia pe fiul tău, pe singurul tău fiu, pe care-l iubeşti, pe Isaac; du-te în ţara Moria şi adu-l ca ardere de tot acolo pe un munte pe care ţi-l voi arăta”. Avraam s-a sculat dis de dimineaţă, a tăiat lemne pentru arderea de tot. Observăm deci, că de fiecare dată, când Dumnezeu i-a dat o încercare mare, el s-a sculat dis de dimineaţă. Si pentru noi este scris: „Nu fiţi zăbavnici în ceea ce trebuie să faceţi”.

 

TEZAURUL PROMISIUNILOR LUI DUMNEZEU

de Charles H. SPURGEON

 

LEGĂMÂNTUL ÎI ATINGE ŞI PE COPII

Voi pune legământul Meu între Mine şi tine şi sămânţa ta după tine, din neam în neam; acesta va fi un legământ veşnic, în puterea căruia Eu voi fi Dumnezeul tău şi al seminţei tale după tine

Geneza 17.7

O, Dumnezeule Tu ai încheiat un legământ cu mine, robul Tău, în Isus Cristos, Mântuitorul meu; şi acum eu Te rog ca şi copiii mei să fie incluşi în planurile Tale de îndurare, îngăduie-mi să cred că această făgăduinţă îmi este făcută mie tot aşa de bine cum este făcută lui Avraam. Ştiu bine că copiii mei sunt născuţi în păcat şi zămisliţi în nelegiuire, ca şi cei ai celorlalţi oameni. Aşa că nu mă bizui pe felul naşterii lor, căci „ce este născut din carne este carne” şi nu altceva. Dar, Doamne, fa să se nască şi ei din Duhul Sfânt şi să intre şi ei în legământul Tău de har.Te rog de asemenea pentru urmaşii mei şi toate generaţiile lor. Să fii Tu Dumnezeul lor, cum eşti şi al meu. Cea mai mare cinste pe care Tu mi-ai făcut-o este că mi-ai îngăduit să fiu robul Tău şi să-Ţi slujesc; fie ca şi urmaşii mei să-Ţi poată sluji în anii care vor veni. O, Dumnezeul lui Avraam, fii şi Dumnezeul lui Isaac! O, Dumnezeul Anei, primeşte pe Samuelul ei! Doamne, dacă Tu ai primit rugăciunea pe care Ţi-o fac pentru ai mei, binecuvântează şi celelalte case ale poporului Tău, unde mai sunt persoane care nu sunt încă ale Tale. Fii Dumnezeul tuturor familiilor lui Israel. Fie ca nici unul din cei care se tem de Numele Tău să n-aibă durerea să vadă pe vreunul din ai lor rămânând nemântuit! Îţi cer acest lucru pentru dragostea lui Isus. Amin!

 

DOMNUL ESTE APROAPE!

Calendar Biblic

 

DOMNUL a zis lui Samuel: Când vei înceta să plângi pe Saul, pentru că l-am lepădat, ca să nu mai domnească peste Israel? 1 Samuel 16.1

Poporul a făptuit un mare păcat când L-a lepădat pe Dumnezeu şi şi-a dorit un stăpânitor pământesc ca împărat. Samuel a trebuit să vadă cu durere că nădejdea pusă în puterea şi ajutorul omenesc este o deşertăciune. Fără îndoială că privirile erau îndreptate spre omul pe care Dumnezeu îl îngăduise ca împărat. Acum însă totul era pierdut. Saul a fost lepădat şi Samuel s-a simţit obligat să se îndepărteze de el. Saul era al doilea demnitar cu privire la care Samuel trebuia să vadă dezbrăcarea de demnitatea primită. La începutul lucrării lui, a trebuit să transmită o solie serioasă marelui preot Eli, iar acum la sfârşitul vieţii lui a fost însărcinat să-i spună lui Saul judecata cerească asupra comportării sale. Comuniunea cu Dumnezeu ne va călăuzi până acolo încât să recunoaştem căile Lui şi să ne supunem lor. Noi suntem înclinaţi uneori ca prin sentimentele noastre să fim înşelaţi. Aceasta este o mare primejdie; cel mai activ leac contra umblării după sentimentele noastre, este încrederea adâncă în adevăratele şi de neclintit hotărâri ale lui Dumnezeu. În faţa acestor hotărâri dispar toate sentimentele, iar credinţa creşte tot mai mult.Între adevărata credinţă şi simplele sentimente există o mare deosebire. În timp ce sentimentul se aşează jos şi plânge, credinţa se ridică şi umple cornul cu untdelemn ca să-l ungă ca împărat pe „omul după inima lui Dumnezeu” Minunat este Dumnezeu care totdeauna lasă să iasă binele din răul înconjurător.Oamenii îşi schimbă gusturile şi părerile însă cei credincioşi nu-şi schimbă niciodată poziţia lor spirituală. Ei îl slăvesc pe Dumnezeu în toate împrejurările vieţii, chiar şi în faţa primejdiei de moarte. Satana latră dar nu muşcă. Satana câteodată latră mai tare şi mai puternic, dar prin aceasta nu se face mai grozav.

 

BĂTÎND LA UȘA LUI DUMNEZEU

de Oswald CHAMBERS

 

„Duhul meu – schimbător ca vremea” – ce bine descrie vorba asta starea mea de azi! Pune Tu stăpânire pe ea şi ajută-mă să mă ridic în ea şi deasupra ei.

 

MEDITAŢII ZILNICE

de Wim MALGO

 

«Şi tot astfel şi Duhul ne ajută în slăbiciunea noastră, căci nu ştim cum trebuie să ne rugăm, dar însuşi Duhul mijloceşte pentru noi cu suspine negrăite.» ROMANI 8,26

Aşa cum un om poate trăi numai dacă respiră, tot aşa el poate avea viaţă spirituală doar dacă se roagă. Rugăciunea este pecetea trăirii dumnezeieşti autentice, este legătura in-dispensabilă cu Dumnezeul cel viu. Te rogi? Prin această întrebare nu mă refer la rugăciunea formală de la masă sau de dinainte de culcare, nici la rugăciunea rostită în nevoi, în necaz sau în pericol, chiar dacă ea vine din toată inima, cu toată sinceritatea. Mă refer la rugăciunea în părtăsie cu alti credincioşi. Membrii cu adevărat născuţi din nou dintr-o biserică se văd nu după numărul mare cu care umplu adunările duminica, ci din numărul celor ce se roagă cu credincioşie la ora de rugăciune. Dragă cititorule, ai primit un duh al rugăciunii sau eşti doar un «creştin»? Dacă eşti născut din nou nu te rogi tu, ci Duhul lui Dumnezeu Se roagă prin tine. Mulţi credincioşi se simt inconfortabil când se pune problema rugăciunii în biserică. Ora de rugăciune ţinută cu toată evlavia Îi este plăcută lui Dumnezeu, de aceea Satan se bucură dacă nu participi. Pocăieşte-te şi caută alinare în părtăşia cu fraţii la ora de rugăciune a bisericii tale!

 

MEDITAŢII PENTRU FIECARE ZI A ANULUI

de Charles H. SPURGEON

Dimineaţa şi Seara

Lasă-mă, te rog, să mă duc să strâng spice de pe câmpul aceluia înaintea căruia voi căpăta trecere. Rut 2:2

Creştin trist şi descurajat, vino şi adună spice de pe câmpul făgăduinţei. Aici este belşug de făgăduinţe preţioase, care îţi împlinesc toate nevoile. Ia-o pe aceasta: „trestia frântă n-o va zdrobi, si mucul care arde încă, nu-l va stinge” (Isaia 42:3). Se potriveşte cu cazul tău? O trestie slabă şi neajutorată; o trestie frântă, din care nu se mai poate cânta; o trestie mai slabă decât slăbiciunea; o trestie neînsemnată şi totuşi, El nu te va zdrobi. Din contră, te va lega şi te va întări. Tu eşti ca un muc care arde. Nici lumină şi nici căldură nu vine de la tine, dar El nu te stinge. El va sufla cu îndurare asupra ta, până când te va transforma în flacără. Mai vrei un spic? „Veniţi la Mine, voi toţi cei trudiţi si împovăraţi, si Eu vă voi da odihnă” (Matei 11:28). Ce cuvinte de invitare! Inima ta este delicată, şi învăţătorul ştie; de aceea, îţi Vorbeşte cu blândeţe. Nu vrei să îl asculţi, şi să vii chiar acum la El? Mai ia o mână de spice: „nu te teme de nimic… căci Eu îţi vin în ajutor — zice Domnul — şi Sfântul lui Israel este Mântuitorul tău” (Isaia 41:14). Cum poţi să te mai temi, cu o asemenea asigurare? Poţi să aduni zece mii de spice aurite ca acesta! „Eu îţi şterg fărădelegile ca un nor, şi păcatele ca o ceaţă” (Isaia 44:22). Sau aceasta: „de vor fi păcatele voastre cum e cârmâzul, se vor face albe ca zăpada; de vor fi roşii ca purpura, se vor face ca lâna” (Isaia 1:18). Sau aceasta: „şi Duhul şi Mireasa zic: vino. Şi celui ce îi este sete, să vină; cine vrea, să ia apa vietii fără plată” (Apocalipsa 22:17). Lanul învăţătorului nostru este foarte bogat; priveşte snopii de făgăduinţe. Aţinteşte-ţi privirile asupra lor, sărmane credincios slăbit! Adună-le, şi păstrează-le, fiindcă Isus te invită să le iei. Nu te teme; crede numai! Adună aceste făgăduinţe, îmblăteşte-le prin meditaţie, şi hrăneşte-te din ele cu bucurie.

Seara

Incununezi anul cu bunătăţile tale. Psalm 65:11

Tot timpul anului, în fiecare oră şi în fiecare zi, Dumnezeu ne binecuvântează din belşug. Când dormim şi când suntem treji, îndurarea Lui ne însoţeşte. S-ar putea ca soarele să nu strălucească, dar Dumnezeul nostru nu încetează niciodată să trimită raze de iubire copiilor Săi. Ca un râu, îndurarea Sa ne înconjoară întotdeauna cu o plinătate la fel de inepuizabilă ca şi natura Lui. Ca şi atmosfera care înconjoară mereu pământul şi susţine întotdeauna viaţa omului, bunătatea lui Dumnezeu înconjoară toate creaturile Sale. În ea, ei trăiesc, se mişcă şi supravieţuiesc, ca în elementul lor. Asemeni soarelui de vară, care ne bucură cu razele sale mai calde şi mai strălucitoare, asemeni râurilor care se umflă după ploaie, asemeni atmosferei care este uneori mai proaspătă, mai înviorătoare şi prietenoasă decât înainte, la fel este şi îndurarea lui Dumnezeu. Şi ea are orele ei de aur, zilele ei de surplus când Domnul îşi măreşte harul în faţa fiilor oamenilor. Printre binecuvântările Sale, zilele speciale de recoltă sunt un anotimp special de belşug de îndurare. Este gloria toamnei,, prin care darurile providenţei sunt depozitate din belşug. Este anotimpul realizărilor, ţinând seama de faptul că tot ce a fost înainte a însemnat doar speranţă şi aşteptare. Mare este bucuria recoltei. Fericiţi, sunt secerătorii care îşi umplu braţele cu dărnicia cerului. Psalmistul ne spune că recolta este încununarea anului. Cu siguranţă că aceste îndurări regale aşteaptă mulţumiri regale! Să-i oferim mulţumiri prin expresii tăcute de recunoştinţă. Fie ca sufletele noastre să-şi amintească şi să mediteze la bunătatea Domnului. Apoi să Îl lăudăm, slăvind şi mărind Numele Său, din bunătatea cărui izvorăşte orice îndurare. Să-L preamărim pe Dumnezeu punându-ne darurile în slujba Sa. O dovadă practică de recunoştinţă este o mulţumire specială oferită Domnului recoltei.

 

IZVOARE IN DEŞERT

 

Daţi-vă pe voi înşivă lui Dumnezeu, ca vii, din morţi cum eraţi. Romani 6:13

Într-o noapte m-am dus să ascult o predică despre consacrare. Nimic special nu m-a atins din mesaj, dar când predicatorul a îngenuncheat ca să se roage, a spus: „O, Doamne, Tu ştii că putem avea încredere în Omul care Şi-a dat viaţa pentru noi”. Acesta a fost mesajul meu. După ce m-am ridicat de pe genunchi şi mergeam în jos pe stradă ca să prind trenul, am meditat adânc la tot ce ar fi putut însemna consacrarea aceea pentru viaţa mea. Mă temeam, gândindu-mă la preţul pe care trebuia să-l plătesc, şi deodată, în ciuda zgomotului provocat de traficul străzii, mi-a venit acest mesaj: „Poţi avea încredere în Omul care Şi-a dat viaţa pentru tine”. M-am urcat în tren, şi-n timp ce călătoream spre casă, m-am gândit la toate schimbările, sacrificiile şi dezamăgirile pe care consacrarea le-ar fi putut aduce în viaţa mea – şi eram încă înfricoşat.Când am ajuns acasă, m-am dus direct în camera mea, am căzut în genunchi şi am văzut toată viaţa mea derulându-se în faţa ochilor mei. Eram creştin, un slujitor în biserică şi un supraveghetor la şcoala duminicală, dar nu mi-am predat niciodată complet viaţa lui Dumnezeu printr-un act hotărât de voinţă. Dar când m-am gândit la planurile mele „preţioase” care puteau fi zădărnicite, la speranţele mele iubite pe care ar fi trebuit să le părăsesc, şi la profesia mea aleasă pe care s-ar putea să fiu nevoit s-o abandonez – m-am temut.

Nu m-am gândit deloc la lucrurile mult mai bune pe care le avea Dumnezeu pentru mine, aşa că sufletul meu fugea de El. Şi atunci, pentru ultima oară, cu o forţă rapidă a puterii de convingere a fiinţei mele lăuntrice, acel mesaj cercetător a venit din nou: „Copilul Meu, poţi avea încredere în Omul care Şi-a dat viaţa pentru tine. Dacă nu poţi avea încredere în El, atunci în cine să ai încredere?” În sfârşit acest mesaj m-a liniştit, căci dintr-o străfulgerare am realizat că Omul care m-a iubit atât de mult încât Şi-a dat viaţa pentru mine putea fi de absolută încredere pentru tot ce priveşte viaţa pe care a salvat-o.Dragă prietene, poţi avea încredere în Omul care Şi-a dat viaţa pentru tine. Poţi avea încredere în El ca să-ţi zădărnicească fiecare plan care trebuie oprit şi să le împlinească pe cele care sunt spre gloria Sa măreaţă şi spre binele tău suprem. Poţi avea încredere în El să te călăuzească pe cea mai bună cale din lumea aceasta pentru tine. J. H. M.

 

Aşa cum sunt, dragostea Ta necunoscută,

A rupt fiecare barieră,

Ca să fiu acum al Tău, da, NUMAI al Tău,

O, Miel al lui Dumnezeu, vin!

 

Viaţa nu este o epavă ce trebuie salvată din lume, ci o investiţie ce trebuie folosită în lume.

 

SCRIPTURILE ÎN FIECARE ZI

Volumul III

 

Matei 15.21-39

    Isus face o vizită în părţile Tirului şi ale Sidonului. Aceste cetăţi păgâne, după cum spusese El, erau mai puţin vinovate decât cele din Galileea, în care făcuse cele mai multe dintre minunile Sale (cap. 11.21,22); ele nu aveau parte de niciuna din binecuvântările „Fiului lui David” (v. 22) şi erau străine de legămintele promisiunii (Efeseni 2.12). Acesta era şi cazul
nostru, al oamenilor dintre naţiuni. Printr-un cuvânt neobişnuit gurii Sale, Domnul începe să sublinieze acest fapt în faţa sărmanei cananite care-L ruga pentru fiica ei. Şi această femeie îşi recunoaşte întreaga nevrednicie. Când ne însuşim poziţia noastră înaintea lui Dumnezeu, harul poate străluci cu toată intensitatea. In adevăr, dacă ar fi vorba de Cel mai mic drept sau de cel mai mic merit al omului, atunci nu ar mai fi har, ci lucru datorat (Romani 4.4). Pentru a preţui din ce în ce mai mult măreţia acestui har faţă de noi, nu trebuie să uităm niciodată nimicnicia şi nevrednicia noastră înaintea lui Dumnezeu.    După acestea, Domnul Se întoarce din nou spre poporul Său. Potrivit Psalmului 132.15, El îi binecuvântează din belșug
hrana şi îi satură cu pâine pe săracii acestui popor. Şi în această a doua minune, ca şi în cea dinainte, El acţionează cu inima mişcată de milă pentru mulţimi (v. 32; cap. 14.14).

 

PÂINEA CEA DE TOATE ZILELE

 

1 august

Text: Apocalipsa 11:15-19

NIMICIREA NIMICITORILOR

…dar a venit mânia Ta… să prăpădeşti pe cei ce prăpădesc pământul. Apocalipsa 11:18

O femeie tânără mărturisea printre lacrimi că avea îndoieli despre Dumnezeu, deoarece văzuse atâţia oameni răi care o duceau bine, în ciuda păcatelor lor. O rudă îi fusese ucisă de doi tineri drogaţi, care nu fuseseră arestaţi.Se întreba: „De ce stă Dumnezeu nepăsător acolo sus şi-i lasă pe aceşti oameni răi să ne distrugă ţara?” M-am gândit la Apocalipsa 11:18, unde citim că Dumnezeu va „prăpădi pe cei ce prăpădesc pământul”. Domnul va face dreptate, în final, aducând o justiţie desăvârşită pentru fiecare. Multe pasaje din Biblie, ca Apocalipsa 11:15-19, descriu revenirea lui Cristos pentru a-Şi înfrânge duşmanii şi pentru a stabili împărăţia Sa de neprihănire şi pace.Credinţa ne este încercată atunci când vedem duşmanii lui Dumnezeu promovând cu mult curaj răul, deoarece Atotputernicul nu-i pedepseşte imediat. Cei ce vând droguri, cei ce produc materiale pornografice, cei ce încurajează homosexualitatea, cei care îşi tratează rău semenii şi promovează umanismul ateu, pot pe drept cuvânt să fie numiţi „distrugători”. Ei slăbesc fibrele morale ale lumii noastre. Dacă n-ar fi împiedicate de influenţa Duhului Sfânt prin intermediul Bisericii, aceste forţe ale răului ar duce curând la o totală dezintegrare a societăţii noastre. Timpul se apropie totuşi, când deodată şi în mod dramatic, Domnul va veni din ceruri şi-i va distruge pe distrugători. Pentru credincioşii în Cristos, acest lucru este o mare încurajare. Pentru necredincioşi este o sumbră avertizare!     H.V.L.

Dumnezeu domneşte pe tronu-I suveran,

Judecând pe mari şi mici de pe pământ.

Şi toţi cei ce-au vrut planeta s-o distrugă

Vor cădea cu toţi umili sub sceptrul sfânt. D.J.D.

Păcătosul are doar două opţiuni: să fie iertat sau pedepsit.

 

DOMNUL ESTE APROAPE – GBV

http://www.gbv.ro/meditatii-zilnice/domnul-este-aproape

 

Auziți, ceruri, și pleacă urechea, pământule, pentru că Domnul a vorbit: „Am hrănit și am crescut fii și ei s-au răzvrătit împotriva Mea. Boul își cunoaște stăpânul, și măgarul cunoaște ieslea stăpânului său: dar Israel nu Mă cunoaște; poporul Meu nu are inteligență”.

Isaia 1.2,3

Glasul Domnului răsună cu putere în urechile celor care se mândreau cu religia lor și care se încredeau într-o împlinire formală a ritualurilor legii. Există ceva sublim în simplitatea acestei chemări la ascultare. Cerurile și pământul, întotdeauna supuse voii Sale, sunt chemate să fie martori la lipsa de recunoștință a poporului Domnului. Acest popor beneficiase de grija Lui încă din Egipt, însă niciodată nu dăduse dovadă de o ascultare din inimă față de El. Au existat indivizi în diverse timpuri care au manifestat o astfel de ascultare, însă, din punct de vedere colectiv, poporul falimentase, până acolo încât nu mai exista speranță de reabilitare.Boul și măgarul își cunosc stăpânul datorită grijii sale pentru ei. Ne putem cerceta inimile pentru a vedea cât de mult Îl cunoaștem noi pe Stăpânul nostru. În ce măsură Îl sfințim pe Hristos ca Domn? El este Stăpânul nostru acum. Pentru noi, Împărăția lui Dumnezeu este cea a Fiului dragostei Sale.Îi datorăm supunere deplină Celui care a fost răstignit pentru noi. Ieslea Stăpânului nostru este Cuvântul lui Dumnezeu. Cunoaștem noi acest Cuvânt? Ne împinge foamea spirituală către el, sau îi întoarcem spatele, hrănindu-ne cu lucrurile deșarte ale acestei lumi, despre care mărturisim că se află sub judecată? Acestea sunt întrebări solemne, care nu trebuie ocolite, nici ignorate, ci la care suntem chemați să dăm un răspuns în prezența Domnului.H A Ironside

 

SĂMÂNȚA BUNĂ

http://www.gbv.ro/meditatii-zilnice/samanta-buna

 

Un învățător al Legii s-a sculat să ispitească pe Isus și i-a zis: „Învățătorule, ce să fac, ca să moștenesc viața veșnică?”.Luca 10.25

Cum citim?

Pilda Samariteanului ne arată cum ajunge harul la omul incapabil de a răspunde la exigențele Legii lui Dumnezeu. Un învățător al Legii, orbit de pretențiile sale, a vrut să-L ispitească pe Isus întrebându-L cum poate moșteni viața veșnică, pe care Adam o pierduse din pricina neascultării sale.Domnul Isus, care știa gândurile din inimile oamenilor, a răspuns potrivit poziției în care se afla acel învățător al Legii: „Ce este scris în Lege? Cum citești în ea?”. La prima întrebare, răspunsul era ușor, dar la a doua întrebare, ispititorul acela nu avea un răspuns.Referitor la întrebarea „Cum citești în ea?”, menționăm două răspunsuri:

„Ferice mai degrabă de cei ce ascultă Cuvântul lui Dumnezeu și-l păzesc!” (Luca 11.28);”Dar cine își va adânci privirile în legea desăvârșită, care este legea slobozeniei …, ca un împlinitor cu fapta, va fi fericit în lucrarea lui” (Iacov 1.25).Iată cum trebuie să citim Cuvântul lui Dumnezeu! El nu trebuie citit pentru a-L ispiti pe Dumnezeu. Să fim mulțumitori că avem în mâinile noastre Cartea lui Dumnezeu, în care găsim tot planul de mântuire prin credința în jertfa Mântuitorului!

 

CUVÂNTUL LUI DUMNEZEU PENTRU ASTĂZI

coordonatori Bob & Debby Gass

www.fundatiaseer.ro

SCUTURĂ-ȚI PRAFUL DE SUB PICIOARE!

„Scuturați îndată praful de sub picioarele voastre” (Marcu 6:11)

lată un sfat înțelept pe care Domnul Isus l-a dat ucenicilor Săi. Când cineva te respinge sau nu dorește să te asculte, „scuturați îndată praful de sub picioarele voastre, ca mărturie pentru ei”. Când experimentezi respingere, ai de ales între două lucruri: să lași ca încrederea și stima de sine să sufere sau „să-ti scuturi praful de sub picioare” si să mergi mai departe. Domnul Isus nu vorbea despre mințile sincere care nu înțeleg, ci despre cele mândre care resping adevărul. Isus spunea de fapt: „nu-i lăsa să-ti rupă ritmul si să te împiedice să împlinești ceea ce trebuie făcut”. Când Pavel a naufragiat pe insula Malta, el a fost muscat de o năpârcă în timp ce strângea lemne. Numaidecât localnici au spus unii către alții: „omul acesta este un ucigaș, căci „Dreptatea” nu vrea să-l lase să trăiască” (Faptele Apostolilor 8:4) Cum a reacționat Pavel? „A scuturat năpârca în foc, și n-a simțit nici un rău” (v. 5). Ce au spus atunci localnicii despre el? „Și-au schimbat părerea, și ziceau că este un zeu” (v. 6). Extraordinar! Părerea oamenilor este schimbătoare ca vremea! Așa că, nu lăsa ca laudele lor să te umfle de mândrie sau ca dezaprobarea lor să te doboare. Voia Iui Dumnezeu este să-i ajuți pe alții. Dacă îți acceptă ajutorul, oferă-li-l. Dacă nu, du-te acolo unde ești acceptat si apreciat. Domnul Isus a spus: „cine primește pe acela pe care-l trimit Eu, pe Mine Mă primește” (loan 13:20). Analizând lucrurile corect, vedem că oamenii nu te resping pe tine, ci pe Acela care te-a trimis. Când știi lucrul acesta, ai încredere și pace în suflet.


 

Post Navigation

%d blogeri au apreciat asta: