Mana Zilnica

Mana Zilnica

29 August 2016

TOTUL PENTRU GLORIA LUI

de Oswald CHAMBERS

Încrederea sublimă

„Nu ţi-am spus că, dacă vei crede, vei vedea gloria lui Dumnezeu?” Ioan 11:40

De fiecare dată când te aventurezi în viaţa de credinţă, descoperi ceva în împrejurările tale obişnuite care contrazice clar credinţa ta. Raţiunea umană nu este credinţă, iar credinţa nu este raţiune umană. Una ţine de viaţa naturală, iar cealaltă de viaţa spirituală. Te poţi încrede în Isus Cristos atunci când raţiunea ta nu poate crede în El? Te poţi aventura eroic pe baza cuvintelor lui Isus Cristos. atunci când raţiunea îţi strigă: „E o minciună”? Pe munte e uşor să spui: „O, da, cred că Dumnezeu poate face aceasta”; dar trebuie să cobori în valea posedată de demoni şi să te confrunţi cu realitatea care râde ironic de întreaga ta credinţă de pe Muntele Transfigurării. De fiecare dată când teologia credinţei devine clară propriei mele minţi, mă întâlnesc cu ceva care o contrazice. Dacă spun că mă încred în Dumnezeu care împlineşte toate nevoile mele şi apoi ajung într-o perioadă de uscăciune, fără nici o perspectivă, se va vedea atunci dacă voi trece prin încercarea credinţei victorios sau voi da înapoi, mulţumindu-mă cu ceva mai puţin? Credinţa trebuie încercată, deoarece numai prin luptă poate fi ea transformată într-un bun personal. Cu ce se confruntă credinţa ta acum? Încercarea sau va dovedi credinţa ta ca fiind bună, sau o va distruge. „Ferice de acela pentru care Eu nu voi fi un prilej de poticnire.” Scopul final este încrederea în Isus. Crede cu stăruinţă în El şi orice încercare pe care o vei întâlni îţi va întări credinţa. Viaţa de credinţă este mereu pusă la încercare şi ultima mare încercare este moartea. Fie ca Dumnezeu să ne păstreze într-o stare bună pentru luptă! Credinţa este acea încredere de nespus în Dumnezeu, care nu visează niciodată că El nu va fi lângă noi.

MANA DE DIMINEAŢĂ

„Daniele, nu te teme de nimic, căci cuvintele tale au fost ascultate din cea dintâi zi” DANIEL 10:12

Cum se face totuşi că atâtea rugăciuni nu primesc răspuns? Scriptura ne dă diferite motive. Daniel 10, de pildă, ne arată că pot fi rugăciuni bune care nu primesc răspuns imediat. Diavolul încearcă să împiedice răspunsul dar nu poate decât, cel mult, să-l încetineze să sosească. Şi Dumnezeu îngăduie uneori aceasta ca să ne încerce credinţa şi stăruinţa.

Totuşi, se poate ca să fim chiar noi piedică rugăciunilor noastre. Isaia 59:2 spune: „… Păcatele voastre vă ascund Faţa Lui şi-L împiedică să v-asculte”. Psalmistul spune: „Dacă aş fi privit la nelegiuire în inima mea, Domnul nu m-ar fi ascultat” (66:18). Domnul Isus spune la Marcu 14:26 „Dacă nu iertaţi, nici Tatăl vostru… nu vă va ierta…” Cum putem să îndrăznim să cerem ceva când noi nu iertăm din toată inima pe acela care ne-a rănit sau a greşit faţă de noi?

O altă pricină că nu primim răspuns o spune Iacov: „Voi cereţi şi nu .căpătaţi, pentru că cereţi rău, ca să risipiţi în plăcerile voastre”. Cum poate Dumnezeu să ne dea, când noi cerem ca să satisfacem poftele inimii noastre, dorinţele firii noastre vechi?

Una din piedicile cele mai frecvente ale faptului că Dumnezeu nu răspunde la rugăciunile noastre este duhul de neiertare „care nu numai că îl împiedică pe Dumnezeu să ne răspundă dar să ne şi ierte când am greşit. Pilda celor doi datornici nu este numai o ilustrare a antagonismului dintre lege şi har, ea ne vorbeşte şi nouă astăzi atât de mult. Pentru că trăim din iertarea lui Dumnezeu, trebuie să avem şi noi acelaşi duh de iertare şi aceasta din toată inima, aşa cum a făcut Tatăl nostru când am venit la El şi i-am cerut iertare pentru o datorie pe care n-am fi putut s-o plătim niciodată. Să ne ferim însă cu multă grijă de o iertare formală, rece, sau cum spunea cineva, „Iert dar nu vreau să mai am a face cu el”. Aceasta este prefăcătorie şi Domnul o cunoaşte în totul. Să rugăm pe Domnul să ne ferească de duhul de neiertare. Trec uneori zile, luni şi chiar ani în starea aceasta şi ce este mai grav, este că încercăm s-o justificăm. Dar înaintea cui? înaintea lui Dumnezeu? Nu merge, frate sau soră! Înaintea cugetului nostru propriu? Nici asta nu merge, pentru că dacă el mai este încă puţin treaz, în nici un caz nu ne va îndreptăţi pentru că el este reprezentantul lui Dumnezeu în noi. Dacă încercăm să ne îndreptăţim acest duh de neiertare înaintea oamenilor, este şi mai rău, căci îi înşelăm şi pe ei şi ne înşelăm şi pe noi şi atunci cugetul se împietreşte de-a binelea. Chiar dacă fratele sau sora nu ne-au cerut iertare, este bine să-i iertăm din toată inima. Acesta este Harul.

Să-L rugăm pe Dumnezeu să ne ajute să ne revizuim imediat relaţiile cu fraţii şi dacă noi am greşit, să le cerem iertare fără ca să aşteptăm ca ei să ne ierte din obicei. Dacă ei au greşit faţă de noi, să facem numai ce-ar face Domnul Isus în locul nostru. „Legea ne cere ce trebuie să facem. Domnul Hristos ne dă ce avem nevoie: IERTARE.” J.N.D.

MÂNTUIREA PRIN HRISTOS

Meditaţii zilnice – de Fritz BERGER

„Atunci a căzut foc de la Domnul şi a mistuit arderea de tot, lemnele, pietrele şi pământul şi a supt şi apa care era în şanţ”.1Imp. 18:38.

Ilie era singur pe muntele Carmel, unde era tot poporul adunat, împotriva celor 450 de prooroci ai lui Baal şi cei 400 de prooroci ai Astarteei. Iar acum le-a poruncit să-şi aleagă un junc pe care să-l taie în bucăţi şi să-l pună pe lemne, fără să pună foc şi la fel va face şi el. Si a continuat să spună: „Apoi voi să chemaţi numele dumnezeului vostru şi eu voi chema Numele Domnului Dumnezeu. Care va răspunde prin foc, acela să fie Dumnezeu.” Si tot poporul a răspuns şi a zis: „Cuvântul acesta este bun”. Proorocii lui Baal au pregătit jertfa şi au strigat de dimineaţă până la amiază numele lui Baal, zicând: „Baale, auzi-ne!” Dar nu s-a auzit nici glas nici semn de luare aminte. Ei au strigat tare şi după obiceiul lor, şi-au făcut tăieturi cu săbiile şi cu suliţele până ce a curs sânge pe ei; dar nu s-a auzit nici glas nici răspuns. Ilie a zis atunci întregului popor: „Apropiaţi-vă de mine!” Ilie a lua 12 pietre, după numărul seminţiilor lui Israel, şi a zidit din ele un altar. Apoi a aşezat lemnele, a tăiat juncul în bucăţi şi l-a pus pe lemne şi a zis: „Să aducă apă şi s-o toarne pe arderea de tot şi apa curgea în jurul altarului şi a umplut cu apă şi şanţul. Apoi Ilie s-a rugat şi l-a strigat pe Domnul lui Avraam şi a zis: „Fă să se ştie astăzi că Tu eşti Dumnezeu în Israel că eu sunt slujitorul Tău şi să cunoască poporul acesta că Tu Doamne eşti adevăratul Dumnezeu”. Atunci a căzut foc de la Domnul şi a mistuit arderea de tot, lemnele, pietrele şi pământul şi a supt şi apa care era în şanţ. Si apoi a căzut tot poporul cu faţa la pământ şi au zis: „Domnul este adevăratul Dumnezeu! Domnul este adevăratul Dumnezeu!„.

TEZAURUL PROMISIUNILOR LUI DUMNEZEU

de Charles H. SPURGEON

ÎNVIORARE DEPLINĂ

Sufletul le va fi ca o grădină bine udată şi nu vor mai tânji. Ieremia 31.12

Oh, dacă sufletul nostru ar primi această îngrijire dumnezeiască, n-ar mai fi uscăciune şi el ar fi ca o grădină a Domnului! La adăpost de stricăciune, înconjurat de har, întreţinut prin învăţătură, cercetat de dragoste, curăţit prin disciplină şi păstrat prin puterea dumnezeiască, acest suflet este astfel pregătit să aducă roade pentru Domnul.Dar o grădină poate să se usuce din lipsă de apă şi plantele sale să dea îndărăt până aproape să piară. Sufletul meu, cât de repede ţi s-ar întâmpla astfel, dacă Domnul te-ar părăsi! În Răsărit, o grădină fără apă încetează să mai fie grădină, căci nimic n-ar ajunge la coacere, n-ar putea să crească şi să trăiască acolo. Dacă însă grădina este permanent udată ea devine o desfătare pentru cei ce o admiră. Oh, de ar uda Duhul Sfânt sufletele noastre în aşa fel ca fiecare parte a grădinii noastre interioare, fiecare pom sau legumă să primească la timp apa necesară, atunci şi viaţa noastră ar fi ca o grădină roditoare. În toată grădina, veţi putea să cunoaşteţi, după strălucirea verdeţei, pe unde trece apa care o udă, iar în Biserică veţi recunoaşte de asemeni foarte repede unde lucrează Duhul Sfânt.Doamne, udă-mă şi astăzi, ca să aduc multă roadă spre slava Ta, pentru dragostea Domnului Isus! Amin!

DOMNUL ESTE APROAPE!

Calendar Biblic

Dregătorii nu sunt de temut pentru o faptă bună, ci pentru una rea. Vrei dar să nu-ţi fie frică de stăpânire? Fă binele, şi vei avea laudă de la ea. Romani 13.3

Dumnezeu în dragostea Lui s-a gândit la toate. Nu numai viaţa veşnică este ascunsă în El, ci şi purtarea de grijă pentru lucrurile noastre de toate zilele.

Cuvântul lui Dumnezeu ne spune: „căci nu-i stăpânire care să nu vină de la Dumnezeu” şi poziţia creştinului faţă de ea e mai mult decât gândim adeseori. Este bine să ne revizuim poziţia noastră cu privire la stăpânire şi să ne lăsăm conduşi de Sfânta Scriptură.Ca în toate lucrurile starea noastră este reglementată prin înaltul nivel intern al cunoaşterii ei. De aceea să ascultăm îndemnurile lui Dumnezeu şi să „facem rugăciuni, cereri, mijlociri, mulţumiri” dintr-o inimă curată în faţa lui Dumnezeu „pentru împăraţi şi pentru toţi cei ce sunt înălţaţi în dregătorii”. Fără îndoială că în felul acesta vom fi mulţumitori autorităţilor care în conformitate cu legile ne ocrotesc ca să ne putem aduna în jurul Cuvântului lui Dumnezeu, şi care după mărimea puterii lor pedepseşte răul şi caută să păzească binele. Dacă ne lipseşte supunerea faţă de Cuvântul lui Dumnezeu şi seriozitatea faţă de El, atunci vor lipsi din rugăciuni şi cererile pentru cei înălţaţi în dregătorii.

Cât de uşor se poate ivi o lacună în supunerea noastră faţă de stăpânire! Foarte uşor putem fi în primejdie să discutăm cu lumea mereu nemulţumită de anumite persoane şi astfel să prindă vreo rădăcină de amărăciune care să ne murdărească cugetul.

Noi trăim zilele din urmă şi să mulţumim de ordinea care încă mai există, dar totodată să veghem în rugăciune pentru cei care sunt în funcţii de răspundere, pentru toţi oamenii de care vrea Dumnezeu să se folosească.”Daţi Cezarului ce este al Cezarului şi lui Dumnezeu ce este al lui Dumnezeu.”

BĂTÎND LA UȘA LUI DUMNEZEU

de Oswald CHAMBERS

Doamne, adu măreţe ploi de har şi slavă peste toate orele de astăzi şi pentru întâlnirea fraţilor de după-masă; Te implor să faci ca acesta să fie un timp de mare putere şi binecuvântare.

MEDITAŢII ZILNICE

de Wim MALGO

«Am fost răstignit împreună cu Cristos, şi trăiesc … dar nu mai trăiesc eu, ci Cristos trăieşte în mine.» GALATENI 2,20

Un suflet schilodit este imaginea unui caracter bolnav. Aceasta este realitatea tristă a unui credincios care se află sub puterea duşmanului. Un astfel de om este negativist din punct de vedere spiritual, loveşte totul în jurul său; se enervează pe toţi din absolut orice motiv, totul îl irită, afară de propria sa persoană. În cele din urmă se retrage jignit în cochilia lui … şi iadul izbucneşte în râsul său răutăcios, deoarece vede încă un suflet care ar fi putut fi folosit de Domnul într-un mod minunat, dar care este acum prins în ghearele sale. Aceşti oameni sunt adesea persoane foarte talentate care ar fi putut să facă ceva în împărăţia lui Dumnezeu spre gloria îndurării Sale. Dar acum nu mai există alinare pentru ei. Cu cât un caracter este mai bolnav, mai pervertit de păcat, cu atât omul respectiv are mai puţină putere în duhul său. De aceea, întoarce-te acum la punctul zero, adică acolo unde Cristos a fost crucificat în locul tău. Cine se întoarce în punctul de plecare, are loc în suflet numai pentru biruinţa lui Isus. Cine ia în serios cuvintele lui Isus — «Iată că v-am dat putere… şi peste toată puterea vrăjmaşului» (Luca 10,19) – acela experimentează biruinţa în toate domeniile vieţii!

MEDITAŢII PENTRU FIECARE ZI A ANULUI

de Charles H. SPURGEON

Dimineaţa şi Seara

Dimineața

Ai milă de mine, Dumnezeule. Psalmi 51:1

În timp ce suferea de o boală gravă, doctorul Carey a fost întrebat: „Dacă boala aceasta se va dovedi fatală, ce pasaj aţi vrea să alegem pentru predica de înmormântare?” El a răspun: „O, mă simt atât de păcătos şi nevrednic să se spună ceva despre mine, dar dacă trebuie să am o predică de înmormântare, ar fi bine să fie din textul „ai milă de mine, Dumnezeule, în bunătatea Ta! După îndurarea Ta cea mare, şterge fărădelegile mele (Psalmi 51:1)”. În acelaşi spirit de umilinţă, el a scris în testamentul său ca piatra de mormânt să poarte următoarea inscripţie:

WILLIAM CAREY, NĂSCUT AUGUST 17,1761; MORT

Un vierme nevrednic, sărman şi umil

Se-ntoarce în căminul Tău divin.

Doar prin sprijinul harului liber poate cel mai experimentat şi onorat dintre sfinţi să se apropie de Dumnezeu. Cei mai buni dintre oameni sunt conştienţi, în primul rând, că sunt oameni. Bărcile goale trec pe deasupra apei, dar corăbiile încărcate sunt afundate în apă; falşii credincioşi pot să se laude, dar adevăraţii copii ai lui Dumnezeu strigă după îndurare, recunoscându-şi nevrednicia. Avem nevoie de mila Domnului în faptele noastre bune, în rugăciunile, predicile, milosteniile şi lucrurile noastre sfinte. Sângele nu a fost stropit doar pe uşile caselor israelitilor, ci şi în templu, pe scaunul îndurării şi pe altar, fiindcă păcatul intră în cele mai sfinte lucruri, şi este nevoie de sângele lui Isus care să le curăţească. Dacă avem nevoie de îndurare în îndatoririle noastre, ce putem spune despre păcate? Cât de minunat este gândul că îndurarea cea veşnică aşteaptă să ne mântuiască, să ne repare greşelile, şi să ne vindece oasele rupte!

Seara

In tot timpul nazireatului lui, să nu mănânce nimic care vine din viţă, de la sâmburi până la pieliţa strugurelui. Numeri 6:4

Printre alte jurăminte, nazireii depuneau un jurământ care le interzicea consumarea vinului (vezi Numeri 6:2,3). Ca să fie păziţi de violarea obligaţiei, li se interzicea să bea oţet din vin sau băuturi tari. Pentru ca regula să fie şi mai clară, nu trebuiau să se atingă de mustul proaspăt de struguri sau de fructul viţei — proaspăt sau uscat. Ca să completeze integralitatea jurământului, nu li se permitea să aibă nimic de a face cu via. De fapt, trebuiau să evite „orice vi se pare rău” (1 Tesaloniceni 5:22). Cu siguranţă, abstinenţa lor este o lecţie pentru poporul separat al Domnului, învăţându-i să se îndepărteze de orice forrnă de păcat — nu numai de formele vizibile, ci şi de spiritul şi aparenţa păcatului. Să fii strict cu tine însuţi în umblarea pe calea Domnului este un lucru dispreţuit în zilele noastre. Totuşi, fii liniştit, dragă cititorule, acesta este cel mai fericit şi mai sigur mod de viaţă. Cel care cedează într-un punct sau în două în faţa lumii este în mare pericol; cel care mănâncă strugurii din Sodoma va bea curând vinul Gomorei. O mică spărtură în zid face loc apelor mării, şi spărtura creşte până când totul este inundat Asemănarea cu lumea, în orice proporţie, este o capcană pentru suflet şi îl pregăteşte să cadă pradă păcatului. Nazireul care bea must de struguri nu putea fi sigur de gradul lui de fermentaţie. In consecinţă, el nu putea şti cu precizie dacă jurământul lui mai era intact. In acelaşi fel, creştinul compromis nu poate avea conştiinţa clară; el simte că păzitorul lăuntric se îndoieşte de integritatea lui. Noi nu trebuie să ne minunăm de lucrurile discutabile. Ele sunt rele pentru noi. Nu trebuie să ne judecăm cu lucrurile care ne ispitesc, ci să fugim cât putem de repede. Este mai bine să fii batjocorit ca puritan decât să fii dispreţuit ca ipocrit Umblarea pe căile Domnului poate implica multă lepădare de sine, dar are desfătările ei, care sunt o compensaţie mai mult decât suficientă.

IZVOARE IN DEŞERT

Ducându-Şi crucea. (Ioan 19:17)

„Crucea schimbată” este un poem care vorbeşte despre o femeie obosită care credea că crucea pe care trebuie ea s-o poarte este cu siguranţă mai grea decât crucile altor oameni, aşa că vroia să poată alege crucea altui om. Când s-a dus să se culce, a visat că a fost dusă într-un loc unde erau multe cruci diferite din care putea să aleagă. Erau de diferite forme şi mărimi, dar cea mai frumoasă dintre ele era acoperită cu aur şi pietre scumpe. „Pe aceasta aş putea s-o port cu uşurinţă”, a spus ea. Aşa că a ridicat-o, dar trupul ei slăbit s-a clătinat sub greutatea crucii. Pietrele scumpe şi aurul erau frumoase, însă erau mult prea grele pentru ea ca să le care. Următoarea cruce pe care a observat-o era foarte frumoasă, cu flori frumoase împletite în jurul formei ei sculptate. Cu siguranţă aceasta era pentru ea. A ridicat-o, dar dedesubtul florilor erau nişte spini mari care i-au sfredelit şi i-au rupt pielea.În sfârşit a ajuns la o cruce simplă fără pietre scumpe, fără sculpturi, şi doar cu câteva cuvinte de dragoste înscrise pe ea. Când a ridicat-o, s-a dovedit a fi mai bună decât toate celelalte, şi cel mai uşor de cărat. Şi când s-a uitat la ea, a observat că era scăldată într-o lumină care cădea din cer. Atunci a recunoscut-o că era vechea ei cruce. A găsit-o încă o dată, şi era cea mai bună dintre toate, şi cea mai uşoară pentru ea. Vezi, Dumnezeu ştie cel mai bine ce cruce trebuie să porţi, şi noi nu ştim niciodată cât de grea poate fi crucea altcuiva. Invidiem pe cineva care este bogat, cu o cruce de aur împodobită cu pietre scumpe, dar nu ştim cât de grea este. Ne uităm la cineva a cărui viaţă pare atât de uşoară şi care poartă o cruce acoperită cu flori. Dar dacă am putea efectiv să încercăm toate crucile care credem noi că sunt mai uşoare decât a noastră, n-am găsi niciodată una mai bună şi mai potrivită pentru noi decât a noastră. din Licăriri prin ferestrele vieţii

Dacă tu, cu nerăbdare, renunţi la crucea ta,

N-o vei mai găsi din nou în lumea aceasta;

Nici în alta, căci aici şi numai aici

Îţi este dat să suferi pentru Dumnezeu.

În lumea cealaltă o să poţi mai desăvârşit

Să-L iubeşti şi să-I slujeşti, să-L lauzi,

Să te apropii tot mai mult de El cu plăcere.

Dar atunci noi nu vom mai fi chemaţi

Să suferim, care este menirea noastră aici.

Nu poţi să suferi, deci, o oră sau două?

Dacă El te-ar chema astăzi de la crucea ta,

Spunând: „S-a isprăvit – acea cruce grea a ta

De care te-ai rugat să fii eliberat”,

Nu crezi că un sentiment de regret

Te-ar copleşi? Ai spune:

„Aşa curând? Lasă-mă să mă întorc şi să mai sufăr o vreme

Cu mai multă răbdare. Încă nu L-am lăudat pe Dumnezeu”.

Deci oricând va veni, acea chemare pe care toţi o aşteptăm,

Ne va părea curând, prea curând. Să luăm aminte în viaţă

Că Dumnezeu poate fi glorificat în noi acum.

Predica lui Ugo Bassi într-un spital

SCRIPTURILE ÎN FIECARE ZI

Volumul III

Matei 27.1-18

    Sosesc zorii unei zile fără pereche în istoria lumii şi a eternităţii. Primele raze ale dimineţii îi găsesc pe marii preoţi şi pe bătrâni plănuind executarea sentinţei pe care o pronunţaseră. Dar iată că vine cineva la ei; îl cunoşteau bine: era trădătorul cu ajutorul căruia şi-au atins scopul. Ce voia el? Iuda afirmă nevinovăţia învăţătorului său, dă înapoi banii şi îşi exprimă remuşcările.

    „Te priveşte”, răspund ceilalţi (v. 4) fără pic de milă. Atunci nenorocitul merge să se spânzure, pierzându-şi odată cu viaţa şi sufletul, ca să nu mai pomenim de banii pentru care Î1 vânduse. Cât despre preoţi, care fuseseră fără scrupule când să plătească pentru sângele nevinovat, se tem când este vorba să pună preţul sângelui în vistieria Templului.

    Isus a fost dus înaintea lui Pilat, guvernatorul. I-ar fi fost uşor să găsească la acest magistrat roman un sprijin împotriva urii poporului Său (iudeu). El însă tace, cu excepţia momentului când îşi recunoaşte titlul de împărat al iudeilor. „O oaie mută înaintea celor ce o tund… n-a deschis gura” (Isaia 53.7; comp. cu v. 12 şi 14 şi cu 26.63).

PÂINEA CEA DE TOATE ZILELE

Text: Romani 7:14-25

„PUTEREA DE ÎMPOTRIVIRE”

Căci binele, pe care vreau să-l fac, nu-l fac, ci răul, pe care nu vreau să-l fac, iată ce fac! Romani 7:19

Fiecare creştin are „o personalitate împărţită”. El este un câmp de bătălie viu în care binele şi răul se luptă pentru supremaţie. Credinciosul are încă vechile tendinţe spre a păcătui, dar are şi noile dorinţi de a-I fi plăcut lui Dumnezeu. Conflictul acesta interior poate fi foarte deranjant, dar el nu trebuie să ne învingă. Victoria în viaţa creştină este posibilă, nu prin lupta noastră umană, ci prin predarea vieţilor noastre lui Dumnezeu, şi lăsând ca Duhul Sfânt să preia conducerea în câmpul nostru de bătălie (Romani 6:13). Ea nu este posibilă prin puterea noastră de voinţă, deoarece necazul cu puterea de voinţă este că ea nu ţine cont că factorul opus poate fi mai puternic.

Este la fel cum afirma un bătrân fermier care a fost văzut într-o zi luptându-se cu un catâr nărăvaş. În final, cineva l-a întrebat: „Hei, Sam, unde îţi este puterea de voinţă?” El a răspuns: „Puterea mea de voinţă este în regulă, dar ar trebui să vii aici, să vezi „puterea de nevoinţă” a acestui animal!” Natura noastră carnală, fiind în totalitate coruptă, vrea să facă numai răul. Atunci când trebuie să facă binele, nu are nimic altceva decât „putere de ne-voinţă”. De îndată ce avem puterea de discernământ să recunoaştem aceasta, trebuie să fugim la Cristos şi să-L lăsăm pe Duhul Sfânt să preia conducerea. Te-ai predat pe deplin? Până nu vei recunoaşte că puterea ta de nevoinţă este mai mare ca puterea ta de voinţă şi până nu-i vei dărui întreaga viaţă puterii Lui, vei avea mereu numai înfrângeri. Aşa cum a recunoscut apostolul Pavel, singura noastră victorie poate fi numai „prin Isus Cristos, Domnul nostru!” (Romani 7:25).

H.G.B.
Predispus să rătăcesc, Doamne, o simţesc
Predispus să-L las pe Domnul ce-L iubesc,
Aşa mi-e inima. Tu o sigilează,
Pecetluieşte-o pentru raiul ceresc.    
Robinson

Predarea în faţa lui Dumnezeu duce la victorie împotriva lumii.

DOMNUL ESTE APROAPE – GBV

http://www.gbv.ro/meditatii-zilnice/domnul-este-aproape

Având deci, fraților, îndrăzneală, să intrăm în locurile sfinte prin sângele lui Isus, pe calea cea nouă și vie pe care a deschiso pentru noi prin perdea, care este carnea Lui.                                Evrei 10.19,20

Dincolo de perdea (2)

Cel credincios se bucură de faptul că moartea și sângele vărsat al Fiului lui Dumnezeu îi oferă dreptul de a fi în cer – acum, în duh și prin credință, iar mai târziu și cu trupul, când Domnul Isus va veni. El se bucură deci încă de pe acum de privilegiul de a pătrunde dincolo de perdea.

Acolo Îl vedem pe Domnul, care a fost odinioară pe cruce, dar care acum este încununat cu glorie și cu onoare. Acolo vedem că lucrările Sale preoțești nu contenesc pentru beneficiul nostru. Învățăm, de asemenea, adevărata valoare a sângelui Său, nu numai pentru iertarea păcatelor, ci și ca temei al nostru de a sta în prezența lui Dumnezeu întro pace perfectă. Ne putem bucura de comuniune cu Dumnezeu și ne putem închina potrivit gândului Său.Se bucură sufletele noastre cu adevărat în Domnul? Cunoaștem noi ce înseamnă să fim dincolo de perdea, ca închinători curățiți? Nu este necesar un efort pentru aceasta. Nu trebuie să încercăm să pătrundem acolo, fiindcă poziția noastră este acolo, în Cel care este adevărat.Dacă ne însușim prin credință această realitate prețioasă și Îl contemplăm pe Cel Binecuvântat care Se află acolo, vom lua locul pe care harul minunat ni la dăruit și ne vom pleca inimile în închinare, cu o adâncă recunoștință.

H. H. Snell

Sa rupt perdeaua: noi intrăm

La tronul Său de har;

Searatăa’ Domnului virtuți

Ce umplu Locul Sfânt.

J. G. Deck

SĂMÂNȚA BUNĂ

http://www.gbv.ro/meditatii-zilnice/samanta-buna

Și au mai zis: „Haidem! să ne zidim … un turn al cărui vârf să atingă cerul …”.Geneza 11.4

Construcția turnului Babel

În seminarul de la universitate se dezbătea tema „mărime” în arhitectură. 15 studenți se ocupau cu structurile orașelor și cu complexe de clădiri uriașe, care de fapt sunt în ele însele deja orașe. „Construcția turnului Babel”, spuse deodată profesorul, „este primul exemplu pentru astfel de construcții gigantice. Știți despre ce vorbesc? Cunoașteți povestirea sau poate cineva să o povestească?”.

O studentă credincioasă avea Biblia la ea și întrebă dacă poate citi cu voce tare locul respectiv. Foarte mirat, profesorul întrebă: „Cum, aveți o Biblie la dumneavoastră? Vreți să o vindeți?”.

Atunci, studenta a avut prilejul să explice că pentru un creștin este foarte normal să citească zilnic în Biblie și să aibă părtășie zilnic cu Hristos. Apoi citi povestirea, iar seminarul decurse în continuare normal. La final, profesorul a venit la studentă și își exprimă încă o dată mirarea că mai există oameni care își pun credința în practică.

Trei săptămâni mai târziu, o studentă chinezoaică, care fusese prezentă, o întrebă încet pe creștină dacă mai are Biblia la ea. Chinezoaica răsfoi prin ea și își exprimă dorința să primească și ea o ediție în limba germană. Studenta credincioasă îi procură o Biblie și o invită în repetate rânduri la familia ei acasă.

Babel este locul răzvrătirii față de Dumnezeu, prilejul încurcării limbilor. Dar această relatare biblică a devenit prilejul ca oamenii din diferite țări să cugete din nou la cerințele lui Dumnezeu și la mântuirea în Hristos.

CUVÂNTUL LUI DUMNEZEU PENTRU ASTĂZI

coordonatori Bob & Debby Gass

www.fundatiaseer.ro

NICIDECUM NU RENUNȚA!

„Încredințează-ți lucrările în mâna Domnului, și îți vor izbuti planurile” (Proverbe 16 3)

Când începi sa crezi ca prosperitatea ta este suficient de mare ca să te poți odihni pe lauri necazul bate la ușa Ai pus barieră creșterii tale! Solomon a scris: „Dacă vezi un om iscusit în lucrul lui, acela poate sta lângă împărați” (Proverbe 22:29). Prosperitatea este întotdeauna o posibilitate, dar niciodată o garanție. Ea aparține celui ce este gata să ajungă devreme, să stea până târziu să mai meargă un km. in plus și sa se tot întrebe: „Există o cale mai bună?” O agenție publicitară a creat odată o reclama pentru o companie de automobile. Ea spunea astfel: „La o suta de kilometri pe oră cel mai puternic zgomot in acest Rolls-Royce vine de la ceasul electronic”. Când reclama a fost prezentată conducem companiei, directorul a zâmbit și a spus: „Cred că va trebui să facem ceva cu ceasul acela!” Un tânăr l-a întrebat odată pe Henry Ford: „Cum pot să-mi fac un nume si să am succes?” El a răspuns: „Hotărăște ce-ți dorești, apoi ține-te de lucrul acela. Nu devia niciodată de la traseu indiferent cât timp îți va lua sau cât de dificil va fi drumul Și nu te opri până când nu iți vei atinge scopul”. O

amenii care prosperă au un lucru în comun: ei refuză să renunțe! Indiferent cat de des cad ei se ridică iarăși, se scutură de praf, își învață lecția și o iau de la capăt. Paul J.Meyer spune Nouăzeci si noua la sută dintre cei care eșuează nu sunt învinși, a pur și simplu renunța . Biblia spune: „Toți cei ce se luptă la jocurile de obște, se supun la tot felul de înfrânări. Și ei fac lucrul acesta ca sa capete o cunună” (1 Corinteni 9:25). Singurii care nu au parte niciodată de eșec sunt cei care nu încearcă. Așadar, continuă să mergi înainte și nici sa nu te gândești sa te dai bătut!

Single Post Navigation

Lasă un răspuns

Te rog autentifică-te folosind una dintre aceste metode pentru a publica un comentariu:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare /  Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare /  Schimbă )

Conectare la %s

%d blogeri au apreciat asta: